interviu ecaterina oproiu

83
I N T E RV I U de Ecaterina Oproiu DISTRIBUŢIA REPORTERA REPORTERUL AVOCATA NUŢICA CATELUŢA PRIMĂRIŢA TUŢI SUDORIŢA FEMEIA LA FÂN STÂNGACIU SECUNDUL

Upload: cristina

Post on 04-Jul-2015

513 views

Category:

Documents


10 download

TRANSCRIPT

Page 1: INTERVIU ecaterina oproiu

I N T E RV I U de Ecaterina Oproiu

DISTRIBUŢIA

REPORTERAREPORTERULAVOCATANUŢICACATELUŢAPRIMĂRIŢATUŢISUDORIŢAFEMEIA LA FÂNSTÂNGACIUSECUNDUL

Page 2: INTERVIU ecaterina oproiu

TUŢI: ALO, M.G.S-ULE! Megheseule! Mã auzi, Meghesule!SECUNDUL: Gavriloiu, aprinde, d-le rivaletele! Stinge domnule beţele!TUŢI: Megheseule, Te atenţionez! La minutul trei şi 15...SECUNDUL: E doi! Fii atent, doi ce te bag!TUŢI: Meghesule! Alo, Megheseule, Gavriloiule, Bagã tunu’ pe albastru!SECUNDUL: Alo! Grila! Care eşti mã, la grilã?TUŢI: Vã avertizez cã purtaţi cãmaşã albã.SECUNDUL: Vã avertizez cã vã costã un Pepsi cinci stele!TUŢI: Vã avertizez cã înregistrarea dureazã numai douã ore!SECUNDUL: Vã averitez cã e ora cinci!TUŢI: Vã avertizez cã la ora şapte fix, la ora 19 fix eu plec.SECUNDUL: Gata? Gata? Gata?TUŢI: Alo M.G.S-ule! M-G-S-ule! Sântem gata! Sântem pe emisie! Sântem în pom.SECUNDUL: Pe cai, copii!TUŢI: Atenţie! Atenţie! 10,9,8,7,6,5...REPORTERA: Monitorul! Fãrã monitor eu nu încep.REPORTERA: I love you!TUŢI: Comutez monitorul!SECUNDUL: Comuteazã, d-le, monitorul!TUŢI: Diul! Doiule, taie luftul!SECUNDUL: Gavriloiule, Gavriloiule, Trage-n jos girafa!TUŢI: Aduceţi cutia cu maimuţe.SECUNDUL: Un antinevralgic!TUŢI: Vã avertizez sã vã exprimaţi civilizat!SECUNDUL: Panoramezi şi treci pe vorbãreţ. Gata? Gata? Gata?TUŢI: M.G.S.-ule suntem gata, suntem în emisie, suntem în... SECUNDUL: Pe cal, copii!TUŢI: Dacã nu-mi scoateţi girafa eu nu încep.REPORTERUL: I love you!TUŢI: Scoate-ţi girafa! Gavriloiule scoate girafa.SECUNDUL: Un antinevralgic. Scoateţi girafele, aduce-ţi antinevralgicele.TUŢI: Vã avertizez cã n-a sosit cutia cu maimuţe.SECUNDUL: Care eşti, mã, la grilã?TUŢI Vã avertizez cã la 7 fix plec!SECUNDUL: Gata! Gata! Gata!TUŢI:Alo M-G-S-ule, suntem gata! Suntem în emisie! Suntem în pom!SECUNDUL: Pe cai copii!TUŢI: ...6,5,4,3,2,1

Page 3: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Fãraşul! Bãgaţi-mi un fãraş, fãrã fãraş, vã avertizez eu nu încep!TUŢI: Gavriloiule, bagã-i domnule fãraşu’!SECUNDUL: Fãraşu, Gavriloiule bagã fãraşu! I love you! Linişte în platou, doiule te mişti parca-i fii un tanc cu şindrile.TUŢI: Merge M.G.S.-ul. Atenţie: 3,2,1. Semn. Se înregistrează.REPORTERUL: Bunã seara, stimaţi telespectatori şi stimate telespectactoare!REPORTERA: Invers! Bunã seara telespectatoare şi stimaţi telespectatori!REPORTERUL: Vã rog sã mã scuzaţi! Puterea obişnuinţei...REPORTERA: O obişnuinţã milenarã!REPORTERUL: Exageraţi! Emisiunea asta a intrat în program abia de trei sãptãmâni, de aceea noi ca reporterii...REPORTERA: Eu nu sunt reporter. Eu sunt reporterã. Familiar reporteriţã!REPORTERUL: O, da! Iertaţi-mã, uitasem cã emisiunea aceasta e dedicatã femeilor. Deci: Noi, ca reporteriţe...REPORTERA: V-aş fii extrem de îndatoratã dacã ne-aţi scuti de ironia dumneavoastră secularã.REPORTERUL: Milenarã!REPORTERA: O, nu! Acum o mie de ani Dumneavoastrã nu eraţi ironic. Eraţi cel mult ghiduş. Hâtru. Şugubãţ.REPORTERUL: Mã speriaţi... Mi-e fricã...REPORTERA: De ce? Sunteţi cu mine... Suntem între bãrbaţi!REPORTERUL: Mã supra estimaţi!REPORTERA: Se poate! Eu sunt încã în curs de dezvoltare. La noi nu e sub nimic „supra” pânã şi gramatica ne estimeazã. Mis o ginã Închiuiţi-vã substantivul „prim-ministru” nu poate fi pronunţat la feminin, partea nostimp e cã şi-n profesiile eminamente feminine, tot genul masculin inspirã mai multã încredere. Luaţi profesiunea cea mai femininã din lume: bucãtãrie! Gândiţi-vã la reclama unui restaurant. În vitrinã se va scrie: „aci lucreazã celebrul bucãtar”, iar ” şi niciodatã aci lucreazã vestita bucãtãreasã”.Bãrbaţii vor sã decidã tot: Şi Miss Univers şi rãzboiul şi pacea pânã şi moda. Sper cã aţi vãzut ce oribilã a devenit moda în ultimii ani cãmeşoaie, paporniţe, petece ala „Avara-Avara mu”.REPORTERUL: Noi bãrbaţii, vã rugãm frumos, respectuos, ceremonios de ce aţi scris cartea de interviuri „Avansaţi înainte”.REPORTERA: Daca-şi vorbi copiilor noştri care în imensa lor majoritate sunt buni, sunt inteligenţi, serioşi, chiar dacã le place sã cânte la chitarã, aş aduce tabele comparative ca sã le arãt cã în România în anul 1944, existau

Page 4: INTERVIU ecaterina oproiu

trei miloane de analfabeţi şi că două milioane majoritatea!- O reprezentau femeile. Dar eu vã vorbesc Dvs. istoria acestor trei decenii, am trait-o şi am fãcut-o împreunã, femeile acestei ţãri, bãrbaţii acestei ţãri, oamenii acestei ţãri luaţi împreună. Chiar dacã prejudecãţi în privinţa ţolulul femeii au existat şi existã, tot ceea ce s-a fãcut, s-a fãcut cot la cot. Fãrã acest „cot la cot”, nu poate fi înţeles uriaşul salt pe care -l face azi ţara noastrã în propria sa istorie. Acum treizeci de ani, femeile alcãtuiam majoritatea analfabeţilor, azi mai mult de 60% din cadrele din învãţãmânt şi culturã sunt femei, deci problema emancipãrii femeii devine şi problema emancipãrii bãrbatului. Din pãcate mai existã egalitatea pe principiu „dacã e ordine cu plãcere”.REPORTERUL: Stop! Prea lung argumentul! Te cred la tribuna TV. Emisiunea e duminicã. Omul Vrea şi el… armonia cãminului... amenajarea spaţiilor verzi... cum sã ne hrãnim sugarul...SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?REPORTERA: (cãtre el): Dacã vrei sã ştii, eu am refuzat categoric. „Ca-te-go-ric”-am spus. Nu particip la emisiunea asta.REPORTERUL: Ai spus: „Ca-te-go-ric”. Categoric nu pierd ocazia asta!REPORTERA: Ocaziile, dacã nu mã înşel, dacã-ţi mai aduci aminte bine, tu, ocaziile sunt specialitatea ta. Tu ai fost cinci ani recordmen la ocazii.SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?REPORTERA: Tuţi dragã, eu ţi-am dat ţie douã calificative „foarte bine”, iar tu-mi dai mie zece ani pe profilul stâng.TUŢI: ...dar pe cuvânt de onoare, tu...REPORTERUL: Nu-ţi mai da, dragã cuvântul de onoare! Uite îţi dau eu zece ani din viaţa mea... pune-i şi pe profilul stâng...! Numai sã nu mai aud de emisiunea asta. Pentru cã am eu o presimţire, şi pe mine presimţirile nu mã înşealã. Înregistrarea aceasta o sã fie un coşmar.SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?TUŢI: Atenţie în platou, înregistrãm!SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?REPORTERUL: (cãtre ea) Spune-le, dragã, vrei gladiole sau garoafe?REPORTERA: Ce sã fac cu gladiolele?REPORTERUL: Sã ţi le dau. Sã ţi le ofer. Sã ţi le înmânez...REPORTERA: De ce?REPORTERUL: C-aşa se obişnuieşte!REPORTERA: Şi eu ce sã fac cu ele?REPORTERUL: Le iei, le miroşi, exclami, O Vai, dar de ce? şi la sfârşit le predai la magazie, cã nu sunt în deviz.REPORTERA: Nici sã nu îndrãzneşti sã-mi pui în braţe gladiole de la magazie! Atenţii de polistiren sã-i dai Penelopei tale.

Page 5: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: Îţi interzic sã-i pronunţi numele!REPORTERA: Cine eşti tu sã-mi interzici?REPORTERUL: Sã nu mã provoci!...SECUNDUL: Aducem gladiole sau garoafe?REPORTERUL: Aduceţi-i un iatagan! Aduceţi-i o flintã! Aduceţi-i un satâr! Aduceţi-i tunurile din Dealul Spirii!REPORTERA: Cabotinule!REPORTERUL: Amazoano!TUŢI: Atenţie. Merge M.G.S.-ul. Semn.SECUNDUL: (face semn) Doiule plan mediu cu flori.

SECVENŢA 3

(Grup. Ea între flori pe scaun. Lumina se strânge brusc şi se reaprinde. Tot pe platou. Becul roşu arde, adicã „se înregistreazã”. Cei doi faţã în faţã.)

REPORTERUL: (afabil, extrem de afabil) Asta pentru mine, e o mare cinste şi onoare sã prezinte împreunã cu dv. „Caleidoscopul” Din aceastã searã...deşi, dacã mi-e permis o pãrere personalã, eu aş îndrãzni sã spun cã în privinţa egalitãţii existã chiar pericolul unui exces... al unei egalitãţi prost înţelese... în sensul... în sensul...REPORTERA: În sensul cã toate popoarele sunt egale. Numai cã unele sunt mai egale decât altele.REPORTERUL: Dar dumneavoastră, femeile, nu alcãtuiţi deocamdatã un popor, o egalitate absolutã trebuie sã recunoaşteţi, este exclusã, pentru cã însãşi biologia... însãşi natura...însuşi timpul somatic... REPORTERA: (calmã): (Brusc) Dumneavoastrã aþi citit Larousse-ul?REPORTERUL: Parţial. Numai parţial. Numai pânã la Ciuboţica cucului. Aş fi ajuns pânã la z-meoaie cã z-gripţuroaica, dar vedeţi... viaţa... Banda muzică…„La mulţi ani!...”REPORTERUL: Având în vedere cã mâne sãrbãtorim ziua de 8 Martie, ziua mamelor, a surorilor, a Penelopelor noastre, şi binenţeles a preţuitoarelor noastre, şi binenţeles a preţuitoarelor noastre colege, ne-am gândit sã dedicãm întreaga emisiune acestui emoţionant eveniment şi, pe lângã tradiţionalul buchet... pe care vi-l oferim (se ridicã, scoate buchetul de garoafe din plastic şi-l oferã, înclinându-se cu un aer de cavaler medieval.

Page 6: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: (Mirosindu-l exclamã): O, vai, dar de ce?REPORTERUL: ... pe lângã tradiţionalul „La mulţi ani”! (banda sonorã cu) „La mulţi ani” spus telespectatoarelor noastre...REPORTERA: ... şi telespectatorilor.REPORTERUL: ... sã vã oferim deci dumneavoastră, tuturor, un fel de-cum sã-i spunem?-de proces literar pe marginea cãrţii semnate de simpatica noastrã colegã. Titlul cãrţii este „Avansaţi înainte” şi stop.

SECVENŢA 4

TUŢI: Stop! Satertenul? Ce faceţi, dragã, cu Satertenul?(sunã telefonul)... Da’ pe mâini?... Da’ pe genunchi... Da’ pe gât?... Da’ pe urechi?... Nu minţi, Sandule, pe urechi nu te-ai spălat, Mda... mda... Cunosc eu ce-ţi poate pielea... Mda! Mda!SECUNDUL: Cu Suzi, vã rog. Alo, alo, nu-i acasã?TUŢI: Si Africa?... De ce sã nu se poatã? Ce-are Africa asta, sã nu se poatã?REPORTERUL: (sunã telefonul de platou. I se dã lui telefonul.) Da, draga mea... Bine...Bine (se uitã la ceas)TUTI: Se poate foarte bine: lacurile cu albastru... munţii cu maro... Sahara cu galben! M.G.S.-ule! Alo! M.G.S.-ule! Reluãm de la „Avansaţi înainte”! (semnal sonor) Semn!REPORTERUL: ... Cu voia dumneavoastrã, ne propunem dacã sã trecem în revistã câteva dintre minutele noastre contemporane şi prin aceasta aş vrea sã mai jucãm puţin... rolul istoric.REPORTERA: Gata! Ne-aţi cântat destul! A venit vremea sã ne mai respectati!REPORTERUL: Asta nu ne poate împiedica sã vã iubim în continuare, sã vã admirãm. În opera marilor noştri poeţ,i chipul sfânt al mamei... Amintiţi-vã „Mama lui Ştefan cel Mare” Amintiţi-vã „O, mamã dulce mamã”... Amintiti-vã personajele din mitologie, chipul minunat al Penelopei, care...REPORTERA: Care, ce?REPORTERUL: ... Care a fost, aşa cum spune poetul „Cea mai înţeleaptã dintre femei”. REPORTERA: De ce?REPORTERUL: Pentru cã 20 de ani, 20, nu 1, nu 2, nu 7, ci 20 de ani a rãmas credincioasã lui Ulise, bãrbatul iubit, bãrbatul care...REPORTERA: Care ce?REPORTERUL: ... Care a plecat la rãzboi, la Troia... Ştiţi... Ciclopii... Letefagii... Sirenele...

Page 7: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Da! Da! El cu sirenele... Dar ea?REPORTERUL: Care ea?REPORTERA: Penelopa!REPORTERUL: Ea, ce? Eu, la rãzboi, la rãzboi, la rãzboiul de ţesut în Itaca. Ţesea dimineaţa, ţesea dupã-masa. Toatã ziua ţesea şi toatã noaptea desfãcea.REPORTERA: Dumneavoastrã ştiţi cine a inventat-o pe Penelopa „cea mai înţeleaptã dintre femei”?REPORTERUL: (agasat ca şcolarii) Pe Penelopa, ca şi pe Iliada, a inventat-o un poet care n-a primit niciun premiu, el fiind homeric.REPORTERA: Nu! Homer a fost numai vocea speciei! A voastrã, cãci voi, bãrbaţii, l-aţi trimis pe Ulise în deplasare. Voi i-aţi precizat mandatul. Lui i-aţi spus: „pleacã si învinge tiranii lumii”. Şi i-aţi spune ”rãmâi si fereşte-te de gura lumii”. Ulise trãia, Penelopa aştepta, o aşteptare de decenii... de secole... REPORTERUL: De milenii... REPORTERA: Da, de milenii, pentru cã voi, voi, voi, voi, bãrbaţii aţi bãgat în ordinator programul ãsta! Aţi lăsat-o pe Penelopa sã batã putinelul şi nu vã dumiriţi de ce-a ieşit lapte bãtut, de ce n-a ieşit motorul Diesel... REPORTERUL: Dar de ce n-aţi inventat voi motorul Diesel? Apa fierbe la 100¤ şi pentru noi şi pentru voi, voi, voi, voi, voi. De ce n-aţi inventat voi penicilina, pentru cã o bucatã de pâine mucegãitã se gãseşte la orice domiciliu. De ce n-aţi descoperit voi legea gravitaţiei, pentru cã mere se gãsesc în orice livadã! Si voi sunteţi mari specialişti în sere! De ce nu ati strigat voi: „E pur si nuove?REPORTERA: (strigã) ”Pur si nuove!” Tocmai asta este! Ulise se mişca , Ulise colinda.REPORTERUL: Ulise îşi vãrsa sângele...REPORTERA: Da, da! Dar pentru cã voi sã muriţi a trebuit ca noi sã vã naştem. Pentru ca voi sã faceţi mileni de lucruri mari, a trebuit ca noi sã facem milenii de lucruri mici. Inventatorul asudã. Zidarul asudã. Cine trebuie sã-i spele cãmaşa.REPORTERUL: Cineva trebuie sã i-o spele si azi!REPORTERA: Cine?REPORTERUL: Cine?REPORTERA: Cine?REPORTERUL: Cine? (cãtre Tuţi) Taie luftul la „cine”!

Alo, M.G.S.-ule, Comutaţi pe M.G.B.!

Page 8: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: Eu ţi-am spus acum o orã.REPORTERA: Eu ţi-am spus acum cinci ani...REPORTERUL: Iar o luãm de acum 5 ani?! Tu ştii bine cum trãiam noi doi acum 5 ani... În fiecare dimineaţã când te sculai...REPORTERA: Tu n-ai de unde sã ştii ce fãceam eu dimineaţa Când tu te sculai, eu eram demult la IRTA, pe scurtãturã, pe arãturã, pe tarla, pe parcelã, pe mirişte, pe basculantã, pe stratul afânat. Tu-în patul conjugal-eu pe patul germinativ. Eu fãceam reportaje pe coceni la autobazã. Eu plecam la păioase, la……, la cartare, la însilozare, la Fântânele, la caprine, la tineretul taurin din Clinceni, din Izbiceni, din Putinei, iar ea venea pâş-pâş, venea miau-miau cu cercei Carmenicitta la gitana, venea, venea cu parfum de la „coada calului” venea radicand sprânceana stângă, venea palpitând din nări.REPORTERUL: Venea pentru că tu o chemaseşi!REPORTERA: Am chemat-o să-ţi facă conopoidă cu smântână, nu copii din flori.TUŢI: Atenţie platou! Atenţie platou!REPORTERUL: Şi-acum ce mai vrei! Acum gata!REPORTERA: Nu-I gata!REPORTERUL: Ascultă! De data asta, să ştii, sari în aer pentru todeauna.REPORTERA: Nu-mi pasă! REPORTERUL: Să ştii că dacă mă constrângi, o fac!REPORTERA: Eşti prea laş ca să o faci!REPORTERUL: Ascultă, dacă mă provoci, eu pot să opresc emisiunea. O opresc!REPORTERA: N-o opreşti!REPORTERUL: Dacă ţii cu tot dinadinsul, eu, să ştii, sunt în stare…REPORTERA: Nu eşti în stare! REPORTERUL: Ba da! Sunt! Dar să ştii c-o să păţeşti!REPORTERA: Plătesc!REPORTERUL: Să ştii că o fac!REPORTERA: Fa-o!REPORTERUL: (decis) Bineee!

SECVENŢA 5

(Pe platou becul roşu e aprins, adică ”se înregistrează”. Cei doi stau faţă în faţă.)

Page 9: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: (afabilitate, volubilitate profesională)Stimaţi telespectatori, înainte de a încerca o aprofundare a acestor caractere, a universului care stã la baza existenţeiei lor, aş vrea s-o întreb pe mult stimata mea colegã dacã nu crede cã un cititor mai puţin avizat ar putea trage concluzia cã aceastã teribilã luptã pentru anularea inegalitãţii dintre femei şi bãrbaţi trebuie sã se transforme... cum sã spun eu?... Într-un fel de... de... de... Eu sa devină mineriţã, în abataj, cu lãmpaşul, iar el doicã la domiciliu, manichiuristã la Igiena...Ea mecanic de locomotivã, el manechin la „Arta modei”. Cu alte cuvinte, aş vrea sã înţelegeţi cã femeia, ca tip biologic... ca tip somatic...REPORTERA: Prima precizare care trebuie sã se facã este aceasta: ca sã ţinã pasul, Ziua femeii nu e „3x8 fac 24”. Pentru femeia 3x8 nu fac niciodatã 24! Nu-l credeţi pe Pitagora!Bãrbaţii ştiu sã înmulţeascã, dar nu ştiu încã sã adune. Haideţi sã-i învãţãm noi! Aici stã forma de femeie-subiect! Aici e norma de femeie obiect! Aici e femeia -Ulise. Aici e femeia Penelopã! Aici e femeia modernã! Aici e femeia tradiţionalã! Aici e femeia egalã! Aici e femeia inegalã! Aici e dreptul de a fi „cot la cot”, dreptul la „Zoe, Zoe fii bãrbat”, dreptul la „aşa vã trebuie, dacã vreţi sã fiţi egale”. Aici e dreptul de a fi, de a fi moale ca o pisicã, veselã ca un cintezoi, drãgãstoasã ca o cadânã, dupã ce ţi-ai exercitat celelalte drepturi. Adicã, dreptul de a spãla: cearşafurile de pat, cearşafurile de plapumã, feţele de pernã, feţele de pernã, feţele de masã, fetiţa-bãieţelul, fetiţa -bãieţelul, moale, moale, moale. Aici e dreptul de a clãti, maiourile, cârpele de bucãtãrie, şosetele, guleraşul, uniforme, fetiţa-bãieţelul, fetiţa-bãieţelul, moale, moale, moale-cade, cimentul casa scãrii, perdelele, fetiţa-bãieţelul, fetiţa bãieţelul-moale, moale, moale. Acesta este dreptul de a gãti-atenţie-verbul „a gãti” e tranzitiv, care se deosebeşte radical de varianta lui reflexivã „ a se gãti”. Deci, dreptul de a gãti dupã-masã, seara, chiar şi noaptea. Noaptea, oricât de târziu, chiar dupã ora 24. Doar nu mai eşti femeia-pãpusã, ca sã-şi fie fricã sã spargi buturugi, dimineaţa, la prânz, seara. Idealul dumneavoastrã feminin e cât se poate de clar: Femeia sã fie moale ca o cadânã, cu condiţia sã fie zdravãnã ca un târnãcop.

(Show-ul ei s-a terminat. Lumina se aprinde) acceptat ca sã-i facã pe amândoi. Mã credeţi?REPORTERA: (dulce) Vã cred, pentru cã vã cunosc. Nu personal, fireşte. Dar vã cunosc opera. Vã urmãresc emisiunile. Aş putea spune cã, într-un anumit fel, sunt o mare admiratoare a dumneavoastrã. Tocmai de aceea v-am pus aceste întrebãri cu un caracter excesiv de particular. N-am fãcut-o din

Page 10: INTERVIU ecaterina oproiu

indiscreţie, ci pentru cã am vrut sã subliniez cã, pentru ca Dv. Sã faceţi reportaje, soţia dv. trebuie sã facã piaţã, sã facã tot posibilul. Cu alte cuvinte, coautorul reportajelor dv. este şi soţia dv. şi pentru cã este coautor a cãrui nume nu e trecut pe generic, vã propun... Altãdatã, la diferite emisiuni se servea Pepsi, dar acum s-a pierdut şi obiceiul ãsta, deci nu mai putem ridica un pahar... Vã propun... Nu ştiu ce sã vã propun... Nu ştiu ce sã vã propun... Tovarãşa dv. de viaţã, fãrã îndoialã, este acum în faţa aparatului... Vã ascultãm... Vã soarbe din priviri... Ce sã vã propun? Vã propun sã pãstrãm un moment de reculegere pentru soţie, pentru iubita dv. soţie care...REPORTERUL: (se ridicã brusc. Moment de descumpãnire. Apoi revine la tonul de jovialitate profesionalã.) Eu v-aş propune, stimaţi telespectatori o micã pauzã sau mai bine zis un mic divertisment, o foarte indrãgitã melodie de muzicã uşoarã.TUTI: Bandã sonorã...Semn.SECUNDUL: Atenţie! (semn)

SECVENŢA 6

(Pasarelã. Pe platou pauzã.)

REPORTERUL: (somaţie) Ascultã, sã ştii cã, dacã vrei sã zbori pânã mâine dimineaţã...REPORTERA: Eu n-am vrut... eu le-am spus cã nu fac emisiunea asta... Eu le-am spus cã nu vreau sã mai am de-a face cu un tip care...REPORTERUL: Şi eu le-am spus cã nu vreau sã am dea face cu o individã care...REPORTERA: Care, ce?REPORTERUL: Care-o sã facã circ... Care-o sã se dea în spectacol... Femeile nu pot sã te vadã, bãrbaţii nu pot sã te audã...REPORTERA: Pe mineeee ?REPORTERUL: Da, pe mine. Pentru cã laşi oamenii sã vorbescã. Pentru cã-i opreşti pe stradã, ca sã-i întrebi cine v-a cãlcat manşetele?REPORTERA: Pe mineee? Pe mine, care mã cunosc... care mã invitã... Un telespectator din Constanţa mi-a cerut...Eu, care primesc scrisori... teancuri de scrisori.REPORTERUL: Te rog, Te rog! Sã nu-mi vorbeşti mie de scrisori! Dumneata ştii câte scrisori de protest primim noi dupã o emisiune a

Page 11: INTERVIU ecaterina oproiu

dumitale? Dumneata ştii câte anonime despre dumneata înghiţim noi sãptãmânal.REPORTERA: Ce-au domnule cu mine?!REPORTERUL: Ai tu pe du-te încolo!REPORTERA: Bine cã ai tu pe vino-ncoace!REPORTERUL: Gata! Tu sã nu-ţi baţi joc de mine. Acum gata!

(Muzica s-a oprit)

REPORTERA: Nu-i gata! Nimic nu poate fi gata pe vecie.REPORTERUL: Ascultã! Tu eşti o femeie ambiţioasã, dar trebuie sã ştii cã sunt situaţii închise! Ireversibile! Intri-n ele ca-n anotimpuri. Dupã toamnã vine iarnã. Niciodatã invers.REPORTERA: Lasule!TUTI: (la telefon) Mãgarule! Minţi! Minţi! Minţi! Te-a învãţat derbedeul ãla de Nichi sã mâncaţi cretã ca sã faceţi febrã, ca sã scãpaţi de geografie, ca sã nu desenaţi Africa.SECUNDUL: Alo! Vã rog cu Suzi... Nu-i acasã? Alo! Alo! Alo!TUTI: Aoleu Secundule, acum vin acasã şi sã vezi câte cucuie îţi fac eu în Capul Bunei Speranţe! (alt ton) MGS-ule! Filmul! Interviul filmat. O femeie puternicã. Banda 2504.REPORTERUL: Ai plecat la Târgoviste şi m-ai lãsat bolnav cu 39¤.EA: Era o simplã gripã.EL: Pentru tine era mai importantã sudoriţa din Târgovişte.

SECVENŢA 7

REPORTERA: Am venit la Dumneavoastrã, pentru cã cineva mi-a spus cã sunteţi ce mai puternicã femeie din Târgoviste.SUDORITA: Ha! Ha! Ha! REPORTERA: E adevarat cã luaţi tubul de oxigen în spate? Nimeni nu o sã spunã cã au început cu o femeie slabã.SUDORITA: Binenţeles!REPORTERUL: Asta-i emanciparea!REPORTERA: Singurã?SUDORITA: Binenteles!REPORTERUL: Asta-i feminitatea!

Page 12: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Tocmai de asta am venit la dumneavoastrã. Vreau sã demonstrãm cã femeile nu sunt de fapt egale cu bãrbatii...REPORTERUL: Cu 80 de kg în spinare poate bãrbaţii nu-s egali cu femeile!SUDORITA: Nu-s egale la noooi?REPORTERA: Da, la noi!SUDORITA: Tţţ! Zãu cã asta nu se poate! Nu se poate cu mine. Poate s-o fi putând cu alta, dar cu mine. Pãi eu sunt egalã şi la muncã şi la bani. Anul ãsta am luat categoria patra. Cum sã zic cã nu-s egalã? Aşa ceva nu pot sã zic.REPORTERA: Şi totuşi e bine sã vã spetiţi aşa? Sunteţi femeie...SUDORITA: Sunt femeie, nu zic. Dar dumneata lucrezi la lãcãtuşerie şi eu lucrez la baros. Dacã dumneata lucrezi opt ore, eu lucrez o ora? Adicã sã stau-de-lemn Tãnase cã sunt femeie? Adicã sã stau sã-mi atragã atenţia maistru’ Gligore?REPORTERA: În alte echipe ar fi totuşi mai usor.SUDORITA: Uşor-neuşor, mie nu-mi stã în caracter sã mã duc din echipã în echipă. Eu m-am obişnuit cu colegii mei. Ei cunosc dracii mei. Eu cunosc dracii lor.REPORTERA: Şi v-ajutã?SUDORITA: Cine?REPORTERA: Bãrbaţii!SUDORITA: Pãi dacã eu trec prin fabricã şi întâlnesc un bãrbat cu o greutate, adicã tot el sã m-ajute? Pãi sar si-l ajut eu şi ţip şi la altul care-l vãd cã nu-l ajutã. Cã pe urmã aşa vin şi ei sã te-ajute...REPORTERA: Au venit?SUDORITA: Pãi sigur c-au venit. Pãi, cum am fãcut eu casã? N-am avut decât un singur om cu platã... Restul... Restul ei... Echipa. Cu ei am fãcut casa...REPORTERUL: Dar soţul...SUDORITA: Lãsaţi soţul! Uite aşa s-a întâmplat. Vineri ne-am dus la ţarã şi am venit cu materialele cu IRTA, care am plãtit-o. Şi sâmbãtã ne-am apucat de casã. Luni douã sãptãmâni avea usile montate. Trece un vecin si zice: Halal de asta! Asta a avut bani! Era sã stau eu şi sã-i spun cum am fãcut? Dumneavoastrã, însã, pot sã vã spun. Am avut nişte bani la CEC. Am vândut aragazul cu patru ochiuri, douã fotolii în bunã stare, frigiderul Zil-o -am avut nuntã cu dar... dar fãrã ei tot am putea...REPORTERA: Fãrã care ei?SUDORITA: Fãrã echipã. Veneau azi doi, trei, veneau mâine trei, patru. Îmi fãcuse unul din ei piaţa, eu mã culcam la 12 şi mã sculam la 5. Mai îmi luam

Page 13: INTERVIU ecaterina oproiu

cu recuperãri, dar trebuia sã mã duc sã lucrez la plan, cã eu înteleg. Mie nu-mi trebuie sã-mi bage-n cap cu pumnu’.REPORTERA: Meritã o casã?SUDORITA: Vai de mine! Pãi cum sã nu merite? Pãi, eu munceam fericitã cã îmi fac cuibul meu, cã eu la fabricã locuinţã nu puteam pretinde. Sunt familii cu copii. Eu sunt o singurã persoanã. M-am gândit cã mã-nbolnãvesc mâine-poimâine şi dacã stai la un proprietar, îţi bate-n uşã şi-ţi spune sã-ţi cauţi altã camerã, ca sã nu-mi aduci mie microbi în casã. Dar din cuibul meu nu mã poate da afarã nimeni. Dacã mã demoleazã statul, sã mã demoleze, cã tot ei te-ajutã sã te muţi la bloc.REPORTERA: Care ei?SUDORIŢA: Şi! Cã dacã mã duc sã le spun „Gicã, Radule, veniti, mã!”-vin. Cã şi ei dacã m-au rugat m-am dus. Şi când am fost internatã la spital au venit. N-aveam nevoie, dar au venit. Unul mi-a adus portocale. Nu prea mã omor cu acriturile alea, dar... (gesturi) Unul a venit chiar înainte de a pleca la bãi si dupã câteva zile am si primit o ilustratã: „Dragã Anisoara, vei stii cã îti trimit multe saluturi din statiunea Herculane”...Gesturi! REPORTERA: Vã rog sã-mi spuneţi sincer, sunteţi mulţumitã?SUDORIŢA: Sunt foarte mulţumitã! Acum doi ani am fost la staţiune. Ştiţi cã eu sufãr de spondilozã. Am luat-o şi pe maicã-mea. Pe cont propriu. Pe urmã m-am mutat în casã. Am închis locul. Am luat lemne, varzã, porc. Cu banii câţi i-am dat pe porc puteam sã-mi iau şi eu o imitaţie de leopard, dar eu mi-am îngrijit sufletul!REPORTERA: Vreţi sã-mi spuneţi ce vârstã aveţi?SUDORIŢA: 35! Cu bãtaie! Ha, ha, ha!REPORTERUL: E mult?SUDORIŢA: Cum sã nu fie mult? Pãi eu tot timpul mã cred tânãrã şi puternicã. Din ce trec anii eu tot mai rãu întineresc. E adevãrat cã îmi mai albeşte pãrul, dar nu mã las deloc. Mai iau si eu tonal si nu mã las.REPORTERUL: Dar soţul?SUDORIŢA: Nu vã supãraţi, dar aş vrea sã ştiu şi eu, de ce mã întrebaţi dumneavoastrã toate astea?REPORTERA: Ştiţi, sunt reporterã...SUDORIŢA(compãtimitoare): Nu-i nimic! Se-ntâmplã... Se-ntâmplã!REPORTERA: Mi s-a spus c-aţi fost la Bicaz, c-aţi fost şefã de echipã..SUDORIŢA: Da, am fost cu UTC-ul. Pe urmã au auzit cã se face scoalã. Hai sã mã înscriu si eu! Eram 120 si am reusit 60. M-a ajutat si norocul sã câstig. Cã era unul care dã o sudurã extraordinarã, dar ãla n-a reusit. Al naibii şi norocul ãsta! Cã eu ştiam bine cã el dã o sudurã frumoasã. E bãiatul vecinului! Când era mic mã întreba: Tanti Anisoara, ce culoare de ochi ai

Page 14: INTERVIU ecaterina oproiu

matale?-Verzi, Mã Mircicã! Atunci zicea el, matale vezi toate alea verde? Are-un cap! Asta inginer se face!REPORTERA: Nu vã pare rãu cã nu aveţi copii?SUDORIŢA: Pãi, dacã n-a fost sã-i aducã barza... Aşa a fost! La bãtrâneţe oi gãsi eu o vecinã, oi gãsi un nepot sã-mi aducã o canã cu apã. Eh! Dar nici atunci n-o sã mã las eu în grija lor. O sã mã aprovizionez eu pentru bãtrâneţe!REPORTERA: Câte ore munciţi?SUDORIŢA: Muncesc uneori şi 12.REPORTERA: Şi dupã muncã?SUDORIŢA: Dupã muncã mã duc acasã, spãl rufe, fac mâncare. Eu nu pot sã sufãr hrana rece. Salam nu mãnânc decât de poftã. Eu prefer o ciorbiţã de cartofi...REPORTERA: Dumneavoastrã lucraţi numai printre bãrbaţi. Spuneţi-mi sincer, nu vã simţiţi stingheritã printre ei?SUDORIŢA: Pãi de ce? Colegii Mã respectã. Bine-nţeles cã şi eu îi respect pe ei. Sunt unele femei care au un tupeu destul de urat...Dar pe mine nu merge sã mã iei cu„fã” sau cu cuvinte urâte...?REPORTERA: Dar soţul...? Mã, Miricicã, fã mãmicã pick-up-ul mai încet.REPORTERUL: Nu te mai amesteca dragã în viaţa oamenilor.REPORTERA: Dar da de ce s-a amestecat? Cã venea pâş-pâş, miau-miau...REPORTERUL: Ascultã, mi-ai promis...REPORTERA: Ce ţi-am promis?REPORTERUL: C-ai sã ştergi totul cu buretele. C-ai sã uiţi.REPORTERA: Nu pot sã uit.REPORTERUL: Iart-o. Era o cutie goalã de conserve care plutea pe ape.REPORTERA: Şi tu ce erai? Un pionier cu cravatã roşie care adunã fier vechi?REPORTERUL: Nu râde! Ea venea din ceata femeilor dezarmate. Şi eu de unde veneam? Din banda panterelor negre?SUDORITA: Ei! Hai Sã vã spun şi cu soţul. Eu cu soţul din echipã m-am luat. El era lãcãtuş. Şi eu am insistat sã se facã sudor. Rãmânem dupã schimb câte patru ore sã-l ajut. Am avut casã împreunã. Fundaţia turnatã. Dormitor, sufragerie şi verandã. Au fost discuţii, neplãceri. El dormea şi eu vopseam uşa de la magazie. Aşa facea! Veneau. Mâncam. Beam un pãhărel şi pe urmã el lua ziarul şi adormea. Eu nu puteam sã dorm. Cã uşa de la WC era jupuitã... Mã bãtea, mã chinuia...REPORTERUL: Cum o bãtea?REPORTERA: Cum. Vã bãtea?SUDORIŢA: Dumneavoastrã n-ati vãzut cum se bate? Cu palma!

Page 15: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: Şi ea sta s-o batã?REPORTERA: Şi dumneavoastrã staţi sã vã batã?SUDORIŢA: Pãi ce era sã fac? I-am zis cu frumosul: Ionel nu ne mai acomodãm. Pãi ce, era un motiv cã n-am vrut sã iau baticul sorã-mi în cap? Eu am baticurile mele. Am pãlãrii. Am cãciuliţe. Aşa a fost. Am mâncat. Am bãut şi-am vrut sã plecãm în oraş. Tocmai venise sorã-sa de la ţarã şi eu îi fãceam cadou o geantã imitaţie de şarpe cu lac. O frumuseţe. Ia baticul-mi-a zis! Nu-l iau. Am şi eu baticuri! Şi daca n-am vrut sã iau baticu’ m-a pocnit. Şi nu m-am mai dus în oraş.REPORTERUL: Asta-i femeie evaluatã?REPORTERA: Nu vã supãraţi, dar cum e cu putinţã ca o femeie ca dumneavoastrã... O femeie evoluatã... Cum e cu putinţã ca-n secolul IX, când omul se ridicã în cosmos cu rachete...SUDORIŢA: Eh, cã mult îi pasã lui cã pocneşte în sec. XX. Pãi de ce? El dãdea cu racheta? Dãdea cu pumnul.REPORTERA: Totuşi asemenea barbarii, pe o planetã civilizatã... SUDORIŢA: Sã fiţi Dv. sãnãtoasã, câte barbarii se întâmplã pe o planetã civilizatã. Astea-s mezelicuri.REPORTERA: Bine, dar de ce?!...SUDORIŢA: Aoleu! Pãi dacã dau în el, ce bãrbat mai era ãla? Aşa cã ne-am despãrţit frumos şi i-am zis: Ionele, nu ne mai acomodãm! Nu plec mãi bãiatule! Ia sã treci tu pe la mine peste un an!”...REPORTERA: Şi a trecut?SUDORIŢA: Da, a trecut. A deschis usa de la dormitor, a vãzut mobila care am luat-o, şifonier cu trei uşi, masã de 12 persoane cu patru scaune tapiţate, toaletã, masã de bucãtãrie cu 4 tamburele. S-a uitat, s-a uitat si dac-a vãzut s-a felicitat. I-am spus: „Sã ştii, Ionele, cã felicitarea ta nu-mi aduce nicio fericire. Voi fi fericitã când mã va aprecia”. a avut si lucruri bune care nu le pot uita. A avut si lucruri rele pe care nu le pot uita. Aşa-i omul, ca sacul, doamnã. Pui în el pânã se umple, şi pe urmã n-ai unde sã mai pui. Aşa-i omul! Doamnã. Ca sacul...REPORTERA: Nu-i aşa cã dac-aţi avea un bãrbat care v-ar cere sã staţi acasã, n-aţi putea accepta?SUDORIŢA: Dac-aş avea un bãrbat care ar munci i-aş bea şi apa cu care se spalã pe faţã. Da.da! Eu dacã aş fi o femeie care nu e jugnitã, eu nu i-aş trece bãrbatului pe dinainte. Cã e câte o femeie care nu apreciazã (odihna ei). Am un coleg care a trãit cu soţia lui 21 de ani şi-auziţi şi dv.-nu i-a dat o palmã. Dar ea n-a apreciat.REPORTERUL: Pierdem spatiu!

Page 16: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Nu-mi spuneţi asta! Nu-i bine! Asta nu pot sã o scriu. Gândiţi-vã cum i-ar sta unei femei ca dv. sã stea acasã?SUDORIŢA: Mi-a stat foarte bine! Am mai stat o datã 2 ani. Am crescut doi porci. Am avut 60 de pãsãri. Tot zarzavatul îl luam din curte. Pusesem şi cãpsuni, dar le-au rãscolit gãinile.REPORTERA: Îmi daţi voie sã vã întreb cum vã distraţi?REPORTERUL: Inutil. Pierdem spaţiul. Reportajul ãsta nu intrã.SUDORIŢA: Mã distrez bine, foarte bine. Mã mai duc la câte un film. Am vãzut ãla... cum îi spune-zi-i sã-i zic... cã-l am pe limbã. Filmul ãla cu floarea...REPORTERA: ”O floare...”SUDORIŢA: ... şi doi grãdinari” Vai ce m-am distrat. Ce-am mai plâns! Am avut o invitaţie la o prietenã care îşi mãritã fata. M-am dus doar de i-am felicitat. Le-am dat 100 lei ca pentru mine singurã. Am stat pânã s-a strigat „100 lei din partea lui Anişoara Dumitrescu”. Dar pe urmã n-am mai stat.REPORTERA: De ce, de ce n-aţi stat?SUDORIŢA: N-am stat cã nu se fãcea. La nuntã, mai un pahar de vin, mai o periniţã. Nu-mi place sã creez discuţii. Adicã sã stau sã mã distrez, sã mã simt bine şi pe urmã sã-mi aud vorbe fiindcã vine o soţie şi zice... Nu! Pentru o femeie singurã nu se face!REPORTERA: (indignatã) Dar pentru un bãrbat singur, se face?SUDORITA: Pentru bãrbat, da! Pentru bãrbat ãsta-i lucru uşor. Uite dacã auzi dumneata (face semn spre microfon), ia daţi asta mai încolo! (confidenţial) dacã auzi c-a intrat un bãrbat la mine, pe mine mã jigneste, dar el n-are de ce sã fie jignit!REPORTERA: Nu-nţeleg! Nu-nţeleg! Dumneavoastrã puteţi sã vã faceţi o casã singurã, dar nu puteti sã intraţi în restaurant singurã?SUDORITA: Pãi, cum mi-ar sta mie în caracter sã intru eu într-un restaurant şi sã cer un lichior şi sã se uite bãrbaţii la mine?REPORTERA: Pãi nu ziceaţi dv. Cã sunteţi egalã?SUDORIŢA: Da, dar unele persoane sunt prea egale. Cunosc cazuri. Îi spalã soţul. Îi dã cu var soţul. Soţul îi face şi mâncare. Şi ea... sunt femei şmechere. Deştepte. Se plimbã şi când vine soţul zice cã-i bolnavã. O femeie d-asta m-a învãţat cum sã tai mãmãliga sã nu se cunoascã, o tai dedesupt. Când vine soţul e întreagã. Nu se mai cunoaşte nimic. Astea sunt femei fericite, dar eu le invidiez.REPORTERA: Da, le invidiaţi! Le invidiaţi! Dacã nu le-aţi invidia nu mi-aţi fi spus c-aţi rãmâne acasã. Şi dumneavoastrã da, da, şi dumneavoastrã vã e fricã.SUDORIŢA: Mi-e fricããããã?!

Page 17: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Vã e fricã de singurãtate!SUDORIŢA: Mi-e fricã cã stau singur?! Pãi de mine se mirã mulţi cum stau singurã în toatã casa şi nu mi-e urât. Cã ei zic cã dacã vine cineva... dar eu zic: Cine sã vinã noaptea în casa mea? Şi apoi, sã zic, cã vine. Pãi cã eu n-am topor, n-am ciomag?REPORTERA: În încheierea interviului nostru-nu ştiu, nu pot sã vã garantez c-o sã aparã, dar în sfârşit-dacã eu v-aş ruga sã-mi spuneţi o dorinţã, care -ar fi dorinţa dumneavoastrã?SUDORIŢA: Ce fel de dorinţã? Cu privire la plan?REPORTERA: Nu. Ce doriţi dumneavoastră. Adică ce v-aţi dori mai mult.SUDORIŢA: Cel mai mult mi-aş dori să ajut pe cineva! REPORTERA: Tovarăşă Anişoara, sunteţi inimoasă, sunteţi simpatică…REPORTERUL: Pierdem spaţiul. Femeia asta nu e tipicã!SUDORIŢA: Tipicã? Pãi ce? Mama m-a fãcut dupã tipic? M-a fãcut în carne şi oase. În oase mai puţin... ha, ha, ha!REPORTERA: Spuneţi vã rog, pentru dumneavoastrã personal nu vã doriţi nimic? Dv. Ce vã lipseşte?SUDORIŢA: Mie sã-mi lipseascã ceva? Doamne fereşte! Mie nu-mi lipseşte nimic. O sã-mi fac gard de ciment, o sã pun casa la punct si o sã-mi gãsesc un soţ care mă voi mărita. N-am pretenţia sã mã tinã în palmã, cã azi nici soţiile de ministru nu se mai ţin în palme. Nici nu vreau sã mã laude c-am fãcut şi c-am dres. Vreau numai să se gândească el în sinea lui. Numai cu o salopetã pe el l-aş lua. Ce dacã n-are? Mã duc eu şi fac rate şi-i iau costum. Of! Of! Doamne. Nu sunt eu un bãrbat, cã dacã aş fi bãrbat aş face o femeie sã plângã 7 zile şi 7 nopţi şi sã vinã dupã mine desculţã şi despletitã pânã la capãtul lumii, dincolo de Bega.REPORTERUL: Pierdem spaţiul. Ţi-am spus că nue tipică.REPORTERA: Of, of, of, tovarăşă AnişoaraSUDORIŢA: V-am supărat cu chestia aia cu tipicul….REPORTERA: Şi-apoi să punem răul înainte.SUDORIŢA: Pãi ce adicã dacã n-aţi nimerit cu mine? Nimeriţi cu alta! Ce? S-au bãgat femeile în sac? Fiţi cuminte tovãrãşico! Nu se bagã ele în sac, femeile noastre!

SECVENŢA 8

Page 18: INTERVIU ecaterina oproiu

TUŢI: (la telefon) Ce ţi-e mamã? Unde? Burta sau stomacul? Stomacul e sus şi stomacul e jos. Mult? Cât de mult? Mãi Sandule, eu te cunosc. Tu, minţi! Tu vrei sã te culci ca sã scapi de Africa... Mãi. Tu de Africa nu scapi! Nici Nichi cât e el de derbedeu, nu scapã. Mãi, Sandule, sã-ţi intre bine în cap, voi de Africa nu scãpati! Africa coloratã!REPORTERUL: Interviul ãsta nu intrã!SECUNDUL: Vã avertizez cã e ultima prelungire de spaţiu.TUTI: Vã avertizez cã eu nu admit sã-mi sacrific viata personalã. E ora zece noaptea. Vã avertizez cã eu, la ora trei, trei fix, plec.SECUNDUL: Pierdem spaţiul. Un antinevralgic.REPORTERUL: Să-l pierdem. Să-l facem praf.REPORTERA: Tu să nut e joci cu cartea mea.REPORTERUL: Tu să nut e joci cu viaţa mea.SECUNDUL: Pierdem spaţiul. REPORTERUL: Lasă să-l pierdem.

SECVENŢA 9

(Reportera si Reporterul sunt din nou în înregistrare.)

REPORTERUL: Stimaţi telespectatori. Trebuie sã vã mărturisesc cã, dupã ce se anunţã în program discuţia noastrã despre „Avansaţi înainte”! Pe adresa emisiunii „Caleidoscop” a sosit un mare numãr de scrisori. Sute-(desface servieta. Pune pe masã multe teancuri de plicuri. Vorbind le aranjeazã tacticos.) Sunt şi câteva care expirã. Hm... pãreri... hm... favorabile. Vreo 3-4. O anumitã prejudecatã ar cere sã începem cu opiniile pozitive, dar... hm... am impresia cã dv. nu sunteţi de acord cu prejudecãţile. Sau, poate, de data asta..REPORTERA: Nu, nu…REPORTERUL: Gândiţi-vă bine! Forţa de rezistenţă a femeii… e un fapt biologic… E un tip somatic…REPORTERA: Nu, nu… Nu!REPORTERUL: Ştiţi, chiar şi Marx, în textul acela celebru în care a întrebat ce calitate preţuieşte cel mai mult la o femeie, a răspuns: „slăbiciunea”. Nota bene! Karl Marx!REPORTERA: (la limită) În testul acela se făceau declaraţii femeii iubite, nu se dădeau indicaţii revoluţiei mondiale…

Page 19: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: (întorcând foaia) Bineee! Atunci, dacă doriţi să luaţi adevărul în piept, băr-bă-teş-te, vă previn că sunt câteva plicuri foarte dure … Iată, ce spune corespondentul nostru din Calafat…SECUNDUL: Stop! Stop! Stop! Vă rog să scuzaţi. Nu e vina dumneavoastră, dar trebuie să întrerupem greşeala (alt ton) Gavriloiu, taie-le domnule picioarele.

SECVENŢA 10

(Atmosferă de pauză, agitaţie platou.)

REPORTERA: Va să zică asta pregăteai?REPORTERUL: N-am pregătit nimic! Tu ai căutat-o. Ai căutat-o cu lumânarea…TUŢI: Vreţi să schimbaţi poziţia?REPORTERUL: Ce credeai, că mă faci K.O. cu „cine v-a călcat manşetele”?TUŢI: Vreţi să schimbaţi poziţia?REPORTERUL: Nu vrem să schimbăm nicio poziţie! Poziţia asta ne convine de minune.REPORTERA: Va să zică, asta pregăteai! Bineee!TUŢI: Atenţie! Banda sonoră! Semn.

SECVENŢA 11

(Din nou în Studio. Emisiune. Acum, poziţiile, într-adevăr s-au schimbat.)

REPORTERUL: (şi-a pierdut din jovialitatea de la început) Părerea mea este că trebuie să ne ferim să cădem în dispute personale…REPORTERA: Eraţi pe punctul de a citi o observaţie foarte dură…REPORTERUL: La ce v-ar folosi! Pentru că în definitiv, dv., ce propuneţi? Să scoatem Madona cu crinii şi să punem în locul ei Madona cu barosul? Barosul acesta trebuie să înţelegeţi, pentru o femeie nu-i… nu-i caracteristic.REPORTERA: Caracteristic e curajul…REPORTERUL: Şi totuşi, dv. Nu credeţi că acest curaj… că această bărbătoşenie… riscă…REPORTERA: Se riscă?REPORTERUL: Riscă s-o facă să piardă tot ce are mai specific… mai graţios… mai cuceritor… Riscă- ce mai sus în jos, riscă să-şi piardă feminitatea!

Page 20: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Ce să-şi piardă?REPORTERUL: Feminitatea!REPORTERA: Fe-mi-ni-ta-tea! Iar feminitatea! Mereu aceeaşi placă. Când coseşte sus pe deal, când se speteşte cu fânul, când cară cu IRTA pari pentru casă, atunci nu vă e frică să nu-şi piardă feminitatea? Ce-aveţi, domnilor cu feminitatea asta? Iertaţi-mă! Eu nu sunt sufragetă, dar aţi auzit dumneavoastră o femeie spunând: iubitule, să nu te duci acolo iubitule, să nu faci asta, iubitule, fiindcă mi-e frică să nu-ţi pierzi scuzaţi! Masculinitatea?REPORTERUL: Noi bărbaţii credem că… Feminitatea este…REPORTERA: Ce? Ce este?REPORTERUL:… e o, o graţie…REPORTERA: Pe scara tramvaiului, dacă eşti prea graţioasă, pierzi condica!REPORTERUL:… e delicateţe…REPORTERA: Cu două sacoşe şi-o plasă?REPORTERUL: Noi credem…REPORTERA: … De ce vorbiţi voi pentru noi? De ce nu lăsaţi feminitatea să vorbească?REPORTERUL: Nu, n-o las să vorbească?REPORTERA: Dumneata! În numele speciei!REPORTERUL: În numele speciei (solemn), în numele speciei îţi ordon să vorbeşti… Pentru că tot n-ai mai vorbit de mult. Comutaţi feminitatea în 2. Filmul vă rog.TUŢI: (ton de telefonistă) Alo! Ba da 2506 Feminitatea! Alo, MGS-ule!REPORTERUL: Bagă de seamă.REPORTERA: Eu să bag de seamă.REPORTERUL: De acord. Sunt un ticălos. Ce mai vrei de la un ticălos?REPORTERA: Te-a şantajat, te-a îmbrobodit?REPORTERUL: De acord. Dar mi-a gătit dietetic şi m-a vindecat de hepatită.SECUNDUL (autoritar): Gavriloiule, unde-ai pus dom’ le feminitatea?...TUŢI (ton de telefonistă): Alo, MGS-ule! Megheseule! Te avertizez că n-a sosit feminitatea.SECUNDUL( grav şi rugător): Măi, Gavriloiule, lasă dracu’ tablele alea că dac-ai pierdut feminitatea zbori şi tu… zbor şi eu. Mă Gavriloiule, că dac-ai pierdut feminitatea, sărim în aer. Toţi, mă! Toţi!REPORTERA: Erai ca un artist de cinema. Şi-acum uită-te la tine. Ce fălci. Doamne, ce fălci!TUŢI: s-a găsit feminitatea! Interviu filmat „O femeie la fân” Banda 2506.SECUNDUL: „Avansaţi înainte”.REPORTERUL: Şi-atunci ce mai vrei de la fălcile astea?

Page 21: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Dar tu nu înţelegi că te-a minţit? Te-a minţit! Te-a minţit! Te-a minţit!REPORTERUL: Ascultă-mă pe mine: mai bine o femeie fără caracter, care să-ţi şoptească, adoratule! Decât una cu caracter care să ţipe în fiecare dimineaţa laşule.REPORTERA: (ţipând) Laşule!

SECVENŢA 12

FEMEIA LA FÂN: Hai, cum de ce sunt supărată? Păi cum să nu fiu supărată? Dv. Nu vedeţi? Nu mă ajută timpul! Nu mă ajută pentru iarba asta. Aseară când am strâns-o era uscată să se rupă. Şi-acum, uitaţi-vă şi dv. E mlădie. Adică jilavă, adică udă. Cum de ce-o risipesc? Păi dv. nu ştiţi că aşa se face fânul. Seara-l strângi, dimineaţa îl risipeşti! Cât timp? Întrebaţi-l şi dv. pe Doamne-Doamne, că numai el poate să ne spună. Nu ştiu zău, de ce s-a stricat aşa verile. Se zice că din cauza bombei atomice, dar eu nu cred. Când văd că se luminează îl risipesc şi când văd că se întunecă îl strâng. Uite-aşa toată ziulica. Strânge-l Melo, risipeşte-l Melo!, ce dacă-i duminică! Duminică-duminică, dacă nu-l risipeşti, el vine de se fermentează, se-ncinge şi atunci să văd eu vaca aia care mai pune botul pe el. Cine? Bărbatul? Vasile? Ia mai lăsaţi-l şi pe el că mă ajută. M-ajută când e acasă. Nu! Nu-i acasă. El e zidar şi asta-i meseria, niciodată nu-i acasă!REPORTERA: Ia, spune-mi Melanio, dacă aş putea să-ţi îndeplinesc o dorinţă, hai să zicem c-aş putea, ce-ai vrea?FEMEIA LA FÂN: Uitasem, aşi vrea să nu plouă, că dacă plouă, se duce naibii iarba asta. Dacă plouă se face bălegar. Uite asta aş vrea eu, să nu plouă.REPORTERA: Şi altceva?FEMEIA LA FÂN: Eh! Aş vrea eu multe. Foarte, foarte multe!REPORTERA: Adică?FEMEIA LA FÂN: În primul rând, sănătate, sănătate pentru bărbat, pentru copii.FEMEIA LA FÂN: Pe urmă sănătate pentru neamuri. Sănătate pentru toţi!REPORTERA: Şi pe urmă?FEMEIA LA FÂN: Pe urmă… zău că nu ştiu ce să vă mai spun. Îmi puneţi şi dv. nişte întrebări ca la televizor, de era una care a răspuns că cel mai mult în viaţă ar vrea să se căsăstorească, dacă găseşte un băiat bun, să nu bea, să nu fumeze, dar ea pufăia, aşa, dintr-o ţigară şi şedea picior peste picior. REPORTERA: Eu să-ţi spun drept, aş vrea să discutăm puţină politică…

Page 22: INTERVIU ecaterina oproiu

FEMEIA LA FÂN: Hait! Păi ce politică ştiu eu, cu patru clase? Că eu am trecut ca gâsca prin apă. Că eu de-abia acum la bătrâneţe, am început să învăţ. Când are copilul de descompus şi nu ştie să descompună mă duc la şcoală să-mi arate învăţătorul să ştiu cum să descompună copilul!REPORTERA: Ascultă, Melanio, ascultă-mă bine şi spune-mi: Ce crezi, femeia e egală cu bărbatul?FEMEIA LA FÂN: Ha, ha, ha!REPORTERA: Nu văd ce-i de râs…FEMEIA LA FÂN: Ha, ha, ha! Păi eu puteam să fac cu dv. pariu… Păi eu, pe cuvânt de onoare, când v-am văzut. Ştiam că asta vreţi…REPORTERA: Adică ce? E egală, dragă?FEMEIA LA FÂN: Egală,,, Egală, adică cum? La muncă? (de-a dreptul) în muncă nu e egală! În greutăţi nu e egală! În greutăţi nu e egală. În legii e egală. Auleo, ce mă puteţi întreba dv. Pe mine? Nu, zău, oi fi răspunzând eu bine? Pe cuvânt de onoare, parcă aţi fi la televizor!REPORTERA: E egală sau nu?FEMEIA LA FÂN: Să ştiţi că eu am înţeles ce vreţi dv., dar să ştiţi că nu-i aşa. Bărbatul e mai important.REPORTERA: De ce, de ce?FEMEIA LA FÂN: Păi dacă nu e bărbatul important, atunci să-şi puie el basmaua pe cap şi femeia să-şi pună căciulă. Aşa-i bine?REPORTERA: De ce-i el mai important?FEMEIA LA FÂN: Ha, ha, ha! Pe cuvânt de onoare că ştiam eu c-aici vreţi să ajungeţi, dar să ştiţi că nu-i aşa: bărbatul e stâlpul casei! Chiar dacă-i beţiv sau puturos. Femeia fără bărbat n-are preţ… Ştiţi dv. Când e femeia om? Când zic că-s la sapă cinci oameni, dar ele, ele sunt femei. Sau vezi de departe pe şosea pe cineva şi nu-l poţi descifra. Uite un om zici. Dar când se apropie vezi că e femeie. Dar asta pe cuvânt de onoare n-ar fi bine s-o spuneţi la televizor… Astea, vorba aia se spune la biserică nu-mi place să mă duc. Dar, uneori, merg ca să văd lume. Dar nu prea-mi vine să mă duc că se uită la mine că am pantoful strâmb sau cârpit, sau rochie urâtă, că uite, a lui cutare are rochia de buret şi batic cu fir. Nu pot să sufăr lumea asta care vorbeşte.REPORTERA: Dar tu nu vorbeşti?FEMEIA LA FÂN: Da, poate că vorbesc şi eu şi tocmai d-aia nu mă duc. Ca să nu mai vorbesc. Dv. ce gândiţi, o plouă? S-o strâng sau să n-o strâng?REPORTERA: Ascultă, Melanio, lasă-mă şi pe mine să-ţi pun o întrebare din alea mari, prosteşti, eşti fericită?FEMEIA LA FÂN: (cu ochii la cer) Da, sunt fericită. Bărbatul nu mă-njură, nu mă-nfruntă…

Page 23: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Îl iubeşti?FEMEIA LA FÂN: Hm! Eu zic s-o strâng!REPORTERA: Îl iubeşti?FEMEIA LA FÂN: Mi-e drag de el. Iar dragostea am făcut-o odată. O ştiu cum e, nu mai are ce mă tenta. Dar de iubit, l-am iubit. L-am iubit foarte mult. Că eram în doliu că murise un frate a lu’ tata. Dar numai ce-a venit Vasile c-o nuieluşă în mână. A intrat pe uşa salonului cu haina pe umăr, cu cămaşa ecosez. Şi când m-am uitat la el le-am zis: fetelor gata! Eu am terminat cu doliu! Cum să nu fiu fericită! Sunt foarte fericită. Numai ploaia asta şi notele mă omoară. Când a venit Neluţă cu 4, am plâns de parcă murise mama.REPORTERA: Dar dinţi câţi îţi pui?FEMEIA LA FÂN: Îmi pun eu şi dinţii, dar întâi să termin cu casa… cu şcoala. Oh! Notele astea! Parcă stă un camion mare pe capul meu. Dar cu tot timpul stau lângă ei. Tot timpul îi cicălesc mă… fii atent c-ai trecut de rând în sus. Mă, vezi cum se scrie „sau” când eram eu la şcoală puneam o virgulă sus. Dar acum s-a schimbat. De ce sa schimbat? Ei, ce vreţi! Toate se schimbă…(sună de-a binelea).REPORTERA: Dar tu?FEMEIA LA FÂN: Eu? Of, Doamne Dumnezeule, ajută să nu plouă. Barem pe acesta s-ajung să-l fac căpiţă. Când e tânăr…REPORTERA: Şi-acum câţi ani ai?FEMEIA LA FÂN: Am destul! Merg pe 34. (cu ochii mereu pe cer) O stea?REPORTERA: Poate zici că eşti bătrână?FEMEIA LA FÂN: Nu zic că sunt bătrână. Totuşi, tânără eşti până la 25-26 de ani. După 28 de ani…REPORTERA: Aha! Ţi-e frică de bătrâneţe!FEMEIA LA FÂN: De ce să-mi fie frică? De moarte? Păi toată lumea moare! Eu nu zic că nu vreau să trăiesc. Vreau să-mi fac copii mari. Să aibă şi ei câţiva copii. Să-i văd şi pe ei şi pe urmă nu-mi pare rău. Sau poate că mi-o părea. C-acum zic eu că nu-mi pare rău dar, atunci, cine ştie, ce-o să fac. Eh! Dacă aş fi eu tânără.REPORTERA: Dacă ai fi tânără?FEMEIA LA FÂN: Când eşti tânăr, te vede unul, te vede altul. Te vede frumoasă, îţi face curte.REPORTERA: Şi tu nu vrei?FEMEIA LA FÂN: Uite aş vrea să stea ploaia asta! Asta vreau eu!REPORTERA: Şi curte nu vrei să-ţi facă nimeni?FEMEIA LA FÂN: Vai de mine. Păi ce, eu am fost una bună de prieteni?REPORTERA: Cum bună?

Page 24: INTERVIU ecaterina oproiu

FEMEIA LA FÂN: Eh, cum?REPORTERA: Cum?FEMEIA LA FÂN: Adică una care umblă prost.REPORTERA: Cum prost?FEMEIA LA FÂN: Aoleu, de-ar sta ploaia. De nu s-ar muia de tot! De m-ar ajuta Dumnezeu!REPORTERA: Spune sincer, crezi în Dumnezeu?FEMEIA LA FÂN: Păi ce am să nu spun sincer? Daaa! Fiindcă am văzut că la fiecare pas m-ajută. De câte ori am avut o supărare m-am rugat şi m-a ajutat.REPORTERA: Ia dă-mi un exemplu!FEMEIA LA FÂN: Nu, nu râdeţi! Nu râdeţi, că uite că a stat! Şi asta-teamă am zis „Doamne, Dumnezeule ajută şi nu plouă-să fac şi eu fânul.” Şi cum e azi am băgat fânul în pătuţ şi noaptea a început să plouă.REPORTERA: Dar alaltăieri a plouat. A plouat şi ţi-a udat fânul.FEMEIA LA FÂN: Nu! Alaltăieri zic că n-am avut noroc. Că eu când l-am născut pe Neluţă, mi s-a părut că mi-a dat Dumnezeu o bucată de cer. Uite-aşa umblam cu el! Şi al doilea nu pot să spun, a fost o bucurie. Că era şi gras! Dar la al treilea, rău ca mi-a părut, rău c-a fost băiat, că eu voiam fată. Las’ că la vară îmi aduce mie barza o fetiţă. O să vedeţi ce faţă fac! Acum am o ambiţieee!REPORTERA: Ia, spune-mi tu Melanio…Vezi, eu îţi spun tu iar tu îmi spui dumneavoastră, de ce?FEMEIA LA FÂN: Aşa-i frumos. Pe mine n-a avut cine să mă îndrume. Eu nu m-am deprins cu vocabularul de a vorbi. Daca mă duc la şcoală pentru copii şi dacă vorbesc-aşa e lumea la ţară, zice: „ia taci, fă, că vorbeşte a lui „Medrega” adio şi-a găsit cine să vorbească. Te jigneşte. Te simţi prost! REPORTERA: Dar tu te crezi deşteaptă? FEMEIA LA FÂN: Nu. Eu nu sunt prea deşteaptă.REPORTERA: Da, eşti!FEMEIA LA FÂN: Faţă de unele zic că sunt deşteaptă, dar faţă de altele zic că sunt proastă. Dar să ştii că……….

lipseşte text

Page 25: INTERVIU ecaterina oproiu

Bucureşti ziceam: „Doamnă, oi ştii eu să mă dau jos din tramvai?” Uite c-am ştiut! Că acum m-aş duce la Bucureşti, parcă m-aş duce la cireşe. Parcă s-au mai dus norii.REPORTERA: Şi-ţi pleca la Bucureşti?FEMEIA LA FÂN: Da! E frumos! E frumos, dar e plictisitor. Aoleu, Măiculiţă, Doamne ce nori vin! Şi-ăştia sunt nori turbaţi, nori de la Valea Câinelui. Ăştia când tabără pe tine îţi face iarba chisăliţă.Doamne, Dumnezeule, ajută şi nu ploua!REPORTERA: Lasă Melanio că-ţi ajută ţie ştii tu cine…FEMEIA LA FÂN:Mi-ajută, şi-ajută! Unde vedeţi dv. că mă-ajută? Da cu otavă de astă toamnă,de ce nu m-a ajutat? Că eu când am fost mică, pe mine –a avut cine să mă lămurească. Că pe domnul Bulcă l-a ajutat să-şi facă magazin, dar pe mine m-a ajutat să dau cu sapa de la 6 dimineaţa până la 9 seara.FEMEIA LA FÂN: Of,of,of! Numai de n-ar tăbărâ peste noi norii ăştia din valea Câinelui cu ăştia nu-i de glumit… Ăştia când vin îţi fac iarba chisăliţă că la televizor a zis ploi locale. Dar de ce tocmai în locul acesta? De ce? De ce?REPORTERUL: Eu sper că povestea cu „Penelopa pleacă cu Ulise” e doar pentru emisiune. Ca să echilibreze ca să aibă emisiunea un fond pozitiv.REPORTERA: Şi dacă nu-i doar pentru emisiune?

PARTEA II

SECUNDUL: Gata copii! La posturi!TUŢI: Alo! De ce plângi tu, mamă? Te doare capul? Câtă cretă ai mâncat tu mamă, cinci?SECUNDUL: Terminaţi cu convorbiri particulare! Începem! TUŢI: Alo! MGS! Merge MGS! 3,2,1,… Semn.REPORTERUL: Mai întâi vreau să vă mulţumesc că aţi aceeptat să fiţi invitata emisiunii noastre. Binenţeles sunteţi pentru publicul nostru o foarte veche cunoştinţă, şi…REPORTERA: Veche! Adjectivul nu e tocmai culmea politeţii.REPORTERUL: Pentru a vă suţine „cartea” Avansaţi înainte” prezentată astă seară, ce interviu ne mai oferiţi?REPORTERA: În primul rând, tinerele muncitoare de la Bumbacul. Tuţi, caută filmul sus, te rog.REPORTERUL: Pentru emisie se mai aranjează luminile. Vrei lumină de contur?

Page 26: INTERVIU ecaterina oproiu

PARTEA A DOUA

SECVENŢA 13

(Secvenţă platou Hărmălaie.)

TUŢI: Alo, Megheseule! Alo Megheseule! (la telefon) Alo, da! De ce plângi tu mamă? Te doare capul? Se-nvârteşte? Câtă cretă ai mâncat tu mamă? Alo Megheseule!REPORTERUL: Vrei lumină de contur?REPORTERA: Cred că ştii că n-am vrut niciodată nimic de la tine.REPORTERUL: De ce? De ce n-ai vrut? De ce nu mi-ai spus tu să te fac fericită? Pentru că eu… ştii foarte bune-eu m-am predat singur. Eu singur mi-am zidit celula. Cărămidă cu cărămidă. Eu mi-am pus singur gratiile. Le-am pus şi ţi-am spus: aşează-mă după ele”.REPORTERA: Dar pe urmă? Pe urmă? În trei luni am slăbit 12 kg. Prima zi am vrut să-mi dau foc. A doua zi m-am dus pe podul Grant, ca Anna Karenina… Dar au pus plase… Închipuieşte-ţi, peste tot au pus plasă!...REPORTERUL: De ce nu m-ai chemat?REPORTERA: Eu să te chem pe tine? Eu să te implor: nu mă părăsi amore mio! Toată lumea îmi spunea să suport adevărul şi eu nu puteam suporta bervizul. D-asta şi apar ca într-o melodramă, peste ani şi insist, insist-pentru că nu-i adevărat că am refuzat să vin la emisiune, pentru că nu-i adevărat că am fost la audienţă, pentru că nimeni absolut nimeni nu m-a obligat…Eu am vrut… eu am cerut… eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să vin aici, ca să stăm de vorbă, ca să te întreb: de ce? REPORTERUL: Eşti nebună! Eşti într-adevăr nebună! În cinci ani-recunoaşte ! recunoaşte! N-ai fost în stare să cumperi nici măcar un fotoliu în garsoniera aia nenorocită. Când venea un prieten…REPORTERA: Dar e o prejudecată… N-ai văzut la japonezi?... Se stă pe jos… pe perne… pe rogojini…REPORTERUL: Când venea cineva la masă… la masă… care masă? Poate pe lada de sifoane! Şi în ce farfurii? Farfuriile erau în spălător. Şi cratiţele în chiuvetă şi cămăşile în lighean şi ligheanul în baie şi baia plină de ziare, ziare, stive de ziare, tone de ziare, vagoane de ziare. Niciodată n-am priceput ţăcăneala asta. De ce? De ce însilozai, dragă prea literară.REPORTERA: Era colecţiile mele.

Page 27: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: Şi borcanele ale tot colecţii erau? Într-o dimineaţă-sper că ţii minte!-am găsit borcanul de gem în pantofii mei maro. Ăia cu tocurile scâlciate! Niciodată nu mi-ai pus flecuri pe pantofi! Niciodată nu mi-ai călcat pantalonii!REPORTERA: Ba da!REPORTERUL: Ba nu!REPORTERA: Ba da!REPORTERUL: Aaa! Da! Ha, ha, ha. Cum am putut să uit? Ha,ha, ha! Când ai uitat tu fierul în priză. Când a spart portarul uşa… Ha, ha, ha… Când a leşinat vecina aia grasă… batoza aia cu negi… Ha, ha, ha, Că tot blocul… ha,ha, ha era ca la bombardament, toţi orbecăiau ha,ha,ha … în funingine… Au chemat ha,ha,ha…au chemat pompierii, dar tu… ha,ha,ha, … ha, ha,ha, tu… formidabil! Da, da, chestia aia a fost într-adevăr formidabilă… şi sunau pompierii, iar tu ha,ha,ha, tu, formidabil-erai tocmai la pompieri, pentru că tu… formidabil! Tocmai atunci scriai reportajul… Ha,ha, ha, „Nu vă jucaţi cu focul!”TUŢI: Vă rugăm să spuneţi ce urmează!REPORTERUL: Cinci ani în burlane! Cinci ani, inclusiv concediul de odihnă, inclusiv concediul de plată, inclusiv concediul fără plată, inclusiv concediul de studii.REPORTERA: Nu-i adevărat! În cinci ani eu nu am luat nicio zi de concediu!REPORTERUL: Tu n-ai vrut, dar eu am vrut! Ce vroiai să fac în concediu? Să mă duc în fiecare duminică în Gara de Nord, vine ea sau nu vine ea? Să nu ne dăm de rendez-vou la Teiuş, fiindcă-i nod de cale ferată?... să fac amor cu biletele lăsate de tine pe frigider, frigiderul gol!... Patul gol! Garsoniera goală!... Duminica goală!REPORTERA: Da eu?...REPORTERUL: Tu? Tu erai plină de conţinut.REPORTERA: De ce nu-înţelegeţi?TUŢI: Vă avertizez că e ultima prelungire de spaţiu!SENCUNDUL: Pierdem spaţiul!REPORTERUL: (către ea) Pierdem spaţiul!REPORTERA: Să-l pierdem!REPORTERUL: Tu să nu te joci cu emisiunea mea!REPORTERA: Tu să nu te joci cu viaţa mea!REPORTERUL: Femeia lui Dumnezeu…SENCUNDUL: Pentru ultima dată vă avertizez, pierdem spaţiul!REPORTERA: Ascultă! Te rog ascultă! Este imposibil să nu poţi să mă înţelegi…

Page 28: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERUL: Tu trebuie să mă înţelegi! Acum trebuie să ne înţelegem. Înţelege!REPORTERA: Nu-nţeleg nimic! Nu vreau să înţeleg nimic! Eşti zic! Eşti laş! Eşti…REPORTERUL: Da, dragă! Sunt laş, sunt mic. Uite, sunt atât de mic. O broască! Un guzgan! O mâzdâganie! De acord! Atunci ce vrei tu, vrei tu de la bâzdâgania asta? Ce vrei?

SECVENŢA 14

TUŢI: Alo, tehnicul! Alo MGS-ule! Avansaţi înainte! Avansaţi Înainte! Interviu filmat: o navetă uşoară. Unda 2501. Bandă sonoră!

(Sugestie de odaie de periferie. Neapărat un tranzistor care se aprinde şi se stinge după nevoile dialogului).

REPORTERA: (intrând): Vă rog să mă scuzaţi. Vă cam iau cu noaptea-n cap…CATELUŢA: Da, sunt obişnuită cu noaptea. De trei ani n-am făcut decât de noapte…NUŢICA: De noapte e mai avantajos. Intri la zece fără un sfert seara şi ieşi la şase fără un sfert dimineaţa! Dimineaţa-nu ştiu dacă ştiţi dv. cântecul lui Massimo Sanieri-dimineaţa e mai bine. Ai capul mai limpede şi tramvaiul mai gol. Adică nu mai e chestia aia cu „dacă nu-ţi place, ia-ţi maşină mică” . Vii acasă, bei o cafea, asculţi un „Ciao care, care stai”, iei în mână o trigonometrie…REPORTERA: Cum, după lucru, aşa, deodată, la trigonometrie.CATELUŢA: Nu deodată! Mai întâi facem şi noi canastă, mai servim un nes…NUŢICA: Ne mai relaxăm la un yupi-yupi-yupi-du.CATELUŢA: Eu sunt la vârsta întrebărilor, iar ea are trei ani în plus, deşi seralul l-au făcut împreună, fiindcă ea când a fost să intre la seral, nu s-a putut… Ticu tocmai se pensiona… Mica era la CAP… Eu tocmai…REPORTERA: Ştiţi de ce-am venit eu la dv.?CATELUŢA: Ne-au spus de la sector… REPORTERA: Da! V-am căutat prin sector. I-am spus secretarului cu propaganda că aş vrea să vorbesc cu o muncitoare tânără, inteligentă, capabilă. Mă rog, ştiţi şi dv. cam ce vrem noi, reporterii. Voiam să văd cum se vede condiţia femeii şi de la dv…NUŢICA: De la noi?

Page 29: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Ia spuneţi-mi, fetelor, ce credeţi: e mai greu să fii femeie decât bărbat?CATELUŢA: Mai greu? Nu ştiu… Eu cred…NUŢICA: Eu cred că e mai uşor.REPORTERA: Hai să analizăm. Dumneavoastră… dumneata… pot să-ţi spun tu?CATELUŢA: Puteţi să ne spuneţi cum vreţi, numai să nu ne daţi la „Reflector”.REPORTERA: Păi cum o să te dau la „Reflector”, când ai câştigat concursul „mâinile măiestre”?NUŢICA: Lăsaţi! Lăsaţi! C-a mai fost o fată la noi care s-a dus la „Steaua fără nume” şi s-a trezit la „Tineri în derivă”.CATELUŢA: A fost foarte frumos la „Mâinile Măiestre. A fost la Timişoara. Era 200 de fete din toată ţara. Unele erau de la bumbac, altele de la mătase…NUŢICA: Erau şi de la stofe de mobilă!CATELUŢA: La proba orală au răspuns douăsprezece. Toate douăsprezece pe scenă… Un tovarăş, unul foarte serios şi foarte deştept, unul cu o figură de Simfonia 7-a, ne-ntreba, iar noi…NUŢICA: Şi ele… „Parole… parole… parole”.CATELUŢA: Mie mi-a căzut biletul cu mecanismul de formarea rosturilor, sunt mecanisme Jaquart, mixt, arbitrar…CATELUŢA: La noi e mixt…NUŢICA: Adică, pe un arbore sunt montate două curele care sunt legate iţele cu patru rame, legate pe planul inferior, care…REPORTERA: De acord! De acord! Dar în poza asta cu cine sunteţi?NUŢICA: Cum, n-o cunoaşteţi pe tovarăşa Mureşan?CATELUŢA: O! Tovarăşa Mureşan e foarte populară. Tovarăşa Mureşan când intră în atelier şi vede o suveică pe jos, s-apleacă singură şi-o ia. După ce a câştigat concursul mi-a mai dat încă o treaptă.NUŢICA: Adică are acum 3-adică 5,75 în loc de 5,15. Aşa zici că n-are importanţă. Dar când pui toate zilele săptămânii şi mai pui şi duminică…REPORTERA: Ieri a fost duminică. Ia spuneţi-mi şi mie, ce-aţi făcut ieri?CATELUŢA: Eu am fost în schimb…NUŢICA: Şi eu am fost la mare cu aia mică. Adică cu sora mea. Mica zicea să am grijă de ea că vin valuri mari. Nu credeam c-o să vină valuri mari, cât casa, şi-o să ne acopere şi-o să trebuiască să murim…REPORTERA: Fetelor vorbeam de mare…

Page 30: INTERVIU ecaterina oproiu

NUŢICA: Mie, că vă spun drept, mie nici nu mi s-a părut aşa mare! Ce valuri! Pfff! Vreau acolo nişte valuri până al genunchi. Cine să se-nece în valurile alea?CATELUŢA: Mh! Aşa e mica speriată!NUŢICA: Mica a fost la mare când a fost preşedinta femeilor din comună. A fost cu o excursie, cu nişte femei, dar poate o fi uitat, că asta e fost demult.REPORTERA: Cât de mult!NUŢICA: Demult de tot! Acum vreo doi ani! CATELUŢA: Că acum Mica s-a schimbat de la comună. Lucrează la „Electricica”. La potenţiometre! E navetistă.NUŢICA: Adică vine la Bucureşti în fiecare zi…REPORTERA: Nu-i greu?NUŢICA: Nu-i greu, pentru că, să fim drepţi, sunt numai 33 de kilometri! CATELUŢA: Dar să fim drepţi, noi stăm lângă gară, aşa că avem tren la scară.REPORTERA: Fetelor, şi la ce oră pleacă de-acasă?NUŢICA: Cine?REPORTERA: Mica.NUŢICA: Pleacă… cred că pleacă pe la cinci, pentru că trebuie să ajungă la fabrică la şase.REPORTERA: Şi la ce oră se scoală?NUŢICA: Cine? REPORTERA: Mica.REPORTERA: Şi la ce oră se scoală?NUŢICA: Cine? REPORTERA: Mica.CATELUŢA: De sculat se scoală pe la patru, că dimineaţa, ştiţi şi dumneavoastră, mai sunt unele treburi.NUŢICA: Pe urmă, ştiţi… noi stăm la gazdă, în Bucureşti… Venim acasă doar sâmbăta, aşa că uneori, stăm cam, cam prost cu gătitul…REPORTERA: Cine găteşte?CATELUŢA: De obicei găteşte Mica. Găteşte la Moara şi ne aduce cu sufertaşul.REPORTERA: Şi nu-i greu?NUŢICA: Nu-i greu, pentru că Michii îi place foarte mult să gătească… Se întoarce de la Bucureşti pe la 5 dupâ-masa. Vara-i frumos. (Ton idilic.) Mănâncă… mai merge după buruian.CATELUŢA: Ştiţi, fără buruian, la noi nu se poate.NUŢICA: Dar buruianul nu-i departe! Trebuie să treacă calea ferată.

Page 31: INTERVIU ecaterina oproiu

CATELUŢA: Pe urmă, sigur, mai trebuie să sape… Mai avem şi noi ceva vie.NUŢICA: Avem şi sfeclă furajeră.REPORTERA: Şi nu-i greu?NUŢICA: NU! Pentru că la sfecla furajeră nu se cere mare lucru.CATELUŢA: Mai sunt şi gâştele…NUŢICA: Dar gâştele nu-s prea greu de crescut.CATELUŢA: Gâştele pleacă dimineaţa şi vin seara.NUŢICA: Şi pe urmă de gâşte, să fim drepţi, se mai ocupă şi mamaia.CATELUŢA: Se ocupă, se ocupă, dar anul trecut din ocupaţia asta ne-a călcat acceleratul şase gâşte şi-un gâscan. Ca-n cântec. Pe cuvânt de onoare, ca-n cântec…NUŢICA: Ştiţi, mamaia nu mai vede aşa bine.CATELUŢA: Are reumatism. Nu poate nici să se pieptene singură.REPORTERA: Dar tata?CATELUŢA: A! Ticu! Pe Ticu îl mai menajăm şi noi. Ticu e mai debil, Ticu, mai mult prin casă.REPORTERA: Va să zică, tata face treaba din casă.NUŢICA: Cum o să facă Ticu treaba din casă?!REPORTERA: De ce să nu facă?CATELUŢA: Păi, să facă Ticu treaba de femeie?REPORTERA: Dacă mama, dacă Mica sapă via, poate şi Ticu să spele vasele.NUŢICA: Ticu, vasele? (Râde) Nuu! Femeia poate, dar bărbatul nu poate!REPORTERA: De ce să nu poată?NUŢICA: Nu ştie!REPORTERA: Să-nveţe!NUŢICA: Să-nveţe Ticu să spele rufe?CATELUŢA: Să stea Ticu la albie, ca domnu’, Negoiţă? He,he,he,he! Nuu! Nu se poate. (amândouă râd în hohote).REPORTERA: De ce?NUŢICA: Fiindcă se supără Mica!CATELUŢA: Fiindcă face Mica…REPORTERA: Când? Când?CATELUŢA: Când se întoarce de la buruian… după ce mulge vaca… după ce închide păsările…NUŢICA: … când n-are şedinţă. Fiindcă Mica-i în S.O.S.CATELUŢA: Adică în birou.NUŢICA: Adică la partid.REPORTERA: Şi Ticu ce face?

Page 32: INTERVIU ecaterina oproiu

NUŢICA: Ticu pe –aici, pe acolo, prin curte, se mai odihneşte. Mai mănâncă, se mai uită la vie… se mai uită la televizor.REPORTERA: (schimbă vorba) Frumoasă bluză!CATELUŢA: La început mie nu mi-a plăcut. Ziceam că acum sunt moderne numai… nu ştiu dacă aţi văzut… sunte unele care au desenate pe piept nişte buze mari…NUŢICA: Scrie pe ele tot felul de oraşe, nume… ziare. Nu ştiu dacă aţi văzut olandeza aia de la San Remo. Are un nume cu V…CATELUŢA: Cu f…NUŢICA: Dacă-ţi spun eu cu V e cu V…REPORTERA: Şi cine v-a-nvăţat să le croşetaţi?CATELUŢA: Păi ce le croşetăm noi?REPORTERA: Dar cine! Mica…CATELUŢA: Pentru că noi n-avem timp… noi învăţăm… noi muncim.REPORTERA: Dar când? Când? Când?NUŢICA: (fireşte) Când merge cu trenul! Se mai uită pe geam… mai croşetează…CATELUŢA: Michii-i place foarte mult să croşeteze.NUŢICA: La toate ne-a făcut bluze croşetate!REPORTERA: Dar ei?NUŢICA: Ei, ce?REPORTERA: Ei şi-a făcut?CATELUŢA: Ei!? A! Ei, nu.NUŢICA: Ei nu-i place!REPORTERA: De ce nu-i place?CATELUŢA: Poate i-a plăcut, dar acum nu-i place.REPORTERA: De ce?NUŢICA: La vârsta ei nu mai are gust.REPORTERA: Dar ce vârstă are mama?CATELUŢA: Are destul de mult.NUŢICA: (cu subtext de „foarte mult”) Are 42 de ani! La 42 de ani nu mai cadrează ! … Nu mai cadrează nici Gianni Morandi, care are 30 de ani (dau drumul la televizor, camera se umple de……)CATELUŢA: (copleşită beată de melodie. Balansându-se împreună cu Nuţica şi silind şi pe Reporteră care se află în mijloc să se balanseze cu ele.) Da Massimo Ranieri mai cadrează!REPORTERA: (schimbând vorba): Dar cu măritatul cum stăm, fetelor?CATELUŢA: Deocamdată stăm foarte bine. El a fost lăcătuş. Pe urmă l-a luat la armată. Acum a terminat. Deocamdată stă tot la gazdă, până când termină şi el liceul că el n-a apucat să termine şi el liceul că el n-a apucat să

Page 33: INTERVIU ecaterina oproiu

termine decât 11 clase, dar-oh- el e foarte ambiţios. ”Ce, zice el, tu ai două capete şi eu n-am niciunul?-ce zice el-capul tău e mai mare ca al meu?...REPORTERA: Ei copiii?CATELUŢA: Care copii? A, da! Copiii îmi place, dar că fie mari!REPORTERA: Păi, natural o-o să-i crească mica.CATELUŢA: O să ne mutăm la Bucureşti. Nu vreau să ajung inginer textilist. O să fac naveta cu bicicleta ce, parcă tovarăşa Mureşan n-a făcut?NUŢICA: Ai văzut azi la bobinaj pe tovarăşa Mureşan…CATELUŢA: Ai văzut cum s-a tuns?...........Eu puneam pariu că n-o să-şi taie cocul acela!NUŢICA: Tu ai pus pariu că n-o s-o vezi nici în pantaloni.CATELUŢA: Şi ce costum de catifea maro avea!NUŢICA: Îşi dăduse şi cu ruj.CATELUŢA: Îşi dăduse cu alifie de struguri.NUŢICA: Cu ruj!CATELUŢA: Ce ruj nu-şi dă decât când se duce la plenară.NUŢICA: Şi-a dat şi la finală de la „mâinile măiestre”!CATELUŢA: Acolo câştigasem noi. De fapt câştigasem eu. Au venit s-o felicite pe tovarăşa Mureşan de la Municipiu. A venit şi ministrul.NUŢICA: Ce sinistrul! A fost chemată sus, sus de tot. A apărut la telejurnal, în „Scânteia”, în „Femeia”, oho!CATELUŢA: Eu pun pariu că nimeni n-a ştiut că cinci zile şi cinci nopţi n-a ieşit din cabinet.NUŢICA: Dormea în birou pe trei scaune. Ştiţi cum umblă prin secţii? Ca-n concursurile alea pe patine cu rotile!

SECVENŢA 15

Reportera reapare pe platou. Melodia cu care s-a încheiat scena precedentă se termină. Potriveşte o melodie anume şi începe să danseze singură cu mapa şi dosarele în braţe. Pe urmă renunţă.REPORTERA: „La 42 de ani nu mai cadrează”.REPORTERUL: (intră alergând) De ce ai pus tu melodia asta? Acesta era cântecul nostru! N-aveai voie să te legi de cântecul acesta!REPORTERA: Înţelege!...REPORTERUL: Eu am înţeles întodeauna… Eu întodeauna…REPORTERA: Şi eu, când eram la fântânele…REPORTERUL: Ba nu! Eu nu numai la fântânele! Eu oricând! Uite, acum! În clipa asta. În clipa asta mă duc şi strig (strigă) Stimaţi telespectatori şi

Page 34: INTERVIU ecaterina oproiu

stimate telespectatoare, O iubesc pe tovarăşa! O iubesc pe invitata emisiunii „Caleidoscop”. O iubesc din primăvara anului… din primăvara secolului. Din campania agricolă de primăvară. O iubesc ca-n George Coşbuc. O iubesc ca-n Fiodor Kiralovici Dostoievski. O iubesc desnădăşduit, strivit, umilit, azvârlit. Azvârlit de azi pe mâine. De mâine pe săptămâna viitoare. Îţi aduci aminte cum spuneai: „Lasă săptămâna viitoare, când mă întorc de la Autobază! Lasă, la vară, când se coc furajele. Cu aceeaşi ocazie poate o să te coci şi tu”-pentru că pentru tovarăşa eu n-am fost niciodată destul de copt, destul de doct. Destul de doctor-docent. Tovarăşa niciodată nu m-a iubit!REPORTERA: Nu-i adevărat!REPORTERUL: Ba da! Fiindcă niciodată tu nu mi-ai cusut nici măcar un nasture! Unul simbolic! Întodeauna trebuia să spui „Vai, ce ghinion! Tocmai acum mi l-au smuls în autobuz!...REPORTERA: Asta vroiai tu de la mine? Un nasture simbolic!REPORTERUL: Tu nu mi-ai făcut niciodată un fular…o torţă. Una singură! Cu lumânărele! Cu o inimă din drajeuri! În cinci ani sunt cinci aniversări.REPORTERA: De asta aveai tu nevoie?! O torţă cu drajeuri!REPORTERUL: Trebuia totuşi să te gândeşti că am şi eu amor propriu…REPORTERA: Dar noi nu vorbim de amor. Vorbeam de iubire. Pentru că tu… tu, pe vremea aia…REPORTERUL: Cum eram eu pe vremea aia? Nu eram un băiat de zahăr şi de comitet?REPORTERA: Erai! Tu îi dădeai lui bonurile tale de la cantină lui taică-tău, pentru că pe el, da, pe el l-ai iubit cu adevărat… iar tu mâncai… Ţi-aduci aminte? Ştii de ce te-au poreclit băieţii „omul sanviş”? Sper că n-ai uitat (ton de reţetă. Amândoi se prind în joc) „Iei o pâine mare, cenuşie, cleioasă. Îi jupoi atent coaja, apoi îi tai miezul, îl tai precaut, ca să nu se fărâmiţeze, şi îl aranjez cu grijă sus o felie de miez cleios, jos o felie de miez cleios, iar la mijloc… (cu scârbă) un unt, nu telemea, nu şuncă de Praga. Nu la mijloc…REPORTERUL: Coaja! (pauză) Te iubesc!REPORTERA: Şi eu te iubesc!REPORTERUL: Pentru mine nu contează!REPORTERA: Dar ea!REPORTERUL: Care, ea?… Ea! Ea o să trebuiască să înţeleagă. Eu n-am fost pentru ea decât o partidă.REPORTERA: Dar… ei?REPORTERUL: Ei? Pentru ei, binenţeles, am să fac totul. No să le lipsească nimic… o să-i iubim… O să-i îngrijim…REPORTERA: (ambalându-se):… O să-i iubim! O să-i îngrijim. Doamne, Dumnezeule! O să-mi iau concediul! Da, da . Îţi jur că anul acesta îmi iau

Page 35: INTERVIU ecaterina oproiu

concediul. Copii trebuie duşi la mare. Pe copii trebuie să-i duci în pădure. Trebuie să le arăţi! „Uite, acesta-i stejar! Uite, asta-i ghindă! Copii dacă nu văd cu ochii lor… nimic nu contează.REPORTERUL: (retrăgându-se din elan): Da, da! Copii contează.TUŢI: (la telefon): Sufletul lui mama! M-auzi? Dacă n-auzi de ce vorbeşti mamă aşa piţigăiat? Tu vrei sa sperii pe mămica?SECUNDUL: (vorbind la telefon): Alo! Se poate vorbi cu Suzi? Cum, nu-i acasă? Suzi, iubito, n-o mai imita pe maică-ta, nu te mai preface, că-ţi cunosc vocea.TUŢI: Vin mamă! Vin repede. La 11 fix sunt acasă, da’ până atunci fă nani mamă.SECUNDUL: Ascultă! Vreau să-ţi spun ceva foarte serios.TUŢI: Deschide tu lu’ tanti Olteanu să-ţi dea doctoria…SECUNDUL: Dacă maică-ta vrea nuntă, facem nuntă.TUŢI: Nu. Mamă!SECUNDUL: Vând Mobra!TUŢI: Nu, mamă!SECUNDUL: Vând magul!TUŢI: Nu, mamă, alea nu se-nghit! Alea sunt supozitoare…SECUNDUL: Suzi, te iubesc.TUŢI: Suzi, te iubesc.TUŢI: Mămica te iubeşte pe tine!SECUNDUL: Alo! Alo! Nu-nchide. De ce închizi?! Alo! Alo!TUŢI: Alo! Alo! Sănducule, sufletu’ lu’ mama!SECUNDUL: Derbedoaico! Derbedoaico! Toate sunteţi nişte derbedoaice!TUŢI: Alo! M-G-S-ule. Avansaţi înainte. Interviu filmat. Bună seara tovarăşă avocat. Banda 5207. Semn! Banda sonoră!

SECVENŢA 16

REPORTERA: Vedeţi, nu vă las nici acasă. În loc să vă odihniţi, trebuie să daţi interviuri. Sunteţi obosită, nu-i aşa?AVOCATA: Nu, nu sunt obosită, dar mi-era frică să nu întârzii. Acum vin de la o adunare. Le-am cerut scuze. I-am rugat să mă lase. Le-am spus că mai am acasă o adunare.REPORTERA: E frumos aici la dvs. Cu terasa, staţi în verdeaţă, cu balconul în curtea bisericii…

Page 36: INTERVIU ecaterina oproiu

AVOCATA: Balconul să ştiţi că nu incomodează. Nouă ne plac foarte mult bibelourile. Pe unele le-am cumpărat eu, pe altele tata. Tata, adică soţul. Acesta e Rică, fără frică, aceasta o cămilă de la Gura Humorului, aceasta e o negresă de la Olteniţa. Nouă ne place foarte mult arta. Fetiţa şi băiatul sunt la şcoala de coregrafie.REPORTERA: Da?AVOCATA: Mă mir că vă miraţi. De altfel sunt o mulţimr de concepţii despre coregrafie. A fost cineva aici care mi-a spus: „tovarăşa avocată, cum se poate, dumneavoastră un om atât de pudic să vă daţi fata la şcoală de coregrafie? El credea că baletul nu e o meserie nobilă.REPORTERA: Aveţi o muzică?AVOCATA: Da. Rodica e cu o tovarăşă care învaţă pianul. Trebuie să o pregătească să ajungă un artist, cetăţean, dat şi o bună gospodină şi când va fi cazul, o bună mamă. Dragostea pentru meserie trebuie să fie în permanentă acţiune, Talentul nu înseamnă nimic, dacă nu depui eforturi multilaterale. Un artist trebuie să ştie şi fizică şi economie politică.

REPORTERA: Spuneţi-mi câte ceva despre familia dumneavoastră.AVOCATA: Vladimir, băiatul cel mare îşi calcă singur lenjeria de pat. Îşi calcă şi hăinuţele. Sorin cel mic aşează masa. Băieţii fac curăţenie sâmbăta. Tata ia aspiratorul şi spune: „La colţul acela n-ai dat bine”. Altfel n-ar fi echitate, n-ar ştii ce înseamnă munca. În familia noastră dezbatem foarte des aceste probleme.REPORTERA: Sunteţi o familie unită?AVOCATA: Da. Duminica, aici în sufragerie, tata, adică soţul organizează mese rotunde, mama adică eu, ne vorbeşte cum să ne comportăm în societate. La sărbători deosebite, de ex. la revelion, înainte să vină Moş Gerilă, avem şi program artistic. Cântăm împreună. Tata recită. Ştie aşa de multe poezii. Eu mai cânt, copii dansează. Oh, baletul e ceva foarte nobil. Eu sunt îndăgostită de muzica populară.

„Când eram în satul meuMă iubeam cu un flăcău of,of,of, şi

(punând mâna pe microfon): Auleu! Vă rog nu! Băiatul cel mare Vladimir tocmai a vemit din tabără. Mi-a adus o valiză cu rufe murdare. După ce termin discuţia, m-apuc să spăl. M-apuc şi eu să cânt la pian Vreţi să-l cunoaşteţi pe Vladimir? Vladimir?-Vladule-Uitaţi-l. Acesta e Vladimir. Are 17 ani.

Page 37: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Bună ziua Vladimir. Am auzit că vrei să devii Nijinski.VLADIMIR: Nu! Nu vreau să devin Nijinki!AVOCATA: Orientarea mea a fost ca ei, copiii, să n-aibă timpi morţi. Şi fetiţa şi băiatul se iau la întrecere. Dragostea pentru meserie, trebuie să fie permanent în acţiune. De aceea mă antrenez şi eu… Părerea mea este… Vladimir, ai du-te tu până dincolo că vreau să vorbesc ceva cu tovarăşa! (Vladimir iese) Părerea mea este că că dat fiind forma de dansatoari pe care-i dă societatea noastră, pentru pregătirea multilaterală a artistului de mâine nu e suficient doar liceul. Ar trebui-eu fireşte, nu fac o critică, fac numai o sugestie-ar trebui şi o secţie de coregrafie pe lângă Conservator. Orientarea noastră este că după ce termină şcoala de balet copiii să urmez facultatea de drept fără frecvenţă. Noi punem foarte mare accent pe acest lucru…REPORTERA: Vreau să vă întreb ceva despre condiţia femeii.AVOCATA: În general lucrurile stau bine. E bine, fără să stăm pe roze. Numai că femeia e mereu în criză de timp. Ca să-şi îndeplinească toate îndatoririle ei de femeie, ea nu mai poate respecta cele trei pturi. Uneori trebuie să depăşească chiar şi orele 24. De exemplu pe mine uneori mă apucă şi ora 2 noaptea în bucătărie. Nu vreau să pierd un dram de energie. Toată vreau s-o dăruiesc societăţii noastre şi familiei.REPORTERA: Totuşi, Dv. nu sunteţi obosită niciodată?AVOCATA: Nu. Nu sunt obosită. Îndatoririle de gospodină îmi dau aşa o vitalitate. Soţul ştie. Dimineaţa alerg la lapte. Fug să fac pacheţelele pentru copii. Soţul meu era receptiv la tot ce e obligaţia familială. El îşi dă seama. El e conştient. O nu vreau să spun că nu mai avem şi unele lipsuri. Uneori copiii sunt înclinaţi către lucruri negative. Uneori mai e câte-o notă proastă. Atunci când a fost n-am dormit toată noaptea. Dar m-am dus şi l-am criticat în colectivul de clasă… Totuşi e clar că nu putem spune că am ajuns la o cultură absolut perfectă… de ex. la „Gospodina” ar fi bine o mai mare responsabilitate. Vânătorii trebuie să facă dovadă de mai multă responsabilitate, politeţe… Să nu se considere deranjaţi. Am observat că unii vânători au concepţia că trebuie să aştepţi. Greutăţi mai există, dar pe mine nu mă apucă desnădeşdea, pentru că eu nu stau numai la tribunal. Eu desfăşor o serie de activităţi profesionale sunt în Comitetul de sector sunt în Comitetul din sectorul tribunalului… sunt în Comitetul de bloc… în comisia…REPORTERA: N-aţi vrea să-l mai chemăm şi pe Vladimir?AVOCATA: Da cum să nu? Vladimir Vladule! Vino să stai de vorbă cu tovarăşa. ( Vladimir intră).REPORTERA: Vladimir spune-mi şi mie: Mama e severă?

Page 38: INTERVIU ecaterina oproiu

VLADIMIR: Nu vă supăraţi, dar vreau să vă întreb şi eu ceva. E într-adevăr nevoie de întrebările astea, de…AVOCATA: Da! Sunt severă, dar sunt dreaptă. Artistul care nu-şi trăieşte rolul nu e de valoare.REPORTERA: Aveţi probleme de conştiinţă în meseria Dumneavoastră.AVOCATA: Da. În dese situaţii. Sunt tineri care… care… nu ştiu dacă e bine să vă spun faţă de copil…REPORTERA: Spuneţi! (cu ochii la Vladimir).AVOCATA: Bine! Am să spun! Sunt tineri care săvârşesc infracţiuni. Când îi văd, când le văd părinţii sufăr îngrozitor. Mă impresionează. Şi totuşi sunt trimişi în colonie unde sunt supuşi unui program instructivo-educativ.REPORTERA: Totuşi, ce vă impresionează pe dv cel mai mult?AVOCATA: Mă reţine copilul: Vladule, te rog (Îi face semn să iasă.) (Vladimir iese.) Mă impresionează divorţurile, sunt lucruri foarte impresionante. Ştiţi, doi tineri, îşi declară dragostea. Vor să întemeieze un cămin. Vor să facă ceva sănătos. Legea spune în Art.2. din Codul Familiei: căsătoria se întemeiază pe dragoste, pe afecţiune, pe respect reciproc. Dar… dar… Se întâmplă ca… uneori, tovarăşii care se iubesc, care vor să-şi întemeieze un cămin, să ajungă doi duşmani. Şi nu e vinovată viaţa! Numai ei sunt vinovaţi. Ţi-ai ales o tovarăşă, ai iubit-o cum să spui la un moment dat că n-o mai iubeşti? Adică să te îndrăgosteşti la orice pas? Vezi o cucoană mai bine pusă la punct şi gata! Păi se poate?REPORTERUL: Mi-aduc aminte foarte bine era 20 februarie.REPORTERA: Dar dacă soţul dv. ar călca strâmb?AVOCATA: (………….., făcând cu degetul) Tovarăşa! Noi ştim că am primit suficientă educaţie ca să ne dăm seama de rolul şi locul nostru în societate. A murdări ce este sfânt? Nu se poate. Cel mai frumos lucru din lume e omenia. Nu se poate să ai altă comportare cetăţenească şi omenească.REPORTERUL: Şi eu mi-aduc aminte. Da, era 20 februarie.REPORTERA: Chiar aşa, fără lipsuri, sunteţi? Gândiţi-vă şi la mine. Sunt reporteră. Trebuie să vă fac un portret. Spuneţi-mi sunteţi invidioasă?AVOCATA: Depinde! Depinde de gradul de pregătire. De ce n-aş fi mândră că o tovarăşă a mea ocupă o funcţie potrivită cu capacitatea ei.REPORTERA: Vă supără şabloanele?AVOCATA: Mă supără şi eu lupt cu hotărâre împotriva şablonismului.REPORTERUL: Aveai bilet pentru acceleratul de 21 şi te-am rugat, în genunchi te-am rugat să nu pleci.

REPORTERA: Trebuie să plec. Nu vreţi să-l mai chemăm şi pe Vladimir?

Page 39: INTERVIU ecaterina oproiu

AVOCATA: Cum sî nu? Vladule-Vladule! De mic copil m-a pasionat cartea. Unde mă duceam plecam cu cartea şi mama zicea: „O să te fac preoteasă”. Aceasta era expresia ei. Şi pe soţul meu îl pasiona cartea. Când l-am cunsocut avea doar un castron şi două linguri. Învăţam amândoi. Nis e vorbea de viaţa amară. Erau nişte vorbe simple, dar noi le-nţelegeam, pentru că cuvintele acele simple-cum să vă spun?-cuvintele acelea simple-nu! Nu trebuie să uităm nimic.REPORTERUL: Nu trebuia să pleci în ziua aceea când îl înmormântam pe tata.REPORTERA: Vladimir, tu ce crezi! Spune-mi, tu vrei să semeni cu mama?VLADIMIR: În unele privinţe da, în altele, nu. Mamă, tu nu trebuie să te superi…REPORTERA: Care sunt privinţele alea…VLADIMIR: Mi-e greu să mă exprim.REPORTERA: Încearcă!VLADIMIR: Aş vrea să… ştiţi ei spun că generaţia lor a făcut… E mereu că noi nu facem destul…Totuşi şi noi avem mândria noastră…REPORTERA: De ecs unteţi voi mândri? De ce?VLADIMIR: Pe speranţă! Pe speranţă!AVOCATA: Nu ştiu ce ne reproşează ei?REPORTERA: Totuşi dacă vrei să ajung Nijinski…VLADIMIR: V-am spus că nu vreau să ajung Nijinski…REPORTERA: Mi-ai spus, dar n-am înţeles. Eşti balerin. Cu cine vrei să semeni mai mult un balerin, dacă nu cu un balerin celebru, nu-i aşa?VLADIMIR: Nu-i aşa!REPORTERA: Dar cu cine vrei să semeni tu?VLADIMIR: Cu mine! Cu mine vreau să semăn.REPORTERA: Şi nu crezi că o să fie foarte greu?VLADIMIR: da, o dă fie. Dar ce dacă? Ce dacă!REPORTERA: Trebuie să plec. Îmi telegrafiase magazionera.

SECVENŢA 17

REPORTERUL: Şi mie îmi telegrafiase Dumnezeu! Dumnezeu cu moartea eu nu ştiam să lupt. Nimeni nu m-a învăţat. Când totul s-a terminat, când toată lumea plecase, am alergat la tine pentru că aşa, dintr-o dată, mă simţeam fără apărare. Dar tu m-ai lăsat singur. Şi iată acum vin şi eu peste ani, tot ca într-o melodramă, vin ca să întreb, ca să-ţi cer socoteală: De ce m-ai lăsat singur?

Page 40: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Binenţeles că-mi amintesc. Ai dreptate, era 25 februarie. Aveam bilet pentru acceleratul de 21… Mie femeia aia îmi telegrafiase… când m-am dus la faţa locului, gestionarul, mi-a spus: „Am dat-o afară” Femeia aia îşi pierdea pâinea din cauza mea şi avea cinci copii şi un bărbat în cărucior, pentru că bărbatul-său căzuse de pe un stâlp. Înţelege! Pe femeia aia eu o filmasem. Eu o asigurasem că n-o să i se întâmple nimic. Dimpotrivă! Înţelege! Şi eu te înţeleg! El nu era numai tatăl tău. El singurul om pe care l-ai iubit cu adevărat.REPORTERUL: Ba nu, şi pe tine te-am iubit, dar tu…REPORTERA: Eu… eu… parcă eu nu ştiu cum sunt? Parcă eu nu ştiu că nimeni… nimeni nu mă iubeşte… nici tu(plânge)REPORTERUL: Dar eu te-am iubit…REPORTERA: Sunt şi eu o femeie, o biată femeie, o femeie ca toate celelalte. Când ajung acasă şi sunt singură…grozavă şi singură…egală şi singură… vreau şi eu un om, un bărbat,care să mă iubească…(plânge în hohote).REPORTERUL: Dar eu te-am iubit…REPORTERA: …Care să mă protejeze, care să nu mă lase singură. M-am săturat să fiu singură. Grozavă şi singură… Nu mai pot! M-am săturat să te iubesc pe furiş… M-am săturat de emisiunea asta. M-am săturat de „Avansaţi înainte”. Nu mai pot, descurcă-te singur! Termină singur emisiunea! Nu mai pot! ( E răvăşită. Dă să plece. El o opreşte.)REPORTERUL: Trebuie să poţi! Trebuie să putem!TUŢI: Pierdem spaţiu!REPORTERUL: Draga mea, iubita mea, trebuie! Pentru povestea noastră, pentru mica noastră poveste, nu Suzi?- acum nu mai e spaţiu!SECUNDUL: Alo! Auzi! Ştiu că tu eşti Suzi! Răspunde, Suzi. Te iubesc!TUŢI: Ultima prelungire de spaţiu.

SECVENŢA 18

(O femeie primar)

TUŢI: Avansaţi înainte! O femeie primar. Banda 2503. Banda sonor! Intră în scenă reportera şi primăriţa ţinând de ghidon o bicicletă.REPORTERA: V-aţi născut la 3 octombrie 1944, în 5 mai 1964 aţi promovat şcoala tehnică agricolă. La 6 mai 1964, aţi fost declarată şefă de

Page 41: INTERVIU ecaterina oproiu

promoţie. În 6 iunie 1964, aţi fost promovată şefă de fermă la IAS. Tot în 1964, la 23 august, ora 10:45, aţi promovat în rândul femeilor căsătorite. În 1970, 15 martie, aţi promovat în detaşamentul mamelor. Aveţi o fetiţă Ileana! La 13 sept…PRIMĂRIŢA: Ziua pompierilor!REPORTERA: Aţi fost promovată în Comuna Deda.PRIMĂRIŢA: Deda de jos.REPORTERA: Mda! Bine! Vă rog, tovarăşă primar-Vedeţi că nu se poate spune primară? Vedeţi că nu se poate spune primăriţă?STÂNGACIUL: (intră cu un cauciuc imens) Îl duc jos la bază c-a rămas tractorul în pană… Dumneaei?PRIMĂRIŢA: Tovarăşa de la Bucureşti!STÂNGACIUL: (schiţează vag, foarte vag un gest de salut ieşind, după ce traversează scena)REPORTERA: … vă rog să-mi spuneţi cam ce-ar fi dincolo de această…PRIMĂRIŢA: Gata! Înţelegeţi! Vă explic! Uitaţi, în 1964, lucram la IAS tehnician agronom, cu salariu bruto… Dar să nu mai vorbim de bani! Ia să mai cădem şi noi în idealism! Deci: ziua la IAS-eu, seara la liceu. La cinci dimineaţa, pe tarla. La cinci după amiază, la şcoală. Ce era să fac? Să bocesc? Nu, să ştiţi, să accept să bocesc deşi ştiţi dv. cum cad necazurile pe capul omului-IAS-ul aşa brusc şi deodată, a zis că nu şi nu, să nu mă mai duc la liceu! Cred că le era frică să nu ajung ministru! Eu le-am spus: domnule nu vreau ministru, dar ei nu şi nu. Dar cum o să mă retrag de la liceu când eram-vă-închipuiţi şi dumneavoastră eu eram în trimestrul trei? REPORTERA: Vă rog să-mi spuneţi sincer, adică să nu-mi daţi un răspuns în cinstea lui 8 Martie cu cine e mai greu să lucrezi cu femeile sau cu bărbaţii? Sincer!PRIMĂRIŢA: Vă supun sincer, fiindcă of,of,of, aşa m-a făcut pe mine mama. M-a făcut o greşeală tehnică a naturii. Aşa sunt eu. Nu trebuie să vorbesc sincer cu indiferent cine este. Adică să spun sincer cu indiferent cine este. Adică să spun sincer şi când e cazul şi când nu e cazul. Deşi uneori ştiţi dv…. da, mai e aşa, câte un vice care te tachinează… care… (alt ton) Sincer! Da! Cel mai greu e să lucrezi cu femeile!REPORTERA: De ce? Sunt nepricepute?PRIMĂRIŢA: Nepricepute!?REPORTERA: Fluşturatice?!PRIMĂRIŢA: Fluşturatice?!REPORTERA: Leneşa?PRIMĂRIŢA: Nu, tovarăşă! Nu! Nu-Femeile sunt mult mai harnice! La o femeie nu trebuie să-i faci de două ori o observaţie. La bărbaţi, nu la toţi, dar

Page 42: INTERVIU ecaterina oproiu

unii, dacă le trasezi o sarcină, îi vezi că în loc să-şi stoarcă mintea cum s-o rezolve ce le-ai dat, vezi că uite aşa se perpelesc să-ţi explice adică de ce nu se poate!STÂNGACIU: (traversând scena, cu o ladă ca să-şi facă treaba) Cine?PRIMĂRIŢA: Unii. Să zicem la convocări. Avem o adunare generală la ora 6. Bărbatul mai trece pe la bufet, mai ia o…….. şi pe la şase şi un sfert ajunge şi el pe la sală. Pe femeie, la şase fără zece o găseşti înăuntru. Pe bancă!...REPORTERA: Atunci?PRIMĂRIŢA: Atunci, toată problema e că intervine familia. Soţul! Eşti în şedinţă. Fierbe pietre, dar se face ora trei şi ea zice că pleacă acasă. Te lasă baltă la câmp, pe combină, pe linia de roşii sau pe linie de coceni şi se duce acasă să încălzească borşul, că altfel…REPORTERA: Altfel ce?PRIMĂRIŢA: … Eu nu zic c-o bate. Nu zic că-i aplică constituţia. Că eram în 75 la Casa Agronomului. Era şi tovarăşul prim în sala de mese. Şi-a venit soţul unei tovarăşe de serviciu. Nu şi nu, că să vină soţia acasă. Auziţi şi Dumneavoastră! Să vină acasă, când la noi era tovarăşul prim! Prea bine nu ştiu ce s-a întâmplat că eu când am ajuns la faţa locului, femeia era sub mese. M-am aruncat peste el, că altceva nu mai era de făcut, deşi, ştiţi, la noi există un capitol, că dacă doi soţi, pe stradă sau într-un local se ceartă sau se bat, n-ai voie să intervii. Nici tu cetăţean nici tu miliţian. Îi laşi acolo de se omoară bine şi după ce se omoară îi spui: ”Mata aia cu capul spart, ai avut dreptate”

(Stângaciu a intrat din nou)

PRIMĂRIŢA: Bine bre, nea Stângaciule, nu te-am rugat eu pe matale să mă laşi o jumătate de ceas că a venit tovarăşa de la Bucureşti ca să se scrie şi despre noi, că despre Cucuteni s-a scris de trei ori…STÂNGACIU: Şi ce dacă? S-o încrestat de grindă? Li s-or uscat pumnii? Fiecare cu specialitatea lui!PRIMĂRIŢA: Matale ce-ţi pasă?STÂNGACIU: Fiecare cu calamitatea lui!PRIMĂRIŢA: Ascultă, nea Stângaciule, pe mata nu te cointeresează?STÂNGACIU: Mă cointeresează, dar nu rentează.PRIMĂRIŢA: Nu rentează!STÂNGACIU: O vinit!PRIMĂRIŢA: Cine„ Ovinit”?STÂNGACIU: Cimentul!

Page 43: INTERVIU ecaterina oproiu

PRIMĂRIŢA: S-aştepte!STÂNGACIU: Ş-apoi ce dacă? S-aştepte (ţipând) S-aştepte cimentul! (iese)REPORTERA: Haideţi să ne întoarcem la problema cu promovarea.PRIMĂRIŢA: Gata! Înţeleg! Vă explic. Uitaţi cum a fost cu venirea mea la Deda. Era la şcoala de partid, înainte de examenul de sfârşit de an. A venit tovarăşul Manu, şeful secţiei organizatorice. Era de faţă şi directorul şi dirigintele. Şi tovarăşul Manu m-a întrebat unde vreau eu să muncesc. Dirigintele îmi spusese: „Vezi să nu iei muncă de teren”! Ştia el că sunt cam suferindă cu sănătatea. Sufăr de ficat. Dar nu-i moarte de om. S-a văzut primari morţi de aşa ceva? Nu s-a văzut domnule. Dar la Vaslui erau şase bărbaţi şi cu mine. Fiindcă eram femeie pe mine m-au întrebat întâi şi eu le-am spus: „Uite, tovarăşi vreau şi eu să văd orientarea dv. Vreau să ştiu unde vreţi dv. să mă daţi“ Ei au spus că ar vrea să mă dea sau la organizatorică sau la comună. Eu am mai stat puţin şi m-am gândit, deşi n-aveam nevoie să mă gândesc, că mă gândisem înainte, dar ştii, te gândeşti, adică: ţii fruntea creaţă, ţii pumnul la gură, şi te uiţi aşa, peste dealuri, poate vii, adică domnule, eu gândesc” şi am spus: ”Uitaţi ce este! Ca să nu-l supăr nici pe tovarăşul Manu, căci dânsul e la organizatoric şi ca să nu-i supăr nici pe tovarăşii de la propagandă, pe mine, vă rog să mă daţi la o comună”.REPORTERA: V-am dat o comună foarte grea. Am auzit că înaintea Dv., în trei ani s-au schimbat trei primari, că…PRIMĂRIŢA: Gata! Înţelegeţi! Explic! Deda e o comună grea. E grea şi pentru că e prea aproape de reşedinţă. De-aici până la reşedinţă -6-km –Navetişti mulţi. Se suie omul în maşină, dă 2 lei şi pleacă până la reşedinţă şi când se-ntoarce crede că- e a tot ştiutor. Mai ales băieţii ăştia până-n 23 de ani. Se duc la Vaslui şi când se-ntorc au plete…REPORTERA: Dar şi dumneavoastră aveţi pantaloni!PRIMĂRIŢA: Şi cum aţi vrea să merg? Că eu toată ziua sunt călare pe docar, pe bicicletă… De altfel chestia asta cu pantalonii, adică de ce umblu eu în pantaloni, mi-a mai zis-o mie cineva. Ştiţi dumneavoastră! Vicele! Nu pot să zic că mi-a zis-o omul cu răutate, dar pentru orice eventualitate, i-am răspuns şi eu că-l rog ca de câte ori vine în control la Deda să mă anunţe, ca să mă îmbrac în minijupă…STÂNGACIU: (intră mormăind): Pere, le duc pentru copiii de la grădiniţă.PRIMĂRIŢA: Nea Stângaciule, te-am rugat frumos, nu i-am explicat că tovarăşa n-are timp. Tovarăşa a venit să scrie. Nu despre Cucuteni. Despre noi! Că tovarăşa e de la Bucureşti…STÂNGACIU: Pe mama dracului, de la Bucureşti! Acum toţi s-or făcut de la Bucureşti!

Page 44: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: (către Stângaciu) Eu nu m-am făcut, eu m-am născut la Bucureşti!STÂNGACIU: Stai cuminte tovărăşico! Că nimeni nu sunteţi de la Bucureşti! Toţi sunteţi de la sacul cu sămânţă. Toţi sunteţi de după şură. Scoală de acolo că trebuie să tai nişte lemne.PRIMĂRIŢA: (înfuriindu-se) Tovarăşe Stângaciule, eu te-am rugat pe mata, pe funcţia de om…STÂNGACIU: Ei, asta iaste! Că dumneavoastră aveţi funcţie! La dumneavoastră rentează!PRIMĂRIŢA: Rentează!STÂNGACIU: (incintă) O vinit!PRIMĂRIŢA: Cine?STÂNGACIU: Cimentul!PRIMĂRIŢA: S-aştepte!STÂNGACIU: (ieşind) Ş-apoi ce dacă? (ţipând) S-aştepte cimentul! (iese)REPORTERA: Mă gândesc că e greu să fie femeie şi să fii primar într-o comună ”cu probleme”, o comună…PRIMĂRIŢA: Gata! Înţeleg! Vă explic! E greu! Să încep să bocesc? La început, mă lua cu „măi fetiţo”. La început tovarăşul vice s-a împotrivit. Nu c-ar avea el cu mine, dar tovarăşul vice nu-i plac femeile. Adică îi plac femeile, dar nu-i plac în şedinţă femeile. Am auzit c-a trebuit să intervină tovarăşul prim… s-a intervenit de sus. Sus de tot. Şi uite-aşa am ajuns să avem şi în judeţ la noi două primăriţe şi acum toată lumea-i cu ochii pe noi. Noi suntem „în studiu”. Foarte bine! Unde scrie că trebuie să mori primar? Că funcţia azi o ai, mâine n-o ai. Promovat-rotat, rotat-promovat! Păi pentru mine credeţi că funcţia contează?REPORTERA: Dar ce?PRIMĂRIŢA: E greu, e foarte greu de spus… Acum, statul zice: „Vrei drum? Fă-ţi-l! Vrei piatră” Scoate-o! Uite, noi am descoperit o rezervă de piatră. U zic„Hai să scoatem piatra şi cu piatra asta facem câţiva km de drum”. Dar dv. cum credeţi că se face un drum? Drumul se face aşa: „Te duci în curte la fiecare om şi începi să-i spui: măi bădie, matale şi copii la şcoală… sau matale şi copii la armată, sau… mă rog, pe fiecare trebuie să-l iei în legea lui, că dacă te duci şi-i spui: „Mâine să ieşi la cutare acţiune, că dacă nu ieşi îţi dau amendă! Zice: „dă-mi amendă!” O plăteşte când poate şi după aia chiar că nu-l mai vezi. Şi eu ce interese am? Să fac drumul sau să amendez omul… (sare, urmând firul gândului nespus). Domnule nu ştiu cu cine i-o proteja pe ăştia din Cucuteni! Că la concursul pe judeţ au ieşit primii, cu un punct înaintea noastră. Nu ştiu de unde o fi apărut punctul acesta, că între noi adică între Deda şi Cucuteni, ăştia s-a creat… cum să vă

Page 45: INTERVIU ecaterina oproiu

explic?... s-a creat aşa… o concurenţă. Că ăia de la Cucuteni zic că pe vremea lui Ştefan cel Mare, noi eram clăcaşi şi ei erau răzeşi! Răzeşi! Mai ştie cineva cum era la Cucuteni pe vremea lui Ştefan Cel Mare? Ei însă au reţinut chestia asta, nu ştiu cine le-o fi băgat în cap… Tovarăşul vice e din Cucuteni… dar nu şti cine le-o fi băgat în cap… că ei o ţin una şi bună…

Page 46: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Dar dumneavoastră?...PRIMĂRIŢA: Nu mi-am făcut o metodă! Nici o observaţie în public! Decât dacă se bate. Dacă se bate. Sar pe el. Dar când intră la mine, începe tare! „Că aşa-şi-aşa-şi-aşa”. Eu îl las să se descurce şi pe urmă îl întreb: „Ascultă bade, am ţipat eu la mata? Nu! Atunci mata de ce ţipi la mine? Când vine cu gura mare nu pot să-i spun da, domnule, şi dreptate! Du-te şi dă-i în cap lui cutare. Dar când îi pun întrebarea asta, omul începe să se calmeze şi calmându-se încep să-mi dau mai bine seama că-l doare… şi pot să-l ajut…REPORTERA: Şi când nu vă reuşeşte?PRIMĂRIŢA: Când nu-mi reuşeşte pe funcţia de om, trec pe funcţia de primar. Dar să ştiţi că e cam greu să nu reuşeşti pe prima funcţie, dacă ştii să-i spui: „Păi bine bade, tocmai mata, care eşti un gospodar aşa pe dincolo… Le vorbesc şi eu cum mă pricep mai bine, fiindcă limba case n-are…STÂNGACIU: (intră) Sulfat de amoniu. Îl duc la sera de pătlăgele…PRIMĂRIŢA: (înfuriată) Nea Stângaciule, (ţipând): Nu! De ce mata când am venit eu la Deda, nu m-ai scos din dom’şoară?STÂNGACIU: No, şi cumai fi vrut mătăluţă să vă spun? Maria Tereza? PRIMĂRIŢA: … Fiindcă mata eşti misogin!STÂNGACIU: Ba nu eu n-am fost niciodată ca pocăiţii. La mine tochitura-i tochitură, chipera-i chiper, mujdeiu-i mujdei şi curechiu-i curechi. PRIMĂRIŢA: Curechiul da! Dar muierea?STÂNGACIU: Muierea nu contează! Muierea să ştie să-mi văruiască ciubotele, să le pună pe caluperi şi să le ungă cu grăsime de gâscă… PRIMĂRIŢA:… şi să-şi dea cu funingine pe faţă pe faţă!STÂNGACIU: Ea nu! La faţă să fie rumenă şi plinuţă, uite-aşa ca mătăluţă şi când oi ieşi eu cu ea pe uliţă, să fie ca o mână şi hatâr şapte să-n toarcă capul după dânsa…PRIMĂRIŢA: Şapte!STÂNGACIU: Şapte pe uliţă! Da’ când ajungem acasă, îşi capătă porţia…PRIMĂRIŢA: Bravo, mda Stângaciule! Bravo! Te felicit! Pentru că tovarăşa a înregistrat tot şi-acum o să afle şi la Bucureşti. Să ştie şi Bucureştiul acela mare că la noi la primărie e unu’ care zice că femeile nu-s oameni.STÂNGACIU: (bâgând-o pe mânecă oarecum, se duce la magnetofon, se apleacă peste el, intimidat şi strigă milităreşte) Femeile noastre nu sunt muieri, femeile noastre sunt oameni. Femeile noastre sunt oameni care nasc copii. Ş’apoi, ş’apoi (Pleacă înciudat. Pleacă bombănind. Ţipă automat) S-aştepte cimentul (iese).PRIMĂRIŢA: (sună telefonul) Cu telefonul la ureche. Falsă, surprinsă. Falsă blajinitate.) Ce, mă, Iulică ai invitaţi, mă Iulică! Ia spune, mă Iulică, cum o

Page 47: INTERVIU ecaterina oproiu

duci tu cu sănătatea… (brusc, schimbare de ton) Tu să nu mă iei pe mine cu Liru-liru-crocodilu… Lasă şoferul că eu am vorbit cu şoferul… Lasă magazionerul, că magazionerul e aici la mine cu borderourile… Mie, măi Iulică, adică, să nu-mi raportezi în telefon că la mine, la telefon, nu s-a pus încă televizor şi eu nu mai cred decât ce văd eu cu ochii mei şi eu acum mă urc în docar Iulică, şi vreau să văd cu sacii ăia care i-am dus eu azi dimineaţă cu mâna mea la autobază. Sacii, nu damigeana. Damigeana care o ţii tu în putinică, sub cloşcă!(Trânteşte telefonul. Continuă fără tresărire către Reporteră.) N-am pretenţia că lucrez ca la carte. Ca la carte e foarte mult zic. Încercăm şi noi mai multe variante, până o găsim pe aia optimă.REPORTERA: Şi soţul!PRIMĂRIŢA: Soţul, ce să facă el? Soţul din cauza mea, a ajuns navetist. Soţul face piaţa, soţul duce fetiţa la cămin, soţul… soţul… se mai înfurie şi el câteodată şi cu toate îndatoririle mele faţă de stat şi de partid, mai trânteşte şi el uşa, că nici lui nu-i vine bine când îi strigă colegii la bufet:„Hai să-mi trăieşti Nelule, că până acum te-ai însurat, iar acum te-ai măritat”.REPORTERA: Tovarăşe Viorica, azi e duminică…PRIMĂRIŢA: Care duminică tovarăşă? Că la noi duminică e a şaptea zi de lucru. Ce vreţi până acum lumea a fost obişnuită altfel.REPORTERA: Cum altfel?PRIMĂRIŢA: Altfel. Adică să audă toată noaptea becul în curte, ca să vadă vecinul că ai unde. Dar, uite că acum trebuie să-ţi dai singur. Dumnezeu nu mai dă.REPORTERA: Altădată, da?PRIMĂRIŢA: Nu ştiu, că eu n-am prima perioadă când dă dumnezeu. Că eu când mergeam la şcoală, la profesională, făceam şapte kilometri dus şi şapte întors şi era iarnă şi meregeam aşa, pe jos, într-un capoţel de molton… (intră Stângaciu cu ex roabă).PRIMĂRIŢA: (cu binele) Bine, măi, nea Stângaciule, acum spune şi mata, asta-i viaţă?STÂNGACIU: (filozoful deşertăciunilor) Viaţa nu rentează! Stai la un răchinaş, două, mai stai ce mai stai de mai dobândeşti o ţigară, două, mai bei cafea neagră şi deodată te trezeşti că vine peste tine o streachină din aceia zburătoare… Viaţa-i scurtă! Poţi mătăluţă s-o faci lungă? Poate tovărăşica de la Bucureşti s-o facă lungă? Nu! (Bahic şi rezolut) Ei, atunci, s-o facem lată (Iese).PRIMĂRIŢA: (schimbând foaia, ţipă după el) Nea Stângaciule, ş-apoi, d-apoi. (autoritar) S-aştepte!STÂNGACIU: Cine?

Page 48: INTERVIU ecaterina oproiu

PRIMĂRIŢA: Cimentul!STÂNGACIU: No, că amu s-o dus…PRIMĂRIŢA: (înfuriată) Cum „s-o dus”? De ce s-a dus? Păi mata nu le-ai spus s-aştepte? Mata n-ai nici o răspundere?STÂNGACIU: (înveselit) Am răspundere, dar n-am funcţie. N-am putere.PRIMĂRIŢA: Of, nea Stângaciule, matale n-ai putere, dar eu mă simt cum creşte în mine o putere… Doamne , ce putere! Că acum am să mă reped la statuia aia şi-o iau în braţe, cu cal cu tot şi într-o jumătate de ceas mă opresc toocmai la tovarăşul prim, tocmai în cabinet la tovarăşa Garofiţa, că de doi ani m-aţi omorât că aia de la Cucuteni au statuie şi noi de ce n-am avea când v-am adus statuia……….., nu ca la Cucuteni, doar cu suliţa, acum când a venit cimentul… că aşa aţi făcut şi cu tractoarele, că până nu l-a stins IMS-ul pe al lu’ Filinică nu v-aţi potolit. STÂNGACIU: (se retrage bombănind) Ş-apoi, d-apoi.(sună telefonul)PRIMĂRIŢA: (Bucuroasă surprinsă)-Da!… Eu sunt, tovarăşe vice… Da!… Nu!... Nu!... Ba da, tovarăşe vice.. A venit! De la Bucureşti, direct la noi… Păi de unde să ştiu eu ce direct?... Poate vreţi s-o întrebaţi dumneavoastră de ce nu s-a dus întâi la Cucuteni. (supărată, creşte tonul) Păi cum e asta tovarăşe vice? Când s-a scris despre Cucuteni era propagandă şi când se scrie despre Deda e autopropagandă? Păi, cum vine asta?... Păi cum? Păi cum? (pune telefonul uşor în furcă).REPORTERA: Ştiţi există prejudecată că oricât de mult ar munci femeia, oricât s-ar speti, dacă nu rămâne feminină…PRIMĂRIŢA: ( a căzut pe gânduri şi se trezeşte brusc) Poftim? REPORTERA: Există prejudecata că…PRIMĂRIŢA: Ştiţi, poate nu trebuia să veniţi direct la Deda?REPORTERA: De ce? De ce?PRIMĂRIŢA: Poate că era mai bine să vă fi dus mai întâi la Cucuteni… Poate ei sunt mai avansaţi. Poate… Eu v-am spus de la început. Eu sunt încă în studiu.REPORTERA: Şi ce daca?PRIMĂRIŢA: Ştiţi… eu, poate, nu sunt reprezentativă…REPORTERA: De ce?PRIMĂRIŢA: (se scoală, ia bicicleta, vrea să plece) Scuzaţi… Eu trebuie să văd ce-i cu cimentul…REPORTERA: Numai o întrebare! O simplă întrebare. Despre feminitate.PRIMĂRIŢA: (cătrănită rău) Of, tovarăşă! De feminitate îmi arde mie acum?

Page 49: INTERVIU ecaterina oproiu

REPORTERA: Vă rog mult. E o problemă importantă. Credeţi-mă e foarte, foarte importantă.PRIMĂRIŢA: Feminitatea?REPORTERA: Da! Feminitatea!PRIMĂRIŢA: (uluită) Doamnă, tovarăşă! Păi dumneavoastră ziceaţi că sunteţi din capitală…REPORTERA: Vă rog! Vă rog mult să-mi spuneţi… dar sincer! Se pierde sau nu se pierde?PRIMĂRIŢA: Cine?REPORTERA: Feminitatea!PRIMĂRIŢA: Feminitatea?! Păi feminitatea asta o fi, aşa, vreo umbrelă? Am mers cu ea la târg şi, ia te uită! Am uitat la târg feminitatea! N-ai găsit-o mata, nea Stângaciule?REPORTERA: Ştiţi… sunt unii care cred… care zic, ştiţi femeia este… o … un anumit tip biologic… un anumit tip somatic…PRIMĂRIŢA:( izbucnind)… care, somatic? Că sunt unii care nu ştiu că femeia asta, când se zbate, zice, doamne, fă-mă mai puţin feminină? Fă-mă Doamne, nesomatică, că dacă eşti somatică şi feminină te-apucă aşa… şi te apucă des… se revarsă în tine sentimentele… că eu mă uit la unii colegi ai mei care nu-s feminini! Nu-s somatici! Care-s bărbaţi-Se-ntâmplă la câte-o şedinţă, se-ntâmplă la câte-un telefon-de te face albie de porci. Eu, femeie, eu feminină, eu, cu tipul somatic, când să-l întâlnesc pe tovarăşul ăla, indiferent de cine-i el, vice sau mama vicelui, eu, cu orice risc nu-mi pot permite să mă fac c-am uitat cum m-a făcut el pe mine albie de porci. Dar el, bărbatu’, el se duce pe coridor şi trage o ţigară, trage o candelă şi când a ajuns acasă a şi uitat. Că, eu, dacă sunt o femeie din alea care zic că sunt feminine mă duc acasă şi m-apuc de bocit, dar eu nu accept să bocesc! Eu sunt o greşeală tehnică a naturii. Eu când sunt supărată mă urc în docar, mă duc peste dealuri, peste vii, mă uit la un siloz, sau la o şură. Vine câte-o colegă d-asta care zice-ţi dumneavoastră că sunt feminine, astea cu tipul somatic care imediat cum aude ceva impresionant s-apucă de bocit şi-mi spune:” Dar dumneavoastră ce aveţi? Dumneavoastră nu aveţi sânge, sunteţi invadator?”. Am sânge! Mă impresionează, că vine câte unul… de, a fost un caz a venit unul c-a fost dat la ilicite. În interviul de două săptămâni îi murise şi maică-sa şi nevastă-sa. Mi-a venit omul cu patru copiii la mine şi-a zis că se-ncuie-n casă şi-şi dă foc… fiindcă, să ştiţi, era nevinovat. Că de multe ori ăştia pică. Că eu, dacă eram feminină, m-apucam de bocit… Dar fiindcă n-am fost feminină m-a pus pe alergat, ca să scot omul din beleaua care căzuse pe capul omului. Fiindcă aşa trebuie1 Când te doare să stai de lemn şi când îţi vine să râzi să-ţi pui fermoar la gură. Şi când îţi ţipă la

Page 50: INTERVIU ecaterina oproiu

telefon să-ţi faci autopropagandă, să spui: fac tovarăşu’ vice! Fac, că aşa sunt eu, feminină, C’ăsta-i tipul meu somatic. Sunt feminină, că plec de la cinci dimineaţa, de-a ajuns şi tov. doctor Vâlcu, care e pâinea lui Dumnezeu, să spună că dacă fata mea nu vine şi cu mama la policlinică n-o mai consultă. Sunt feminină! Vreau să mă fac că-s bine dispusă, dar când stau la masă, mănânc, vorbesc cu soţul, şi mă gândesc de ce-a murit domnule vaca aia? De ce am ajuns domnule, doar două tractoare la bază, când au plecat trei? De ce-o fi plecat domnule omul acela supărat pe mine, că eu… Sunt feminină! Că primarul de la Cucuteni, când vine acasă, găseşte totul gata. Pe el, nesomaticul, nu-l interesează dacă soţia are cămaşă curată sau dacă copilul e mâncat. El vine acasă, mănâncă, se schimbă la pijama se uită la televizor şi iese cu soţia râzând. Şi-atunci eu ce să fac? Râd şi eu! De la primărie, în maşina de spălat şi râd. Şi de la autobază, la jumulit găina şi râd. Şi de la autobază, la jumulit găina şi râd, râd… râd…râd… râd… aşa mereu, pentru că aşa sunt eu, râzâcioasă şi feminină şi somatică… (cu obrajii în lăcrămi)… pentru că eu nu accept să bocesc. Nu v-am spus eu, că sunt o greşeală tehnică a naturii? Nu v-am spus eu că sunt încă în „studiu”? Foarte bine, domnule! Să studiem! Toţi să studiem! Parcă eu nu ştiu că le-a fost frică! (râs printre hohote) Le-a fost frică să n-ajung ministru… Păi eu nu vreau, domnule s-ajung ministru… Dar dacă… dar dacă o să trebuiască? Dar dacă?...

83/2?!!

REPORTERUL: Te iubesc!REPORTERA: Şi eu… şi eu te-am…REPORTERUL: Eu nu te-am iubit. Te iubesc! N-am găsit leac. Am fost la neurologi, la psihiatri, la homeopaţi. Am inventat pastile pentru ulcer, picături pentru tensiune. Pentru suflet n-au inventat nimic.REPORTERA: Ai dreptate… dar în fiecare femeie-da, în fiecare femeie… să nu râzi… există o regină din Saba… o regină care… care…SUDORIŢA: O să-mi pun casa la punct şi poate o să-mi găsesc un soţ care voi merita de el. N-am pretenţia să mă ţină în palmă, că azi nici soţiile de ministru nu se mai ţin în palmă. Nici nu vreau să mă laude c-am făcut şi c-

Page 51: INTERVIU ecaterina oproiu

am dres. Vreau numai să se gândească în sinea lui. Numai cu o şalopetă pe el l-aş lua. Ce dacă n-are? Mă duc eu. Fac cu rate… Îi iau eu costum.PRIMĂRIŢA: Fă-mă doamne, mai puţin feminină. Fă-mă, doamne, nesomatică, că dacă eşti somatică şi feminină, te-apucă aşa… şi te-apucă des… se revarsă din tine sentimentele.CATELUŢA: Oh, el, el foarte ambiţios-ce uice el, tu ai două capete şi eu n-am niciunul? Ce, zice el, capul tău e şi mai mare ca al meu?NUŢICA: Celentano cântă cu nevasta lui-Celentano cântă cu Claudia Mori. Cine ştia până acum de Claudia Mori? Dar Celentano… Celentano… Celentano…FEMEIA: Şi pe urmă ne-am dus pe lângă el, c-o fi, c-o păţi. Şi pe urmă am jucat… şi pe urmă m-a acompaniat acasă… Şi pe urmă l-a captivat… Şi pe urmă…

REPORTERA: Sunt şi eu o femeie, o biată femeie, ca toate celelalte. Când ajung acasă şi sunt singură, grozavă şi singură, egală şi singură, vreau şi eu un om, un bărbat care să mă iubească să mă protejeze, care să nu mă lase singură. M-am săturat să fiu singură. Grozavă şi singură.

BANDA

În fiecare dintre noi există o femeie care visează… visează şi geme.. visează şi speră, visează şi speră….SECUNDUL: A căzut un microfon. Nu vă aude nimeni. Mâine o luăm de la capăt. Nu s-a înregistrat nimic. Nu vă daţi seama, că nu vă aude nimeni.REPORTERUL: Mâine continuăm. Mâine luăm de la capăt. Acum hai acasă. E târziu. Nu mai potTUŢI: Nici eu nu mai pot. Am plecat. Noapte bună.TOŢI: pe mâine! Noapte bună! Salut.REPORTERA: Nu mai pot! Doamnelor, tovarăşilor, nene, oameni buni, ce noapte, ce noapte! Sunt frântă! Nici voi n-aţi prea dormit. Şi voi sunteţi obosiţi. E greu… dar altă soluţie…REPORTERUL: Altă soluţie nu există.REPORTERA: Noapte bună.REPORTERUL: Noapte buna. Dar altă soluţie…REPORTERA: Altă soluţie nu există.

Page 52: INTERVIU ecaterina oproiu

84/1

REPORTERA: Pentru că în noi toate există, da! Există! Să nu mă contraziceţi, pentru că voi bărbaţii habar n-aveţi… dar în fiecare femeie există o regină de Saba. Şi regina de Saba visează… visează şi geme… visează şi speră… visează şi strigă…SECUNDUL: A căzut un microfon. Da capo. N-am auzit nimic. Nu s-a înregistrat nimic. Nu vă daţi seama că nu v-aude nimeni? Nu vă daţi seama?

84/2REPORTERUL: Trebuie să-ţi explic. Trebuie să înţelegi. Trebuie să înţelegi că nu mai există nicio soluţie. Intrasem amândoi într-o fundătură. Căzusem amândoi într-o capcană. Trăiam într-o cuşcă, oricare din noi ar fi putut să iasă, să plece, să fugă.REPORTERA: Eu să fug?REPORTERUL: Ne ţineam unul de altul cu ghiarele, cu dinţii. Ne muşcam, ne sângeram, ne devoram.REPORTERA: Vivat…………… romantic.REPORTERUL: Romantismul acesta cu ciorapi rupţi, pe mine mă terminase. Eu aveam nevoie de o femeie, o femeie, nu de o ideologică. Un bărbat nu se poate ţine cu conferinţe şi cu hram în bani. Cineva, unul din noi-indiferent cine trebuie să spună: gata.REPORTERA: Ei bine, ai spus tu: gata.REPORTERUL: Dar putem s-o luăm de la început.REPORTERA: Acum spun eu gata. Avansează înainte.

TUŢI: Gata. Spaţiul s-a terminat.

Page 53: INTERVIU ecaterina oproiu
Page 54: INTERVIU ecaterina oproiu