introducere În islam

Click here to load reader

Post on 06-Mar-2016

7 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

introducere in islam

TRANSCRIPT

Introducere n Islam

Introducere n Islam Islamul este a doua mare religie a lumii avnd peste un miliard de adepti numiti musulmani. S-a desprins din familia semita si a fost raspndita de profetul Mohamed (Muhamad) n sec. VII n Arabia. Din punct 21421w2215v de vedere etimologic termenul arab de ,,islam" nseamna supunere, revelndu-ne astfel ideea fundamentala a acestei religii, aceea ca musulmanul trebuie sa se supuna vointei lui Allah, singura divinitate creatoare si atotputernica a lumii. Voia lui Allah, careia trebuie sa i se supuna fiecare este cunoscuta prin intermediul scrierilor sfinte, cuprinse n Coran si revelate de Allah profetului Mohamed cu secole n urma. n Islam Mohamed este considerat ultimul profet al lumii, pe lnga alti importanti profeti precum Adam, Moise sau Iisus iar mesajul sau completeaza ceea ce au transmis ceilalti.

Caracterul monoteist si practicile religioase stricte s-au dovedit a fi benefice pentru raspndirea Islamului extinzndu-se astfel din Orientul Mijlociu n Africa, Europa, subcontinentul Indian, peninsula Malayesia si o parte a Chinei.

Istoria IslamuluiIslamul a aparut odata cu profetul Mohamed, nascut n orasul Mecca n anul 570 si ramas orfan de la vrsta de sase ani. n anul 610 Mohamed a avut prima serie de revelatii, ce aveau sa se continue pe o perioada de 23 de ani, fiind memorate si dictate de Mohamed nvatatilor. Aceste revelatii aveau sa compuna Coranul, cartea sfnta.

Mesajul lui Mohamed nu a fost bine primit de toti oamenii din Mecca deoarece era contrar intereselor negustorilor din acea zona, ce se bucurau de o mare influenta. Astfel Mohamed, familia si adeptii sai s-au mutat n orasul Yatrib n anul 622, oras ce mai trziu a primit denumirea de Medina ,,orasul profetului". Acest eveniment, cunoscut sub numele de Hijra (emigrarea), este considerat punctual de plecare al religiei islamice. Din acest moment, Mohamed si-a consolidat n mod treptat puterea n acea regiune. n anul 627 a fost respins atacul cetatii Mecca asupra cetatii Medina iar in anul 629 Mohamed a reusit sa se impuna si n Mecca. Pna la moartea sa n 632 reusise sa detina controlul asupra ntregii Arabii.

A doua mare perioada a istoriei islamice este aceea a primilor califi (632-661). Primul dintre acestia a fost Abu-Bakr (632-634). Al doilea a fost Umar ibn-al-Kattab (634-644), n timpul caruia teritoriul arab a sporit cucerindu-se Siria, Ierusalim, Persia si Egipt. Sub conducerea celui de-al treilea calif, Uthman ibn Affan (644-656), teritoriul s-a extins nspre est si vest, ajungnd pna n Tunisia. n timpul celui de-al patrulea calif, Ali ibn Abi Talib(656-661), varul si ginerele lui Mohamed, comunitatea islamica a avut parte de puternice conflicte n interiorul sau, care au dus la asasinarea lui Ali. Califatul a fost preluat atunci de Mu'awiya, guvernatorul Siriei.

A treia perioada este cea a califilor omeiazi din Damasc(651-670). Domnia lui Mu'awiya a schimbat caracterul califatului astfel nct, spre deosebire de primii patru califi, care fusesera alesi de comunitate, cei ce au urmat au preluat conducerea pe cale ereditara, fiind urmasii lui Mu'awiya. Califatul a devenit proprietatea dinastiei omeiazilor. n aceasta perioada teritoriul arab s-a extins nspre V Chinei si India de N si respectiv Africa de N si Spania. Desi din acest punct de vedere era o perioada de glorie, disputele din interior erau din ce n ce mai numeroase. Pe musulmanii ce nu erau arabi i nemultumea faptul ca toata puterea se afla n minile arabilor. Sustinuti astfel de musulmanii ce nu erau arabi, clanul abassizilor a preluat puterea n anul 750. Clanul abassizilor a fondat orasul Bagdad, ce a devenit centrul puterii arabe. Perioada ct dinastia abassizilor a fost la putere (750-1258) constituie a patra perioada din istoria araba. Timp de cinci secole s-a produs expansiunea civilizatiei islamice. n 751 armata chineza a fost nfrnta la Transoxania, lasnd astfel Asia Centrala deschisa influentelor islamice. La nceputul secolului X, cultura islamica a patruns n Rusia iar n secolul XI au aparut primele comunitati islamice n Indonezia, stapnind astfel o mica parte din teritoriul Indian. n aceasta perioada marele imperiu s-a divizat n mici provincii. n 756 Abdu-Ahman, urmas al clanului omeiazilor, a pus bazele dinastiei omeiazilor n Spania. Egiptul a devenit independent n 868 dupa care a fost condus de califii siiti ntre 869 si 1171. n 988 regiuni ca Afganistan si Punjab s-au declarat independente de abassizi. Conducerea abassizilor a luat sfrsit odata cu expansiunea imperiului Mongol si cucerirea Bagdadului n 1258.

n nordul Africii, familia abassida a pus bazele unei noi dinastii, cu capitala la Cairo. n 1261, unchiul ultimului conducator abassid al Bagdadului, a fost dus la Cairo de Baybars, sultanul Egiptului, unde el si urmasii sai au purtat titlul de califi pna ce a fost cucerit de Imperiul Otoman n 1517.

Sfrsitul conducerii omeiade n Spania a fost cauza unui razboi civil (1008-1028) si mpartirea teritoriului n mai multe state. Acest fapt s-a dovedit a fi benefic pentru Europa crestina. n 1492 la Granada a fost nlaturat ultimul regat arab din Spania n timpul reginei Isabella de Castilla.

n SE Europei civilizatia islamica a continuat sa se extinda odata cu Imperiul Otoman. Acesta s-a extins rapid n Asia Mica, fiind cucerit Imperiul Bizantin si orasul Constantinopol n 1453. A continuat sa se extinda n Peninsula Balcanica. Sfrsitul Imperiului Otoman s-a produs dupa primul razboi mondial. n 1924 Turcia a devenit stat sub conducerea lui Kemal Ataturk.

Tot n secolul XX au luat nastere mai multe state n care populatia dominanta este cea musulmana: Egipt(1928), Arabia Saudita(1932), Irak(1932), Afganistan(1933), Yemen(1937), Indonezia(1945), Siria(1946), Pakistan(1947), Libia(1951), Sudan(1956), Tunisia(1956), Maroc(1956), Guineea(1958), Senegal(1960), Somalia(1960), Mali(1960), Kuweit(1961), Malayesia(1963) si Bangladesh(1972). La acestea se numara si statele aparute dupa caderea Uniunii Sovietice: Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenia, Tadjikistan.

Caracteristicile religiei islamiceCivilizatia islamica are la baza patru principii fundamentale(usul): Coranul, Sunna(traditiile), Ijma(parerea generala) si Ijtihad(gndirea individuala) .

Coranul este considerat a fi cuvntul lui Allah, transmis lui Mohamed prin arhanghelul Gavril. Este mpartit n 114 Surah (capitole) de dimensiuni diferite. Capitolele scrise de profet la Mecca au o dimensiune etica si religioasa, facndu-se referire la Ziua Judecatii. Capitolele scrise la Medina au un caracter social si politic.

Sunna este formata din traditii si presupune urmarea exemplelor profetului cuprinse n Hadith. Hadith cuprinde faptele si nvataturile profetului. Aceasta scriere are o mare importanta pentru sunniti, siitii avnd alt Hadith.

Doctrina Ijma fost introdusa n secolul VIII pentru a uniformiza teoria si practica dreptului si de a evita diferentele de opinie individuale sau regionale. n Ijma mai sunt cuprinse si interpretari acceptate ale Coranului.

Ijtihad a luat nastere pentru a gasi solutia juridica sau doctrinara a unei probleme. n vechime existau astfel o multime de interpretari contradictorii dar la nceputul mileniului II a fost nlocuita de qiyas (analogie), o procedura formala prin care interpretarea se poate face pe baza textelor din Coran si Hadith.

Cei cinci stlpi ai religiei islamice sunt norme sociale si religioase care au rolul de puncte de reper pentru comunitate.

Shahadah sau marturisirea credintei este primul stlp si trebuie facut de fiecare musulman pentru a fi acceptat n comunitate. Marturisirea de credinta trebuie facuta cel putin o data n viata sub forma: ,,Allah este singura divinitate iar Mahomed este profetul lui Allah". Aceasta trebuie spusa cu voce tare, corect si cu convingere. Din marturisirea de credinta deriva si credinta n ngeri (n special arhanghelul Gavril, ngerul revelatiei), Cartile Sfinte(Coranul), profetii (inclusiv cei din alte religii crezndu-se astfel ca divinitatea a trimis astfel mesaje fiecarui neam) si Ziua Judecatii.

Cel de-al doilea stlp l constituie cele cinci rugaciuni zilnice. Aceste rugaciuni pot fi facute individual deoarece nu toti au timpul necesar de a se duce la moschee. Prima rugaciune este facuta nainte de rasaritul soarelui, a doua imediat dupa prnz, a treia mai trziu dupa-amiaza, a patra imediat dupa apus iar a cincea nainte de a se culca. nainte de fiecare rugaciune sunt necesare ablutiunile (spalarea rituala a minilor, fetei si picioarelor). Muezinul este cel ce face chemarea la rugaciune de obicei din turnul unei moschei. La nceputul rugaciunii imam-ul sta n fata tuturor, cu fata nspre Mecca iar congregatia sta n spatele lui urmarindu-I miscarile. La fiecare miscare este repetata fraza ,,Allah este mare". O rugaciune speciala a congregatiei este cea de vineri, ce consta ntr-o predica (klutbah), facuta n limba locala dar care cuprinde si anumite formule n araba. n timpul slujbei sunt recitate versete din Coran ce pot avea continut religios, social sau politic. Astfel sunt dezbatute si importante probleme de interes general. Desi nu sunt obligatorii, rugaciunile nocturne (tahajjud), sunt ncurajate n timpul lunii Ramadanului. Cele cinci rugaciuni trebuie respectate dar exista si exceptii. n caz de boala rugaciunile pot fi facute din pozitia culcat iar n cazul unei calatorii cele doua rugaciuni de dupa-amiaza pot fi facute ntr-una singura, la fel si cele de seara. n practica, aceasta regula a rugaciunilor nu poate fi respectata ntocmai dar musulmanii respecta ziua de vineri, cnd se duc la moschee.

Cel de-al treilea stlp este taxa numita zakat, singura taxa prevazuta de Coran. Aceasta este platita anual fie n bani, fie n produse, n functie de cstigul fiecaruia pe acel an si de categoria sociala din care face parte. Zakat-ul este colectat de catre stat si este folosit n special pentru saraci dar si n alte scopuri de ntrajutorare. n cele mai multe state aceasta practica se face pe baza de voluntariat dar anumite state musulmane vor ca aceasta sa redevina obligatorie.

Postul din luna de Ramadan (a noua luna din calendarul musulman) constituie al patrulea stlp de credinta. Postul ncepe la rasaritul soarelui si se termina la apus, n timpul zilei fiind interzis consumul oricarui fel de mncare sau bautura. Conform Coranului luna de Ramadan a fost luna primei revelatii, postul avnd astfel rolul de purificare spirituala. Exceptie de la post o pot constitui cei n vrsta sau cei bolnavi incurabil. n acest caz, postul poate fi substituit cu hranirea unui om sarac.

Al cincilea stlp este peregrinajul anual la Mecca, ce trebuie facut de fiecare musulman macar o data n viata, n masura n care si permite sa-si asigure proviziile necesare calatoriei si sa asigure familiei lasate acasa un trai decent. O procesiune speciala este facuta n Moscheea Sacra pe data de 7 a lunii Dhu-al-Hijjah (ultima luna a calendarului musulman). Peregrinajul ncepe pe 8 si se sfrseste pe 12 sau 13. Toti peregrinii intra n aceasta perioada n starea de ihram: acestia trebuie sa poarte un vesmnt ct mai simplu, sa nu-si taie parul sau unghiile, sa nu aiba relatii sexuale etc. Principalele activitati ale peregrinajului sunt: mersul de sapte ori n jurul Ka'bah (Moscheea Sfnta), atingerea si sarutarea Pietrei Negre (Hajar-al-Aswad) si escaladarea de sapte ori a muntilor Safa si Marwah. n a doua faza a peregrinajului, peregrinul merge de la Mecca spre Mina, ce se afla la ctiva km departare, unde asista la o procesiune speciala.

Dreptul IslamicConceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si practice juridice, sfera sa este mult mai larga, extinzndu-se si n domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar si de ritual religios.

La nceput Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi n materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale.

De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si n functie de mprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite n mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare conform "legii talionului" (care este permisa si n Coran), dar spre deosebire de obiceiul consacrat n societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa nlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si n cazul de recidiva. Caci Coranul recomanda sa faci binele n locul raului, promitnd celui ce iarta fericirea Raiului. Totodata putem aminti, tot n material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea minii drepte, iar tlharirea cu moartea.

Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei, musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii nsa i limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau n mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. n orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament dect de cel mult o treime din cuantumul succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice testament si orice act de proprietate trebuia sa fie ncheiat n prezenta a doi martori.

Tranzactiile comerciale erau foarte riguroasa reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavrsita. Astfel, n actul de vnzare-cumparare, trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vndut. Legea islamica nu intervenea direct n viata economica, n stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor n scop de specula

.

Legislatia islamica Legislatia islamica (saria sau seriat-ul) nu este legea reala ci legea ideala, semnificatia cuvntului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de "revelatie". Astfel legislatia islamica este de origine divina.

Motivul pentru care musulmanii se supun acestor legi este pentru ca Dumnezeu le comanda astfel. Ei sunt ncurajati sa nteleaga ntelepciunea din spatele legii, totusi acest lucru nu este obligatoriu; ntelegerea fiind un dar aditional. De exemplu mncatul carnii de porc este interzis pentru ca asa a spus Dumnezeu. Musulmanii se abtin n a mnca din acest motiv, si nu pentru ca s-a ntmplat sa se afle stiintific ca ea contine boli si este cea mai putin sanatoasa carne. Chiar daca oamenii de stiinta au fost n stare din punct de vedere genetic sa stabileasca carnea de porc ca fiind libera de orice boala, tot va fi interzis a mnca carne de porc.

O societate islamica poate legisla orice fel de legi pentru mbunatatirea vietii (de exemplu legislatia rutiera) atta timp ct ele nu sunt n contradictie cu legislatia islamica

Sursele legislatiei islamiceAcest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat- ul) este stabilit n primul rnd n textul Coranului. Aceasta carte este, n conceptia islamica, o finala, infailibila, directa si completa nregistrare a cuvintelor exacte ale Lui Dumnezeu (Allah). Cu alte cuvinte Coranul este cuvntul direct al Lui Dumnezeu, nici un singur cuvnt din Coran nu este al lui Muhamed, toate sunt cuvintele Lui Dumnezeu, revelate profetului de catre ngerul Gavriil. O a doua sursa este Sunnah Profetului Muhamed. Ca si Coranul, este inspirata de la Dumnezeu prin profetul Sau. Spre deosebire de Coran, ea nu este direct literal cuvntul Lui Dumnezeu. Sunnah se refera la zicerile, actiunile si aprobarile tacite ale profetului Muhamed. Tot n cadrul acestei prezentari mai putem mentiona si Hadith-ul care reprezinta raportarile si naratiunile despre Sunnah si care sunt, la rndul lor, adunate n mai multe carti.

Acest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat -ul) a fost amplu dezvoltat, n perioada secolelor sapte-treisprezece, si enuntat n principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept, azi aceste scoli sunt n numar de patru, de aici deducem existenta si a patru doctrine juridice acceptate si aprobate n Islam. Prima este Jurisprudenta Henefi, aceasta a fost redactata pe baza culegerilor scrise de catre Abu Yusuf, Zufar si alte mari personalitati ale religiei islamice. A doua este Jurisprudenta Safii, ea este ntemeiata de catre Muhammad Ibni Idrises Safii. A treia este Jurisprudenta Malika, ntemeietorul ei este Malika Iban Anas. Iar ultima este Jurisprudenta Hambali, ntemeietorul ei este Ahmed Ibin Hanbel.

Toate aceste patru doctrine juridice au capatat contur aproximativ dupa doua sute de ani de la moartea profetului. Maretia celor patru doctrine diferite este determinata de existenta unor realitati diferite, dar cum am mai precizat toate cele patru sunt acceptate si aprobate.

Esenta si sensurile seriat-ului. Principiile seriat-uluiOmul a fost nzestrat cu multiple nsusiri, nu pentru a face rau, ci pentru a fi n permanenta n slujba binelui. Dupa modul n care se folosesc de nsusirile si calitatile lor oamenii se mpart n doua categorii: cei care si folosesc intentionat denaturat nsusirile lor, din care cauza au de suferit att ei nsisi, ct si ceilalti oameni si cei care sunt sinceri si seriosi, dar din cauza ignorantei lor sunt confruntati cu probleme.

Cei care, intentionat, si folosesc calitatile pentru a face rau sunt, n conceptia islamica, cei mai periculosi si pacatosi oameni. De aceea este nevoie ca acestia sa fie tinuti sub control si sunt necesare masuri juridice foarte serioase mpotriva lor.

n ceea ce priveste pe cei care gresesc din cauza ignorantei lor, acestia au nevoie sa fie educai si nvatati sa aleaga calea cea buna si sa si foloseasca nsusirile n cele mai bune conditii. n aceasta privinta seriat-ul are o importanta deosebita.

Seriat-ul este expresia vointei Lui Dumnezeu (Allah) si constituie o calauza deosebit de importanta n ordonarea n cel mai bun mod a vietii oamenilor. Legea Lui Dumnezeu este numai n interesul oamenilor. De altfel seriat-ul descurajeaza ascetismul, este mpotriva unui mod de viata caracterizat prin austeritate extrema, restrngerea la maxim a satisfacerii trebuintelor, n scopul realizarii unui ideal religios. Seriat-ul nu poate sa aiba asemenea pretentii, din moment ce aceasta lege este expresia vointei Lui Dumnezeu si El niciodata, n conceptia islamica, nu cere supusilor Sai o astfel de viata. Vointa Lui Dumnezeu este ca omul, n armonie cu celelalte vietuitoare si cu natura, sa-si ndeplineasca menirea pe care o are n aceasta viata, acea de a actiona n asa fel nct sa creeze paradisul pe pamnt. Seriat-ul ca lege care exprima vointa lui Dumnezeu, interzice tot ce este n detrimentul oamenilor, n dauna lor si permite si ncurajeaza tot ce este n folosul lor.

Principiul de baza al seriat-ului este de a veni n ntmpinarea tuturor necesitatilor si dorintelor reale ale omului, de a apara toate interesele si de a facilita, n final, ca omul sa reuseasca n viata si sa fie fericit. n atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul sa fie corect ci trebuie sa tina seama si de unele principii morale si etice ca solidaritatea, ntr-ajutorarea si cooperarea cu ceilalti semeni ai sai.

Principiul de baza al seriat-ului este de a veni n ntmpinarea tuturor necesitatilor si dorintelor reale ale omului, de a apara toate interesele si de a facilita, n final, ca omul sa reuseasca n viata si sa fie fericit.

Drepturile si ndatoririle omului dupa seriatSistemul de viata pe care l concepe islamul este alcatuit dintr-un sir de drepturi si ndatoriri, pe care orice musulman se obliga sa le respecte si sa le aduca la ndeplinire. n principiu, islamul prevede patru tipuri de drepturi si ndatoriri.

DREPTURILE DIVINEnainte de toate trebuie sa clarificam principiul islamic care reglementeaza relatia de existenta ntre om si Creatorul sau. Cel mai important si primordial drept al lui Allah este acela ca omul sa se nchine Lui. Omul trebuie sa accepte fara sovaire autoritatea lui si nu trebuie sa-l asemuiasca sau sa-l confunde cu absolut nimeni. Cerintele acestui drept divin, noi le ndeplinim aratnd credinta trimisului sau pe pamnt si acceptnd n ntregime rolul lui calauzitor si ndrumator.

Al treilea drept al lui Allah asupra noastra este ca noi sa aratam o supunere adevarata si sincera fata de el. Cerintele acestui drept noi le ndeplinim respectnd ntocmai legile si poruncile Lui.

Al patrulea drept al lui Allah asupra noastra consta n aceea ca noi sa ne rugam Lui. Acest drept noi l rasplatim prin savrsirea salat-ului si prin celelalte modalitati de ruga. Aceste drepturi si ndatoriri le preced pe toate celelalte. Astfel, prima grija a unui musulman este de a ndeplini toate ndatoririle pe care le are fata de Allah si numai dupa aceea el se ngrijeste de ndeplinirea altor ndatoriri sau exercitarea altor drepturi, care vin pe planul al doilea. Asa spre exemplu, un musulman trebuie, nainte de toate, sa savrseasca salat-ul, ori de cte ori este nevoie, sa tina post n luna ramazanului, sa dea zekat-ul.

Ceea ce trebuie citit n timpul salat-ului este n asa fel chibzuit nct un salat, dupa dorinta, poate fi scurtat sau lungit. Cnd omul este odihnit si dispus el poate sa citeasca un fragment din Coran, iar n orele de maxima aglomerare a treburilor, el se poate multumi prin citirea a ctorva versete din Coran. Mai mult, la salat-urile care se suprapun cu orele de lucru si savrsite mpreuna cu toata comunitatea, se recomanda n mod expres aceste recitari din Coran sa fie ct mai scurte. ntr-un cuvnt, islamul ne ndeamna sa stabilim un echilibru ntre diferitele domenii de activitate ale vietii.

si n cazul ramazanului (postului) lucrurile stau la fel. n decurs de un an avem obligatia de a tine post doar o luna. n timpul unei calatorii sau n caz de boala omul este absolvit de post, dar cu conditia sa-l recupereze cu alte prilejuri. De asemenea sunt scutite de a tine post, cu conditia recuperarii lui n conditii normale, femeile n perioadele de graviditate, lehuzie si menstruatie. Postul se tine exact pna n momentul general stabilit si orice ntrziere se considera a fi de rau augur. De la apusul soarelui pna la sahar * exista permisiunea de a mnca si a bea. Postul tinut n plus, si cu alte prilejuri este foarte pretios. Allah apreciaza n mod deosebit acest sacrificiu al credinciosilor, dar, n acelasi timp, nu doreste, n nici un chip, ca cineva tinnd post, fara ntrerupere, sa ajunga ntr-un asemenea stadiu de epuizare nct sa nu-si mai poata ndeplini atributiile pe care le are n viata.

n ceea ce priveste zekat-ul se pot afirma cam aceleasi lucruri. Allah a stabilit doar procentul minim pe care trebuie sa-l dea cineva din banii si bunurile pe care le detine, lasnd la latitudinea lui ct la suta din bunurile detinute doreste sa le dea din milostenie. Allah apreciaza n mod deosebit pe cei generosi, pe cei care fac bine altora. Dar, n acelasi timp, Allah nu admite ca cineva sa-si epuizeze toti banii, toate bunurile n scopuri de binefacere, lipsind familia sa si pe sine nsusi de anumite drepturi legitime. Allah nu va dori niciodata ca cineva sa saraceasca n acest mod. El porunceste oamenilor sa aiba, si n acest domeniu, o atitudine echilibrata.

Cam aceleasi lucruri putem spune si despre pelerinaj. Acesta intra n obligatia celor care au destui bani pentru a suporta toate cheltuielile de deplasare si ntretinere si, de asemenea, celor care sunt apti, din punct de vedere fizic, sa efectueze o asemenea deplasare dificila. Mai mult, cel care ndeplineste cele doua conditii are obligatia expresa de a desavrsi acest pelerinaj o singura data n viata, indiferent de ce perioada si alege. n situatii exceptionale ca starea de razboi sau orice alta stare care i pune viata n pericol, pelerinajul se poate amna. n plus, trebuie sa existe si consimtamntul parintilor n vrsta, care sunt n grija fiului care savrseste pelerinajul. Scopul acestui consimtamnt este de a prentmpina unele situatii neplacute pentru acesti parinti n lipsa fiului care savrseste pelerinajul. si din aceste exemple se poate lesne deduce ca ndatoririle si obligatiile pe care le avem fata de Allah, nu le exclud pe cele legate de viata, ba din contra, se completeaza reciproc, ntr-un deplin echilibru.

Prinosul suprem adus de un musulman lui Allah este participarea la djihad (razboiul sfnt de aparare a islamului). Este asa, pentru ca un musulman, n timpul djihad-ului, nu se limiteaza numai la sacrificarea ntregii sale avutii si jertfirea propriei sale vieti, dar este pus n situatia de a lua si vietile altora.

Se poate afirma cu certitudine ca daca nu s-ar recurge, n caz de nevoie, la djihad, daunele suferite de islam si de lumea musulmana ar fi incomensurabil mai mari. De aceea, pentru a evita savrsirea unui asemenea dezastru, Allah porunceste ca un musulman sa fie gata oricnd sa si sacrifice viata si bunurile n numele apararii si propasirii credintei, care este islamul.

n acelasi timp, Allah avertizeaza sa nu se verse snge fara cauze bine ntemeiate si mai ales interzice sa se faca vreun rau batrnilor, femeilor, copiilor, bolnavilor si ranitilor. Porunca Lui este de a riposta mpotriva celor care vin cu razboi asupra musulmanilor. Allah mai porunceste sa nu se angreneze la distrugeri inutile, chiar si pe teritoriul inamicului si sa aiba o comportare umana fata de prizonieri. Allah i ndeamna sa respecte tratatele ncheiate cu inamicul si sa nceteze imediat lupta, de ndata ce acest inamic nceteaza confruntarea armata sau alte actiuni ostile mpotriva islamului. Astfel, islamul i ndeamna pe musulmani, cu jertfe materiale si umane minime, sa asigure apararea si propasirea islamului. Aceasta este si voia lui Allah.

DREPTURILE INDIVIDUALEIar acum sa analizam care sunt drepturile omului. Este un adevar de necontestat faptul ca omul constituie cel mai crud si cel mai nedrept dusman al sau personal. La prima vedere acest lucru s-ar parea ceva incredibil. Cum este posibil ca omul sa fie nedrept fata de el nsusi, mai ales ca sunt o sumedenie de exemple care arata ca el se iubeste mai mult pe sine. Cum de poate fi propriul dusman? Apar destul de ilogice aceste afirmatii, dar la o gndire mai aprofundata ne dam seama ca lucrurile, din pacate, stau asa.

Partea cea mai slaba a omului este ca el nu poate rezista, ntotdeauna, unor tentatii, devenind victima acestora, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Sunt oameni care sunt cuprinsi de patima bauturii. Acestia dupa ce consuma bauturi alcoolice si pierd judecata si echilibrul. Cei care sunt cuprinsi de acest viciu nu mai tin cont de nimic, mergnd pna la distrugerea lor biologica. Exista oameni care, consumnd alimente n cantitati exagerate, si pericliteaza propria lor sanatate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din ce cauza se degradeaza n ultimul hal.

n acelasi timp mai exista un soi de oameni care sacrifica totul n numele asa-zisei naltari spirituale, ei neglijeaza, n ntregime, cerintele lor fizice, tin sub un control strict pasiunile, si leapada mbracamintea, si abandoneaza casa si familia, refugiindu-se n munti, n paduri. Acesti sunt animati de convingerea ca lumea nu are nici un sens pentru ei si nutresc un sentiment de dezgust fata de orice este pamntesc.

Aceste exemple reprezinta dovezi de necontestat, ale slabiciunii umane, care de cele mai multe ori i conduc la distrugerea personala. Asemenea dovezi de slabiciune ne este dat sa ntlnim la tot pasul.

Islamul propovaduieste numai si numai binele si prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru si o stabilitate n viata. Tocmai de aceea este necesar sa aratam ca seriat-ul are un rol aparte n modelarea sufletului fiecarui musulman.

Seriat-ul interzice cu desavrsire orice lucru care prejudiciaza grav existenta fizica, intelectuala si morala a omului. Se considera haram (spurcat, nepermis) consumarea sngelui, bauturilor alcoolice, carnii de port, carnii animalelor de prada otravitoare si murdare si de asemenea consumarea mortaciunilor, ntruct toate acestea au efecte nocive asupra starii fizice intelectuale, morale si spirituale ale omului. Interzicnd consumarea tuturor acestora, islamul, ndeamna, n acelasi timp, oamenii sa consume alimente si bauturi curate, salubre si folositoare.

Islamul interzice goliciunea si ndeamna oamenii sa se mbrace decent. Condamna lenevia si viata fara munca, propovaduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului.

Islamul nu ndeamna nici la nabusirea pornirilor, dorintelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri sa se afle tot timpul sub control, subliniind n acest sens importanta casniciei.

Islamul interzice de desavrsire ngradirile morale si intelectuale pe care si le impune omul singur. Permite, chiar porunceste ca fiecare om sa se bucure de binefacerile vietii, ndemnndu-l sa lupte pe cai cinstite, sa dobndeasca o viata ct mai placuta.

Nu e neaparat nevoie sa parasesti aceasta lume pentru naltare spirituala, puritatea morala, apropierea de Allah si izbavirea sufletului. ncercarea omului de catre Allah, se realizeaza aici, pe pamnt si de aceea el trebuie sa traiasca, supunndu-se legilor Lui. Calea izbavirii nu se afla n afara greutatilor vietii, ci se afla n miezul acestor greutati si n modul cum noi ne achitam de datoriile noastre fata de Allah.

Islamul interzice cu desavrsire sinuciderea si i nstiinteaza pe oameni ca viata lor apartine lui Allah. Viata este darul dat de catre bunul Allah oamenilor, pentru ca ei sa se bucure de ea o perioada de timp determinata. Ea nu ne-a fost data s-o prapadim fara nici un rost.

DREPTURILE ALTOR OAMENI

Seriat-ul porunceste, pe de o parte, sa-si foloseasca drepturile lor personale si sa aiba o atitudine corecta fata de propria lor persoana, iar pe de alta parte, trebuie sa respecte cu sfintenie drepturile altora. Ca sa previna si sa evite conflictul ntre individ si societate, islamul s-a straduit sa stabileasca un echilibru ntre interesele individului si cele ale societatii. Toti oamenii trebuie sa colaboreze n vederea aplicarii legilor lui Allah.Islamul respinge cu hotarre minciuna sub orice forma s-ar manifesta ea, pentru ca ea l degradeaza pe omul care minte, provoaca daune celorlalti oameni si constituie o amenintare mpotriva societatii. Interzice cu desavrsire hotia, mita, falsul, nselaciunea, camata si camataria. Cstigurile obtinute prin mijloacele amintite mai sus sunt profituri realizate n detrimentul altor oameni. Sunt interzise, de asemenea, intriga, brfeala si calomnia, asa cum sunt interzise si toate jocurile de noroc, sub orice forma s-ar manifesta ele. Sunt interzise toate genurile de afaceri n care o singura parte cstiga. Sunt interzise tendintele de a monopoliza si a acapara bunurile oamenilor. Bursa neagra este de asemenea interzisa. Se considera o vina grava crima, varsarea de snge si proliferarea coruptiei.

Adulterul si orice fel de raport sexual anormal sunt interzise, pentru ca cei care comit asemenea delicte nu se limiteaza numai cu degradarea lor morala si corporala, ei mai molipsesc si ntreaga societate cu asemenea vicii si care, devin focare de infectii pentru unele boli venerice, periclitnd grav sanatatea publica, compromit sanatatea morala si fizica a tinerei generatii, viciaza relatiile umane normale n societate si, n sfrsit, prejudiciaza grav structura sociala si culturala a societatii. Islamul se lupta sa smulga din radacini asemenea delicte abominabile.

Legea islamului ornduieste viata n asa fel, nct reuseste sa realizeze, simultan, att prosperitatea individului ct si a societatii.

Pentru realizarea unei depline afirmari a individului si a societatii, islamul a nfiintat o serie de institutii.

Temelia societatii este familia. Trasaturile de caracter fundamentale ale omului se formeaza n snul familiei. De aceea, familia, din acest punct de vedere este leaganul civilizatiei umane. Aceste roluri importante ale familiei impun, nainte de orice, sa analizam principiile seriat-ului n ceea ce priveste familia.

O familie este alcatuita din sot, sotie si copii. Normele islamului n ceea ce priveste familia sunt deosebit de clare. Islamul pune n sarcina barbatului ntretinerea totala a familie si apararea ei n fata unei situatii deosebite, iar sarcina femeii este de a asigura administrarea caminului, educarea n cele mai bune conditii a copiilor, asigurarea unui climat adecvat de viata sotului si copiilor. Datoria copiilor este de a arata respect si supunere fata de parinti, si apoi cnd devin si ei oameni mari sa fie un sprijin de nadejde pentru parintii lor. Pentru ca familia sa constituie ntr-adevar o institutie sociala de baza, islamul a prevazut doua lucruri esentiale.

a) Sotului i se recunoaste rolul de sef al familiei. Dupa cum se stie, nici o institutie nu functioneaza, n conditii optime, fara un conducator, un sef de cea mai buna calitate. Nu se poate concepe o scoala fara un director, sau un oras fara un conducator. n lipsa acestora apare dezordinea si haosul. Asa s-ar putea ntmpla si n cadrul familiei, daca n-ar avea un sef. Daca ntr-o familie fiecare membru al ei ar actiona dupa bunul sau plac, atunci s-ar ntrona haosul n acea familie. Ca sa nu se ntmple asa ceva, islamul l mputerniceste pe barbat sa fie conducatorul familiei.

b) Conducatorul, seful familiei este investit cu rspunderi mai mari. El asigur ntretinerea familiei si rezolvarea problemelor extracasnice. Femeile sunt scutite de rezolvarea unor chestiuni n afara caminului, toate acestea revenind n sarcina barbatului. Toate problemele existente n camin, inclusiv educatia copiilor, revin n sarcina femeii. Pentru ca treburile familiei sa se rezolve in cele mai bune conditii, islamul stabileste aceasta diviziune a responsabilitatilor n cadrul unei familii.

Dar, acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i este permis, la nevoie sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii.

Islamul stabileste unele norme n relatiile ntre membrii unei familii. Aceste norme pot fi sintetizate n felul urmator:

1. Este interzisa casatoria ntre unele grade de rudenie. Astfel, este interzisa casatoria ntre mama si fiu, tata si fiica, tatal vitreg si fiica vitrega, mama vitrega si fiul vitreg, frate si sora, frate de lapte si sora de lapte, unchi si nepoata, matusa si nepot, soacra si ginere si bunic si nora.

Aceste interdictii au menirea de a consolida legaturile familiale. Acestea asigura puritatea relatiilor ntre membrii familiei. Acestia se pot ntlni ntre ei deschis, fara gnduri ascunse, cu sinceritate.

2. Seriat-ul i ndeamna pe musulmani sa ncheie relatii de rudenie cu familii cumsecade si care ntr-un fel sunt, n multe privinte, apropiate ntre ele. Dar acest lucru nu nseamna, nicidecum ca nu e voie sa se ncheie relatii de rudenie ntre familii care nu se cunosc sau familii din diferite paturi sociale.

3. ntr-un grup familial, de regula exist 6 4i rude mai bogate si rude mai sarace. Este un principiu al islamului faptul ca rudele au drepturi si ndatoriri mari reciproce. Expresia araba silatul rahim (legaturi de rudenie) denumeste exact relatiile existente ntre rude. Exista porunca de la Allah ca toti musulmanii sa arate respect fata de relatiile de rudenie. Este un mare pacat infidelitatea, lipsa de consideratie fata de rude sau nesocotirea unor drepturi ale rudelor. n cazul unor necazuri, unor nenorociri care se abat pe capul unui om, atunci toate rudele si, n primul rnd rudele mai nstarite trebuie sa sara n ajutorul acestuia. Cnd cineva da zekat (milostenie) sau face alte fapte de binefacere, trebuie sa se aiba grija n primul rnd de rudele nevoiase.

Legile islamului n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Islamul mparte toata mostenirea, ntre rudele apropiate, n conformitate cu drepturile fiecaruia la aceasta mostenire. Fiul, fiica, sotul, sotia, tata, mama si fratii sunt rudele cele mai apropiate si de aceea ele au prioritate la mpartirea mostenirii.

n situatia inexistentei acestora, mostenirea revine rudelor de gradul al doilea. n toate aceste situatii se prentmpina acumularea ntregii averi n minile unei singure persoane. Acest principiu de baza al islamului, n ultima perioada este adoptat, tot mai mult, si de catre alte natiuni, apartinnd altor credinte.

Legile islamului i calauzesc pe musulmani si n ceea ce priveste relatiile lor cu prietenii, vecinii si cu consatenii lor. Islamul porunceste ca un musulman sa fie onest, corect, drept si amabil cu toti acestia. Islamul cere de la musulmani ca ei sa respecte sentimentele altora, sa evite folosirea unui ton neadecvat, jignitor fata de acestia, sa-i viziteze pe bolnavi, sa-i ajute pe cei nevoiasi, sa aiba grija de vaduve si orfani, sa-i hraneasca pe cei flamnzi si sa-i ajute pe cei care nu au unde munci, ca sa-si gaseasca de lucru.

Allah interzice folosirea unor vesele de aur si din argint, portul unor haine (de matase) deosebit de scumpe si efectuarea de cheltuieli exagerate pentru a duce o viata n mare lux.

Islamul considera ca este un act de cruzime si de nedreptate flagrante faptul ca unii cheltuiesc uriase sume de bani doar pentru o simpla satisfacere a unor capricii egoiste, n timp ce n jurul lui exista o multime de oameni care traiesc de azi pe mine sau oameni si copii care mor de foame. n acelasi timp, islamul nu are nici o lege care sa-l priveze pe om de avutia sa. Bunurile cstigate prin munca cinstita sau prin mostenire apartin lui si numai lui. Islamul recunoaste dreptul acestuia la aceasta proprietate, ndemnndu-l s-o foloseasca n cele mai optime conditii. Celor nstariti le recunoaste dreptul de a se mbraca mai bine, sa locuiasca ntr-o casa mai buna i sa duca o viata mai mbelsugata.

Esential pentru islam este ca omul, n actiunile sale, sa aiba n vedere, n permanenta, elementul uman, binele oamenilor. Ceea ce repudiaza cu hotarre islamul este egoismul care conduce, n cele din urma, la un individualism excesiv, ceea ce afecteaza grav binele si prosperitatea celorlalti oameni. Islamul lupta, nu pentru propasirea ctorva oameni, ci pentru propasirea ntregii comunitati umane. si n aceasta privinta islamul i ndeamna pe musulmani sa fie cumpatati, masurati si echilibrati. Sunt ndemnati sa fie animati, tot timpul, de spiritul de bunatate si ntr-ajutorare frateasca.

Mai departe vom analiza conceptia islamului privind societatea si ce fel de societate doreste el sa ntemeieze.

n acest sens este deosebit de important sa aratam ca, cineva cnd accepta islamul si intra n rndurile lui devine, implicit, si membru al comunitatii musulmane. Seriat-ul a prevazut o serie de principii si norme care stipuleaza esenta fratiei musulmane. Aceste principii si norme sunt urmatoarele:

1. n vederea protejarii moralitatii societatii si asigurarii dezvoltarii ei sanatoase, este interzisa ntlnirea libera a celor doua sexe. Islamul stabileste raspunderi si activitati speciale pentru fiecare sex. Femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor social-economice. ntlnirea persoanelor de sex opus, cu exceptia acelor rude care n-au voie sa se casatoreasca ntre ele, este interzisa. n cazuri exceptionale, asemenea ntlniri pot avea loc, doar cu conditia ca femeia sa fie acoperita. Tot asa, cnd femeile ies n strada trebuie sa fie acoperite cu haine simple. Acest lucru are n vedere si acoperirea fetei si minilor. n situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca minile si fata, ca apoi, imediat sa se acopere din nou.

Mai mult, barbatii nu au voie sa se uite la femei. Cnd un barbat se uita ntmplator la o femeie, el este obligat de ndata sa-si ntoarca privirea n alta parte. Se considera o ncalcare a normelor islamului ncercarea unui barbat de a vedea o femeie sau de a culege informatii n legatura cu ea. Cade n sarcina fiecarui barbat si femeie de a nu-si pata n nici un fel onoarea.

Casnicia este locul unde se satisfac dorintele sexuale ale oamenilor. Nimeni nu trebuie sa ncerce sa evadeze n afara ei. Un musulman trebuie sa fie un om pur si n aceasta privinta.

2. si barbatii si femeile au obligatia de a se mbraca n asa fel nct sa fie n limitele decentei. De exemplu barbatii nu au voie sa apara dezveliti de la genunchi pna la bru, iar femeile trebuie sa fie n ntregime acoperite atunci cnd ies n societate. Doar n prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si minile dezvelite. Singura persoana n fata caruia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. n limbajul seriat-ului aceasta situatie poarta denumirea de setr (acoperire, nvelire). Aceste obligatii religioase pe care trebuie sa le respecte fiecare musulman nu urmaresc altceva dect sa educe oamenii n spiritul puritatii morale si corporale.

3. Islamul nfiereaza distractiile si petrecerile care incita oamenii la erotism si la senzualitate. Acestea nu fac altceva dect sa tapeteze oamenii de bani, de timp si de energie. Ele atenteaza grav la bunele moravuri.

4. Islamul porunceste tuturor musulmanilor sa lupte pentru reconciliere ntre toti musulmanii, sa mearga la o mpacare sociala si sa evite orice fel de partitism n religie, n scopul apararii unitatii tuturor musulmanilor si pentru ca comunitatile umane sa aiba parte de prosperitate si fericire. Se recomanda ca toate nentelegerile si conflictele sa se rezolve conform prevederilor Coranului si Sunnahei. n caz ca partile nu ajung la nici un rezultat, atunci, n loc de a se lupta ntre ele, au obligatia de a-si ncheia nentelegerile, lasndu-le pe seama judecatii lui Allah. Se cere ca n problemele care au n vedere bunastarea si prosperitatea ntregii comunitati, toti musulmanii trebuie sa se ajute ntre ei, sa evite orice fel de nentelegeri si sa nu-si consume energiile fara rost, din cauza unor chestiuni marunte. Asemenea conflicte si nentelegeri constituie o rusine pentru comunitatea musulmana si nu reprezinta altceva dect semnele slabiciunii acestei comunitati. Asemenea nentelegeri si conflicte trebuie evitate, cu orice pret.

5. Islamul considera ca stiinta si cunoasterea sunt un bun al ntregii omeniri. Musulmanii se bucura de o deplina libertate si n a receptiona stiinta, ori de unde ar veni ea. Ei au libertatea de a primi cunostintele stiintifice, indiferent de sursa lor, dar n acelasi timp islamul interzice imitarea culturii si modului de viata al altor popoare.

DREPTURILE TUTUROR FIINELORAm ajuns la analiza ultimelor drepturi. Allah l-a onorat pe om, acordndu-i mputerniciri deosebite asupra tuturor celorlalte fiinte. Lui i apartine dreptul de a se folosi de ele, asa cum doreste. Acest privilegiu nu nseamna ca Allah i da drepturi nelimitate asupra lor. Islamul prevede anumite drepturi ale acestor fiinte fata de om. Astfel, omul nu are dreptul sa le foloseasca la munci inutile, sa le chinuiasca sau sa le faca vreun rau. Atunci cnd le foloseste la diferite munci, sa fie ct se poate de atent, ca sa nu le istoveasca la culme sau sa nu le lase fara hrana sau apa.Statutul si Drepturile Femeii n IslamAllah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi mpotriva naturii sa existe o egalitate totala ntre barbat si femeie, afirma cu o logica aproape de necombatut un crez colectiv islamic, un crez care justifica toate diferentele dintre sexe, diferente ce au constituit sursa de interpretare critica pentru Occidentul ultrademocratizat si europenizat. Islamul si pune crezul n conflict cu gravele probleme ale celor care propovaduiesc modelul european de dezvoltare sociala: fete de scoala nsarcinate, cresterea avorturilor, divort, cauze ale perspectivei mult prea tolerante asupra femeii. si tinde, n virtutea logicii bine structurate, sa cstige "conflictul".

Ceea ce primeaza n fata unei logici abstracte sunt nsa drepturile si datoriile femeii n Islam, n concretetea aplicarii si exercitarii lor. Astfel, Islamul le-a dat femeilor dreptul la proprietatea personala si dreptul de a veni la mostenirea tatalui, sotului sau fratelui fara copii. Legile n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Totusi, se pare ca n unele tari musulmane acest principiu a nceput sa fie dat uitarii. Spre exemplu, n India si Pakistan, fiicele sunt private de partea lor din mostenire, situatie calificata de promotorii adevaratelor valori islamice ca un act flagrant de nedreptate si un act care ncalca n mod grosolan poruncile Coranului. Dincolo de aceasta, se afirma cu tarie ca mbunatatiri semnificative au fost aduse n ultima perioada situatiei femeii, printre acestea numarndu-se si asigurarea unui sistem de succesiune n care femeile mostenesc de la tata, mama si rude colaterale n proportie de 2/1 fata de barbati. De altfel, o miscare de modernizare n tarile musulmane exista realmente, ea avnd ca parte integranta si miscarea de emancipare a femeii. Controversate ramn discutiile despre statutul femeii ca sotie si mult criticata a fost poligamia.

Trebuie recunoscut totusi ca femeia are dreptul de a-si alege sotul, ca nimeni nu-i poate opune o decizie peste vointa ei, ca ea are dreptul de a cere separarea de sotul ei daca mariajul lor devine imposibil de suportat. Femeia este scutita de rezolvarea unor chestiuni n afara caminului, toate acestea revenind n sarcina barbatului, observndu-se asadar ca Islamul stabileste raspunderi si activitati specifice pentru fiecare sex, n vederea asigurarii unei dezvoltari sanatoase a societatii. n consecinta, femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor social-economice, n sensul ca toate problemele existente n camin, inclusiv educatia copiilor, revin n sarcina femeii. Dar acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i este permis, la nevoie, sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii; sa fie acoperita cu haine simple, de exemplu. Acest lucru are n vedere si acoperirea fetei si minilor. n situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca minile si fata, ca apoi imediat sa se acopere din nou. Doar n prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si minile dezvelite. Singura persoana n fata careia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. Oricum, si barbatii si femeile au obligatia de a se mbraca n asa fel nct sa fie n limitele decentei.

Revenind nsa la statutul femeii ca sotie si la institutia juridica a casatoriei, trebuie remarcat ca legislatia musulmana concepe casatoria ca un contract de drept civil ncheiat, n principiu, ntre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii (tutorele legal este n primul rnd tatal, care si exercita dreptul de constrngere asupra fiicei pna la contractarea primei casatorii). Prin contractul acesta, sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani, o "dota" sotiei. n principiu, dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina n ntregime femeii si sa nu presupuna, n schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Femeia are dreptul la dota ntreaga n cazul n care casatoria a fost consumata sau daca sotul moare nainte de consumare si are dreptul la jumatate din dota n cazul n care casatoria se desface nainte de consumare. Ea nu are dreptul la dota cnd casatoria este anulata.

Sotia are dreptul la ntretinere (hrana, mbracaminte, locuinta, ngrijire medicala), dreptul la tratament egal cu al celorlalte sotii n caz de poligamie, dreptul de a face vizite parintilor si de a-i primi pe acestia, libertatea de a-si administra bunurile, fara control din partea sotului. Mama are dreptul la garda asupra copiilor cta vreme acestia au nevoie de ngrijirea ei. Acest drept se exercita din momentul nasterii pna la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru fete (vrsta variaza la diferite rituri) si se exercita chiar n cazul n care casatoria este desfacuta, cu conditia ca femeia sa nu se recasatoreasca n aceasta perioada. Daca o face, si pierde dreptul la garda asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara.

Sotia poate cere divortul, de exemplu, atunci cnd sotul este absent mai mult de un an sau cnd nu-i acorda ntretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala. Pe de alta parte, femeilor li se cere sa ramna ascultatoare si caste. Ceea ce se numeste "juramnt de anatema" este o formula prin care se cheama mnia lui Dumnezeu fata de femeia adultera (si dovedita ca atare), ceea ce nseamna dezavuarea paternitatii fata de copilul care s-ar naste si un divort irevocabil. De asemenea, o atentie speciala este acordata de legislatia musulmana "retragerii de continenta", consecutive unei casatorii anterioare, perioada care dureaza patru luni si zece zile si n cazul careia trebuie sa se retina de la orice raporturi sexuale, cu scopul de a se evita "confuzia partilor", cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatal adevarat al copilului care ar urma, eventual, sa se nasca.

Islamul permite unei femei maritate non-musulmane sa-si pastreze propria religie, iar sotul nu se poate amesteca n aceasta libertate. Trebuie remarcat totusi ca n ceea ce priveste piedicile n calea casatoriei, "religia mixta" este o piedica numai n anumite conditii: nu este permisa casatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permisa casatoria unui musulman cu o femeie apartinnd uneia dintre religiile revelate (ceea ce nseamna, n primul rnd, religiile crestina si iudaica).

Ideile ca barbatul si femeia sunt egali n Islam (cu mentiunea ca ei, fiind creati diferit, au si roluri diferite), ca sotul si sotia se completeaza reciproc, ca nici unul nu-l domina pe celalalt, au ca scop, ca finalitate, crearea de familii linistite si fericite, baza unei societati unite si prospere. Ele alcatuiesc ceea ce se numeste fundamentul pragmatic, partea luminoasa, esenta Coranului si a unei civilizatii larg raspndite. Dar tot societatea este cea care, ntr-o anumita masura, a deturnat respectiva finalitate, ajungndu-se la un statut inferior al femeilor fata de barbati, adica la discriminare, la interpretarea normelor de conduita cuprinse de Coran n afara contextului si cu anumite nuante extreme, de exagerare. Desigur, Islamului nu i se poate reprosa aceasta tendinta de inferiorizare a femeii nainte de a i se reprosa si crestinismului propozitii din Biblie ca: "N-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat", "Nu ngaduiesc femeii nici sa nvete pe altul, nici sa stapneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit nti, apoi Eva. si nu Adam a fost amagit, ci femeia" sau "Femeile voastre sa taca n biserica, caci lor nu le este ngaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca vor sa nvete ceva, sa ntrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca n biserica." Cu specificarea ca amendamentele aduse Bibliei nu au efectele afectarii perceptiei juridice asupra realitatii sociale, de vreme ce n Dreptul Romano-Germanic, de exemplu, exista o distinctie clara ntre normele juridice, de Drept, normele religioase si normele de morala.

Referitor la poligamie, trebuie totusi avut n vedere ca o femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motiv ca acesta are deja o sotie. Iar n zilele de astazi, poligamia este foarte rar practicata si interzisa prin lege n majoritatea tarilor islamice.

Fie ca privim situatia femeii n Islam cu un ochi critic, fie ca manifestam ntelegere si apreciere pentru o societate care si conserva cu strictete valorile (se omite de multe ori ca femeile nu sunt pur si simplu subjugate de un sir nesfrsit de interdictii, ci mai degraba mndre de religia careia i apartin) sau fie ca suntem de partea traditionalistilor, fie de cea a modernistilor, ceea ce se admite fara nuantari menite a crea confuzie este ca sunt multe neajunsuri n ceea ce priveste statutul femeii n societatea islamica. Dar ceea ce se neaga este stingerea valentelor care individualizeaza o cultura, o civilizatie, care n-ar mai subzista n conditiile unei reforme majore.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului n IslamDeclaratia Universala a Drepturilor Omului n Islam(19 septembrie 1981)n numele lui Allah Cel Milostiv, ndurator

PreambulAcum 14 secole, Islamul a legiferat cuprinzator si ntemeiat "drepturile omului". Pentru protectia lor, el le-a nzestrat cu garantii suficiente. Islamul si-a ntruchipat societatea dupa reguli si principii fundamentale care sa sprijine si sa consolideze aceste drepturi. Islamul este ultimul dintre mesajele Cerului, pe care Domnul Lumii le-a mpartasit trimisilor sai - Slavit fie Numele Lor! -, ca ei sa le dea mai departe oamenilor sub forma unor drepturi si ndemnuri, care sa faca viata mai buna si mai demna, n semnul justitiei, caritatii, dreptatii si mntuirii.

De aceea, musulmanii au considerat ca le revine obligatia sa cheme lumea la Islam (da'wa), ntru ascultarea celor lasate de Domnul lor: "Sa se faca din voi o comunitate (de oameni) care sa cheme la tot ceea ce este bun, sa porunceasca ceea ce este drept si sa opreasca de la ceea ce este nedrept!" (Coran 3, 104), iar ndeplinind drepturile omenirii, ei vor contribui la izbavirea lumii de toate nenorocirile care i-au napadit si vor elibera popoarele de toate plagile de pe urma carora tot plng.

Noi, musulmanii din toate popoarele si tarile slavindu-l umil pe Dumnezeu cel unic si atotputernic; creznd cu tarie ca El este Stapnul Lumii de Aici si a celei de Apoi; ca ne vom ntoarce la El n ceasul de pe urma; ca doar El singur poate duce omul pe calea buna si dreapta, considerndu-l nlocuitorul Sau de pe Pamnt si dndu-i ntreaga lume sa-i stea la dispozitie; creznd cu tarie n singura si adevarata Religie, adusa noua de trimisii Domnului nostru, care au pis fiecare cte o piatra ntru naltarea acestei Religii si ridicnd-o att de sus nct nsusi Domnul Dumnezeu a desavrsit-o prin Mohamed (Domnul sa-L binecuvnteze si sa-L mntuiasca), care a spus: "Eu sunt ultima piatra si sigiliul Profetilor" (hadt dupa al-Buhr si Muslim); recunoscnd fara nici o ndoiala faptul ca ratiunea omeneasca si revelatia Divina, cel mai bun drum n viata; asa cum bine vedem noi astazi - n lumina nobilei noastre Carti - situatia oamenilor n aceasta existenta si scopului si ntelepciunii pentru care a fost el creat; stiind ca Creatorul i-a dat n egala masura demnitate, onoare si l-a iubit mai mult dect pe toate celelalte creaturi ale sale; stiind ca Domnul, ca mare este el si sublim, l-a lasat sa poata face atta bine;

ntelegnd care este adevarata comunitate a musulmanilor (umma), care reprezinta totalitatea tuturor musulmanilor, din orice tara sau popor ar proveni ei; ntelegnd problemele si pacatele pe care lumea trebuie astazi sa le ndure; dorind sa raspundem responsabilitatilor pe care le avem fata de societatea umana, a carei membri suntem; dorind sa raspndim mai departe mesajul pe care ni l-a ncredintat Islamul pentru a face viata mai buna, o viata care sa se sprijine pe virtuti si nu pe opresiune, pe coeziune si nu pe indiferenta si pe fraternitate si nu pe ura, o viata n care sa domneasca coeziunea si mntuirea n loc de conflicte si razboaie; o viata n care omul sa adopte principii mai bune precum libertatea, egalitatea, fraternitatea, onoarea si demnitatea, n loc sa se lase ngenuncheat de servitute, de discriminarea de rasa si de clasa, de oprimare si njosire; numai asa si va putea ndeplini omul adevarata lui misiune: slavirea Creatorului sau sublim; o viata care l lasa pe om sa se bucure de lucrurile bune lasate de Creatorul sau si n care el poate face fapte bune n folosul umanitatii, care este pentru el ca o familie mai mare, de care l leaga originile comune si care justifica astfel nrudirea tuturor oamenilor de pe Pamnt; considernd toate acestea noi, musulmanii, purtatori de drapel la chemarea (da'wa) oamenilor la Dumnezeu, proclamam acum, n secolul al XV-lea al hegira, n numele Islamului, aceasta Declaratie a Drepturilor Omului, care se sprijina din nobilul Coran si din Sunna cea pura a Profetului.

Aceste drepturi sunt, asa cum sunt scrise aici, eterne. Nimic nu poate fi sters, modificat sau scos n afara legii.

Aceste drepturi au fost lasate de Creator - slavit fie numele Lui! Nici un om, fie el ct de puternic, nu are dreptul sa le ncalce. Ele sunt inalienabile si nimeni, nici oameni, nici institutii, nu poate hotar sa nu le respecte. Garantarea acestor drepturi reprezinta calea cea dreapta n vederea constituirii unei societati islamice adevarate:

O societate n care toti oamenii sunt egali si n care nu exista privilegii sau discriminari n functie de origini, rasa, sex, culoare, limba sau religie.

O societate n care egalitatea constituie fundamentul tuturor drepturilor si obligatiilor, o egalitate care provine din originile comune ale omenirii: "O, voi, oamenilor! Noi v-am facut dintr-un barbat si o muiere" (Coran 49,13), si din marea onoare, pe care Creatorul - caci sublim este El si mare - le-a facut-o oamenilor: "si Noi a facut cinste fiilor lui Adam si i-am purtat pe uscat si pe mare si i-am nzestrat cu bunatati si i-am ales cu tot dinadinsul, naintea multor fapturi ale Noastre" (Coran 17, 70). O societate n care libertatea omului, cu care el s-a nascut, sa fie sensul vietii sale, el realizndu-se prin protejarea ei, sigur n fata oprimarilor, constrngerilor, umilintelor si sclaviei.

O societate care vede familia ca celula de baza a societatii, care o mbratiseaza pe aceasta protector onornd-o si i ofera toate conditiile pentru a fi stabila si a ramne mereu importanta.

O societate n care suveranii si supusii sunt egali, fara privilegii si fara discriminari, n fata sar'a Creatorului nostru - Laudat fie El!

O societate n care puterea este data stapnitorilor pentru a realiza telurile prevazute de sar'a asa cum le-a lasat ea.

O societate n care toti oamenii sa fie convinsi ca doar Domnul este stapnul ntregului univers si ca toate lucrurile din acest univers se supun creatiei lui Dumnezeu, asa cum a lasat el n marea Lui bunatate, nimeni neavnd drepturi mai mari dect altii. Este dreptul tuturor oamenilor sa aiba o parte din acest dar Divin: "si El v-a dat n stapnire toate cele ce sunt n ceruri si pe pamnt, toate sunt de la El (Coran 45, 13).

O societate n care deciziile politice din Umma sunt luate prin consfatuire (sr), si n care exista puteri care aplica si executa aceste decizii politice: "care [savrsesc] afacerile cu sfat ntreolalta" (Coran 42, 38).

O societate n care toti oamenii dispun de aceleasi sanse, pentru ca fiecare sa poata prelua o parte din raspundere, conform capacitatilor si nzestrarilor sale. n aceasta lume, el este tras la raspundere de Umma, iar Dincolo, de Creatorul sau: "Fiecare dintre voi este un pastor care raspunde de turma lui" (hadt dupa al-Buhr, Muslim, Ab D'd, Tirmid si Nas').

O societate n care suveranii si supusii sunt egali n fata justitiei.

O societate n care fiecare om reprezinta constiinta societatii din care face parte. El are dreptul (hisba) sa acuze orice om care ncalca drepturile societatii. El mai are si dreptul sa ceara sprijinul semenilor sai, care trebuie sa i stea aproape si sa nu l abandoneze atunci cnd acesta are cea mai mare nevoie de ei.

O societate care respinge toate formele de tiranie si care garanteaza tuturor oamenilor siguranta, libertate, demnitate si dreptate, pastrnd drepturile lasate de sar'a lui Dumnezeu pentru oameni si veghiind ca acestea sa fie respectate.

Acele drepturi, anuntate lumii

"Aceasta Declaratie"n numele Lui Allah Cel Milostiv, ndurator

Drepturile Omului n IslamDreptul la viataViata omului este sfnta. Nimeni nu are dreptul sa atenteze la ea: "Cel ce omoara un suflet, nu (ca rasplata) pentru un alt suflet, sau pentru ca face stricaciuni pe pamnt, este asa ca si cnd ar fi omort toti oamenii, si cel care sustine n viata un suflet e ca si cnd ar sustine n viata toti oamenii" (Coran 5, 32). Aceasta sfintenie nu poate fi lezata dect de sar'a si de procedurile prevazute de ea.

Fiintarea materiala si imateriala a omului este protejata; sar'a l pazeste pe om att ct traieste, dar si dupa moartea sa. Omul trebuie sa-si ngrijeasca si sa-si onoreze trupul muritor: "Cnd unul din voi si nveleste n giulgiu pe fratele lui, el trebuie sa faca acest lucru cum se cuvine" (hadt dupa Muslim, Ab D'd, Tirmid si Nas'). Faptele sale rele si greselile lui trebuie sa fie acoperite; "Nu ocarti mortii, ei vor fi ajuns deja n locul pe care singuri si l-au pregatit" (hadt dupa Buhr).

Dreptul la libertate

Libertatea omului este, la fel ca si viata lui, sfnta. Ea este cea dinti trasatura naturala cu care se naste omul: "Nimeni nu se naste altfel dect i este firea" (dupa Ab Bakr si 'Umar).

Aceasta trasatura fireasca l nsoteste permanent pe om si este inalienabila. Nimeni nu o poate leza: "Chiar daca faceti din oameni sclavi, mamele lor tot i-au nascut liberi" (dupa 'Umar). Trebuie create garantii suficiente pentru protejarea libertatii oamenilor. Doar prin sar'a si procedurile ei libertatile pot fi limitate.

Nici un popor nu poate ataca libertatea unui alt popor. Poporul agresat poate sa se apere n fata acestui atac si sa ncerce sa-si redobndeasca libertatea prin orice mijloace: "si celora ce se razbuna pentru nedreptate, mpotriva lor nu este drum" (Coran 42, 41). Comunitatea internationala trebuie sa ajute toate popoarele care lupta pentru libertatea lor. Musulmanii sunt obligati sa faca acest lucru, fara sa trebuiasca sa primeasca o permisiune (prealabila): "Acelora le ajuta care daca le-am dat noi locuri n tara, si mplinesc rugaciunea si rostesc milostenii si poruncesc ce e drept si opresc ce e strmb" (Coran 22, 41).

Dreptul la egalitate

Toti oamenii sunt egali n fata sar'a: "Arabii nu sunt cu nimic mai buni dect ne-arabii, ne-arabii, nici ei mai buni dect arabii, cei cu pielea colorata nu sunt mai buni dect cei cu pielea alba si nici viceversa, dect prin piosenie" (spuse Profetul). Nici la aplicarea sar'a nu este favorizat nimeni: "si daca ar fura Ftima, fiica lui Mohamed, si tot i-ar fi taiata mna." (hadt dupa Buhr, Muslim, Ab D'd, Tirmid und Nas'); despre protectia pe care o ofera sar'a: "Cel mai slab dintre voi este pentru mine cel mai puternic atunci cnd i fac dreptate, iar cel mai puternic devine cel mai slab atunci cnd i dau drepturile" (afirmatie a califului Ab Bakr cu ocazia nscaunarii).

Toti oamenii au aceeasi valoare umana: "Sunteti cu totii de la Adam, iar Adam este din praf" (afirmatia Profetului la plecarea n pelerinaj). Ei se deosebesc prin fapte: "si pentru toti sunt trepte pentru faptele lor" (Coran 46,19). Nici un om nu trebuie sa fie expus la pericole mai multe dect alti oameni: "Sngele tuturor musulmanilor are aceeasi culoare" (Ahmed). Orice gndire, lege sau stare care permite construirea unor deosebiri pe baza de rasa, culoare, limba sau religie, este o mpiedicare directa a acestui principiu universal islamic.

Toti oamenii pot dispune n mod egal de folosirea resurselor materiale ale societatii, si de obtinerea unui loc de munca. "plimbati-va pe tarmurile sale (ale pamntului) si mncati din nzestrarea lui!" (Coran 67,15). Nu sunt permise deosebirile ntre persoane atunci cnd sunt platiti pentru munca prestata, mai ales atunci cnd straduintele si munca sunt de aceeasi natura si dimensiuni. "si cel ce a facut bine, ct un fir de colb, va vedea-o. si cel ce a facut rau, ct un fir de colb, va vedea-o" (Coran 99,7-8).

Drepturile economice

a) Natura si toate bogatiile ei sunt proprietatea lui Dumnezeu: >> Domnul este stapn peste cer si pamnt si peste tot ce se afla n ele> si El a pus tot ceea ce este n cer si pe pamnt n slujba voastra>si nu-i nselati pe oameni la averea lor si nu faceti dauna pe pamnt> darurile Domnului tau nu sunt oprite>si nu este trtoare pe pamnt de care nu s-ar ngriji Dumnezeu>plimbati-va pe tarmurile sale si mncati din nzestrarea lui> si ca El mbogateste si ndestuleaza> Ceea ce a dat Dumnezeu ca prada trimisului Sau de la poporul cetatilor, aceasta este a lui Dumnezeu si a trimisului, si a rudelor , si a orfanilor, si a sarmanilor, si a fiului drumului, ca sa nu umble n schimb ntru cei avuti dintre voi> din a caror avere o parte e hotarta pentru cersetor si rusinos> Acel sclav al Domnului, pe care l-a pus stapn peste o turma, care nu se va ngriji de aceasta, nu va gasi calea spre Paradis> cine nsala nu este de-al nostru> Profetul a interzis vnzarea pietrelor si a lucrurilor ndoielnice> Profetul a interzis vnzarea de struguri nainte ca acestia sa se nnegreasca si a grnelor, nainte sa se ntareasca (hadt dupa Buhri, Muslim, Ab D'd, Tirmid si Nas') .

3. exploatarea si favorizarea excesiva n afaceri: >>Vai de cei care scurteaza masura, aceia care, daca lasa sa li se masoare pe oameni, voiesc masura plina, dar cnd ei masura si cntaresc dau mai putin> Numai pacatosul strnge> Dumnezeu a ncuviintat negustoria si a oprit camataria> Vnzatorii si cumparatorii au dreptul sa se razgndeasca, atta vreme ct nu s-au despartit nca. Daca sunt sinceri si se exprima clar, afacerea lor negutatoreasca este binecuvntata, daca mint si ncearca sa se amageasca, afacerea lor si pierde sfintenia>Nu istoviti averile voastre ntre voi cu desert>Cine ia ceva pe nedrept va cadea n iadul cel mai negru>Acela din voi caruia i-am dat un lucru si care ne va fura fie si un ac este un escroc, care va trebui sa dea socoteala de aceasta n ziua Renvierii.>Spune: Faceti! >Domnului i place, ca aceia dintre voi care muncesc, sa o faca cu temeinicie>Daca voiesc mpacare si se poarta cu ele dupa cuviinta: nsa barbatii stau mai presus de ele>trupeasca, morala si religioasa, corespunzatoare credintelor si legilor sale. Voi sunteti pastorii si sunteti raspunzatori de turma voastra>si se tine de semnele Lui, ca v-a facut voua din voi nsiva sotii, ca sa va mpreunati cu ele>Cel ce are avere, sa cheltuiasca; iar celui ce-i este masurata nzestrarea, sa cheltuiasca din ce i-a dat Dumnezeu> O fecioara a venit la Profet si i-a spus ca tatal ei a casatorit-o mpotriva vointei ei. Profetul a lasat-o sa aleaga> si daca va certati pentru ceva, aduceti naintea lui Dumnezeu si a trimisului > Nu-I place lui Dumnezeu vorba rea n obste, doar daca a patit cineva nedreptate >Omul sa-i ajute pe cei ce fac lucruri nedrepte si pe cei care sufera de pe urma lor: daca acestia fac lucruri nedrepte, pune-te n calea lor, daca sufera de pe urma lor, ajuta-i > hisba> Sa va spun cine face cel mai bun martor? Acela, care vine sa depuna marturie nainte sa fie ntrebat > Posesorul unui drept are voie sa vorbeasca > Daca n fata ta stau doua parti adverse, tu trebuie sa hotarasti doar dupa ce le-ai ascultat pe amndoua, pentru ca doar asa poti sa fii sigur de hotarrea ta >Daca ordinul duce la pacat, tu nu trebuie sa asculti >Toti cei din comunitatea mea sunt nevinovati, n afara de cei care si declara vina n mod deschis > Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu. Deci nu le calcati! > Am fost pus peste voi, chiar daca nu sunt cel mai bun dintre voi. Cnd vedeti ca fac ceea ce este drept, atunci sprijiniti-ma; cnd vedeti ca fac lucruri nedrepte; ndreptati-ma. Dati-mi ascultare atunci cnd si eu dau ascultare Domnului si trimisului sau; atunci cnd dau ascultare, atunci nici voi nu trebuie sa-mi mai dati mie > De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frica, o raspndesc ( ndata ) . Daca nsa ar mpartasi-o trimisul lor unuia dintre dregatorii lor, ar pricepe-o aceia care ar voi s-o scoata de la ei > Nu probozi ( idolii ) pe care i cheama ei, afara de Dumnezeu, ca sa nu-L probozeasca ei pe Dumnezeu ntru dusmanie si nepricepere. Astfel i-am mpodobit Noi fiecarui popor faptele sale; apoi se vor ntoarce la Domnul lor si le va vesti rasvadit ce au facut ei. >Lasati-le sa locuiasca unde locuiti voi>Barbatii sa fie naintea muierilor, pentru ca si Dumnezeu i-a pus pe aceia naintea acestora si ei le tin averile lor> si daca ele sunt ngreunate, cheltuiti pentru ele pna vor depune sarcina lor> si daca alapteaza pentru voi, dati-le simbria lor > si daca va temeti ca amndoi ( sotii ) nu vor mplini poruncile lui Dumnezeu, atunci nu este pacat asupra lor daca ea se rascumpara cu ceva >Asemenea si muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce ati lasat n urma, daca n-aveti copii; nsa daca aveti copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce ati lasat n urma >Deci nu uitati binefacerea ntre voi >si Domnul tau a ornduit ca sa-i slujiti numai Lui si sa va purtati bine cu parintii vostri, daca unul sau amndoi ajung la batrnete lnga tine. De aceea nu spune catre ei 'Pfui' si nu-i certa, ci vorbeste catre ei cuvinte binevoitoare. si pleaca naintea lor aripa umilintei si ndurarii si spune; >>Doamne, ndura-Te de amndoi. Caci ma crescura, cnd eram mic! >Acumularea de cunostinte este obligatia religioasa a tuturor musulmanilor si nemusulmanilor Pe acei oameni carora le vrea binele, Dumnezeu i nvata religia. Eu nu sunt dect un mijlocitor, Domnul Atotputernic este Cel care da