investiŢii În pluralismul mediatic - api.md · acest studiu a fost realizat cu sprijinul...

INVESTIŢII ÎN PLURALISMUL MEDIATIC

Practici de susţinere și de subvenţionare publică a dezvoltării mass-mediei

Chișinău, 2018

Autoare: Aneta Gonţa

STUDIU

Acest studiu a fost realizat cu sprijinul financiar al Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova. Conținutul studiului este responsabilitatea exclusivă a Asociației Presei Independente (API) și nu reflectă neapărat opiniile donatorului.

Abrevieri

Preliminarii

Exemple de practici de subvenționare a presei

Austria

Regatul Belgiei

Danemarca

Finlanda

Franța

Marele Ducat de Luxemburg

Norvegia

Olanda

Portugalia

Suedia

UE și politica de acordare a ajutoarelor pentru presă

Republica Moldova în contextul politicilor de subvenționare publică a presei

Concluzii și recomandări

Referințe bibliografice

Cuprins

03

04

06

06

08

10

11

12

16 33

31

26

21

20

18

17

29

3

Investiţii în pluralismul mediatic. Practici de susţinere și de subvenţionare publică a dezvoltării mass-mediei

Abrevieri:

AFP Agenția France Presse

CE Comunitățile Europene

CEJ Curtea Europeană de Justiție

CPPAP Commission paritaire des publications et agences de presse/Comisia mixtă pentru publicații și agenții de presă din Franța

IPNA Instituția Publică Națională a Audiovizualului

IPRA Instituția Publică Regională a Audiovizualului

SNCF Société nationale des chemins de fer français/Societatea națională a căii ferate franceze

TVA Taxa pe valoare adăugată

UE Uniunea Europeană

4


MOTTO: „Intenția de a acorda ajutoare presei s-a născut din convingerea că, în concepția actuală a democrației, nu mai este suficient, în cea mai mare parte a cazurilor, să se acorde drepturi și libertăți, dar trebuie furnizate și garantate mijloacele adecvate pentru ca aceste drepturi și libertăți să se concretizeze. (...) Libertatea informației condiționează calitatea acestei democrații, prima fiind unul din cei mai siguri piloni ai celei din urmă. (…) O informare liberă și completă, obiectivă și pluralistă a tuturor cetățenilor constituie o problemă vitală pentru democrație”.

(E. Leburton, prim-ministrul belgian în 1973).

Preliminarii

Cele mai multe dintre statele europene au o tradiție/experiență a acordării ajutoarelor pentru presă de jumătate de veac. Per ansamblu, trei elemente principale au stat la baza deciziei de a subvenționa presa: criza financiară în care s-au pomenit ziarele după al doilea război mondial, concurența acerbă a televiziunii care amenința existența presei scrise naționale, dar în special a celei locale, și fenomenul concentrării proprietății care punea la grea încercare pluralismul și diversitatea mediatice, acestea din urmă fiind vitale pentru o presă ce se dezvoltă pe piața liberă a ideilor, dar și pentru democrație. De-a lungul timpului, guvernele au încercat să aplice mai multe tipuri/mecanisme de subvenţionare a presei, unele fiind valabile și astăzi, altele modificându-se odată cu schimbările de ordin tehnologic și comunicațional. Potrivit cercetătorului Peter Humphreys, „majoritatea statelor membre ale UE au acordat sectorului de presă rate preferențiale ale TVA, tarife preferențiale pentru servicii poștale și feroviare pentru distribuție, și tarife favorabile pentru telecomunicații. Alte măsuri au inclus reduceri fiscale pentru investiții și alte tipuri de facilități fiscale. Unele state au subvenționat prețul hârtiei de ziar, un cost semnificativ de producție. Unele agenții de știri, cum ar fi Agence France Presse (AFP), sunt sprijinite de guverne” [Humphreys, p.39].

În statele nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda), unde subvențiile pentru presă au fost introduse în anii ’60 ai secolului trecut, acestea constituie un produs al politicii culturale, și fac parte din conceptul de Stat al Bunăstării (The Media Welfare State) [Syvertsen, et al.]. Justificarea

5


pentru oferirea de suport financiar public pentru presa privată în aceste state a fost susținerea diversității la două niveluri: diversitatea opiniilor politice și diversitatea geografică. De asemenea, s-a urmărit scopul contracarării fragmentării regionale și locale a sistemului mediatic și ajutorul pentru susținerea comunităților, fără a atenta la libertatea și autoreglementarea mass-mediei. Astăzi, sistemul de subsidii pentru presă constituie o parte importantă a reglementării domeniului în țările nordice. În 2009, subsidiile pentru ziare au constituit 3% din veniturile totale în Suedia, 2% în Norvegia, un procent în Finlanda și 3% în Danemarca. În 2010, țările nordice, dar și Austria, Franța și Olanda au fost considerate țările cu cel mai eficient sistem al suportului public al ziarelor. În Norvegia, Finlanda și Suedia ziarele locale, care sunt principalii beneficiari ai ajutoarelor de stat, rămân de o importanță primordială în raport cu cele naționale [Syvertsen et al.; Humphreys].

Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda, Germania și Elveția, pe de altă parte, nu au un sistem de subvenții directe pentru presă, iar Spania l-a lichidat în 1988, după ce îl aplicase masiv în anii ’70-80 ai secolului trecut, iar odată cu intrarea în UE, Comisia Europeană i-a pus condiții dure în acest sens (acordarea subvențiilor în Spania se făcea în neconcordanță cu Legea concurenței, iar ziarele naționale aveau supraprofit). De asemenea, în majoritatea statelor membre ale UE, dar și în Elveția, există ajutoare indirecte pentru presă, în special sub formă de reduceri sau scutiri de TVA. De exemplu, în Belgia, Danemarca și Marea Britanie nu se percepe TVA pentru vânzarea ziarelor, în Elveția TVA este de 2,4%, comparativ cu standardul de 7,6%, iar în Germania de 7%, comparativ cu standardul de 19% [Fernández Alonso, et al. p. 57; VAT in EU, pp.8-9]. Actualmente, două state membre ale Uniunii Europene nu acordă scutiri de TVA pentru presă – Bulgaria și Slovacia. În același context, Franța, care are și un sistem de subsidii directe pentru presă, aplică și cea mai mică TVA pentru acest sector din UE – 2,1% (în raport cu rata standard de 20%), țara fiind și ținta unui litigiu cu instituțiile europene pentru aplicarea aceleiași rate și pentru presa online. La rândul său, guvernul croat a stabilit o rată a TVA de 5% pentru ziarele cu un conținut publicitar mai mic de 50%, și de 13% - pentru cele cu un conținut publicitar mai mare de 50% [în VAT in EU].

Deși există critici și nemulțumiri în ceea ce privește mecanismele, criteriile de selecție și volumul subvențiilor în diferite țări (în Franța sau Suedia, de exemplu, politica de subvenționare a fost în mai multe rânduri acuzată de favorizarea celor mai bogate ziare/companii de presă), iar despre riscurile de

6


subordonare față de stat a presei subvenționate s-a vorbit și se vorbește, toate țările care au introdus politici de subvenționare au recunoscut rolul indubitabil al acestora în procesul de salvgardare și promovare a pluralismului mediatic și al unui mediu democratic de dezvoltare a presei. În condițiile dezvoltării și modernizării rapide a tehnologiilor, presa scrisă rezistă cu greu în afara unor politici de ajutoare publice. „Pericolul” ce vine din zona online este dezbătut din ce în ce mai mult la nivel european, iar niște mecanisme exacte pentru a permite funcționarea și dezvoltarea concomitentă a presei scrise și a celei digitale nu au fost deocamdată stabilite.

Exemple de practici de subvenționare a presei

Austria Subvențiile constituie o componentă

importantă a politicilor în domeniul presei din Austria. În 1975, în această țară au fost introduse subvenții directe pentru toate ziarele zilnice și săptămânale. Începând cu anul 1985, fiecare cotidian a primit o sumă de bază a subvenției, cu posibilitatea accesării unei sume suplimentare dacă se justifica dimensiunea circulației și veniturile din publicitate. Subvenții directe mai mari au fost acordate și anumitor ziare mai mici, considerate importante pentru diversitatea de opinii. În 2000, subvențiile pentru presă au fost reduse de guvernul conservator, iar în 2004 a fost adoptată o nouă lege, care stabilește categorii suplimentare de beneficiari ai subvențiilor, inlcusiv formarea jurnaliștilor, angajarea corespondenților străini și promovarea lecturii ziarelor în școli [Humphreys, p.43].

Tot din 2004, competențele în ceea ce privește acordarea subvențiilor pentru presă au trecut de la guvernul federal la KommAustria, Autoritatea pentru audiovizual și telecomunicații. KommAustria ia decizia cu privire la

7


acordarea sau refuzul acordării subvențiilor, bazându-se pe recomandarea unui Comitet de promovare a presei care pregătește și emite rapoarte privind nivelul de respectare de către solicitant a cerințelor pentru subvenționare. Comitetul are șase membri, numiți de Cancelarul Republicii Federale (2), de asociația ziarelor (2) și de sindicatul jurnaliștilor (2).

Astfel, sistemul austriac de subvenționare a presei cuprinde:

1) Ajutoare pentru distribuirea ziarelor cotidiene și săptămânale (54% din bugetul total este acordat cotidienelor și 46% săptămânalelor). Aceste ajutoare sunt acordate aproape automat ziarelor care publică informații de interes general, au un anumit număr minim de jurnaliști angajați, un anumit număr constant și relevant al cititorilor etc.

2) Ajutoare care să fie utilizate pentru promovarea și asigurarea disponibilității unei game variate de ziare în statele federale. Aceste subvenții vizează, de asemenea, ziarele naționale și interregionale care includ suplimente cu informații din regiuni, și conținut care contribuie la formarea opiniei politice, cu condiția să nu fie lideri ai piețelor respective.

3) Măsuri destinate îmbunătățirii calității și asigurării viitorului domeniului. Aceste subvenții sunt direcționate către:

a) asociații non-profit de prestigiu, al căror scop este de a forma jurnaliști în sectorul mass-media austriac (39% din bugetul total);

b) cluburi de presă (asociații non-profit a căror activitate principală constă în organizarea sau desfășurarea de conferințe de presă cu o anumită importanță - primesc 3% din bugetul total);

c) altele, la propunerea Comitetului de promovare a presei (58% din bugetul total), inclusiv:

• editori, pentru a compensa parțial cheltuielile cursurilor de formare la care participă jurnaliștii;

• editori, pentru angajarea corespondenților internaționali; • editori, ca să ofere gratuit ziare școlilor;• asociații al căror scop exclusiv este de a promova lectura presei (și care

au un profil național semnificativ);• studii ce vizează anumite sectoare ale presei (în special în domeniul

marketingului).

8


În ceea ce privește subvențiie indirecte, Austria aplică o cotă de TVA de 10% pentru vânzările de ziare (spre deosebire de rata standard de 20%). Cu toate acestea, taxele poștale reduse au fost afectate în mod dramatic după privatizarea serviciului poștal (cu o creștere de aproximativ 200%) [Fernández Alonso et al., pp.58-60]. Rata redusă a TVA nu se aplică publicațiilor digitale.

Regatul Belgiei În Regatul Belgiei, primele reduceri

acordate presei pentru telefonie și servicii telegrafice datează din anii ’30 ai secolului al XX-lea. Profundul proces de concentrare a presei scrise francofone, dar și concurența din ce în ce mai acerbă din partea televiziunii în anii ’60, au zdruncinat sistemul mediatic, deși la început oamenii de presă nu i-au acordat atenția cuvenită, contând în continuare pe veniturile din abonamente. După ce Poșta a încetat să mai distribuie presa cotidiană duminica (1958) și sâmbătă după-amiază (1966), pericolul subminării presei scrise în favoarea audiovizualului a devenit evident și a început a fi luat în seamă. Astfel, primul mecanism de ajutor direct pentru presă este pus în funcțiune pe 23 octombrie 1973. [Gassée, p.20]. La început, autoritățile au prevăzut o distribuire echitabilă a ajutoarelor între presa neerlandofonă, francofonă și germanofonă. Transformată în lege (1974), inițiativa este criticată în special pentru noțiunile de presă de opinie și ajutor direct, acesta din urmă fiind văzut ca un posibil pericol pentru independența presei. În același timp, guvernul decide ca presa să fie scutită de plata TVA, încă de la introducerea acesteia în Belgia, în 1971 [a se vedea Gassée].

La sfârșitul anilor ’70 ai secolului al XX-lea are loc prima reformă a sistemului de ajutoare directe pentru presă, ziarelor alăturându-li-se agenția de presă Belga (1978). În plus, entitățile de presă sunt impuse prin această reformă să contracteze un abonament la serviciile agenției Belga pentru a putea beneficia de ajutor direct din partea statului. Tot atunci sunt introduse noțiunile de ajutor „selectiv” și „compensatoriu”. Primul era atribuit prioritar cotidienelor cu un număr de unități vândute zilnic inferior unei cifre stabilite de autorități, și cu venituri care nu atingeau un anumit volum. După

9


determinarea ajutorului selectiv, banii erau atribuiți în fiecare comunitate sub formă de ajutor compensatoriu, repartizat în baza unui sistem de cote. Astfel, până la sfârșitul anilor ’80 sistemul de ajutor direct avantaja ziarele cele mai slabe. Între 1989 și 1996 s-a practicat transferarea unei părți din veniturile brute din publicitatea comercială difuzată de radiodifuzorul public către presa scrisă, după ce operatorii recoltau publicitatea de la distribuitori. Între 2004 și 2007, după reformarea sistemului de acordare a subvențiilor, radiodifuzorii au continuat să transfere o parte din veniturile publicitare către presa cotidiană francofonă, dar această parte s-a redus progresiv pe măsură ce s-a mărit contribuția comunității franceze. Astfel, după mai multe probleme legate de inegalitatea piețelor mediatice ale celor trei comunități, acestea au decis să-și separe sistemele de subvenționare a presei.

Astfel, deși prevăzut inițial pentru întreaga țară, începând cu anul 1988, fiecare comunitate (francofonă, flamandă și germanofonă) a Belgiei își gestionează propriul sistem de ajutoare pentru presă. Chiar dacă atribuțiile pentru acordarea subvențiilor pentru presă au trecut de la guvernul federal la cele trei comunități, subvențiile indirecte (0% TVA pentru ziare, 6% TVA pentru reviste, precum și rate poștale și telefonice preferențiale) sunt în continuare în competența guvernului federal. În cazul comunității flamande, modalitățile de acordare a subvențiilor pentru presă sunt definite printr-un protocol semnat între guvernul regional și editori [Fernández Alonso, et al. p. 60]. Autoritățile flamande pun un accent deosebit în ultima perioadă pe „sprijinul financiar pentru formarea jurnaliștilor și dezvoltarea activităților digitale” [Humphreys, p.48].

În Comunitatea francofonă, ajutoarele pentru presă sunt gestionate de către Centrul de ajutor pentru presa scrisă, serviciu creat prin Decretul din 31 martie 2004 privind ajutoarele atribuite presei cotidiene scrise francofone și dezvoltării inițiativelor presei cotidiene scrise francofone în mediul școlar. Documentul prevede acordarea a trei categorii de ajutoare:

1) Pentru susținerea creării noilor titluri de presă;2) Pentru încurajarea angajamentului jurnaliștilor, profesioniștilor

salariați, dezvoltarea programelor de formare civică a cititorului și adaptarea presei scrise la tehnologiile moderne de comunicare;

3) Pentru menținerea celei mai mari diversități în interiorul presei cotidiene prin privilegierea titlurilor cel mai puțin rentabile [Fédération Wallonie-Bruxelles].

10


Pentru a obține ajutoare, instituțiile de presă trebuie să adreseze Centrului o cerere scrisă și motivată nu mai târziu de data de 1 iunie a anului în curs, anexând elementele care permit verificarea faptului dacă instituțiile de presă răspund condițiilor Decretului. Acestea se referă la:

a) volumul total al resurselor nete provenind din publicitatea comercială;

b) cifrele privind distribuția;c) numărul exact al jurnaliștilor profesioniști angajați prin

contract;d) elemente ale costurilor potențiale de adaptare la tehnologiile

moderne de comunicare;e) programe originale pentru încurajarea citirii ziarului,

contribuirea la formarea aptitudinilor civice ale cititorului și la educația pentru media.

De asemenea, în Comunitatea franceză a Regatului Belgiei, subsidiile sunt condiționate și de respectarea deontologiei. În urma multiplelor plângeri adresate de către cititori Consiliului pentru deontologie jurnalistică, în 2017 două publicații au fost lipsite de ajutoare financiare pentru încălcarea normelor deontologice, iar federația Wallonie-Bruxelles vrea să revizuiască Decretul din 2004 privind ajutoarele pentru presa scrisă, prin impunerea unor criterii mai dure privind respectarea deontologiei [Decretul privind subvenționarea presei scrise în comunitatea francofonă a Regatului Belgiei, Delhalle].

Danemarca Modelul danez de subvenționare a

presei scrise datează din anii ’60 ai secolului trecut, constituit după modelul Suediei și al Norvegiei. Acesta a fost reformat în 2005, odată cu adoptarea Legii privind Consiliul Presei Cotidiene (Daily Press Board), un organism creat pentru menținerea și fortificarea pluralismului și diversității pe piața ziarelor. Consiliul este format din cinci membri, care nu au interese în domeniul mediatic, numiți în funcție pentru patru ani. Președintele Consiliului este numit direct de premierul danez și

11


trebuie să fie un jurist de prestigiu recunoscut, fără legături cu administrația de stat. Ceilalți patru membri sunt, de asemenea, numiți de către prim-ministru, dar la propunerea altor organe. Astfel, doi dintre membri trebuie să fie aprobați de Consiliul pentru comerț și industrie și, respectiv, de Consiliul de Cercetare pentru Cultură și Comunicare (ambele fiind organisme consultative ale Ministerului Inovării și Tehnologiei). Ceilalți doi membri sunt propuși de Uniunea Națională a Jurnaliștilor și, respectiv, de Asociația Ziarelor Daneze. Consiliul poate acorda finanțare ziarelor pentru următoarele activități:

1) Crearea de noi titluri;2) Restructurarea ziarelor care întâmpină dificultăți financiare;3) Sprijin pentru publicațiile aflate în prag de faliment.

De asemenea, Ministerul danez al Culturii a lansat, în 2004, un program de subvenții pentru distribuție destinat publicațiilor cu un conținut cultural, educațional, sportiv, religios sau de mediu, editate de organisme nonprofit. În 2006, Parlamentul danez a aprobat o nouă schemă de subvenționare pentru distribuirea cotidienelor, menită să mărească sumele subvențiilor.

Subvențiile indirecte sunt, de asemenea, semnificative în Danemarca. Acestea includ reduceri ale taxelor poștale, deși începând cu anul 2006, numai publicațiile care apar cel puțin cinci zile pe săptămână pot beneficia de acestea. În același timp, ziarele și revistele de informare generală (spre deosebire de săptămânale sau revistele specializate) sunt scutite de TVA, care în Danemarca este de 25% [Fernández Alonso et al., pp.62-63]. Scutirile nu se extind asupra presei online.

Finlanda Finlanda a introdus la începutul

anilor ’70 ai secolului trecut un sistem de subvenții pentru presa scrisă similar celui din Suedia și Norvegia, obiectivul fiind susținerea, în primul rând, a ziarelor mai „slabe” din punctul de vedere al sustenabilității economice. De asemenea, Finlanda susține presa de partid (prin așa-numita „subvenție parlamentară”). Un

12


Decret guvernamental privind subvențiile pentru presă din 27 decembrie 2001 garanta cele două tipuri de subvenții: selective și pe cele parlamentare. Potrivit aceluiași document, pentru a nu permite o dependență excesivă de subvenții și menținerea artificială a ziarelor, volumul total al subvențiilor acordate unui ziar nu poate depăși 70% din costurile sale operaționale [Fernández Alonso, et al. p. 64].

În 2005, un nou Decret, cu privire la modificarea celui anterior, a reformat sistemul de subvenționare a presei. Documentul a permis crearea Comitetului de subvenții pentru presă (Press Subsidies Committee). Membrii acestuia sunt numiți pentru trei ani și au un președinte numit de guvern și maximum 12 membri, toți având experiență sau cunoștințe în domeniul mass-mediei, și reprezintă diferite grupuri sociale și lingvistice. Odată ce cererile au fost evaluate, Comitetul face o recomandare către Guvern, cu privire la alocarea subvențiilor selective. Această recomandare nu are un caracter obligatoriu. De asemenea, Comitetul colaborează cu Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor pentru elaborarea criteriilor pentru acordarea subvențiilor [a se vedea Fernández Alonso, et al.].

În ceea ce privește subvențiile indirecte, Finlanda a eliminat plățile TVA pentru ziarele cotidiene vândute prin abonament. [Fernández Alonso, et al. p. 64]. TVA de 10% este percepută pentru vânzarea ziarelor în baza abonamentului, pentru o perioadă de cel puțin o lună, iar taxa standard de 24% este percepută în toate celelalte cazuri, inclusiv în cel al publicațiilor digitale [VAT in EU].

Franța Statul francez intervine direct și indirect în

subvenționarea presei de peste șapte decenii, iar reglementarea celor mai importante valori ale libertății presei, inclusiv a pluralismului și diversității, datează în această țară din perioada adoptării Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789. Ziarele franceze beneficiau de taxe poștale preferențiale încă din perioada Revoluției. Între 1944 și 1947, mai multe Ordonanțe

13


au stabilit reguli și standarde pentru dezvoltarea industriei presei care urmăreau, printre altele: protejarea mass-mediei de presiunile economice și financiare, promovarea diversității opiniei prin interzicerea monopolurilor și a fuzionării instituțiilor media, stabilirea unui preț care să acopere cheltuielile pentru fiecare număr de ziar, sau legalizarea libertății distribuirii presei [Lardeau]. În anii ’50-60 ai secolului al XX-lea au venit tarifele preferențiale de telecomunicații, precum și 50% reduceri pentru distribuirea ziarelor de către operatorul național de cale ferată (subvenție valabilă și astăzi în baza unui acord anual dintre SNCF și statul francez). După mai multe încercări de a stabili cote ale TVA pentru diferite tipuri de publicații, din 1989 a fost stabilită rata unică de 2,1%, cu o cotă pentru distribuție și mai redusă, de 1,05%, pentru teritoriile și departamentele de peste mare ale Franței [Lardeau].

Sistemul actual de subsidii pentru presă în Franța este unul complex și cuprinde atât subvenții directe, cât și indirecte. De beneficiile subvențiilor pot profita publicațiile înregistrate în registrele Comisiei Mixte pentru Publicații și Agenții de Presă (CPPAP) din Franța. Acest organism, care implică reprezentanți ai statului și editori, este responsabil pentru emiterea uni aviz, în funcție de diferite criterii, al cărui caracter favorabil permite beneficierea de sistemul de sprijin public pentru presă. Din sistemul multidimensional de susținere publică a presei scrise (și în unele cazuri a celei online) din Franța fac parte următoarele mecanisme:

A. Fondul de susținere pentru presa emergentă și pentru inovații în presă, din care pot fi acoperite:

1) burse pentru instituțiile emergente (din 2016, pentru instituțiile mai noi de trei ani, în sumă de 50000 de euro, bursa este disponibilă atât pentru presa scrisă cât și pentru cea online);

2) programe de incubare dedicate instituțiilor de presă (proiecte anunțate pentru o anumită perioadă. NB: Un incubator este definit ca o structură de sprijin care, oferind companiilor competențele și instrumentele de care au nevoie pentru a se lansa și a se dezvolta, contribuie la transformarea proiectelor în unele structurate și viabile [Cahier des charges]);

3) programe de incubare dedicate mass-mediei emergente (proiecte anunțate pentru o anumită perioadă);

4) programe de cercetare și de dezvoltare (proiecte anunțate pentru o anumită perioadă).

14


B. Fondul strategic pentru dezvoltarea presei - proiecte care reprezintă o inovație, cresc productivitatea mass-mediei, îi îmbunătățesc și diversifică forma editorială, precum și proiecte care asigură prezența presei franceze în țările vorbitoare de limbă franceză. Fondul strategic permite acordarea de granturi și proiectelor serviciilor de presă online, editorilor de presă și agențiilor de știri.

C. Fondul de susținere a presei de informare socială de proximitate – vizează publicațiile tipărite, site-uri de presă, radio, televiziune, web, radio pe Internet etc., care contribuie la promovarea dezbaterii democratice locale, dând voce locuitorilor din teritoriu, urban și rural, și reprezintă un vector de informare și un factor de coeziune socială. Aceste medii trebuie să ajute la îmbunătățirea imaginii teritoriilor și să permită publicului larg să se familiarizeze cu practica jurnalistică, participând astfel la obiectivul educației mediatice. Teritoriile vizate în special, dar nu exclusiv, sunt cartierele prioritare ale politicii orașului și zonele de revitalizare rurală.

D. Ajutoare pentru distribuție:

1) reduceri tarifare ale SNCF (Societatea Națională a Căii Ferate);2) ajutor pentru modernizarea distribuitorilor (acordat de Ministerul

Culturii și al Comunicării distribuitorilor care doresc să-și renoveze spațiile de vânzare sau să-și optimizeze gestionarea produselor de presă);

3) ajutor pentru distribuirea presei la domiciliu sau la locul de muncă (pentru cele mai multe exemplare distribuite);

4) ajutor pentru distribuirea presei cotidiene naționale de informare politică și generală, vândută la bucată în Franța, dar și pentru distribuirea presei franceze în străinătate.

E. Ajutoare care contribuie la menținerea pluralismului:

1) fonduri de subvenții pentru cotidienele naționale de informare politică și generală cu resurse publicitare slabe (veniturile din publicitate nu trebuie să depășească 25% din veniturile totale);

2) fonduri de subvenții pentru publicațiile naționale de informare politică și generală cu resurse publicitare slabe (veniturile din publicitate nu trebuie să depășească 25% din veniturile totale);

15


3) fonduri de subvenții pentru cotidienele regionale, departamentale și locale de informare politică și generală cu resurse slabe din mica publicitate (cotidiene în limba franceză de informare politică și generală, cu difuzare regională, departamentală sau locală, ale căror venituri din mica publicitate nu depășesc 5% din total; cotidienele de informare politică și generală, cu difuzare regională, departamentală sau locală, ale căror venituri din mica publicitate nu depășesc 15% din total și a căror distribuție este asigurată în proporție mai mare de 25% prin abonament poștal);

4) ajutor pentru pluralism în presa periodică regională și locală.

F. Ajutoare fiscale indirecte:

1) TVA redusă pentru presa tipărită și cea digitală (2,1% și 1,05% în teritoriile de peste mare);

2) scutirea de Contribuția economică teritorială pentru distribuitorii de presă;

3) deducerea fiscală a investițiilor companiilor de presă;4) reducerea impozitului pe venit a persoanelor particulare pentru

donații în favoarea companiilor de presă; 5) reducerea impozitului pentru persoanele particulare pentru

participarea la capitalul societăților de presă.

G. Ajutoare poștale indirecte:

1) tarife poștale preferențiale (lista de prețuri pe care se bazează aceste tarife ia în considerare ponderea publicațiilor, urgența și gradul de pregătire a expedițiilor).

H. Ajutoare sociale indirecte:

1) sistemul derogatoriu al ratelor contribuțiilor la sistemul asigurării sociale ale vânzătorilor, comercianților și poștașilor care distribuie presa (rata forfetară a fost stabilită la 4% din plafonul zilnic al taxei pentru securitatea socială);

2) calcularea diferențiată a contribuțiilor sociale ale jurnaliștilor (deducerea este în limita a 7 600 Euro pe anul calendaristic, calculată la o rată de 30%);

3) statutul social al corespondenților locali de presă (atunci când venitul

16


lor este mai mic de 15% din plafonul de securitate socială, afilierea la sistemele sociale este opțională (scutire de facto de la contribuțiile la asigurările sociale). Pe de altă parte, atunci când venitul lor este mai mare decât acest prag, dar mai mic de 25% din același plafon, statutul de membru este obligatoriu, dar statul plătește 50% din contribuțiile de asigurări de boală, maternitate și bătrânețe) [Ministère de la Culture].

Franța, trebuie de menționat, a beneficiat în ultimii ani și de subsidii private din partea Google, care a lansat în 2013 un Fond de susținere pentru dezvoltarea presei scrise în Franța, cu scopul de a susține jurnalismul de calitate. Un alt fond de acest fel a fost creat de Google la nivel european (Digital News Innovation Fund) și vizează susținerea publicațiilor care promovează inovațiile în format digital [Aides publiques et privées à la presse; DNI].

Marele Ducat de Luxemburg Ajutoarele pentru ziare în Marele Ducat

de Luxemburg au un caracter automat. Acestea sunt acordate tuturor publicațiilor care îndeplinesc cerințele prevăzute de Legea din 3 august 1998 privind promovarea presei tipărite. Ziarul trebuie să apară cel puțin o dată pe săptămână, să aibă un staff cu normă întreagă de cel puțin 5 jurnaliști, să aibă un conținut de interes general, iar spațiul pentru publicitate să nu depășească 50% din totalul ediției. Subvențiile indirecte includ o rată a TVA de 3%, taxe poștale preferențiale și un plafon al veniturilor din publicitatea radio și tv [Fernández Alonso et al., pp.67-68]. Luxemburg a încercat să aplice rata scăzută a TVA și pentru publicațiile digitale, dar după condamnarea acestei acțiuni de către Curtea Europeană de Justiție, statul percepe, în cazul acestui tip de publicații, taxa standard de 17%.

17


Norvegia Sistemul norvegian de subvenționare

a presei, unul dintre cele mai vechi din Europa, este actualmente gestionat de Ministerul Culturii și afacerilor cultelor, prin intermediul Autorității pentru Media.

Guvernul norvegian a introdus, în 1969, un program de susținere financiară directă a celor mai mici ziare care pierdeau competiția față de concurenții locali. Ținta subsidiilor a fost așa-numitul „al doilea” ziar sau „ziarul nr. 2”, adică al doilea ca circulație pe piața sa relevantă. Măsura a fost luată pentru a contribui la menținerea concurenței pe piețele locale și la stoparea tendinței de dispariție a ziarelor datorată mai multor monopoluri de pe piața publicațiilor locale. Norvegia a introdus, de asemenea, ajutoare pentru „publicații specifice”, care reprezintă grupuri de interese sociale sau politice, iar din 2002 - o subvenție temporară (de 3 ani) pentru dezvoltare, destinată să ajute ziarele care au dreptul la o subvenție de producție să facă investiții pentru a-și fortifica poziția pe piața locală [Syvertsen et al.; Humphreys].

De asemenea, statul norvegian acordă subvenții publicațiilor în limbile minoritare și alocă bani pentru promovarea cercetării în domeniul mass-mediei, instruirii jurnaliștilor, a personalului tehnic și a managerilor media. Țara plătește subvenții pentru activitățile de informare ale partidelor politice, iar unele subvenții mici sunt acordate de către diferite ministere publicațiilor a căror tematică o consideră relevantă. Cât privește subvențiile indirecte, cotidienele norvegiene (nu și săptămânalele) sunt scutite de la plata TVA la 24% [Fernández Alonso, et al. p. 69].

O provocare actuală o constituie online-ul, iar discuțiile despre cum și dacă sistemul de subsidii trebuie să fie aplicat și mass-mediei online sunt multiple în Norvegia. Dacă presa scrisă este ușor împărțită în regională, locală sau națională, edițiile online au o distribuire mult mai complexă, dificil de măsurat. Începând cu anul 2010, guvernul norvegian, de rând cu cele ale celorlalte state nordice, a creat comitete pentru a discuta și schița reguli noi pentru subsidiile pentru presa online. Multe dintre sugestii au fost orientate spre extinderea subsidiilor deja existente către domeniul online, mai degrabă

18


decât spre o abordare complet nouă. S-a propus chiar ideea sprijinului public pentru platformele de social media. O tendință există acum în Norvegia ca ONG-urile să ofere sprijin unor instituții media alternative sau chiar bloggerilor [Syvertsen et al.].

Guvernul norvegian a mai instituit, în toamna anului 2016, o Comisie privind Diversitatea Media (constituită din 10 membri: 4 editori, inclusiv al unui ziar online și al unuia local, un proprietar de ziar, unul care lucrează cu mass-media digitală într-o editură de ziare și reviste, un reprezentant al Asociației Afacerilor de Media, un economist, un consultant și un reprezentant al mediului academic), care își focalizează atenția spre cetățean în calitate de consumator de media. În contextul politicii de subvenționare a presei, Comisia a propus în 2017 extinderea scutirii de TVA către furnizorii de știri de nișă, precum și către articolele individuale vândute de furnizorii online (actorii de știri online ca alternative la abonament). În plus, Comisia a propus o nouă măsură indirectă pentru a sprijini platformele digitale - o scutire temporară pentru mass-media de știri de obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale a angajatorilor. Aceeași Comisie a sugerat reducerea anumitor fonduri directe acordate ziarelor care primesc cele mai multe subsidii și sporirea, în schimb, a sprijinului pentru presa locală scrisă și online. Nu în ultimul rând, entitatea a propus trei instrumente temporare de subvenționare, și anume: granturi pentru instituțiile media care produc știri și sunt gratuite pentru utilizator; granturi pentru promovarea proiectelor inovaționale în media de știri; granturi pentru stimularea jurnalismului de importanță vitală pentru societate și discursul public. Pe viitor, această schemă ar trebui să incudă și subsidii pentru mass-media minorităților etnice și lingivistice [Moe].

Olanda Începând cu anii 1960, guvernul olandez

a intervenit pentru a împiedica „ziarele cu un caracter special” să dispară de pe piață. În 1974, această practică a fost instituționalizată prin înființarea unui Fond pentru presă (press Fund) pentru a acorda ajutor ziarelor și revistelor aflate în dificultate financiară și pentru a susține crearea de noi publicații. Pentru o perioadă, sistemul a fost operat

19


direct de către Ministerul Culturii, iar în 1988 a fost stabilit pe o bază statutară ca autoritate independentă, cu scopul explicit de a „susține și promova diversitatea presei de informare și opinie, dacă este în interesul public”. Conform criteriilor de alocare, ziarele și revistele au primit numai împrumuturi, facilități la acordarea creditelor sau subvenții în scopul reorganizării sau restructurării lor, pentru a le face profitabile din nou. Pentru a se califica, ziarele sau revistele trebuie să conțină o cantitate substanțială de știri, analize și comentarii, contribuind astfel la formarea de opinii politice [Humphreys, p.44]. Fondul pentru presă este condus de un Consiliu ai cărui membri sunt numiți și eliberați din funcție prin decret regal la recomandarea ministrului culturii. Calitatea de membru al Consiliului este incompatibilă cu o funcție în cadrul ministerului, în consiliul de administrație sau cu o funcție în cadrul unui ziar, revistă sau editură. Consiliul de administrație al Fondului pentru presă decide cu privire la cererile de ajutor financiar. Hotărârile Consiliului pot fi revocate prin decret regal, din motive de incompatibilitate cu legea. Fondul pentru presă este finanțat din veniturile publicitare ale Fundației pentru Publicitate Radio și Televiziune și ale instituțiilor comerciale de radiodifuziune. În fiecare an, ministrul culturii poate decide dacă Fondul necesită o finanțare suplimentară, având în vedere resursele disponibile [Lichtenberg, p.109]. De asemenea, în Olanda există un fond special pentru jurnalismul de cercetare.

Ziarele sau revistele trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a primi sprijin financiar. Pentru ca publicațiile să fie eligibile pentru subvenții, ele trebuie:

1) să ofere, într-o măsură semnificativă, știri, comentarii și informații de fond, care să acopere diferitele aspecte ale societății, în vederea formării opiniei politice;

2) să fie editate de o echipă independentă, pe baza unui statut care să exprime identitatea editorială a produsului mediatic respectiv;

3) să fie disponibile pentru un preț de achiziție;4) să le fie amenințată existența, iar suportul necesar să nu poată fi

obținut în altă parte [Lichtenberg, p.110].

În 2002, două măsuri noi, experimentale de sprijin s-au alăturat măsurilor de sprijin financiar direct. Astfel, a fost introdusă o măsură de susținere pentru ziarele și revistele grupurilor minoritare, vizate fiind publicațiile noi sau existente cu frecvența apariției de mai puțin de o dată pe lună. De

20


asemenea, a fost introdusă o măsură de stimulare în beneficiul produselor de informare pe Internet, care să aibă planuri inovatoare de dezvoltare și editare. Nicio publicație nu poate primi sprijin mai mare de 40% din costurile totale ale proiectului și sunt stabilite sumele maxime care pot fi accesate [Lichtenberg, p.111].

De asemenea, în Olanda se percepe o taxă a TVA de 6%, în raport cu cea standard de 21%, cea din urmă fiind aplicată și publicațiilor digitale.

Portugalia Cadrul juridic al sistemului de

subvenționare a presei din Portugalia a fost modificat în 2005, având obiectivele „de a transforma mass-media de proximitate într-un agent autentic de dezvoltare locală și regională; a promova elementul de multimedia în mass-media; a încuraja citirea presei de proximitate; a dezvolta acorduri strategice între organismele mass-media fără a aduce atingere independenței instituționale și a încuraja formarea practică și angajarea profesioniștilor din domeniul mass-media” [Decretul-lege 7/2005]. Guvernul urmărește promovarea presei locale și regionale, în aceasta incluzându-se presă (tipărită și online) și radio, acestea fiind mijloacele de informare care primesc subvenții publice în fiecare an.

Patru categorii de subvenții pentru presă sunt acordate în Portugalia, dintre care ultimele două nu pot fi considerate subvenții ca atare:

1) pentru inițiative antreprenoriale și dezvoltare multimedia;2) pentru calificarea și dezvoltarea resurselor umane;3) pentru cercetarea în domeniul mass-mediei și publicarea studiilor;4) alte subvenții specifice.

De asemenea, Portugalia oferă subvenții indirecte pentru presă: reducerea taxelor poștale și a TVA, dar și subvenții care vizează asigurarea acelorași prețuri pentru cărți, reviste și ziarele din Portugalia continentală și din regiunile insulare autonome. Subvențiile sunt acordate de Institutul pentru

21


Comunicare Socială, un organism public independent de guvern, dar al cărui director este nominalizat de ministrul responsabil pentru politicile în domeniul mass-mediei [Fernández Alonso et al. pp69-70].

Suedia Cuvintele-cheie pentru a caracteriza

piața media din Suedia sunt libertate și autoreglementare. În această țară, oamenii citesc masiv ziare (în jur de 75% citesc presa scrisă zilnic), cifrele rămânând constante din 1979. O altă particularitate a Suediei constă în nivelul înalt de dezvoltare și pluralism ale presei locale și regionale (în țară sunt trei ziare „cu adevărat naționale”, majoritatea fiind locale și regionale). Această performanță a fost posibilă datorită faptului că presa locală și regională s-a dezvoltat concomitent cu cea națională, concentrată preponderent în capitală. În Suedia, mai spun experții, sunt 78 de cotidiene editate în 63 de locuri diferite. În 15 zone există câte două ziare locale concurente. Dacă includem în această matematică ziarele săptămânale și cele care apar de 2-3 ori pe săptămână, numărul ziarelor din Suedia aproape se dublează (154). Astfel, în țara scandinavă sunt peste 12 ziare (4-7 exemplare pe săptămână) la un milion de persoane (și la 9,9 milioane de locuitori) [Gustafsson et al.].

Legea Concurenței din 1954 adoptată în Suedia a eliminat menținerea prețurilor de revânzare și a transferat puterea de stabilire a prețurilor de la producători la comercianții cu amănuntul. Astfel, volumul publicității locale a crescut, iar al celei naționale a scăzut, favorizând principalele ziare locale din fiecare regiune. Schimbările s-au dovedit a fi presante pentru piața media locală, deoarece în curând numărul ziarelor locale/regionale s-a redus de la trei-patru la unul-două într-o zonă. Presiunile au dus la un val de închidere a ziarelor la începutul anilor ’50. Statul suedez, înțelegând importanța vitală a pluralismului mediatic pentru democrație, și în speță a ziarelor locale, care aveau rolul crucial în formarea opiniei publice suedeze, a intervenit pentru a nu admite continuarea închiderii ziarelor și pentru a păstra diversitatea presei locale cotidiene. Între 1960 și 1970, o serie de comisii parlamentare succesive au fost însărcinate cu elaborarea unui sistem de subvenții adecvat. Astfel,

22


prima măsură de subvenționare a fost introdusă în 1969, ulterior legislația fiind modificată în 1971 și 1975, aceasta fiind, în mare parte, valabilă și astăzi [Gustafsson et al.]. Actualmente, sistemul de subvenționare a presei este reglementat de Statutul subvențiilor anuale din 31 mai 1990, care a fost modificat de două ori de la adoptarea sa (în 1996 și 1999). Subsidiile pentru presă sunt alocate de către Consiliul Subvențiilor pentru Presă (Press Subsidies Council), parte componentă a Autorității suedeze pentru presă și audiovizual (care raportează Ministerului Culturii). Scopul subvențiilor de presă este de a contribui la o distribuire cât mai largă a tuturor tipurilor de știri, la crearea opiniei publice și la răspândirea pe scară largă a cotidienelor din întreaga țară [Fernández Alonso, et al. p. 71; Gustafsson et al.].

Sistemul suedez de subvenționare a presei scrise este bazat pe trei elemente. Primul se referă la subvențiile pentru distribuția în comun (samdistributions-rabatt). Subvențiile pentru distribuție se acordă pentru fiecare ediție publicată a unui ziar care participă la distribuirea în comun. Scopul subvențiilor de distribuție este de a promova cooperarea dintre ziare și de a stimula o distribuție cât mai largă a cotidienelor. Ziarele care fac parte din distribuția în comun pot primi subvenții de distribuție. Ziarele care sunt incluse în distribuția în comun sunt supuse principiului prețului echivalent. Instituția completează formularul online, pe care îl expediază Consiliului. Pentru a primi o subvenție de distribuție, un ziar (cotidian) trebuie să corespundă următoarelor criterii: 1) ediția să fie cu plată; 2) prețul de abonament să devieze cu cel mult 25% de la costul ziarelor din categoria căreia îi aparține ziarul și 3) să fie distribuit de o societate de distribuție sau de una de transport care operează într-o structură poștală a țării sau structuri de difuzare a ziarelor speciale în care participă cel puțin două ziare. Consiliul de Subvenții pentru Presă plătește lunar (retroactiv) subvenții societății de distribuție care, la rândul său, transmite subvențiile către ziar. Tuturor ziarelor le-a fost acordată o sumă pentru fiecare exemplar distribuit prin intermediul unui sistem de distribuție în comun cu concurentul (ții) lor. Subvenția pentru distribuția în comun permite ziarelor „nr.2” să utilizeze sistemul de distribuție existent al ziarelor de vârf, creând așa-numita „distribuție deschisă” [Gustafsson et al.; Autoritatea suedeză pentru presă și audiovizual].

Cel de-al doilea element, introdus în 1969, a fost un fond guvernamental care acorda împrumuturi în condiții favorabile companiilor slabe de ziare care aveau nevoie să își actualizeze tehnologia. La început, cererile de împrumuturi pentru cooperare, acordate ziarelor concurente, au avut

23


prioritate. Cooperarea este, în general, limitată la tehnologie și producție și nu la partea editorială. Până în prezent, doar două ziare concurente din Suedia au intrat în cooperare cu privire la conținutul editorial: Arbetarbladet și Gefle Dagblad din orașul Gävle au un birou sportiv comun (un experiment care s-a dovedit a fi nepopular în rândurile cititorilor și al personalului). Actualmente, subvențiile operaționale sunt acordate ziarelor tipărite sau ziarelor publicate în format digital. Acestea sunt îndreptate spre așa-numitele cotidiene secundare, cu o circulație mai mică, care atrag mai puțină publicitate. Publicațiile electronice, publicațiile în limba finlandeză sau publicațiile destinate altor grupuri de limbi minoritare din Suedia sunt, de asemenea, eligibile pentru aceste subvenții. Atât ziarele existente, cât și cele noi apărute pot depune dosarele pentru a beneficia de subsidii. Instituțiile completează un formular online și îl expediază Consiliului. Ziarele trebuie să-și estimeze cheltuielile operaționale anuale pentru publicare. Subsidiile pot constitui o proporție de la 40% la 75% din cheltuielile totale, în funcție de frecvența apariției publicațiilor. Informația despre cheltuieli trebuie să fie confirmată de un auditor. De asemenea, circulația și acoperirea ziarului trebuie să fie măsurate timp de cel puțin 6 luni. Măsurătorile se efectuează de către un jucător independent, aprobat de Consiliu. În perioada de măsurare, ziarul este trimis în mod continuu Autorității. În cazul acordării subvențiilor pentru ziare noi, acestea se plătesc retroactiv pentru perioada în care este publicat ziarul, și ulterior, lunar, în avans pentru restul anului. Pentru anii următori, ziarul trebuie să depună noi cereri.

Consiliul Subvențiilor pentru Presă ia decizii în două etape: 1) o decizie preliminară bazată pe cheltuielile de funcționare estimate și 2) o decizie finală bazată pe cheltuielile reale. Ziarele existente depun cererea pentru subvenții în luna octombrie. Consiliul emite o decizie preliminară în decembrie sau februarie pentru anul următor, în funcție de perioada de măsurare aleasă de ziar. În luna mai, ziarul prezintă informații privind cheltuielile pe care le-a suportat pentru publicare în anul precedent. O decizie finală privind subvențiile operaționale este luată de Consiliul Subvențiilor pentru Presă în luna septembrie pentru anul în curs. Ziarele care au primit subvenții în anii anteriori vor depune anual dosarul pentru sprijin, iar acesta se va baza pe circulația ziarului din anul anterior. Circulația și acoperirea sunt măsurate în perioada ianuarie-septembrie. Consiliul își poate revizui decizia dacă frecvența apariției ziarului se diminuează sau crește, sau dacă anumite schimbări se produc la nivelul administrării ziarului (schimbare a proprietarului sau a denumirii, de exemplu). Orice schimbare poate afecta volumul subsidiilor

24


[Gustafsson et al.; Autoritatea suedeză pentru presă și audiovizual; Fernández Alonso, et al. p. 71].

Cel de-al treilea element, sprijinul pentru producție, adică subvențiile directe pentru activitatea de editare, a fost introdus în 1971 de parlamentul suedez și revizuit în 1972-1975. Tabloidele vândute în exemplare unice sau publicațiile fără conținut editorial și ziarele distribuite gratuit au fost considerate neeligibile pentru subvenție. Subvențiile pentru dezvoltare sunt o posibilitate de a le oferi ziarelor tipărite premisele unei dezvoltări pe termen lung a serviciilor de publicare electronică cu conținut editorial de înaltă calitate. Subvențiile sunt acordate în măsura în care sunt disponibile fonduri. Aceste ajutoare acoperă costurile de modernizare a echipamentelor informatice și tehnice. Subvențiile pentru producție sunt distribuite în funcție de gradul de acoperire a gospodăriei în zona emiterii. Pentru a beneficia de sprijin complet pentru producție, ziarele trebuie să aibă o acoperire mai mică de 30% (limită stabilită inițial la 40%) sau mai mică de 25% pentru săptămânalele de opinie. Valoarea subvenției se calculează pe baza volumului de hârtie de ziar dedicat textului, care trebuie să aibă cel puțin 51% de conținut editorial original (inclusiv imagini, dar exclusiv publicitatea). Circulația totală trebuie să depășească 2.000 de exemplare. Există, de asemenea, o sumă maximă care poate fi acordată oricărui ziar, o limită care a trebuit să fie ridicată treptat, pentru a le da ziarelor din categoria „nr.2” o șansă de a supraviețui. Cu toate acestea, nu există restricții privind modul în care este cheltuită subvenția de producție [Gustafsson et al.; Autoritatea suedeză pentru presă și audiovizual; Fernández Alonso, et al. p. 71].

Publicația care solicită o subvenție pentru dezvoltare trebuie să aibă statut de cotidian și să publice constant știri sau opinii politice. De asemenea, aceasta trebuie să aibă un conținut scris, în principal, în suedeză și distribuit, în principal, în Suedia, iar conținutul său editorial trebuie să constituie cel puțin 55% din conținutul editorial total. Ziarul eligibil nu va fi cel editat o dată sau de două ori pe săptămână și al cărui conținut editorial se concentrează în principal pe domenii speciale de interes sau părți ale societății, precum comerțul și industria, afacerile, politica consumatorilor, problemele de mediu, activități sau aspecte legate de biserică și religie. Ziarul va avea cel puțin 1 500 de abonați plătitori, cu excepția cazului în care el vizează anumite grupuri de limbi minoritare.

25


Sistemul de subvenționare a presei în Suedia a mai fost finanțat printr-un impozit mic la publicitate (6%, redus ulterior la jumătate). La început, acest impozit a fost aplicat doar publicității în ziare, însă a fost extins apoi la toată publicitatea tipărită. Taxa de 3% din publicitate a acoperit până în prezent costurile sistemului de subvenționare și a generat un excedent pentru stat [Gustafsson et al.].

În ceea ce privește internetul și publicațiile online, Karl Erik Gustafsson susține că acestea nu reprezintă o amenințare la adresa rolului de informare al ziarelor locale și regionale din Suedia. Chiar dacă peste 85% din cotidienele suedeze sunt prezente și în spațiul virtual, iar internetul elimină unele venituri publicitare din ziarele locale, fără a oferi informații locale în schimb, principalele generatoare de știri/informații la nivel local rămân ziarele. Totuși, au existat măsuri de adaptare a sistemului de subvenții la noile tehnologii. De exemplu, în 2007, ziarul online Politiken.se a fost considerat eligibil pentru un sprijin redus de producție (55% din subvenția integrală) ca ziar săptămânal [Gustafsson et al.].

Deși criticat la un moment dat, inclusiv de Comisia Europeană care, deși a recunoscut rolul sistemului suedez de subvenții pentru presă în promovarea pluralismului și diversității mass-mediei, a sugerat să fie modificat astfel încât să nu ofere „un ajutor excesiv grupurilor mari de presă”, sistemul de subvenții pentru presă din Suedia a facilitat și intrarea pe piață a mai multor ziare, dar și supraviețuirea ziarelor din categoria „nr.2”, fără a amenința poziția celor din categoria „nr.1”. Prin urmare, măsurile de evitare a monopolurilor locale și de păstrare a unui anumit nivel al concurenței locale par să stimuleze inovarea în industrie în ansamblu, de exemplu, prin introducerea de noi tehnici de producție, formate mai mici, noi genuri editoriale și noi tehnici de marketing [Gustafsson et al.].

Politiken.se

26


UE și politica de acordare a ajutoarelor pentru presă

Articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE se referă la noțiunea de ajutor, care include orice tip de ajutor acordat de statele membre prin fonduri de stat, adică prin fonduri publice sau resurse care să împiedice dispariția concurenței. Această prevedere se referă și la sistemele de subvenționare a presei, UE lăsând la discreția fiecărui stat-membru modalitățile de a le institui și aplica.

La nivelul Uniunii Europene, legislația privind aplicarea TVA pentru presă se referă doar la publicațiile tipărite, și nu se extinde la cele online, pentru care taxa este una obișnuită. În 2015, Franța și Luxemburg au extins reducerile aplicate presei scrise la variantele online ale acelorași publicații, iar Comisia Europeană a inițiat o procedură de violare a Directivei UE 2006/112 cu referire la TVA împotriva acestor state, găsindu-le vinovate, fiind condamnate de către Curtea Europeană de Justiție [VAT in EU, p.5]. Totuși, Franța, căreia i s-a alăturat înte timp și Italia, continuă să aplice aceleași rate de TVA pentru presa tipărită și cea digitală. Discuțiile sunt însă aprinse și contradictorii, deoarece atât CEJ, cât și alte instituții europene de profil, consideră că presa scrisă și cea digitală fac parte din două piețe diferite, din perspectiva legii concurenței, „și nu există nici o interschimbabilitate între cele două produse, deoarece alegerea unui produs de către consumator nu-l exclude neapărat pe celălalt” [VAT in EU, p.6]. Având în vedere caracterul contradictoriu al problemei, și conștientizând că există o breșă în legislația europeană în acest sens, Comisia Europeană a lansat, în august 2016, un proces de consultare publică cu privire la aplicarea TVA pentru publicațiile digitale din Europa. De asemenea, modernizarea Directivei cu privire la TVA este și un obiectiv-cheie al Strategiei Pieței Digitale Comune a UE [VAT in EU, p.6]. Deocamdată, în tabelul de mai jos pot fi văzute și comparate subvențiile indirecte, sub forma ratelor preferențiale ale TVA, aplicate în statele-membre ale UE pentru presă.

27


Țara TVA% Comentarii

Austria 10 20% TVA standard aplicată publicațiilor digitale

Belgia 06

21

pentru cotidienele și săptămânalele tipăritepentru revisteTVA standard aplicată publicațiilor digitale

Bulgaria 20 Nu există o reducere a TVA pentru ziare

Croația 5

13

Ziare cotidiene tipărite editate de instituții cu statut de mass-media, care conțin publicitate în proporție mai mică de 50% Ziare cotidiene tipărite editate de instituții cu statut de mass-media, care conțin publicitate în proporție mai mare de 50%

Cipru 5 19% TVA standard aplicată publicațiilor digitale

Republica Cehă 10 21% TVA standard aplicată publicațiilor digitale

Danemarca 025

TVA pentru publicațiile tipăriteTVA pentru publicațiile digitale

Estonia 920

TVA pentru publicațiile tipăriteTVA pentru publicațiile digitale, dar și pentru cele ce conţin în principal publicitate, anunţuri private sau materiale erotice/pornografice

Finlanda 10

24

pentru ziare, cu condiția ca acestea să fie vândute în baza abonamentului pentru o perioadă de cel puțin o lunăîn toate celelalte cazuri și pentru abonamentele digitale

Franța 2,120

și pentru presa onlinepentru ziarele cu un conținut publicitar, sau pornografic

Germania 7

19

pentru ziarele vândute cu amănuntul și cele în bază de abonamenteTVA standard pentru publicațiile publicitare și digitale

Grecia 624

pentru publicațiile tipăritepentru publicațiile digitale

Ungaria 5 27% TVA standard pentru publicațiile publicitare și cele digitale

28


Țara TVA% Comentarii

Irlanda 9 23% TVA standard pentru publicațiile digitale

Italia 4

22

pentru ziare și toate publicațiile digitale, cum ar fi buletinele informative, periodicele, etc., emise prin mijloace electronice și care au un număr ISBN (International Standard Book Number) sau ISSN (International Standard Serial Number)pentru ziare pornografice, periodice și cataloage diferite de cele din biblioteca de informații, foile de muzică și hărțile tipărite

Letonia 12 21% TVA standard pentru publicațiile digitale

Lituania 9 21% TVA standard pentru publicațiile digitale

Luxembrurg 3 17% TVA standard pentru publicațiile digitale

Malta 5 18% TVA standard pentru publicațiile digitale

Olanda 6 21% TVA standard pentru publicațiile digitale

Polonia 8

23

se aplică ziarelor tipărite cu un ISSN, cu excepția celor în care cel puțin 67% din suprafață este destinată publicității (plătite sau nu)TVA standard pentru publicațiile digitale

Portugalia 623 23% se aplică ziarelor care conțin în principal

publicitate grafică, publicitate privată sau materiale pornografice

România 5 24% TVA standard pentru publicațiile digitale

Slovacia 20 Nu există o reducere a TVA pentru ziare

Slovenia 9,5 22% TVA standard pentru publicațiile digitale

Spania 4

21

se aplică ziarelor care obțin mai puțin de 75% din venituri din publicitateTVA standard pentru publicațiile digitale

Suedia 6 25% TVA standard pentru publicațiile digitale

Regatul Unit al Marii Britanii

0 20% TVA standard pentru publicațiile digitale

SURSA: Raportul Comisiei Europene privind cotele de TVA aplicate în statele membre ale Uniunii Europene, situație la 1 august 2016, în VAT rates applied to news media in EU Member States, 23rd April 2017, p.8-9.

29


Republica Moldova în contextul politicilor de subvenționare publică a presei

Republica Moldova, la cele aproape trei decenii de independență statală, nu are un sistem de subvenționare a presei, precum nu are politici viabile, continue și eficiente în domeniul mass-mediei. Singurele instituții mediatice finanțate din bani publici sunt IPNA Compania Teleradio-Moldova și IPRA Teleradio-Găgăuzia. De asemenea, Agenția Moldpres, fondată inițial ca organ de stat, și trecută ulterior la autofinanțare, este susținută de stat prin sistemul de abonamente și acordarea sediului. Într-un studiu realizat acum câțiva ani, Doina Costin scrie că în 1999, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Concepţia susţinerii de către stat și promovării mijloacelor de informare în masă în anii 1999-2003. Ca document de politică publică, această concepţie ar fi trebuit să conducă la modificarea cadrului legal și la o serie de reforme în media. Documentul, însă, a murit în fașă pentru că în 2001 au venit la putere comuniștii, care au reînfiinţat și finanţat din bugetul public publicaţiile oficiale ale administraţiei publice locale. Guvernarea comunistă a creat și menţinut concurenţa neloială între presa privată locală și publicaţiile oficiale, alocând acestora finanţare directă și indirectă pentru sedii, salarii, producţie, distribuţie și abonamente [Costin].

Potrivit aceleiași autoare, legislația moldovenească conţine o singură prevedere care intră în categoria subvenţiilor de stat pentru presa privată autohtonă. Codul fiscal, în articolul 103 (al.1, p.20), prevede că importul și livrarea publicaţiilor periodice sunt scutite de plata TVA, precum și serviciile de editare ale acestora. Este scutită de TVA abonarea, comercializarea, importul publicaţiilor periodice, precum și redactarea, editarea, și executarea poligrafică, care constă în pregătirea, tipărirea și difuzarea publicaţiilor periodice. Potrivit unei circulare a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 2010, scutirea de TVA prevăzută de Codul fiscal se aplică serviciilor de livrare a publicaţiilor periodice, indiferent dacă acestea sunt tipărite sau electronice, inclusiv cele plasate în Internet. Sunt exceptate de la aceste înlesniri publicaţiile periodice cu caracter publicitar și erotic, care sunt impozitate la cota standard TVA. Publicaţiile de acest gen nu sunt reglementate separat de lege, dar prin interpretarea extensivă a articolului 14 al Legii cu privire

30


la publicitate, Ministerul Finanţelor califică o publicaţie periodică ca având caracter publicitar dacă publicitatea depășește 30% din spaţiul unei ediţii [în Costin].

Adăugăm, în context, că legea fiscală a mai prevăzut, până în 2012, scutirea de TVA „pentru producţia de carte și publicaţiile periodice vizând domeniile culturii, religiei, educaţiei, știinţei și învăţămîntului, precum și serviciile de redactare, editare și executare poligrafică a producţiei de carte și a publicaţiilor periodice ce ţin de domeniile menţionate (cu excepţia celor cu caracter publicitar și erotic)” (art.103, al.1, p.23) [Ministerul Finanțelor]. Punctul respectiv a fost însă abrogat acum 6 ani [Legea 178]. De asemenea, pentru a elimina concurența neloială pe piața presei scrise, în 2010 în Republica Moldova a fost adoptată Legea privind deetatizarea publicațiilor periodice care interzice finanțarea de către autorități a unor publicații periodice tipărite de informare generală, cu excepția unor monitoare oficiale care conțin proiectele de decizii și deciziile adoptate de către acestea, altă informație publicarea căreia este obligatorie conform legii.

Abordarea europeană, cea conform căreia pluralismul și diversitatea trebuie urmărite în elaborarea și aplicarea politicii de subvenții, este deocamdată străină Republicii Moldova. De fapt, țara noastră se confruntă astăzi cu cele trei elemente amintite în preliminariile acestui studiu. Mai exact, ziarele traversează o criză economică majoră (dar și gradul de accesare a lor de către cititori este în continuă scădere), existența și dezvoltarea presei scrise este din ce în ce mai puternic amenințată de televiziune, dar și de internet, iar fenomenul concentrării proprietății nu ne este străin, de ani buni. Altfel spus, cu o diferență de jumătate de veac, traversăm aceleași etape ca și țările Europei de Vest. Prin urmare, ar fi cazul ca statul să conștientizeze toate pericolele la care este expus sistemul mediatic și, în special, presa scrisă, și să inițieze crearea unui mecanism de subvenții care, injectate în această parte a sistemului, să-l salveze, dar și să-l dezvolte. Evident, obiectivul trebuie să fie promovarea pluralismului și nicidecum supunerea presei și (re)etatizarea acesteia.

31


Concluzii și recomandări

În concluzie, diferitele sisteme de subvenționare a presei au demonstrat de-a lungul timpului că, indiferent de breșele sau imperfecțiunile pe care le au, s-au dovedit a fi un sprijin real și incontestabil atât pentru menținerea și dezvoltarea sistemelor mediatice din țările care le-au introdus și implementat, cât și pentru salvgardarea, promovarea și fortificarea pluralismului și diversității mediatice – pilonii unei societăți democratice. Cele mai multe sisteme europene de subvenționare a presei nu sunt deocamdată adaptate la provocările generate de noile tehnologii, iar presa online rămâne încă în afara reglementărilor și regulilor precise care să-i ghideze activitatea. În același timp, însă, multe produse mediatice digitale sunt de o calitate jurnalistică incontestabilă și merită să le fie susținută dezvoltarea. În acest sens, sunt importante discuțiile inițiate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește cotele TVA și alte mecanisme de susținere, dar și acțiunile întreprinse de țările membre separat pentru a cuprinde și împăca cele două elemente ale sistemelor mediatice. Pentru Republica Moldova aceste dezbateri și discuții la nivel comunitar pot fi de real folos în vederea creării unui sistem de subvenționare a presei adaptat la cele mai noi cerințe și provocări ale pieței. Pentru noi, drumul poate fi mai ușor, dacă preluăm idei și formate din cele existente deja, dar care să ni se potrivească.

Prin urmare, Republica Moldova nu ar trebui să inventeze nimic, ci să încerce să preia, din practicile prezentate în acest studiu, dar și din altele. În România, de exemplu, care are deja o rată a TVA redusă pentru vânzarea ziarelor, Patronatul Presei, Romedia, dar și Patronatul Difuzorilor de Presă au înaintat Guvernului mai multe propuneri în vederea creării unui sistem de ajutor pentru presă, inclusiv subvenţionarea preţului unor abonamente anuale, scutirea de la plata unor impozite, înfiinţarea unui Fond Special pentru Mass-Media, acordarea unor vouchere pentru jumătate din cheltuielile pentru hârtia de ziar, subvenţionarea proiectelor jurnalistice de anvergură și TVA de 6,5% pentru publicitate [Bucșe]. În aceeași ordine de idei, Letonia intenționează să creeze un Fond de susținere pentru mass-media, pentru promovarea creării de conținuturi necomerciale, dar semnificative din punct de vedere al interesului public în mass-media, indiferent de tipul și platforma folosite. Fondul ar urma să sprijine genurile critice, analitice și de investigație, precum și presa regională [Plan for implementation of the mass-media policy

32


guidelines of Latvia 2016-2020]. Presa locală și cea regională pot și trebuie să fie prioritare în acest sens, pentru că democrația înseamnă o diversitate cât mai mare a opiniilor distribuite la toate nivelele, inclusiv sau mai ales prin intermediul unei prese diverse și pluraliste.

Luând în considerare cele descrise în prezentul studiu, este limpede că fără o intervenție din partea statului, presa scrisă, iar la nivel local și regional și cea electronică din Republica Moldova riscă să ajungă în situația în care să nu poată supraviețui. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, ar fi recomandabile următoarele:

• autoritățile să conștientizeze, pe de o parte, riscul dispariției presei scrise (și nu doar a ei), în special a celei locale și regionale, iar pe de alta – rolul extrem de important al mass-mediei în edificarea unei societăți democratice veritabile și pluraliste;

• după conștientizare, să se purceadă la elaborarea conceptului unui sistem de subvenții pentru presă, care să preia cele mai bune practici europene, verificate de timp;

• un eventual mecanism de subvenționare a presei ar trebui să fie reglementat astfel, încât el să nu depindă de schimbarea puterii politice și a guvernelor, dar să conțină criterii măsurabile, exacte și durabile pentru acordarea ajutoarelor;

• criteriile ar trebui să țină cont de specificul și dimensiunile pieței mediatice moldovenești, de piața publicității, etc., dar două criterii fundamentale invariabile, incontestabile și obligatorii ar trebui să se refere la calitatea înaltă a produsului jurnalistic și la respectarea Codului deontologic;

• deși banii ar veni de la stat, un eventual sistem de subvenții (un Fond de susținere, de exemplu, pentru început) ar trebui să fie gestionat de o autoritate independentă, formată din profesioniști care să nu aibă nicio legătură cu partidele politice, grupuri de interese și/sau presiune etc.

33


Referințe bibliografice:

1. Aides publiques et privées à la presse: tout pour les médias les plus riches!, Observatoire du journalisme, 26 février 2018; [Online] https://www.ojim.fr/aides-publiques-et-privees-a-la-presse-tout-pour-les-medias-les-plus-riches/.

2. Autoritatea suedeză pentru presă și audiovizual; [Online] https://www.mprt.se/en/.

3. Bucșe, Cosmin. Legea care ar putea salva presa românească. Capital, 22 no-iembrie 2016; [Online] http://www.capital.ro/legea-care-ar-putea-salva-pre-sa-romaneasca.html.

4. Cahier des charges de l’appel à projets «programmes d’incubation dédiés aux médias émergents»; [Online] https://www.google.com/url?sa=t&rc-t=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0ahUKEwiH7eyp8p7bAhUNalA-KHbe_B2kQFggnMAA&url=https%3A%2F%2Flenord.fr%2Fjcms%2Fpr-d1_560280%2Fcahier-des-charges-techniques-appel-a-projets-habitat-ru-ral-nov-2017&usg=AOvVaw0214sp2JfDuumXn0i43LqJ cahier_des_char-ges_a_diffuser.pdf

5. Costin, Doina. Subvenționarea publică a presei. Studiu, API, 2015.

6. De Dios, Josep Maria. State Aid in Community Law. (pp.196-) in Isabel Fer-nández Alonso, Miquel de Moragas, José Joaquín Blasco Gil and Núria Almi-ron (eds.). Press subsidies in Europe. Institut de la Comunicació, Universitat Autònoma de Barcelona, 2006, 228 p.

7. Decretul privind subvenționarea presei scrise în comunitatea francofonă a Re-gatului Belgiei; [Online] le décret du 31 mars 2004 relatif aux aides attribuées à la presse quotidienne écrite francophone et au développement d’initiatives de la presse quotidienne écrite francophone en milieu scolaire (.pdf).

8. Delhalle, Dominique. Aides à la presse suspendues pour deux quotidiens: la déontologie, critère plus sévère dans l’attribution, 6 octobre 2017; [Online] (https://www.rtbf.be/info/societe/detail_la-deontologie-critere-plus-severe-dans-l-aide-a-la-presse-ecrite?id=9729286).

https://www.ojim.fr/aides-publiques-et-privees-a-la-presse-tout-pour-les-medias-les-plus-riches/

https://www.ojim.fr/aides-publiques-et-privees-a-la-presse-tout-pour-les-medias-les-plus-riches/

https://www.mprt.se/en/

https://www.mprt.se/en/

http://www.capital.ro/legea-care-ar-putea-salva-presa-romaneasca.html

http://www.capital.ro/legea-care-ar-putea-salva-presa-romaneasca.html

http://www.audiovisuel.cfwb.be/index.php?eID=tx_nawsecuredl&u=0&g=0&hash=99468f3b9a7ebb19d2658941a87440f4b429886e&file=fileadmin/sites/avm/upload/avm_super_editor/avm_editor/reglementation/Matieres_connexes/presse_21032004.pdf



https://www.rtbf.be/info/societe/detail_la-deontologie-critere-plus-severe-dans-l-aide-a-la-presse-ecrite?id=9729286

https://www.rtbf.be/info/societe/detail_la-deontologie-critere-plus-severe-dans-l-aide-a-la-presse-ecrite?id=9729286

34


9. Digital News Innovation Fund; [Online] https://newsinitiative.withgoogle.com/dnifund/.

10. Din preambulul Decretului-lege 7/2005 din 6 ianuarie.

11. Fédération Wallonie-Bruxelles ; Service général de l’Audiovisuel et des Mé-dias. Le Cendre d’Aides à a presse écrite; [Online] http://www.audiovisuel.cfwb.be/index.php?id=avm_presseecrite0.

12. Fernández Alonso, Isabel; Blasco Gil, José Joaquín. Press Subventions in Europe in 2006. Categories, Funding Provided and Assignation Systems (pp.56-70) in Isabel Fernández Alonso, Miquel de Moragas, José Joaquín Blasco Gil and Núria Almiron (eds.). Press subsidies in Europe. Institut de la Comunicació, Universitat Autònoma de Barcelona, 2006, 228 p.

13. Gassée, Michel. L’aide directe à la presse en Communauté française (1973-2005). CRISP, 2005, nr.1873; [Online] https://www.cairn.info/revue-courri-er-hebdomadaire-du-crisp-2005-8-page-1.htm.

14. Gustafsson, Karl Erik; Örnebring, Henrik; A L Levy, David. Press Subsidies and Local News: the Swedish Case. Reuters Institute for the Study of Jour-nalism, 2009, 23 pag.

15. Humphreys, Peter. Press Subsidies in the Context of the Information Society. Historical Perspective, Modalities, Concept and Justification (pp.38-51) in Isabel Fernández Alonso, Miquel de Moragas, José Joaquín Blasco Gil and Núria Almiron (eds.). Press subsidies in Europe. Institut de la Comunicació, Universitat Autònoma de Barcelona, 2006, 228 p.

16. Lardeau, Matthieu; Le Floch, Patrick. France: Press Subsidies – Inefficient but Enduring, Springer-Verlag, Editors: Paul Murschetz (dir.), 2013; [Online] https://www.researchgate.net/publication/265122807_France_Press_Sub-sidies_-_Inefficient_but_Enduring.

17. Lichtenberg, Lou. State Aid to the Press in International Perspective: the Dutch Case (107-120) in Isabel Fernández Alonso, Miquel de Moragas, José Joaquín Blasco Gil and Núria Almiron (eds.). Press subsidies in Europe. In-stitut de la Comunicació, Universitat Autònoma de Barcelona, 2006, 228 p.

https://newsinitiative.withgoogle.com/dnifund/

https://newsinitiative.withgoogle.com/dnifund/

http://www.audiovisuel.cfwb.be/index.php?id=avm_presseecrite0

http://www.audiovisuel.cfwb.be/index.php?id=avm_presseecrite0

https://www.cairn.info/revue-courrier-hebdomadaire-du-crisp-2005-8-page-1.htm

https://www.cairn.info/revue-courrier-hebdomadaire-du-crisp-2005-8-page-1.htm

https://www.researchgate.net/publication/265122807_France_Press_Subsidies_-_Inefficient_but_Enduring

https://www.researchgate.net/publication/265122807_France_Press_Subsidies_-_Inefficient_but_Enduring

35


18. Ministere de la Culture. Aides a la presse; [Online] http://www.culture.gouv.fr/Thematiques/Presse/Aides-a-la-presse.

19. Ministerul Finanțelor. Comunicat nr. 287 din 16.05.2001 privind scutirea de TVA a producției de carte și a publicațiilor periodice. [Online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286173.

20. Moe Hallvard. Ensuring media diversity and plurality in Norway. 10 aprilie 2017; [Online] http://blogs.lse.ac.uk/mediapolicyproject/2017/04/10/en-suring-media-diversity-and-plurality-in-norway/.

21. Parlamentul Republicii Moldova. Lege nr. 178 din 11.07.2012 pentru modi-ficarea și completarea unor acte legislative. [Online] http://lex.justice.md/md/344738/.

22. Plan for implementation of the mass-media policy guidelines of Latvia 2016-2020, 43 pag. [Online] https://www.km.gov.lv/uploads/ckeditor/files/EN/media_policy/Plan%20for%20Implementation%20of%20the%20Mass%20Media%20Policy%20Guidelines.pdf.

23. Présentation de la CPPAP; [Online] http://www.cppap.fr/presentati-on-de-la-cppap/.

24. Syvertsen, Trine; Enli, Gunn; J. Mjøs, Ole; Moe, Hallvard. The Media Welfa-re State: Nordic Media in the Digital Era; [Online] https://quod.lib.umich.edu/n/nmw/12367206.0001.001/1:4/--media-welfare-state-nordic-me-dia-in-the-digital-era?g=dculture;rgn=div1;view=fulltext;xc=1.

25. VAT rates applied to news media in EU Member States, 23rd April 2017; [Online] www.wan-ifra.org/policy 12 pag.

http://www.culture.gouv.fr/Thematiques/Presse/Aides-a-la-presse

http://www.culture.gouv.fr/Thematiques/Presse/Aides-a-la-presse

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286173

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286173

http://blogs.lse.ac.uk/mediapolicyproject/2017/04/10/ensuring-media-diversity-and-plurality-in-norway/

http://blogs.lse.ac.uk/mediapolicyproject/2017/04/10/ensuring-media-diversity-and-plurality-in-norway/

http://lex.justice.md/md/344738/

http://lex.justice.md/md/344738/

https://www.km.gov.lv/uploads/ckeditor/files/EN/media_policy/Plan for Implementation of the Mass Media Policy Guidelines.pdf



http://www.cppap.fr/presentation-de-la-cppap/

http://www.cppap.fr/presentation-de-la-cppap/

https://quod.lib.umich.edu/n/nmw/12367206.0001.001/1:4/--media-welfare-state-nordic-media-in-the-digital-era?g=dculture;rgn=div1;view=fulltext;xc=1



http://www.wan-ifra.org/policy

investiŢii În pluralismul mediatic - api.md · acest studiu a fost realizat cu sprijinul...

Documents