ioan gontariu instituţii, mecanisme şi terminologii comunitare 2010
TRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA „ TEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTAR
IOAN GONTARIU
INSTITU II, MECANISME I TERMINOLOGIICOMUNITARE
2010
2
Prefa
a- i pierde identitatea, na iunile europene au cunoscutechivalentul unei reorganiz ri cromozomice sub influen a r zboiuluiîn primul rând, iar apoi a evolu iilor de dup r zboi începând cudezvoltarea socio-economic . În cele peste patru decenii deexisten , Uniunea European a întreprins pa i însemna i înrealizarea prevederilor Tratatului de la Roma care a pus bazeleasocierii si a înscris ca obiective esen iale armonizarea politiciieconomice, de politici agrare continuând crearea unit ii economicei monetare.
Formarea, constituirea institu ional i dezvoltarea UniuniiEuropene este indisolubil legat de istoria acestui continent.Ac iunile de perspectiv ale Uniunii Europene vizeaz dou planuri:realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht i continuareaextinderii spre est.
Institu iile comunitare sunt acele organe create prin Tratatelede înfiin are a Comunit ilor Europene, care nu au personalitatejuridic reprezentând interesele statelor, comunit ilor i popoarelor.România a fost prima ar din blocul comunist care a stabilit înmartie 1990, rela ii oficiale cu Comunitatea European , iar cerereaoficial de aderare a fost înaintat la 22 iunie 1995. Acceptarea riinoastre ca membru cu drepturi depline la Uniunea Europeanimpune dobândirea de cuno tin e în domeniul specific institu ional sidecizional european.
Lucrarea trateaz „Institu iile, mecanismele i terminologiacomunitar european ”, adresându-se studen ilor anilor I de la toatespecializ rile din cadrul Facult ii de Inginerie Alimentar , aUniversit ii „ tefan cel Mare” din Suceava, cât i publicului largîndemnându-i a cunoa te istoria, realit ile i evolu ia UniuniiEuropene.
Aduc mul umiri pe aceast cale, so iei mele Elena VioricaGontariu pentru ajutorul acordat în munca de documentare iredactare a acestei lucr ri.
Autorul
3
CUPRINS
CAPITOLUL 1. FORMAREA COMUNIT ILOR EUROPENE I AUNIUNII EUROPENE ......................................................................61.1. Organiza ii europene în prim plan .........................................8
1.1.1. Organiza ia European de Cooperare i Dezvoltare(O.E.C.D.) .......................................................................................101.1.2. Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) ............................121.2. Consiliul Europei ..............................................................141.3. Integrarea comunitar i rolul p ilor fondatoare ............16
CAPITOLUL 2. MECANISMELE FORM RII POLITICE IINSTITU IONALE A UNIUNII EUROPENE ...................................17
2.1. Tratatul de la Roma. Crearea Comunit ii EconomiceEuropene i a Comunit ii Europene a Energiei Atomice …………192.1.1. Libera circula ie a m rfurilor .............................................232.1.2. Libera circula ie a serviciilor .............................................252.1.3. Libera circula ie a capitalurilor ..........................................252.1.4. Libera circula ie a persoanelor .........................................26
2.2. Finalizarea procesului de realizare a Uniunii EconomiceMonetare (U.E.M.) – Trecerea la moneda unic ............................282.3. Tratatul de la Nisa ............................................................332.4. Extinderea spre Est a Uniunii Europene ..........................352.4.1. Acqui-sul comunitar ..........................................................382.5. Constitu ia European ......................................................39CAPITOLUL 3. CONCEPTUL DE UNIUNE EUROPEAN ............413.1. Obiectivele Uniunii Europene ............................................423.2. Mijloacele de realizare a obiectivelor Uniunii Europene ....433.3. Aderarea, excluderea i retragerea din Uniunea European .........................................................................433.4. Procesul evolutiv al Uniunii Europene ..............................46
CAPITOLUL 4. INSTITU IILE UNIUNII EUROPENE .................484.1. Comisia European .........................................................494.1.1. Istoric, caracterizare general .........................................504.1.2. Atribu iile Comisiei Europene ..........................................544.1.3. Modul de func ionare a Comisiei Europene ....................57
4
4.1.4. Rolul Comisiei Europene în ansamblul institu iilorcomunitare .........................................................................58
4.2. Consiliul Uniunii Europene ................................................604.2.1. Structura Consiliului Uniunii Europene ..............................604.2.2. Func ionarea Consiliului Uniunii Europene .......................624.2.3. Coreper – Comitetul reprezentan ilor permanen i de pe lâng
Consiliul Uniunii Europene .................................................654.2.4. Atribu iile Consiliului Uniunii Europene ..............................674.3. Parlamentul European .......................................................684.3.1. Istoric. No iuni definitorii .....................................................684.3.2. Statutul parlamentarilor i func ionarea Parlamentului
European ...........................................................................734.3.3. Structura Parlamentului European ....................................744.3.4. Statutul deputa ilor ............................................................784.3.5. Competen ele Parlamentului European ............................804.3.5.1. Atribu iile legislative .........................................................804.3.5.2. Atribu ii de numire ............................................................814.3.5.3. Competen e de control ....................................................824.3.5.4. Alte competen e ...............................................................834.3.6. Ombudsmanul european .................................................834.4. Curtea European de Justi ie ..........................................854.4.1. Competen ele Cur ii Europene de Justi ie .......................864.4.2. Tribunalul de Prim Instan ............................................904.4.3. Rela ia dintre Curtea European de Justi ie i Curtea European a Drepturilor Omului ......................................924.4.4. Viitorul Cur ii Europene de Justi ie ...................................934.5. Curtea de Conturi .............................................................934.5.1. Rolul Cur ii de Conturi ......................................................944.5.2. Structura Cur ii de Conturi ................................................96
CAPITOLUL 5. ORGANE COMUNITARE ...................................975.1. Comitetul Economic i Social (ECOSOC) ........................975.2. Comitetul tiin ific i Tehnic al EURATOM ......................1005.3. Banca European de Investi ii (B.E.I.) .............................1005.4. Banca European pentru Reconstruc ie i Dezvoltare (B.E.R.D.) ........................................................................1035.5. Comitetul Regiunilor Uniunii Europene ............................1045.6. Agen ii Specializate Europene .........................................1065.7. Banca Central European (B.C.E.) ................................111
5
5.8. Eurojust ..........................................................................1135.9. Europol .......................................................................... 1145.10. Mediatorul european ......................................................1165.11. Controlorul European pentru Protec ia Datelor ..............116
CAPITOLUL 6. NO IUNEA DE DREPT COMUNITAR IEUROPEAN ................................................................................1176.1. Legisla ia primar ..........................................................1216.2. Legisla ia secundar .....................................................1226.2.1. Regulamentul ................................................................1246.2.2. Directiva ........................................................................1256.2.3. Decizia ..........................................................................1276.2.4. Recomandarea i avizul ................................................1276.2.5. Actele comunitare „nenumite” ........................................128
CAPITOLUL 7. TERMINOLOGIE COMUNITAR ......................1287.1. Dic ionar de termeni comunitari .....................................129
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................156
6
Capitolul 1
Formarea Comunit ilor Europene i a Uniunii Europene
Europa geografic este un continent care, potrivit expresiei
fostului pre edinte al Fran ei, generalul de Gaulle, se întinde de la
Atlantic la Urali. Din punct de vedere politic, ea cuprinde cele 46 de
state membre ale Consiliului Europei. Deci, Europa nu se reduce la
Uniunea European , chiar i atunci când aceasta va cuprinde 27
sau 30 de ri. O defini ie occidental a Europei a fost asociat cu
Roma i mo tenirea sa istoric – catolicismul. Dar, tradi ia cre tin
a Europei a înglobat de asemenea Bizan ul i tradi ia sa ortodox .
De aceea, pe bun dreptate, fostul Pap , Ioan Paul al II-lea, vorbea
despre catolicism i ortodoxism ca despre doi lobi ai aceluia i
pl mân – cre tinismul. A adar, civiliza ia european este mai mult
decât Europa lui Carol cel Mare, adic Europa Occidental .
Gândirea promotoare a unei Europe unite este veche i a
fost exprimat în secolul XIX de marele scriitor francez Victor Hugo
(1802-1885), care vorbea de ziua în care toate na iunile
continentului se vor uni într-o societate suprem i vor forma o
„fr ie” a Europei, f a pierde caracteristicile remarcabile ale
identit ii lor.
Construc ia unei Europe unicolore este un lung proces în
care alterneaz perioade de calm, dar i etape decisive. Istoria
Uniunii Europene, a a cum rezult din Raportul general asupra
activit ilor acesteia, se bazeaz pe cronologia celor mai importante
realiz ri ale institu iilor sale. Istoria integr rii europene, desf urat
pe parcursul a 50 de ani, se caracterizeaz prin extinderea continu
7
a domeniului de interes comunitar i sporirea substan ial a
num rului de state membre ale Comunit ii Europene.
Finalul celui de-al doilea r zboi mondial a g sit Europa
devastat , divizat între dou grup ri de interese:
- interesele S.U.A. care doreau impulsionarea rilor din vest
spre o revenire rapid , menit spre a estompa comunismul
sovietic;
- interesele fostei U.R.S.S. care dorea extinderea influen ei
sale i în vestul Europei.
Aceste dou surse de presiune au determinat coalizarea Europei
Occidentale, pe de o parte pentru a face fa domina iei crescânde
a fostei U.R.S.S. manifestate pregnant în estul Europei, iar pe de
alt parte s contracareze o înt rire destul de puternic a influen ei
americane în zona european .
Uniunea European reprezint o entitate interna ional
ap rut oficial pe scena interna ional în 1993, odat cu intrarea în
vigoare a unui tratat semnat cu câteva luni mai devreme la
Maastricht (Olanda) de mai multe state occidentale. Acest Tratat de
instituire a Uniunii Europene consemna dorin a statelor participante
de a înt ri leg turile economice, sociale i politice dintre ele în
vederea realiz rii unei uniuni din ce în ce mai strânse între
popoarele europene.
Din punct de vedere economic, Uniunea European a
devenit în ultimii ani cea mai mare pia unic din lume (mai mare
decât S.U.A. i Japonia la un loc) i cel mai important actor
comercial din lume. A a de pild , Uniunea European este în
8
prezent cel mai mare exportator de produse, cel mai mare
importator de servicii i principala pia pentru aproape 70% din
statele lumii. Fondat pe principiul libert ii, democra iei, drepturilor
omului, libert ilor fundamentale i statului de drept, precum i
respectând identitatea na ional a statelor membre, U.E. î i propune
în acela i timp s ofere cet enilor s i un spa iu de libertate,
securitate i justi ie f frontiere interne, unde s func ioneze o
pia liber care s permit un grad ridicat de protec ie social i
mediului înconjur tor.
De i nu dispune de personalitate juridic , U.E. fiind mai
degrab un concept politic decât unul juridic, deoarece nu substituie
Comunit ile Europene, ci le înglobeaz într-un ansamblu mai larg.
Statele membre ale Uniunii Europene î i pot transfera competen ele
la aderare doar unui organ comunitar, cum este Banca Central
European . Din acest motiv este acceptat explica ia conform
reia, pentru a- i realiza obiectivele, Uniunea European utilizeaz
Comunit ile Europene, completate cu formele de cooperare
interguvernamentale prev zute de tratate.
1.1. Organiza ii europene în prim plan
Uniunea European , organiza ie integra ionalist suprastatal , este
rezultatul adâncirii i amplific rii interdependen elor economice, ce
se desf oar pe fondul globaliz rii economiei mondiale. Aceast
institu ie comunitar s-a format i s-a afirmat pe parcursul unui
proces evolutiv de durat , de trecere de la uniunea vamal la pia a
comun i apoi la uniunea economic , iar în perspectiv la o uniune
politic i militar .
9
Uniunea European se distinge fa de alte organiza ii
interna ionale prin modelul s u de integrare care se situeaz dincolo
de cooperarea tradi ional , astfel statele membre ale Uniunii au
transferat o parte din prerogativele lor nivelului comunitar.
Considerat a fi o construc ie sui generis, compus din 27 de state
U.E. se situeaz între federa ie i confedera ie. Cuvântul federa ie
provine din latinescul foedus i reprezint un stat format dintr-un
num r de state care au transferat o mare parte din suveranitatea lor
unei noi entit i supraordonat acestora, numit guvern central sau
federal. Confedera ia reprezint o uniune de state independente
sau unit i teritoriale autonome, înfiin at pe baza unui acord
interna ional prin care se determin condi iile de asociere a statelor
i de func ionare a acestora.
Ideea reconcilierii franco-germane i a unit ii europene a
avut sus in tori marcan i înc din primii ani de dup r zboi. Astfel
W. Churchill îndemna în 1946, Fran a i Germania s contruiasc
Statele Unite ale Europei, dar aceast sugestie nu includea Marea
Britanie, datorit izol rii insulare a acesteia i fidelit ii pentru
S.U.A..
Ideea despre Unitatea Europei a fost sus inut de Aristide
Briand (1929), iar la Conferin a de la Haga din 1948 s-au pus bazele
Consiliului Europei.
Primele încerc ri de cooperare economic i militar între
statele Europei Occidentale sunt marcate îns de principiile
abord rii interguvernamentale, dar relev dorin a statelor de a- i
stra suveranitatea pe parcursul procesului de cooperare.
10
Abordarea interguvernamental se refer la implicarea statelor doar
pe calea cooper rii, a concentr rii eforturilor, dar decizia este luat
prin consens neavând for juridic sau obligativitate (practic nu
exist transfer de competen e).
Indiferent de denumirile succesive adoptate, Europa celor
ase, Comunitatea Economic European , Comunitatea
European i apoi Uniunea European , construc ia european este
un proces dinamic în continu desf urare, un exerci iu de
globalizare prin care apare un sistem suprastatal de gestionare a
puterilor economice, politice, culturale i militare. De la începuturile
sale, integrarea european s-a realizat ca un proiect economic
fondat pe ideea pie ei libere, iar cele patru etape parcurse pân în
prezent reprezentând tot atâtea faze ale integr rii economice.
1.1.1. Organiza ia European de Cooperare i Dezvoltare
(O.E.C.D)
Aceast organiza ie ia na tere în 1948 i are meritul de a
gestiona i distribui între statele membre ajutoarele destinate
reconstruc iei acordate de S.U.A. prin planul Marshall.
O.E.C.D. a dep it cadrul strict european deoarece, reune te
ri industrializate cu economie de pia din Europa, America de
Nord i Asia-Pacific. Obiectivul acestei organiza ii îl reprezint
expansiunea continu i s toas a economiei statelor membre,
cre terea nivelului de trai i dezvoltarea comer ului interna ional prin
formularea de reglement ri comune. De asemenea, asigur
coordonarea asisten ei economice a rilor membre c tre rile în
curs de dezvoltare. La începutul anilor ’90 organiza ia a sprijinit
11
tranzi ia rilor din Europa Central i de Est c tre economia de
pia .
Planul Marshall (The Marshall Plan), cunoscut oficial ca
European Recovery Program (E.R.P.) a fost primul plan de
reconstruc ie conceput de Statele Unite ale Americii. La data de 5
iunie 1947, generalul i secretarul de stat George Marshall a inut în
aula universit ii Harvard un discurs cu privire la reconstruc ia
rapid a Europei Occidentale devastat de r zboi, în vederea
stop rii expansiunii comunismului.
Planul Marshall reprezint extensia în domeniul economic a
Doctrinei Truman, prin lansarea unui vast program de asisten
economic destinat refacerii economiilor europene.
Programul de ajutorare prin credite i subven ii în valoare
aproximativ de 15 mild. U.S.D. s-a încheiat în 1952, dar
organiza ia a continuat s existe ca spa iu de promovare a
comer ului liber între statele membre, primind noi membri i
transformându-se în 1961 în Organiza ia Economic de Cooperare
i Dezvoltare (O.E.C.D.). În prezent aceast organiza ie activeaz
în scopul concentr rii politicilor economice din statele membre, prin
reuniuni ministeriale anuale i a monitoriz rii evolu iei înregistrate
de economiile în cauz .
Membrii O.E.C.D. sunt: Spania, Slovacia, Austria, Belgia,
Danemarca, Fran a, Grecia, Elve ia, Turcia, Irlanda, Islanda,
Luxemburg, Finlanda, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Marea
Britanie, Germania, Mexic, Cehia, Polonia, Ungaria, Coreea de Sud,
Japonia, Australia i Noua Zeeland .
12
1.1.2. Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.)
O alt ini iativ din punct de vedere economic i militar între
statele occidentale are loc în 1948, când Marea Britanie, Fran a,
Belgia, Olanda i Luxemburg semneaz la Bruxelles un tratat pe 50
ani, cunoscut sub denumirea de Uniunea Europei Occidentale, iar
dup 6 ani acestora li se al tur Germania, Italia, Portugalia, Spania
i Grecia. În practic Uniunea este tot mai mult înlocuit de nou
creata N.A.T.O. în 1949.
O.T.A.N. – Organiza ia Tratatului Atlanticului de Nord care a
luat fiin în 1949 în urma negocierilor dintre S.U.A., Canada,
Norvegia, Islanda, Portugalia, Marea Britanie, Fran a, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Danemarca, Italia, Germania, ulterior
al turându-se Turcia i Grecia, apoi Lituania, Letonia i Estonia,
recent Cehia, Polonia i Ungaria, Slovenia, Slovacia, Bulgaria i
România (2004).
Pactul Nord-Atlantic institu ionalizeaz leg tura de ap rare
între S.U.A. i Europa, statuând în art. 5 c „un atac armat împotriva
uneia sau mai multor p i, survenind în America de Nord sau
Europa, va fi considerat un atac impotriva tuturor p ilor. În acest
caz, este autorizat luarea tuturor m surilor considerate necesare,
inclusiv utilizarea for ei armate”. În 1950 odat cu izbucnirea
zboiului din Coreea, N.A.T.O. este dotat cu o structur militar
comandat întotdeauna de un general american. În ultimii ani,
N.A.T.O. a c tat atribu ii în implementarea Acordului de la Dayton
asupra Bosniei (1995) i s-a implicat în problemele din Kosovo
(1999).
13
Fiind considerat mult timp „frumoasa din p durea adormit
a organiza iilor europene”, datorit rolului redus în arhitectura
european , U.E.O. i-a reg sit rolul dup semnarea Tratatului de la
Maastricht, conform c ruia este chemat s devin bra ul înarmat al
Uniunii Europene. Prin acest tratat, liderii celor 12 ri europene au
reu it s treac peste divergen ele care îi separ de S.U.A. i
Japonia. Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la
Maastricht sunt:
- ideea de uniune politic vest-european ;
- introducerea unei monede comune europene cel mai târziu în
1999;
- drepturile civice europene;
- competen e noi ale Comunit ii europene;
- intensificarea protec iei comunitare.
Sistemul U.E.O. (Uniunea Europei Occidentale), cuprinde 4
grade de asociere:
- membri efectivi (10 state membre ale U.E. i ale N.A.T.O.);
- membri asocia i (statele membre N.A.T.O., dar i nemembre
ale U.E. – Islanda, Norvegia i Turcia);
- parteneri asocia i (state care nu sunt membre ale U.E. i nici
membre N.A.T.O.);
- state care au statut de observator (Danemarca i Irlanda).
La cererea sa, obiectivul fundamental al NATO era ap rarea
Europei Occidentale împotriva unui eventual atac din partea Uniunii
Sovietice, fiind a adar un sistem de ap rare colectiv . Odat îns ,
cu încetarea „ zboiului rece” i auto-dizolvarea Pactului de la
14
Var ovia, N.A.T.O. a adoptat o nou strategie global , care ine
seama de schimb rile produse în Europa i în lume. Aceast
strategie pornea de la aprecierea c riscurile la care este supus
securitatea Alia ilor in mai pu in de eventualitatea unei agresiuni
deliberate împotriva unei sau unor ri membre, cât de consecin ele
negative ale instabilit ilor interne i interna ionale. În aceste
condi ii, f a exclude apari ia unor crize care s pun în cauz
stabilitatea Europei, inclusiv a unor conflicte armate, NATO i-a
stabilit i alte obiective pentru a face fa marilor amenin ri i a
garanta pacea i securitatea continentului, între care:
- Lupta împotriva terorismului interna ional;
- Descurajarea i la nevoie aplanarea conflictelor
interetnice, precum cele din Balcanii de Vest;
- Combaterea comer ului ilegal cu arme de
distrugere în mas , îndeosebi cu materiale
nucleare;
- Lupta împotriva criminalit ii organizate;
- Rezolvarea unor crize externe care dep esc
grani ele Alian ei (Balcani, Afganistan).
1.2. Consiliul Europei
La propunerea Fran ei, 10 ri europene semneaz în 1949
Tratatul de la Londra în baza c ruia ia fiin Consiliul Europei, cu
sediul la Strasbourg. În prezent, organiza ia cuprinde majoritatea
statelor europene ( i România) deci, toate statele membre ale U.E.
sunt i membre ale Consiliului Europei.
15
Aceast institu ie reprezint un for de cooperare interparlamentar ,
de dialog politic în vederea cre rii Marii Europe Federale, având
totodat un rol consultativ.
Dintre realiz rile acestei institu ii comunitare men ion m:
- adoptarea Conven iei Europene a Drepturilor Omului – 1950;
- constituirea Cur ii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.);
- mecanism juridic care garanteaz un nivel minim de
respectare a drepturilor fundamentale de c tre administra iile
i tribunalele democra iilor europene i permite examinarea
recursurilor individuale ale cet enilor împotriva propriilor
jurisdic ii na ionale;
- semnarea în 1980 a Conven iei privind cooperarea
transfrontalier a colectivit ilor locale.
Dintre nerealiz rile acestei organiza ii se pot enumera:
- tensiunile existente înc în problema minorit ilor din state ca
Belgia (flamanzii i valonii);
- e ecul stabilirii prin compromis a frontierelor geografice
dintre Europa i Asia precum i a încadr rii fostelor state
sovietice într-un continent sau altul.
Statutul de membru al Consiliului Europei comport trei aspecte:
- membre cu drepturi depline sunt semnatare ale C.E.D.O. i
care se supun jurisdic iei Cur ii de la Strasbourg;
- membre asociate sunt state în afara Europei (S.U.A.);
- membre cu statut special de invitat (sunt statele candidate la
statutul de membru deplin).
16
Organele Consiliului Europei sunt: Adunarea Parlamentar ,
compus din parlamentari na ionali, care voteaz rezolu ii i le
transmit apoi Comitetului de mini tri care constituie organul de
decizie format din mini trii de externe ai rilor membre care decid
în unanimitate.
Organului deliberativ i celui de decizie li se adaug un purt tor de
cuvânt al democra iei locale este reprezentat de Congresul
autorit ilor regionale i locale.
1.3. Integrarea comunitar i rolul p ilor fondatoare
Situat în planul opus doctrinei integr rii interguvernamentale,
integrarea comunitar (suprana ionalitatea) are la baz , principiul
conform c ruia statele renun la o parte din suveranitatea lor
delegând-o unui organism interna ional atipic, cu prerogative
specifice de decizie în domeniul s u de specializare i cu o
personalitate juridic distinct de cea a statelor membre, par ial
superioar acestora.
Transferul unor responsabilit i statale c tre institu ii
suprana ionale implic în mod necesar îngr direa suveranit ii
na ionale, precum i instituirea unor restric ii pentru statele membre
în ceea ce prive te abilitatea lor de a ac iona independent i la
propria lor ini iativ .
În 1950, economistul francez Jean Monnet, sesizând
ineficien a Consiliului Europei i a O.E.C.D. în încercarea de a
integra politic i economic rile europene, lanseaz ideea plas rii
industriilor siderurgice i carbonifere ale Fran ei i Germaniei sub
tutela unei singure organiza ii cu caracter suprastatal, care s
17
controleze dezvoltarea acestora. Aceast propunere a uniformizat
calea reconcilierii franco-germane i a stabilit bazele întregii evolu ii
ulterioare c tre unitatea european pus în practic de ministrul de
externe francez Robert Schuman, prin Planul Schuman 2 de
integrare european (9 mai 1950).
.Planul Schuman prevedea plasarea industriei c rbunelui i
elului din Fran a i Germania sub o înalt autoritate comun , care
stabilea i libera circula ie a celor dou produc ii, reglementând
astfel nivelurile de produc ie din Ruhr. Propunerea francez a fost
acceptat de Germania, Italia i cele 3 ri din Benelux care,
semneaz la 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris privind instituirea
Comunit ii Economice a C rbunelui i O elului (C.E.C.O.). În acest
plan trebuie remarcat mai ales semnifica ia sa politic : C.E.C.O. va
stabili o egalitate în drepturi i îndatoriri între ri înving toare i ri
învinse în sânul unei organiza ii noi, suprana ionale fondat pe
delegarea liber-consim it de suveranitate de la statele membre la
Comunitate.
Capitolul 2
Mecanismele form rii politice i institu ionale a Uniunii
Europene
Uniunea European î i are originea în propunerile elaborate
de Jean Monnet (considerat arhitectul integr rii europene) dup cel
de-al doilea r zboi mondial, privind refacerea statelor din Europa
Occidental . Inspirat de aceste propuneri la data de 9 mai 1950
Robert Schuman, ministrul de externe al Fran ei prezint declara ia
pentru crearea unei Europe bazate pe folosirea în comun a
18
produc iei de c rbune i o el, în scopul evit rii unui nou r zboi între
fostele ri beligerante.
Robert Schuman a propus constituirea Comunit ii Europene
a C rbunelui i O elului (C.E.C.O), iar cele ase state fondatoare
Belgia, Luxemburg, Olanda, Fran a, Germania i Italia au semnat pe
data de 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris pe o perioad de 50 de
ani, iar pre edinte este numit chiar J. Monnet. În acel moment pia a
comun a c rbunelui i o elului a înl turat toate barierele vamale i
restric iile cantitative cu privire la materiile prime respective.
Prin tratatul C.E.C.O. ia na tere o organiza ie interna ional
atipic , înzestrat cu o institu ie de decizie suprana ional denumit
Înalta Autoritate, (J. Monnet spunea: „ nimic nu este posibil f
oameni, nimic nu dureaz f institu ii”) ale c rei decizii ordoneaz
cele ase state din punct de vedere juridic în domeniul produc iei de
rbune i o el.
Obiectivele C.E.C.O. de prim importan erau urm toarele:
- expansiunea economic ;
- ocuparea for ei de munc ;
- cre terea nivelului de trai a celor care lucrau în industria
minier i siderurgic ;
- crearea unei pie e unice pentru c rbune i o el i prevenirea
exploat rii excesive a materiilor prime.
19
2.1. Tratatul de la Roma. Crearea Comunit ii Economice
Europene i a Comunit ii Europene a Energiei Atomice
La scurt timp dup instituirea C.E.C.O. în anul 1952, s-a încercat
i constituirea unei for e europene comune de ap rare
(Comunitatea European pentru Ap rare). Aceasta avea rolul s
împiedice formarea unei armate vest –germane de sine st toare,
dar nu a fost ratificat de Fran a, proiectul fiind abandonat.
Deci, în urma acestui e ec J. Monnet a concluzionat c nu
domeniul militar este prioritar în vederea unei uniuni mai strânse
între statele europene, ci sectorul economic.
Cele ase state: Italia, Fran a, Germania, Belgia, Olanda i
Luxemburg semneaz la Roma la data de 25 martie 1957 dou
Tratate:
- Tratatul de instituire a Comunit ii Economice Europene;
- Tratatul de instituire a Comunit ii Europene a Energiei
Atomice (C.E.E.A. sau EURATOM) care au intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1958).
Marea Britanie a refuzat semnarea tratatelor, deoarece se vorbea în
el de agricultur , de drepturi vamale, ceea ce nu ne place i ne
provoac oroare. Tratatele semnate la Roma aveau o durat
nelimitat .
Tratatul C.E.E. are ca scop realizarea unei uniuni mai strânse
din punct de vedere economic între statele membre, realizarea unei
uniuni vamale i a unei pie e interne unice europene.
20
Tratatul EURATOM se aseam cu tratatul C.E.C.O.:
- legifereaz crearea unei pie e comune pentru materialele
nucleare de baz ;
- reglementeaz produsele i mijloacele de produc ie legate de
dezvoltarea pa nic a energiei nucleare i controlul acesteia.
Comunit ile europene au înregistrat un succes fulminant în
primii ani dup 1958, comer ul între cele 6 state membre a crescut
anual cu 30%, punându-se în practic programul de eliminare a
taxelor vamale între statele membre (uniunea vamal ).
Tratatul de la Roma prin care s-a constituit C.E.E. cu cele 6
state membre este cel mai important i cel mai vast din punctul de
vedere al realiz rii procesului de integrare economic i social prin
intermediul unui organism comun. Ulterior au devenit membre ale
C.E.E. i alte state: Marea Britanie, Danemarca i Irlanda (ian.
1973) C.E.E. 9), Grecia (ian. 1981), Portugalia i Spania (ian. 1986),
Austria, Finlanda i Suedia la 1 ian. 1995 (UE 15).
Mai anevoioas a fost realizarea unui obiectiv economic al
Tratatului de la Roma, i anume Politica Agricol Comun (P.A.C.).
Aceast politic din agricultur se baza mai mult pe protec ionism
decât pe comer ul liber, datorit influen ei Fran ei care î i proteja
fermierii. Problema de la care s-a pornit prin greutatea realiz rii
P.A.C. a fost cre terea spectaculoas în anii 60 - 70 a produc iei
agricole în Comunitatea European , dep indu-se cu mult nevoile
de consum ale statelor membre i sc derea drastic a num rului
celor care lucrau în agricultur . Astfel, s-a adoptat un plan de
acordare a unor stimulente financiare substan iale pentru cre terea
21
dimensiunilor fermelor, mecanizarea agriculturii i renun area la
cultivarea terenurilor mai pu in fertile.
La 1 iulie 1967 a intrat în vigoare Tratatul de constituire a
unui singur Consiliu i a unei singure Comisii a Comunit ilor
Europene, iar în anul 1987 la 1 ianuarie a intrat în vigoare Actul
Unic European prin care cooper rii economice i se adaug i
cooperarea politic , actualizându-se totodat unele prevederi
privind extinderea votului majoritar i a dreptului de veto,
adoptându-se totodat conceptul de coeziune economic i social .
Prin semnarea Actului Unic European au fost vizate unele aspecte
cu privire la:
- des vâr irea pie ei unice (programul de realizare a pie ei
interne unice care urma a fi finalizat în 1992, cuprinzând
300 de m suri care vizau înl turarea barierelor care existau
în calea comer ului intracomunitar);
- politica de cercetare-dezvoltare tehnologic viza aducerea
Comunit ii Europene la egalitate cu S.U.A. i Japonia;
- sistemul monetar european;
- înt rirea rolului Parlamentului European.
Semnat la data de 7 februarie 1992 Tratatul de la Maastricht,
a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, Comunit ile Europene
C.E.C.O., C.E.E. i EURATOM s-au reunit sub denumirea de
Uniunea European .
Uniunea European care a devenit o important organiza ie
interna ional care cuprinde un ansamblu de organiza ii i state cu
o baz juridic proprie, având perspectiva de a deveni o mare
22
uniune de state europene. Tratatul de la Maastricht privind Uniunea
European este considerat „cea mai important reu it din istoria
Comunit ilor Europene de la semnarea Tratatului de la Roma”.
Acest tratat reprezint al turi de Actul Unic European, o a doua
revizuire fundamental a tratatelor constitutive.
Tratatul de la Maastricht are o structur care poate fi
comparat cu un templu format dintr-un frontispiciu care enumer
obiectivele sale cet enia european , pia a unic , integrarea
economic i politica extern comun i stabile te c procesul de
luare a deciziilor se bazeaz pe trei piloni pe care se întemeiaz
Uniunea European :
- primul pilon cu caracter comunitar, se refer la deciziile
privind cet enia european , politicile Uniunii Europene,
Uniunea Economic i Monetar , pe unele domenii
specializate (cultur , protec ia consumatorului) i pe înt rirea
controlului exercitat de Parlamentul European.
- al doilea pilon are un caracter interguvernamental (adic nu
exist transfer de competen e, statele implicate fiind angajate
doar pe calea cooper rii, iar decizia este luat prin consens
i nu are for juridic sau obligativitate) se refer la deciziile
privind politica comunitar i de securitate, care definesc i
implementeaz politica extern înt rind cooperarea politic în
Europa.
- cel de-al treilea pilon (are tot un caracter interguvernamental)
contribuie la consolidarea politicilor în justi ie i poli ie, având
ca scop libera mi care în cadrul U.E. prin asigurarea celor
23
patru libert i: - libera circula iei m rfurilor, libera circula iei
persoanelor, libera circula ie capitalului i libera circula iei
serviciilor, promovarea m surilor la grani e, dreptul la azil i
emigrare, lupta împotriva terorismului, a traficului de droguri
i a crimei organizate.
Procedurile comunitare sunt caracterizate prin decizii luate cu
majoritate calificat , cu implicarea accentuat a institu iilor
comunitare.
Procedurile interguvernamentale presupun luarea deciziilor cu
unanimitate, prin implicarea deplin a guvernelor na ionale i
implicarea mai redus a institu iilor comunitare.
2.1.1. Libera circula ie a m rfurilor - a fost înf ptuit în 1993 i
presupune suprimarea controlului la frontier , în sensul de a asigura
condi ii identice de circula ie a produselor în rile comunitare,
indiferent de unde provin. Dar, liberalizarea circula iei m rfurilor nu
înseamn i o liberalizare a controlului calit ii asupra lor.
Constituirea pie ei unice potrivit prevederilor Tratatului de la
Roma i a altor dispozi ii adoptate ulterior de c tre diferitele institu ii
ale Uniunii Europene, urma s se realizeze în mod treptat, mai întâi
sub forma unei uniuni vamale i apoi a unei uniuni economice i
monetare, implicând în prima etap asigurarea liberei circula iei a
rfurilor. Uniunea vamal trebuie în eleas ca un teritoriu vamal
unic al rilor membre i o politic comercial comun fa de ter i
care a realizat treptat înf ptuirea obiectivelor cuprinse în Tratatul de
la Roma prin:
24
a) înl turarea complet , dar treptat a taxelor vamale de
export i import în rela iile comerciale dintre rile semnatare, atât
pentru produsele agricole cât i pentru cele industriale;
b) eliminarea total , dar succesiv a restric iilor cantitative i
a altor bariere netarifare din calea comer ului reciproc al rilor
membre pentru a le asigura o liber circula ie a m rfurilor în
interiorul comunit ii;
c) instituirea unui regim fiscal comun în rile membre pentru
a nu discrimina produsele importate din rile membre fa de cele
autohtone i eleborarea unor reguli comune privind desf urarea
concuren ei în cadrul comunit ii;
d) formarea unei politici comerciale comune fa de ter i, pe
parcursul perioadei de tranzi ie prev zut pentru dezarmarea
vamal i înl turarea barierelor netarifare din calea schimburilor
comerciale reciproce.
Deci, scopul cre rii uniunii vamale l-a reprezentat realizarea
liberei circula ii a m rfurilor, în scopul de a asigura condi ii identice
de circula ie a produselor în rile comunitare, indiferent de unde
provin. Acest dezidereat a fost realizat abia în anul 1993, când
rfurile pot traversa liber frontierele intercomunitare, astfel
conceptele de import i export nu mai exist în rela iile dintre
acestea, ele fiind folosite numai în rela iile cu ter ii. Controlul calit ii,
mâne înc o necesitate pentru respectarea standardelor privind:
normele de securitate, specific rile tehnice, normele de mediu
înconjur tor i de s tate a produselor.
25
2.1.2. Libera circula ie a serviciilor - a fost realizat în 1986.
Libertatea de prestare de servicii are un caracter temporar. Se
apreciaz c , serviciile de in circa 60 % din totalul locurilor de
munc disponibile, reprezentând sectorul comunitar cu cel mai mare
poten ial de utilizare al for ei de munc (genereaz 62% din
produsul intern brut comunitar, fa de 35% cât reprezint ponderea
industriei i a agriculturii). Tratatul de la Roma afirm egalitatea de
tratament a prestatorilor externi i interni de servicii.
Libera circula ie a serviciilor, vizeaz presta iile furnizate în
mod normal contra unei remunera ii în m sura în care ele nu sunt
influen ate de m surile privind libera circula ie a m rfurilor,
capitalurilor i a persoanelor. Începând cu anul 1991 toate
diplomele ob inute în înv mântul superior sunt recunoscute, cu
specificarea de a urma efectuarea unor stagii de preg tire
suplimentar , cu o durat de maxim 3 ani, sau se va sus ine un
examen de aptitudini.
Procesul de înf ptuire a libert ii serviciilor financiare (cu
prec dere în domeniul bancar i cel al asigur rilor) a întâmpinat
numeroase dificult i. Începând cu anul 1993 se asigur tuturor
institu iilor de credit care au primit recunoa tere oficial în vederea
instal rii într-o alt ar , posibilitatea de a- i deschide f autoriza ii
suplimentare sucursale în alte ri i de a desf ura activit i
bancare.
2.1.3. Libera circula ie a capitalurilor – este considerat numai
acea deplasare a acestora ca opera iuni financiare care au în mod
esen ial leg turi cu investirea de fonduri, fa de remunerarea
26
pentru un serviciu prestat. Transferul fizic de bancnote nu poate fi
considerat ca o deplasare de capital, mai ales în situa ia când se
stinge obliga ia de plat rezultat dintr-o tranzac ie ce a implicat
circula ia m rfurilor i a serviciilor. Transferul de bancnote în
leg tur cu turismul ori c toriile în scop de comer , educa ie sau
tratament medical constituie pl i i nu o deplasare de capital.
Pentru realizarea liberei circula ii a capitalului au fost adoptate mai
multe directive i reglement ri, potrivit prevederilor capitolului patru
al Tratatului de la Roma „Capitalurile i pl ile”.
Libera circula ie a capitalurilor trebuie s fie motivat de
necesitatea efectu rii de investi ii pe pia a comunitar f restric ii,
a încât s contribuie la înf ptuirea obiectivului promov rii
armonioase i echilibrate a activit ilor economice în Uniunea
European , o cre tere durabil i neinfla ionist , un înalt grad de
convergen a performan elor economice i un nivel ridicat de
utilizare a for ei de munc .
2.1.4. Libera circula ie a persoanelor (libera circula ie a for ei de
munc ) – implic înl turarea oric rei discrimin ri bazate pe
na ionalitate între lucr torii statelor membre în ceea ce prive te
remunerarea, angajarea i alte condi ii de munc .
Principiile Uniunii Europene sunt men ionate în art. 6 din
Tratatul de la Maastricht:
„Uniunea European este întemeiat pe principiile libert ii,
democra iei, respectului fa de drepturile omului i a libert ilor sale
fundamentale, precum i pe statul de drept, principii care sunt
comune tuturor statelor membre”.
27
Dreptul de liber circula ie îl prezint persoanele care au
na ionalitatea unuia dintre statele membre dar, în absen a defini iei
comunitare a na ionalit ii fiecare stat membru fiind suveran în
stabilirea condi iilor în care el acord na ionalitatea, inclusiv dubla
na ionalitate.
Libera circula ie a for ei de munc implic sub rezerva
anumitor limit ri pe motive de ordine, securitate ori s tate public
urm toarele coordonate:
- acceptarea ofertelor reale de angajare i deplasarea în mod liber
pe teritoriul statelor membre în acest scop;
- ederea într-un stat membru în scopul angaj rii, potrivit
prevederilor ce stabilesc angajarea na ionalilor acelui stat stabilite
prin lege, regulament sau ac iune administrativ ;
- r mânerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei dup ce a
fost angajat în acel stat.
Libera circula ie o au lucr torii salaria i i chiar membrii de
familie. No iunea de lucr tor în accep iunea Uniunii Europene are în
vedere exercitarea unei activit i reale i efective, cu excluderea
activit ilor care sunt atât de reduse încât se prezint ca activit i
marginale sau accesorii. Este necesar ca ederea într-un alt stat s
aib ca finalitate cerin a unei activit i economice, neexistând înc
dreptul de edere în orice stat membru independent de activitatea
profesional .
28
2.2. Finalizarea procesului de realizare a Uniunii Economice
Monetare (U.E.M.) - Trecerea la moneda unic
Procesul realiz rii Uniunii Economice i Monetare a fost
gândit în trei etape:
- armonizarea prealabil prin liberalizarea total a circula iei
capitalurilor în Uniune i dezvoltarea fondurilor structurale
pentru reducerea dezechilibrelor regionale;
- convergen a real ;
- rodajul noilor institu ii prin interzicerea deficitelor bugetare
excesive i înfiin area Institutului Monetar European format
din guvernatorii b ncilor centrale na ionale, respectiv
introducerea progresiv a monedei unice europene – Euro.
Deci, ultima etap a procesului de creare a Uniunii
Economice i Monetare a reprezentat-o introducerea monedei unice
europene, bazat pe E.C.U. – unitatea monetar european folosit
pân la acea dat pentru calculul pl ilor din cadrul bugetului U.E..
O moned comun va face ca economiile europene s fie mai pu in
vulnerabile decât erau în fa a perturb rilor din sistemul monetar
global. Ea va îmbun i capacitatea Comunit ii de a- i urm ri
priorit ile economice intrinseci i scopurile într-o manier mult mai
autonom .
Reuniunea de la Bruxelles din 1998, a aprobat propunerile
Comisiei Europene i ale Institutului Monetar European ca 11 dintre
cele 15 ri membre s intre în aceast a treia etap i s adopte
moneda unic începând cu 1 ianuarie 1999. Din primele zile ale lunii
ianuarie 1999 euro devine moned scriptural (tab. 2.1.).
29
Raporturile de pre a monedelor statelor membre
în corela ie cu noua moned europeanTabelul 2.1.
Moned = 1 EURO
Punt Irlandez 0,787564
Deutschemark 1,95583
Florin Olandez 2,20371
Marca Finlandez 5,94573
Franc Francez 6,55957
Schilling Austriac 13,7603
Franc Belgian 40,3399
Franc Luxemburghez 40,3399
Pesetas Spaniol 106,386
Escudos Portughez 200,482
Lira Italian 1936,27
Grecia a fost exclus deoarece nu îndeplinise condi iile de
convergen nominal (adic stabilitatea pre urilor, rata infla iei, rata
dobânzilor, deficitul bugetar, ratele de schimb) prev zute în Tratatul
de la Maastricht, iar Marea Britanie, Danemarca i Suedia au
refuzat s participe.
Ulterior, în 2001 Grecia a întrat la rândul ei în zona Euro, iar
la 1 ianuarie 2002 statele membre cu excep ia Danemarcei, Suediei
i Marii Britanii, au trecut la utilizarea efectiv a monedei unice
europene.
În 2007, Slovenia a fost primul stat din cele 10 care au aderat
în 2004 la Uniune care a reu it îndeplinirea condi iilor pentru
30
adoptarea monedei unice, al turându-se deja celor 12 care utilizau
deja moneda Euro.
Moneda Euro poate fi utilizat de oricare dintre statele
membre ale Uniunii care se afl în zona EURO (inclusiv în regiunile
ultraperiferice ale Uniunii – departamentele franceze de peste m ri,
Azore, Madeira i Canare), dar i în state din afara Uniunii unde a
mai fost adoptat ca moned oficial (Monaco, San Marino i
Vatican), în unele teritorii de peste m ri ale statelor membre U.E.,
unde a fost adoptat ca moned oficial (Mayotte i Saint-Pierre-et-
Miquelon) i în unele state sau teritorii unde este folosit de facto ca
moned principal (Andorra, Kosovo i Muntenegru).
Bancnotele Euro au apte subdiviziuni de culori i dimensiuni
diferite (de 500, 200, 100, 50, 20, 10 i 5 Euro), iar monedele au opt
subdiviziuni de m rimi i grafic diferite (de 2 i 1 Euro, de 50, 20,
10, 5, 2 cen i i 1 cent) (fig. 2.1.). Bancnotele Euro au acela i design
în toate statele din zona EURO (realizat de un grafician al B ncii
Na ionale Austriece – Robert Kalina), îns monedele au o fa
imprimat cu însemnul na ional al fiec rui stat (realizate de
graficianul Monet riei Regale Belgiene – Luc Luycx).
Prosperitatea economic , bun starea i pacea social ale
unei ri depind, într-o mare m sur de modul în care î i conduce
politica monetar .
31
Fig. 2.1. Bancnote i monede Euro
Forma grafic a monedei europene a fost decis de consiliul
director al Institutului Monetar European, în urma unui concurs
lansat în 1996. Cele 44 de proiecte incluse în concurs apar ineau
unor arti ti graficieni propu i de b ncile centrale ale statelor
membre ale Uniunii Europene i trebuiau s exprime cât mai bine
ideea de cooperare între popoare i na iuni. De remarcat faptul c ,
unele muzee ale b ncilor na ionale din statele membre ale Uniunii
32
Europene expun temporar documente i proiecte privind unificarea
monetar european .
Dac urm rim situa ia rilor membre al U.E. pornind de la
Indexul Dezvolt rii Umane (I.D.U.) vom constata c ele se afl în
urm toarele pozi ii: Olanda, Finlanda, Fran a, Suedia, Spania,
Belgia, Austria, Marea Britanie, Danemarca, Germania, Irlanda,
Italia, Grecia, Luxemburg i Portugalia.
Prin urmare dup acest index, rangul rilor membre se
deosebe te de cel socotit dup P.N.B. pe locuitor. Luxemburg, de
exemplu care este pe primul loc dup P.N.B. pe locuitor este abia
pe locul 14 dup indexul dezvolt rii umane. Tot astfel, Danemarca
este pe locul doi dup P.N.B. pe locuitor i abia pe locul 9 dup
indexul dezvolt rii umane.
De aceea. în U.E. s-a stabilit un principiu de baz conform
ruia rile mai bogate trebuie s le ajute pe cele ale c ror P.N.B.
pe locuitor este mai mic de 75% din medie pe întreaga uniune. O
bun parte din bugetul Uniunii Europene este destinat fondurilor
structurale pentru sprijinirea economiei rilor din Sudul Europei mai
slab dezvoltate (Portugalia, Spania i Grecia), precum i a Irlandei.
rile membre sunt de dou categorii:
a. net contribuitori la bugetul U.E. (ECU pe locuitor):
Germania 146, Olanda 92, Marea Britanie 55, Italia 39,
Franta 14, Belgia 0;
b. net beneficiari din bugetul UE (ECU pe locuitor): Irlanda
681, Luxemburg 554, Grecia 415, Danemarca 79,
Spania 73.
33
Ac iunea statelor membre i a Comunit ii cuprinde
instaurarea unei politici economice fondat pe îngustarea
coordon rii politicilor economice ale statelor membre, pe pia a
intern i pe definirea de obiective comune cu respectarea
principiului unei economii de pia deschis i în liber
concuren .
2.3. Tratatul de la Nisa
Continentul Europa a fost martorul unor evenimente f
precedent în ultimile 2 decenii: c derea comunismului i
destr marea Uniunii Sovietice care au bulversat ordinea geopolitic
existent pe plan mondial. Procesul integr rii europene a înregistrat
ca urmare a acestor transform ri, pa i repezi înainte.
Includerea rilor din Europa Central i de Est, precum i a
Ciprului, Maltei i Turciei în calculele de extindere, constituie o
ac iune de o importan istoric pentru Uniunea European .
Conferin a de la Nisa (2000) avea ca scop discutarea
amendamentelor la Tratatul de la Maastricht, ce sunt necesare a fi
cute în vederea func ion rii Uniunii cu mai mult de 15 membri.
Lucr rile sale au fost încheiate de Consiliul European întrunit tot la
Nisa, care a reafirmat importan a istoric a l rgirii pe principiul
integr rii diferen iate în func ie de performan ele fiec rei ri, dar i
acela al posibilit ii pe care o au statele candidate de a recupera
terenul pierdut în procesul integr rii.
Tratatul de la Nisa con ine prevederi menite s adânceasc
integrarea european , prin perfec ionarea mecanismului decizional
în perspectiva l rgirii Uniunii la 27 de state.
34
Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil
extinderii europene este acela de a con ine prevederi pentru a
asigura o bun activitate institu ional înscriindu-se deci, în viziunea
unei reforme institu ionale ale c rei trei axe principale sunt:
componen a i modul de func ionare al institu iilor europene,
procedura de decizie din cadrul Consiliului de mini tri i
consolidarea cooper rii între institu ii.
Principalele aspecte cuprinse în cadrul Tratatului de la Nisa
sunt:
- schimb rile institu ionale din cadrul procesului de extindere;
- inova ii majore privind procesul decizional;
- dezvoltarea capacit ii militare a Uniunii Europene;
- înfiin area „Eurojust” în domeniul cooper rii judiciare pe
probleme de criminalitate;
- extinderea sprijinului comunitar în sectoare noi de activitate.
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de Colegislator
al Parlamentului European, procedura de codecizie urmând s fie
aplicat i în domeniile: lupta împotriva discrimin rilor, coeziune
economic i social , vize, azil i imigra ie.
O alt realizare important a Conferin ei interguvernamentale
de la Nisa, este adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale din U.E.
inspirat din Conven ia European a Drepturilor Omului prezentând
un con inut mai extins.
Trebuie de men ionat c la data de 23 iulie 2002 a expirat
termenul de 50 de ani pentru care a fost instituit Comunitatea
European a C rbunelui i O elului, iar toate activele i sursele
35
financiare ale acesteia au trecut în proprietatea celor dou
comunit i r mase (C.E.E. i Euratom) care, erau reunite sub
denumirea de Comunitatea European .
2.4. Extinderea spre Est a Uniunii EuropeneDe la cele ase state ini ial implicate în procesul de integrare,
s-a ajuns în prezent la 27 prefigurându-se în acest sens chiar o
Uniune de 29 de membri.
De i toate statele candidate au pornit la drum cu anse
egale, accederea în structurile lor comunitare se va face gradual,
deoarece nu pot fi ignorate diferen ele sensibile de progres
economic spre o economie de pia viabil înregistrate de acestea.
1) Acordurile de asociere – Majoritatea statelor care au f cut parte
din blocul comunist au semnat cu Comunit ile europene a a-
numitele acorduri de asociere, devenind astfel ri asociate la
Uniunea European .
Aceste acorduri au menirea de a apropia politic i economic statele
de Uniune, de a stabili un cadru adecvat pentru integrarea gradual
a acestora în comunitate.
Acorduri de asociere au fost semnate cu Turcia (1987 – dar în ciuda
alinierii economice a fost stopat pân în prezent din motive politice
– r zboiul kurd, sus inerea ciprio ilor turci), Cipru i Malta (1990),
Ungaria, Polonia (1994), Bulgaria, România, Slovacia, Estonia,
Letonia, Lituania (1995), Cehia i Slovenia (1996).
2) Consiliul European de la Copenhaga, din 1993 a reiterat
principiul continu rii l rgirii Uniunii c tre Est, stabilind criteriile pe
care statele candidate trebuie s le îndeplineasc pentru a finaliza
36
perioada de tranzi ie i a deveni membre cu drepturi depline ale
Comunit ii cum ar fi:
- criteriul politic: stabilirea institu iilor care s garanteze democra ia,
statul de drept, drepturile fundamentale ale omului i protec ia
minorit ilor;
- criteriul economic: existen a unei economii de pia func ionale i a
capacit ii de a face fa presiunii i concuren ei economice din
U.E.;
- criteriul referitor la capacitatea de a adopta acquis-ul comunitar –
adic legisla ia primar i derivat care guverneaz func ionarea
Uniunii.
Statutul de candidat trebuie s se alinieze celorlalte state membre
în procesul de des vâr ire a uniunii politice, economice i
monetare.
3) Consiliul European de la Essen (1994) a stabilit strategia de
preaderare a statelor asociate, bazat pe programul PHARE
(Polonia, Hungary Asisten pentru Restructurarea Economiilor) ca
instrument financiar.
4) Agenda 2000 reprezint un document al Comisiei Europene, a
fost adoptat la 16 iulie 1997 trateaz perioada finan rii Uniunii în
perioada 2000-2006, abordând reforma institu ional a U.E.,
viziunea Comisiei Europene asupra extenderii Uniunii precum i
cererile de aderare a celor 10 ri din Europa Central i de Est.
Decizia Comisiei europene de adoptare a Agendei 2000 include i
opinia asupra cererii de aderare a României i Bulgariei.
37
5) Consiliul European de la Luxemburg (1997) – aprob concluziile
Comisiei prezentate în Agenda 2000 i decide c negocierile vor
începe cu 6 state (Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia i Slovenia +
Cipru).
6. Consiliul European de la Copenhaga (2002) anun încheierea
negocierilor de aderare cu 10 state : Cipru, Cehia, Slovacia,
Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Malta, Slovenia, iar în 1
mai 2004 acestea au aderat la U.E..
7. La 17 decembrie 2004 Consiliul European de la Bruxelles a decis
încheierea negocierilor de aderare cu România i Bulgaria, iar acest
tratat de aderare a fost semnat la 25 aprilie 2005, la Luxembourg.
Acest tratat con inea îns i o clauz de salvgardare care, putea fi
activat în cazul în care cele 2 state nu îndeplineau în 2007
condi iile de aderare.
Tratatul de aderare este documentul, în care se reg sesc
integral condi iile de aderare la U.E. i modul în care aceasta se
adaptateaz la acest proces de aderare.
Acest tratat con ine:
- Principiile fundamentale cu caracter obligatoriu pentru România, în
conformitate cu actele adoptate de institu iile comunitare i Banca
Central European anterior ader rii;
- Prevederi institu ionale referitoare privind participarea la institu iile
europene;
- Prevederi permanente referitoare la obliga ia adapt rii actelor
adoptate de institu iile europene în diferite domenii, mecanismul i
condi iile în care se va realiza adaptarea;
38
- Prevederi temporare referitoare la m surile tranzitorii;
- Clauzele de salvgardare (general pentru pia a intern , justi ie i
afaceri interne) plus o clauz de amânare a ader rii;
- Prevederi referitoare la adapt rile institu ionale i aplicarea actelor
institu iilor comunitare.
2.4.1. Acquis-ul comunitar
- Termenul „acquis communautaire” sau „acquis comunitar”
este practic intraductibil. S-ar putea traduce prin „ob inut”,
„cucerit”. Englezii au încercat s -l traduc prin
„community patrimony”, dar au renun at.
Acquis-ul comunitar exist în cele 20 limbi oficiale ale Uniunii
Europene (ceh , danez , englez , eston , finlandez , francez ,
german , greac , italian , leton , lituanian , olandez , maghiar ,
maltez , polon , portughez , slovac , sloven , spaniol i
suedez ). Având în vedere c , România a aderat la Uniunea
European , limba român a devenit una din limbile oficiale ale
Uniunii.
Acesta reprezint anasamblul reglement rilor din dreptul
comunitar care, confer drepturi i impun obliga ii statelor membre
ale U.E., cet enilor europeni i companiilor europene. Acquis-ul
comunitar cuprinde ansamblul de drepturi i obliga ii comune care
leag toate statele membre în cadrul U.E.. El se afl într-o evolu ie
permanent i cuprinde:
- con inutul, principiile i obiectivele politice ale Tratatelor;
- legisla ia adoptat în aplicarea tratatelor i jurispruden a Cur ii de
Justi ie;
39
- declara iile i rezolu iile adoptate în cadrul UE;
- m surile adoptate în domeniul politicii externe i de securitate
comun ;
- m surile adoptate în domeniul justi iei i al afacerilor interne;
- acordurile interna ionale încheiate de c tre Comunitate i de c tre
statele membre între ele în domeniile de activitate ale Uniunii.
- extinderea i conectarea re elor de transport proprii cu cele trans-
europene;
- familiarizarea rilor beneficiare cu politicile i procedurile aplicate
de Fondurile Structurale i de Coeziune ale U.E., (a urmat apoi
programul Sapard, care a completat programul PHARE).
Salvgardare = ac iunea de ap rare a unui stat sau element
component de c tre o organiza ie interna ional , sau de c tre alt
stat.2.5. Constitu ia European
Reforma institu iilor europene s-a realizat treptat, dar
surile nu au fost substan iale. În urm cu peste 50 de ani,
sistemul constitu ional conceput prezenta o coeren impus de
realit i geografice, politice i juridice mai pu in complexe. Saltul la
25 i respectiv la 27 i chiar mai multe state în viitorul mai
îndep rtat impune o reform institu ional profund , având ca idee
de baz extinderea U.E..
Lucr rile privind viitorul Europei au debutat în 2002, dup
Coferin a Interguvernamental de la Nisa, când s-au f cut propuneri
fundamentale cu privire la Reforma Uniunii Europene. La data de 26
40
februarie 2001 a urmat procesul de elaborare a Constitu iei
Europene i de ratificare a acesteia.
În data de 20 octombrie 2004, la Roma cei 25 de efi de stat
i de guvern din rile membre s-au reunit pentru semnarea oficial
a Constitu iei U.E.. Acolo au participat i liderii României, Bulgariei,
Turciei i Croa iei. Constitu ia nu a fost ratificat de toate statele
membre, lucru ce a condus la modific ri în con inutul acesteia.
Constitu ia European nu va înlocui constitu iile na ionale ale
statelor membre, ci va înlocui principalele Tratate ale U.E. cu un
singur text unitar. Ea define te competen ele i rolul Uniunii atât în
interior, cât i în exterior aplicându-se pe întreg teritoriul acesteia
având un num r de 448 articole.
Constitu ia Uniunii Europene are patru p i:
- prima parte con ine dispozi iile care definesc Uniunea
European , obiectivele sale, puterile sale, procedura de
adoptare a deciziilor i institu iile unionale;
- în partea a II a a fost încorporat Carta drepturilor
fundamentale din Uniunea European ;
- partea a III a se concentreaz asupra politicilor Uniunii
Europene, con inând multe prevederi din actualele tratate
comunitare;
- partea a IV a con ine clauze finale, inclusiv procedura de
adoptare i revizuire a Constitu iei.
41
Capitolul 3
Conceptul de Uniune European
Termenul de Uniune European este utilizat începând cu
anul 1992, când Tratatul de la Maastricht a denumit astfel
ansamblul hibrid format din Comunit ile europene i formele de
cooperare interguvernamental între statele membre ale
Comunit ilor Europene. Spre deosebire de Comunit ile Europene,
Uniunea European nu dispune deocamdat de personalitate
juridic . Este mai degrab un concept politic decât unul juridic,
deoarece nu substituie (înlocuie te) Comunit ile europene, ci le
înglobeaz într-un anasamblu mai larg.
Statele membre ale Uniunii Europene î i pot transfera
competen ele, la aderare, doar unei persoane juridice aflate la un
nivel superior, prin urmare doar Comunit ilor europene sau unui
organ comunitar cum ar fi Banca Central European , nu Uniunii
Europene. Din acest motiv, este acceptat explica ia conform
reia, pentru a- i realiza obiectivele, U.E. utilizeaz Comunit ile
europene completate cu formele de cooperare interguvernamental
prev zute în tratate.
Tot în rândul mijloacelor de realizare a obiectivelor U.E. se
înscrie i sistemul na ional institu ional unic format din cinci institu ii
comunitare:
- Comisia European - care ini iaz politici i le pune în aplicare;
- Consiliul Uniunii Europene -organul legislativ, de decizie
comunitar care ac ioneaz pe baza propunerilor Comisiei;
42
- Parlamentul European cu rol ini ial consultativ, dar este mai
important în procesul de luare a deciziilor comunitare;
- Curtea European de Justi ie care are sarcina de a interpreta
actele comunitare i tratatele institutive, în caz de conflict juridic;
- Curtea de conturi institu ie cu rol de control financiar, al
administr rii bugetului comunitar.
3.1. Obiectivele Uniunii Europene
Aceste obiective sunt prev zute în Tratatul de la Maastricht
(adoptat în 1992) privind Uniunea European :
- promovarea progresului economic i social scopul final fiind
realizarea pie ei unice, a uniunii economice i monetare i
introducerea monedei unice;
- afirmarea identit ii în plan interna ional prin politica de
securitate i extern comun , iar în viitor se preconizeaz
realizarea unei politici de ap rare comune;
- ap rarea drepturilor i intereselor cet enilor europeni prin
instituirea cet eniei europene;
- dezvoltarea Uniunii ca spa iu de libertate, securitate i
justi ie, prin cooperarea în domeniul justi iei i afacerilor
interne;
- dezvoltarea acquis-ului comunitar.
43
3.2. Mijloacele de realizare a obiectivelor Uniunii Europene
Cei trei piloni pe care se sprijin organizarea i func ionarea
Uniunii Europene sunt :
- pilonul comunitar – Comunit ile Europene;
- pilonul interguvernamental de politic extern i de securitate
comun (P.E.S.C.);
- pilonul interguvernamental de cooperare în justi ie i afaceri
interne (J.A.I.).
Motorul comun al celor trei piloni este Consiliul European,
organism ce reune te efii de state i de guverne din rile membre,
acesta dând Uniunii impulsul necesar dezvolt rii definind totodat
orient rile i politicile sale.
Tratatul de la Maastricht impune îndeplinirea obiectivelor
Uniunii cu respectarea principiului subsidiarit ii. În conformitate cu
acest principiu, în domeniile care nu in de competen a sa exclusiv ,
Uniunea European nu intervine decât dac i în m sura în care
obiectivele activit ii proiectate nu pot fi realizate de statele membre
într-o manier satisf toare îns , pot fi realizate mai bine la nivel
comunitar datorit dimensiunilor sau efectelor ac iunii proiectate.3.3. Aderarea, excluderea i retragerea din Uniunea European
La Uniunea European pot adera „statele Europei care
practic democra ia pluralist i economia de pia ”.
Aderarea la Uniunea European presupune de fapt aderarea
la cele dou Comunit i Europene (C.E.E. i C.E.E.A. – Euratom)
dup expirarea Tratatului C.E.C.O. (23 iulie 2002), acceptarea
44
pilonilor interguvernamentali ai Uniunii, prev zu i în Tratatul de la
Maastricht.
Acestea implic mai multe etape:
- Aderarea propriu-zis este precedat de semnarea unui
Acord de asociere între statul candidat i Comunit ile
Europene, care se deruleaz pe o anumit perioad de timp,
diferit de la stat la stat ( România a semnat Acordul de
asociere în 1993, iar acesta a intrat în vigoare în 1995);
- Al doilea pas este semnarea Tratatului de aderare, de c tre
reprezentan ii tuturor statelor membre, pe de o parte i de
reprezentantul statului candidat pe de alt parte.
În prealabil Consiliul U.E. voteaz în unanimitate aderarea, cu
consultarea Comisiei Europene i cu avizul favorabil, dat printr-
un vot majoritar de c tre Parlamentul European.
- Al treilea pas este cel în care, tratatul de aderare este supus
ratific rii în parlamentele na ionale ale tuturor statelor
membre i în unele cazuri referendumului.
Tratatele constitutive i tratatele de aderare nu prev d
posibilitatea excluderii din Uniune i nici nu exist dispozi ii care s
justifice, în mod direct aceast m sur . În ceea ce prive te
retragerea din Uniune este acceptat posibilitatea oric rui stat de a
se retrage, chiar dac nu sunt prev zute forme procedurale
specifice pentru acest lucru.
Groenlanda a ob inut retragerea din Comunitate îns ,
aceast retragere nu este una tipic deci, nu a putut constitui un
precedent. Astfel Groenlanda a f cut parte din Comunitate ca
45
provincie danez , începând cu anul 1973. Autonomia dobândit în
1980 a f cut ca în 1984, Danemarca s încheie un tratat cu celelalte
state membre având ca efect încetarea aplic rii dreptului comunitar
pe teritoriul provinciei autonome. Prin aceast opera iune a fost
modificat câmpul teritorial de aplicare a tratatelor comunitare.
Chiar dac tratatele nu prev d mijloace juridice de retragere
a unui stat, este evident c dac acesta dore te retragerea nimic nu
ar fi mai simplu dacât s practice o perioad nedefinit politica
scaunului gol care de facto, semnific acela i lucru.
În anul 2004, problema retragerii a fost ridicat de
parlamentarii europeni din Irlanda de Nord i Sco ia, care
propuneau cet enilor lor solu ia declar rii independen ei fa de
Marea Britanie cu p strarea statutului de membru al Uniunii
Europene.
Reac ia Uniunii nu s-a l sat îns a teptat , Pre edintele Comisiei
Europene, Romano Prodi ar tând clar c o regiune care- i declar
independen a fa de un stat membru al U.E. devine stat ter fa de
aceasta i trebuie s parcurg toate etapele pentru a adera la
aceast organiza ie.
Suspendarea unui stat din Uniune este îns posibil , pe baza
dispozi iilor Tratatului de la Amsterdam, dac acel stat a înc lcat în
mod grav i persistent principiile înscrise în tratate (art. F, par. 1).
Acest proces are loc prin decizia unanim a Consiliului U.E. (evident
participarea reprezentantului statului în cauz ), la propunerea
Comisiei Europene sau a unui stat membru i cu avizul favorabil
(majoritate de 2/3) a Parlamentului European.
46
3.4. Procesul evolutiv al Uniunii Europene
Înc de la începuturile lor, Comunit ile europene i Uniunea
European au suscitat discu ii aprinse în rândul politicienilor,
mediului academic sau cet enilor europeni.
Confruntarea are loc între mai multe curente de opinie astfel:
- curentul federalist – care prive te Uniunea ca un supra-stat;
- curentul confederalist – care îmbin suveranitatea na ional
cu integrarea european într-un sistem politic sui generis;
- curentul na ionalist – al „Europei na iunilor” care în elege
integrarea european ca un proces de cooperare între
guvernele na ionale.
Din Declara ia Schuman din 9 mai 1950, rezult c în viziunea
rin ilor fondatori Uniunea European este o federa ie european ,
suprana ional , cu competen e largi de decizie.
Pre edintele francez Charles de Gaulle a fost cel mai mare
sus in tor al Europei confederate, format din state independente,
care singure au dreptul de decizie : „statele na iuni sunt singurele
entit i care dispun, spre deosebire de organiza iile suprana ionale,
de legitimitate, de fapt statele sunt acelea care fiind foarte diferite
unele de altele, au fiecare un suflet, o istorie”. În opinia sa, Europa
trebuie s fie independent fa de S.U.A., fiind criticabile
încerc rile unor state europene de a o plasa sub influen
american .
Extinderea Uniunii Europene la peste 25 de membri pune
probleme deosebite din punct de vedere al adâncirii integr rii
europene, mai multe scenarii prefigurate:
47
a) Europa „à la carte” care presupune alegerea politicilor
comunitare în func ie de interesul imediat al statelor membre.
Aceast solu ie implic reducerea rolului pe care-l joac
institu iile comunitare, în favoarea unei cooper ri
interguvernamentale;
b) Europa „cu mai multe viteze”, în care exist niveluri diferite
de integrare a statelor membre;
c) Europa „cu nucleu tare” – presupune formarea unui nucleu
federal de state care sunt dispuse ( i capabile) s continue
integrarea, în timp ce rela iile lor cu celelalte state r mân
flexibile. La data de 30.06.1965 izbucne te cea mai profund
criz din istoria integr rii europene când Fran a refuz
propunerile Comisiei de finan are a pie ei agrare i va
mâne timp de 7 luni departe de toate edin ele Consiliului
Ministerial, aplicând a a numita politic „a scaunului gol”,
încercând prin aceasta împiedicarea trecerii la sistemul
votului majoritar în adoptarea deciziilor a a cum prevedeau
tratatele comunitare.
La conferin a mini trilor de externe a C.E.E., aceast criz ia
sfâr it prin „Compromisul de la Luxemburg” de la începutul anului
1966. Prin aceasta, statele membre au hot rât s renun e la decizia
majoritar atunci când sunt lezate interesele vitale ale unei ri. De
facto, acesta a fost motivul pentru care s-a r mas în continuare la
principiul unanimit ii, a a cum se întâmpl i în cazul formelor
48
tradi ionale de cooperare interstatal . Acest fapt a reprezentat un
clivaj clar în istoria procesului de integrare .
Capitolul 4
Institu iile Uniunii Europene
Uniunea European beneficiaz în prezent de unul dintre
cele mai complexe sisteme institu ionale din lume, rivalizând în
acest domeniu poate doar cu sistemul creat de Organiza ia
Na iunilor Unite. Institu iile sale au rolul de a integra interesele
politice ale statelor membre, prin administrarea diverselor politici i
strategii comune ini iate de acestea. Spre deosebire îns de
secretariatele altor organiza ii interna ionale, institu iile Uniunii au i
autoritatea legal de a crea i gestiona diverse activit i rezervate
de obicei statelor, precum i emiterea unor acte cu caracter
obligatoriu a c ror nerespectare poate impune sanc iuni reale.
În acela i timp institu iile Uniunii gestioneaz
interdependen a complex dintre statele membre, fiind la rândul lor
dependente unele de altele. Aceste leg turi nu sunt îns de
intensit i similare în toate domeniile. Astfel, aproape toate
structurile Uniunii Europene sunt implicate în procesul de
consolidare a pie ei unice. În schimb, interdependen a intitu ional
se diminueaz atunci când este vorba de coordonarea ac iuniii
externe a Uniunii prin intermediul Politicii Externe i de Securitate
Comun i al Politicii Europene de Securitate i Ap rare sau de
crearea spa iului de securitate, libertate i justi ie, ambele domenii
noi unde cooperarea interguvernamental joac un rol decisiv.
49
Prin institu iile sale, Uniunea European este legat totodat
de scena politic interna ional . Aceste institu ii confer vizibilitate
Uniunii de regul prin intermediul pre edintelui, secretarului general
sau directorului institu iei respective. În plus institu iile integreaz
Uniunea European în diverse activit i la nivel regional i global, iar
în unele domenii precum politica comercial comun , de obicei prin
intermediul Comisiei Europene, sunt încheiate acorduri cu state
ter e în numele statelor membre. În acest mod institu iile Uniunii
Europene nu reprezint pe plan extern doar Uniunea în calitatea ei
de organiza ie interna ional , ci i o pozi ie comun a statelor
membre favorizând interdependen a dintre acestea.
4.1. Comisia European
Înstitu ie original , Comisia î i începe istoria odat cu apari ia
Înaltei Autorit i, respectiv executivul primei Comunit i Europene a
rbunelui i O elului în 1951. Termenul de comisie este folosit în
tratatele de la Roma din motive strategice în încercarea de a
diminua sensul suprana ional considerat prea extins în primul tratat.
Pân la intrarea în vigoare a tratatului de fuzionare a executivelor
din 1965, cele trei comunit i europene au avut trei executive, dou
comisii (Euratom, C.E.E.) i Înalta Autoritate (C.E.C.O.).
Crearea Uniunii Europene i implicit a Comisiei nu ar fi fost
posibil f decizia Consiliului European de la Milano din
decembrie 1985, care a decis reunirea într-un singur text a
amendamentelor asupra Tratatului de la Roma privind crearea
C.E.E. i a dispozi iilor privind cooperarea politic , de unde i
denumirea de „Act Unic European”.
50
4.1.1. Istoric, caracterizare general
Comisia Comunit ii Europene este o institu ie administrativ
i politic , personificându-se cel mai mult prin faptul c , spre
deosebire de secretariatul general al unei organiza ii interna ionale
ea nu este doar gestionarul ac iunilor comune, ci prin misiunile i
competen ele pe care le prezint este considerat „pistonul”
procesului de integrare european .
Principalul rol al Comisiei este ap toarea tratatelor, fiind
dotat cu putere de ini iativ legislativ i de execu ie, având rolul
de punere în executare a politicilor comunitare. Aceasta prezint
urm toarele tr turi definitorii:
- în cadrul triunghiului institu ional, Consiliul (reprezentând
statele membre la nivelul mini trilor) sau pentru Consiliul
European (la nivelul efilor de stat sau de guvern), Parlament
European (democratic ales, cu rol legislativ), Comisia
reprezint interesul general al Comunit ilor f ignorarea
statelor membre în cadrul procesului decizional;
- este o institu ie suprana ional , fiind compus din
reprezentan i ai statelor membre, candidaturile fiind propuse
de c tre guvernele acestora;
- membrii comisiei î i exercit atribu iile în interesul
Comunit ilor, beneficiind de o deplin independen
neputând primi dispozi ii din partea statelor ai c ror
reprezentan i sunt;
51
- activitatea Comisie are un caracter permanent de inând
monopolul de ini iativ legislativ ;
- asigur punerea în executare i supravegheaz respectarea
dispozi iilor tratatelor comunitare, a restului actelor normative
emise în vederea punerii în executare de c tre statele
membre i celelalte institu ii comunitare;
- r spunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de
institu ie este colegial . Aceast colegialitate presupune ca
responsabilitatea politic a Comisiei în fa a Parlamentului s
fie colectiv .
Cea mai original dintre institu iile comunitare este Comisia
European care, este format în prezent din 27 de comisari, ace tia
fiind desemna i de guvernele statelor membre. Criteriul de
desemnare a comisarilor europeni îl reprezint competen a
general , profesional al c ror independen este în afara oric rui
dubiu conform articolului 10 al Tratatului de fuziune a executivelor.
Tratatul de la Nisa reprezint ultimul act comunitar care
amendeaz tratatele institutive din anii ’50, reglementând
desemnarea Comisiei Europene astfel:
- Consiliul European desemneaz o personalitate care
urmeaz a fi numit pre edinte al Comisiei iar, Parlamentul
European aprob aceast propunere;
- Având o majoritate calificat Consiliul U.E. împreun cu
viitorul pre edinte al Comisiei, desemneaz comisarii pe
baza propunerilor venite din partea guvernelor na ionale;
52
- Comisarii, împreun cu pre edintele acestora sunt supu i în
calitate de organ colegial aprob rii Parlamentului European,
dar aceast procedur nu echivaleaz cu o investitur ,
deoarece ace tia sunt numi i de guvernele na ionale;
- Întreaga Comisie European este numit în func ie de
Consiliul Uniunii Europene cu majoritate calificat .
Comisarii europeni au un mandat de 5 ani i sunt reeligibili,
adic de i sunt desemna i de guvernele lor na ionale, ei nu pot fi
demi i de acestea.
Dreptul de a demite un comisar european îl are Curtea
European de Justi ie iar, Comisia European poate fi demis în
întregime de Parlamentul European prin mo iune de cenzur
adoptat cu dou treimi din voturile exprimate. În 2004 a fost
format prima Comisie dup l rgirea Uniunii cu primul val, aceasta
fiind compus dintr-un reprezentant al fiec rui stat membru,
num rul comisarilor putând fi modificat de Consiliul U.E. prin vot
unanim.
Având în vedere procesul de extindere a Uniunii Europene la
27 de state membre, num rul membrilor Comisiei este modificat în
a fel încât s fie cel mult egal cu 27, deci va putea fi chiar mai mic
decât num rul statelor membre. Prin urmare îi va reveni Consiliului
U.E. sarcina de a respecta egalitatea dintre state, desemnând în
a fel comisarii încât, diferen a dintre num rul total al mandatelor
de inute de reprezentan ii diferitelor state s nu fie mai mare de un
mandat.
53
Conducerea Comisiei Europene este format din:
1. Pre edintele Comisiei. Acesta este desemnat cu 6 luni înainte ca
mandatul s u s înceap i este consultat în leg tur cu
desemnarea celorlal i comisari. Numirea sa se face pentru un
mandat egal cu cel al Comisiei.
Pre edintele Comisiei Europene reprezint figura proeminent a
Uniunii Europene, fiind cea mai mediatizat persoan din angrenajul
institu ional (ex. Comisia Delors, Comisia Santer, Comisia Prodi,
Comisia Barroso, care î i va încheia mandatul în 2009).
Pre edintele Comisiei are teoretic, rol administrativ i
protocolar el reprezentând comisia în fa a celorlalte institu ii
comunitare dar i în rela iile cu ter ii. Influen a pre edintelui poate fi
îns destul de mare, fapt demonstrat de Delors, confirmat prin
modificarea Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt
recunoscute puteri largi în atribuirea sarcinilor în interiorul institu iei
(comisarilor) i în repartizarea acestora.
Tratatul da la Nisa (2001) a înt rit rolul presedintelui Comisiei
Europene în raport cu ceilal i comisari astfel:
- define te orient rile politice i organizarea intern a Comisiei;
- asigur coeren a, eficacitatea i colegialitatea ac iunilor
Comisiei;
- nume te vicepre edin ii i poate cere demisia unui comisar
(Art. 217 Trat. de la Maastricht).
54
2. Vicepre edin ii, sunt în num r de doi, desemna i de c tre
pre edinte dintre comisari. Ei au rol suplinirea pre edintelui atunci
când împrejur rile o cer.
Inainte de Nisa vicepre edin ii erau desemna i de Comisie ca organ
colegial, dintre comisari.
4.1.2. Atribu iile Comisiei Europene
1. Atribu ii în procedura legislativ – Comisia European de ine
monopolul ini iativei legislative în sfera primului pilon (comunitar).
Aceast ini iativ este transmis spre decizie Consiliului U.E. În
cazul celui de-al doilea pilon, Comisia este doar asociat ini iativei
Consiliului U.E. iar, în cazul celui de-al treilea ea împarte aceast
atribu ie cu statele membre.
Consiliul U.E. singur sau împreun cu Parlamentul European,
adopt acte normative în principiu numai pe baza propunerilor
înaintate de Comisie – aceasta este regula instituit prin tratate.
Deci, Comisia European este considerat „organul motrice al
integr rii europene”.
În afar de dreptul de a ini ia acte normative Comisia dispune
i de o putere normativ proprie în anumite domenii, strict delimitate
prin textele tratatelor: uniunea vamal , concuren .
Comisia mai are i o putere normativ subordonat celei a
Consiliului U.E., care-i permite executarea actelor adoptate de
Consiliu.
2. Atribu ia de gardian al tratatelor – Tratatele institutive
împuternicesc Comisia European s urm reasc i s asigure
55
respectarea dreptului comunitar originar sau derivat, atât de c tre
statele membre cât i de c tre celelalte institu ii comunitare.
Procedura utilizat de Comisie în cazul când în care un stat
membru omite sau refuz s i îndeplineasc o obliga ie ce decurge
din tratate având mai multe etape:
- a) Comisia reaminte te statului obliga iile pe care le are i îl
invit s i prezinte observa iile într-un anumit interval de
timp;
- b) În situa ia în care statul nu se conformeaz , Comisia emite
o opinie motivat prin care stabile te o perioad de timp în
care statul este obligat s i îndeplineasc îndatoririle;
- c) dac nici acest termen nu este respectat Comisia
sesizeaz Curtea European de Justi ie, care constat
nerespectarea obliga iilor din tratate i solicit la rândul ei
statului membru s se conformeze cerin elor Comisiei;
- d) ultima etap o constituie ac ionarea de c tre Comisie a
statului membru în fa a Cur ii Europene de Justi ie, pentru
înc lcarea obliga iilor prev zute în tratat care, este finalizat
cu o hot râre judec toreasc prin care statul respectiv este
obligat.
Fiecare comisar are atribu ii specifice într-un domeniu de
activitate determinat (politic comercial comunitar , tehnologii
informa ionale, concuren , politic extern i de securitate comun ,
cultur , audiovizual, tiin , cercetare, agricultur i dezvoltare
rural ). Deciziile luate de un comisar în domeniul s u de activitate
nu sunt considerate deciziile Comisiei decât atunci când exist o
56
delegare expres în acest sens din partea Comisiei iar, aceast
delegare poate fi acordat doar în chestiuni de gestiune i
administrare.
3. Atribu ia de organ executiv al Uniunii Europene. Comisia este
organul executiv al Uniunii, cel care pune în executare actele
normative emise de Consiliul U.E. sau de acesta în codecizie cu
Parlamentul European.
Domeniile în care Comisia are putere normativ subordonat , de
executare, conform Tratatului C.E.E.:
- implementarea (execu ia) bugetului comunitar, al c rui
proiect este tot de competen a Comisiei;
- Uniunea vamal ;
- Concuren a;
- Func ionarea pie ei comune cu excep ia agriculturii;
- Gestiunea fondurilor comunitare.
4. Atribu ia de reprezentare. Comisia reprezint Uniunea European
în rela iile cu statele membre i în organismele interna ionale. În
interiorul Uniunii ea reprezint interesul comunitar în raport cu
persoanele fizice sau juridice, cu celelalte institu ii comunitare sau
cu statele membre.
Comisia european trebuie s ac ioneze în a a fel încât interesul
comunitar s primeze în fa a intereselor statelor membre. Rolul ei
este cu atât mai dificil cu cât el necesit negocieri prealabile
adopt rii oric rei ini iative legislative cu statele membre, cât i
medierea negocierilor dintre statele membre. Deci, Comisia apare
57
ca un intermediar neutru între statele membre pe de o parte i între
acestea i Uniune pe de alt parte.
Ca reprezentant pe plan extern al Uniunii, Comisia este cea
care negociaz tratatele interna ionale încheiate de Uniune, fiind
împuternicit de fiecare dat de Consiliul U.E. printr-o decizie de
negociere. Aceast decizie de negociere este supus Parlamentului
i Cur ii Europene de Justi ie spre avizare prealabil conform .
Curtea European de Justi ie avizeaz proiectul de acord
interna ional din punct de vedere al conformit ii sale cu tratatele
comunitare. Apoi, Consiliul U.E. va ratifica acordul interna ional
votând de regul cu majoritate calificat , cu excep ia acordurilor de
asociere sau de aderare care trebuie votate în unanimitate.
4.1.3. Modul de func ionare a Comisiei Europene
Fiecare comisar este asistat în activitatea sa de un Cabinet
care este format din func ionari administrativi.
efii de cabinet – se întâlnesc pentru discutarea problemelor
care necesit întrunirea Comisiei i pentru a preg ti lucr rile
acesteia. Ei analizeaz problemele de discutat i le includ în dou
categorii A i B.
Categoria A – reprezint aspectele asupra c rora comisarii cad de
acord prin intermediul efilor de cabinet i nu mai trebuie discutate
în plen, adoptarea lor în Comisie fiind o simpl formalitate de vot.
Aspectele din categoria B – necesit îns discu ii în Comisie i
realizarea unui acord între comisari pentru a fi transpuse în acte
comunitare. Prin urmare asupra acestora vor fi concentrate lucr rile
Comisiei.
58
Comisia are sediul la Bruxelles i se întrune te s pt mânal,
prezen a comisarilor la edin fiind obligatorie. Hot rârile se iau în
prezen a majorit ii membrilor cu majoritate simpl , implicând
spunderea colectiv a comisarilor europeni.
Activitatea permanent cu caracter administrativ este
asigurat de 36 de direc ii generale din care se men ioneaz
secretariatul general, serviciul juridic, biroul de statistic . Personalul
administrativ al Comisiei (21.000 persoane), concentrat în mare
parte la Bruxelles, dar i la Luxemburg este recrutat de c tre
Comisie, pe criterii geografice i i se aplic acelea i cerin e cu
privire la independen a fa de statul de origine. Caracterul tehnic al
Comisiei necesit emiterea a nu mai pu in de 6.000 de acte
comunitare pe an, dintre care 4.000 sunt emise de un comisar pe
baz de abilitare.
Discu iile între comisari au loc de regul în englez sau francez , cu
toate c documentele oficiale sunt traduse în toate cele 23 de limbi
oficiale ale Uniunii Europene.
4.1.4. Rolul Comisiei Europene în ansamblul institu iilor
comunitareComisia European reprezint organul executiv al U.E., fiind
perceput ca un guvern comunitar. Aceasta întruchipeaz ideea
european deoarece membrii s i de i numi i de guvernele
na ionale, nu au nicio obliga ie fa de acestea fiind loiali doar
intereselor U.E.. Aceast Comisie urm re te realizarea interesului
comunitar, aflat adesea în contradic ie cu interesul na ional al
statelor membre.
59
Independen a comisarilor europeni este o problem de o
importan deosebit , deoarece ace tia trebuie s ia pozi ie adesea
în fa a tendin ei de influen are din partea statului care i-a desemnat.
Singura posibilitate a statului membru de a sanc iona comisarul
propus de acesta i care a ac ionat împotriva intereselor statului
respectiv este refuzul de a-l propune din nou. Pentru a asigura
independen a comisarilor tratatele impun anumite obliga ii atât în
sarcina acestora, cât i a statelor membre.
Membrii Comisiei nu pot cere sau primi în exercitarea
atribu iilor lor, niciun fel de instruc iuni din partea guvernelor
na ionale, a altor institu ii na ionale sau comunitare i trebuie s se
ab in de la orice activitate incompatibil cu natura atribu iei lor.
Dup încetarea activit ii de comisar European, persoana
respectiv are îndatorirea de a se comporta cu discre ie i
integritate. Înc lcarea obliga iilor asumate de comisar atrage
spunderea juridic a acestuia, în fa a Cur ii Europene de Justi ie
care îl poate demite. În acela i timp comisarul poate pierde
drepturile de pensie, tot printr-o decizie a Cur ii Europene de
Justi ie. Este cazul lui Martin Bangemann care, din pozi ia de
comisar al telecomunica iilor a fost recrutat de o societate din
domeniu i a demisionat, Curtea European de Justi ie pronun ând
ulterior dec derea sa din drepturile de pensie la solicitarea
Consiliului U.E..
În contrapartid , comisarul European beneficiaz de
numeroase privilegii i imunit i pentru a- i realiza activitatea în
bune condi ii. Imunitatea diplomatic de care beneficiaz comisarii
60
europeni poate fi ridicat chiar de Comisie, a a cum s-a întâmplat
cu comisarul francez Edith Cresson.
4.2. Consiliul Uniunii EuropeneConsiliul Uniunii Europene – înainte de Maastricht - Consiliul
Comunit ilor Europene este cunoscut i sub numele de Consiliul
de Mini tri, reprezentând împreun cu Parlamentul European
ramura legislativ a Uniunii Europene (este principalul organ
legislativ al U.E.).
Aceast denumire de Consiliul al U.E. sugereaz faptul c ,
aceast institu ie ac ioneaz în to i cei trei piloni ai U.E. – cel
comunitar i cei doi interguvernamentali.
Dar, se consider c denumirea de Consiliul de mini tri este
cea mai adecvat pentru al deosebi de Consiliul European, acesta
fiind un organism paracomunitar.
Proiectul de Constitu ie European consacr din nou termenul de
Consiliul de mini tri. În actele oficiale Consiliului Uniunii Europene
este intitulat simplu Consiliul.
4.2.1. Structura Consiliului Uniunii Europene
Acest consiliu este format din reprezentan ii guvernelor
statelor membre. Institu ia poate lua forma unui Consiliu general,
atunci când este compus din min tri de externe ai statelor membre
sau a unor Consilii speciale, specializate sau sectoriale, când este
compus din mini trii specializa i într-un domeniu sau altul
(agricultur , industrie, comer ).
Germania a cerut inserarea în Tratatul de la Maastricht a
unei formul ri speciale în sensul c „din Consiliu fac parte câte un
61
reprezentant ministerial al fiec rui stat membru, reprezentant abilitat
angajeze acel stat membru”. Prin aceast precizare s-a
considerat c se asigur reprezentarea statelor federate (Land-urile
germane) la lucr rile Consiliului atunci când interesele acestora o
impun.
Conducerea institu iei este format dintr-un pre edinte,
desemnat prin rota ie, la fiecare 6 luni (schimbarea pre edintelui are
loc la 1 ianuarie, respectiv 1 iulie a fiec rui an), dintre reprezentan ii
statelor membre, într-o ordine prestabilit (la început, rota ia se
realiza în ordine alfabetic , dar ulterior s-a decis amendarea acestui
sistem i distan area statelor mari în graficul pre eden iei, deoarece
acestea urmau imediat unele dup celelalte i exista temerea
statelor mari fa de deciziile luate în timpul pre eden iilor statelor
mici). Astfel, în 2005 au fost Luxemburg i Marea Britanie, în 2006
Austria i Finlanda, iar în 2007 Germania i Portugalia. În func ie de
ara care de ine 6 luni fotoliul de pre edinte al Consiliului U.E. se
vorbe te despre pre eden ia finlandez , pre eden ia german ,
pre eden ia portughez .
Dup unele p reri termenul de 6 luni este prea scurt,
deoarece nu permite statului care de ine pre eden ia s finalizeze
proiectele începute i în consecin se propune m rirea lui. Aceast
propunere se love te îns de opozi ia statelor mici care se tem c ,
aplicându-se o formul de calcul a termenului care s in seama de
ponderea voturilor în Consiliu, ar putea fi inute prea mult timp
departe de pre eden ia Uniunii.
62
O alt propunere de reformare a acestei institu ii vizeaz
alegerea direct prin sufragiu universal, a unui Pre edinte al Uniunii
sau desemnarea pre edintelui de c tre efii de stat sau de guvern
din rândul lor, caz în care cel desemnat demisioneaz din func ia
na ional i se dedic întru totul Uniunii Europene.
Pre edin ii Consiliului î i asum misiunea de a realiza
compromisuri dificile între statele membre, în a a fel încât s i lase
amprenta asupra func ion rii i evolu iei Uniunii Europene.
De aemenea pre edintele Consiliului U.E. este cel care
reprezint efectiv Uniunea în rela iile externe, exprimând opinia la
conferin ele na ionale.
În domeniul politicii externe i de securitate comun
(P.E.S.C.), pre edintele are atribu ia de a duce la îndeplinire
deciziile comunitare luate în Consiliul U.E., devenind prin urmare un
organ executiv. În acest domeniu este instituit o conducere
tripartit a a numita troic care cuprinde fostul pre edinte,
pre edintele în exerci iu i viitorul pre edinte. Aceast structur are
menirea de a asigura continuitatea în ceea ce prive te gestionarea
afacerilor externe al U.E..
4.2.2. Func ionarea Consiliului Uniunii Europene
Consiliul general se întrune te lunar pentru a asigura
continuitatea activit ii, necesar func ion rii Uniunii în bune condi ii.
Consiliile specializate îns se reunesc atunci când, se
impune discutarea unor aspecte concrete din domeniul de activitate
respectiv, fie odat cu Consiliul general, fie între întâlnirile acestuia.
63
Membrii Consiliului ac ioneaz la instruc iunile statelor membre, iar
guvernele na ionale pot împuternici mai mul i membri s participe la
dezbaterile Consiliului, dar numai unul va avea drept de vot,
dispozi iile tratatelor fiind clare în acest sens.
Spre deosebire de Consiliul European, care lucreaz pe baze
interguvernamentale, Consiliul Uniunii Europene este o institu ie
comunitar (al turi de Comisie, Parlament i Curtea de Justi ie),
care î i desf oar activitatea în mod permanent pe principii
comunitare.
În interiorul Consiliului Uniunii Europene se realizeaz
echilibrul între interesul comunitar (pe care trebuie s -l apere ca
organ colegial i ca institu ie comunitar ) i interesul na ional al
statelor membre, care dau instruc iuni mini trilor care îl compun.
Tendin a de a pune interesul na ional mai presus de interesul
comunitar, care totu i exist , este contracarat prin plasarea
monopolului ini iativei legislative în mâinile Comisiei Europene.
Adoptarea hot rârilor Consiliului Uniunii Europene se face cu
respectarea urm toarelor reguli:
- când Consiliul U.E. decide pe baza propunerii Comisiei, actul
normativ va putea fi adoptat numai cu majoritate calificat
ponderat (utilizarea majorit ii calificate ponderate ca principiul de
vot în cadrul Consiliului U.E. a fost amânat în anul 1966 – politica
scaunului gol practicat de Fran a – în 1986 Actul Unic European
reu te impunerea sa).
În prezent fiecare stat are un num r de voturi, stabilit propor ional cu
num rul popula iei. Astfel cele 4 state mari: Germania, Italia, Fran a
64
i Marea Britanie au 29 voturi; Spania i Polonia 27 voturi; România
14; Olanda 13; Ungaria, Portugalia, Grecia i Belgia 12; Austria,
Bulgaria i Suedia câte 10; Lituania, Slovacia, Irlanda, Finlanda i
Danemarca câte 7 voturi; Cipru, Letonia, Estonia, Slovenia,
Luxemburg 4 voturi i Malta 3 voturi. Din momentul în care Uniunea
European are 27 de membri, majoritatea calificat ponderat este
reprezentat de 258 de voturi din 345 posibile i adesea trebuie s
provin de la majoritatea membrilor. De asemenea, orice stat va
putea cere verificarea condi iei ca voturile s reprezinte 62% din
popula ia Uniunii.
- când decizia Consiliului Uniunii Europene nu se bazeaz pe
propunerea Comisiei, actul trebuie adoptat cu majoritate calificat ,
adic sunt necesare 258 de voturi din 345 posibile exprimate de 2/3
din membri dar, totodat 62% din popula ia Uniunii;
- votul unanim se cere pentru adoptarea deciziilor din domenii
politice sensibile cum ar fi: fiscalitatea, industria, fonduri sociale i
regionale, lansarea unei noi politici comunitare comune, aderarea
de noi state i amendarea tratatelor. Circa 20% din deciziile
Consiliului necesit un vor unanim, aceasta fiind singura solu ie
compatibil cu extinderea Uniunii la 27 de state.
65
4.2.3. Coreper
Comitetul reprezenta ilor permanen i de pe lâng ConsiliulUniunii Europene.
Acest organ creat prin Tratatul de fuziune, reune te înal i
func ionari i exper i din fiecare stat membru, condu i de un
Reprezentant permanent al statului respectiv pe lâng Uniune cu
rang de ambasador. Acesta este subordonat Consiliului Uniunii
Europene i are rolul de a ajuta Consiliul în activitatea sa, de a
preg ti lucr rile acestuia i ulterior de a-i executa deciziile. Acest
organism are rolul de a demara i întreprinde o mare parte din
negocierile dintre state, ac ionând ca un atenuator al posibilelor
tensiuni diplomatice care pot ap rea între acestea.
Coreper – realizeaz o leg tur dubl astfel:
- între reprezentan ii statelor membre
- între fiecare stat membru i guvernul s u.
COREPER prezint dou unit i distincte:
-Coreper I (reprezentan i permanen i) – cu activitatea chestiunilor
tehnice
- Coreper II (reprezentan i permanen i adjunc i) – probleme de
importan major .
COREPER I discut chestiunile cu cele mai mari implica ii pentru
statele membre din punctul de vedere al suveranit ii i financiar
(afaceri generale, justi ie, afaceri interne i protec ie civil ,
dezvoltare, buget, fonduri structurale i de coeziune, probleme
institu ionale, acorduri de asociere i aderarea noilor state), restul
revenind COREPER II.
66
Fiecare dintre aceste structuri se reune te s pt mânal i cu
toate c nu au autoritate decizional formal , reprezint „de facto”
unul dintre organismele unde se iau cele mai importante decizii în
cadrul Uniunii Europene, având în plus un limbaj i un stil de lucru
proprii care pot necesita timp de adaptare pentru cei nou-veni i.
Pu ine subiecte ajung pe agenda de lucru a Consiliului Uniunii
Europene f a fi fost discutate în prealabil în Coreper, sub toate
aspectele.
Problemele asupra c rora în Coreper se realizeaz un acord
vor fi înaintate Consiliului Uniunii ca probleme de categoria A ce nu
necesit discu ii, ci doar votarea lor. Dimpotriv problemele delicate
asupra c rora acordul nu este realizat sunt aspecte de categoria B
i acestea vor fi discutate de exper ii na ionali de nivel inferior, pân
la realizarea unui acord. Dac numai câteva state se opun deciziei
problema este înaintat Consiliului, în speran a unei negocieri
desf urate la acest nivel i care s duc la decizie. Func ionarii i
exper ii care asist reprezentan ii permanen i în activitatea lor sunt
constitui i în Grupuri de lucru, pe domenii specializate cum ar fi
Agricultura (Comitetul Special pentru Agricultur ) afacerile interne,
justi ia, politica extern .
Se poate spune c exixten a acestor comitete specializate
submineaz tot mai mult activitatea Coreper, ca organ tehnic cu
caracter general, mini trii agriculturii i cei de finan e folosind tot mai
mult aceste grupuri de lucru în mod autonom fa de Coreper.
67
4.2.4. Atribu iile Consiliului Uniunii Europene
a) Atribu ii legislative – rolul legislativ apa ine Consiliului UE, dar în
ultimul timp acest rol este preluat de c tre Parlamentul European,
ruia i se d o tot mai mare importan în ansamblul Uniunii.
- Consiliul U.E. adopt acte normative cu for juridic obligatorie
(regulamente, directive), care se impun statelor membre, celorlalte
institu ii comunitare i însu i Consiliului U.E.. Aceste acte normative
fac parte din dreptul derivat al Uniunii Europene i trebuie s fie
conforme cu tratatele comunitare. Ac iunea Consiliului este
justificat numai, dac urm re te realizarea obiectivului comunitar
prev zut expres în tratat.
Consiliul poate revizui tratatele comunitare i s ia decizii de natur
constitu ional (cum a fost decizia privind alegerea parlamentarilor
europeni prin sufragiu universal), sub rezerva ratific rii acestei
decizii de c tre parlamentele na ionale.
b) Politica extern i de securitate comun , politica în justi ie i
afaceri interne. Cei doi piloni interguvernamentali ai Uniunii
Europene sunt în sarcina Consiliului U.E., institu ia reprezentând
interesele statelor membre în Uniune.
Consiliul este cel care autorizeaz deschiderea negocierilor cu
statele asociate, în vederea ader rii sau cu alte state i organiza ii
interna ionale, în scopul încheierii unor acorduri interna ionale iar,
ulterior aprob acordurile interna ionale încheiate de Comisie.
Înainte de a autoriza deschiderea negocierilor Consiliul trebuie s
cear avizul conform Cur ii Europene de Justi ie, care se pronun
asupra compatibilit ii acordului cu dreptul comunitar.
68
c) Atribu ia de coordonare a politicilor economice ale Uniunii
Europene, în special pentru asigurarea func ion rii uniunii
economice i monetare.
Exist dou tipuri de politici comunitare:
- cele conduse de institu iile comunitare (politici comune);
- cele organizate de statele membre, dar care trebuie
armonizate la nivel comunitar (politicile armonizate).
d) Atribu ia de aprobare a bugetului comunitar, al c rui proiect este
depus de c tre Comisie, aceast atribu ie o împarte cu Parlamentul
European.
e) Atribu ia de propunere a membrilor unor organe comunitare, cum
ar fi Comitetul Economic i Social, Curtea de Conturi.
4.3. Parlamentul European
Parlamentul European reprezint expresia manifestat prin
alegeri directe, a voin ei politice a popoarelor Uniunii Europene, fiind
totodat cel mai mare parlament multina ional din lume. Aceast
institu ie îi reprezint pe cet enii Uniunii Europene iar, obiectivele
sale principale sunt identice cu ale oric rui parlament, de a adopta
legile cele mai bune posibil, de a controla i monitoriza utilizarea
puterii executive.
4.3.1. Istoric, No iuni definitorii
În istoria politic a Europei au existat diferite organe, foruri
care au avut ca atribu ie adoptarea legilor, a deciziilor de drept
public cele mai importante dintr-un stat. Aceste foruri au fost
denumite adunare legislativ , adunare na ional , adunare de stat
sau au purtat denumiri specifice unui singur stat sau unei zone
69
geografice (ex. Duma în Rusia; Sejm în Polonia; Riksdag în rile
Scandinave). Denumirea de Parlament se pare c a fost folosit
pentru prima dat de o cronic scris în 1183 dar, aceast
denumire folosit frecvent i în secolul XIII a înlocuit mult mai târziu
denumirile latine diverse ale adun rii claselor dominante.
Institu ia parlamentului într-o form apropiat de cea a
legislativelor din zilele noastre, a ap rut în unele state din vestul
Europei în secolele XII-XIV, ca organ reprezentativ al claselor
dominante (state în orânduirea feudal ).
Este bine de tiut c denumirea oficial a acestei institu ii
comunitare, prev zut în tratatele institutive a fost „Adunarea
general ”, doar în 1962 institu ia a decis s se numeasc
„Parlament”. Prin denumirea de parlament ast zi, în elegem în
primul rând acel organ de stat care func ioneaz pe baz
reprezentativ , fiind autoritatea public legislativ cea mai
important . Potrivit acestei defini ii parlamentul este un organ de
autoritate public , adic una dintre purt toarele suveranit ii statale.
Deciziile luate de c tre aceast institu ie fundamentate pe puterea
de stat, sunt obligatorii i trebuie tratate ca cea mai înalt form a
manifest rii de voin statal , având rang superior tuturor deciziilor
ce pot fi adoptate de celelalte organe de stat.
De i adoptarea legilor apare ca principal atribu ie
parlamentar , parlamentele moderne exercit i o atribu ie de
control asupra puterii executive, respectiv atribu ii în domeniul
adopt rii i modific rii legilor fundamentale, în cazul situa iilor de
70
urgen , la ratificarea tratatelor interna ionale sau în procedura
adopt rii bugetului.
Ideea unei uniuni între popoarele, na iunile europene,
respectiv crearea unui Parlament European a ap rut cu secole în
urm (sec. XVII-XVIII), fiind tratat i dezvoltat de c tre filozofi,
scriitori, regi, împ ra i, istorici, juri ti, politicieni i oameni de tiin
de pe b trânul continent. În 1693 William Penn (primul guvernator al
Pensylvaniei) într-una din operele sale a elaborat un proiect al
Uniunii Europene, scopul acestei uniuni fiind asigurarea p cii i a
bun st rii locuitorilor din Europa.
În secolul XVIII abatele francez Saint – Pierre men ioneaz în
opera sa „Le project de paix perpetuelle” (1713) despre crearea
unei confedera ii europene, care s aib un congres ca organ
permanent format din delega ii tuturor popoarelor. La congresul de
pace de la Paris din 1849, celebrul scriitor francez Victor Hugo
prevestea c „va veni i ziua aceea când vom tr i ca cele dou
grup ri imense Statele Unite ale Americii i Statele Unite ale
Europei s i dea mâna peste oceanul care îi împarte i prin
aceasta î i vor schimba st pânul multe produse i va înflori
comer ul i industria” urmând s reprezinte o nou grupare de puteri
pe lâng puterile deja existente (S.U.A., Anglia, Rusia i Japonia).
Astfel, dup cel de-al doilea r zboi mondial, statele democratice
occidentale fa de concep ia învechit a reprezent rii statelor strict
la nivel guvernamental, i-au dat seama c institu iile democra iei
trebuie s apar i la nivel interna ional, motiv pentru care noile
71
organiza ii interna ionale au început s func ioneze cu adun ri
parlamentare formate din delega i ai parlamentelor na ionale.
În anul 1957, prin „Conven ia relativ privind organele
comunitare comune”, cele trei comunit i (C.E.C.O., C.E.E. i
EURATOM) au dobândit dou organe comune: Curtea de Justi ie i
Adunarea Comun . Potrivit „Tratatului de Fuziune” intrat în vigoare
în 1967 a avut loc unificarea organelor principale ale celor trei
comunit i, urmând ca noile organe s fie: Parlamentul European,
Comisia European , Consiliul Ministerial i Curtea de Justi ie. Dup
înfiin area C.E.E. i EURATOM, Consiliul Mini trilor a ajuns organul
legislativ principal, iar atribu iile Adun rii Comune, care în anul 1962
i-a schimbat denumirea în Parlament European, nu au fost extinse
de i activitatea în general a crescut deoarece, noul organ deservea
trei organiza ii interna ionale. Odat cu adoptarea denumirii de
Parlament European s-a dorit sporirea importan ei acestei institu ii i
apropierea ei de un parlament na ional, de i rolul conferit prin
tratatele institutive era doar unul consultativ.
Între 7 i 10 iunie 1979 au loc primele alegeri generale
directe pentru desemnarea membrilor Parlamentului European cu o
participare de cca. 61% din partea electoratului. Tratatul privind
Uniunea European semnat la Maastricht la data de 7 februarie
1992 i intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 a constituit un punct de
cotitur în via a Parlamentului European. Acest tratat a modificat în
mod simbolic art. 137 din Tratatul C.E., care prevedea c
parlamentul „are competen e consultative i de control”, noua
reglementare prezicând c , parlamentul „exercit prerogativele cu
72
care a fost înzestrat prin Tratat”. Astfel, aceast institu ie a primit
posibilitatea de a ac iona în instan celelalte institu ii comunitare, în
sura în care acestea ar înc lca unele prerogative. În afar de
aceste modific ri, a crescut num rul domeniilor de aplicare ale
procedurilor cooper rii i aviz rii, fiind introduse procedura
codeciziei i cea a inform rii.
Tratatul de la Amsterdam din 1 mai 1999, a creat capacitatea
de aderare pentru primirea statelor est-europene de i, nu a reu it o
reform institu ional motiv pentru care la scurt timp dup intrarea
acestuia în vigoare, statele membre au fost nevoite s adopte un
nou tratat de revizuire la Nisa (decembrie 2000), totu i în cazul
Parlamentului a adus schimb ri importante.
Ultima modificare relevant este adus în domeniu de tratatul
de aderare încheiat cu România i Bulgaria care, prevede c
num rul parlamentarilor se majoreaz de la data ader rii i pân la
începutul legislaturii din 2009, Bulgaria având 18 iar, România 35
locuri de parlamentari.
Tratatul de la Lisabona este ultimul tratat semnat la data de
13 decembrie 2007, acesta intrând în vigoare în 2009. Conform art.
9A se fac urm toarele preciz ri cu privire la Parlamentul European:
1. Parlamentul European exercit împreun cu Consiliul U.E.,
func iile legislativ i bugetar . Acesta îndepline te func ii de control
politic i consultative, în conformitate cu condi iile prev zute în
tratate alegând totodat i pre edintele Comisiei Europene;
2. Aceast institu ie este este compus din reprezenta ii cet enilor
U.E., iar num rul acestora nu poate dep i apte sute cincizeci,
73
plus pre edintele. Reprezentarea cet enilor este asigurat în mod
propor ional descresc tor, cu un prag minim de ase membri pentru
fiecare stat. Nici unui stat membru nu i se atribuie mai mult de
nou zeci i ase de locuri. Consiliul Uniunii Europene adopt în
unanimitate la ini iativa Parlamentului European i cu aprobarea
acestuia, o decizie de stabilire a componen ei Parlamentului cu
respectarea principiilor men ionate anterior;
3. Membri Parlamentului European sunt ale i prin vot universal
direct, liber i secret pentru un mandat de cinci ani;
4. Parlamentul European î i alege pre edintele i biroul dintre
membrii s i.
4.3.2. Statutul parlamentarilor i func ionarea Parlamentului
European
Membrii Parlamentului European pot cumula mandatul de
parlamentar european cu cel de parlamentar na ional, dar nu pot fi
membri în guvernele na ionale sau în alte institu ii comunitare.
Parlamentarii beneficiaz de imunitate în ceea ce prive te
exprimarea opiniilor i voturilor în exerci iul func iei i nu pot fi
aresta i sau urm ri i judiciar pe teritoriul altui stat. Pe teritoriul
propriului stat se aplic legisla ia na ional , deci ace tia pot fi
aresta i cu condi ia s nu fie parlamentari na ionali. Imunitatea
european dureaz pe toat durata mandatului parlamentar,
aceasta fiind interpretarea care se degaj din deciziile Cur ii
Europene de Justi ie.
Parlamentul se întâlne te în sesiuni ordinare, lunare, de câte
o s pt mân (exceptând luna august) i în sesiuni extraordinare.
74
De asemenea, o mare parte a activit ii se desf oar în Comitete
parlamentare, câte dou s pt mâni pe lun .
Statele membre nu i-au îndeplinit obliga ia prev zut în
tratate în vederea stabilirii un singur sediu pentru Parlament,
eficien a acestuia fiind diminuat de fragmentarea geografic a
activit ii sale. Astfel, Sesiunile plenare au loc la Strasbourg,
Comitetele parlamentare se întâlnesc la Bruxelles, iar Secretariatul
general este la Luxemburg. Lucr rile se desf oar în cele 23 de
limbi oficiale, cu traducere simultan , iar documentele oficiale
trebuie traduse de asemenea în toate aceste 23 de limbi, fapt ce
îngreuneaz activitatea curent crescând costurile de func ionare
ale institu iei.
edin ele sunt publice, la ele particip membrii Comisiei
Europene, în timp ce prezen a membrilor Consiliului U.E. este
obligatorie în cadrul sesiunilor plenare. Deciziile sunt adoptate în
principiu, cu majoritatea absolut a membrilor i au forma unor
rezolu ii. De regul , Consiliul U.E. solicit opinii Parlamentului
European iar, aceast opinie este redactat de c tre Comitetul
parlamentar specializat în problema ce face obiectul solicit rii, fiind
înaintat spre aprobare plenului Parlamentului, în urma dezbaterilor
aceasta devenind rezolu ie.
4.3.3. Structura Parlamentului European
Parlamentul European este singurul organ al Uniunii
Europene ales în mod direct. Este format din reprezentan i ai
popoarelor statelor membre. Pân în 2004 a avut 626 de membri,
iar din 2004 odat cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa i a
75
Protocolului anexat acestuia a avut 732 de membri. Din 2007 cei
785 de membri ai Parlamentului European se afl aici pentru a v
reprezenta pe dumneavoastr , ca cet ean. Ace tia sunt ale i pe o
perioad de cinci ani de c tre aleg torii din cele 27 de state
membre ale Uniunii Europene, în numele a 492 de milioane de
cet eni. Este singura institu ie suprana ional ai c rei membri sunt
ale i în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul
reprezint cet enii statelor membre. Ales o dat la cinci ani,
Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi
(directive, regulamente) care influen eaz via a fiec rui cet ean.
Deoarece aceast modificare vine pe fondul l rgirii Uniunii
Europene cu zece state i apoi cu dou state, m sura va fi înso it
de reducerea num rului de reprezentan i ai fiec rui stat de
dimensiuni mari. Astfel statele mici sunt avantajate, norma de
reprezentare pentru un parlamentar din statele mari fiind stabilit la
800.000 locuitori. Din anul 2004 Germania are 99 parlamentari,
Marea Britanie Fran a, Italia 78, Spania, Polonia 54, Olanda 27,
Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia i Belgia 24, Suedia 19, Austria
18, România 35, Bulgaria 18, Malta 5. Cele 5 state mari a c ror
popula ie reprezint 70% din popula ia Uniunii, vor dispune de 57 %
din mandate iar, cele 10 state mici reprezentând 5% din popula ia
Uniunii vor dispune de 12% din totalul mandatelor.
Parlamentarii europeni sunt reuni i în grupuri politice cu
caracter mixt, adic multina ional, nu în delega ii na ionale. Cele mai
importante grupuri parlamentare sunt: Grupul sociali tilor europeni
care grupeaz partidele laburiste, socialiste sau social democrate,
76
Grupul Partidului Popoarelor Europene (Popular European), Grupul
Uniunii pentru Europa, Grupul Partidului Liberal, Grupul Verzilor, dar
sunt i parlamentari neînscri i în niciun grup parlamentar. Num rul
minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19
membri, dac provin din cel pu in 5 state membre.
Conducerea institu iei este asigurat de un pre edinte (Hans
Gert Poettering – Germania, 14 vicepre edin i, care împreun cu 6
chestori formeaz Biroul Parlamentului European – organ executiv
i de un secretariat general. Exist i un Birou l rgit la Parlamentului
European din care fac parte i pre edin ii grupurilor parlamentare.
Pre edintele este ales pe o perioad de doi ani i jum tate,
adic jum tate din legislatura parlamentar cu posibilitatea reînnoirii
mandatului. Anterior alegerii pre edintelui, cel mai în vârst dintre
deputa i îndepline te func ia de pre edinte cu titlu de decan de
vârst , pân la proclamarea alegerii pre edintelui.
Pre edintele are în principal urm toarele atribu ii:
- reprezint Parlamentul în afacerile juridice, în rela iile externe
i cu celelalte institu ii comunitare;
- se pronun cu privire la toate problemele interna ionale
majore i face recomand ri menite s consolideze Uniunea
European ;
- coordoneaz toate lucr rile Parlamentului i alege organele
constitutive (Biroul i Conferin a pre edin ilor) precum i
dezbaterile din edin ele plenare,
- se asigur de respectarea Regulamentului de procedur al
Parlamentului i garanteaz prin arbitrajul s u, buna
77
desf urare a tuturor activit ilor acestei institu ii i ale
organelor sale constitutive;
- prezint în deschiderea fiec rei reuniuni a Consiliului
European, punctul de vedere i preocup rile acestei institu ii
referitoare la subiecte specifice i la punctele înscrise pe
ordinea de zi;
- semneaz în urma adopt rii de c tre Parlament a bugetului
Uniunii Europene în a doua lectur , acesta devenind
opera ional;
- semneaz al turi de pre edintele Consiliului toate actele
legislative adoptate prin procedura de codecizie.
Indiferent dac se analizeaz opiniile pur consultative sau
dac particip la procedura de cooperare parlamentar a Actului
Unic European, ori dac î i exercit codecizia legislativ care i-a
fost atribuit în multe domenii prin Tratatul de la Maastricht,
pentru Parlament subsidiaritatea constituie o modalitate de
evaluare a valorii propunerilor primite.
Alegerile europene respect deja o serie de reguli comune: votul
universal direct, reprezentarea propor ional i un mandat de
cinci ani care se poate reînnoi. Ca regul general , locurile în
Parlament sunt distribuite în mod propor ional cu popula ia
fiec rui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un num r
fix de locuri, maximum 99 i minimum 5.
Paritatea b rba i-femei: reprezentarea femeilor în Parlamentul
European este în continu cre tere. În prezent, aproximativ o
treime din deputa i sunt femei. Deputa ii î i împart timpul de
78
lucru între Bruxelles, Strasbourg i circumscrip iile lor electorale.
La Bruxelles, particip la reuniunile comisiilor parlamentare i ale
grupurilor politice, precum i la perioadele de sesiune
suplimentare. La Strasbourg, particip la dou sprezece perioade
de sesiune. În paralel cu aceste activit i, deputa ii trebuie s
aloce timp i circumscrip iilor lor electorale. Ace tia î i exercit
mandatul în mod independent. Atribu iile deputa ilor sunt din ce
în ce mai importante influen ând toate domeniile vie ii cotidiene a
cet enilor Uniunii: mediul, protec ia consumatorilor,
transporturile,educa ia, cultura i s tatea.
4.3.4. Statutul deputa ilor
Deputa ii în Parlamentul European primesc în prezent
acela i salariu ca i deputa ii din ara în care au fost ale i. Cu toate
acestea în septembrie 2005, a fost adoptat un Statut al deputa ilor în
Parlamentul European care va elimina diferen ele salariale i va
asigura o mai mare transparen a remuner rii deputa ilor.
Acest statut va intra în vigoare de la începutul legislaturii
viitoare în 2009. Deputa ii se constituie în grupuri politice; ace tia nu
se grupeaz în func ie de na ionalitate, ci în func ie de afinit ile lor
politice. În prezent, exist 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului
European. Fiecare grup politic î i asigur organizarea intern , prin
desemnarea unui pre edinte (sau a doi pre edin i, în cazul anumitor
grupuri), a unui birou i a unui secretariat. Distribu ia locurilor
79
deputa ilor în hemiciclu se face în func ie de apartenen a politic , de
la stânga la dreapta, cu acordul pre edin ilor de grup.
Num rul minim de deputa i necesar pentru a constitui un
grup politic este de 20. Cel pu in o cincime din state membre trebuie
fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate apar ine unui
singur grup politic.
Unii deputa i nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în
acest caz, deputa i neafilia i. Înaintea fiec rui vot din cadrul
edin elor plenare, grupurile politice examineaz rapoartele
elaborate de comisiile parlamentare i depun amendamente. Grupul
politic adopt o pozi ie în urma consult rilor din cadrul s u. Niciunui
membru nu i se poate impune o anumit variant de vot. În vederea
preg tirii edin elor plenare ale Parlamentului, deputa ii se constituie
în comisii permanente specializate pe anumite domenii (în
prezentexist 20 de comisii parlamentare).
O comisie este alc tuit din 28 pân la 86 de deputa i i are
un pre edinte, un birou i un secretariat. Componen a politic a
comisiilor o reflect pe cea a edin ei plenare. Comisiile
parlamentare se reunesc o dat sau de dou ori pe lun la
Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt publice. În cadrul comisiilor
parlamentare deputa ii elaboreaz , modific i adopt propuneri
legislative i rapoarte din proprie ini iativ . Deputa ii examineaz
propunerile Comisiei i ale Consiliului, iar dac este cazul întocmesc
80
rapoarte care sunt prezentate în cadrul edin elor plenare. De
asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii i comisii
temporare pentru gestionarea unor probleme specifice, precum i
comisii de anchet în cadrul competen elor sale de control.
Pre edin ii de comisie coordoneaz lucr rile acestora în cadrul
Conferin ei pre edin ilor de comisie.
4.3.5. Competen ele Parlamentului European
Parlamentul European nu acoper o institu ie cu monopol
legislativ, deoarece Consiliul Uniunii Europene este organul
legislativ principal în Uniunea European , fapt care atrage dup
sine existen a unui a a zis deficit democratic.
4.3.5.1. Atribu iile legislative
În pofida deficitului democratic, Parlamentul European are în
primul rând competen e normative, care se exercit cu respectarea
urm toarelor reguli:
- nu are drept de ini iativ direct , dar în mod indirect Parlamentul
poate solicita Comisiei s introduc un proiect normativ la Consiliu;
- acord aviz consultativ la adoptarea unor acte de c tre Consiliu,
iar lipsa îndeplinirii acestei formalit i atrage dup sine nulitatea
actului normativ;
- emite aviz conform la aderarea, asocierea unor state ter e sau la
încheierea unor tratate interna ionale cu state ter e i organiza ii
interna ionale;
- adopt bugetul împreun cu Consiliul U.E. cu exclusivitate în
privin a cheltuielilor neobligatorii;
81
- particip la procedura cooper rii, având atribu ia de a interveni în
procesul legislativ desf urat la Consiliu. Votul negativ al
Parlamentului atrage dup sine votarea cu unanimitate de c tre
Consiliu;
- procedura codeciziei rezerv în favoarea Parlamentului atribu ii
legislative, votul negativ al acestuia ducând la neadoptarea actului
normativ în cauz .
4.3.5.2. Atribu ii de numireParlamentul European are importante atribu ii în numirea
Comisiei, Ombudsmanului, Organului îns rcinat cu protec ia datelor
personale, membrilor Comitetului Director al B ncii Centrale
Europene i membrilor Cur ii de Conturi.
Cea mai important atribu ie de numire vizeaz desemnarea
membrilor Comisiei, procedura concret derulându-se dup cum
urmeaz :
- dup ce Consiliul a convenit asupra unei propuneri în vederea
desemn rii pre edintelui Comisiei, pre edintele Parlamentului îl
invit pe candidatul propus s fac o declara ie i s i prezinte
orient rile politice în fa a Parlamentului;
- aceast declara ie este urmat de o dezbatere unde este invitat i
Consiliul;
- Parlamentul aprob sau respinge persoana propus cu majoritatea
voturilor exprimate în secret;
- în cazul când candidatul este ales, pre edintele informeaz
Consiliul invitându-l s propun de comun acord cu pre edintele
ales, candida ii pentru diferitele posturi de comisari;
82
- pre edintele, dup consultarea Pre edintelui ales al Comisiei invit
candida ii ale i pentru diferite posturi de comisari s se prezinte în
fa a diferitelor comisii parlamentare, în func ie de domeniul lor
probabil de acivitate, pentru audieri care sunt publice.
- pre edintele ales prezint colegiului comisarilor i programul
acestuia în cadrul unei edin e a Parlamentului la care sunt invita i
to i membrii Consiliului. Aceast declara ie este urmat de o
dezbatere, iar la încheierea acesteia orice grup politic sau un num r
de cel pu in 40 de deputa i poate depune o propunere de rezolu ie.
4.3.5.3. Competen e de control
Atribu iile de control asigur Parlamentului posibilitatea
exercit rii mo iunii de cenzur împotriva Comisiei, precum i
constituirea unor comisii temporare i de anchet . Totodat ,
Parlamentul are dreptul la ac iune în fa a Cur ii de Justi ie a
Comunit ii Europene în cazul când consider c anumite state
membre sau organe comunitare au înc lcat dreptul comunitar.
Mo iunea de cenzur la adresa Comisiei poate fi depus de o
zecime din membrii care compun Parlamentul, la Pre edintele
acestuia, dup care aceasta este transmis Comisiei. Dezbaterea
mo iunii are loc la cel pu in 24 de ore dup anun area deputa ilor cu
privire la depunerea acesteia. Mo iunea se adopt cu majoritatea de
dou treimi din totalul voturilor exprimate, reprezentând majoritatea
membrilor care compun Parlamentul.
În termenele stabilite de tratate i de statutul Cur ii de Justi ie
pentru ac iunile introduse de institu ii ale Uniunii Europene sau de
persoane fizice sau juridice, Parlamentul examineaz legisla ia
83
comunitar i m surile de executare prin a se asigura c tratatele
cu privire la prerogativele acestei institu ii au fost respectate în
totalitate.
4.3.5.4. Alte competen e
Parlamentul dezbate rapoartele i d rile de seam ale altor
institu ii sau organe comunitare în mod public. În concret, aceste
rapoarte sunt:
- raportul anual al Comisiei privind func ionarea Comunit ilor;
- raportul anual al Comisiei privind execu ia bugetului;
- raportul B.C.E. privind politica monetar ;
- raportul Cur ii de Conturi;
- raportul Ombudsmanului;
- raportul Consiliului U.E. despre situa ia drepturilor omului,
respectiv politica extern ;
- darea de seam a pre eden iei Consiliului Uniunii Europene.
Prin examinarea acestor rapoarte, Parlamentul î i poate exercita de
fapt altfel de competen e de control.
4.3.6. Ombudsmanul european
Etimilogic termenul „ombudsman” provine din practica de
judecat a triburilor germane. Pentru comiterea unei fapte care leza
interesele comunit ii, f ptuitorul putea fi scos în afara legii sau
familia lui putea pl ti desp gubiri celor leza i. Persoana neutr
desemnat s colecteze desp gubirea era ombudsman-ul (Vlad
Monica, 1999).
84
Ombudsmanul zilelor noastre nu este un avocat al
cet eanului, de i institu ia corespunz toare din dreptul românesc
poart denumirea de „avocatul poporului”, deoarece atitudinea
acestuia trebuie s fie impar ial . Acesta nu reprezint
institu ionalizarea neîncrederii în administra ie, ci îndepline te o
func ie de mediere.
Ombudsmanul este ales de c tre Parlament pe durata unui
mandat de 5 ani (cu posibilitate de reînnoire) i cerceteaz
plângerile cet enilor prin care ace tia reclam abuzuri ale
institu iilor comunitare (nu i abuzurile organelor na ionale sau
locale), aceast func ie fiind introdus prin Tratatul de la Maastricht.
Aceast persoan este aleas dintre personalit ile care sunt
cet eni ai U.E., bucurându-se de toate drepturile civile i politice,
prezentând toate garan iile de independen i îndeplinind condi iile
necesare în ara de origine pentru exercitarea celor mai înalte func ii
jurisdic ionale sau eventual posed o experien recunoscut pentru
îndeplinirea func iei de Ombudsman.
Acesta are de rezolvat peti iile privind abuzurile comise de
institu iile i organele comunitare. Pot fi considerate abuzuri ale
organelor comunitare (f cele comise de c tre organele
jurisdic ionale): ab inerile nejustificate ale acestora, ac iunea
contradictorie cu obliga iile legale, discriminarea, abuzul de putere,
lipsirea sau refuzul ilegal de informa ie, amânarea abuziv i
neglijen a. Ombudsmanul informeaz Parlamentul cu privire la
cazurile de administrare defectuoas pe care le descoper , iar
comisia component poate întocmi un raport în leg tur cu acestea.
85
La sfâr itul fiec rei sesiuni anuale, acesta prezint Parlamentului un
raport cu privire la rezultatele anchetelor întreprinse. Comisia
competent întocme te un raport care se prezint Parlamentului în
scopul dezbaterii.
O zecime din deputa ii Parlamentului pot solicita destituirea
Ombudsmanului pe motiv c nu mai îndepline te condi iile necesare
exercit rii func iilor sale sau pentru c a comis o abatere grav .
4.4. Curtea European de Justi ie
Curtea de Justi ie a Comunit ilor Europene, numit pe scurt
i Curtea European de Justi ie (C.E.J.) î i are sediul la Luxemburg
i este organul juridic al Comunit ilor Europene. În sistemul politic
al Uniunii Europene, C.E.J. are rolul puterii juridice; denumirea
corect a C.E.J. ar fi trebuit s fie îns Cur ile de Justi ie ale
Comunit ilor Europene, fiindc între timp au ap rut trei instan e
diferite. Curtea European de Justi ie nu trebuie confundat cu
Curtea European de Justi ie pentru Drepturile Omului cu sediul la
Strassbourg, care este o institu ie a Consiliului Europei.
Curtea European de Justi ie este institu ia jurisdic ional ce
vegheaz la aplicarea dreptului comunitar, solu ionând disputele
dintre statele membre i Comisia European , dintre institu iile U.E.,
dintre persoanele fizice i juridice i Uniune. Are misiunea de a
asigura aplicarea i respectarea dreptului comunitar pe întreg
teritoriul Uniunii Europene. Curtea ac ioneaz ca:
86
- instan administrativ , atunci când controleaz legalitatea actelor
comunitare i judec recursurile func ionarilor comunitari;
- instan constitu ional , atunci când interpreteaz tratatele
comunitare sau judec recursurile împotriva unui stat membru care
nu- i respect obliga iile din tratate;
- instan civil , când judec litigiile ce au ca obiect acordarea de
daune – interese ;
- instan de apel, când solu ioneaz recursurile introduse împotriva
hot rârilor pronun ate de Tribunalul de prim Instan .
4.4.1. Competen ele Cur ii Europene de Justi ie
Sarcinile C.E.J. sunt prev zute în art. 220-245 din Tratatul
U.E. precum i în propriul s u statut. Acestea constau în asigurarea
interpret rii uniforme a legisla iei europene. În 1989, pentru a u ura
activitatea C.E.J. a fost înfiin at Curtea European de Justi ie de
Prim Instan (C.E.J.-P.I.) i apoi în 2004 o alt instan , pentru
probleme care privesc func ionarii publici: Tribunalul func ionarilor
publici ai Uniunii Europene. De atunci C.E.J. nu mai este
competent decât pentru solu ionarea c ilor de atac înaintate de
persoanele fizice i juridice împotriva deciziilor luate de Curtea
European de Justi ie de Prim Instan . Mai nou îns cu pu ine
excep ii, C.E.J. r spunde i de dosarele de chemare în judecat în
prim instan înaintate de statele membre ale U.E. împotriva
Comisiei Europene.
În ac iunile formulate de Comisia European (de ex. pentru
înc lcarea tratatului U.E.) sau de alte organe comunitare i în
87
ac iunile formulate de statele membre împotriva altor organe decât
Comisia European , precum i pentru luarea deciziilor în ac iunile
prejudiciale) r mâne competent tot Curtea European de Justi ie.
Procedura în cazul înc lc rii tratatului U.E. (art. 226 Tratatul
U.E.): Comisia European are dreptul – dup încheierea unei
proceduri preliminare – s ac ioneze în judecat în fa a C.E.J.
statele membre ale U.E.. Curtea de justi ie verific întâi dac acel
stat a înc lcat sau nu obliga iile ce-i revin prin Tratatul U.E.. Pentru
aceasta la C.E.J. trebuie înaintat o cerere de chemare în judecat ,
care se public par ial în Monitorul Oficial al U.E. i se remite
pârâtului. Dup cum e cazul, se poate trece apoi la administrarea
probelor i la judecata în fond. În finalul acesteia procurorul general
formuleaz cererile finale, în care sugereaz sentin a ce va fi
pronun at , f îns ca C.E.J. s fie obligat s in cont de aceste
sugestii. Conform dispozi iilor art. 227 din Tratatul U.E. exist i
posibilitatea ca un stat membru s ac ioneze în judecat în fa a
C.E.J. un alt stat membru (dup procedura preliminar în care
intervine i Comisia European conf. art. 227 alin. 2-4 din Tratatul
U.E.).
Procedura prejudiciar (art. 234 din Tratatul U.E.): Instan ele
na ionale pot (resp. trebuie, atunci când este vorba de ultima
instan cum ar fi Curtea Suprem de Justi ie, Curtea
Constitu ional , etc.) cere C.E.J. l muriri cu privire la interpretarea
dreptului comunitar. În plus, aceste instan e pot solicita C.E.J. s
verifice dac un anumit act legislativ european este valabil. Acest
88
lucru trebuie s asigure în primul rând aplicarea unitar a dreptului
comunitar de c tre instan ele na ionale, care se ocup de aplicarea
pe plan na ional a legilor europene. Pentru a putea solicita opinia
C.E.J. judecata în fond derulat la instan a na ional trebuie s
depind (în mod decisiv pentru solu ionarea cauzei) de
interpretarea, responsabilitatea i valabilitatea legilor comunitare.
Instan a va suspenda judecata în fond pân la primirea r spunsului
de la C.E.J.. Cererea solicitat va fi întâi tradus în toate limbile
oficiale i apoi publicat în Monitorul Oficial al U.E.. Acest lucru
ofer p ilor, statelor membre i organelor U.E. posibilitatea de a
lua pozi ie în problema respectiv . Dup care are loc o dezbatere în
fond, cu pledoaria inut de procurorul general i apoi se
procedeaz la pronun area sentin ei. Instan a solicitant este
obligat s respecte sentin a pronun at de C.E.J..
O particularitate a C.E.J. este procurorul general. Acesta,
dup ce p ile au fost audiate la judecata în fond, are rolul de a
întocmi o propunere privind sentin a ce urmeaz a fi pronun at .
Procurorul general nu reprezint îns interesele unei anumite p i,
cererile sale trebuind s aib un caracter independent i neutru.
C.E.J. nu este obligat s accepte propunerile f cute de procurorul
general, dar de obicei instan a respect în propor ie de ¾ cele
solicitate de acesta. Limba folosit în timpul proceselor este una din
limbile oficiale ale U.E.. Conteaz în primul rând din ce ar provine
partea care a formulat cererea de chemare în judecat i din ce ar
este pârâtul. Aceast regul asigur oric rei persoane din U.E.
89
posibilitatea de a participa la actele procesuale în limba sa matern .
Interven iile p ilor procesuale i ale judec torilor sunt traduse de
interpre i, la fel ca i toate documentele care fac parte din dosarul
cauzei.
Limba folosit pe plan intern la C.E.J. este franceza. Acest
lucru se explic prin faptul c în momentul înfiin rii Comunit ii
Europene în anul 1957 majoritatea popula iei din cele ase ri
fondatoare (Belgia, Germania, Fran a, Italia, Luxemburg, Olanda)
era vorbitoare de limba francez . La ora actual tendin a este de a
folosi mai mult limba englez , datorit faptului c majoritatea
juri tilor din rile recent aderate i-au urmat studiile par ial în limba
englez i mai pu in în limba francez .
Curtea de justi ie îndepline te dou func ii, manifestându-se în
diferite moduri, în func ie de ipostaza în care se afl :
a) func ia jurisdic ional
- când ac ioneaz ca o curte constitu ional , judecând recursurile
contra unei institu ii comunitare sau a unui stat membru care nu- i
respect obliga iile din tratate sau atunci când interpreteaz
tratatele comunitare;
- când se comport ca o curte administrativ , controlând
legalitatea actelor comunitare i judecând recursurile func ionarilor
comunitari;
- în exercitarea atribu iilor unei jurisdic ii civile, solu ionând
cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese;
90
- când ac ioneaz ca o curte de apel, judecând recursurile
împotriva hot rârilor date de Tribunalul de Prim instan .
b) o func ie consultativ , întrucât emite avize în cazul în care se
pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor
acorduri interna ionale.
4.4.2. Tribunalul de Prim Instan
Acest Tribunal este un organ comunitar chemat s asigure
respectul dreptului în interpretatea i aplicarea prezentului tratat.
(Tratatul de la Nisa). Structura i func ionarea Tribunalului de Prim
Instan ca organ comunitar, sunt similare Cur ii de Justi ie. El are
dreptul de a- i stabili singur regulile de conduit i func ionare, cu
acordul Cur ii de Justi ie i cu aprobarea unanim a Consiliului U.E.
deoarece aceste reguli nu au fost înc stabilite.
Odat cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa,
Tribunalul va fi format din câte un judec tor din fiecare stat membru,
iar prin statutul Cur ii Europene de Justi ie poate fi prev zut
existen a avoca ilor generali. Pân când vor fi institui i avoca ii
generali, atribu iile acestora sunt îndeplinite de judec tori.
Judec torul care exercit atribu ia de avocat general nu poate
participa la pronun area hot rârii în cauza respectiv .
Competen a Tribunalului:
- ac iunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de
Consiliul UE i Parlament, a actelor emise se Consiliul UE,
Comisia European i Banca Central European ;
- ac iunea în caren împotriva institu iilor comunitare;
- contenciosul func iei publice comunitare;
91
- recursul împotriva hot rârilor camerei jurisdic ionale;
- chestiunile prejudiciale de interpretare i de apreciere a
validit ii, responsabilitatea extracontractual a Comunit ilor,
precum i cea contractual , când s-a stabilit clauz
compromisorie.
Prin excep ie de la aceste reguli de competen , ac iunile
introduse de institu iile comunitare, de statele membre sau de
Banca Central European sunt de competen a Cur ii Europene
de Justi ie.
Rela ia dintre Tribunalul de Prim Instan i Curtea European
de Justi ie este similar rela iei dintre un tribunal i o curte de
apel dintr-un sistem de drept na ional. Astfel, hot rârile
Tribunalului de Prim Instan pot fi atacate cu recurs, motivat
numai pe probleme de drept, în fa a Cur ii de Justi ie
(incompeten a tribunalului, violarea dreptului comunitar de c tre
tribunal, iregularit i de procedur v toare pentru parte).
Prin Tratatul de la Nisa s-a prev zut posibilitatea înfiin rii, pe
lâng Tribunalul de Prim Instan a unor Camere
jurisdic ionale, specializate pe anumite domenii i ale c ror
hot râri s fie supuse recursului pentru chestiuni de drept sau
apelului pentru chestiuni de fapt, în fa a Tribunalulului de Prim
Instan . Un prim astfel de tribunal specializat este Tribunalul
Serviciului Public, înfiin at în noiembrie 2004 pentru a judeca
litigii privind func ia public . El este compus din 7 judec tori, iar
92
deciziile sale sunt contestabile cu apel în fa a Tribunalului de
Prim Instan i cu recurs în fa a Cur ii de Justi ie.
4.4.3. Rela ia dintre Curtea European de Justi ie i CurteaEuropean a Drepturilor Omului
Comunit ile europene nu sunt parte la Conven ia European
a Drepturilor Omului, îns statele membre ale acestor comunit i
au semnat Conven ia. Datorit acestei realit i, Curtea
European de Justi ie a sus inut în deciziile sale necesitatea
încadr rii drepturilor fundamentale individuale ap rate de
Conven ie între principiile generale ale dreptului comunitar, idee
reluat i inserat în Tratatul de la Maastricht.
În consecin , Conven ia constituie o surs important de
inspira ie pentru Curtea European de Justi ie, în privin a
întinderii drepturilor individuale fundamentale ap rate prin ea.
Instan a comunitar nu este inut de interpret rile date
Conven iei de c tre organele jurisdic ionale de la Strasbourg.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Curtea European de Justi ie
a primit anumite competen e în materia drepturilor fundamentale,
cum ar fi dreptul de azil sau libera circula ie a persoanelor, îns
este în continuare de competen a C.E.D.O. de a se pronun a
asupra drepturilor publice.
O încercare de reglare a situa iei s-a realizat la Nisa, în 2000,
când a fost adoptat Carta drepturilor fundamentale din Uniunea
European , elaborat de o Conven ie compus din 30 de
reprezentan i ai parlamentelor na ionale, 16 reprezentan i ai
Parlamentului European, 15 reprezentan i ai efilor de stat sau
93
de guvern i un comisar european. Prin Cart s-a dorit oferirea
Cur ii Europene de Justi ie a unui instrument pentru analiza
compatibilit ii actelor comunitare sau statale cu drepturile
fundamentale.
Dintre drepturile fundamentale se aminte te: inviolabilitatea
domiciliului, dreptul de a forma sindicate, dreptul de a respecta
via a privat , dreptul de a alege i a fi ales.
4.4.4. Viitorul Cur ii Europene de Justi ie Conferin a interguvernamental de la Nisa, din 2000 a luat în
discu ie problema reform rii Cur ii Europene de Justi ie,
confruntat cu cre terea cauzelor aduse în fa a sa spre
solu ionare, de la 5 în 1986 la 899 în 1999 i dep ind 1000 în
2003.
Reforma preconizat vizeaz deblocarea Cur ii prin
reducerea chestiunilor prejudiciale solu ionate la acest nivel i
responsabilizarea treptat a judec torilor na ionali în procesul de
interpretare a dreptului comunitar, de asemenea se dore te
sesizarea direct a Cur ii numai cu acele recursuri considerate
esen iale pentru buna func ionare a Uniunii Europene.
4.5. Curtea de Conturi
În vederea protej rii intereselor financiare ale Uniunii
Europene, în prezent exist dou organisme majore – Curtea de
Conturi a Comunit ilor Europene ( cunoscut i drept Curtea de
Conturi) i Oficiul European de Lupt Contra Fraudei (O.L.A.F.),
structur a Comisiei europene pentru coordonarea c reia este
responsabil responsabilul pentru buget. Ideea apari iei unei astfel
94
de institu ii a fost promovat de Parlamentul European care
sugerase în repetate rânduri faptul c bugetul comunitar avea
nevoie de o institu ie independent i suprana ional de control
financiar.
Din punct de vedere istoric, crearea Cur ii Europene de
Conturi coincide cu modelarea puterilor Parlamentului European.
Rela iile acesteia cu Parlamentul au fost întotdeauna stricte, rigide
dar, mult mai flexibile i mai înt rite cu Comisia de la Bruxelles.
Totu i Curtea European de Conturi nu este un organ legat de
Parlament, diferen a resim indu-se în raport cu institu iile na ionale
de control financiar belgiene, spaniole sau britanice ea veghind la
ocrotirea independen ei sale, mai ales în programarea controalelor.
4.5.1. Rolul Cur ii de Conturi
Curtea European de Conturi este o institu ie independent ,
îns rcinat cu verificarea gestiunii finan elor comunitare. Aceasta se
realizeaz un control extern, independent de organele comunitare.
Înfiin at în 1977 pe baza prevederilor Tratatului bugetar din 1975,
Curtea de conturi are sediul la Luxemburg i este cea mai pu in
cunoscut dintre Institu iile Uniunii Europene. Statutul de Institu ie
comunitar i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht.
Rolul Cur ii de Conturi este acela de institu ie specializat în
controlul financiar exercitat asupra institu iilor comunitare, asupra
modului de încasare a veniturilor comunitare i de realizare a
cheltuielilor din bugetul comunitar. Curtea controleaz
managementul financiar al conducerilor institu iilor i organismelor
comunitare.
95
Rapoartele redactate de institu ie sunt cu caracter general,
anuale, privesc modul de administrare a conturilor comunitare i
determin desc rcarea de gestiune a Comisiei Europene în privin a
administr rii bugetului comunitar sau pot interveni pentru anumite
probleme specifice, la cererea altor institu ii comunitare sau din
oficiu. În activitatea de control, Curtea poate cere documente sau s
fac propriile investiga ii atunci când ac ioneaz pe teritoriul statelor
membre, organele fiscale na ionale sunt inute s -i acorde sprijinul
necesar.
Tratatul de la Amsterdam a l rgit aria controlului financiar i la
organismele publice sau private beneficiare a unor fonduri
comunitare.
Cur ii de conturi îi lipse te atribu ia jurisdic ional . Jurisdic ia
financiar apar ine doar Cur ii Europene de Justi ie, f ca în prim
instan solu ionarea litigiilor fiscale s fie încredin at unui corp
specializat de judec tori financiari.
Totodat , trebuie remarcat c , în conformitate cu dispozi iile
comunitare adoptate la Nisa, exist posibilitatea înfiin rii unor
Camere specializate pe lâng Tribunalul de Prim Instan , prin
urmare putem s presupunem c , mai mult ca sigur una din
camerele specializate va avea specific financiar i fiscal.
96
4.5.2. Structura Cur ii de Conturi
Curtea de conturi este compus din 27 de membri, câte un
reprezentant al fiec rui stat membru numit pe o perioad de 6 ani,
al c rui mandat poate fi reînnoit.
Numirea se face de c tre Consiliul U.E. cu majoritate calificat dup
ob inerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului European
i pe baza propunerilor înaintate de statele membre. Curtea are un
pre edinte ales dintre membri acesteia, pentru un mandat reînnoibil
la 3 ani. Institu ia î i poate organiza, ca structuri de lucru, Camere
interne specializate.
Membrii Cur ii de conturi trebuie s fie independen i în
exercitarea sarcinilor comunitare, numai în acest fel institu ia putând
func iona în mod eficient ca organ de control comunitar. Ei trebuie
aib preg tire de specialitate, corespondent unui expert
na ional dintr-un corp de control contabil extern sau s fi fost
membri ai Cur ilor de conturi na ionale.
Curtea de Conturi are aproximativ 800 de angaja i, inclusiv
traduc tori i administratori, precum i auditori. Ace tia sunt
împ i în grupuri de audit i preg tesc rapoarte preliminare pe
baza c rora Curtea adopt decizii. Auditorii efectueaz frecvent
controale la sediul unor institu ii ale Uniunii Europene, în statele
membre i în orice ar care prime te ajutoare din partea Uniunii.
De i activitatea cur ii are leg tur cu banii de care este responsabil
Comisia, peste 80% din cheltuielile U.E. sunt administrate de
autorit ile na ionale.
97
Institu ia nu de ine puteri legale, iar dac auditorii descoper
fraude sau nereguli informeaz O.L.A.F. – Oficiul European de
Lupt Antifraud . Deci, principalul rol al Cur ii de Conturi este de a
verifica dac bugetul U.E. este corect implementat, garantând astfel
eficien a i transparen a activit ilor Uniunii.
Capitolul 5
Organe comunitare
În spe doctrina european , face distinc ie între institu iile
comunitare (cele cinci men ionate i în tratatele comunitare) care
de in un rol esen ial în procesul de integrare comunitar i organele
comunitare care sunt entit i institu ionale cu rol secundar, care
prezint de regul competen e tehnice i de avizare.
5.1. Comitetul Economic i Social (ECOSOC) - are sediul la
Bruxelles, este format din 344 membri care sunt numi i de Consiliul
U.E. cu majoritate calificat , având un mandat de 4 ani în baza
listelor propuse de statele membre (tab. 5.1.)
Componen a Comitetului Economic i Social
Tabelul 5.1.
Statul Nr.locuri
Statul Nr.locuri
Statul Nr.locuri
Germania 24 Portugalia 12 Lituania 9
Regatul Unit 24 Cehia 12 Letonia 7
Fran a 24 Ungaria 12 Slovenia 7
Italia 24 Suedia 12 Estonia 7
98
Spania 21 Austria 12 Luxemburg 6
Polonia 21 Bulgaria 12 Cipru 6
România 15 Danemarca 9 Malta 5
Olanda 12 Finlanda 9
TOTAL 344Belgia 12 Slovacia 9
Grecia 12 Irlanda 9
Activitatea consilierilor este împ it în trei grupuri:
- Grupul I – Angajatori (Sectoare publice i private din
industrie, comer , finan e – întreprinderi mari);
- Grupul II – Salaria i (Confedera ii sindicale na ionale);
- Grupul III – Activit i diverse (Agricultori, consumatori,
economie social , me te ugari i IMM-uri, organiza ii non-
guvernamentale i de mediu, profesiuni liberale).
Acesta este corespondentul la nivel comunitar al structurilor
organiza iilor na ionale menite s reprezinte categoriile socio-
economice-profesionale. Pre edintele acestui for comunitar este
ales din rândul membrilor, pentru un mandat de 2 ani iar, membrii
i reprezint interesele categoriilor socio-profesionale i
economice din care provin, nu pe cele ale statului de origine.
Astfel, sunt reprezentate la acest nivel diferite industrii
produc toare de bunuri, comercian ii, consumatorii, fermierii, micii
produc tori i diverse profesii liberale (avoca i, doctori, arhitec i).
Comitetul economic i social are un rol consultativ la nivelul
U.E., el putând fi consultat de c tre Consiliul U.E. sau de Comisia
European înainte ca o decizie s fie luat , numai atunci când
aceste institu ii consider c este necesar sau când tratatele impun
99
acest lucru. În ultimul timp aceast consultare a devenit obligatorie
mai ales în domeniul pie ei unice comunitare, a armoniz rii fiscale i
a noilor politici comunitare (politica social , politica transporturilor,
politica educa ional , protec ia consumatorului, protec ia mediului)
care sunt elaborate în cadrul spa iului comunitar european. Dac
lipse te avizul consultativ al Comitetului economic i social, actul
însu it de Consiliul U.E. poate fi anulat de Curtea European de
Justi ie.
Acest organ comunitar poate emite avize din oficiu în
leg tur cu acte comunitare care se afl în diferite stadii de
adoptare sau de aplicare.
Lipsa de omogenitate a Comitetului poate fi considerat un
aspect negativ, acest fapt datorându-se intereselor de multe ori
contrare ce sunt reprezentate la nivelul acestuia, de aici rezultând
dificultatea adopt rii unei pozi ii comune cu celeritate.
Emiterea unui aviz necesit întrunirea unei majorit i
absolute de voturi, u urând în acest fel adoptarea acestuia, dar
membrii comisiei prefer s fac lobby pe lâng Comisie atunci
când doresc sus inerea opiniilor i a intereselor categoriei din care
fac parte.
Contribu ia Comitetului economic i social poate fi analizat
pe trei niveluri:
- membrii acestei institu ii grupeaz într-o singur organiza ie o
expertiz considerabil , fiind persoane care lucreaz pe teren,
profund ancora i în via a economic i social a rilor lor.
Capacitatea acestora de expertiz este pus în valoare prin
100
metodele de lucru utilizate (grupuri de studiu, utilizarea exper ilor i
audien ele publice);
- reprezint un loc în care se elaboreaz solu ii prin schimburi de
opinii i prin c utarea compromisului sau a consensului, atunci când
pozi iile ini iale sunt divergente sau chiar opuse;
- originea membrilor (proveni i din mediul profesional) conchide c ,
aceast institu ie reprezint un receptacul al întreb rilor i
aspira iilor organiza iilor societ ii civile cu privire la toate aspectele
integr rii europene.
5.2. Comitetul tiin ific i Tehnic al Euratom – este asem tor
celuilalt comitet consultativ, cu deosebirea c î i desf oar
activitatea în domeniul specific al energiei atomice. Este numit pe o
perioad de 5 ani de c tre Consiliul U.E. cu consultarea Comisiei
Europene. Când se inten ioneaz adoptarea unui act comunitar în
doemniul s u de competen , acest Comitet trebuie consultat
obligatoriu de c tre institu iile de decizie comunitare.
5.3. Banca European de Investi ii (B.E.I.)A fost înfiin at în 1958, pe baza Tratatului de la Roma cu
scopul de a sprijini pia a european prin finan area unor proiecte
care s reduc decalajele economice între regiunile din spa iul
comunitar. Se prezint ca o institu ie financiar independent cu
personalitate juridic proprie, cu sediul la Luxemburg, având ca
membri statele U.E. care au subscris i capitalul social al b ncii. În
ultimile decenii B.E.I., a început s finan eze i alte proiecte, în
special în domeniul cercet rii i dezvolt rii. Datorit pozi iei pe pia a
de capital, Banca poate strânge fonduri cu dobânzi foarte sc zute,
101
ceea ce îi permite s acorde credite cu dobânzi mici, împrumuturi ce
pot fi contractate de institu ii publice i private, cu condi ia ca
investi iile s fie compatibile cu politicile comunitare în domeniile de
interes ale Uniunii. Printre aceste domenii se num cre terea
competitivit ii în industrie, promovarea progresului de integrare
economic , modernizarea re elelor europene de transport i
protejarea mediului înconjur tor.
Prin Tratatul de la Maastricht, Banca European de Investi ii
a primit i alte competen e legate de sus inerea statelor candidate la
aderare, în a a fel încât acestea s beneficieze de o tranzi ie mai
oar .
Conducerea b ncii este asigurat astfel:
1. Consiliul Guvernatorilor, format din Mini tri de finan e
ale statelor membre care au întâlniri anuale;
2. Consiliul de administra ie alc tuit din 27 membri
propu i de c tre statele membre i unul propus de
Comisia European care lucreaz cu jum tate de
norm ;
3. Comitetul de conducere care are norm întreag , din
care face parte Pre edintele b ncii i cei 7
vicepre edin i care sunt numi i de Consiliul
Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.
Resursele financiare în marea majoritate, sunt ob inute de pe
pie ele interna ionale de capital, care este cotat cu rangul maxim
(AAA), iar câ tigurile ob inute sunt alocate, pe baze non-profit
ac iunilor de sprijinire a statelor membre cu un grad redus de
102
dezvoltare. Competen ele pe care B.E.I. le-a dobândit prin Tratatul
de la Maastricht au stimulat adoptarea unor politici economice de
cooperare cu state ter e, prin acordarea de împrumuturi regiunilor
mai pu in dezvoltate, care au încheiat parteneriate economice cu
U.E. în scopul de a le integra mai bine în economia mondial .
Astfel, Banca European de Investi ii aloc fonduri în peste 130 de
state (din Europa Central i de Est, Zona M rii Mediterane, Africa,
Zona Caraibelor, Pacific).
Împrumuturile acordate în interiorul U.E. sunt destinate
finan rii proiectelor ce urm resc unul dintre urm toarele obiective:
- dezvoltarea economic a regiunilor mai pu in favorizate;
- ameliorarea re elelor transeuropene în sectoare precum:
transporturile, telecomunica iile i energia;
- înt rirea competitivit ii interna ionale a industriei i integr rii
sale la scar european ;
- sus inerea întreprinderilor mici i mijlocii;
- protec ia mediului i a cadrului de via , prin promovarea
amenaj rii urbane i ocrotirea patrimoniului arhitectural al
Uniunii.
De i este o institu ie autonom în ceea ce prive te finan area
proiectelor din interiorul Uniunii Europene, atunci când sprijin U.E.
în politicile adresate statelor ter e, aceast institu ie trebuie s fie
mandatat de Consiliul Uniunii (prin Consiliul Mini trilor Economiei
i Finan elor – ECOFIN) pe baza hot rârilor Consiliului i
Parlamentului European.
103
Împrumuturile acordate în afara U.E. sunt destinate finan rii
politicilor de cooperare puse în practic de c tre Uniune vis a vis de
rile care nu fac parte din aceasta. În momentul de fa , Banca
European de Investi ii opereaz în mai mult de 100 ri astfel:
- prin sus inerea proiectelor de dezvoltare economic în rile
Europei Centrale i de Est, în scopul preg tirii lor pentru aderarea la
structurile U.E.;
- pentru încurajarea proiectelor transfrontaliere de infrastructur i
de protec ie a mediului, precum i pentru dezvoltarea sectorului
privat productiv în rile din zona mediteranean ;
- la asigurarea procesului de pace din Orientul Mijlociu, precum i
pentru sus inerea programelor de reconstruc ie în aceste zone;
- pentru ajutorarea a 70 de ri din Africa, Caraibe i Pacific,
semnatare a Conven iei de la Lomé;
- în vederea finan rii proiectelor de interes comun în domenii
precum: tehnologii, întreprinderi mixte, protec ia mediului în rile
Asiei i Americii Latine.
5.4. Banca European pentru Reconstruc ie i Dezvoltare
(B.E.R.D.) – institu ie financiar îndependent de Uniunea
European , cu sediul la Londra, creat în 1991, la sugestia
pre edintelui francez François Mitterrand, cu scopul de a promova
restructurarea economic i liberalizarea economiei fostelor state
comuniste din Europa. Dup un scandal din 1993, legat de
cheltuirea pentru construirea sediului a unor sume mai mari decât
împrumuturile destinate fostelor state comuniste, Banca European
pentru Reconstruc ie i Dezvoltare a reu it totu i s i câ tige
104
credibilitatea, finan ând în mod special proiecte din fostele state
sovietice. Întrucât acordarea creditelor este condi ionat de
respectarea de c tre statele debitoare a principiilor democratice i
ale economiei de pia , B.E.R.D. este un instrument important
pentru transformarea economic i politic a fostelor state
comuniste din Europa, multe din ele candidate sau deja membre ale
Uniunii Europene.
5.5. Comitetul Regiunilor Uniunii EuropeneÎnfiin at prin Tratatul de la Maastricht (1992) i fiind
opera ional din anul 1994, la Bruxelles, Comitetul Regiunilor este o
institu ie fondatoare a Uniunii Europene având rolul de a sprijini
procesul decizional din cadrul U.E. prin opinii cu privire la
problemele ce pot afecta cet enii europeni la nivel local sau
regional. Tratatul de Nisa a impus membrilor acestei institu ii s
dispun de un mandat electoral din partea unei colectivit i
regionale sau locale sau s fie r spunz tori din punct de vedere
politic în fa a unei adun ri alese.
Structura caracteristic a unor state europene, cum ar fi
Germania, Belgia, Italia, Spania care este dominat de regionalizare
i descentralizare, dar i dorin a entit ilor federate sau regionale de
a fi implicate activ în procesul de luare a deciziilor în cadrul Uniunii
Europene au condus la constituirea Comitetului regiunilor. Creat sub
form de organ consultativ i format din reprezentan i ai diferitelor
entit i locale sau regionale din statele membre, autonome fa de
aceste state, Comitetul regiunilor este organizat pe grupuri politice:
popularii, sociali tii, liberalii i radicalii. Repartizarea locurilor care
105
revin fiec rei ri se face în func ie de structura ei administrativ
care este destul de diversificat : land-uri, departamente i unit i
administrative cu regim lingvistic specific. Astfel, spre exemplificare,
Belgia trebuie s asigure prezen a în organismul comunitar a 6
vorbitori de flamand , 5 vorbitori de francez i unul de german , iar
Spania atribuie 18 locuri reprezentan ilor comunit ilor autonome i
4 celor ai comunelor.
Dup unii cercet tori, Comitetul regiunilor este considerat ca
fiind o clon a Comitetului economic i social, având un viitor incert.
În conformitate cu Tratatul de la Nisa, poate fi membru al
Comitetului regiunilor titularul unui mandat electoral dintr-o
colectivitate regional , local sau care are o responsabilitate în fa a
unei adun ri alese.
Structura Comitetului regiunilor este similar celei a
Comitetului economic i social, în prezent sunt 344 de membri
numi i cu majoritate calificat de c tre Consiliul U.E. pe baza
propunerilor statelor membre. Membrii sunt autonomi în activitatea
lor, desf urat pe parcusul unui mandat de 4 ani. Activitatea
acestei institu ii este coordonat de un Secretar general, iar sediul
Comitetului se afl la Bruxelles.
În cazurile determinate expres în tratatele comunitare (art.
265 din Tratatul C.E.E.), consultarea acestei institu ii este
obligatorie, lipsa avizului putând fi sanc ionat de Curtea European
de Justi ie prin anularea actului comunitar emis.
Comitetul regiunilor este destinat pentru ap rarea principiului
subsidiarit ii, el fiind consultat totodat în probleme cum ar fi
106
fondurile structurale, cultur , s tate public , tineret, formare
profesional i cooperare transfrontalier . Acesta poate emite avize
din oficiu, ori de câte pri consider necesar, avizul fiind consultativ.
Membrii acestei institu ii se reunesc în plen de cinci ori pe an, cadru
în care adopt avizele adresate institu iilor U.E.. În afara sesiunilor
plenare, activitatea Comitetului Regiunilor se desf oar în cadrul
celor apte comisii permanente:
- Comisia privind politica de coeziune teritorial ;
- Comisia pentru politic economic i social ;
- Comisia pentru dezvoltare durabil ;
- Comisia pentru cultur , educa ie i cercetare;
- Comisia pentru afaceri constitu ionale, guvernare european i
spa iu de libertate, securitate i justi ie;
- Comisia pentru rela ii externe i cooperare descentralizat ;
- Comisia pentru afaceri financiare i administrative.
5.6. Agen ii specializate europene
Între anii 1994-1995, pe lâng principalele institu ii i organe
comunitare au fost înfiin ate o serie de agen ii europene specializate
pe anumite domenii dintre care enumer m:
A) Agen ia European pentru Evaluarea Produselor Farmaceutice
(E.M.E.A.), are sediul la Londra i evalueaz independent produsele
farmaceutice care circul liber pe pia a unic european , cu scopul
protej rii consumatorilor i industriei farmaceutice. Aceast agen ie
i-a început activitatea în 1995, odat cu înfiin area sistemului
european de autorizare a produselor medicinale, în vederea
evalu rii i autoriz rii de produse farmaceutice pentru uz uman sau
107
veterinar în spa iul Uniunii Europene. Principalele organisme ale
acestei agen ii sunt Comitetul pentru Medicamente Brevetate i
Comitetul pentru Produse Medicamentoase de Uz Veterinar, care
dup ce evalueaz siguran a i eficacitatea produselor farmaceutice
trimit un raport Comisiei, ce acord produselor o autoriza ie de pia
unic pentru spa iul european.
B) Agen ia European pentru Protec ia Mediului (European
Environment Agency, E.E.A.), având sediul la Copenhaga în
Danemarca are rolul de a furniza informa ii privind mediul
înconjur tor atât statelor membre ale Uniunii Europene, cât i
publicului larg pentru dimensionarea politicilor de mediu ale U.E..
Aceast institu ie a fost infiin at în anul 1990, fiind opera ional din
1994 permite i participarea statelor din afara Uniunii (prima
institu ie de acest fel a U.E.), în prezent num rul acestora fiind de
31. Agen ia coordoneaz i colaboreaz cu mai multe organiza ii de
cercetare i informare, în general pe baz de proiecte i respectând
planuri anuale i multianuale.
C) Agen ia European pentru Securitatea Re elelor i a Informa iei
(European Network and Information Security Agency, E.N.I.S.A.) –
este o institu ie descentralizat cu sediul temporar la Bruxelles i
centrul opera ional la Heraklion (Grecia), ce are rolul de a dezvolta o
re ea de informa ii privind securitatea în interiorul grani elor Uniunii
Europene. Înfiin at în anul 2004, E.N.I.S.A. asist Comisia
European , statele membre i comunitatea de afaceri în vederea
atingerii unor standarde crescute de securitate a re elelor i
informa iei, contribuind la dezvoltarea legisla iei comunitare în
108
domeniu. Func ionând ca un centru de expertiz i informare,
aceast agen ie colecteaz i analizeaz date referitoare la
disfunc ionalit i în securizarea re elelor i la riscuri poten iale,
facilitând încheierea de parteneriate public/privat cu actorii din
industria U.E. sau la nivel global, promoveaz metode de evaluare
i bune practici pentru solu ii interopera ionale de management al
riscului, urm re te evolu ia standardelor pentru produsele i
serviciile ce in de domeniu.
D) Agen ia European pentru Siguran a i Protec ia
Muncii,(European Agency for Safety and Healt at Work, O.S.H.A.)
cu sediul la Bilbao, are ca int crearea unei re ele de informa ii între
bazele de date na ionale, în domeniul specific de ac iune. Înfiin at
în 1994 i opera ional din 1995 aceast institu ie reune te
reprezentan i ai guvernelor, organiza iilor patronale i organiza iilor
sindicale i are rolul de a colecta, analiza i disemina informa ii care
pot îmbun i securitatea la locul de munc . Agen ia coopereaz
cu o gam larg de parteneri, inclusiv agen ii implicate în facilitarea
dialogului sau organiza ii din rile candidate i public un raport
anual în mai multe buletine de informare, accesibile publicului larg.
E) Agen ia European pentru Siguran Aerian (European
Aviation Safety Agency – E.A.S.A.) este o institu ie descentralizat
a Uniunii Europene cu sediul la K ln (Germania), ce are ca
principale atribu ii asigurarea i îmbun irea nivelului de siguran
aerian în spa iul european, precum i promovarea unor m suri
pentru protejarea mediului aviatic. Înfiin at în anul 2002 fiind
opera ional din 2003, E.A.S.A. dispune de personalitate juridic
109
proprie i de autonomie administrativ i financiar . Rolul s u este
de a asista Comisia European în aplicarea normelor privind
siguran a aerian i de a emite certificate pentru anumite produse
din industria aeronautic . De asemenea, poate oferi asisten
tehnic i contacte în vederea negocierii contractelor din industrie
cu state ter e. Similar altor institu ii comunitare descentralizate,
permite i asocierea statelor din afara U.E., astfel pân în prezent s-
au încheiat acorduri tehnice cu Brazilia, Canada, China, Federa ia
Rus , Israel i S.U.A..
F) Agen ia European pentru Siguran Maritim (European
Maritime Safety Agency – E.M.S.A.) – Institu ia descentralizat cu
sediul temporar la Bruxelles, care are rolul de a contribui la sistemul
de siguran maritim în interiorul Uniunii Europene i de a preveni
poluarea cauzat de transportul maritim. E.M.S.A. nu dispune de
putere de decizie real , îns este principalul organism consultativ
pentru Comisia European i statele membre, cu rolul de a evalua
legisla ia comunitar în domeniu vizând îmbun irea prevederilor
care pot preveni poluarea maritim i oferind un grad mai mare de
siguran transportului maritim.
G) Autoritatea European pentru Securitate Alimentar (European
Food Safety Authority – E.F.S.A.) Institu ie descentralizat a Uniunii
Europene cu sediul la Parma, ce are rolul de a furniza Comisiei
Europene i statelor membre date i analize privind factorii care pot
influen a direct sau indirect securitatea alimentar . Necesitatea
cre rii unei astfel de agen ii a ap rut dup câteva incidente de
propor ii în industria alimentar , în special la sfâr itul anilor 90 (cel
110
mai cunoscut fiind encefalopatia spongiform bovin , cunoscut
publicului larg drept „boala vacii nebune”). Dispunând de
personalitate juridic proprie i fonduri din bugetul comunitar,
E.F.S.A. a fost înfiin at în 2002, devenind opera ional în 2003. În
prezent aceast agen ie poate oferi expertiz tehnic în domeniul
securit ii alimentare, dar urm re te în primul rând i evalueaz
procesele de produc ie i aprovizionare alimentar la nivel european
prin intermediul rapoartelor i bazelor de date, evalueaz riscurile i
recomand anumite strategii în domeniu.
H) Biroul pentru Armonizarea Pie ei Interne (O.H.I.M.) garanteaz
înregistrarea i utilizarea ulterioar a m rcilor de comer ale Uniunii
Europene, deci rolul s u este grupat pe probleme de proprietate
intelectual .
I) Centrul European pentru Îmbun irea Preg tirii Profesionale
(C.E.D.E.F.O.P.) cu centrul la Salonic, în Grecia contribuie la
îmbun irea preg tirii profesionale în Uniunea European prin
intermediul programelor academice i tehnice.
J) Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene
(Translation Centre for Bodies in the European Union) agen ie
descentralizat , înfiin at în 1944, plasat în Luxemburg execut
cea mai mare parte a traducerilor pentru institu iile comunitare i
celelalte organisme comunitare. Aceasta reprezint o misiune destul
de important , dac se are în vedere complexitatea activit ii
normative a Uniunii i utilitatea traducerii tuturor documentelor în
toate limbile oficiale ale Uniunii. La numai un an de la înfiin are,
Comisia European a extins atribu iile Centrului, care a devenit
111
membru al Comitetului Interinstitu ional pentru Traduceri, organism
care î i propune s eficientizeze i s standardizeze procesele ce
implic traducerea documentelor în cadrul Uniunii Europene.
5.7. Banca Central European (B.C.E.)
Institutul Monetar European a fost creat în 1994, fiind condus
de un pre edinte i de guvernatorii b ncilor centrale din statele care
formau Consiliul Institutului i de directorul general, având ca
structuri Secretariatul general i patru departamente. Sediul acestui
institut a fost stabilit la Frankfurt, organismul având rolul în
preg tirea i definitivarea Uniunii Economice i Monetare.
Intrarea în cea de-a treia faz a realiz rii U.E.M., institutul
urma s cedeze locul unui Sistem European de B nci Centrale, apoi
ncii Centrale Europene. Practic aceast institu ie a intrat în
func iune în 1999, odat cu introducerea monedei unice europene,
Euro, în 11 dintre cele 15 state membre. De precizat faptul c în
exteriorul zonei Euro, au r mas Marea Britanie i Danemarca
datorit refuzului propriu, Suedia care nu intrase în Mecanismul de
Schimb European i Grecia care nu îndeplinea condi iile cerute prin
Tratatul de la Maastricht.
Banca Central European este construit cu capital
subscris de statele membre, dup un criteriu care are în vedere atât
popula ia, cât i P.I.B.-ul na ional, ea formeaz împreun cu b ncile
centrale din statele membre Sistemul European al B ncilor
Centrale. Conducerea B ncii este asigurat de c tre Consiliul
guvernatorilor care stabile te orient rile generale, politicile
112
monetare i un Consiliu director, format din pre edinte i
vicepre edinte cu obliga ia de a aplica m surile decise de Consiliul
guvernatorilor. Începând cu anul 2001, institu ia a gestionat
folosirea în paralel a monedelor na ionale i a Euro, iar din 2002
dispari ia treptat a monedelor na ionale în favoarea generaliz rii
Euro.
Obiectivul principal al B ncii Centrale Europene este
men inerea stabilit ii pre utilor din zona Euro. De asemenea, Banca
are anumite atribu ii i anume:
a) atribu ii de baz :
- define te i aplic politica monetar pentru zona Euro;
- desf oar opera iuni valutare;
- de ine i administreaz rezervele valutare oficiale ale statelor
din zona Euro;
- promoveaz buna func ionare a sistemelor de pl i.
b) atribu ii secundare:
- bancnote – are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de
bancnote în zona Euro;
- statistic – în colaborare cu b ncile centrale na ionale
colecteaz informa ii statistice, fie de la autorit ile na ionale,
fie direct de la agen ii economici, necesare în vederea
îndeplinirii atribu iilor;
- supravegherea i stabilitatea sistemului financiar –
Eurosistemul contribuie la buna desf urare a politicilor
promovate de autorit ile responsabile cu controlul pruden ial
al institu iilor de credit i cu stabilirea sistemului financiar;
113
- cooperare la nivel interna ional i european – B.C.E. men ine
rela ii de cooperare cu institu iile, organele i forurile
competente în cadrul U.E. i pe plan interna ional cu privire la
misiunile încredin ate Eurosistemului.
Capitalul B ncii Centrale Europene este subscris i de inut de
tre b ncile na ionale din sistem. Procentul subscris de fiecare
stat este stabilit pe baza produsului intern brut (P.I.B.) i a
popula iei rii respective. Capitalul întreg a fost v rsat doar de
tre statele din zona Euro, rile neparticipante contribuind cu
7% din partea pe care trebuie s o pl teasc , restul urmând s
fie pl tit în momentul în care aceste state vor fi membre cu
drepturi depline ale Eurosistemului.
5.8. Eurojust
A fost creat în anul 2002 ca institu ie descentralizat a
Uniunii Europene cu sediul la Haga, ce sprijin i îmbun te
cooperarea judiciar dintre statele membre prin adoptarea unor
suri structurale în acest sens. Eurojust faciliteaz cooperarea
între statele membre în derularea anchetelor la nivel interna ional,
de pild prin furnizarea de expertiz legislativ în vederea punerii în
aplicare a cererilor de extr dare sau prin furnizarea unor servicii de
traducere.
Din punct de vedere organizatoric, aceast institu ie
reprezint o re ea de organisme judiciare na ionale i principalul
interlocutor în domeniu pentru Parlamentul European, Comisia
European i Consiliul Uniunii. Colegiul Eurojust, principalul s u
organism executiv, este format din 27 de reprezentan i ai statelor
114
membre (magistra i cu experien ), asista i de un Colegiu
administrativ. Pân în prezent aceast institu ie colaboreaz cu
Re eaua Judiciar European , Europol i Oficiul European de Lupt
Contra Fraudei.
5.9. Europol
Aceast institu ie este men ionat în Tratatul de la
Maastricht, are un caracter suprana ional i este creat într-un
cadru interguvernamental. S-a înfiin at pe baza Conven iei Europol
din 1995, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998 având sediul
la Haga. Este organiza ia care se ocup de aplicarea legii în cadrul
Uniunii Europene i care opereaz cu toate informa iile referitoare la
criminalitate.
Europol are drept scop, lupta împotriva criminalit ii
interna ionale, care include traficul de droguri, imigra ia clandestin ,
terorismul i sp larea banilor. Nu trebuie s se confunde Europol cu
Interpol, organiza ie cu sediul la Lyon ce grupeaz 177 de poli ii
na ionale i î i desf oar activitatea la nivel mondial.
Aceast institu ie ofer sprijin prin:
- facilitarea schimbului de informa ii potrivit legii na ionale,
dintre ofi erii de leg tur ai Europol.;
- efectuarea de analize operative în vederea sprijinirii
opera iunilor;
- elaborarea de rapoarte strategice (ex. evaluarea amenin rii)
i analiza activit ilor criminale pe baza informa iilor i datelor
oferite de statele membre i de ter i;
115
- oferirea de expertiz i sprijin tehnic pentru anchetele i
opera iunile realizate în cadrul U.E. sub supravegherea i cu
spunderea legal a statelor membre interesate.
În conven ia Europol se stipuleaz c , aceast institu ie va înfiin a i
stra un sistem computerizat pentru a permite introducerea,
accesul i analizarea datelor. Conven ia prevede un cadru strict
pentru a garanta protejarea drepturilor persoanelor i a datelor,
precum i controlul, supravegherea i siguran a acestora din urm .
Sistemul computerizat al Europol (T.E.C.S.) va avea trei
componente principale:
- un sistem informa ional, de analiz i un sistem de index.
Sistemele de analiz i de index sunt deja func ionale.
Acest organ comunitar este plasat între mijloacele
institu ionale de realizare al celui de-al treilea pilon al Uniunii
Europene (caracter interguvernamental), colaborând în domeniul
justi iei i afacerilor interne. Astfel, printre scopurile sale se num
i înt rirea cooper rii interstatale în domeniul traficului de droguri,
de ma ini, de persoane i a falsific rii banilor sau a altor mijloace de
plat .
Europol este condus de un Consiliu de administra ie format
din câte un reprezentant al rilor membre, fiind prev zut cu
personalitate juridic i care voteaz cu majoritate calificat de dou
treimi. Consiliul Uniunii Europene, dup consultarea în prealabil a
Consiliului de administra ie nume te un Director pentru o perioad
de 4 ani, func ie reînnoibil o singur dat .
116
5.10. Mediatorul european
Parlamentul european nume te, pe toat perioada legislaturii
sale un Mediator european, care are ca atribu ii primirea i
solu ionarea plângerilor cet enilor europeni cu privire la unele
ilegalit i s vâr ite de c tre institu iile i organele comunitare în
activitatea lor. Aceast institu ie a Mediatorului european este o
inven ie a Tratatului de la Maastricht.
Ca urmare a seziz rilor primite, Mediatorul (care are acela i
sediul cu Parlamentul European – Strasbourg) ini iaz o anchet
administrativ i redacteaz un raport pe care îl prezint
Parlamentului european i institu iei în cauz . El nu poate s
impun niciun fel de sanc iuni juridice institu iei în culp , fiind doar
un organ de conciliere i de rezolvare pe cale amiabil a litigiilor
administrative.
Curtea European de Justi ie, la cererea Parlamentului poate
demite Mediatorul, dac acesta nu mai îndepline te condi iile
necesare exercit rii func iei sau în caz de culp grav .
5.11. Controlorul European pentru Protec ia Datelor
Înfiin at în anul 2001 cu sediul la Bruxelles, contribuie la
respectarea de c tre institu iile i organismele Uniunii Europene a
dreptului persoanelor fizice la via a privat în procesul de prelucrare
a datelor cu caracter personal. Controlorul i adjunctul acestuia sunt
numi i de c tre Parlamentul European i de c tre Consiliul U.E. pe o
perioad de cinci ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului.
Activitatea acestora este pe deplin independent i trebuie s
respecte secretul profesional.
117
Dac se dovede te c au comis o gre eal grav sau c nu
mai îndeplinesc condi iile necesare exercit rii func iei, Controlorul i
adjunctul s u pot fi demi i de Curtea de Justi ie.
În m sura în care au constatat c o institu ie sau un
organism al U.E. au atentat la via a lor privat , folosind date
personale în mod abuziv, persoanele fizice pot depune o reclama ie
la Controlorul European al Protec iei Datelor, acesta urmând s i
exprime pozi ia într-un r spuns i dac este cazul, indic m surile
care trebuie luate în vederea remedierii situa iei respective. Astfel,
Controlorul poate cere institu iei sau organismului în cauz
corectarea, blocarea, tergerea sau distrugerea datelor personale
despre reclamat care au fost prelucrate în mod necorespunz tor. În
cazul în care nu sunt de acord cu decizia Controlorului, reclaman ii
pot face recurs la Curtea de Justi ie.
Capitolul 6
No iunea de drept comunitar i european
Uniunea European este o comunitate de drept, ceea ce
înseamn c legitimitatea i func ionarea sa sunt garantate de
respectul pe care fiecare din statele sale membre îl acord dreptului
i justi iei reprezentative. Conceput ca mijloc de a face imposibil
recursul la r zboi, la folosirea for ei pentru rezolvarea conflictelor
dintre ele, U.E. nu se putea deschide decât spre rile dotate cu
structuri constitu ionale i de practici guvernamentale conforme
modelului democratic occidental.
118
Acela i consens legalist explic faptul c institu iile comunitare
pot exercita puteri coercitive f a dispune de mijloace poli iene ti.
i aceasta pentru c statele membre pun la dispozi ia dreptului
european aparatele lor judiciare i administrative. Statele se
conformeaz logicii suveranit ii delegate.
Dac o anume ar ar refuza s se conformeze unei norme
comunitare deja adoptate sau ar viola în mod deliberat o decizie a
justi iei luat în aplicare dreptului comunitar, aceasta s-ar situa “de
facto” în afara Uniunii.
Trebuie re inut faptul c exist deosebiri între „Dreptul
european” i „Dreptul comunitar”. În timp ce „Dreptul european” este
cel creat de sau în interiorul Consiliului Europei, „Dreptul
Comunitar” este cel creat de Comunit ile Europene, care le
guverneaz stabilirea i func ionarea.
Ini ial no iunea de drept european a fost folosit pentru a
desemna dreptul tututror organiza iilor interna ionale din Europa.
Ulterior aceast no iune a desemnat doar dreptul organiza iilor
interna ionale din vestul, nordul i sudul Europei, fiind excluse din
obiectul s u dreptul organiza iilor interna ionale din estul Europei.
Aceast eliminare era justificat mai mult ideologic decât geografic
i doctrinar. În scurta sa evolu ie istoric de numai 55 de ani, dreptul
comunitar european s-a desprins îns din r cinile sale istorice,
devenind un domeniu distinct al dreptului interna ional public,
respectiv a dreptului european în sens larg. În cadrul acestuia, pe
de o parte datorit importan ei sale practice i pe de alt parte
datorit unor particularit i juridice specifice, dreptul comunit ilor
119
europene (C.E.C.O., C.E.E.A., C.E.E. i în final C.E.) desemnat prin
sintagma drept comunitar european a dobândit o autonomie din ce
în ce mai pronun at .
Dreptul comunitar reprezint o ordine juridic nou ,
autonom fa de ordinea juridic interna ional i totodat integrat
în sistemul juridic al statelor membre. Astfel, dreptul comunitar
european se deosebe te de dreptul interna ional public deoarece
fundamenteaz drepturi i obliga ii nemijlocite pentru persoane i
întreprinderi. Aceste drepturi i obliga ii sunt reglementate direct, la
nivelul institu iilor competente ale comunit ilor europene i nu prin
intermediul statelor. Cu alte cuvinte persoanele fizice i juridice
resortisante pe teritoriul statelor membre sunt subiecte ale dreptului
comunitar european, spre deosebire de dreptul interna ional public
unde subiectivitatea juridic în cadrul raporturilor specifice apar ine
exclusiv statelor i organiza iilor interna ionale. În acest sens se
poate afirma c în dreptul comunitar european asist m la o
extindere a domeniului suveranit ii statale dincolo de limitele
specifice consacrate în normele de drept interna ional.
Principiile generale ale dreptului, ca izvoare juridice se impun
în mod deosebit, datorit caracterului de noutate a dreptului
comunitar care se afl în etapa consolid rii sale spre deosebire de
ordinea intern a fiec rui stat care cunoa te o lung perioad în
care ea s-a sedimentat. Se pot deci distinge trei categorii de
principii:
- principii juridice obligatorii care sunt o mo tenire juridic
comun Europei ca form a dreptului natural, ele sunt mai
120
greu de definit, dar dac sunt încorporate în reglement rile
comunitare, caracterul lor obligatoriu este de net duit;
- reguli de reglementare comune legisla iei statelor membre,
cu sau f elemente de echitate i impar ialitate, ele î i au
originea în apropierea sistemelor lor juridice, produs de-a
lungul anilor i în nivelul lor de dezvoltare economic social
i cultural sensibil egal (este în fapt o condi ie a dobândirii
calit ii de membru al U.E.);
- reguli generale inerente ordinii juridice comunitare care sunt
promovate independent de ordinea juridic na ional ; ele
sunt o crea ie a institu iilor comunitare ca urmare a
interpret rilor i motiva iilor legale i pot lua conturul unor
principii generale.
Aplicarea principiilor se poate face prin referire expres în
Tratatele comunitare i trebuie s fie în general acceptate în ordinea
juridic na ional a statelor membre în scopul de a constitui principii
generale de drept comunitar. Comunitatea European a instituit o
ordine de drept autonom , care este expresia unei con tiin e
deosebite a valorilor, impregnate de o comunitate legislativ
european . Curtea de Justi ie a Comunit ilor Europene a subliniat
din vremea jurisdic iei sale anterioare, autonomia ordinii de drept
comunitar. Principiul înseamn c , dreptul comunitar decurge din
propriile sale surse juridice i se desprinde odat cu concretizarea
crescând a no iunilor i principiilor sale de baz , atât de
elementele lui fundamentale de drept interna ional, cât i de
ancorarea sa istoric în concepte de drept ale statelor membre.
121
Dreptul comunitar are un caracter de drept obiectiv, el nu mai
trebuie luat integral în seam de c tre statele membre, în calitatea
lor de p i contractante, ci are i leg tur normativ direct cu
fiecare individ afectat. În concluzie, dreptul comunitar este direct
aplicabil în ordinea juridic a statelor membre imediat ce a fost
adoptat, mai precis publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
6.1. Legisla ia primarAceasta cuprinde acele tratate ale Uniunii Europene care se
refer la obiectivele Uniunii i Comunit ilor i la modul de
func ionare a Institu iilor Comunitare, împreun cu anexele,
protocoalele, declara iile i alte acte ce la înso esc. Aceste
documente reprezint partea fundamental a dreptului comunitar i
a sistemului de drept la Uniunii Europene pentru c , pe baza i în
acord cu aceste tratate sunt generate întreaga legisla ie secundar ,
precum i celelalte acte ale Uniunii Europene. Legisla ia primar
poate fi la rândul s u, clasificat în trei mari categorii: tratate
fundamentale (ex. tratatele fondatoare), tratate de modificare i
tratate de aderare.
În prezent, exist în vigoare dou tratate fondatoare majore
ale Uniunii Europene:
- Tratatul de instituire a Comunit ii Europene
- Tratatul de instituire a Uniunii Europene.
Ambele tratate au fost modificate deja prin Tratatul de la Amsterdam
(1997) i Tratatul de la Nisa (2001). Având în vedere tradi ia de
dezvoltare institu ional i juridic a Uniunii Europene, este mai
simplu de în eles includerea în categoria Tratatelor fundamentale a
122
numai patru tratate - Tratatul de la Maastricht, Tratatele de la Roma
i Tratatul de la Paris, dintre care doar Tratatul de la Maastricht i
Tratatul de la Roma sunt tratate fondatoare ale Uniunii Europene, în
timp ce Tratatele de la Roma i Tratatul de la Paris sunt tratate
fondatoare ale comunit ilor europene.
Tratatele de modificare sunt cele care au adus modific ri
tratatelor fondatoare ale Comunit ilor Europene, cele mai
importante fiind: Tratatul de fuziune, Actul Unic European, Tratatul
de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la
Nisa (2001) i Tratatul constitu ional.
Cu privire la tratatele de aderare, ele sunt acele tratate prin
care num rul statelor membre a crescut, precum i acele acte ce
reglementeaz statutul unor teritorii cu anumite grade de autonomie
în interiorul statelor membre.
6.2. Legisla ia secundar
Actele adoptate de institu iile Uniunii Europene fac parte din
dreptul comunitar i constituie baza legisla iei secundare (derivate)
deoarece sunt adoptate pe baza legisla iei primare. Exist i acte ce
nu fac parte din dreptul comunitar, dar sunt considerate ca
apar inând legisla iei secundare. Printre acestea se num actele
adoptate în vederea implement rii unor m suri pentru sprijinirea
ac iunii externe comune ori a cooper rii juridice i poli iene ti în
materie penal , precum i declara iile i rezolu iile adoptate de
statele membre cu privire la Uniunea European .
În prezent, în cadrul Uniunii exist peste 30 de tipuri de acte,
majoritatea apar inând legisla iei secundare, iar dintre cele mai
123
importante amintim: regulamentul, directiva, decizia, recomandarea
i avizul. Aceste acte au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt
simple rezolu ii sau recomand ri, care de regul sunt utilizate în
dreptul interna ional.
Având caracter derivat, dreptul secundar nu poate contraveni
dreptului primar, în caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice.
Dreptul secundar trebuie s fie conform obiectivelor fundamentale,
generale ale comunit ilor i obiectivelor cu caracter mai specific
care sunt înf ptuite prin intermediul diverselor politici comunitare i
chiar dac Tratatul nu enun expres obiective specifice ale unei
anumite activit i, acestea pot fi normal deduse prin interpretare. Ele
îns trebuie s fie principiilor generale ale dreptului comunitar, în
sensul c spre exemplu aplic rile diferen iate trebuie s respecte
principiul nediscrimin rii, inclusiv atunci când regulile de aplicare
acord unui stat membru o perioad mare de implementare, precum
i posibilit ile enun ate în Tratat în diverse domenii.
Dup intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei
Constitu ii pentru Europa, considerat act fundamental de revizuire a
ordinii juridice i institu ionale a Uniunii Europene, acest sistem se
va simplifica foarte mult cuprinzând doar patru categorii de
documente. Aceste documente sunt:
- instrumente legislative (legea i legea cadru);
- instrumente non-legislative (regulamente i decizii);
- instrumente neobligatorii (recomandarea i avizul);
124
- documente sui generis (concluzii i direc ii strategice ale
Consiliilor Europene i linii directoare ale Consiliului Uniunii
Europene).
6.2.1. RegulamentulÎn conformitate cu Tratatul C.E.E. (Art. 249 din Tratatul de la
Roma), regulamentul poate fi emis de c tre Comisie sau Consiliul
U.E. i are aplicabilitate general . Este obligatoriu în întregul s u,
este direct aplicabil în toate statele membre i for a sa juridic este
superioar celei de care beneficiaz actele normative interne
(Drago D.C., 2007).
Pentru a fi aplicat pe teritoriul statelor membre, regulamentul
nu trebuie transpus în legisla ia na ional . Statele membre i
cet enii U.E. pot fi adu i în instan pentru nerespectarea
regulamentelor. Scopul regulamentelor este uniformizarea aplic rii
dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Statele
membre nu pot aplica de o manier selectiv i incomplet un
regulament, chiar dac acesta a fost emis în considerarea unei
situa ii specifice unei anumite zone din spa iul comunitar, deoarece
regulamentul p trunde cu aceea i for juridic în toate sistemele
de drept na ionale, concomitent. Prin urmare, chiar dac el a fost
emis pentru o situa ie existent la un moment dat într-un stat,
aplicarea sa se extinde la toate situa iile similare care vor ap rea, în
timp în oricare din statele membre.
125
Efectul direct al unui regulament destinat statelor produce i
pentru resortisan ii acestuia, în momentul în care intr în sfera lui de
aplicare: astfel obliga ia de a remunera echitabil munca egal
prestat de femei i de b rba i se impune nu numai angajatorilor
publici, ci i celor priva i din statele membre, chiar dac
destinatarele regulamentului ce reglementeaz acest aspect sunt
statele membre, deci angajatorii publici.
6.2.2. DirectivaReprezint un act specific comunitar, emis de regul de c tre
Consiliul U.E., dar i de Comisia European . Directiva este
obligatorie pentru statele membre în ceea ce prive te rezultatul care
trebuie atins, l sând în felul acesta organelor statale alegerea
mijloacelor i a formei de realizare efectiv .
În fiecare directiv sunt prev zute termene limit pentru
introducerea la nivel na ional a legisla iei necesare pentru atingerea
obiectivelor. Dac aceste termene sunt dep ite, directiva va avea
oricum efect (indirect) asupra legisla iei na ionale, dar dac textul
este destul de clar astfel încât s poat avea aplicabilitate direct
(lucru care este decis de Curtea European de Justi ie), efectele
acesteia vor fi directe, în mod similar cu regulamentele. Metodele i
formele de implementare a directivei trebuie alese întotdeauna, în
a fel încât s asigure efectiva implementare i func ionarea ei.
Implementarea directivei nu echivaleaz cu receptarea
dreptului comunitar în norme na ionale, ci trebuie f cut distinc ie
între directiv i m surile de executare a acesteia, numai ultimele
fiind cuprinse în norme na ionale (Drago D.C., 2007).
126
Cet enii U.E. pot invoca în instan neimplementarea
acestora de c tre state a unor directive, dar în general nu pot invoca
neimplementarea acestora într-un proces împotriva altei persoane.
Pentru acest din urm caz, exist excep ii care au la baz un
principiu de drept comunitar numit efect incidental, ce permite
invocarea ca factor incident a neimplement rii de c tre state a
directivelor chiar i într-un proces împotriva altei persoane.
Condi iile necesare pentru ca directiva s aib efect direct
sunt urm toarele:
- con inutul directivei s fie precis formulat i necondi ionat;
- invocarea directivei se poate face numai ca modalitate de
sanc ionare a netranspunerii ei sau a transpunerii
defectuoase în norme na ionale de c tre un stat membru.
De o importan deosebit în dezvoltarea Uniunii, actul este folosit
ca principal instrument în crearea Pie ei Unice prin armonizarea
legisla iilor na ionale. Prin ratificarea Tratatului Constitu ional,
directiva va fi transformat în lege-cadru, termenul de directiv fiind
în acest fel eliminat par ial din vocabularul juridic al Uniunii.
Suprema ia directivelor în fa a dreptului na ional a fost confirmat
prin deciziile Cur ii Europene de Justi ie, în sensul existen ei unei
obliga ii pentru administra ia i justi ia statelor membre de a
interpreta legisla ia na ional în conformitate cu dispozi iile
directivelor.
127
6.2.3. Decizia
Este un act cu caracter individual (se poate adresa, de
exmplu unui singur stat membru, unei companii sau unor persoane)
i obligatoriu în toate dispozi iile sale pentru destinatarii desemna i
de document. Decizia este direct aplicabil , iar în func ie de
destinatar i con inut poate avea efect direct.
Prin decizie se pot impune obliga ii, se pot autoriza ac iuni,
se poate refuza ini ierea unei ac iuni în justi ia comunitar sau se
pot da explica ii referitor la o alt decizie. În ordinea juridic instituit
prin Tratatul Constitu ional, decizia î i va p stra aproape toate
caracteristicile precum i numele, aceasta fiind inclus în categoria
actelor i instrumentelor nonlegislative.
6.2.4. Recomandarea i avizul
Reprezint acte cu caracter neobligatoriu care nu confer
drepturi i nici nu impun obliga ii destinatarilor.
Recomandarea este un act comunitar cu caracter
neobligatoriu i este utilizat pentru a sugera anumite ac iuni sau
inac iuni statelor membre. Ea poate fi emis din propria ini iativ a
institu iilor comunitare. De i nu are efecte juridice, ea poate fi
folosit de judec torul comunitar sau na ional pentru interpretarea
unor dispozi ii din actele obligatorii sau din legisla ia na ional .
Avizul este rezultatul unei cereri înaintate de un stat membru,
sau de o persoan fizic sau juridic cu privire la o situa ie concret
ap rut pe teritoriul unui stat membru. Acest act este o simpl
opinie emis de institu ia comunitar , pentru a- i face cunoscut
punctul de vedere în leg tur cu anumite aspecte concrete.
128
Recomand rile i avizele se vor men ine în form
nemodificat fiind considerate instrumente neobligatorii.
6.2.5. Actele comunitare „nenumite”Sunt considerate a fi surse ale dreptului comunitar i
regulamente de ordine interioar adoptate de institu iile comunitare,
declara iile institu ionale prin care se precizeaz în elesul anumitor
no iuni sau concepte folosite în actele comunitare, precum i alte
declara ii sau programe de ac iune f for juridic . Curtea
European de Justi ie are dreptul de a interpreta astfel de surse, în
a fel încât s determine adev rata lor natur juridic , fiind
inadmisibil disimularea unui act comunitar într-o declara ie sau
rezolu ie prezumat a fi f efecte juridice.
Deci, Curtea va considera declara ia sau rezolu ia ca fiind de
fapt acte comunitare i se va declara competent s se pronun e
asupra legalit ii acestora.
Capiolul 7
Terminologie Comunitar
Înc rc tura conceptual trebuie s fie accesibil utilizatorului
de termeni, iar ace tia trebuie s fie transparen i. Terminologia
comunitar are la baz concepte noi deoarece, Comunitatea
European i-a creat un limbaj specific utilizând concepte originale
care trebuiau s fie denumite.
În general marea majoritate a conceptelor europene nu sunt
în totalitate noi în orizontul conceptual al românilor fiind u or
129
adoptate, iar calitatea unui neologism trebuie s permit conceptului
se integreze i s fie coerent în re eaua conceptual . La nivelul
problemelor care in mai mult de structura termenilor, decât de
rela ia termen-concept se constat o predominan a structurilor
sintagmatice, adoptându-se un fel de mini-defini ii.
Terminologia Comunit ii Europene, cuprinde terminologia
comunitar constituit din termeni lega i de func ionarea institu iilor
de politic comun i de integrarea european i terminologia
tehnic , constituit din terminologiile domeniilor la care se refer
actele normative europene.
7.1. Dic ionar de termeni comunitari
Acord de Asociere – tip de acord încheiat de c tre Comunitatea
European , ulterior i de c tre Uniunea European , în vederea
dezvolt rii unei cooper ri mai strânse în domeniile politic i
economic între statele vecine Uniunii i statele membre. Acordurile
sunt negociate de Comisie, aprobate de Consiliul de Mini tri i
avizate de Parlament. Acest tip de acord ofer statelor semnatare
din afara Uniunii acces liber la pia a comunitar pentru majoritatea
produselor industriale, taxe reduse pentru produse agricole, precum
i sprijin financiar i tehnic. Pentru implementarea acestor acorduri
bilaterale sunt create o serie de institu ii: un Consiliu de Asociere
(format din reprezentan i ai guvernului semnatar, ai Comisiei
Europene i Consiliului de Mini tri al Uniunii), o Comisie de
Asociere (format din reprezentan i ai guvernului semnatar, ai
Comisiei Europene i Consiliului de Mini tri al Uniunii) i o Comisie
130
Parlamentar (format din membri ai Parlamentului European i ai
parlamentului na ional al statului semnatar).
Acord European – reprezint un acord de asociere încheiat
începând din 1991, între Comunitatea European /Uniunea
European i statele din Europa Central i de Est, prin care statele
membre ale Comunit ii î i manifest sprijinul pentru statele în
tranzi ie i interesul acestora de a deveni membre ale Uniunii
Europene. Dispune de acelea i tipuri de institu ii ca i acordurile
obi nuite de asociere. Fiind acorduri mixte ce acoper atât arii de
competen na ional , cât i comunitar , de cele mai multe ori
procesul de ratificare a fost extrem de laborios. Pentru a face
func ional colaborarea dintre Uniune i statele asociate, Comisia
European a ini iat o serie de acorduri interimare de liberalizare
comercial , de competen exclusiv comunitar .
Acord interna ional – este un act reglementat de dreptul
interna ional i care presupune un acord de voin între dou sau
mai multe p i, subiecte de drept interna ional. În sensul material,
Acordul interna ional este definit drept un angajament luat de c tre
subiec ii de drept interna ional, care are for a obligatorie oricare ar fi
calificarea sa formal . Principalele tipuri de acorduri încheiate între
Comunitate i statele ter e sunt: acord comercial tradi ional, acord
de cooperare, acord de asociere, acord european, acord comercial
sectorial multilateral, acord de stabilizare i asociere.
Acte ale institu iilor comunitare – reprezint ansamblul actelor cu
caracter normativ emise de c tre institu iile comunitare, în principal
131
de c tre Consiliul UE i Comisia European , în cursul exercit rii
competen elor ce le sunt atribuite prin Tratat.
Aderare – Tratatul de la Amsterdam stabile te în art. 49 T.U.E., c
orice stat european care respect principiile enumerate în art. 6
T.U.E. ( U.E. este fondat pe principiile libert ii, democra iei,
respect rii drepturilor omului, a libert ilor fundamentale i statului
de drept, principii care sunt comune statelor membre) poate solicita
devin membru al Uniunii Europene. Procedura prevede
adresarea unei cereri de aderare c tre Consiliul UE, care decide cu
unanimitate de voturi dup consultarea Comisiei Europene i dup
primirea avizului favorabil al Parlamentului European, dat cu
majoritatea absolut a membrilor s i.
Acord de Parteneriat i Cooperare – încheiat între Uniunea
European i alte state, mai pu in constrâng tor decât acordul de
asociere, dar care impune mai multe obliga ii decât acordul
comercial i de cooperare. Acest acord acoper domenii de
competen atât comunitar , cât i na ional necesitând ratificare la
nivel na ional i comunitar, precum i colaborare la nivel ministerial,
parlamentar i administrativ. Pe lâng clauzele de natur
economic , acest tip de acord introduce i o dimensiune social
prin promovarea dialogului în materie de drepturile omului i
democratizare. În prezent, cele mai multe acorduri de acest tip sunt
semnate cu fostele republici sovietive, inclusiv cu Rusia.
Acordul Schengen – semnat la data de 14 iunie 1985 de c tre
reprezenta ii a cinci state (Belgia, Fran a, Germania, Luxemburg i
Olanda), la bordul vasului Marie Astrid pe râul Moselle, în
132
apropierea satului luxemburghez Schengen, lâng grani a cu Fran a
i Germania. Prin acest act erau desfiin ate punctele vamale de la
frontierele dintre aceste state i era armonizat controlul vamal la
frontierele externe. Ini iat separat de Comunitatea European , între
timp a devenit de competen a Uniunii, fiind înlocuit de o Conven ie
pe baza Acordului Schengen, care instituie o a a-zis Zon
Schengen, în interiorul c reia controlul vamal este desfiin at. În
prezent, 26 de state au semnat Conven ia, dar numai 15 particip
(statele fondatoare, Austria, Danemarca, Finlanda, Grecia, Islanda,
Italia, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia), restul (Cehia, Cipru,
Elve ia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia, Ungaria) fiind în proces de ratificare sau neimplementând
înc acordul. Conven ia permite reinstaurarea temporar a
controlului vamal din motive de securitate, precum i schimbul de
informa ii între autorit ile de control ale statelor semnatare, precum
i urm rirea unor persoane de c tre poli ia unui stat pe teritoriul altui
stat. Acest sistem de schimb al informa iilor ridic unele probleme
de respectare a vie ii private i a datelor confiden iale, chestiune
ridicat de reprezentan ii Greciei înainte de a semna Conven ia.
Prin tartatul de la Amsterdam, principiile Acordului Schengen devin
parte a principiilor Uniunii Europene. Ca regul general , pentru
cet enii statelor care nu sunt semnatare ale Conven iei, perioada
de edere în Zona Schengen nu poate dep i 90 zile, cumulate în
180 de zile de la prima intrare, indiferent de num rul intr rilor.
Afacerea Soames – Dup încercarea f succes de a transforma
Comunitatea în uniune voluntar de state, dup boicotarea
133
candidaturii Marii Britanii în dou rânduri (1963, 1967) i
declan area crizei „scaunului liber”, militantismul generalului De
Gaulle împotriva suprana ionalismului comunitar î i g se te o nou
form într-o propunere adresat ambasadorului britanic la Paris, Sir
Christopher Soames, în 1969. Potrivit generalului De Gaulle, Fran a,
Marea Britanie, Germania i Italia ar fi trebuit s fie liderii unei zone
de liber schimb, care s includ membrii fondatori ai Comunit ii i
membrii A.E.L.S. (Asocia ia European a Liberului Schimb). De i
acest proiect convenea întru totul Marii Britanii, de team s nu- i
jigneasc viitorii parteneri, Soames a vorbit despre plan i p ii
germane, care a dat totul la iveal , Fran a acuzând ulterior Marea
Britanie de tr dare. Dup câteva luni de la acest incident diplomatic,
De Gaulle a demisionat, iar mai târziu Marea Britanie a devenit
membr a Comunit ii.
Agenda 2000 – Reprezint un program de ac iune al Uniunii
Europene adoptat în 1999 pentru perioada 2000-2006, cu scopul de
a consolida politicile U.E. în vederea extinderii acesteia. Printre
obiectivele propuse, se num i continuarea reformei agricole, o
mai mare eficien a Fondurilor Structurale i a Fondurilor de
Coeziune, consolidarea strategiei de preaderare a statelor
candidate i restructurarea cadrului financiar al Uniunii. De i aceste
obiective s-au p strat, programul s-a modificat pe parcurs, pentru c
premisa de la care pornise a fost extinderea U.E. în 2002 cu ase
state, dar aceasta a avut loc în 2004 cu un num r de zece state.
Agen ie de implementare – structur de regul în cadrul unui
minister, responsabil pentru organizarea licita iilor, contractarea,
134
monitorizarea i implementarea programelor finan ate de c tre
Comisia European .
Agen ie de plat – institu ie a unui stat ce are rolul de a asigura
gestionarea pl ilor din fondurile europene (fonduri de preaderare,
fonduri structurale).
Actul Unic European – este primul tratat major de revizuire a
Tratatului de la Roma. Semnat la Luxemburg (17 februarie 1986) i
Haga (28 februarie 1986), intr în vigoare la 1 iulie 1987. Principalul
u scop a fost structurarea unui cadru legal i a unor obiective mai
precise pentru integrarea economic european . În plus, Actul Unic
European a oferit mai multe puteri Parlamentului European, a
confirmat institu ionalizarea reuniunilor bianuale la nivel de efi de
stat i de guvern, a extins domeniile în care Consiliul de Mini tri
(institu ie premerg toare Consiliului Uniunii Europene) ia decizii cu
majoritate calificat i a creat mai multe instrumente de coeziune
economic i social (Fondurile Structurale, Fondul European de
Dezvoltare Regional , Fondul Social European i Fondul European
de Garantare i Orientare Agricol ). Cel mai important proiect
propus de A.U.E. a fost crearea Uniunii Economice i Monetare,
care a fost realizat în trei etape.
Autoritate contractant – institu ie public sau privat care încheie
cu un finan ator un contract de finan are pentru un proiect care
spunde obiectivelor unui program de finan are al respectivului
finan ator. De pild , o organiza ie non-guvernamental din
România, care deruleaz un proiect finan at prin fonduri Phare, este
135
o Autoritate Contractant , iar finan atorul este Uniunea European
prin una din institu iile sale sau din institu iile române ti partenere.
Banca Interna ional pentru Reconstruc ie i Dezvoltare
(B.I.R.D.) – organiza ie interna ional i agen ie specializat a
Organiza iei Na iunilor Unite, cu sediul la Washington, înfiin at în
anul 1945 cu scopul de a finan a, sprijini i cerceta cre terea
economic a statelor în curs de dezvoltare. Este cunoscut i sub
numele de Banca Mondial , aceasta ofer credite guvernelor
statelor membre (în prezent 184 state), dar i investitorilor priva i
pentru care guvernele pot garanta, pentru a facilita investi iile,
încuraja schimburile comerciale i diminua datoriile externe ale
statelor. Membrii B.I.R.D. sunt statele membre (care trebuie s fie
membre i ale Fondului Monetar Interna ional) i au drept de vot
propor ional cu num rul de ac iuni de inute.
Bugetul Uniunii Europene – din punct de vedere formal U.E. nu
dispune de un buget propriu, acesta fiind de fapt bugetul
comunit ilor. Aceste venituri provin în general din trei surse: taxe
vamale, taxe pe importuri de produse agricole i procent din TVA –
ul colectat la nivel na ional. O alt surs de venit, mai recent este
cotiza ia statelor membre din Produsul Intern Brut (P.I.B.). În ceea
ce prive te cheltuielile, acestea pot fi obligatorii (cele impuse de
tratate) i neobligatorii (în jur de 60% din buget) i nu pot dep i
veniturile estimate. Distinc ia între cheltuielile obligatorii i cele
neobligatorii este îns de multe ori politic , fiind dificil de realizat în
condi iile în care, de-a lungul timpului, institu iile comunitare i-au
asumat atribu iile cu privire la buget. În prezent bugetul este
136
rezultatul negocierilor anuale dintre Consiliu i Parlament, pe baza
unui proiect propus de Comisie (aceasta fiind institu ia care îl
implementeaz ). Cele mai importante categorii de cheltuieli –
agricultura i fondurile structurale – sunt în permanen un subiect
de tensiuni în negocieri, inclusiv în strategiile bugetare pe termen
mediu (de la cinci pân la apte ani).
Cabinet – structur organizatoric a Comisiei Europene, ce sprijin
i coordoneaz activitatea unui comisar, format de regul din
persoane numite pe criterii politice din ara de origine a comisarului
i condus de un ef de cabinet.
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (Charter
of Fundamental Rights of the European Union) – act f putere
legal al U.E. care face referire la drepturile fundamentale ale
omului, proclamat solemn în decembrie 2000 de c tre Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene i Comisia European .
Actualmente este inclus în textul Tratatului de instituire a unei
Constitu ii pentru Europa.
Centrul European pentru Dezvoltarea Form rii Profesionale(European Centre for Development of Vocational Training) –
este o institu ie descentralizat a Uniunii Europene cu sediul în
Tesalonic, ce furnizeaz exper ilor Comisiei Europene, statelor
membre i partenerilor sociali din Europa informa ii despre politicile,
cercet rile în domeniu i practicile de formare profesional din
cadrul U.E.. Reprezint una dintre cele mai vechi agen ii comunitare
specializate, nonprofit i descentralizate din cadrul Comunit ii,
137
înfiin at în 1975, care contribuie la dezvoltarea cercet rii în
domeniul form rii profesionale, asigurând i un forum de dezbatere
pentru parteneri. Pe lâng aceast institu ie sunt acredita i peste
120 de reprezentan i ai guvernelor statelor membre, ai Comisiei
Europene i ai organiza iilor patronale i sindicale.
Codecizie – Procedura de codecizie a fost introdus prin Tratatul
de la Maastricht, în scopul cre terii gradului de participare a
Parlamentului European la procesul legislativ comunitar. Codecizia
Parlamentului European dreptul de a respinge actul comunitar
propus, cu votul majorit ii absolute a membrilor s i, dac nu
reu ete s ajung la un acord cu Consiliul U.E. în cadrul unei
proceduri de conciliere.
Compensa ie bugetar – sum din bugetul comunitar alocat
anual Marii Britanii, ob inut de aceasta în anul 1984, în
compensa ie pentru faptul c în pofida contribu iei sale ridicate la
bugetul Uniunii, acest stat nu beneficiaz de subven ii agricole la fel
de semnificative ca al i membri. În decembrie 2005, pentru a fi
acoperite costurile extinderii U.E., Marea Britanie a trebuit s
renun e la o parte din aceast sum începând din 2007.
Conferin interguvernamental – serie de negocieri în vederea
tratatelor Uniunii Europene. Cele mai importante Conferin e
interguvernamentale care au avut loc pân în prezent, sunt cele
care au dus la crearea Actului Unic European, Tratatului de la
Maastricht, Tratatului de la Amsterdam, Tratatului de la Nisa i
Tratatului Constitu ional.
138
Criterii de aderare – Consiliul European de la Copenhaga, din
1993, a stabilit un set de criterii pe care statele ce doresc s adere
la Uniunea European trebuie s le satisfac înainte de admiterea
în structurile comunitare.
Decizie – act cu caracter individual, adoptat de principalele institu ii
ale Uniunii Europene, obligatoriu în toate elementele sale pentru
destinatarii desemna i de document.
Deficit democratic – dezbatere important , începând cu mijlocul
anilor '90 cu privire la complexitatea i transparen a institu ional a
Uniunii Europene. Conform principiilor rezultate din discu ii,
controlul democratic i participarea cet enilor ar trebui s creasc
pe m sur ce structura i atribu iile institu iilor U.E. devin tot mai
extinse. În acela i timp, atribu iile Parlamentului European, ca
reprezentant al cet enilor i garant al democra iei, ar trebui s fie
extinse. Discu ia a fost prezent în special în lucr rile care au
preg tit proiectul Tratatului de instituire a unei Constitu ii pentru
Europa.
E.C.U. – este acronimul de la „European Currency Unit” – unitate
monetar european . A func ionat între 1979 – 1998, fiind în acela i
timp unitate de cont i unitate monetar European pentru statele
membre ale U.E.. ECU reprezint un „co ” în care se introduc în
propor ii determinate (în virtutea unui acord unanim al statelor
participante) diferitele monede ale rilor UE ce fac parte din
Sistemul Monetar European. Codul ISO pentru ECU a fost XEU.
EURO - este numele monedei unice europene ce a luat na tere la
1.01.1999, odat cu intrarea în faza a treia a Uniunii Economice i
139
Monetare i va r mâne singura moned a Statelor U.E.. Aceast
moned este în circula ie din 2002 i are codul ISO EUR.
Eurosistem – termen utilizat pentru a desemna sistemul de
coordonare monetar i men inere a stabilit ii pre urilor, format din
Banca Central European i b ncile centrale ale statelor membre
U.E., care au adoptat Euro ca moned oficial .
Fondul European de Investi ii (European Investment Fund) –
institu ie financiar a Uniunii Europene, cu sediul la Luxemburg,
înfiin at în anul 1944 pentru a stimula cre terea economic a
statelor membre i pentru a prelua proiectele cu risc crescut, pe
care Banca European de Investi ii nu le poate finan a.
Fondul Monetar Interna ional – organiza ie interna ional i
agen ie specializat a Organiza iei Na iunilor Unite (O.N.U.) cu
sediul la Washington înfiin at în 1945, cu scopul de a stabiliza
fluctua ia ratelor de schimb, a facilita comer ul interna ional i sprijini
dezvoltarea unui sistem multilateral de pl i în tranzac iile
interna ionale. În prezent 184 de state sunt membre ale F.M.I., ale
rui atribu ii principale sunt monitorizarea dezvolt rii economice i
monetare la nivel global, acordarea de credite guvernelor statelor
pentru reechilibrarea balan ei de pl i i furnizarea de asiten
tehnic statelor care solicit sprijin.
Fonduri structurale i Fondul de Coeziune
Fondurile structurale sunt în num r de patru: Fondul Social
European (FSE), Fondul European de Dezvoltare Regional
(FEDER), componenta Orientare a Fondului European de Orientare
i Garantare Agricol (FEOGA-Orientare) i Instrumentul Financiar
140
de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP) – au drept scop
reducerea diferen elor între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor
regiuni, precum i între statele membre. Acestora li se adaug un
Fond de Coeziune, ce finan eaz proiecte de infrastructur menite
reduc diferen ele între regiunile s race i cele bogate.
GATT (OMC) – este prescurtarea de la „General Agreement on
Tarrifs and Trade” – Acordul General pentru Tarife Vamale i
Comer ). El reprezint un acord la care sunt parte 123 state,
însumând peste 90 % din comer ul mondial.
Grupul de contact – reprezint un grup de diploma i din Fran a,
Germania, Marea Britanie, Rusia i S.U.A., care au jucat un rol
esen ial în negocierea Acordurilor de Pace de la Dayton, ce au dus
la încheierea R zboiului din Bosnia în 1995. În prezent continu s
coordoneze politica U.E. fa de Bosnia i celelalte foste state
iugoslave, ceea ce a dus la nemul umiri din partea celorlalte state
U.E. nereprezentate i la suspiciuni privind încercarea Fran ei,
Germaniei i Marii Britanii de a avea o politic extern i de
Securitate Comun proprie.
Instrumentul pentru asisten în procesul de preaderare (IPA) –
este instrumentul de asisten financiar extern a Uniunii
Europene, opera ional din 2007, ce înlocuie te mai multe programe
actuale printre care PHARE, ISPA, SAPARD i CARDS, destinat
statelor candidate (Croa ia, Turcia) i a statelor poten ial candidate
(Albania, Bosnia i Her egovina, R. Macedonia, Serbia,
Muntenegru). Acestea vor beneficia de acela i tip de asisten , care
este în prezent asigurat prin CARDS (democratizare i consolidare
141
institu ional , dezvoltare economic i social , cooperare regional
i transfrontalier , precum i unele armoniz ri legislative). Statele
candidate vor beneficia dup aderare, în plus de asisten în
preg tirea i implementarea fondurilor structurale i de dezvoltare
rural .
I.S.P.A. – acronim pentru Instrumentul pentru Politici Structurale de
Preaderare, instrument financiar adresat statelor candidate, ce are
drept scop principal familiarizarea cu politicile i procedurile aplicate
Fondurilor Structurale i de Coeziune ale U.E..
Interven ie – mecanism al Politicii Agricole Comune, care permite
cump rarea de c tre Comunitatea Economic a produselor
nevândute, fapt ce are drept efect crearea unui surplus de bunuri,
adesea inutilizabil. Prin acest sistem i prin mecanismul de
garantare a pre urilor ridicate s-au creat în anii '80 vaste surplusuri,
denumite ironic „muntele de unt” i „lacul de vinuri”.
Jurnalul Oficial al Comunit ilor Europene – a reprezentat
publica ia oficial a Comunit ilor Europene i a Uniunii Europene i
a ap rut între 1958 i 2003, când a fost înlocuit de Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene.
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Official Journal of the
European Union) – publica ie oficial a Uniunii Europene, începând
cu anul 2003, fiind tip rit în dou serii (L – legisla ie i C – note i
inform ri) i un supliment (S).
Lege – act care, prin ordinea juridic instituit de Tratatul
constitu ional, va înlocui regulamentul.
142
Lege-cadru - act care, prin ordinea juridic instituit de Tratatul
constitu ional, va înlocui directiva.
Legisla ie primar – acte adoptate prin Tratatele Uniunii Europene
care fac referire la obiectivele U.E. i la modul de func ionare a
institu iilor comunitare, împreun cu anexele, protocoalele,
declara iile i alte acte ce le înso esc.
Legisla ie secundar – reprezint actele adoptate de institu iile
U.E. pe baza legisla iei primare.
Mi carea European – organiza ie nonguvernamental
interna ional , creat în 1948, prin redenumirea Comitetului
Interna ional Mixt pentru Unitate European , cu scopul de a
promova ideea unei Europe Unite. Printre ac iunile în care a fost
implicat ca grup de presiune, se num i înfiin area Consiliului
Europei, Colegiului European din Bruges i a Centrului Cultural
European de la Geneva. În prezent aceasta are 41 de consiliii
na ionale i 21 de asocia ii partenere. Sec ia român a acestei
organiza ii a revenit în ar în 1990, prin înfiin area unui Comitet
Na ional în Bucure ti, devenind ulterior Asocia ia Român pentru
Europa.
Negocieri de aderare – serie de negocieri bilaterale în vederea
ader rii unui stat la Uniunea European .
Num r CELEX – cod unic de identificare a documentelor în baza de
date oficial a Uniunii Europene, numit ini ial CELEX, actualmente
inclus în proiectul de dezvoltare a datelor EUR-Lex.
Oficiul Comunitar pentru Variet i Vegetale (Community Plant
Variety Office) – Institu ie descentralizat cu sediul la Angers
143
(Fran a), înfiin at în 1995, cu scopul de a administra sistemul
drepturilor variet ilor vegetale din cadrul Uniunii Europene,
asigurând protec ia propriet ii industriale pentru variet ile nou
acreditate. Anual Oficiul elaboreaz un raport în care sunt
prezentate drepturile variet ilor vegetale existente în cadrul Uniunii,
numele de in torilor i data expir rii acestor drepturi (de obicei 25
sau 30 ani de la expirarea lor). Condus de un Consiliu Administrativ
format din reprezentan ii statelor membre i dintr-un reprezentant al
Comisiei Europene, C.P.V.O. a prelucrat de la înfiin are peste
20.000 de cereri de înregistrare (din care aproximativ 15.000
aprobate) a unor noi variet i, marea majoritate plante ornamentale
i plante destinate agriculturii. Peste 15% din cererile de înregistrare
provin din afara Uniunii, S.U.A., urmate la foarte mare distan de
Japonia i Australia, fiind principalii parteneri în acest sens.
Organiza ia Interna ional pentru Standardizare – organiza ie
neguvernamental înfiin at în anul 1946, ca o re ea interna ional
de standardizare cu sediul la Geneva, ce num în prezent 150
membri, fiind cel mai mare creator mondial de standarde în toate
domeniile. Cel mai cunoscut standard promovat de ISO este 3166-
1, din 1974 prin care s-au stabilit coduri unice de ar , formate din
dou litere, frecvent folosite în transporturi i comunica ii (inclusiv
domenii na ionale internet). Codul de ar al României este RO, iar
cel al Uniunii Europene este EU.
Organiza ia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic –
organiza ie interna ional cu sediul la Paris, succesoare din 1961 a
Organiza iei pentru Coopera ie Economic European (O.C.E.E.)
144
înfiin at în 1948, pentru a gestiona implementarea Planului
Marshall. Reprezentan ii celor 30 de state membre se întâlnesc
periodic pentru a discuta probleme economice i sociale cu
implica ii asupra dezvolt rii comer ului mondial i ajutorul acordat
rilor subdezvoltate.
Organiza ia pentru Securitate i Cooperare în Europa (O.S.C.E.)
– cu sediul la Viena, înfiin at în 1973, sub numele de Conferin a
pentru Securitate i Cooperare în Europa (C.S.C.E.) pentru a
promova dialogul între Occident i blocul comunist, în timpul
zboiului Rece. Cea mai cunoscut ac iune a organiza iei este
semnarea în 1975 de c tre Canada, S.U.A., U.R.S.S., Turcia i
toate statele europene (cu excep ia Albaniei) a unor acorduri (Actul
Final de la Helsinki), ce impuneau statelor participante respectarea
unor principii fundamentale pentru dreptul interna ional i dreptul
umanitar (respectarea suveranit ii, rezolvarea pe cale pa nic a
disputelor, neinterven ia în politica intern , respectarea drepturilor
omului, integritatea teritorial i inviolabilitatea frontierelor). Dup
pr bu ierea comunismului, organiza ia i-a redefinit scopul, din
1995 schimbându- i numele i extinzându- i num rul de membri la
55.
Pactul de stabilitate i cre tere economic – acord bugetar
adoptat în 1996, ce permite sanc ionarea financiar a rilor din
zona Euro, care nu men in deficitul bugetar în limitele a 3% din
P.I.B..
PHARE – acronim pentru Polonia i Ungaria Ajutor pentru
Reconstruc ia Economiei. Program de asisten financiar a Uniunii
145
Europene acordat ini ial Poloniei i Ungariei, apoi extins i în
celelalte state ale Europei Centrale i de Est. Principalele sale
obiective sunt consolidarea administra iei publice i a institu iilor
pentru ca acestea s poat func iona eficient în cadrul Uniunii
(dezvoltare institu ional ), sprijinirea investi iilor în vederea alinierii
activit ilor industriale i a infrastructurii la standardele U.E.
(investi ii pentru sprijinirea aplic rii legisla iei comunitare) i
promovarea dezvolt rii regiunilor mai pu in avansate (investi ii în
coeziune economic i social ).
Planul MacSharry – plan de reform radical a Politicii Agricole
Comune, ini iat de comisarul pentru agricultur Ray MacSharry i
adoptat în 1992. Scopul reformei a fost men inerea unor venituri
pentru cei care lucrau în agricultur , reducerea surplusurilor în acest
sector, precum i a efectelor negative asupra comer ului, generate
de subven ionare. De i a impulsionat dezvoltarea comer ului extern
cu produse agricole (în special în rela ia cu SUA) i a permis
încheierea rundei Uruguay a GATT, pe termen scurt a avut ca efect
supradimensionarea birocra iei, ca i a bugetului comunitar alocat
agriculturii.
Planul Mansholt – proiect de restructurare, coordonat de
Comisarul pentru Agricultur Sicco Mansholt (1958-1972), propus
Consiliului în 1960, adoptat în 1964 i cu efecte vizibile începând
din 1967. Scopul acestei reforme a fost eficientizarea produc iei
agricole, liberalizarea comer ului cu produse agricole, precum i
armonizarea politicilor în acest domeniu. Punerea în aplicare a iscat
numeroase controverse, mul i întreprinz tori din agricultur fiind
146
afecta i negativ de eliminarea protec ionismului, ceea ce în ciuda
profitabilit ii economice, a reprezentat un risc politic pe care statele
membre nu au dorit s i-l asume în totalitate. De aceea, proiectul
nu a fost implementat decât par ial, efectele sale resim indu-se îns
pe parcursul anilor 60 i 70, când statele Comunit ii au beneficiat
de o semnificativ cre tere economic , dar s-au i confruntat cu
probleme majore datorate nivelului mare al pre urilor la produsele
agricole.
Planul Marshall - program de redresare economic a statelor
europene dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, propus de
Secretarul de Stat american George Marshall în iunie 1947 i
finan at de administra ia american (1948-1951), cu aproape 15
miliarde de dolari (100 mld. USD la nivelul anului 2005). De aceste
fonduri au beneficiat 16 state (Austria, Belgia, Danemarca, Fran a,
Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Federal Germania,
Suedia i Turcia), cele mai mari sume fiind alocate Marii Britanii,
Fran ei, Italiei i Republicii Federale Germania.
Politica Agricol Comun – reprezint una dintre politicile
fundamentale ale Uniunii Europene, creat înc de la începutul
Comunit ii Economice Europene. A r mas în prezent una dintre
cele mai problematice i costisitoare politici, generând frecvent
tensiuni între statele membre, (cea mai cunoscut fiind „criza
scaunului liber” declan at de Fran a în 1965 i încheiat câteva
luni mai târziu prin Compromisul de la Luxemburg.
147
Politica Extern i de Securitate Comun (Common Foreign
and Security Policy) – direc ie de ac iune a Uniunii Europene în
domeniul politicii externe i de securitate comun , ce are scopul de
a crea instrumente pentru ap rarea valorilor comune, intereselor
fundamentale, integrit ii i independen ei Uniunii, pentru
men inerea p cii i securit ii interna ionale, promovarea cooper rii
interna ionale, dezvolt rii i consolid rii democra iei statului de drept
i pentru respectarea drepturilor omului i a libert ilor
fundamentale.
Procedura de codecizie – reprezint procedur de adoptare a
legisla iei comunitare, introdus de Tratatul de la Maastricht i
simplificat prin Tratatul de la Amsterdam, pentru a permite
Parlamentului European s resping pozi ia adoptat de Consiliul
Uniunii Europene.
Procedura de consultare – este cea mai veche i mai simpl
procedur de adoptare a legisla iei comunitare. Potrivit acesteia,
Consiliul Uniunii Europene este obligat s consulte Parlamentul
european, îns nu este obligat s adopte pozi ia acestuia înainte de
a lua o decizie.
Procedura de cooperare – una dintre procedurile de adoptare a
legisla iei în cadrul Uniunii Europene, ce are drept consolidarea
particip rii Parlamentului European la procesul decizional.
Rabat – termen impropriu, dar frecvent folosit pentru a desemna
compensa ia bugetar , de care a beneficiat Marea Britanie,
începând din anul 1984.
148
Raportul Spaak - raport privind posibilit ile de integrare a statelor
membre C.E.C.O., ce a dus la adoptarea Tratatelor de la Roma.
Redactat sub conducerea premierului belgian Paul-Henri Spaak,
raportul propunea integrarea economic prin realizarea pie ei
comune i integrarea sectorial în domeniul energiei atomice.
Raportul Tindemans – coordonat de premierul belgian Leo
Tindemans, în 1974, care evalua posibilitatea cre rii unei uniuni
politice la nivel european. De i, ideile sale nu au fost acceptate la
vremea public rii, unele au fost preluate mai târziu în Tratatul de la
Maastricht. Cea mai controversat propunere era o „Europ cu
dou viteze”, propunând un proces diferen iat de integrare, în
func ie de dorin a i resursele statelor membre.
Saarland – provincie disputat de Fran a i Germania, datorit
resurselor de c rbune, administrat de Liga Na iunilor dup Primul
zboi Mondial, sub jurisdic ie german în 1935, în urma unui
plebiscit, apoi ocupat de francezi în timpul celui de-al doilea
zboi Mondial, revine definitiv Germaniei în urma unui referendum
(1955), prin care provincia respinge statutul de land autonom.
Încheierea acestei dispute teritoriale a fost posibil atât datorit
negocierilor ini iate de cancelarul german Konrad Adenauer, cât i
încheierii Tratatului de instituire a Comunit ii Europene a
rbunelui i O elului, reprezentând unul din pa ii importan i în
reconcilierea franco-german .
SAPARD – acronim pentru Programul Special de Preaderare pentru
Agricultur i Dezvoltare Rural , instrument financiar destinat
statelor în curs de aderare la Uniunea European . Finan eaz în
149
principal proiecte ce vizeaz reforma din sectorul agricol i din alte
domenii legate de dezvoltarea rural , precum i implementarea
acquis-ului comunitar, referitor la Politica Agricol Comun .
Sistemul European al b ncilor Centrale (European System of
Central Banks) – reprezint un sistem de coordonare monetar ,
format din Banca Central European i b ncile centrale ale tuturor
statelor membre ale Uniunii Europene.
Sistemul Monetar European (European Monetary System) –
creat în 1979, de c tre statele membre C.E.E. dup pr bu irea
sistemului Bretton Woods, pentru a preveni fluctua iile majore ale
ratelor de schimb ale monedelor lor. Principalele sale elemente au
fost crearea ECU (co de monede ce impunea fluctua ii de maxim
±2,25% în jurul parit ii în ratele de schimb bilateral cu alte state
membre), introducerea unui Mecanism de Rate de Schimb,
furnizarea ECU statelor participante de c tre un Fond European de
Cooperare Monetar . În 1999, acest sistem a fost înlocuit de
Sistemul Monetar European II în care ECU este înlocuit cu EURO,
iar participarea este facultativ .
SOCRATES – unul din cele trei programe de ac iune ale U.E. în
domeniul educa iei, tineretului i form rii profesionale, înfiin ate în
1995. Componentele sale sunt ERASMUS (cooperare
interuniversitar ), COMENIUS (cooperare între coli), LINGUA
(înv area limbilor), EURYDICE (dezvoltarea de re ele pentru
recunoa terea reciproc a calific rilor i informare în domeniul
educa iei) i ARION (schimb de experien între deciden ii din
domeniul educa iei).
150
Spa iul Economic European (European Economic Area) –
acordul economic între statele membre ale Asocia iei Europene a
Liberului Schimb (A.E.L.S.) i cele ale Uniunii Europene, a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1994 care instituie o form de cooperare între
semnatari, care permite membrilor A.E.L.S. s participe la Pia a
Comun European f a fi în mod necesar membre U.E.. În
prezent, 28 de state sunt participante la aceste acorduri, iar sediul
administrativ al acestei organiza ii se afl la Bruxelles. Fondat pe
principiile celor patru libert i de mi care (a bunurilor, serviciilor,
capitalului i persoanelor, S.E.E. oblig statele A.E.L.S. participante
adopte o legisla ie comun cu a Uniunii, în domeniile politicilor
sociale, protec iei mediului, dreptului afacerilor, protec iei
consumatorului i statisticilor.
Strategia Lisabona – plan de dezvoltare pe zece ani al Uniunii
Europene, adoptat de Consiliul European de la Lisabona (2000), ce
încearc s r spund problemelor economice ale organiza iei i s
o transforme în cea mai mare economie bazat pe cunoa tere.
Ini ial, printre priorit ile strategiei se num rau i chestiuni de natur
social i de protec ia mediului, îns dup 2004, dezvoltarea
economic a r mas principala direc ie a ini iativei.
Subsidiaritate (subsidiarity) – principiu general al Uniunii
Europene, potrivit c ruia deciziile în cadrul U.E. trebuie luate la
nivelul cel mai apropiat de cei pe care punerea în aplicare a acestor
decizii îi afecteaz direct.
TACIS – instrument de asisten financiar extern , lansat de
Comunitatea European în 1991, cu scopul de a sprijini procesul de
151
tranzi ie c tre democra ie în Armenia, Azerbaidjan, Belarus,
Georgia, Kazahstan, R. Moldova, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan,
Ucraina i Uzbekistan. Între 1991 i 2003, TACIS s-a adresat i
Mongoliei, îns în prezent acest stat este inclus într-un program
separat.
TEMPUS – program transeuropean de cooperare, creat de Uniunea
European , pentru a sprijini dezvoltarea sistemului de înv mânt
superior din spa iul balcanic, fostele state sovietice i Mongolia.
Tratatul bugetar (1970) – echivalent pentru Tratatul de modificare
a anumitor dispozi ii bugetare ale Tratatelor de instituire a
Comunit ilor Europene i a Tratatului de instituire a unui Consiliu
unic i a unei Comisii unice ale Comunit ilor Europene; este un
tratat semnat în 1970, la Luxemburg i intrat în vigoare în 1971,
care modific Tratatul de la Roma, Tratatele de la Paris i Tratatul
de fuziune pentru a conferi Parlamentului European ultimul cuvânt
în ceea ce prive te cheltuielile neobligatorii ale Comunit ilor.
Tratatul bugetar (1975) – echivalent pentru Tratatul de modificare
a anumitor dispozi ii financiare ale Tratatelor de instituire a
Comunit ilor Europene i a Tratatului de instituire a unui Consiliu
unic i a unei Comisii unice ale Comunit ilor Europene, este un
tratat semnat la Bruxelles, în 1975 intrat în vigoare în 1977, care
modific Tratatul de la Roma, Tratatele de la Paris i Tratatul de
fuziune pentru a înfiin a Curtea de Conturi a Comunit ilor Europene
i a da Parlamentului European puterea de a respinge bugetul
anual al Comunit ilor.
152
Tratatul de la Nisa – denumire uzual pentru Tratatul de la Nisa de
modificare a Tratatului privind Uniunea European , a Tratatelor de
instituire a Comunit ilor Europene i a anumitor acte conexe, a
avut scopul de a preg ti Uniunea European pentru noile valuri de
extindere. Printre prevederile sale cele mai importante se num
extinderea votului cu majoritate calificat în noi domenii i
eliminarea dreptului de veto al statelor în alte domenii, precum i
introducerea conceptului controversat de cooperare înt rit .
Tribunalul Func iei Publice (European Union Civil Service
Tribunal) – instan specializat a U.E., cu sediul la Luxemburg i
înfiin at în anul 2004 care are rolul de a prelua o parte din
atribu iile Tribunalului de Prim Instan i anume cele care confer
competen e în ceea ce prive te judecarea disputelor dintre Uniunea
European i func ionarii s i publici.
Twinning – termen în limba englez care în limbajul comunitar se
traduce prin înfr ire institu ional . Twinningul reprezint un
mecanism introdus prin Parteneriatele pentru aderare în scopul
realiz rii unor proiecte în domeniul construc iei institu ionale.
Uniunea African – organiza ie de integrare panafrican , modelat
dup Uniunea European , Consiliul Europei i Organiza ia
Na iunilor Unite. A fost creat în 2002 la Durban, pe baza
Organiza iei pentru Unitate African (înfiin at în 1963), a
Declara iei de la Sirte (1999) i a unui Act Constitutiv (Lusaka
2001), care continu din punct de vedere ideologic conceptul de
Statele Unite ale Africii, ca alternativ la mi carea panarab . În
prezent, membrii s i sunt reprezenta i de toate statele africane (cu
153
excep ia Marocului), iar institu iile sale cele mai importante sunt:
Parlamentul Panafrican, Comisia African , Curtea African de
Justi ie, Consiliul Executiv, Adunarea (similar Adun rii Generale
O.N..U, este cea mai important institu ie), Comitetul
Reprezentan ilor Permanen i (similar COREPER al U.E.), Consiliul
de Pace i Securitate, Banca Central African , Fondul Monetar
African i Banca African de Investi ii. Organiza ia dispune de
asemenea de un steag, o emblem i un imn propriu, dar nu i de o
moned unic ori un pa aport comun pentru cet enii statelor
membre.
Uniunea Economic i Monetar (U.E.M.) – cunoscut i sub
numele de Uniunea Economic i Monetar European , reprezint
un proces de integrare economic i monetar în trei etape, ini iat
de statele membre ale Comunit ii Economice Europene, la
începutul anilor 1990. În prima etap (desf urat între 1 iulie 1990
i 31 decembrie 1993), a fost liberalizat complet mi carea
capitalurilor pe teritoriul statelor membre C.E.E.. În aceea i
perioad , a fost adoptat Tratatul de instituire a Uniunii Europene,
care promoveaz ideea U.E.M. ca obiectiv de prim importan a
U.E. i stabile te criterii de convergen economic (m suri privind
rata infla iei, finan ele publice, rata dobânzilor, stabilitatea ratelor de
schimb). A doua etap (1 ianuarie 1994 i 31 decembrie 1998) a
fost una de creare a unor mecanisme de coordonare monetar
(Institutul Monetar European, Banca Central European ) i de
stabilire a unor criterii, obiective i angajamente precise (Pactul de
stabilitate i cre tere economic ).
154
Etapa a treia a început la 1 ianuarie 1999 i a constat în
introducerea Euro ca moned unic pentru statele participante.
Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) – organiza ie de ap rare i
securitate comun cu sediul la Bruxelles, înfiin at în 1954 la Paris,
pentru a contracara e ecul Comunit ii Europene de Ap rare. A fost
creat prin extinderea Organiza iei Tratatului de la Bruxelles
(înfiin at în 1948 de Belgia, Fran a, Luxemburg, Marea Britanie i
Olanda prin Tratatul de la Bruxelles), odat cu aderarea Germaniei
de Vest i a Italiei. Membrii s i sunt statele membre N.A.T.O., cât i
U.E. (Belgia, Fran a, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Olanda, Portugalia, Spania), la acestea ad ugându-se
state mebre asociate (Cehia, Islanda, Norvegia, Polonia, Turcia,
Ungaria), observatori (Austria, Danemarca, Finlanda, Irlanda,
Suedia) i ri partenere asociate (Bulgaria, Estonia, Letonia,
Lituania, România, Slovacia, Slovenia). În timpul R zboiului Rece,
cea mai important func ie a organiza iei a fost supravegherea
reînarm rii Germaniei Federale. În 1960, toate prerogativele sale în
materie de activit i sociale i culturale au fost transferate Consiliului
Europei. Adunarea parlamentar a U.E.O. este format din
reprezentan i ai delega iilor statelor membre în Adunarea
Parlamentar a Consiliului Europei i în ultimii ani de teama
desfiin rii a militat pentru a fi recunoscut drept Adunarea
European pentru Securitate i Ap rare.
155
Zona Euro – statele Uniunii Europene pe teritoriul c rora este
moneda oficial . În acest moment acestea sunt în num r de 13
(Austria, Belgia, Finlanda, Fran a, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania i Slovenia).
Zona liberDenumire dat unui spa iu limitat, stabilit pe teritoriul unui stat, de
regul în cadrul unui port, sau aeroport ori la frontiera cu statul
învecinat, în interiorul c reia taxele vamale asupra m rfurilor intrate
i destinate reexportului sunt suspendate, autorizându-se realizarea
de opera iuni comerciale sau industriale precum: depozitare de
rfuri, repara ii de nave, recondi ion ri i anumite prelucr ri de
produse.
Zon de liber schimb – conform teoriei economice a integr rii,
reprezint grupul de state care elimin toate tarifele, cotele i orice
sistem preferen ial dintre ele.
Zon valutar
Sintagma ce desemneaz sisitemul de rela ii financiar-valutare
instituit între un stat a c rui moned na ional reprezint o valut
forte i mai multe state asociate în care acea valut (moneda
primului stat) este acceptat i utilizat pentru facilitarea
schimburilor comerciale i a cooper rii economico-financiare dintre
rile membre.
156
BIBLIOGRAFIE1. Beck U., 1993 – Die Erfindung des Politischen, Frankfurt.
2. Bidileanu V., 1999 – UE institu ii, politici, activit i. Editura
Agroprint Timi oara.
3. Boulouis J., 1997 – Droit institutionnel de l'Union
Européenne, Paris, Précis Domat, Montchrestien.
4. Burban J.L, 1979 – Le Parlement européen et son election,
Edit. Bruyllant, Bruxelles.
5. Burban J.L, 1998 – Le Parlement européen, Press
Universitaire de France, Paris, traducere în limba român ,
Editura Meridiane, Bucure ti.
6. Cairns W., 2001 – Introducere în legisla ia Uniunii Europene,
traducerea în limba român la Editura Universal Dalsi,
Bucure ti.
7. ianu D., Vrânceanu R., 2002 – România i Uniunea
European , Editura Polirom, Ia i.
8. Drago D.C., 2007 – Uniunea European – Institu ii,
Mecanisme. Editura C.H. Beck, Bucure ti.
9. Deaconu N., 2001 – Sistemul institu ional al Uniunii
Europene. Editura Lumina Lex, Bucure ti.
10.Duculescu V., 1999 – Tratatul de la Amsterdam – instrument
juridic de referin în procesul integr rii europene, în Revista
de drept comercial nr. 2/1999.
11.Duculescu V., 2001 – Tratatul de la Nisa i reforma
institu ional a Uniunii Europene, în Revista de drept
comercial nr. 3/2001.
157
12.Duculescu V., Duculescu G., 2002 – Justi ia european –
mecanisme, deziderate i perspective, Editura Lumina Lex,
Bucure ti.
13.Duculescu V., 2003 – Dreptul integr rii europene, Editura
Lumina Lex, Bucure ti.
14.Du u Al., 1999 – Ideea de Europa i evolu ia con tiin ei
europene, Editura All, Bucure ti.
15.Filipescu I.P., Fuerea A., 2000 – Drept institu ional
comunitar european, edi ia a V-a, Editura Actami, Bucure ti.
16.Fuerea A., 2004 – Drept comunitar european. Partea
general . Editura All Beck, Bucure ti.
17.Gavrilescu D., Giurc Daniela (coord.), 2000 – Economie
agroalimentar , Editura Expert, Bucure ti.
18.Ghica Luciana-Alexandra (coord.,), 2007 – Enciclopedia
Uniunii Europene, Edi ia a-III-a, Editura Meronia, Bucure ti.
19.Gilles F., 2001 – Dic ionarul Uniunii Europene, Editura
Polirom, Bucure ti.
20.Gyula F., Nicolae M., Em d V., 2007 – Parlamentul
European, Editura Wolters, Bucure ti, p.22-26.
21.Gontariu I., 2007 – Institu ii, mecanisme i terminologii
comunitare, Note de curs, manuscris.
22.Gorning G., Rusu I.E., 2007 – Dreptul Uniunii Europene,
Editura C.H. Beck, Bucure ti.
23.Gouadec D., 1990 – Terminologie. Constitution des donnés,
Afnor.
158
24. Iftime Elena, 2001 – Dreptul de proprietate, Editura
Universit ii „ tefan cel Mare”, Suceava.
25. Iftime Elena, 2003 – Introducere în studiul dreptului civil,
Editura Universit ii „ tefan cel Mare”, Suceava.
26.Kramer H., 1993 – The European Community Response to
the „New Eastern Europe”, Journal of Common Market
Studies, vol. 31, nr. 2.
27.Leicu Corina, 1998 – Drept Comunitar, Editura Lumina Lex,
Bucure ti, p.92.
28. tzer P. M., 2004 – Europa dup Maastricht, Perspective
americane i europene, Institutul European.
29.Manolache O., 2001 – Drept comunitar, Editura All Beck,
Bucure ti.
30.Manolache O., 2006 – Tratat de drept comunitar, Editura All
Beck, Bucure ti.
31.Marcu V., 2001 – Drept institu ional comunitar, ed. a II-a,
Editura Lumina Lex, Bucure ti.
32.Marcu V., 2002 – Drept comunitar general, Editura Lumina
Lex, Bucure ti.
33.Matusescu Constan a, 2005 – Introducere în dreptul
comunitar, Editura Transversal Târgovi te.
34.Miron D., 2002 – Economia Uniunii Europene, Editura
Luceaf rul, Bucure ti.
35.Munteanu R., 1996 – Drept european, Editura Oscar Print,
Bucure ti.
159
36.Munteanu t., 2007 – Integrarea european o perspectiv
juridico-filosofic , Editura C.H. Beck, Bucure ti.
37.Pelkmans J., 2001 – European Integration. Methods and
Economic Analysis, 2nd edition, Longman.
38.Prisacaru Ghe., 2003 – Istoria i evolu ia Uniunii Europene,
Ed. 2 a, Editura Universit ii „ tefan cel Mare”, Suceava.
39.Rasmunsen H., 1986 – On Law and Policy in the European
Court of Justice, p.61.
40.Yvars B., 1997 – Economie europeéne, Dalloz, Paris.
41. tef nescu Brându a, 1979 – Curtea de Justi ie a
Comunit ilor Europene, Editura tiin ific i Enciclopedic ,
Bucure ti.
42.Tudorel t., 2007 – Introducere în dreptul comunitar, Editura
C.H. Beck, Bucure ti.
43.Vlad Monica, 1999 – Ombudsmanul european în dreptul
comparat, Editura Servo-Sat, Arad.
44.Voicu M., 2005 – Jurispruden a comunitar , Editura Lumina
Lex, Bucure ti.
45.Weidenfeld W., Wessels W., (editeurs), 1997 - L Europe de
A à Z – guide de l intégration européenne, Ed. Office de
publications officielles des Communautés européennes,
Luxembourg.
46.Weiler J.H.H., - 1996 – Les droits des citoyens europeens,
RMUE, 3, pag.36. Revue de marché commun et de l'Union.
47.Zahiu Leti ia, 1999 – Managementul agricol. Editura
Economic , Bucure ti.
160
48.Zahiu Leti ia, Dachin Anca, 2001 – Politici Agroalimentare
Comparate, Editura Economic , Bucure ti.
49.Zahiu Leti ia, (coord), 2006 – Agricultura Uniunii Europene
sub impactul Politicii Agricole Comune, Editura Ceres,
Bucure ti.
50.Comisia Comunit ii Europene, 1989 – The Europeans and
Their Environment, Bruxelles.
51.Council Regulation (EC) no. 1698/2005 (EATRD),
European Commission
52.Documente de baz ale Comunit ii i Uniunii Europene,
Editura Polirom, 1999, Bucure ti.
Surse internet:
http://www.europa.eu.inthttp://www.uniuneaeuropeana.go.rohttp://www. europarl.int
http://www.infoeuropa.rohttp://www.eca.eu.inthttp://www.ue.eu.int