irina holdevici psihoterapii scurte

IRINA HOLDEVICI

Autoarea

EDITURA CERES

SCURTESa ne rezolvam problemele de via!a rapid §i eficient

PSIHOTERAPII--l:.o

<:"10loil-e:c-~l:.o

•-u-;>10loi

Q....Ie:c

<:z-"-60.00

-ltl~

EDITURA CERES

ISBN 973-40-0474-3

OEj·j·i·/·

in via!a fieciirui om pot exista momentecand acesta se simte nesigur, trist, dezorientat.De multe ori, aceastii stare este echivalentiicu sciiderea randamentului 'in activitate, probleme in familie ~i in societate. Aceasta nu Inseamnii 'insii cii este vorba de 0 boalii psihicc'i,ci doar de 0 crizii de moment ce se poate {lepii~i de cele mai multe ori doar cu ajutor psihologic, fiirii medicamente.

A liisa sii se permanentize 0 astfel de starepoate duce la fixarea unor modele de conduitii dezadaptativii, situa!ie in care interven!iile viitoare vor fi mai dificile ~i de mai lungiiduratii.

Nu pentru toate problemele noastre estenecesar siifacem terapie de lungii duratii, costisitoare sub aspect fiminciar ~i al timpului,pentru cii multe probleme se pot rezolva u~or~i eficient, prin psihoterapii scurte centratepe simptom.

Trebuie sii pornim de la convingerea ciifiecare dintre noi dispune de suficienteresurse interioare de autoreglare ~i autQvindecare. '

I

Prof. univ. dr. IRINA HOLDEVICI

PSIHOTERAPII SCURTESa ne rezolvam problemele de viala

rapid !?ieficient

EDITURA CERES

Bucure~ti, 2000

Redactor: CRISTIANA GAVRILESCUTehnoredactor: EUGENIA CERNEACoperta: CRISTINA MARCU

ISBN 973-40-0474-3

CUPRINS

Cuviint fnainte 5

Capitolullo PLEDOARIE PENTRU PSIHOTERAPIA DE SCURT A.

DURAT A. 7

Capitolul2PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA. DURATA. . 14

Capitolul3PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNI-TIVE 29

Capitolul4HIPNOZA PERMISIV A. 56

Capitolul5PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVISTA. 88

Capitolul6PSIHOTERAPIA SCURTA. CONSTRUCTIVIST-STRA-

TEGICA. 111

Capitolul7METAFORELE $1 ROLUL LOR IN PSIHOTERAPIASCURT A 170

CapitolulBCONDITIlLE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE 188

Bibliografie selectiva 200

Cartea "Psihoterapii scurte" i~i propune sa prezinte 0 serie detehnici de psihoterapie ~i autoreglare a comportamentului, tehnici foarteprecise, centrate nu numai pe reducerea unor simptome psihice ~ipsihosomatice, ci ~i pe diminuarea consecintelor nedorite ale stresului~i pe rezolvarea problemelor de viata.

Lucrarea este 0 premiera in literatura psihologica romaneasdi,deoarece pana in prezent au fost editate fie tratate de psihoterapie, fiemonografii dedicate unor ~coli psihoterapeutice bine cunoscute ~iprecisdelimitate.

Daca pana nu demult psihanaliza a reprezentat metoda psihoterapeutica cea mai larg raspandita ~i cea mai valorizata, la ora actualain tarile Europei Occidentale, pre cum ~i in Statele Unite, se manifestatot mai mult tendinta de scurta durata, mai putin costisitoare ~i curezultate evidente.

Autoarea, profesor universitar, cu peste 25 de ani de experienta,psihoterapeut ~i psiholog specializat in optimizarea performantelorumane, recunoscuta in tara ~i in strainatate, a publicat mai mult de15 carti in domeniile hipnozei clinice, relaxarii, psihoterapiei cognitivcomportamentale ~i a autoreglarii psihice.

In carte sunt abordate terapiile analitice de scurta durata, tehnicileterapeutice cognitiv-comportamentale, hipnoza moderna, precum ~imetodele strategice utilizate in psihoterapia de familie.

Unele dintre metodele descrise de auto are se aplica in cabinetelespecializate de. psihoterapie, in timp ce altele pot fi utilizate personal,sub forma de tehnici de management al stresului, de catre oricepersoana care dore~te sa fie mai sanatoasa ~i mai eficienta.

Cartea "Psihoterapii scurte" reprezintii 0 lecturii agreabilii, careimbinii rigoarea ~i stilul academic cu aplicaliile practice ~i studiile deeaz, tratate personal de autoare sau preluate din literatura de specialitate.

Lucrarea se adreseazii psihologilor, medicilor, studentilor la medicinii~i psihologie, precum ~i tuturor eelor interesati sii se autoeunoascii ~isa se autoperfectioneze.

Prof. univ. dr. Mihai Epuran

eajdtoted 1

o PLEDOARIE PENlRUPSIHOTERAPIA DE SCURlA DURAlA

() psihoterapie eficienta trebuie sa fie scurta ~i preelsaL a z a r u s ~i Fay (1990). 0 ~edinta de psihoterapie nu trebuie sacontina teste inutile, metode redundante, pauze prelungite saudiscursuri nefo1ositoare. Aceasta nu inseamna ca terapeutul trebuiesa omita deta1ii importante sau sa nu ap1ice 0 anumita tehnica doardin dorinta de a scurta terapia (2 e i g ~i Gill i an, 1990, p. 37).

Reducerea duratei terapiei are 1a baza ~i ratiuni de ordin etic,deoarece numai terapeutii 1ipsiti de profesionalism pot prelungi 1anesfar~it terapia, nerezo1vand cazu1 ~i creand dependente alepacientului.

Referindu-se la psihoterapia scurta, H 0 Yt (1989) subliniazafaptul ca "scurt inseamna nu mai mult decat este necesar". Dinaceasta afirmatie putem trage concluzia ca nu putem stabili 0 durataoptima pentru psihoterapie; astfel, de pilda, 0 psihoterapie care adurat ~ase 1uni, dar in care au avut loc doar doua ~edinte, poate ficonsiderata mai scurta decat 0 terapie care a durat doua 1uni, cu~edinte bisaptamanale ..

Coneeptu1 de psihoterapie scurta este de data relativ recenta,deoarece pana nu demult, psihana1iza, a carei durata era in mediede 2-3 ani, era considerata tehnica psihoterapeutica dominanta,multe persoane avand chiar tendinta de a confunda psihanaliza eupsihoterapia, in general.

Cu toate acestea, psihoterapia scurta a aparut pe terenu1psihanalizei ~i a imbracat forma terapiilor dinamice de scurta durata.

Astazi, se includ in cadrul psihoterapii1or scurte ~i alte sistemeterapeutice moderne, cum ar fi terapia ericksoniana, terapiile

Psihoterapii scurte

comportamentale, cogllltIve, terapia rational-emotiva, terapiastratcgica sau terapia prin interventie paradoxala.

La z a r u s ~i Fay (1990) sunt de parere ca psihoterapia dclunga durata nu este numai incficienta, fiind lipsita de precizie ~iinsuficient focalizata, ci chiar nociva, deoareee intare~te imagineade sine patologicii a pacientului.

Aceia~i autori sustin ca un avantaj major al tcrapici scurte este~i faptul ca, daca tcrapia nu da rezultatclc seontatc, macaI' se poateafla aeest lueru mai dcvrcmc.

How a r d ~i My c r s (1987) subliniaza ca factorii care au tacutposibila interventia de seurta durata incununata de sueces sunt:

• abordarca terapeuticii foealizata pc problema;• abordarile pc principiilc Invatarii;• abordarca sistemicii In psihoterapie;• sucecsele rapidc obtinute prin intermediul interventiilor

farmacologiee.Astfcl, de pilda, multe caricrc artistiee sau sportive au fost

distruse de traeul de scena, de~i subieetii 'urmasera programepsihoterapeutiee Intinse pe luni sau ani, in timp ee alte persoane aurczolvat aeeste probleme luand 0 singura doza de sub stante betabloeante Inainte de a-~i juca rolul (B ran t i g a:n, B I'ant i g a n~i J 0 s e ph, 1982).

CRITERIUL TEMPORAL iN PSIHOTERAPIA SCURTA

Psihotcrapia scurta poate impliea 0 singura ~edinta (B I 0 0 m ,1981) sau poatc merge pana la 40-50 de ~edinte, eu 0 medic de 20.

Astfel, terapia rational-emotiva a lui E II is (1989) durcaza intre5 ~i 50 de ~edinte, in timp ce Man n, Go I d man (1982) ~iH 0 row i t z (1984) sunt de parcre ca numarul optim ar fi de12 ~edinte de psihoterapie.

Well s (1982) considera ca daca 0 cura terapeutica este mailunga de 15 ~edinte, nu mai poate fi yorba de terapie scurta, in timpce multe organizatii de sanatate mintala din S.U.A., care luereazapc baza de asigurari, considcra ca psihoterapia trebuie sa dureze injur de 20 de ~edinte (L a z a r u s ~i Fay, 1990).

Psihoterapii scurte

In cazul psihoterapiei scurte se pune ~i problema duratei unei~edinte de psihoterapie. Dadi initial se considera, pe baza experienteipsihanalitice, ca 0 ~edinta standard trebuie sa dureze 50 de minute,la ora actuaHi exisHi ~i autori care se refera la ~edinte de 10-20 deminute (G 0 u I din g ~i Go u I din g, 1979, Bar ton, 1965;Dr e i b I a t ~i We a the rl y, 1965; K 0 e g I e r ~i Can non,1966).

Adeptii psihoterapiei realizate intr-o singura ~edinta lucreaza, ingeneral, cu pacientulintre 90 ~i 120 de minute, de~i exista ~i unclevariante de psihoterapie maraton, care constau intr-o singura ~edintacare dureaza 10 ore (B ere n b au m, 1969).

Un alt factor temporal important 11rcprezinta ~i intervalul dintrc~edintele de psihoterapie. Exista terapeuti care lucreaza de doua oripe saptamana, altii saptamana1 sau terapeuti care i~i intalncscpacientii 0 data la catcva luni. Din nefericire, acest factor cstcreglat mai putin de obiectivele terapiei, cat de considerentceconomlce.

H a ley (1990) sustine ca pentru a practica 0 terapie de lungadurata, terapeutul nu are nevoie de abilitati speciale, pcntru ca clinvata timp de luni ~i ani de zile, pe pielca pacientului, prin incercarc~i eroare, cum sa realizeze psihoterapia.

Mai mult, psihoterapia de lunga durata a aparut pentru ca

ter~peutii nu sunt capabili sa-~i vindece mai repede pacicntii.In acela~i timp, se poate spune insa ca ~i unii psihotcrapeuti

specializati in terapie scurta nu sunt capabili sa-~i mentina pacientiio perioada mai indelungata:

Unul dintre putinii terapeuti care a avut curajul sa discute deschismaniera in care un terapeut poate impiedica un pacient sa sc ducala altcineva a fost Milton Erickson (cit. Halley, 1990,p. 3). Astfel, de pilda, acesta 11 asculta cu atentie pe pacientulclient ~i apoi revenea astfel:

,,$tiu cat de greu iti este sa vorbe~ti despre asta; daca va trebuis-o iei de la capat in alta parte, va fi ~i mai dureros pentru dumneata".

Durata psihoterapiei este deosebit de importanta pentru client,iar in tarile occidentale, companiile de asigurari limiteaza aceastadurata.

Deoarece psihoterapia reprezinta, in acela~i timp, 0 vocatie ~i 0afacerc, este clar ca terapeutului ii convine sa ca~tige mai muItmentinand clientul in terapie un timp mai indelungat.

In acela~i timp, terapeutii specializati in demersuri de lungadurata considera ca terapia lor este mai profunda ~i producemodificari de durata la nivelul personalitatii clientilor, ill timp ceterapia scurta arc un caracter superficial.

Drept raspuns, partizanii tcrapiei scurte subliniaza ca nu a fostgasita nici 0 corelatie intre durata terapiei ~i succesul acesteia.

PcntI'u a ilustra faptul ca terapia de lunga durata nu este de celemai muIte ori eficientii, Hall e y (1990) relateaza urmatoareaintamplare. EI se afla intr-un restaurant la Paris, unde a intiilnit uncuplu cu care a intrat in yorba. Sotul a afirmat ca a urmat 0 terapieanalitica timp de 12 ani, iar sotia timp de 8 ani, ambii cu mai mnlte~edinte pc saptamiina. H a 11e y le-a adresat intrebarea daca psihoterapia Ie-a rezolvat problemelc, la care sotii au riispuns firesc"Bincinteles cii nu, altfel nu am fi continuat!".

Autorul i-a intrebat, in continuare, daca ar recomandapsihotcrapia urmata ~i altor persoane, la care cei doi au raspuns:

"Desigur, toata lumea trebuie sa faca psihoterapie".Am avut ~i in practica noastra un caz in care terapia de lunga

durata nu ~i-a dovedit utilitatea. Astfel, 0 tiinara studenOi la arteplastice, suferind de agorafobie, s-a prezentat la cabinet pentruajutor, facand urmatoarea afirmatie:

"Am urmat trei ani de psihanaliziL Mi-a placut foarte mult, amaflat multe despre mine ~i am inccput sa pictez mai matur, dar totnu pot sa merg singura pc strada".

Problema tinerci a fost rezolvata cu succes in 6 ~edinte dehipnoterapie.

In ultimii 20 de ani s-au produs progrese remarcabile in domeniulpsihotcrapiei.

La ora actuala nu mai putcm vorbi de ciitiva psihoterapeuti carese ocupa de ciitiva clicnti bogati, aflati in irnpas, psihoterapia devenindaproape 0 industrie, in care lucreaza psihologi, psihiatri, asistentisociali sau psihopedagogi.

ExisHi, de asemenea, nenumarate ~coli de psihoterapie in afarade psihanaliza, psihoterapie comportamentala cognitiva, rationalemotiva, de familie, strategica, hipnoterapie non,directiva, consiliereterapeutica etc.

Psihoterapia de scurta durata este mult mai solicitanta pentruterapeut, acesta propunandu-~i un obiectiv concret ~i urmarind saobtina rezultate palpabile.

Astfel, de pilda, in cursul primului interviu, terapeutul trcbuiesa depuna eforturi pentru a afla care este problcma pacientului ~ipentru a gasi 0 metoda eficienta de interventie, acesta avand sarcinade a formula problema ~i de a trasa pacientului sarcinile terapeutice.

A doua intalnire evidentiaza modul in care a reactionat subiectulla instructiunile administrate de terapeut, terapeutul realizandmodifidiri Ia nivelul respectivelor instructiuni. In cursul celei de-atreia ~edinte de psihoterapie sunt de a~teptat modificari pozitive incomportamentul c1ientului, moment In care se mare~te intervaluldintre ~edinte, iar terapeutul pome~te in cautarea unor noi pacienti.

Mai mult, In cadrul terapiei scurte, este necesara cunoa~tereamai multor metode ~i tehnici de interventie, in timp ce terapia delunga durata are la baza doar 0 singura tehnica.

Psihoterapia de lunga durata pune accentul pe explicatii,interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza, in timpce demersurile de scurta durata se axeaza pc instructiuni, avand uncaracter mai directiv.

Mai precis, terapia de lunga durata 11ajuta pe pacient sa inteleagaIn ce consta problema sa, 111 timp ce obiectivul terapiei scurte estcsolutionarea problemei.

Un aIt dezavantaj al terapiei de lunga durata consta In faptul ciirelatia transferentialii dintre pacient ~i terapeut se poate prelungifoarte mult, unii devenind un fel de "toxicomani" ai psihoterapiei,ace~tia avand tendinta de a transforma terapia intr-o "prietenieplatitii" .

Desigur, exista ~i situatii cand se recomanda 0 terapie de lungadurata, ca In cazurile pacientilor re1ativ normali care doresc sa scautoperfectioneze, in cazul psihopatilor care au eomis acte antisociale ~i care trebuie sa se supuna psihoterapiei prin hoHirare

10Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte II

DEMERSUL PSIHOTERAPEUTIC CENTRAT PE REZOLVAREA DE PROBLEME

judecatoreasca (acqtia trebuie tinuti un timp mai indelungat subobservatie, pentru a fi siguri ca fapta nu se va repeta), in cazul incare este necesara ~tabilizarea unui cuplu sau a unei familii sau incazul unor familii unde unul din mcmbri este psihotic.

H a II e y (1990) este de parere ca plata terapeutului ar trebui sase faca nu aHHin functie de numarul de ~edinte, cat de rezultatulterapiei, respectiv ameliorarea sau disparitia simptomului. 0 astfelde abordare ar conduce la 0 mai buna pregatire a terapeutului ~i la ,o mai clara focalizare a demersului psihoterapeutie in directia rezolvarii problemelor pacientilor.

H 0 y t (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt inspatcle conceptului de psihoterapie scurta este urmatorul: "nupierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona".

Centrarea pc rezolvarea de probleme ~i focalizarea demersuluitcrapeutic pentru a gasi solutia optima sunt binc ilustrate de modclulstrategic in psihoterapia de familie, model propus de S h a z e r ~icolaboratorii sai din cadrul Centrului de Psihoterapie de Familiedin Milwankee, Wisconsin.

Modelul respectiv impIica 0 stransa relatie de colaborare dintreclient ~i terapeut, acordarea unei importante reduse detaliilor ~ifocalizarca pe acele comportamente pe care clientul Ie manifestadeja ~i care au 0 conotatie pozitiva.

La z a r u s ~i Fay (1990) au pus, la randul lor, la punct unsistem de psihoterapie scurta cuprinzand 12 ~edinte ~i care aredrept scop focalizarea demersului pentru remedierea principalclorproblemc pc care Ie prczinta clientul.

Pcntru a ilustra cficienta acestui demers, autorii prezinta un cazin care psihoterapia a fost incununata de succes.

o fcmeic foarte agresiva, de 36 de ani, s-a prczentat lapsihoterapie pcntru urmiHoarelc probleme: "toti ma urasc, sotulmeu vrea sa divorteze, parintii ~i sora mea nu vorbese cu mine,

13

sunt pe calc sa-mi pierd serviciul, iar unica mea prietena s-amutat in aIt ora~ pentru a nu mai auzi de mine".

Clienta era foarte inteligenta, vioaie, activa ~i aproape simpatica,de~i stilul ei interpersonal era dezastruos.

Ea s-a adresat terapeutului pe un ton rastit, amenintandu-I cudegetul:

"Asculta, mai bine l-ai chema aici pe sotul meu ~i i-ai spune diunele din lucrurile pe care Ie face ma calea pc nervi".

Cu permisiunea clientei, terapeutul a solicitat informatii inlegatura cu ea de la ceilalti terapeuti pe la care mai fusese ~i careo etichetasedi "psihotica ~i periculoasa".

Unul dintre terapeuti (0 femeie) a relatat faptul ca la ultima~edinta de psihoterapie, clienta a mu~cat-o ~i acesta a fost motivul"terminarii terapiei".

InterogaHi fiind, clienta a oferit urmatoarea explicatie:"La ~edinta respectiva de psihoterapie ma aflam impreuna cu sotul

meu, care fi'icea remarci nepotrivite la adresa mea, remarci pe careterapeuta Ie tolera. M-am enervat ~i i-am dat sotului "un ghiont". Casa intelegeti cum s-au desfa~urat lucrurile, trebuie sa va spun easotul meu are "centura neagra" la karate, 1,90 m inaltime, 96kilograme, in timp ce eu am 1,65 inaltime ~i 59 kg. Dna dr. N. asarit in picioare, a inceput sa strige ca dezaproba violenta fizica; ma apucat de brat ~i incercand sa ma imobilizeze, m-a zgariat. Atunciam mu~cat-o!" (dupa L a z a r u s ~i Fay, 1990, p. 44).

In urma interviului clinic, terapeutul a ajuns la concluzia capacienta nu este nici psihotica, nici periculo asa, ci doar ca s-a lasatprinsa in cateva din capcanele interpersonale descrise de Fay(1990), dintre care enumeram: a critica, a blama, a te autojustifica,a acuza, a amenin!a, a dori sa ai totdeauna dreptate, a utiliza unlimbaj cu indirditura emo!ionala negativa, a da ordine cu preamulta u~urinta, sfaturi ~i indrumari care nu iti sunt cerutc.

A~a cum am mai subliniat, clienta era inteligenta ~i avea 0 bunacapacitate de invatare, care a ajutat-o sa-~i insu~easca, in cele 12~edinte de psihotcrapic, ni~te modalitati eficiente de a intra in rclatiicu ceilalti. La sfar~itul terapiei, clienta a marturisit ca a devenitchiar "populara".

Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte12

ill

III

II

II

Psihoterapii scurte 15

PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA DURATA

?lee g g 1e (1990) sublinia faptul ca. insu~i F r e u d, intemeietorul psihanalizci, despre care ~tim cu to!ii ca are 0 duratafoarte indelungata, este ~i precursorul terapiilor scurte.

Astfel, in 1906, el I-a vindecat pc dirijorul B run 0 Wa 1t e rde 0 paralizie a bra!ului drept in numai ~ase ~edin!e de psihoterapie,iar compozitorul Gus t a v M a hIe r a fost vindecat de 0 tulburarede dinamica sexuala intr-o singura :;;edinta de psihoterapie care adurat 4.

Cu toate acestea, F r e u d a eonstatat faptul ca in cazul multorpacienti, analiza dura mult timp, in uncle cazuri aceasta fiindnelimitata.

Preocupat de durata curei psihanalitice, F r e u d a publicat spresfiir:;;itul vietii lucrarea "Analiza eLlfinal ,vi analiza fara sfdr~it"(1937). Cu toate acestea, 0 cura psihanalitica nu poate dura lanesfiir:;;it,problema terapiei ramanand inca l1erezolvata in psihanalizaelasica.

F r cud (cit. Me g g 1e, 1990) a gasit 0 oarecare explicatie aprelungirii excesive a curei psihanalitice chiar in faptul cii ajunseseo personalitate recunoscuta, care avea succes.

La inceputul carierei sale, el trebuia sa lupte mai mult pentru aconvil1ge pe ceilalti in legiitura cu validitatea tratamentuluipsihoterapeutic.

o data devenit celebru, pacien!ii doreau tot mai mult sa urmezeterapia :;;ierau tot mai tentati sa mearga mai inprofunzime in ceeacc prive:;;te sondarea incon:;;tientului, fapt ce a condus la apari!iaanalizelor interminabile.

Aflat in acest punct, F r e u d trebuia sa-i convinga pe pacicntinu sa urmeze psihoterapia, ci sa incheie cura psihoterapeutica.

La sfar~itul carierei sale, S i g m un d F r e u d marturise~tcfaptul ca de mai multe ori a mcut incercarea eroica de a fixa untermen pentru terminarea psihoterapiei. Incercand acest lucru, el numcea altceva decat sa for!eze rezisten!ele pacientului. De~i nu gascanici 0 acoperire teoretica pentru acest demers, F r e u d a constatatca, in unele cazuri, fixarea unui termen limita conduce la 0 vindecarecu efecte durabile.

Aceasta constatare a devenit 0 banalitate pentru terapeu!iispecializa!i in demersuri de scurta durata, care ~tiu ca fixarea uncilimite de timp reprezinHi un puternic factor motivator pentru pacient.

In loc sa-:;;i concentreze aten!ia asupra gasirii unei explicatiiteoretice care sa. stea la baza respectivei constaHiri, F r e u d s-apreocupat de studiul motive lor care contribuie la prelungirea cureipsihanalitice.

Astfel, in loc sa-:;;i puna intrebarea "cum sa terminam 0psihoterapie?", el se intreba "de ce nu reu~im sa incheiem 0 curapsihanalitica?" (M egg Ie, 1990), trecand in revista obstacolelecare stau in fa!a indeplinirii obiectivului terapiei, obstacole pe careIe considera insurmontabile.

Aceste obstacole sunt urmatoarele (dupa M egg 1e, 1990,p.43):

1. Destinul. F r e u d considera ca insa~i conditia umanareprezinta un obstacol in calea psihanalizei. Asdel, fiii lui Adamtrebuie sa munceasca din greu, sufera ~i mor, iar fiiccle Evei nascin dureri.

Din acest motiv, orice psihoterapie, indiferent cat de valoroasaar fi, nu poate rezolva toate problemele omenirii.

2. Coneeptele teoretiee ale psihanalizei, denumite de F r e Lldprin termenul de "metapsihologie". Conform interpretariipsihanalizei, cura psihoterapeuticii nu se poate incheia atunci candanumi!i factori de natura cantitativa se impotrivesc vindecarii: for!apulsiunilor instinctive, violenta psihotraumelor suferite, putereamecanismelor de aparare ale ego-ului.

3. Raportul dintre tendinlele instinctive ~i forla ego-ului. Incazul in care pacientul arc un ego slab, psihanaliza poate e~ua.Astfcl, exista anumite perioade de viata, cand tendintele instinctivesunt dcosebit de puternice, ca, de pi Ida, in adolescenta, ~i estenevoie de un ego foarte puternic pentru a Ie stapani.

4. Violenla psihotraumelor. Acestea pot sa fie atat de puternicein plan real incat depa~esc posibilitatile oricarei interventiiterapeutice, mai ales daca subiectul are ~i un ego slab.

Trebuie subliniat ca, pana in momentul in care a rucut respectiveleafirmati i, F r e u d subestima psihotraumele reale, acordand 0atentie deosebita fantasmelor de natura incon~ticnta.

in acela~i timp, cl a fost nevoit sa recunoasca faptul ea psihanalizada rezultate mai bune atunci cand stresul la carc a fost supussubiectul este real ~i nu imaginar.

Astfel, este mai u~or de tratat 0 persoana care a fost agresatasexual in eopilarie, decat 0 isterica.

5. Mecanismele de aparare ale ego-ului. Ego-ul copilului ainvatat sa eonsidere revendicarile pulsionale ale id-ului (incon~tientului) ca reprezentand amenintari impotriva carora trebuicsa sc apere construind mecanisme defensive de natura incon~tienta.

Daca sunt prea puternice, aceste mecanisme de aparare modificachiar structura ego-ului, retragandu-i disponibilitatile adaptative ~irucandu-l inaccesibil interventiei terapeutice.

Ego-ul va reaqiona la orice posibilitate de schimbare, abordandvindecarea ca pc 0 noua amenintare.

Dinacest motiv, analistul, dupa ce I-a ajutat pc pacient sa rcaducaincon~tiinta continuturi de natura incon~tienta, ar trebui sa se ocupede intarirea cgo-ului, pentru a evita punerea in aqiune arilecanismelor defensive eare pot bloca psihanaliza. Va urma 0 nouaabordare a id-ului (incon~tientului), ~i apoi 0 noua tentativa deanaliza a ego-ului. Acest demel's este insa epuizant pentrupsihanalist, mecanismele de aparare prea puterniee putand aveaca~tig de cauza.

6. Existenla instinctului morlii (thanato!». In zonelc incon~tienteIlU sala~luie~te numai libido-ul, instinct al vietii, ci ~i forte distruc-

tive, indreptate in directia disolutiei fiintei umane. Acestea sunt denumite de F I' e u d prin termenul de "thanatos" sau instinct al mortii.

F I' e u d este de parere ca atunci cand pacientul opune rezistcIltaIa vindecare sau se simte chiar mai rau, este pus in actiunc accstinstinct, care a depa~it in intensitate instinctul vietii (Eros).

7. Particularitajile personalitajii analistului. Un aIt factor carecontribuie Ia prelungirea curei psihanalitice 11reprezinta "IlevrozapsihoterapeutuIui" .

Cand rezistentele pacientului interactioneaza cu cele aleterapeutuIui, psihoterapia nu mai poate inregistra progrese ~i, dinacest motiv, F I' e u d considera ca este necesara analiza personalaa terapeutului.

Trecand in revista aceste obstacole, F I' e u d considera ca singurasolutie a problemei duratei curci terapeutice este una de naturaintuitiva, aeeasta putand fi rezolvata in plan practic.

San dol' Fer e n e z i, unul din diseipolii lui F r e u d, aintreprins 0 serie. de eercetari menite sa conduca Ia scurtarea durateipsihoterapiei, subliniind faptul ca psihanalistul ar putea fi mai activin timpul demersului terapeutic. Astfel, a luat na~tere "psihanalizaactiva", care, conform principiilor freudiene este antipsihanaliza,pentru ea nu permite asociatiilor libere sa se deruleze spontan,conform dinamicii vietii psihice a pacientului. Mai mult,psihoterapeutul nu-~i mai pastreaza neutralitatea, ci 11bulverscazapc pacient, silindu-l sa asocieze cat mai repede ~i sa ajunga laesenta problemei.

Fer e n c z i este de parere ca atunci cand pacientul nu exprimaacele fantezii pc care terapeutul crede ca ar trebui sa Ie exprimc,acesta din urma trebuie sa Ie provoace. De asemenea, autoruIeonsidera ca pacientii care vorbesc despre psihotraumele copilarici,chiar Ie-au trait cu adevarat ~i ca nu este yorba doar de exprimareasimbolica a unor dorinte de natura incon~tienta. Mai mult,psihotraumele actuale au un rol important in structurarea tulburariinevrotice ~i, din acest motiv, ele trebuie luate in considerare decatre psihanalist.

Alte particularitati ale demersului psihoterapeutic al luiFer e n c z i constau din stabilirea relativ rapida a termenului dc

16 Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte 17

incheiere a curci psihanalitiee, astfel in cat subiectul sa ~tie ca arcla dispozitie un timp limitat, pre cum ~i in aeordarea unci afectiunireale pacientului, autorul abandonand raceala caracteristicapsihanalizei c1asice.

o t toR a n k estc un alt psihanalist disident. Acest autorconsidera ca traumatismul sufcrit de copil la na~tere are 0 importantamai mare in cvolutia psihica a adultului, comparativ cu complexullui Ocdip. Autorul subJiniaza ca suferinta psihica a adultului estein mare masura provocata de parasirea pantecelui matern, angoasa~i conflictele tdiite de subiect avi'llld la baza separarea.

Drcpt consecinta, psihoterapcutul se substituie mamci, ghideazatimp de noua luni pacientul ~i apoi se separa de acesta, aduci'llld pclumc un nou "copil", mai cchilibrat.

In anul 1922, Ran k ~i F c I' e n c z i publica 0 lucrare comuna,denumita "Dezvoltarea psihanalizei ", luerare in care se aduc eriticipsihanalizei c1asice.

M egg I e (J 990) estc de parcrc ca in accasta lucrare se aflagermencJc viitoarelor psihoterapii de seurta durata, autorii respeetiviadresandu-se astfel psihanaJi~tilor ortodoe~i: "Reflectati prea mult,nu va ocupati de paeientul rcal ~i inlocuiti demersul terapeutic cuteoria. Important este ca pacientul sa traiasca cu adcvarat, sa realizezeexpcriente sub indrumarea terapcutului ~i nu sa ~titi, daca este vorbadc un transfer, de 0 abreactie (descarearea emotionaHi) sau de unproces de inteleetualizare. Va folositi de pacienti pentru a analizaratiunile care v-au impins sa alegeti aceasta meserie, in loc sa fitipreocupati de a-i elibera de suferinta. SimpJificati, scurtati ~i nu vamai contemplati propriul ombilic" (p. 37, cit. M c g g Ie, 1990).

o data desprins de sub influenta lui F I' e u d, Ran k va reveni]a prcocuparilc sale filosofice din tinerete, feluand Icctura operelorlui N i c t z s c he, S c hop en h au e I' ~i D a r win.

Psihanaliza elaborata de el va fi centrata in jurul conceptului devointa, psihoterapia reprezenti'llld un pioces de confruntare intrevointa terapeutului ~i cea a pacientului, succesul curci fiind asiguratatunci cand acesta din urma reu~e~te sa-~i mobiJizeze vointa proprie.Vointa pacientului trebuie redirectionata, de la aspectcle destructiveproducatoare de nevroza, spre aspectele creatoare ~i integratoare

ale psihicului sau, autorul avand in credere in tendintele pozitiveale ego-ului.

Pornind de la ideile lui Ran k , toate terapiile anaJitice de scurtadurata au inceput sa acorde 0 atentie deosebita motivatiei pacientuluipentru terapie.

Wi I h elm Rei c h , medic sexolog, i~i incepe ~i el cariera capsihanalist, dar abandoneaza rapid metodele freudiene, pe care Icconsidera prea lungi ~i lipsite de rezultat.

EI subliniaza faptul ca procesul de con~tientizare a conflictelorincon~tiente nu conduce in mod automat la vindecare, cOl1siderandpsihanaliza un demel'S de lux, potrivit doar pentru oamenii bogati.

Rei c h era de parere ca mizeria sociala care conduce a la violuri,incesturi sau sinucideri reprezinta 0 cauza tot atat de importanta ainstalarii tulburarilor nevrotice, ca ~i conflictelc din mica copilaric.

F r cud era de parere ca refularea pulsiunilor de natura scxualaeste indispensabila pentru constituirea unei lumi civilizatc,dezvoltarii ~tiintelor, artelor ~i filosofiei. Tendintele ineon~ticl1te,inacceptabile sunt astfel sublimate, energia speeifica acestora fiindorientata spre obiective mai nobile.

In dezaeord cu F I' e u d , Rei c h considera ca in realitateconditiile de viata ii frustreaza pe oamenii saraei de un minimumde satisfa<;tie pulsionala. Aceasta frustratie Ie sadice~te capacitati Iesexuale, profesionale ~i sociale. Autorul este de parere ca traireaplenara a sexualWitii genitale conduce la fericire ~i la 0 vcritabilacivilizatie, refularea sexuala neavand alt 1'01 decat cel de a protejasocietatea capitalista.

Om de cultura de orientare comunista, Rei c h afirma casexualitatea reprezinta a problema poJitica pc care partidele ar trebuis-oaiba in vedere in cadrul programelor lor.

E! este unul din pionierii planificarii familiale, al igienei sexuale,a libertatii avortului ~i metodelor contraceptive.

Aceste idei 11 fac sa fie ostracizat de catre psihanali~ti.Preocupat de durata psihoterapiei, Rei c h se intereseaza de

sexualitatea reala a pacientilor sai, pre cum ~i de tensiunile muscularedin diverse zone ale corpului, ajungand la concluzia ca exista 0interrelatie intre localizarea tensiunilor musculare ~i tipul de

18 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 19

\'

tulburare psihica, trupul reprezentand oglinda conflictelor psihiceale subiectului. Astfel, zona in care se observa incordarea muscularane da indicatii in legatura cu natura refularii (incordarea din zonabazinului ne da indicatii in legatura eu existcnta unei refulari asexualitatii gcnitale). Mai tarziu, Rei c h a pus la punct un sistemde cxercitii fizice care vor fi ulterior preluate ~i dezvoltate de adeptiitehnicilor bioenergetice.

Autol'lll, inf1uentat sc pare de uncle teorii cu caracter ezoteric,considera contractiile ~i relaxarile diferitclor gl'llpe musculare cafiind expresia unci energii cosmice, pc care 0 denumea "orgon" ~icare pcnetreaza organismul, il conectcaza la sol ~i se raspande~tein univcrs. Unitatea de baza a acestei energii cste denumita deR c i c h "bion".

Libera circulatie a energiilor in organism inseamna sanatate, intimp ce blocarea acestora, datorita supraincordarilor musculareconduce la nevroza.

Tehnica psihoterapeutica utilizata de el consta din relaxareazonelor musculare care blocheaza libera circulatie a energiilor dininteriol'lll corpului uman.

In anull946, doi autori americani, Alexander ~i French,publica 0 lucrare consacrata terapiei analitice de scurta durata:"Terapia psihanalitica: principii ~'i aplicafii ", lucrare in cadl'lllcarcia se regasesc criticile majore aduse psihanalizei clasice: preamultc interpretari intelectualiste ~i insuficienta atentie aeordatapacientului real.

Mai mult, autorii sunt de parere ca durata eurei psihanalitice nucoreleaza nici cu profunzimea, nici cu eficienta aeesteia. Terapeutulpoate actiona in profullzimea psihismului paeientului, eeea ceconteaza, fiind intensitatea incarcaturii emotionale a ~edintelor depsihoterapie. Atunci cand pacientul retraie~te intens 0 seena dincopilarie in timpul ~edin!ei de psihoterapie, el va primi un raspt'msdin partea terapeutului care nu este parintele sau, ei 0 persoanaegala. Din aeest motiv, pacientul se va confl'llnta euo alta reactie

, ,decat aceea eu care s-a confl'llntat in eopilarie ~i pc baza eareias-au structurat anumite clemente ale personalitatii sale.

MODELUl PSIHOTERAPEUTI( Al LUI PETER SIFNEOS (1972; 1981)

Profesor de psihiatrie la Universitatea Harvard, S i fn e 0 s abeneficiat de cuceririle nozografiei psihiatrice mod erne, bazandu-scpc notiunile specifice Manualului Diagnostic ~i Statistic al Asociatici.Psihiatrilor Americani (D.S.M. III), precum ~i pc cuceririlefarmacoterapiei.

21Psihoterapii scurte

A I e x and e r nu neaga faptul ca pacientul transfera asupraterapeutului anumite senti mente destinate de fapt unor figuriparentale. Acest transfer serve~te la crearea unci interrelatii dintrepacient ~i terapeut, interrelatie care ereeaza 0 ambianta prop icepentru retrairea unar experiente trecute, pacientul remardlnd cii nuse af1a in fata tatalui. In felul acesta, pacientul i~i poate eorcctaatitudinile rigide ~i anaeronice, ego-ul sau devenind mai suplu.

Abardata in acest mod, terapia devine 0 experienta emotional acu earacter eoreetiv ~i nu atat 0 tehniea de sondare a ineon~tientuluipentru dezgroparea unor tendinte refulate.

Astfel, A I e x and e r va acorda mai multa atentie intcractiuniiterapeut - paeient, in detrimentul analizei propriu-zise.

Terapeutul eentrat pe aeeasta orielltare adopta 0 atitudinc maiactiva. El este 0 persoana concreta, eare intervine in diseutie,ineurajeaza sau se opune pacientului, utilizand, dupa caz, psihanalizaclasica sau abordarile directe.

A I e x and e r insista, de asemenea, asupra abordarii ncyoilorreale ale subiectului, iar daea relatia transferentiala nu erasatisfiicatoare pentru demersul terapeutie, autorul sugera pacicntuluisa traiasca noiexperiente de viata: sa divorteze, sa schimbe serviciul,loeuinta etc.

lata ce aduce nou terapia propusa de Ale x and e r Me g g Ie,1990, p. 46:

• interaetiunea reala ~i comuniearea dintre terapeut ~i paeicnt;• luarca in eonsidcratie a mediului real de viata in care se mi~cii

paeientul;• elaborarea unui plan tactie dupa eare sa se conduea terapia.

Psihoterapii scurte20

Conceptul central al sistemului sail psihoterapcutic este eel de"criza emotionala".

Autorul eonsidera ca noi toti travers am pc pareursul vietii noastreo serie de crize emotionalc pc care Ie rezolvam. Un numar limitatde persoane au nevoie de un psihoterapeut pentru a-i ajuta sadepa$easca aceste crize.

Fiecare individ reactioneaza in mod diferit la aeelca$i evenimentcde viata, avand 0 structura psihica $i 0 istorie personala diferite.

o criza psihologica se constituie dupa modclul unci reactiichi mice, pentru formarea ei fiind necesare mai multe sub stante inproportii diferite, catalizatori.

Exista situatii stresante evidente pentru toata lumea, cum ar firazboaiele, catastrofele naturale sau aceidentale, in timp ee alteletrec neobservate, putand parea chiar benefice, ca de pi Ida, 0promovare in plan profcsional, care i'l face pc subiectul in cauza sase simta depa$it de evenimente.

Persoana in cauza va trai 0 stare de furie, depresie sau anxietate.Acestc stari afective negative sc intensifica, semnaland individuluifaptul ca ceva nu este in regula eu el. Astfel, subiectul intra in cecace autorul nume$te eriza emotionala. Acesta fie va depa$i eriza,reaction and de 0 maniera adaptativa $i devenind mai matur, fie,dimpotriva, nu reu$e$te $i recurge la un model de comportamentdczadaptativ, cand simptomele se agravcaza, oferindu-i 0 solutieprovizorie la problema sa. Daea nici a$a criza nu cste rezolvata,simptomele se VOl' fixa, conducand la cristalizarea unci nevrozestructurale.

S i f n e 0 s (1972) este de parere ca acest concept de crizaemotionala explica ~ntreaga psihopatologie. Interventiile psihotcrapeutice de scurta durata realizate in plina criza emotionala previnstructurarea nevrozei, daca pacientul va solicita sprijin in momentulrespectiv.

Solicitarea sprijinului este determinata fie de factori precipitatoriaccidentali (sfatul unui prieten, 0 tentativa de suicid), dar, maifrecvent, de prezenta anxietatii puternice de care pacientul dore$tesa sc elibereze.

Autorul considera di anxietatea putcrnica reprezinta, in acela$itimp, 0 motivatie puternidi de a iC$i din criza.

S i f n e 0 s considera di prognosticul este mai favorabil atuncicand pacientul prezinta 0 varietate de simptome (eand depresie,cand anxietate, cand irascibilitate), decat atunci cand un subiect sccramponeaza in mod rigid de 0 singura modalitate dezadaptativa dea face fata stresului. Pacientul care i~i "alege" mai multe tipuri desimptome manifesta un eomportament mai creativ ~i, a$a cum agasit solutii dezadaptative la problemele sale, el va fi capabil sadescopere ~i unele cu caracter adaptativ.

De asemenea, prognosticul va fi mai bun in cazul in care subiectulgase~te resursele adaptative in el insu~i $i nu in imprejudiriexterioare.

Autol'lll utilizeaza $i conceptele psihologiei cognitive de"dependenta de camp" ~i "focalizare interna sau externa".

Unii dintre pacienti sunt mai fragili psihic comparativ cu a1tii,datorita unor cauze de natura biologica, genetica sau datorita uncidezvoltari afective perturbate de un mediu neprielnic. Pentru acqtisubiecti, pe care cel mai mic stres ii dezorganizeaza, este indicatao tehnica bazata pe asigurare psihologica $i suport afectiv.

Incurajandu-i, terapeutul va incerca sa-i ajute sa descoperccauzele psihologice care stau la baza simptomelor lor, daca ei suntcapabili sa inteleaga natura psihidi a problemelor lor, doresc sacolaboreze cu terapeutul $i pastreaza un minimum de adaptarcsociala.

In cazul acestor pacienti se aplica psihoterapia anxiolitica dcscurta durata, care dureaza de la doua luni pana la un an.

Exista insa $i pacienti care nu indeplinesc nici macaI' conditiilemeJitionate $i care sunt prea perturbati, izolati, dezadaptati, incapabilisa inteleaga sensul unei psihoterapii. In astfel de situatii, terapeutultrebuie sa se multumeasdi doar cu acordarea unui sprijin pentrudepa~irea situatiei de criza, sprijin care va dura intre una $i doualuni.

AJti pacienti au nevoie sa fie sustinuti pe parcursul intregii lorvieti sau macaI' pe perioade lungi de timp ~i care au nevoie de

22Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 23

psihoterapie anxiolitica pe termen lung, situatie in care este necesaraspitalizarea ~i administrarea unui tratament psihiatric.

Terapeutul asigura in permanenta pe pacient, furnizandu-iacestuia sfaturi, luand deciziile in locullui, evidentiind obiectiveleter~piei, precum ~i modalitatile concrete de atingere a acestora.

In acela~i timp, terapeutul examineaza impreuna cu pacientuldesta~urarea crizei emotionale a acestuia, adresand intrebari de genulurmator:

"Este acest eveniment previzibil?""Care sunt sentimentele pc care Ie-a declan~at in dvs?"Apoi, pacientul este pregatit pentru a infrunta viitorul, primind

instructiuni de genul urmator:"Am analizat impreuna ce ar fi trebuit sa faceti in situatia care

a trecut. lnevitabil va yeti mai intalni in viitor cu alte situatiincprcvazute la care yeti aplica cele invatate impreuna in cursulterapiei. lmaginati-va acum 0 situatie neprevazuta ~i cautati sa vavizualizati, actionand intr-o manicra adaptativa".

Terapia scurta prin provocarea anxieta{ii (S if n e 0 s, 1972).Exista ~i alte categorii de pacienti care, de~i pc moment sunt blocatide actiunea stresului, dau dovada de 0 mai mare forta a ego-ului.Acc~tia fac de obicei fata situatiilor neprevazute ale existentei.Acuzele lor sunt specifice, la fel ca ~i problemele lor emotionalc.Anxietatea lor este puternica, dar nu-i dezorganizeaza total.

In aceste situatii, terapeutul poate sa-~i propuna obiective maiambitioase ~i sa se foloseasca de energia produsa de anxietate pentrua-i ajuta pc acqti pacienti sa-~i depa~easca criza emotion ala. Acestlllcru se realizeaza prin intermediul "terapiei scurte cu provocarede anxictate", care dureaza de la doua la douasprezece luni (inmedic intrc 3 ~i 5 luni).

Alltorul a pus la punct ~i 0 varianta ultraprescurtata denumita"interventie de criza" ~i care dureaza doua luni.

In cadrul acestui demers psihoterapeutic, terapeutul va atacafrontal reactiile dezadaptative ale clientului, reactii care stau labaza formarii simptomelor, precum ~i "solutiile" rigide adoptate deacesta in trecut pentru a-~i rezolva problemele. Aceasta abordaredirecta are un caracter anxiogen.

Ulterior, terapeutul se va eomporta ca un pedagog, explicandu-ipacientului de ce masurile pe care le-a luat anterior, pentru a depa~icriza, au dat un rezultat contrar. In continuare, pacientul este invatatsa anticipeze situatiile viitoare care ar putea genera dificultatisimilare eu cele care au aqionat in situatia prezenta.

S i fn e 0 s (cit. Me g g 1e, 1990, p. 49) a elaborat de fapt douamodele psihoterapeutice, unul anxiolitic, iar celiilalt anxiogcn,ambele putand avea 0 durata lunga, scurta sau foarte scurta.

Trebuie subliniat faptul ca provocarea sau calmarea anxietatiireprezinta doua demersuri opuse, care se adreseaza unor categoriidiferite de populatie. Astfel, dad terapeutul, supraestimand fortaego-ului clientului sau, il abordeaza frontal, acesta va suferi 0 caderepsihica. In acela~i timp, daca acesta va subestima forta pacientului~i 11sustine afectiv, acesta se va refugia in starea patologica datoritaprezcntei beneficiului secundar de a fi protejat de catre psihoterapeut.

Din acest motiv, autorul propune 0 selectie foarte riguroasa apacientilor care pot suporta psihoterapia provocatoare de anxietate.Cei care nu intrunesc aceste criterii vor beneficia de psihoterapiaanxiolitica.

Criteriile de selectie implica nivelul inteligentei, abilitatilcsociale, precum ~i capacitatea pacientului de a percepe fenomcnclcpsihologice. Acesta trebuie sa fie capabil sa enunte un simptomcentral, care sa reprezinte un fel de axa pc care se va construidemersul terapeutic de scurta durata. Mai mult, acesta va trebui safie puternic motivat de a-~i depa~i situatia de criza printr-un efortpersonal de autoexplorare ~i comprehensiune a propriilor salcprobleme.

o data selectionat, pacientul va fi supus unui demers psihopedagogic, in cadrul caruia acestuia i se explica faptul ca in spatclcproblemei sau simptomului sau principal se ascund conflictcemotionale mai vechi, pc care trebuie sa Ie con~tientizeze, pentrua deveni mai obiectiv in raport cu propria persoana. Se alcatuie~tcapoi in detaliu istoria vietii pacientului, istorie care esty tradusa inconceptelepsihopatologiei freudiene.


In urma confruntarii dintre simptomul dominant, istoria vietiisubiectului ~i teoria psihanalitica, se na~te in mintea terapeutului 0ipoteza cu privire la natura posibila a conflictului incon~tient alpacicntului.

o data stabilita ipoteza psihodinamica, este momentul sa inceapatcrapia. La inceputul tratamentului, pacicntul este entuziasmat dedcfinirca problemei, definire la care participa aetiv, il apreeiazafoarte mult pc psihoterapeut, pc care il considera inteligent ~i i~ipune mari sperante in psihoterapie. Psihoterapeutul va exploataimediat aceste sentimente.

Devenind sigur de faptul ca pacientul este bine ancorat inprocesul psihoterapeutic ~i bine fixat asupra terapeutului, aeestadin urma i1 va ataea frontal, punand () seric dc intrebari care seadreseaza direct procesului conflictual. In cazul in care psihotcrapeutul a nimcrit tinta, pacientul devine din ce in ce mai anxios.In caz contrar, terapeutul va rcpeta demcrsul pana cand anxietateapacientului va crc~te, elemente1c conflictualc vor fi agitate, panacand acestea vor patrunde in con~tiinta subicctului. Apoi, terapeutul11va confrunta pe pacient cu rcactiilc sale emotionalc, subliniindcaracterul lor irational ~i repetitiv, precum ~i relatia dintre acestctrairi afective ~i interactiunile cu figurile parentale din copiHirie.

Astfel, la subiect se va produce ."insight" -ul, care implidi 0iluminare, atat in plan intelectual, cat ~i in plan afectiv, subiectulajungand la convingerea clara ~i profunda ca a intcles naturatulburarii sale. Rezolvarea problemei provoaca puternice sentimentede satisfactie ~i de eliberare emotionala.

In finalul terapiei, psihoterapeutul va fi tentat de a sonda, incontinuarc, profunzimile incon~tientului subiectului, dar va rezistaacestei tentatii, deoarece este yorba de un demers de scurta durata,cu obiective limitate. In acela~i timp, el va ajuta pacientul savcrbalizeze scntimentele pe care Ie incearca (sentimente pozitiveamestecatecu sentimente de abandon), explidindu-i acestuia caccea cc a invatat in timpul psihoterapiei ii va servi pentm a devenipropriul sau psihoterapeut in cursul altor incerciiri ale victii, pentmca in acest moment el ~tie cum sa rezolve 0 criza emotionala.

Me g g 1e (1990) face cateva observatii cu pnVlrc la modelulterapeutic propus de S i f n e 0 s :

Este evident faptul cii seIcctia pacientilor nu estc inutila, pacientiitrebuind sa dea dovada de 0 anumita forta a ego-ului ~i sa nu aibatulburari de personalitate. In aeela~i timp, terapeutul trebuie sacon~tientizeze in cursu 1 analizei personale tendintele sale sadice,pentm ca, altfel, demersul psihoterapeutic se va transforma intr-olupta ..

S i fn e 0 s (1972) insista asupra aspectului edueativ al terapieipropuse de el. Aceasta se desfa~oara sub forma unui dialog"socratic", in cadml ciiruia pacientul se autodezvaluie treptat.Modelul psihopedagogic va avea tendinta de a inlocui tot mai multmodelul medical, in majoritatea demersurilor psihoterapeutice descurta durata.

"Insight"-ul (iluminarea) la care trebuie sa ajunga pacientul nuare doar un caracter eminamente inteleetual, ci ~i emotional.Subiectul s-a eliberat de conflicte pentm ca a inteles cauzele acestora~i pentm cii traie~te sentimentul ca aeeasta intylegere are un caracterreal.

Incheierea terapiei, propunand pacientului sa devina proprilllsau psihoterapeut, este specifica terapiilor de scurta durata. Astfel,de pi Ida, un hipnoterapeut va putea termina terapia propunandpacientilor sa practice auto-hipnoza.

Ajutandu-i pe pacienti sa depa~easca 0 eriza cxistentiala,psihoterapia propusa de S i fn eo s va avea, prin contaminare, efectebenefice ~i in aIte sfere ale vietii ~i activitatii acestora.

Examinand rezuItatele sistemului sau psihoterapeutic, S i f n c 0 ssubliniaza faptul ca aeesta are efecte moderate asupra simptomelor,dar produce modificari psihodinamice de mai mare profunzime.Automl subliniaza ca unii pacienti, dupa ce au incheiat terapia,. nu"doresc" sa abandoneze in totalitate simptomelc lor, pc carc lcconsidera ca pe 0 solutie de viata, preferand sa Ie tina cumva inrezerva.

. Multi pacienti, la care demersul psihoterapeutic a reu~it, afirmafaptul cii au senzatia ca s-au nascut a doua oara. Acest lucru nuinseamna aItceva decat ca a fost creat cadml propice, in care clientlll


Psiholerapii sowle

i~i poate mobiliza mai U$or disponibilitatilc creativc latcnte aleincon$tientului, a$a cum subliniau, mai tarziu, psihoterapcutii dcorientare ericksoniana.

ALTE SISTEME PSIHOTERAPEUTICE ANALlTlCE DE SCURTA DURATA

Toate acestea au in comun 0 abordarc psihodinamica a boliipsihicc. Astfel, tcrapcutul va cauta in spatele simptomelorpacientului un conflict de natura incon$ticnta asupra caruia safocal izcze demcrsul psihoterapeutic. Tcrapeutul i~i stabi1c$te ipotezautilizand 0 grila conceptuala psihanalitica $i, aceasta 0 data stabilita,cl va construi planul de desta$urare al demersului terapeutic.

Tipurile de conflicte asupra carora se ecntreaza tcrapia difera dela autor la autor.

Astfel, K u r t L c win interprcteaza totul prin prismaconceptelor de culpabilitatc ~i masochism, Man n prin intermediulconllictelor de separare = individuare, iar D a van 10 a se eentreazadoar asupra complexului Oedip. Exista insa $i autori care I$i impunmai putine limite, abordand confliete diverse.

Durata psihoterapiei variaza $i ea, unii terapeuti fixand dinainteun termen limita, iar altii stabilindu-l pc pal"curs. Dc pilda, Man nconsidcra ca sunt necesare 12 ~edinte de psihoterapie, iarD a van I 0 0, 20.

In acc1a$i timp, psihanali$tii de orientare mai progresista suntmai activi ~i intervin mai mult In cadrul interactiunii cu paeientuI,renuntandla regula "de fier" a ncutralitatii $i a asociatiilor libere.Pacientul nu mai estc liber sa vorbeasca despre tot ce-i trece princap, tara control, ci este readus de ditre terapeut la problemaccntrala, Indata ce tinde sa divagheze.

Pozitia clasica in care pacientul este Intins pc canapea $itcrapeutul se afla In spatele lui tindc tot mai mult sa fie inlocuita,in cadrul terapiilor analitiee scurte, cu pozitia fata In fata, carefavorizeaza interactiunea activa dintre pacient $i terapeut.

PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNITIVE

;4'bordarea eomportamentalista in psihotcrapie Ineepe 0 dataeu Wa t s ~ n (1925), care a provoeat, pentru prima oara In mod

de~iberat 0 reaetie de teama la un copil de cateva luni In prczcntaqnui $obolan alb, asoeiind prezentarea animalului cu un zgomotputernic. La putin timp, copiluI a inceput sa se teama de alte animaleeu blana $i chiar de obiecte din plu$.

Cativa ani mai tarziu, Mar y C o.v e r Jon e s, 0 eleva a luiWa t son, a reu$it, dimpotriva, sa vindece un copil de 2 ani ~ijumatate de 0 fobie de animale miei, prin exemplul personal ~i prinapropierea gradata de copil a unui iepure aIb pana cand acesta areu$it sa-l atinga $i sa se joace cu el. Aeesta este, de fapt, principiuldeconditionarii, specific psihoterapiei comportamentale.

. Pornind de la aceste date, psihologii comportamentali$ti sustinafirmatia ca anxietatea nu are la baza conflicte incol1$tiente, ascunse,ci reprezinHi doar 0 teama conditionata. Nevroza devine In conceptiaaeestor autori 0 modalitate de reaetie invatata.

Dupa numeroase studii experimentale ale multor cercetatori,studii realizate pe animale, apare In 1952 $i 0 lucrarc de psihotcrapie

. comportamentala, apartinand lui E y s c n c k, lucrare In care accstasustine ca prin metoda respectivii sc pot vindcca, In aproximativdoi ani, doua din trei ncvroze.

Astfel, pentru a-$i dovedi superioritatea, psihanaliza ar fi trcbuitsa raporteze un procent de vindeeare de peste 60%, ceca ce eraimposibil. Legea Intaririi negative este utilizata de terapeutiicomportamentali$ti pentru a expliea instalarea nevrozelor la om.Astfel, de pilda, 0 persoana agorafobica Incepe sa perceapa strada

TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE (dupii Meggle, 1990)

ca fiind un loc periculos. Persoana respectiva "invatii" sa ram an aacasa, pentru a scapa de disc'onfortul pc care il resimte cand se aflapc strada. Pentru a vindeca 0 astfel de persoana, trebuie sa actionamin directia blocarii posibi litatii ei de a se refugia in easa ~i s-oconfruntam progresiv cu stimulii anxiogeni (strada), pana candreactia anxioasa se stingc. Comportamentali~tii utilizeaza in terapie~i principiul intaririlor pozitive.

Astfel, de pi Ida, in cazul paeientilor schizofreni, terapeutul vaalcatui 0 lista de comportamentc dezirabile: sa se plimbe de douaori pc zi, sa pastreze igiena personal a, sa faca ordine in camera etc.Pentru fiecare astfcl de comportament pozitiv, pacientul va primiun jeton care poate fi schimbat pc un obiect dorit de aeesta: duleiuri,produse eosmetiee, imbracaminte etc. I se poate oferi pacientuluicontra jetonului ~i un alt tip de reeompensa, cum ar fi 0 plimbarein afara spitalului.

Tehnico expunerii

ldeea de baza a acestui sistem terapeutic consta in a confruntapc pacient cu obiectul anxietatii sale, pfma la disparitia starii afectivencgative. Exista mai multe variante ale acestei tehnici.

a) Tehnica desensibilizarii sistematice a lui Wolpe (1950).Pacientul este instruit de terapeut sa elaboreze 0 ierarhie care sacuprinda intre 10 ~i 20 de situatii care ii produc anxietate. Acesteasunt evaluate de el pc 0 scala de la 0 (relaxare totala) la 100(panica extrema) ~i sunt aranjate in ordine erescatoare, in functiede anxietatea pc care 0 declan~eaza. In cazul in care pacientulsufcra de mai multe fobii, se VOl' construi ierarhii de situatiianxiogene pentru fieeare dintre acestea. Ulterior, in trei pana lacinci ~edinte, pa~ientul va invata 0 tehnica de relaxare, dupa metodalui J a cob son.

Experienta noastra clinica demonstreaza faptul ca se obtinrezultate net superioare prin utilizarea primclor exereitii de relaxaredin eadrul antrenamentului autogen al lui S e h u 1t z. 0 data


familiarizat cu relaxarea, pacientul va incepe sa practicedesensibilizarea sistematica.

Aflat in stare de relaxare, pacientul va incepe prin a-~i imaginao scena placuta, la care se va putea intoarce ori de cate ori va dori.Apoi, terapeutul ii va cere sa-f;'i imagineze prima situatie anxiogena(cea mai u~oara). Daca pacientul devine anxios, procedeul imaginativse va intrerupe f;'ise va relua relaxarea. Situatia anxiogena trebuierepetata in plan imaginal' pana cand nu mai declan~eaza niei un felde anxietate, dupa care se trece la urmatoarea situatie din cadrulierarhiei. 0 f;'edinta de psihoterapie dureaza in jur de 20 de minute.

Desensibilizarea poate fi realizata f;'iin plan real, subieetul fiindghidat progresiv sa se apropie tot mai mult de stimuli care ii produeteama.

As~fel, unui copil eu fobie de caini i se pot prezenta pozc eucaini, animale de plu~, alte animale mici cu blana, catei blanzi f;'itreptat animale tot mai mari. Fiecare pre zen tare este urmata de 0intarire pozitiva (bomboane, juearii).

Din neferieire, desensibilizarea in plan real nu se poate utilizain toate situatiile ca, de pi Ida, in cazul fobiei de zbor eu avionul;ea este costisitoare sub aspect financial' f;'ial timpului, iar speeiali~tiiconsidera ca pentru unii subiecti, ea poate fi excesiv de anxiogena.

b) Tehnica imersiunii (flooding) implica confruntarea directa ~ibrutal a a pacientului cu situatia anxiogena, fad ca acesta sa aibaposibilitatea sa iasa din aceasta.

Me g g 1e (1990, p. 59) relateaza faptul ca a avut un paeient eufobie de locuri inalte: etaje superioare, poduri, pasarele, balcoaneetc., aeesta suferind ~i de ejaculare precoce. Ca multi alti fobici,pacientul eonsuma 0 mare cantitate de alcool pentru a face fataanxietatii sale. Tulburarile aeestuia durau de mai bine dccincisprezece ,ani ~i aveau efecte negative asupra vietii profesionalc~i de familie. In urma unei spitalizari, paeientul a renuntat la alcool,iar fobiile f;'i ejacularea preeoce au· disparut pentru cateva luni,dupa care au revenit.

In aCtfasta situatie, terapeutul a fost nevoit sa rezolve problcmafoarte repede pentru ca altfel pacientul risca sa se apuce din nou debautura. Acesta a abordat mai intai problema sexuala in maniera


urmi'itoarc: cl i-a explicat pacicntului ca sotia sa nu realizcaza catde dificil este un act sexual pentru un barb at care trebuie sa fadio scrie de mi~cari epuizante intr-o pozitie incordata, dupa care sesimtc "golit" total. Ar fi mai bine s-o lase pe sotie deasupra, sa"mul1ceasca" ~i ca, pentru a vedea cum este, iar el sa stea ca unlcnc~ cu mainile sub cap. Pacientul nu a putut ncga faptul ca actulsexual rcprezinta 0 dificultate pentru un barbat, pentru ca el sufereade ejaculare precoce. Terapeutul a profitat de aceasta acceptare ~ia rcetichetat problema: actul sexual nu mai este 0 performanta, cio corvoada obositoare, cum ar fi taiatul lemnelor. In acela~i timp,estc introdusa 0 satisfaetie noua, cea a razbunarii nevinovate, careface sa dispara anxietatea lcgata de performanta ~i ejaculareaprecoce.

Apoi a fost abordati'i problema fobiei de loeuri inaltc. Astfel, eli-a cerut pacientului sa se urce pe un dig foartc inalt din port ~i saramana acolo timp de 45 de minute, dupa care sa-i tclefonezepsihoterapeutului. Pacientul a relatat faptul ca primele 10 minuteau fost Ingrozitoare, mai ales datorita faptului ca oamenii se Intrebauce face individul acela care sta intcpenit pc dig. Treptat, musculaturapacientului s-a relaxat ~i senzatia de ameteala a disparut. Pacientuluii-a rneut chiar pUicere sa respire aerul marii ~i sa priveasca vapoarelein largo Intorcandu-se acasa, pacientul a fost prins Intr-un blocaj detrafic pc un pod. Fericit fiind de faptul ca a trecut cu bine proba,in momentul in care a simtit ca i se declan;;eaza criza, a Inceput sarada ~i ~i-a spus: "iar incep sa-mi fac singur figuri!". Incepand dinacel moment, fobia s-a vindecat.

Me g g Ie (1990) subliniaza faptul ca, pentru a fi eficienta,imersiunea (cufundarea) In situatia generatoare de anxietate trebuiesa fie suficient de lunga. In acela~i timp, bazandu-se pc experientaclinidi, autorul subliniaza ca in cazul unor fobii multiple, efectulterapeutic are frecvent tendinta de a se generaliza.

c) Tehnica imploziei. Meto'da imersiunii poate avea lac "in vivo"(In plan real) sau In imaginatie (M ark s, 1990). Aceasta din urmapoarti'i nume1e de "implozie".

Terapeutul va descrie pacientului situatia anxiogena ~i ii cereacestuia sa ~i-o reprezinte mental. Reactia anxioasa apate, cre~te,

se stabilizeaza ;;i apoi descre~te. Si in acest caz, expunerea in planimaginar trebuie sa dureze un timp mai indelungat, de la 45 minutepana la trei ore (M egg 1e, 1990).

De fiecare data cand se luereaza cu aceasta tehnica, se puneproblema transferarii rezultatelor in planul vietii reale, pentru ca demulte ori acest transfer nu se produce. Me g g 1e (1990) este deparere ca pentru a depa~i aceasta dificultate este necesara fieutiIizarea ambelor metode, fie aplicarea hipnozei.

d) Efectele expunerii pot fi facilitate daca se demonstreaza, prinexemplul personal, confruntarea cu stimulul anxiogen. Aceastareprezinta metoda modelarii. Modelul poate fi oferit de catreterapeut, 0 persoana apropiata paeientului sau de un subiect filmat,care arata modul in eare s-a eliberat de fobia sa.

e) Antrenamentul asertiv. Termenul de asertivitate a fost introdusin psihoterapia americana in jurul anilor '70, de catre W 01 p e ;;i

Lazarus (cit. Meggle, 1990, p:JJ3) ~i se refera la acelcomportament prin eare subieetul i~i sustine punctul de vederepersonal, de regula diferit de cel al interlocutorului, cu curaj ~ifermitate, clar tara agresivitate. Persoanele insufieient de asertivenu se simt in largul lor in situatii soeiale obi~nuite. Lor Ie este jenasa se targuiasca in piata, nu au curajul sa spuna vanzatorului ca le-adat gre~it restul, nu lupta pentru drepturile lor, nu pot spune "nu"cand Ii se cere ceva ~i se simt prost, atunci cand trebuie sa faca 0observatie unui subaltern.

In cazul aeestor pacienti, terapeutul va alege un numar de situatiisociale la care pacientul are dificultati ;;i Ie va ierarhiza in functiecle anxietatea pe care 0 produc, ca ;;i in cazul desensibilizariisistematice. Antrenamentul propriu-zis se realizeaza sub formajocului de rol ~i are clrept scop a-I invata pe pacient sa reactionezeacleevat in funetie de situatie, mra vreun efort sau emotie exageratiL

La ineeputul terapiei, paeientul va juea propriuI sau rol, in timpee terapeutul 11va juea pc eel al interloeutorului (cle pilcla, pe eelal ~efului ierarhie). Dupa jucarea scenei, terapeutul ~i grupulapreciaza eomportamentul subiectului, insistand asupra aspectelorpozitive ale acestuia. Defieientele sunt subliniate intr-un modrational ~i non-punitiv. Intr-o etara ulterioara se inverseaza rolurile:

32 Psiholerapii scurlePsiholerapii scurte 33

paeicntul va juea rolul ~efului, iar terapeutul pc eel al pacientului.in fclul acesta subicctul, care prezinta probleme, sc va identifica custaTile emotionale ale personajului de care se teme, ceca ce vareprczenta pentru el 0 noutate. In acela~i timp, jucfmdu-i rolul,terapeutul ii va oferi paeientului un nou model de eomportament.Apoi, pacientul i~i va relua tolul ~i scena se va juca din nou,inversarile de roluri tacandu-se ori dc cate ori se simte nevoia,

punandu-se in evidenta progresele obtinute.Pentru a verifica cele invatate, terapeutul va trasa pacientului 0

sarcina in plan real, pc care s-o execute dupa incheierea ~edintei depsihoterapie. In ~edinta urmatoare se discuta modul in care a fostindeplinita sarcina. Daca ea a fost indeplinita doar partial sau nu afast realizata dcloc, se revine la jocurile de rol. In cazul in caresarcina a fost binc indeplinita, sc trecc la situatia urmatoarc dincadrul icrarhici stabilite initial.

In cadrul antrenamcntului asertiv, incepe sa se manifeste inl1uenta

psihoterapiei urnaniste asupra celei comportamentalc. Astfel,terapeutul va aeorda 0 atcntie deosebita comportarnentului nonverbal al pacientului, pentm a evidentia progresele terapiei. Astfel,vacca tremuratoare, ezitanta va devcni ferma ~i sigura; pozitia vadeveni relaxata; figura crispata se va destinde, iar subiectul vaajunge sa-~i priveasca interlocutorul in ochi. Toate aceste aspeetevor fi notate ~i evaluate de catre terapeut. Mai mult, unii speeiali~tiin tempie asertiva s-au inspirat din Gestalt-terapie ~i i-au incurajatpc clicntii lor sa se bata cu perne, sa-i atinga pc ceilalti ~i sa se laseatin~i sau sa exerseze contactul vizual cu interlocutorul.

Jocurile de 1'01 pot fi extinse in mod nelimitat, in functie decreativitatea psihoterapeutului, modeland aspecte tot mai diverseale rcalitatii sociale.

M egg I e (1990) considera ca acest gen de terapie se deosebe~tede orienti:irile terapeutice urnaniste doar prin faptul ca se utilizeazaevaluarile ~i autoevaluarile cuantificabile ale comportamentuluipacientului. Intregul demers psihoterapeutic dureaza pana la 20 de~edinte ~i se adreseaza subiectilor care sufera de timiditate, dar ~i~omerilor in cautare de locuri de munca, oamenilor de afaceri sauoamenilor politici, dornici de afirmare.

Psihologia cognitiva se ocupa de modalitatile de procesare intern aa informatiei ~i i~i are sursele de inspiratie in modelele oferite deinteligenta artificiala, focalizandu-se asupra a ceea ce sepetrece increierul subiectului, intre stimulul exterior" ~i reactiacomportamentala de raspuns.

Principiul de baza al acestei abordari terapeutice consta in faptulca informatia externa este filtrata prin prisma schemel or cognitivede natura incon~tienta ale subiectului. Aceste scheme structureazaconceptia despre lume a individului, accepta anumite informatii, Ierefuza sau Ie deformeaza pe altele. Schemele cognitive nu suntaltceva decat sistemele de credinte ~i atitudini care formeaza stilulpersonal de evaluare a realitatii specifice subiectului.

Acest sistem de atitudini ~i credinte a fost dezvoltat in copili'iriein functie de interactiunile cu figurile parentale ~i de psihotraumclesuferite. Astfel, de pi Ida, un copil ai cami parinti I-au abandonat i~ipoate forma 0 schema cognitiva de genul urmator:

"Daca am fost abandonat inseamna ca sunt lipsit de valoare ~ieu sunt vinovat de faptul ca ceilalti ma parasesc" (M egg 1e, 1990,p. 68). Schema cognitiva ri'imane in stare latent a, dar, de fiecaredata, cand adultul se va simti singur sau va trili 0 situatie dcdespartire, el se va simti trist ~i vinovat tara sa inteleaga de cc. Inacest caz, evenimentul actual va reactiva vechea schema cognitivaincon~tienta, care va declan~a sentimentele de tristete ~i vinovatie.

Problema terapeutului consta in a avea acces la schemele cognitive pentru a Ie modifica ~i aceasta nu se poate realiza decat studiindmanifestarile lor con~tiente (M egg 1e, 1990):

1. Procese1e cognitive (operatiile logice) pc care Ie folose~tepacientul pentm a deveni deprimat sau anxios, pentm a pIasa 0

situatie oarecare in tiparele schemei sale cognitive.2. Evenimentele cognitive care nu sunt altceva decat gandurile

~i imaginile automate care ii vin in minte subiectuluiatunci candse simte deprimat sau anxios ~i care sunt rezultatul interactiunii"schema" - proces cognitiv ~i stau la baza tulburarilor emotionale~i de comportament.

34 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte

TERAPIILE COGNITIVE

35

Me g g I e (1990, p. 70) relateaza cazul unei paciente care sufereade dispareunie (durere in timpul actului sexual). Aceasta manifestadispozitie depresiva de aproximativ un an ~i punea la indoialacalitatile sale de sotie. Pacienta fusese victima unui viol la varstade 7 ani, dar ca nu reu~ea sa identifice legatura cauzala dintrctrauma suferita ~i tulburarile sexuale actuale pentru ca vaginismul~i depresia au survenit dupa multi ani de disnicie fericita, pacientaavand ~i doi copii.

Tulburarea sexuala se manifesta totdeauna in acela~i mod:pacienta dorea foarte mult sa faca dragoste cu sotul ei, se excita,vaginul se lubrefia, dar imediat ea era cuprinsa de senti mente detristete ~i teama, vaginul redevenea uscat ~i penetratia devenea foartedureroasa.

Terapeutul i-a cerut sa se concetreze asupra seenei relatiilorsexuale ~i sa observe dacii inaintea aparitiei starii afective negativenu-i apare vreo imagine sau vreun gand. Pacienta a identificatimaginea fotografica a violului suferit. Depistarea gdndurilor automate este foarte uti/a in cadrul psihoterapiilor de scurta durata.Dupa ce pacienta a identificat imagine a violului, ea a sesizat legaturadintre trauma suferita in copilarie ~i problemele actuale.

Terapeutul a indus hipnoza, i-a sugerat pacientei sa. retraiascascena respectiva ~i apoi sa actioneze voluntar asupra amintirii respective, modificand-o. Ea a reevaluat deciziile ei din copiliirie ~i aadoptat altele, mai potrivite pentru varsta adulta. Vindecareacompleta a avut loc in ~apte ~edinte de psihoterapie.

Psihoterapia eognitiva abordeaza tulburarea pacientului ca pe 0problema ce trebuie rezolvata. La fel ca un cercetator, psihoterapeutul cognitivist va aduna date, va emite 0 ipotezii de lucru ~io va verifica in practica, evaluand rezultatcle demersului sau.

Terapia este foarte bine structurata ~i cuprinde intre 15 ~i 22 de~edinte de aproximativ 0 ora. Demersul terapeutic se intinde pe uninterval de 3-4 luni, iar intervalele dintre ~edinte sunt rigurosplanificate.

Astfel, de pilda, in cazul tratamentului tulburarii depresive(nevrotice), tratamentul se realizeaza in trei etape:

1. Rezolvarea problemei inactivitatii pacientului prin intermedi ulunor tehnici comportamentale.

Psihoterapii scurte

In cazul tulburiirilor psihopatologice, schemele eogmtlve au 0forta de aetiune foarte puternicii ~i pun in aetiune un fel de logicaproprie subiectului, logieii aflata la baza unor distorsionari cognitive.

Astfel, de pilda, depresivul nu va retine dintr-o situatie decatacc\e clemente care vin sa-i confirme faptul cii este lipsit de valoare,ignorand toatc aspeetele pozitive, iar anxiosul nu va retine dinrealitate dedit aeele informatii care sugereaza pericole.

Aeest fellomell poarta numele de abstragere selectiva.Alte mecanisme specifice logicii patologice care produc

distorsionari cognitive sunt:• Inferenta arbitrara care consta in a trage 0 concluzie tara ca

rationamentul sa dispuna de un termen mediu din care sadecurga, sau a trage concluzii impotriva oricarei evidente;

• Suprageneralizarea implicil extinderea abuziva a uneiexperiente nefericite, accidentale asupra altor situatii care nuau legatura cu experienta rcspeetiva;

• Amplificarea sau diminuarea semnifieatiei unoI' evenimente(astfel, de pilda, 0 persoana depresiva va avea tendinta sa-~iamplifice e~ecurile ~i sa minimalizeze succesele);

• Personalizarea se refera la faptul ca subiectul i~i asumaresponsabilitatea unoI' evenimente exterioare care nu au nicio legatura cu persoana sa (se simtc vinovat de nenorocirilecare se petrec pc lume);

• Tipul de gandire dihotomic, care il face pc subiect sa cvaluezelucrurile in termenii de alb-negru. Astfel, paranoicul paresa-~i spuna: "eu sunt celmai competent, iar ceilalti sunt totini~te illcompetenti", iar depresivul va gandi: "eu sunt celmaiincompetent ~i toti ceilalti sunt competenti".

Gandurile ~i imaginile automate se declan~eaza foarte rapid ~ise manifesta undeva la margine a campului con~tiintei ~i, din acestmotiv, pacientul trebuie sa faca eforturi speciale pentru a Ie idelltificainainte ca ele sa produca stare a afectiva negativa, perturb area insfera comportamentala ~i apoi sa dispara. Terapeutul il va ghida pepacient sa-~i concentreze atentia asupra acestora ~i sa Ieautoevalueze.


3X Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 39

2. Sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative automate, care stau la baza starilor depresive ~i modificarea acestora.

3. Oescoperirea ~i modificarea schemelor cognitive, care producdeclan~area gandurilor automate.

o data diagnosticul stabilit, terapeutul ~i pacientul rezumaproblema ~i consecintele acesteia in planul vietii cotidiene. Apoitcrapeutul va explica principiile teoriei ~i psihoterapiei cognitive.

Se trece, in continuare, la defalcarea problemci in particomponente, care sunt ierarhizate in ordinea prioritatilor.

Se alege apoi un obiectiv u~or de atins, terapeutul ajutandu-l pepacient sa formuleze 0 ipoteza ~i s-o verifice in practica, ca inexemplul urmator (M egg Ie, 1990, p. 71):

"Spuneti ca nu puteti sa va concentrati deloc. Oar daca v-a~ daun ziar, cate randuri credeti ca ati putea sa cititi?"

Pacientul se gande~te ~i raspunde ca probabil nu va putea citi 20de randuri, poate doar 15.

Acesta va fi pus in situatia de a-~i verifica ipoteza ~i daca reu~qtesa citeasca 25 de randuri, acest mic succes 11va ajuta sa continueterapia. In felul acesta, pacientul s-a familiarizat cu metodaautoexperimentarii.

In continuare i se traseaza ca sarcina pentru acasa sa-~imonitorizeze activitatile cotidiene in scris ~i sa citeasca 0 carte sauo bro~ura de terapie cognitiva.

faza preliminara a terapiei dureaza doua ~edinte.In ~edinta a treia, terapeutul va face inca 0 trecere in revista a

simptomelor .~i va studia jurnalul personal al pacientului. Apoi,acesta ii va explica pacientului modulin care structurile cognitiveinflyenteaza emotiile ~i comportamentul.

Incepand din acest moment, psihoterapeutul ~i pacientul incepdemersul terapeutic propriu-zis. Cei doi cad de acord asupra uneiactivitati de rutina, abandonata de pacient din cauza depresiei: aface ordine in casa, in dulap, a spala rufele etc. Daca activitatearespectiva i se pare pacientului prea greu de realizat, el 0 va efectuala inceput in plan imaginativ. In acest mod, pot sa fie evidentiate~i obstacolele care stau in calea realizarii sarcinii, obstacole caresunt discutate impreuna cu terapeutul.

Acest.fl va oferi pacientului programe de activitate tot mai complexe.

Pacientul va trebui sa-~i monitorizeze acasa to ate activitatile,acordand 0 nota de la 0 la 5 pentru nivelul stapanirii de sine ~ipentru gradul de satisfactie pe care 11 obtine. In acela~i timp, eltrebuie sa inregistreze cu multa precizie ~i situatiile in care aparemotiile negative.

La ~edinta viitoare de psihoterapie, dupa ce s-a discutat modulde Indeplinire a sarcinilor pentru acasa, se trece la identificareagandurilorautomate negative care 11fac pe·subiect sa se simta trist~i Ii blocheaza actiunile. Pentru a realiza acest lucru, pacientultrebuie sa-~i reaminteasca una din situatiile pe care le-a inregistrat,prin intermediul adresariiunor intrebiiri in detaliu, prin retrairea inplan imaginativ a respectivei situatii sau prin realizarea unor jocuride rol.

Prezentam in cele ce urmeaza un exemplu (dupa M egg 1c ,1990, p. 72):

Terapeutul: Mi-ali povestit ca atunci cand ~eful v-a inapoiatdosarul la care ali muncit doua saptamani, fara sa va adreseze uncuvant, v-ali simlit deprimata. Nu ali mancat seam ~i ali zacut inpat, fara sa facefi nimic. A~a este?

Pacienta: Da, chiar a~a!Terapeutul: Simplul fapt ca vi s-a returnat un dosar, fara sa vi

se spuna un cuvant nu explica depresia care v-a cuprins. Estevorba, mai curand, de modul £n care ali interpretat situalia.

P.: Probabil.

T.: Pentru a ne fi mai clar, hai sa refacem situalia. Eu sunt ~efitldvs. Eu stau in picioare, dvs. stali jos ~i eu va dau dosarul. lata-I.

P.: Nu a~a! Cu bralul mai leapan.T.: A~a?P.: Da!

T.: Eu tac ~i va £ntind dosarul. La ce va gandili acum?P.: EI ma crede incapabila. Tot ce fac este prost. Niciodata nu

voi fi capabila sa fac un lucru bun. Din cauza asta nici nu reU$escsa ma casatoresc.


T: Faarte bine. V-atl adresat tat acest discurs interior, care erade fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursulacesta v-a deprimat mai mutt dedit situa{ia in sine?

Pacienta este astfcl antrenaUi sa-~i identifice gandurile negativedisfunqionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei depsihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala deautoevaluare realizata de Be c k(1987) ~i care cuprinde urmatoareleaspccte:

• situatiile-problema;• emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimata

numerIC;• gandurile negative, automate legate de situatiile respective.Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,

pe. care subicctul va invata sa Ie opuna celor negative, automate,precum ~i a efectului acestora asupra starilor emotionale ~igandurilor automate.

Timp de aproximativ 10 ~edinte, pacientul va exersa identificarea~i modifiearea gandurilor negative. Terapeutul il va invata sa Ieexamineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.

pacientul poate interoga ~i alte persoane cu privire la ceea cefac ele in situatii similare, poate observa comportamentul altorpersoane sau se poate transpune, din nou, in situatiile respective,pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, deasemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pc pacient sa descopere~i alte alternative de intcrpretare ale unei situatii date.

Astfel, de pi Ida, in cazul descris mai sus, exista mai multeposibilitati:

Jpoteza 1: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~ipersoana ca atare.

Examinand aceasta posibilitate, pacienta poate descoperiurmatoarele a$pecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el erapreocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprilllaostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoareaipotezei 2.

Jpateza 2: Seful era preocupat de altceva.

Jpoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cateste de ocupatii.

Jpoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-le un

pro cent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevaratc:1. Raportul meu era lipsit de valoare (30%);2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);3. $efulnu voia sa ma deranjeze (80%);4. $eful nu se simtea bine (10%).Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi cii ipotezele 2 ~i 3 par

mai plauzibile.In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa

contracareze gandurile sale negative automate.In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au

eonsolidat deprinderile de eombatere a gandurilor negative.Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de

cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,utilizarea terapiei prin muzicii sau jocuri de rol pentru antrenareacomportamentului asertiv.

Spre sfaqitul psihoterapiei, in ~edintele 16-18, terapeutuI vaaborda schema eognitiva incon~tienta sau convingerea cu caractergeneral, care sta Ia baza declan~arii gandurilor negative automate.

Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de Me g g 1e .(1990),regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:

"Dacii ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice altbarbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".

Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste carecontin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspandite lapersoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatiiabsolute ~i inumane, nevoia de a fi apf(~bati in totalitate, nevoiabsolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.

Al be r t ElI i s (1977), fondatorul psihoterapiei rational-emotive (RET), a evidentiat cateva tipuri de credinte absolutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturbapermanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):


T: Faarte bine. V-ati adresat tat acest disnll's interior, care erade fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursulacesta v-a deprimat mai mult dedit siluatia in sine?

Pacienta este astfel antrenata sa-~i identifice gandurile negativedisfunctionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei depsihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala deautoevaluare realizata de B e c k (1987) ~i care cuprinde urmatoareleaspecte:

• situatiile-problema;• emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimaHi

numcrlc;• gandurile negative, automate legate de situatiile respective.Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,

pc. carc subiectul va invata sa Ie opuna cclor negative, automate,precum ~i a efcctului acestora asupra starilor emotion ale ~igandurilor automate.

Timp de aproximativ I0 ~edinte, pacientul va exersa identificarea~i modificarea gandurilor negative. Terapeutul 11 va invata sa Ieexamineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.

pacientul poate interoga ~i alte pcrsoane cu privire la ceea cefac ele In situatii similare, poate observa comportamentul altorpersoane sau sepoate transpune, din nou, in situatiile respective,pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, deasemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pe pacient sa descopere~i alte alternative de interpretare ale unei situatii date.

Astfe1, de pilda, in cazul descris mai sus, exista mai multeposibilitati:

lpateza I: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~ipersoana ca atare.

Examinand aceasHi posibilitate, pacienta poate descoperiurmatoare1e aspecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el erapreocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprimaostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoareaipotezei 2.

lpateza 2: Seful era preocupat de altceva.

Ipoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cateste de ocupata.

Ipoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-Ic un

procent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevarate:L Raportul meu era lips it de valoare (30%);2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);3. Seful nu voia sa ma deranjeze (80%);4. Seful nu se simtea bine (10%).Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi ca ipotezele 2 ~i 3 par

mai plauzibile.In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa

contracareze giindurile sale negative automate.In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au

consolidat deprinderile de combatere a gandurilor negative.Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de

cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,utilizarea terapiei prin muzica sau jocuri de rol pentru antrenareacomportamentului asertiv.

Spre sfiir~itul psihoterapiei, in ~edintele 16--18, terapeutul vaaborda schema cognitiva incon~tienta sau convingerea cu caractergeneral, care sta la baza declan~arii giindurilor negative automate.

Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de M egg I e(1990),regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:

"Daca ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice altbarbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".

Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste carecontin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspiindite lapersoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatiiabsolute ~i inumane, nevoia de a fi aprQ.bati in totalitate, nevoiabsolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.

Al be r t E 11 i s (1977), fondatorul psihoterapiei rational-emotive(RET), a evidentiat ciiteva tipuri de credinte absolutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturbapermanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):

42 Psihoterapii sC!lrte Psihoterapli sC!lrte 43

Dezavantaje1. Perfectionismul meu ma face

sa fiu 'anxios (8).2. Ma critic pre a sever ~i acest

lucru ma face sa pierd satisfactia lucrului realizat (10).

3. Criticile celorlalti ma deprimasau ma determina sa devinagresiv (10).

4. Pentru ca am tendinta de aevita criticilc, pierd p~rtea lorconstructiva ~i nu ma potperfectiona (5).

5. Nu profit de succesele mele,pentru ca, imediat ce inregistrez un e~ec, sunt umbritetoate succesele mek anterioare(10).

6. Devin intolerant ~i hipercriticfata de ceilalti 10.

"Trebuie sa fiu bun, perfect, pentru ca altfel nu valorez nimic";"Toti ceilalti trebuie sa fie buni ~i sa se poarte irepro~abil cu

mine. Daca ei nu se comporta astfel, inseamna ca nu merit"."Conditiile economice, politice, sociale ~i de me diu in care traiesc

trebuie sa fie astfel aranjate ineat sa mi se indeplineasca toatedorintelc" .

"Oare nu este ingrozitor faptul ca aceste conditii sunt rele ~i mafrustreaza?"

"Nu pot sa suport acest lucru"."Nu pot sa fiu fericit in conditii atat de rele, mai bine ma

sinucid".° data descoperita schema cognitiva de gandire ncgativa,psihoterapeutii cognitivi~ti au pus la punct strategii de contracararea acesteia.

Astfel, de pilda, se pot aprecia avantajele ~i dezavantajele unuimod de gandire perfectionist (dupa B 1a c k bur n ~i Cot t r a u x ,1988, p. 100·-101):

Avantaje:

1. Acest mod de a gandi ~i de ama comporta ma determina saincerc sa fac totul mai bine

(9).2. Ceca ce lucrez, este de calitate

(9).3. Din acest motiv, nu sunt lene~

(4).4. Gasesc mereu ceva interesant

de fiicut (9).

Total = 31 p.

7. Pentru ca reu~esc rareori sa facceva cu adevarat perfect, traiesc mereu 0 stare de ins atisfactie (10).Total = 63 p.

Concluzie: Aceasta atitudine este in mod evident in dezavantajulmeu; pot decide s-o modific sau sa renunt la ea.

Faeand bilantul, pacientul ajunge la concluzia ca atitudinearespectiva are costuri prea ridicate ~i se decide s-o l11odifice.

Unii autori cognitivi~ti atrag atentia pacientilor asupra faptuluica modul negativ de gandire este rezult.atul unui contract pe careI-au fiicut ace~tia in copilarie ~i ca acum este cazul ca acest contractsa fie renegociat. La incheierea terapiei, psihoterapeutul trebuie safie sigur ca pacientul a inteles bine principiile terapiei cognitive ~ica poate aplica in mod independent metodele acesteia.

Psihoterapia ra!ional-emotiva (RET) are multe elemente comunecu terapiile cognitive ~i cognitiv-comportamentale.

ElI i s (1977) explica ABC-ul modului irational de gandire,care genereaza perturbari psihice.

Un eveniment negativ activ (As) activeaza lasubiect gandurileirationale (iBs), conducand la un comportament irational deautoperturbare C (consecinte emotion ale ~i comportamentale).

Autorul ataca frontal de la prima ~edinta de psihoterapie acestmod de gandire irationa1, bazat pe imperative categorice: "trebuie",prin metode foarte diferite, dintre care unele foarte nonconformiste.

Astfel, de pilda, unui pacient timid i se poate trasa drept sarC(inaterapeutica sa realizeze anumite actiuni ridicole In public. Deoareceumorul nu lipse~te, foarie curand pacientul va gasi chiar 0 satisfactiein realizarea aetiunilor respective ~i chiar in inventarea altora noi(sa poarte ~osete de culori diferite, sa sara lntr-un picior in statiade autobuz in fata unci doamne in varsta etc.).

ElI i s (1977) nu neg1ijeaza Insa nici mctodele cognitiviste maitraditionale,. de lupta impotriva gandurilor negative prin metodacontraargumentarii.

Autorul arata ca exista multe modalitati prin intermediul carompsihoterapeu!ii ii pot ajuta pe clientii lor sa se simta mai bine, dar

44 Psihoterapii sClirtePsihoterapii sClirte 45

majoritatea acestor interventii aqioneaza doar pe termen scurt.Clientii se simt mai bine, dar nu se vindedi (E 11is, 1972 a),ameliorarea simptomelor avand un caracter temporar.

Cand clientii se simt mai bine, ei sunt p·utin anxio~i, deprimati,culpabili, furio~i, manifesta, intr-o masura mai redusa, comportamentul fobic ~i se simt mai fericiti. In cazul in care are locinsa procesul de vindecare, clientii nu numai di se simt mai bine,ci indeplincsc ~i urmatoarele conditii:

• i~i mentin echilibrul emotional 0 perioada mai lunga de timp;• devin mai putin perturbati ~i autodefensivi in legatura cu multe

aspecte ale existentei, depa~ind sfera simptomelor pentru cares-au prezentat la psihoterapie;

• atunci cand, in mod ocazional, traiesc din nou sentimenteperturbatoarc ~i se comporta dezadaptativ, ei ~tiu sa faca fataacestor sentimentc ~i conduite in mod eficient ~i rapid;

• deoarece sunt capabili sa invete lectia psihoterapiei, ei potaplica in practica cele invatate, devenind ni~te persoane maiputin perturbate, cu tendinta spre autoactualizare.

Ell i s (1990) realizeaza distinctia intre a te simti mai bine ~ia fi vindecat.

TEHNICI CARE it POT FACE PE PACIENT SA SE SIMlA MAl DINE

1. Caldura ~i suportul afediv'

Abordarea pacientilor, mai ales a celor depresivi ~i a celor careau 0 imagine scazuta cu privire la propria persoana, cu suport $icaldura afectiva, ii face mai capabili sa infrunte dificultatile vietii,in aceste conditii ei progresand mai repede in cadrul demersuluipsihoterapeutic. Deoarece multi dintre ace$ti subieqi au 0 nevoieputernica de dragoste ~i aprobare, credintele lor irationale cu privirela faptul ca cineva trebuie neaparat sa aiM grija de ei ~i sa-i iubeasca,pentru ca altfel se simt lipsiti de valoare, nu face decat sa fieintarite in urma unui astfe1 de tratament, ei devenind dependenti deterapeut sau se produce fenomenul prin care terapeutul devine "un

prieten pUitit" (S c h 0 fie I d, 1964), consecinta acestui fenomenfiind prelungirea exagerata a terapiei.

2. Furnizorea de asigurari ~i incurajari

Deoarece multi clienti se simt neadecvati ~i nu au incredere inposibilitatile lor de succes ~i din acest motiv se autoblameaza, dadterapeutulle va adresa complimente in legatura cu inteligenta ~i cuaspectul lor exterior, subiectii se vor simti mai bine ~i vor puteaobtine succese in profesie ~i chiar in dragoste.

Aceasta abordare insa Ie poate intari ~i credinta irationala ca citrebuie intai sa aiM succese ~i abia apoi sa se accepte pc ei in~i$i.Aceasta tehnica se poate lesnc transforma intr-un "bumerang", pentruea asigurarile ~i incurajarile ii vor ajuta sa actioneze mai eficient,dar in momentul in care au e~uat din nou, ei se vor intoarce lavechea lor imagine negativa in legatura eu ei in$i~i.

3. Furnizarea de sfaturi ~i rezolvarea de probleme

Clientii, la psihoterapie, se vor simti mai bine $i atunci candprimesc sfaturi intelepte sau sunt ajutati sa-~i rezolve prob1eme1ecare ii framanta, probleme ee tin de $coala, locul de munca sau desfera relationala.

Este insa evident faptul ca $i aceasta tehnica nu va face deditsa-i determine pe c1ienti sa devina ~i mai dependenti de terapeut,in loc sa-~i rezolve singuri problemele de viata. Mai mult, acqtiase vor simti bine, doar atunci dnd dificultati1e lor sunt rezolvate$i vor recadea in nevroza, atunci dnd se confrunta Cll situatii carenu pot fi solutionate.

4. Explicotiile ~i "insight" ·ui legate de problemele trecute

Frecvent, psihoterapeutii manifesta tendinta de a explica pe scurtclientilor originea diverse10r trairi pe care Ie manifesta ace$tia. Depi Ida, Ie explica faptul ca i$i detest a partenerul, pentru ca acesta s-acomportat a$a cum s-au comportat parintii cu el sau ca modul abuziv


in care s-a comportat mama sau tatal vitreg cu ei, ii determina sase comporte brutal cu proprii copii.

Indiferent daca aeeste explicatii sunt corecte sau eronate, pacientiiIe iau ca atare ~i au impresia ea ajung sa se inteleaga mai bine pcci il1~i~i~i ca ceva s-a modificat in comportamentullor dezaprobativ.

Aceste insight-uri (iluminari), chiar daca au la baza fapte reale,nu arata clientilor de ce anume reu~esc ei sa se dezorganizeze inasemenea masura pentm ni~te fapte trecute, nu ii ajuta sa afle deee au Hirat dupa ei in viata adulta neplacerile copilariei, cumprocqdeaza sa Ie mentina active ~i cum i~i pot modifica, in prezent,atitudinile autoperturbatoare. Din acest motiv, explicatiile ~i"insigh"-urile respective, de~i pot fi productive pe termen seurt, nupro due efecte de duraHi in planul psihoterapiei.

5. Catharsis-ul ~i abreacfia

Ajutarea clientului sa intre in legatura cu propriile sentimenteascunse de anxietate ~i ostilitate va produce 0 descarcare a tensiuniiemotionale acumulate, ~i acesta se va simti mai bine.

Daca insa terapeutul nu are acces la ceea ce se ascunde in spateleacestor sentimente reprimate, catharsis-ul nu va face decat saintensifice trairile afective negative (mai ales cand este yorba defurie) sau, in cel mai bun caz, se va produce doar 0 descarcaretemporara (Ellis, 1977; 1988. Travis, 1983), iar atitudineaclientului bazata pe anxietate sau pe agresivitate nu se va modificasan, dimpotriva, va putea fi exacerbata.

6. Gandirea pozitiva ~i imageria mentalii

Inca de la autosugestiile prescrise de C 0 u e, in 1923, multiterapeuti au cautat sa-i ajute pe pacientii lor, cultivandu-le gandireapozitiva ~i imageria orientata spre sucees. S-a dovedit ca aceastametoda da rezultate rapide, dar din nefericire, cu caracter temporar,pentm ca gandirea pozitiva da subiectului sl?erante in legatura cuobiective sau performante adesea greu de atins. In acela~i timp, tehnicaintare~te convingerea disfunctionala a pacientului ca el trebuie, cuarice pret, sa obtina performante inalte pentm a se autoaccepta.

7. intiiririle ~i sancfiunile

Principiile intaririi ~i sanctiunilor sunt specifice psihoterapieicomportamentale, pusa la punct de Wa t son (1920) ~i perfectionataapoi de Ski n n e r (1971) ~i W 01 p e (1982).Aceste principii aufost utilizate pentm a modifica starile afective ~i comportamenteledisfunctionale ~i dau rezultate bune mai ales in terapia toxicomanilorsau a altor comportamente dezadaptative (ca de pilda, in cazulbulimiei, fumatului sau alcoolismului incipient).

Din pacate insa nici in acest caz, rezultatele nu sunt de dUrata.Adesea, 0 astfel de abordare ii determina pe subiecti sa faca ceeace trebuie pentm motive exterioare, cum ar fi obtinerea uneirecompense sau evitarea unei pedepse.

Ell i s este de parere ca aceasta tehnica nu face dedit sa incurajezeegocentrismul, orientarea hedonista ~i toleranta scazuHi la frustratiea subiectilor, defecte de'personalitate care stau de obicei la baza unciconduite adictive, specifice toxicomaniei. Atunci cand se utilizeazadrept intarire, aprobarea terapeutului sau a altei persoane, subiectiiau tendinta de a deveni mai sugestibili, de a gandi mai putin cu propriullor cap, devenind ~i mai perturbati (E 11is, 1983).

TEHNICI DE TERAPIE SCURTA CARE il FAC PE SUBIECTI

SA SE VINDECE (ELLIS, 1990) .

Metodele care il fae pe client doar sa se simta bine, fara saprogreseze, nu pro due 0 schimbar'e atitudinala de durata, sehimbarecare sa atinga conceptia filozofiea despre lume ~i viata a clientului ~isa dezvolte la acesta 0 capacitate de autoreglare a starilor sale psihice.

Ell i s (1990) considera ca tehnicile de vindecare pe care Iepropune sunt de fapt nWe modalitati de autoajutorare ("self-help").

1. Con~tientizarea propriei auto·perturbiiri

Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca nu atat imprejurarileexterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat incopilarie produc perturbarile emotionale, ei modul in care ace~tia


se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala aperturbi'irii psihice.

Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ~i frustrant evenimentele psihotraumatizante timpurii sau actuale,nefacand altceva dedit sa se autoperturbe. Autorul este de parereca fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional, darmajoritatea oamenilor refuza cu inciipatanare sa faca acest lucru ~ipersista in eroarea lor.

[n eazul in care terapeutul reu~e~te sa-i faca pe pacienti saintelcaga faptul ca ei se perturbi'i singuri ~i ca ei pot decide faradificultate sa nu 0 mai faea, acesta Ie poate arata calea pe caretrehuie s-o urmeze pentru a se elibera de simptomele lor (E 11is,1962; 1973; 1988).

2.lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice

pref sa..."

Psihoterapia rational-emotiva (RET) postuleaza faptul ca oameniise autoperturba nu numai datorita unoI' perceptii ~ijudecati nerealiste~i negative, a~a cum subliniaza speciali~tii in terapie cognitiv-comportamentala, ci ~i prin fonnarea unoI' cerinte ~i imperativeabsolutiste (Ellis, 1962; 1973; 1985 a; b; 1987 a, b; Ellis ~iHarper, 1975).

Psihoterapeutul specializat In terapie rational-emotiva va sesizarapid faptul ca subiectii anxio~i, deprimati sau furio~i i~i fixeaza inmod con~tient sau incon~tient imperative categorice ("trebuie

- t - ")neapara· sa ....o data ce au intelcs acest mecanism autoperturbator, pacientii

primesc "cheia care poate deschide poarta" spre 0 schimbareprofunda a: personalitatii.

3. Comboterea prin intermediul orgumentiirii adive a gandurilor irafionale

~ia imperativelor categorice

o data ce terapeutu11-a convins pe pacient ca acesta se perturbasingur, nutrind credinte irationale ~i avfmd cerinte nerealiste ~iimperative fata de sine, fata de ceila1ti ~i fata de viata, acesta 11

poate invata sa utilizeze modul ~tiintific de gandire pentru a-~iinvinge convingerile dogmatice, autoperturbatoare. Astfel, pacientiiVOl' fi invatati sa-~i adreseze intrebi'iri cu caracter provocativ:

"De unde ~tii ca va fi un dezastru daca nu vei avea doar notebune la facultate?"

"De ce ar trebui sa ai doar note bune?""De ce prietenii tai trebuie sa fie neaparat drag uti cu tine, pentru

ca altfel va fi sfar~itul lumii?""Unde scrie ca, pentro faptul ca ai fost respins de persoana

iubita, e~ti complet lipsit de valoare ~i nu meriti sa fii iubit denimeni?" etc.

In felul acesta, clientii VOl' invata sa lupte impotriva gandurilorirationale, prin intermediul carora se autosaboteaza ~i trag concluziilipsite de sens, care Ie produc stari afective negative ~i tulburarinevrotice (E 11is, 1988; Ell is, 1990).

4. lehnica reanaliziirii unor comportamente-problemii

Oamenii se perturba pe ei in~i~i, in special, pentm doua motivcprincipale:

• problemele ego-ului, care 11fac pe subiect sa se denigreze inpennanenta, pentro cii nu are performante suficient de marisau pentru cii nu obtine suficienta aprobare de la ceilalti;

• toleranta redusa la frustratie, care ii face sa doreasca in modabsolut anumite lucruri ~i sa considere ca nu pot trai daca nuau ceea ce I~i doresc. Toleranta scazuta la fmstratie ii determinain acela~i timp sa soli cite gratificatii imediate, iar in absentaacestora, subiectii ·se refugiaza in comportamente dezaprobative compulsive, cum ar fi alcoolismul,bulimia saufumatu1. Este evident ca aceste deprinderi of era 0 relaxare pemoment, insa cu efecte negative pe termen lung.

o metoda simpHi, specifica terapiei rational-emotive, metoda ceii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de comportamenteadictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal catmai multe dezavantaje ale comportamentului compulsiv, precum ~iavantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa rev ada zilnic

50 Psiholerapii .I·curle Psihoterapii scurte 51

de 10-20 de ori aceste liste cu argumente pro ~i contra unuicomportament (de pilda, fumatul) ~i sa reflccteze asupra lor.

S. Schimbarea sistemului de referinta

Aceasta tehnica implica 0 schimbare de atitudine a subiectului.Sub indrumarea terapeutului, acesta invata sa-~i priveasea in moddiferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre celepozitivc (atitudinca "stic1a estepe jumatate plina"). Astfcl, de pilda,unci pcrsoane care a fost concediata i se pot arata ~i dezavantajele pccare le-a avut locul dc munca pierdut: salariu prea mic, insuficienttimp tiber, ~efagresiv etc. Subiectului i se poate cxplica, de asemenea,faptul ca pierderea serviciului reprezinta 0 provocare a destinului,provocare ce ii deschide calea evolutiei personale ~i gasirii unuiserviciu mai bun, mai bine pJatit ~i in care sa se poata afinna din plin.

6. invofarea "acceptarii neconditionate"

Car I R 0 g e r (1962) considcra ca atitudinea pozitivanecondi!ionata acordata clientului care solicita psihoterapiarcprezinta metoda cea mai buna ca accsta sa incetezc sa se maiautodenigreze ~i sa traga unnatoarea concluzie: "deoarece terapeutulmeu ma accepta, de~i ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept ~icu".

Ell i s (1990) este de parere insa ca aceasta reprezinta 0acccptare care este totu~i condi!ionaHi, pcntru ca detennina clientulsa devina dependent de terapeut.

Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se acceptcpc sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il accepta sau nu.

In cadrul terapiei ratio~al-emotive (RET), c1ientilor nu numai caIi sc arata, prin intermediul tonului ~i modului de comportare alterapeutului, ca ei sunt accepta!i a~a cum sunt ci, mai mult, ei suntinva!ati sa se autoaccepte, indiferent de comportamentullor negativsau de dezaprobarea celorlalti. Penttll atingerea acestui obiectiv,Ell i s (1990) ~i colaboratorii sai Ii inva!a unnatoarele:

• oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 aprecierecu caractcr global;

• este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriilenoastre comportamente, nu ~i ale altora;

• obiectivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fiereprezentat de obtinerea bucuriei de viata ~i nu de "punereala incercare" a propriei persoane;

• in cazul in care subiectii insista sa se autoevalueze ca persoanc,ei suIJt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana valoroasanumai pentru faptul ca traiesc ~i nu pentru actiunile pe careIe intreprind sau nu Ie intreprind" (B ern a r d, 1986; E 11is,1972b; 1973; 1985 a; 1988;Ellis ~iBacker, 1982;Ellis~i Dryden, 1987; Ellis ~i Harper, 1975).

7. Exercifii de depa~ire a sentimentului de jena sau ru~ine

Sentimentele de jena, umilinta, ru~ine ~i autodenigrare reprezintapunctul de plecare al celor mai multe tulburari emotionale.

Speciali~tii in terapie rational-emotiva (RET) utilizeaza exercitiicare sa-i desensibilizeze pe subiecti de astfel de sentimente ~i sa-idetermine sa se comporte tara jena ~i sa se au~oaccepte chiar dacaactioneaza in mod stupid sau incompetent. Pacientilor Ii serecomanda sa faca una sau mai multe actiuni stupide in public, cuprecizarea ca acestea sa nu conduea la probleme reale (de pilda,prejudicii altor persoane). Astfel, Ii se poate cere sa se imbracenepotrivit, sa adreseze intrebari proste~ti, sa refuze sa fadi altoraservicii minore, sa poarte 0 umbrela pe 0 zi insorita etc. In acela~itimp, subiectii sunt solicitati sa combata gandurile negative care iidetermina sa se simta jenati. In scurt timp, subiectii se vor obi~nuisa nu mai depinda in masma atat de mare de aprobarea celorlal!i.

8. Tehnica imageriei rafional-emotive

In psihoterapie, prin termenul de imagerie se intelegerepetareain plan mental, in stare de veghe, relaxare sau hipnoza, a uneisitu,atii cu semnificatie emo!ionala pentru subiect.

In cadrul terapiei rational-emotive a fost aplicata, inea din anul1971, tehnica imageriei rational-emotive (REI), tehnica pusa la punctde M au 1t s by. Tehnica ii ajuta pe pacienti sa trans forme starile


afcctive dezaprobative in stari afective pozitive (M a u Its by, 1971;M a u Its b y ~i Ell is, 1974).

Prezentam, in cele ce urmeaza, un model de imagerie rational-emotiva aplicata la un subiect cu dispozitie depresiva Cll

caracter situational (E II is, 1990).Metoda se adreseaza unui studcnt carc sc simte deprimat pcntru

ca sc tcmc ca va pierdc un cxamen ~i poate chiar anul dc studii.Accstuia i sc ccre sa-~i imagincze d a picrdut examenul, 11da

din nou ~i 11pierdc ~i apoi ramane repctcnt. Profesorul ~i colcgiisunt foarte critici fata dc studentul rcspcctiv ~i considcra ca este unprost pcntru ca a cazut la respectivul examen. Subicctului i se ceresa vizualizczc cat mai in detaIiu scena rcspectiva ~i sa realizeze cesimtc. Majoritatea persoanclor vor relata ca se simt foarte dcprimatc.

In continuare, tcrapeutul ii soIicita subiectului sa traiascasentimentul dc dcprimarc dit mai intcns posibil. Si apoi el csteinstruit sa mcntinii aceca~i imagine ~i sa modifice starea afectiva:in loc sa se simta "groaznic de deprimat", subiectul trebuie sa sesimta'doar suparat, dezamagit, nemultumit, dar nu deprimat.

Pacientul este intrebat, in final, cum a procedat pentru a modi ficastarea afectiva.

Majoritatea pacientilor care cunosc principiilc terapiei rational-emotive vor da raspunsuri de tipul urmator: "mi-am spus caeste foarte rau ceca ce s-a intamplat, dar nu este sfar~itul lumii"sau "am avut ghinion, dar pot sa traiesc in continuare ~i sa maaccept ca pe 0 persoana valoroasa".

ElI is (1985 a) recomanda subiectilor cu probleme emotionalesa practice metoda propusa 0 data pe zi, cel putin 30 de zile.

9. Tehni(a desensibiliziirii implozive in plan real ("in vivo")

Conform principiilor terapiei rational-emotive, oamenii i~i potmodifica unele comportamente disfunctionale prin intermediulmodificarii gandurilor irationale. Tinand seama de faptul cagandurile, sentimentele ~i comportamentele interactioneaz;a reciproc,este utila ~i modificarea gandurilor negative prin intermediul fortariisubiectilor, indiferent cat de dificilli sc pare, sa renunte la actiunilecompulsive sau de evitare,

Astfel, daca ace~tia se angajeaza in actiuni de desensibilizare,des:Ia~urate in plan real ~i avand un caracter imploziv Ii se cere sarealizeze cat mai multe actiuni pe care au tendinta sa Ie cvite, civor face foarte rapid modificari la nivelul convingerilor lorirationale, perturbatoare.

Astfel, de pilda, unui subiect caruia ii este foarte teama di va firespins de femei ~i care evita sa intre in relatiicu acestea ~i crcdeca este 0 persoana lipsita de valoare daca i se intampla a~a ccva,i se poate trasa ca sarcina pentru acasa sa aiba discutii cu cel putincinci fcmci in fiecare zi (E II is, 1990).

Dadi acesta urmeaza indicatiile terapeutului timp de una-doualuni, nu numai ca ii va dispare ideea ca nu poate sta dc vorba cufemeile, ci ~i gandul irational ca este un om "de nimic"daca va firespins de vreo femeie.

TERAPIA MULTIMODALA (MMT)

Psihotcrapia multimodala nu reprezinta 0 ~coala tcrapeutica(L a z a r us, 1976; 1989), ci este un demers eclectic pragmatic,eficicnt ~i sistematic, prin intermediul ciiruia se pot obtine rezultateevidente ~i durabile.

Conform acestei viziuni terapeutice, personaIitatea umana csteabordata in termenii a ~apte nivele sau modalitati interactivesimbolizate prin literele BASIC l.D:

B = (behavior) - comportament;A = (affect) - afectivitate;S = (sensation) - senzatie;I = (imagery) - imagerie;C = (cognition) - cognitie;I = (interpersonal) - nivelul relatiilor interpersonale;D = (biological) - nivelul biologic.(Autorul utilizeaza litera D in loc de B pentru muzicalitate),Terapeutul va cauta sa mobiIizeze disponibilitatile latente cu

earacter adaptativ ~i sa inducii modificari pozitive la toate cele~apte nivele aflate in interactiune.

54 Psihoterapii SClirte Psihoterapii SClirte 55

Oemersul terapeutic dureaza intre 20 ~i 30 de ~edinte, dar poatefi s~curtat, ajungandu-se pana la 10 ~edinte.

In loc sa focalizeze demersul terapeutic pe 0 singura problema,In cadrul terapiei multimodale, terapeutul abordeaza mai multedomenii ale personalitatii clientului Intr-un timp cat mai scurt posibil.

Pentru exemplificare, L a z a r u s ~i Fay (1990) prezinta Iistade probleme patologice interactive, pre cum ~i modalitatile detratament propuse pentru 0 clienta care acuza depresie ~i anxietate.

Modalitatea

B

A

S

C

D

I)roblema

Dezordine; lmpra~tiere.Tulburari fobice.

Lasa lucrurile nCTacute panaIn ultimul moment.

Senti mente de culpabilitatc.

Anxietate legata de eritiea ~irespmgere.

Triste!e; Deprimare.

Oboseala; Dureri In eoloanalombara.

Dureri de eap tensionale.Imagini legate de singuratate~i de e~ee; Imagine de sinescazuta.

Gandire dihotomica (de tipul"alb-negru"); Prea multe imperative (trebuie); Suprageneralizari.Ne1neredere In alPi; Preacompetitiva; Non-asertiva;

Evita Intalnirile ~i rela!iile sociale.

Utilizeaza Diazepam.Suprapondcrala.

Exerci!ii fizice insuficicnte.

Metodele de terapie utilizate

Contracte ~i planuri de activitate.Desensibilizare sistematica.

Programe de planificare a timpului.

Explorarea antecedentelor ~i gandurilor irationale.Tehniea imaginaliei dirijate (eutematica de tipul "a faee falii").Argumentarc rationalii.Explorarea modului negativ degandire ~i incurajarea pacientei sadescopere evenimentele pozitive.Relaxare; Fizioterapie.

Exercitii de imaginatie dirijata.

Restructurare cognitiva.

Exercitii de asumare a riscului;Antrenament de cooperare; Antrenament asertiv;Antrenarea un or abilitati sociale;Monitorizari pentru a 'evita dependenla;Metode de autocontrol al greutatiicorporale (contracte legate decontrolul alimentatiei, auto-monitorizarea; grupuri sportive).Program de prcgatire tizicii.

In cadrul psihoterapiei scurte multimodale (MMT), terapeutul ~iclientul selectioneaza intre 3 ~i 5 probleme mai importante caretrebuie rezolvate.

In cazul prezentat mai sus, principalele probleme ale clienteisunt urmatoarele:

• lipsa de asertivitate bazata mai ales pe teama de critica ~i peteama de a fi respinsa;

• stil de gandire de tip dihotomic ("alb-negru"), cu prea multeimperative ("trebuie") ~i suprageneralizari;

• oboseala, cefalee, dureri in zona coloanei vertebrale.Primele 10 ~edinte de psihoterapie VOl' fi focalizate pentru

rezolvarea acestor probleme, metodele utilizate fiind:• psihoterapia cognitiv comportamentala ~i rational-emotiva

(RET) (B e c k, 1987; Ell i s ~i Dry den, 1987);• tehnica imaginatiei dirijate pentru a achizitiona abilitati de a

face fat a stresului (L a z a I' us, 1982; Z i 1be r gel d ~iLazarus, 1988);

• tehnici bazate pe joc de rol ~i tehnici comportamentale deexersare a unoI' deprinderi;

• fizioterapie ~i exercitii de relaxare.Dupa mai putin de trei luni de psihoterapie, pacienta a devenit

mai relaxata, cu mai putine ganduri disfunctionale ~i cu uncomportament deschis ~i adecvat in relatiile interpersonale. Ea ~i-aevaluat simptomele initiale (depresie ~i anxietate) ca fiind rezolvatein proportie de 80%.

o reevaluare care a avut loc dupa 8 luni a evidentiat faptul capacienta s-a inscris intr-un grup de terapie pentru scadere ponderala,a abandonat utilizarea oricarui medicament, iar achizitiile obtinutein urma psihoterapiei s-au mentinut.

Psihoterapia multimodala are un caracter eclectic ~i ea prezintaavantajul ca incorporeaza in mod eficient 0 seriede metodeterapeutice specifice altor orientari ~i, in acela~i timp, rezolva rapidproblemele concrete de care se pUng pacientii.


HIPNOZA PERMISIVA

~ceasta abordare in psihotcrapie a fost initiata de Mil tonE r i c k son $i dezvoItata de discipolii acestuia, H a ley ~i R 0 s s i(E r i c k son $i R 0 s s i, 1976; 1979).

Obiectivul principal al acestui gen de psihoterapie este sa venimin intampinarea nevoilor pacientului.

Mil ton E r i c k son nu prezinta pacienlilor sai concepte saucxplicalii teoreticc, a$a cum fae psihanali$tii, intr-o masura oarecarechiar $i cognitivi$tii, autorul eoncentrandu-~i atenlia asuprapacientului viu, cu pcrsonalitatea $i problemele sale unice.

Astfel, terapeutul este cel care trebuie sa se adapteze fiecaruipacicnt $i nu invers, intrand in rezonanta cu acesta.

Pentru a realiza acest deziderat, terapeutul va trebui sa reproducaatitudinea corporaHi, mimica, pantomimica, tonul vocii ~i cuvinteleutilizate de pacient, mai precis sa patrunda in lumea aeestuia $i savorbeasca "pe limba lui".

Terapeutul se va adresa unui om de $tiinla in termeni $tiintifici,unui muncitor in limbajul sau, iar unei femei casnice in alli termenideeat unui psiholog. Daca pacientul se teme sa intre in contacteuterapeutul, acesta va fi, la randul sau, rezervat, daca va fidemonstrativ, la fel va proceda $i terapeutu!. In felul acesta, paeientulva accepta mai u~or dialogul ~i 11va eonsidera pe terapeut ca pe unadevarat partener de disculie.

Mil ton E r i e k son obi$nuia apoi sa observe care suntelementele dominante ale experientei subiective a pacientului $i saIe utilizeze in mod terapeutie. Astfel, daca paeientul traie$te 0 durereputernica ~i singurul lucru care 11 intereseaza este sa seape de

aceasta, terapeutul nu ii va vorbi despre cauzele acesteia, ci vaaplica 0 strategie de inlaturare sau reducere a durerii, aratfmdu-ipacientului ca acesta este elementul care 11preocupa cel mai mult.

CiHindu-l pe Mil ton E r i c k son, Me g g 1e (1990) subliniafaptul ca un subiect care se prezinta la psihoterapie poate povcstio istorie personal a de care este ferm convins la nivel con$tient, intimp ce limbajul non-verbal va exprima cu totul altccva.

Dc pilda, 0 pacienta tfmara poate povesti pe un ton trist ca numai suporta ca solul ei s-o atinga $i sa-i ceara sa aiba 0 viatasexuala mai normala, in timp ce pe fala ei se poate vedea un surasironic, care poate fi interpretat ca fiind expresia satisfactiei pe careaceasta 0 simte razbunandu-se pe solul ei pentru un motiv sau altu!.

Pacienta in cauza nu realizeaza la nivel con$tient ceea cc $tic

incon$tientul ei $i anume' ca Ii face placere sa-$i pedepseasca sotul$i acest element subtil trebuie observat de catre terapeut.

Psihoterapeutii de orientare ericksoniana subliniaza faptul di aveni in intampinarea nevoilor pacientului inseamna a lua inconsiderare nu numai nevoile con$tiente, ei mai ales nevoileincon$tiente. Incon$tientul este eel care recombina in mod crcativexperientele anterioare ale subiectului, a$ezandu-le in structuri noi,cu rol adaptativ, eel putin pentru moment $i in anumite conditii.

Terapeutul ericksonian trebuie sa utilizeze extraordinara fortacreatoare a incon$tientului pentru a-I ghida pc pacient indircctiasanatalii $i eficienlei.

Mil ton E r i c k son considera inc.on$tientul ca pe un marerezervor de resurse psihice, acesta depozitfmd obiectivele existenlialeprofunde ~i durabile ale fiinlei umane, pe care are menirea s-oprotejeze de diverse Ie situalii negative neprevazute. Din acest motiv,incon~tientul furnizeaza adesea raspunsuri opuse celor date de planulcon~tient.

In acela$i timp, incon$tientul are 0 maniera diferita de a proccsainformaliile: nu clasifica, nu analizeaza, el asociaza lanturi deimagini ~i senzalii, idei, simboluri, dupa criterii analogice, aflandu-seintr-un prezent continuu ~i decodificand mesajele "ad-literam".Lanlurile de asocialii se desfac ~i se refac mereu dupa criterii carese sustrag logicii formale.

5X Psihoterapii seurte Psihoterapii seurte 59

Din acest motiv, Mil ton E r i c k son considera ca sondareaincon~tientului propusa de psihanali~ti reprezinta un demel's multprea dificil ~i, In acela~i timp inutil, propunfmd In schimb caincon~tientul subiectului sa fie lasat sa desfadi singur ceea ce aprodus, respectiv. simptomul. Terapeutul nu va face dedit safavorizeze acest demel's ~i aparitia conditiilor optime In careincon~tientulsa poata actiona. Astfcl, terapeutul ericksonian nu-~ipropune sa afle de ce pacientul sau se simte mai bine, importantafiind doar ameliorarea sau vindecarea acestuia.

Incon~tientul este eel care elaboreaza sisteme de referinta careil ajuta pe subiect sa faca fata un or situatii noi. La subiectii perturbatiexista sisteme de referinta rigide, care se mentin de-a lungul ani lor~i care s-au format In urma unor experiente psihotraumatizante.

Cu exceptia situatiilor psihotraumatizante extreme, cum ar fiviolul, razboiul, catastrofele sau tortura, experientele consideratetraumatizante variaza de la individ Ja individ. RezuItatul acestora

reprezinta totdeauna construirea unor sisteme de referintadefectuoase ~i lip site de suplete care sunt aplicate unor noi situatii,rezultatul fiind producerea anxietatii ~i comportamente dezadaptative. Subiectul ramane blocat la un stadiu anterior al existenteisale ~i nu poate evolua. Astfel, de pilda, 0 femeie care a fostvictima unui violin copilarie, va aprecia toate experientele sexualede mai tarziu prin prisma catastrofei suferite, aceasta reprezentandsistemul de referinta prin intermediul caruia VOl'fi interpretate toatesituatiile care au ceva comun cu cele petrecute.

Este bine cunoscut faptul ca In cultura occidental a rationalista,subicctul este Invatat sa se Increada doar In capacitatile limitate alepsihismului con~tient, care trebuie sa "controlezc" totul, intuitiacreatoare fiind In mare masura blocata. Din acest motiv, oamenii seautolimiteaza, se autoblocheaza, impiedicand crearea continua ~iarmonioasa de noi sisteme de referinta elaborate de incon~tient.

Mil ton E r i c k son sublinia adesea di oamenii ~tiu multmai muIt decat cred ca ~tiu ~i pierd timp pretios pentru a se limita~i a se autoperturba. Factorii individuali ~i culturali concura lablocarea jocului liber al mesajelor care circula intre zone Ie con~tiente~i cele incon~tiente. Incon~tientul insa i~i va manifesta in continuare

creativitatea, cautand.s~lutii pentru a elibera con~tientul. de 0 partedin povara anxietatii. In fclul acesta, incon~tientul va realiza uncompromis Intre nevoile individului ~i situatia compromis, care nueste aItceva decat simptomul: considerat de catre Mil tonE r i c k son (1977) drept cea mai buna solutie posibila in conditiiJein care se gase~te subiectul.

Psihoterapia va furniza un cadru special de lucru pentruincon~tient, cadru in care limitarile Invatate sunt suspendate, astfeJincat acesta sa gaseasca in mod liber 0 noua solutie, constructivade data aceasta.

In timpul demersului terapeutic, pacientul este ghidat sa lucrezein mod constructiv asupra propriului sau incon~tient, cu care intrain comunicare directa. Astfel, incon~tientul propriu devine terapeutulsubiectului cu probleme.

Comunicarea cu zonele incon~tiente este realizata de MiltonE r i c k son prin intermediul hipnozei.

Pentru a realiza acest lucru, terapeutul trebuie sa obtina acordulnivelului con~tient~i sa se adreseze incon~tientului intr-un limbajadecvat acestei in stante psihice. Acest acord nu este necesar sa fietotal, mai ales lasubiectii nevrotici, care au tendinta de a se refugiain boala ~i de a obtine beneficii secundare de pe urma acesteia.

"Faceti tot ce puteti pentru a ma vindeca, in afara de ceea ccm-ar putea vindeca in mod real", pare sa spuna pacientul nevrotic(M egg Ie, 1990, p. 117). Din acest motiv, Mil ton E r i c k sonarata ca este mai u~or sa hipnotizam un subiect normal decat unulnevrotic, de~i acesta din urma ar beneficia mult de pe urma hipnozei.

In ceea ce prive~te limbajul pe care trebuie sa-l utilizezeterapeutul pentru a se adresa incon~tientului, acesta implica metafore,simboluri, imagini.

Transa hipnotica reprezinta 0 stare modificata de con~tiinta incadrul direia subiectul se deconecteaza de stimulii exteriori ~i seconecteaza spre interior. Acest fenomen, denumit de R 0 s s i (1988)trans a cotidiana, se petrece frecvent in viata curenta, cand suntemabsorbiti de un film pasionant sau de 0 leetura, astfel incat netrebuie un timp oarecare pentru a "cob or! din nou cu picioarele pepamant". R 0 s s i (1988) este de parere ca orice om normal intra

60 Psihoterapii sCl/rle Psihoterapii sCl/rle 61

2. Concentreaza-te asuprarelaxarii ~i urmare~tevocea mea.3',Nu te mi~ca.

i11tr-oastfel de stare la fiecare 90-100 de minute, transa respectivaavfmd funqia de a procesa noile informatii primite din exterior ~ide a Ie integra in experienta subiectiva intema.

Studiile de psihofiziologie au evidentiat faptul ca la baza acesteistari stau mecanisme fiziologice diferite:

• unde cerebrale alfa (de vcghe relaxata);• functionarea predominanta a emisferei cerebrale drepte,

responsabila cu activitatile asociative, globale, vizuospatiale,atemporale ~i analogice, specifice modului de procesare ainformatiilor realizate de incon~tient.

Mil ton E r i c k son ~i discipolii sai utilizeaza in scopuriterapeutfcc "transa naturala" pomind de la ideea ca subiectul vaintra in transa daca dorc~te ~i are nevoie de aceasta stare.

Terapeutul nu utilizeaza decat rareori tehnicile de inductiehipnotica clasica, in care se cere subicctului sa fixeze un punct ~iapoi se administreaza sugestii cu caracter directiv ~i persuasiv.

De celc mai multe ori, autorul sugereaza in mod indirect intra reain transa, prin intermediul relaxarii sau prin erearea unei astfel desituatii in care subiectul sa sc lase absorbit de 0 cxperientaneobi~nuita.

HIPNOZA iN PSIHOTERAPIA ERICKSONIANA

Inducfio ~i indirec:fioco fenomene de comunicore interpersonalii

Mil ton E r i c k son spunea adesea ea trebuie sa spulberammitul conform caruia unii oameni nu pot fi hipnotizati.

Autorul era de parere ca hipnoza ~i hipnotismul sunt termenicare se aplica unui eomportament neobi~nuit, dar normal, carepoate fi inelus oricarei persoane normale, dadl sunt indepliniteanumite conditii, cat ~i persoanelor care sufera de diferite tipuride tulbudiri. Oamenii normali pot fi hipnotizati in proportie de100%. Bolnavii psihici pot fi ~i ei hipnotizati, dar mai grell. Deasemenea, deficientii mintal pot fi cu greu hipnotizati, iar uniinevrotici se dovedesc a fi subiecti mai dificili (dupa Lan k ton~i Lan k ton, 1983).

Deoarece hipnoza reprezinta 0 modalitate de comunicare ~i deidentificare a concentrarii interne, putem spune ca orice subiectcare este socializat poate fi hipnotizat. E r i c k son sublinia ~i faptulca hipnoza reprezinta 0 forma speciala de relatie interpersonaHi. Elarata di pentru inducerea transei este nccesara 0 anumita cooperarcdin partea subiectului, de~i uneori aceasta cooperare se poateascunde in spatele unei atitudini superficiale de rcspingerc ahipnozei. Din acest motiv, afirmam ca oamenii im pot fi hipnotizatiimpotriva vointei lor.

E r i c k son este partizanul inductiei indirecte: atentia Sllbiectului este captata prin intermediul instructiunilor paradoxalc ~imetaforelor ~i prin utilizarea comportamentului actual. Mecanis\1l11ltransei presupune realizarea disocierii dintre instantele con~tiente~i cele incon~tiente. E r i c k son este de parere ca hipnoza nu arcefecte nocive. Cu to ate acestea, el a fost con~tient de faptul caunele aspecte ale personalitatii hipnotizatorului pot declan~a lasubiect un comportament de tip isteric. Aceste efecte tin insa depersonalitatea hipnotizatorului, nu de procesul hipnozei.

(oroderisticile hipnozei eric:ksoniene

• Hipnotizatorul trebuie sa manifeste incredere deplina in ceeace face, iar actiunile sale trebuie sa aiba un caracter congruent;

• Caracterul indirect $i fundamentarea sociala a limbajuluihipnotic. A~a cum am mai subliniat, hipnoza reprezinta 0 modalitatcde cOIY,mnicare interpersonaUi. E r i c k son obi~nuia sa utilizczesugestiile indirecte, administrate intr-o manied coloeviala (utilizacuvinte specifice limbajului de zi cu zi).

Comenzi clasice Comenzi ericksoniene

1. Stai jos ~i inchide ochii. 1. Poti sa stai lini~tit ~i sa inchizioehii?

2. N-ai dori sa te concentrezi asuprarelaxarii sau poate ai dori saasculti vocea mea?

3. Vei observa ca daca dore~ti sa temi~ti, poti s-o faci, dar 0 vei facefoarte u~or.


Se po ate cOTIstata faptul ea instruetiunile din coloana stangainvita subiectulla rezistenta, oricat de eooperant ar fi acesta. Celalalttip de eomenzi este permisiv $i reduce rezistentele. De asemenea,E r i e k son era atent sa alcaga astfcl cuvintcle ineat ele sa eX~prime 0 gandire pozitiva $i sa stimuleze inteligenta clientului sau.

El avea grija sa nu ofcnscze clientul, exceptie flidind acele situatiirare in care 0 ofens~ era utilizata ca 0 interventie terapeutiea menitasa $oeheze subiectul.

Trebuie evitati termenii care fixeaza atentia elientului asupraunor aspecte negative, cum ar fi: rezistenta, blocaj, impas etc.

• Disocierea con,\·tient-incon,~tient. Metoda de inductie a luiE I' i c k son presupune modalitati diferite de adresare pentru planulcon$tient $i pentru cel incon$tient, autorul punfmd la baza proceselorde natura incon~tienta activitatea emisferei cerebrale drepte.

Emisfera sHingii Emisfera dreapta(Stare de veghe) (Transii)Nivel Iingvistic PantomimicaNivel logic-gramatical Nivel kinestezicNivel rational Nivel muzicalNivel abstract Nivel vizuospatialNiveI direct Nivel intuitiv

Foealizarea atentiei Nivcl pcreeptiv-sintetieEfort voluntar Aetivitate spontana

Activitatc difuzaStare confort

E r i c k son utilizeaza anecdote ~i sugestii indireete pentru aface pe clienti sa se comute de la modelul lor dominant de procesare,bazat pe activitatea emisferei eerebrale stangi.

E r i c k son spunea, adesea, referitor la mecanismele incon~tiente:"Noi $tim mai mult decat credem cii $tim".lnductia cuprinde:• Orientarea clientului in directia transei;• Fixarea $i stabilirea raporturilor;• Crearea disoeierii con$tient-incon~tient;• Instalarea ~i adancirea transei;

• Stabilirea unui cadru de referinta pentru invatarc;• Utilizarea starii de trans a pentru scopuri clinice;• Reorientarea spre starea normala de veghe.

• Orientarea dientului in directia transei

Clientii au nevoie de fi orientati psihologic ~i intelectual indirectia transei.

Orientarea psihologica implicii, de regula, doar interogareaclientului dacii a mai fost sau nu in trans a vreodata ~i cum a trait

trans a respectiva. Discutia se va centra in jur~l transei trecutc, pcbaza careia se va putea construi noua transa. In cursu I proccsuluirememorarii vechii stihi, mecanismele psihologice implicate vor fiactivate. Hipnoterapeutul va remarca posibila relaxare musculara,clipitul $i chiar micromi$ciiri de levitatie a bratului sau degetului,mi~cari pe care Ie poate amplifica, incurajand intrarea in transa.

Chiar in cazul in care clientul afirma cii nu a fost niciodata in

transa, acesta poate fi interogat la ce anume se a~teapta. Clientilorde acest tip Ii se pot descrie unele experiente familiare care seamanacu trans a, cum ar fi, de pilda, lectura unui roman pasionant careface ca subiectul sa se det<l;$ezede ~eea ce este in jur.

Este indicat sa se inceapa transa cu 0 discutie in legatura cucredintele clientului cu privire la ceea ce este hipnoza. Astfcl,hipnoterapeutul ir;;iva da seama despre prejudecatile r;;icredintelenegative pe care Ie are clientul cu privire la hipnoza.

Informatiile gre~ite creeaza anxietate, disconfort ~i, adesea, tindsa slabeasca relatia terapeutica.

Trebuie inlaturate, mai ales, urmatoarele prejudecati cu prIVIrela hipnoza:

• Hipnoza este 0 stare stuporoasa in care clientul i~i pierdeautocontrolul;

• Subiectul va fi extrem de vulnerabil ~i va face ceea ce nudore$te sa faca;

• Subiectul nu se va mai trezi din transa;• Daca trans a este incununata de succes, subiectii se vor

comporta ca ni~te roboti;


Exercitiu de disociere a planului eon~tient de eel ineon~tient(S.Lankton ~i C.Lankton, 1985, p. 147)

Se constata ca terapeutul nu minte, deoarece ceea ce spune cls-a petreeut eu adevarat in eopilarie. Surpriza initiala este inlocuitaeu euriozitatea: "Oare unde vrea sa ajunga terapeutul?".

Prezentam in eele ce urmeaza un model de instructaj de tipdisociativ (dupa Eric k son; cit. S. Lan k ton ~i C . Lan k ton,1985, p. 147).

Mentalul tau incon~tient

face altcevaeste interesat in ceea ee este

subeon~tientul tau va des

eoperi ceva mai tarziucontine 0 magazie de euno~tinte, vise, posibi Iitatiaetioneaza in favoarea ta

dezvolta 0 linie de gandireniei maear nu este interesat

gande~te in mod globalva face multe lucruri pentrutine

are propriile sale idei euprivire la ceea ee iti trebuieinvata foarte mult

face ca lucrurile sa se petread in interesul sau

intelege eontextul

~i in acela~i timp

pentru ea

pentru ea

in timp ce

in timp ce

in timp ce

in timp ce

Legatura cauzala

~i~i

~i~l

~l

in timp ce

Mentalul tau con~tient

asculta vorbele mele

poate fi interesat sa inveteceva

poate avea dubiipoate fi curiosopereaza linearnu va face lucmri preainteresante

este interesat in profunzimeatransei

se poate con centra asupra

unui singur obiectnu ~tie unde vor ajungelucrurile

sorteaza, clasifica, a~aza insertare

poate fi u~or distras

se poate mira de unelelucruri

este orientat spre situatia demoment

• Disociere (on~tient·in(on~tient

Reamintim faptul ca induetia de tip erieksonian se realizeazaintr-o maniera aneedotiea, metaforiea ~i naturala.

• Fixarea atenfiei ~i stabilirea raporturilor

Manicra cricksoniana de stabilire a raporturilor eu subieetulimplicii a;>a-numita "intrare in rezonanta eu acesta":

• Adrcsarea in limbajul clientului, ceca ce inseamna cii tcrapeutulva folosi acelca~i cuvinte "ehcie" pe care Ie utilizeaza ~ielientul;

• Utilizarca mctaforelor pentru a realiza 0 mai bun a intrarc inrezonanta;

• Copicrca expresiei faciale, pozitici, tonului vocii ;>ia ritmuluirespiratiei clicntului;

• Se porne~tc de la aceste clemente pentru a ghida clientul.Datorita aplidirii acestor tehnici, in hipnoterapia erieksoniana

transferul are loc mult mai rapid. Drcpt consecinta, pot fi comunicatcmai rcpedc mai multe idei ~i pacientul invata intr-o perioada maiscurta de timp .••

Pentru a capta atentia pacientului, E r i c k son utilizeaza 0mctafora plina de suspans, mister ~i surpriza. 0 data captaH'i atentiacl icntului, acesta va fi capabil sa dczvoltc un nou sistem dereferinta, sistem ce va putea fi utilizat in rezolvarea problemelorsale. Relatia, 0 data stabilita, va servi ca baza pentru creareastarii de confuzie care va rcaliza disocicrea con~tient-incon~tient.Astfcl, de pi Ida, E r i c k son putea incepe astfel: Jti voi povesticcva care s-a petrecut in copilaria ta ... ".

Idcea cii terapeutul se va rcferi la copilaria clientului desprecare el nu ~tie nimic, 11 nedumere~te pe acesta, fapt ce creeazasurpriza ~i capteaza atentia.

Terapeutul poate continua in felul unnator:"Sa scrii literele alfabetului este 0 sarcina foarte grea, nu-i a;>a?

II faci pe e, trebuie sa desenezi bucla lui b etc .... ".

• Hipnoza cste lucrarea diavolului (prcjudecata eel mai dificilde inUiturat tocmai pentru cii este cea mai irationaUi)!

Subiectii se pot indoi de realitatea transei pentru cii au ramascon;>tienti de ceca cc se petrecc in jur .

66 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurte 67

"Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedit ~tii tu". Mentalulcon~tient i~i da seama ~i este orientat in raport cu situatia de moment.Astfel, este con~tient de prezenta mesei, bibliotecii, telefonului,lucruri care nu au nici 0 lcgatura cu venirea ta ai~i. Dar incon~tientultau face abstractic de toate aceste lucruri nelnsemnate ~i acordaatentie doar cuvintelor mele ~i propriilor sale reactii. Multe dinlucrurilc pc care Ie gandim la ni¥elul subcon~tientului nostru sedcsta~oara fad ~tiinta noastra.. .".

• Instalarea ~i adancirea transei

Comunicarea rezultata din: alterarea "pattern" -ului de atentie alsubiectului ~i disocierii instantelor psihice reprezinta un semn catransa cstc deja instalata.

Terapeutul continua astfel:"In timp ce Iti vorbesc, respiratia ta se modifidi, tensiunea ta se

modi fica, mu~chii tai se relaxeaza. Inchide ochii ~i bucura~te destare a de confort in care te afti. eu cat te simti mai confortabil, cuatat vei intra Intr-o transa tot mai adanca...".

• Stabilirea cadrului propice pentru a inviifa ceva. in timpul psihoterapiei

E r i c k son Incuraja Inviiprea indiferent de modalitatile pnncare aceasta are lac In timpul procesului terapeutic.

Instructajul poate suna astfel:"In starea de trans a vei lasa incon~tientul tau sa exploreze vasta

magazie de date pc care le-ai acumulat In timpul vietii. Ai multecuno~tinte pc care le-ai acumulat fara sa ~tii.

Multe din aceste cuno~tinte care au fost importante pentrumentalultau con~tient au alunecat acum la nivel incon~tient ... ".

In loc de termenii "sa lucram asupra materialului", "sa rezolvamsituatia" sau "sa actualizam materialul", Erickson prefera termenulde invatare, pc care 0 Intelege ca pc 0 sarcina de ordin general deadaptare la cerintele vietii.

• Utilizarea transei in vederea schimbiirii

Utilizarea transei In scopuri clinice presupune luarea Inconsiderare a personalitatii privite ca un tot unital' ~i nu doar simplareducere de simptome prin sugestii directe, pentru ca sugestiiledirecte VOl'aduce clientului doar 0 u~urare momentana, VOl'accentuarelatia transferentiala ~i VOl' accentua reprimarea conflictuluigenerator de simptome.

E rick son utiliza In scopuri clinice urmatoarele strategii:a) Utilizarea sugestiilor indirecte pentru a declan~a schimbarea;b) Utilizarea unor metafore ~i anecdote cu rol terapeutic pentru

a stimula resursele clientului ~i pentru a ilustra schimbarea;c) Furnizarea unor explicatii, a repetarii in plan imaginal' ~i a

unor prescriptii terapeutice pentru activarea resurselor clientului.Mai ales In ultimii sai ani de activitate, Erickson Ie spunea din

ce In ce mai rar pacientilor ce trebuie sa faca (in mod direct).E r i c k son utiliza, atunci dnd considera necesar, ~i tehnici

clasice ale hipnozei, cum ar fi: sugerarea amneziei, regresia devarsta, distorsionarea perceptiei timpului, sugerarea unor halucinatiipozitive ~i negative, sugestii posthipnotice .

• Reorientarea dientului spre starea de veghe

E r i c k son spunea ca circula de multa vreme legend a cu privirela imposibilitatea trezirii subiectului din starea de hipnoza, dar caacest lucru nu este adevarat.

Desigur, exista clienti care, din dorinta de a manipula peterapeut -, pot insista sa dimana un timp mai Indelungat in transa.In aceste situatii, sugestii adecvate cum ar fi, de pilda, prescriereade simp tom, pot rezolva repede problema.

Revenirea se poate face prin instructiuni de tipul urmator:"Poate con~tientul Hiu a invatat ceva sau nu a invatat mare lucru

de la incon~tientul tau. Mil intreb daca el poatesa Invete sa tefamiliarizeze din nou eu lucrurile care te inconjoara aici In cabinet'?"

sau

"Incon~tientul tau va trezi curiozitatea con~tientului in legaturacu modalitatea de a ie~i din transa".


MODEL DE INDUCTIE COMPLETA (DUPA ERICKSON)

E: Ce intelegi prin inductie clasidi?S: Atunci cand cineva iti spune ca te va hipnotiza. Cred ca asta

e cea mai buna definitie (radc!), care se spune tipului de transa, incare putem sa cadem atunci dnd oamenii ne vorbesc.

E: Nu ai vrea sa-ti potrivqti mai bine scaunul? E binc a~a. Staisprijinit, a~aza bratele pe coapse ~i prive~te inainte. Nu te mi~ca.Nu vorbi. Iti voi povesti ceva care s-a petrecut in copilaria ta,atunci dnd ai mers pentru prima data la ~coala ~i a trebuit sa invetilitcrclc alfabetului. Ti se parea 0 sarcina tcribil de grea! Toateliterele ace1ea cu forme diferite. Iti aduci aminte cum 11scriai pee, apoi pc t sau pc i sau cum taceai bue1a la b sau codita la p saucate picioare avea litera m?

Treptat ti-ai format imaginea mentali! a fiecarei litere. Sunt multeimagini, pentru ca literele au forme ~i marimi diferite. In cele dinurma, imaginile mentale ale literelor s-au fixat undeva in creierultau ~i lor li s-au adaugat imaginile unor persoane, euvinte, cifre sauobiectc ~i chiar a unor idei.

Fara sa fii con~tient de aceasta, tu formai imagini mentale.In timp ce iti vorbesc ti s-a modificat ritmul respirator, ti s-a

modificat tensiunea ~i tonusul muscular. Mu~chii tai s-au relaxat.Inchide ochii ~i cauta sa traie~ti stare a de confort, re1axare. Cu catte simti mai bine, mai confortabil, cu atat 'lei intra intr-o transa maiprofunda.

lar in starea de trans a 'lei putea lasa mentalul tau incon~tient sasupravegheze numarul mare de cuno~tinte pe care le-ai acumulat indecursul vietii tale. Ai adunat multe cuno~tinte chiar tara sa-ti daiseama. Multe cuno~tinte, care sunt foarte importante pentrucon~tientul tau, au alunecat in incon~tient sau au inceput siHi fiefolositoare in mod automat. Ele sunt folosite doar la timpul potrivit,doar in situatia potrivita.

Sa inveti a merge a fost 0 sarcina foarte dificila, dar ai reu~it sainveti acellucru. Acum nu mai ~tii exact cum mergi pe strada, cummi~ti picioarele, bratele, cand trebuie sa mergi incet. Nu mai ~ticum mi~ti capul atunci dnd traversezi, dar el se mi~ca corect la

stanga ~i la dreapta atunci cand traversezi 0 intersectie. Faci 0 seriede mi~cari corecte, chiar dadi pe strada nu sunt ma~ini.

Si atunci cand ai invatat sa conduci ma~ina, ti se parea 0 sarcinadificiHi sa frane'zi in intersectii, atunci dnd circulai cu 30 km laora. Oar pe masura ce ai devenit expert in conducerea auto, potifrana u~or, chiar daca te deplasezi cu 60, 70, 80 sau 90 km la ora.La timpul potrivit, la locul potrivit, cu presiunea potrivita, poti safranezi tara sa smucqti. Si nici mikar nu ~tii cum faci asta, atuncidnd apreciezi corect distanta.

Nu ~tii ce perceptie a mi~carii sau ce vedere periferica iti spunece trebuie sa facio Oaca eu stau pe bancheta din fata, in timp ce tuconduci ma~ina, voi ~ti dinainte cu cateva secunde ce viraje 'lei face,daca 'lei 'lira la dreapta sau la stanga, dupa limbajul corpului tau.Eu voi ~ti aceste lucruri chiar inainte ca tu sa-ti dai seama de ele.

Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedt ~tii tu. Mentalul tau~on~tient i~i da seama ~i este orientat in raport cu situatia de moment.In felul acesta, iti dai seama de birou, de biblioteca, de locultelefonului ~i de alte lucruri, care nu au nici 0 legatura cu venireata la cabinet. Oar mentalul tau incon~tient ignora toate acesteclemente nesemnificative ~i acorda atentie doar vorbelor mele ~ipropriilor sale reactii.

Majoritatea gandurilor care se petree in mentalul nostruincon~tient au loc tara ~tirea noastra. Viteza gandului este la fel cuviteza electricitatii. Exista bilioane de celule nervoase care suntpermanent in actiune ~i tu ai timp sa devii con~tient doar de 0 micaparte dintre procesele care se desta~oara in creierul tau. Un simplustimul poate extrage din incon~tientul tau 0 multitudine de ganduri,care aparent nu sunt legate intre ele ...

A~a cum am mai subliniat, E r i c k son face distinqia intreinducerea hipnotica in stil clasic, care este ritualista ~i repetitiva,aceea~i tehnica fiind aplicata oricarui pacient ~i inductia naturala,in cadrul careia sunt utilizate trasaturile personalitatii pacientului~i comportamentul acestuia pentru a facilita intrarea in transa.

In abordarea bazata pe utilizare, atentia pacientului se fixeazaasupra unor aspecte ale comportamentului sau personalitatii sale invederea obtinerii unei focalizari interioare.

70 Psihoterapii SClIrte Psihoterapii scurte 71

• Acceptarea ~i utilizarea comportamentului manifest 01 pacientului

Terapeutul accepta comportamentul ~i sistemul de referintapropriu pacientului (lumea lui subiectiva).

Exemplu: 0 pacienta s-a oferit voluntara pentru 0 demonstratiede hipnoza. E r i c k son i-a cerut sa se a~ezc dlt mai comod pcscaun. Pacicnta a cerut voie sa-~i aprinda 0 tigara ~i a inceput safumeze intr-un stil meditativ, urmarind fumul de tigara. Terapeutula inceput inductia de la aceasta situatie, dand sugestii in legaturacu inspiratia ~i expiratia, apoi in legatura cu senzatia de u~urinta cucare pacienta ducea tigara la gura ~i apoi cobora lent bratul inapoi.Pacienta a intrat intr-o transa u~oara, inainte de a termina tigara.Apoi s-au administrat sugestii de relaxare, somn ~i ca in timp ce vadormi, ea va continua sa se bucure de senzatia placuta pe care i-oofera fumatul.

Sugestiile administrate s-au referit la: placere, senzatie deu~urinta, satisfactie interioara, senzatia de a fi pc deplin absorbitain actiunea de a fuma, senzatia de confort, tara nevoia de a sepreocupa de stimulii externi etc.

lata deci ca terapeutul a utilizat pentru induqia hipnoticacomportamentul de a fuma.

In cadrul altui exemplu, un barb at de 30 de ani a intrat in cabinet~i a inceput sa se plimbe incoace ~i incolo afirmand ca el nu poatevorbi despre problemele sale atunci ciind sta jos sau e culcat.

Pacientul a fost refuzat de mai multi terapcuti care I-au acuzatde lipsa de cooperare. El a cerut sa se aplice hipnoterapia, dacacstc po sibil, de~i anxietatea sa era atat de mare inciit el nu puteasta locului.

Terapeutul i-a adresat urmatoarea intrebare: "E~ti dispus sacooperezi cu mine, in timp ce continui sa te plimbi prin cabinet?"

Apoi, terapeutul i-a cerut pacientului sa-i permita sa participe ~ila mersul prin cabinet, dirijandu-i put in pa~ii. Apoi terapeutul i-asugerat sa mearga ~i inapoi, la dreapta ~i Ia stanga, spre bibliotecasau spre u~a. Initial, instruetiunile au fost administrate intr-un tempoucare urmarea pa~ii. Treptat tempoul a fost redus ~i ulterior s-amodificat ~i continutul sugestiilor: "acum te deplasezi la dreapta,fata de scaunul pc care vei sta, apoi la stanga, fata de scaunul pc

care vei sta, mergi direct spre scaunul pc care vei sta etc .... mcrgispre scaunul in care te vei a~eza confortabil". Pacientul a inceputsa mearga tot mai incet, pana dind s-a a~ezat pc scaun ~i a intratin transa.

Valoarea tehnicii utilizarii consta in demonstrarea pentru pacienta faptului cii acesta este acceptat integral ~i cii terapeutul il poatecontrola, indiferent de comportamentul sau.

• Utilizareo situotiilor de urgent a (criza)

Situatiile de urgenta indue in mod inevitabil stare a de transa.Cheek ~i Le Cron (1963) au aratat cum muIte problemcsomatice ~i nevrotiee pot fi produse datorita unor remarei nepotrivite,tacute in timp ee persoanele se aflau in stare de stres aeut (transa~i sugestibilitate ereseuta).

R 0 s s i poveste~te cum fetita lui, R 0 x a n a , in varsta de 3 ania venit plangand pentru ca s-a lovit la genunchi. Lovitura era multprea neinsemnata pentru a necesita terapie. Atunci, mama i-a spuscopilului ca 0 s-o sarute ~i durerea va disparea, iar genunchiul seva vindeca imediat, ceea ce s-a ~i intamplat.

Micutul All e n (fiullui R 0 s s i), in varsta de 7 ani, a cazut pcni~te cioburi ~i a venit urland acasa. Tatal i-a spus utilizandafirmatiile repetitive: "Sterge sangele cu prosopul de baie, nu cueel de maini; folose~te prosopul de baie, nu pe eel de maini etc.Acum strange bine piciorul cu prosopul, strange bine piciorul euprosopul. .. strange-l bine. Strange-l bine, bine de tot ~i acum haila ma~ina sa lllergem la doctor".

In cabinetul doctorului i s-a explicat copilului ca rana nu e preamare ~i ca acum el va trebui sa observe cum doctorul sutureazarana. Copilul a spus ca vrea sa i se facii 100 de cusaturi, mult maimulte decat surorii sale Betty! Atentia sa fiind distrasa de la durere~i disconfort, copilul a suportat interventia tara anestezie.

• Utilizoreo realitatilor interioare ale pacientului

Presupune utilizarea pentru inductie nu numai a comportamentului manifest, ci ~i a gandurilor, sentimentelor ~i experientelorsubiectului.


Procedura consHi in a cere sau a permite subiectului sa-~i exprimeliber gfmdurile, sentimentele, opiniile. Apoi, acesta este incurajatsa rcalizeze cu voce tare speculatiile despre modul cum ar aratagfmdurile ~i sentimentele sale daca el s-ar afla in transa. In timp cepacicntul realizeaza acest lucm sau protesteaza, spunand ca ii esteimposibil sa faca a~a ceva, afirmatiile sale sunt repetate de catreterapeut, ca ~i cum acesta din urma ar dori sa inteleaga mai binesau sa-i confirme afirmatiile. Se cer ~i mai multe comentarii de lapacient, care sunt parafrazate de terapeut.

Astfel, de pi Ida, un paeient se prezinta la cabinet ~i afirma ca apierdut 3 ani cu psihanaliza ~i inca un an eu hipnoterapia. "Nieimacar nu am putut intra in transa, de~i m-am straduit. Am fosttrimis la .dvs. dqi nu vad rostu!. Probabil va mai fi inca un e~ec.Nu ma pot imagina intrand in transa. Dc fapt, niei nu ~tiu bine ceinseamna transa.

lata ce spune terapeutul in dialog cu pacientul:- Nu poti ~tii cc inseamna de fapt transa?- Nu, nu pot!- Da, nu poti!- 0 stare psihologica, banuiesc!- 0 stare psihologica, banuie~ti, ce altceva poate fi?- Nu $tiu!- Tu chiar nu $tii?- Nu, nu ~tiu!- Nu $tii, dar te inttebi, te gande~ti, te gande$ti.- Ma gandesc!- La ce tc gfmde$ti, ce simti, ce traie$ti?- Nu ~tiu.- Oar poti sa-ti inchipui.- E ca atunci cand dormi?

- Nu, te simti relax at, lini,~tit, somnoros!- Chiar relaxat?- Relaxat, obosit, destins, somnoros! etc.Aceasta tehnica se potrive~te mai ales pentm pacientii anxio~i.

care se simt nesiguri de faptul ca Ii s-ar impune ceva. Procedeul Iecrceaza iluzia ca sunt con$tienti de fiecare etapa a procedurii.

• Utilizarea rezistentelor padentului

Conceptia nefericita cu privire la relatia dominanta-supunere inhipnoza este probabil cauza principala a rezistentelor la hipnoza.

Dc multe ori, rezistentele active nu sunt altceva dedit modalitatiincon$tiente pe care Ie folose~te subiectul pentm a testa dacahipnoterapeutul este dispus sa faca 0 jumatate de pas in directialui, in loc sa incerce sa-l forteze sa se supuna integral ideilor sale.

Astfel, de pilda, un subiect de sex feminin s-a oferit voluntarpentro 0 demonstratie de hipnoza. Pacienta s-a a$ezat pc scaunintr-o pozitie rigida ~i provocatoare. Terapeutul a tacut remarca, pcun ton conversational, ca hipnoza nu presupune neaparat relaxaresau comportament automat $i ca hipnoza poate fi indusa la unsubiect care dore~te acest lucm prin acceptarea comportamentuluiacestuia. Pacienta a reactionat la aceasta ridicandu-se ~i intrebanddaca nu ar putea fi hipnotizata $i in picioare. La intrebarea ei,terapeutul a formulat urmatoarea intrebare sugestiva: "De ce nu amdemonstra ca acest lucm este posibil?"

E r i c k son spunea ca rezistentele reprczinta 0 expresie aindividualitatii pacientului. Sarcina terapeutului este sa inte1eaga,sii aceepte ~i sa utilizeze aceasta expresie a individualitatiipacientului, pentm a-I ajuta sa-~i depa~easca limitarile invatate ~isa-~i atinga obiectivele.

Unui subiect care nu este receptiv la tehnica levitatiei bratuluii se poate spune:

"Curand, bratul tau drept sau poate bratul tau stang va incepe sase ridice sau poate va apasa tare pc coapsa sau poate nu se vami$ca deloe. Vom a$tepta sa vedem ce anume se va intampla. Poateca ariitatoml va incepe sa se mi$te sau poate degetul tau mic. Nueste important, daca bratul tau se ridica sau apasa mai tare in jossau nu se mi~ca deloc, ci capacitatea ta de a simti ce se petrece cubratul tau ... ".

In felul acesta, subiectul i~i va manifesta rezistenta intr-un modconstmctiv ~i in directia cooperarii.

Prezentam in cele ce urmeaza ~i alte modele de inductie hipnotica,apartinand unor autori de orientareericksoniana.

~ ---------- -- ---- - - -----


INDUCTIE HIPNOTICA SIMPLA (GODIN, 1992)

Inductia se realizeaza prin aceea ea terapeutul nu face decat saInsoteasea sugestii eu caracter contextual.

Intr-un caz de tetanie (1984), paeienta este 0 tanara femeie carelllereaza ca secretara. Ea a fost trimisa la psihoterapie de un colegpsihiatru pentru crize spectaculoase de tetanie care aveau loc demai muIte ori pe saptamana. Ea se simtea handicapata, deoarece numai avea curajul sa se Indeparteze de casa sau de locul ei de munca.

Dupa 0 ~edinta de hipnoza, pacienta s-a simtit mai bine timp de7-8 luni, dupa care a solicitat sa i se administreze 0 ~edinta dehipnoza moderna, deoarece se temea ca starile de rau sa nu reapari'i.Dupa ~edinta de hipnoterapie de tip ericksonian, ea s-a decis sapiece In S.U.A. ~i sa Inceapa 0 viata noua.

Rcdam mai jos protocolul ~edintei (G 0 din, 1992):Terapeutul: "Acum am sa va rog sa va a~ezati confortabil, pentru

ca doar atunci cand cineva sta confortabil, el poate sa coboare Ininteriorul propriului sau eu.

(Sugestii minimale care implica faptul ca va urma 0 ~edinta dehipnoza. Cuno~tintele sugerate evoca ~i faciliteaza relaxarea).

o sa va aduceti aminte de un moment agreabil, cand v-ati simtitbine, ati tacut 0 calatorie sau v-ati simtit bine in momentul acela.Veti retrai, de exemplu, ceea ce s-a intamplat de-a lungul unei zile.Va reamintiti cum v-ati trezit, ce ati tacut atunci ... eu nu am nevoie

.sa cunosc detaliile ... va yeti aminti atmosfera de atunci, chiarmirosurile, peisajele, zgomotele, yeti regasi starea de bine, starecare se impra~tie in tot corpul dvs. Corpul ~i mintea incep safunctioneze tot mai bine, la un nivel mai inalt. Veti fi tot maicurioasa sa descoperiti ce anume se va intampla, ce anume yetidescoperi. Regasiti senzatia general a de placere, fncredere,destindere, de bine interior pe care ati trait-o impreuna cu prietenii.Va imaginati ca va revedeti prietenii, Ie revedeti fetele, Ie auzitivocea. Auziti zgomotele, daca exista zgomote, aces tea se includ invisul dumneavoastra. Important este sa simtiti bine, sa vedeti bine ... "

(Este yorba de 0 inductie in cadrul careia subiectul este ghidatsa retraiasca 0 amintire. In timpul interviului preliminar, ti'marafemeie a "orbit despre calatoriile pe care le-a tacut sau pe care arfi dorit sa Ie faca. Cuvintele ambigui faciliteaza evocarea calatorieiimaginare. Se remarca importanta pe care terapeutul 0 acordaanumitor cuvinte - subliniate. Aeestea se pronunta altfel ~i, in felu)acesta, se transforma in sugestii contextuale).

" ... puteti ramane cu ochii deschi~i, chiar tara sa vedeti ... darputeti lasa ochii ~i sa se inchida, daca ei doresc sa se inchida...daca ochii se inchid de la sine, este de asemenea bine. Nu avetinimic special de tacut, dedit sa retraiti atmosfera, sa regiisiti senzatiade confort, de relaxare, de bine interior ...

(Aluzia cu privire la inchiderea ochilor va facilita inchidereaacestora, daca nimic nu se opune la aceasta. Starea de hipnoza esteposibila ~i cu ochii deschi~i in masura in care subiectu) este capabilsa se deta~eze de mediul exterior. Pauza prelungita).

"Poate ca va vedeti mergand ~i, in acela~i timp, vedeti peisaju)eu 0 vegetatie diferita de a noastra ... vedeti un peisaj putin ireal,exotic, surprinzator ~i simtiti Intreaga bucurie de a fi descoperit cevanou, ceva ce nu ati eunoscut inca, de a fi patruns intr-un domeniucu totul nou, unde patrundeti fnsotit, calm. Va simtiti departe delume, de grijile ei. Poate ea inima dvs. bate mai tare datorita stariide excitatie sau poate ca bate mai incet pe masura ce va relaxafi aici;pentru ca puteti sa va aflati, in acela~i timp, aici ~i acolo puteti auzivocea mea, tara sa ma ascultati, pentru cii sunteti pur ~i simpluabsorb ita de aceasta calatorie ~i uitati tot restul.

(Sub pretextul sugerarii unor detalii legate de ciilatorie, terapeutulutilizeaza metafore legate de situatia hipnotica: ideea de exotic, desurprinzator ~i, in acela~i timp, de lini~te).

"Peste cateva momente va voi cere sa reveniti u~or, aici, langamine, ca sa putem vorbi de aceasta prima experienta! Voi numara

pan~ la 5 ~i yeti reveni treptat ~i u~or: 1..., 2 ... , 3... , 4 ... , 5.(In cazul unui subiect necunoscut, este indicat ca terapeutul sa

culeaga cat mai repede informatii referitoare la cele traite de aeesta).Terapeutul va utiliza aceasta stare ca pe 0 resursa.


Va yeti simti eficienta, stapana pe sine, dar pe un fond dei'ncredere, siguran{a, bine interiOl~ Acesta este primul pas pe care-lfacem impreuna. Bine! Va simtiti foarte bine eorpul ~i tot ce e inj uru] sau ... (Perioada posthipnotica mai pastreaza inca urmelchipnozei. Terapeutul continua strategia precedenta).

P: Da, dar in mod curios, corpul meu ... simte parca ceva caretrece prin el, tara sa ~tiu ce este de fapt.

T- "Vom merge mai departe in directia asta, daca doriti. Ceea cepot sa fac eu, este doar sa va ajut sa lasati propriul dvs. incon~tientsa se exprime. Incon~tientul este partea cea mai importanta a proprieidvs. fiinte, este aceea care va conduce toate automatismele ... Iardaca aceasta parte a eului dvs. nu-~i face datoria, este din cauza cacste blocata de alte lucmri, cum ar ft, de pi]da, stresul. Trebuie saredam incon~tientului dvs. locul sau. In sensul acesta lucrez cudvs.".

(Terapeutul se exprima in termeni de disociere. Referirea laautomatisme nu cste gratuita, ci reprezinta 0 sugestie cu caracterterapeutic ).

"Chiar daca simtiti lucmri surprinzatoarc, 0 sa va exp]ic, latimpul potrivit, ca acestea sunt norma1e. Este yorba doar de ceea eese petrece in capul dvs., in incon~tientul dvs. atunci cand auziticuvintele mele. Totul poate intra in armonie, daca doriti, pentru catotu] depinde de ceea ce este in mintea dvs. Daca starea pc care 0traiti este surprinzatoarc, aceasta se intampla pur ~i simplu pentmca ati relaxat mecanismele de control ~i, in fclul acesta, ceca ce sepetrece in mintea dvs. se traduce in limbajul trupu]ui.

De~i acest Iucm este amuzant ~i surprinzator, nu aveti de ce sava ingrijorati, ci, dimpotriva. Pentm mine, aceasta stare pe care 0traiti este un test care imi arata ca incon~tientul ~i-a regasit loculsau".

(in acest paragraf, se reiau explicatiile care se dau, in genera],inaintea ~edintei de hipnoza. Cuvantul surprinzator va pregaticontinuarea).

" ...atunci, daca va simtiti bine, ne reintoarcem? "Nu trebuie sava mi~cati, nu trebuie sa vorbiti, ci pur ~i simplu sa a~teptati caorganismul dvs. sa-~i regaseasca un anumit echilibm ... sa actioneze

de la sine, sa lase automatismele sa lucreze, a~a cum respiratia sedesta~oara tara participarea dvs. Acum puteti ignora toate zgomoteIc,tot ce va deranjeaza, cum ar fi latratul cainelui, pe care il putetiintegra in visul dvs., puteti ignora totul pentru ca ~titi ca puteti saignorati, sa uitati anumite lucruri. Uneori este un Iucm rau sa uiti,sa ignori, dar alteori este un lucru bun ~i este binc sa ne amintimdoar acele lucruri care ne sunt utile ~i sa ignoram, sa uitam totrestul.

(Sugestiile, prin care se spune subiectului ca nu are nimic demcut, sunt utile pentm a declan~a 0 atitudine pozitiva. Aid aparsugestiile terapeutice simple, pentru ca este evident ca crizele detetanie sunt amplificate de proiectii mentale in viitor. Din acestmotiv se administreaza sugestii de ignorare ~i uitare. Terapeutul seadreseaza clientului: "tu nu intelegi ce se intampla, tu nu intelegice facem noi aid, tu nu intelegi ... !).

,,$titi foarte bine ca puteti cauta seara solutia unei probleme dematematicii, tara sa 0 gasiti ~i sa descoperiti ca solutia va vinedimineata de la sine. In acest caz, incon~tientul a lucrat pentru dvs.,tara sa ~titi. Acest program al incon~tientului poate sa lucreze incontinuare pentru dumneavoastra. Dificultatile pe care Ie intalnitinu ~titi carui fapt se datoreaza, pentru ea mintea dvs. con~tienta nueste in stare sa rezolve problema, pentru ca nu poate examina decato singura idee de-o data ~i adesea acest lucru nu este suficient.

Dimpotriva, intuitia dvs. incon~tienta poate s-o faca ~i de aceealasati incon~tientul dvs. sa preia comanda, pentru ca in feIul acestayeti gasi solutia la problema dvs. Poate ca aceastii solutie 0 sa vaapara ca evidenta la un moment dat, poate ca nu 0 sa va aparadeloc sau poate ca yeti incepe sa va comportati in a~a fel ineat sarezolvati problema chiar tara sa va dati seama. Toate acestea se VOl'

petrece de la sine, taraparticiparea dvs., iar acest program trebuiesa continue sa se deruleze ~i dupa ce ~edinta noastra s-a incheiat."

Introducerea metaforei elementare

"Dumneavoastra nu ma ascultati, pentru ca ceea ce spun eu nueste interesant, ci continuati sa ciilatoriti, simtind confortul ~i


i'ncrederea, tonusul muscular este perfect adaptat, sunteti in acela~itimp alerta ~i relaxata, regasiti tonusul potrivit unei zile de vacanta.Acum yeti invata sa folositi toate aceste lucruri invatate.Incon~tientul dvs. va face apella aceste resurse interioare pentru aregasi, ori de cate ori este nevoie, aceasta stare de bine interior, defunctionare u$oara, de satisfactie a descoperirii ~i de interes.

Veti pastra aceasta stare ~i dupa ce experienta noastril va luasfar~it, iar in privinta problemelor dvs., Ie yeti rezolva, una cateuna, zi dupa zi, tinand seama de imprejurari, avand in vedere ceeacc va of era viata, profitand de ocazii, atunci cand Ie yeti gasi utile.Va yeti organiza fiecarc zi, a~a cum face toata lumea ~i yeti gasisatisfactii in aceasta.

Va simtiti foarte bine in cursul acestei caliitorii ~i nu va lasatidescurajata de mine. Eu doresc sa verific ceva, dar dvs. continuatisa dlatoriti (Tcrapeutul ridica bratul pacientei ~i acesta ramane incatalepsie ).

"Pot sa se petread unele lucruri in timpul acestei ciilatorii, darpoatc ca nici nu va aflati in ace a calatorie, poate ca va aflati inalt vis ~i poate ca in cateva momente va yeti afla in viitor,simtindu-va i'ncrezatoare, destinsa. Va fi un viitor pe care i'lstapani{i perfect, pc care i1 puteti vedea, pe care il puteti simti.Pot sa se petreaca cu dvs. lucruri ca in timpul unui vis, iar dacain corpul dvs. se petree lucruri surprinzatoare, daca se petreemi~dri in degete sau in alte zone, sau dad 0 mana devine greasau u~oara, totul este perfect normal. Lasati-va pur ~i simplu dusa,continuand sa va traiti amintirile, visele, dlatoriile, fara sa fitideranjata". (Terapeutul ridid complet bratul pacientei ~i acestarami'me in catalepsie. Cuvintele care urmeaza sunt necesare pentrua oferi asigurari subiectului). "Fiti atenta la tot ce simtiti in propriulcorp, greutate sau senzatie de u~or, poate chiar senzatii bizare, ca~i cum propriul brat nu v-ar mai apartine. Toate acestea nu au nicio importanta. In cateva momente yeti permite bratului dvs. sacoboare, dar aceasta se va intampla pentru d incon~tientul dvs.a inteles foarte bine cum poate sa va ajute, cum poate gasi solutiipentru a va fi de folos. Atunci cand bratul dvs. a coborat, va yeti

i

I

~

afla din nou aici, in cabinet, destinsa, odihnita, perfect stapana pcpropria persoana.

Incon~tientul dvs. a inteles acest mod de a luera, acest mod dea cauta solutii ~i fara sa va preocupati, bratul va cobori ca de lasine, lini~tit. Atunci dind bratul va ajunge din nou la locul sau, vayeti simti foarte bine, destinsa ~i odihnita, yeti fi din nou aici. Vetiinspira ~i yeti expira adanc ~i va yeti mi~ca, daca simtiti nevoia.

(Bratul coboara. Pacienta devine orientata in timp ~i spatiu. Scfreaca la ochi ~i i~i freacil mainile).

T: Ati facut aceea~i cillatorie sau alta?(Pauza. Pacienta lasa senzatia ca traie~te 0 stare de perplexitate.)T: Este amuzant. Am facut aceasta doar pentru a afla in ce stare

va aflati.P: De fapt nu am facut nimic deosebit.T Nu ati facut nimic, dar ati fost in alta parte.P: Mi-e imposibil sa-mi identific mana dreapta ~i mana stanga.T: Da, dar asta nu are importanta. Ati vazut cum bratul se mi~ca

singur?P: L-am simtit cum se mi~ca faril sa fac nimic. Nu eu am mi~cat

bratul. .T A fost 0 parte din dvs. pe care 0 numesc incon~tient. Aceasta

nu este parte a voluntara, pe care 0 deconectam provizoriu, pentrua lasa lucrurile sa se desm~oare.

Puteti utiliza cele invatate ca un exemplu de relaxare. Puteti sava relaxati timp de 5 minute. Este suficient sa va reamintiti ceca ccam mcut impreuna.

o data ce subiectul a reu~it sa intre in transa, terapeutul vautiliza sugestiile terapeutice in scopul rezolvarii problemeisubiectului. Acestea reprezintii modalitatea de a folosi starca detransa pentru a comunica instructiuni cu caracter terapeutic.

Multa vreme s-a crezut cil daca se sugereaza un anumit lucruunei persoane hipnotizate, aceasta va fi obligata sa execute "orbe~te"ceea ce i se comanda. Realitatea a dovedit ca acest lucru nu este

adevarat, persoana aflata in stare de hipnoza comportandu-se liber.Astfel, incon~tientul poate refuza sugestia administrata, 0 poatcaccepta partial sau in totalitate. In acela~i timp, in stare a de transa

xo Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte81

hipnotica subiectul are acces mai u~or la resurscle sale interioare,care se vor mobiliza pentru a realiza vindecarea.

Hipnoterapia traditionala utilizeaza frecvent sugestii directe detipul urmator:

"Durerea de cap dispare complet ~i pentru totdeauna""Hemoragia se opre~te imediat""Vasele de sange sunt relaxate ~i lini~tite" etc.Utilizarea aces tor sugestii da rezultate bune la unii subieqi, la

care putem obtine pe aceasta eale disparitia ecfaleei, oprirea uneihemoragii sau sdiderea tensiunii arteriale.

Cu toate aces tea, exista cazuri in care comuniearea prea directaconduce la activarea rezistentelor subiectilor. Din acest motiv,Mil ton E r i c k son utiliza in psihoterapie, mai ales, sugestiileindirecte.

Astfel, de pi Ida, in loc sa spunem subiectului aflat in hipnoza:"inchide cartea ~i du-te sa bei un pahar de suc", am putea sugeraceva de tipul urmator: "Atunci dind cite~ti 0 carte interesanta,fruntea ta se Incalzqte u~cir... Este 0 senzatie placuta ~iconfortabila... ~i ai dori sa mai savurezi pentru un timp aceastastare, sa fumezi 0 tigara... sa bei un pahar de sue ... sau sa facialtceva Nu ~tiu dadi Iti vei oferi aceasHi placere acum sau poatedupa ce mai cite~ti 2-3 pagini, pentru ca amanarea unci placeri 0face ~i mai mare ..." (M egg 1e, 1990, p. 122).

HIPNOZA ERICKSONIANA iN COMBATEREA DURERII

R 0 x ann a E r i c k son K 1e i n (1990), fiiea mareluipsihoterapeut Mil ton E r i c k son, considera cii durereareprezinta un fenomen care face parte din existenta noastra. Aeeastareprezinta 0 problema, este neplaeuta, dar poate fi ameliorata ~i nutrebuie sa ne distruga viata.

Mil ton E r i c k son (1967) a pus la punct 11 tipuri deinterventii terapeutice In stare de hipnoza pentru combaterea durerii.

Aceste interventii aplicate in hipnoza reprezinta mijloaceajutatoare care se adauga demersurilor medicale ~i psihoterapeutice,specifice fiecarui pacient in parte ~i cu care formeaza un tot unitar.

Inainte de a incepe sa lucreze cu un paeient care are dureri',psihoterapeutul trebuie sa obtina informatii in legatura eu proeeselefiziologice ~i fiziopatologice care stau la baza aparitiei durerii,precum ~i in legatura cu medicatia administrata ~i cu efeeteleacesteia.

In absenta acestor' informatii, hipnoterapeutul poate aetionanegativ asupra mecanismelor de aparare, precum ~i asupra procesuluide vindecare. Din acest motiv, hipnoterapeutul trebuie sa se integrezearmonios in cadrul echipei terapeutice care lucreaza cu pacientul.

Un aspect foarte important pe care trebuie sa-l avem in vedere,atunci cand lucram pentru a diminua durerea, consta in a-i invata pepacienti sa detecteze semnalele dureroase, care au menirea de a-I punein garda in legatura cu evolutia procesului patologie, semnale caffcapata un caracter mai discret atunci cand se actioneaza asupra durerii.

o alta problema 0 reprezinta individualizarea interventicipsihoterapeutice, in functie de situatia ~i de. personalitatea fiecaruipacient.

PRO.cEDEE HIPNOTICE DE CONTROL A DURER II

(DUPA MILTON ERICKSON, 1979)

• Sugestii directe. Acestea sunt valabile pentru un numar limitatde pacienti ~i chiar daca actioneaza eficient, aetiunea lor nu este dedurata. lata cateva exemple de astfel de sugestii:

"Durerea dispare complet din zona X"."Nu trebuie sa mai simti nimic in zona X".• Abordarea hipnotica indirecta cu caracter permisiv. Aceste

sugestii sunt similare in continut cu cele directe, diferenta constanddoar in modalitatea in care informatia este oferita. Aceasta poate fio metafora sau arice alta tehnidi indirecta de sugestionare, ca de

pilda:"Nu ar fi bine sa-ti imaginezi ca piciorul tau se odihne~te pc 0

saltea de puf?" (Roxanna Erickson, 1990).• Amnezia post-hipnotica. Se poate sugera amnezia partiala

selectiva sau completa cu privire la episodul dureros, mai ales atuncicand pacientul trebuie sa continue tratamentul care Ii creeaza


disconfort. Acest fenomen are loc uneori ~i in mod spontan, atuncicand pacientii se lasa absorbiti de evenimente externe, carti, filmesau competitii sportive.

• Analgezia hipnotica. Prin sugestii directe se poate sugerascnzatia de amorteala in zona respectiva. In mod indirect, se vorevoca imagini care sa sugereze faptul ca subiectului i se pun cuburide gheata, ca pe zona respectiva curge un ~uvoi de apa rece, capoarta manu~i de protectie etc.

Se poate, de asemenea, focaliza atentia pacientului pe 0 senzatieplacuta, de confort, in membrul sau organul pereche.

• Anestezia hipnotica. Anestezia reprezinta procesul de abolirecompleta a durerii.

Mil ton E r i c k son (1967) considera ca cea mai buna metodaindirecta de inducere a anesteziei consta in construirea unei situatiipsihologice opuse celei in care se traie~te durerea.

R 0 x ann a E r i c k son (1990) relatcaza cazul unui subiectcaruia ii fusese strivit piciorul ~i care avea dureri in mu~chi, tendoane~i in articulatia genunchiului. Acesta s-a relaxat ~i ~i-a imaginat capiciorul sau, fiind serios lovit, are ~i nervii afectati ~i, drept urmarenu are cum sa-I doara. Rezultatul a fost ca subiectul a suportatfoarte bine interventia de aplicare a aparatului ghipsat ~i nu a avutdureri nici zilele urmatoare.

• Substitutia de simptom. 0 modalitate frecvent utilizata deMil ton E r i c k son ~i de discipolii acestuia consta in sugerareafaptului ca durerea se transforma in mancarime. In felul acesta ~icontinutul emotional asociat durerii se modifica prin modificareamodului in care este perceputa durerea.

• Deplasarea senzaliei de durere. In stare de hipnoza sesugcreaza faptul ca senzatia de durere se muta in alta zona a corpului.Mil ton E r i c k son (1967) citeaza cazul unei paciente cu cancermetastazat la care a indus hipnoza ~i i-a sugerat ca durerea dinzona abdomenului se deplaseaza in mana stanga. Prin comutareaatentiei in alta zona a corpului, pacienta va \lobandi un sentimentde autocontrol, iar amenintarea, legata de 0 parte centrala a corpuluiva fi redusa prin intermediul distantei ..

• Disocierea hipnotica. Dezorientarea in raport cu timpul ~i cupropria persoana poate produce subiectului un sentiment de confortpsihic. Pacientul poate fi orientat in timp spre 0 etapa timpurie abolii, cand durerea nu era atat de puternica.

Dezorientarea in raport cu propriul corp se refera la sugcrareafaptului ca pacientul se separa de corpul sau (este ca in cazuldedublarii din practicile ezoterice).

• Reinterpretarea in stare de hipnoza a experienlelor dureroase.Pentru a realiza aceasta reinterpretare, pacientul trebuie sa fie pedeplin con~tient la inceput de durerca sa.

Milt 0 n E r i c k son (1967/1980) a propus 0 serie de sugestiipentru a transforma 0 experienta dureroasa foarte puternica intr-undisconfort moderat. Astfel, de pilda, durerea profunda, taioasa ~isacaitoare a fost transformata de terapeut intr-o experienta neplacuHide balansare intr-o barca pe marea furtunoasa.

• Distorsionarea timpului in hipnoza. Tehnica a fost elaboratainitial de L y n n. Coo per ~i a fost apoi perfectionata de Coo per~i Mil ton E r i c k son in cadrul lucrarii "Distorsionarea timpuluiin hipnoza" (1959).

Procedeul implica manipularea timpului subiectiv, pacientilorsugerandu-li-se sa traiasca intervalele nedureroase ca fiind mai lungi,iar cele dureroase ca fiind mai scurte. Aceasta metoda se utilizeaza,de regula, impreuna cu sugerarea amneziei pentru durerile suferitein trecut.

• Diminuarea gradata a senzaliilor dureroase. Pacientului aflatin hipnoza i se administreaza sugestii de reducere progresiva adurerii, la inceput cu 1% pentru urmatoarea ora, apoi tot mai mult.

CONCRETIZAREA 51MPTOMELOR 51 MANIPULAREA LOR TERAPEUTlcA

iN TERAPIA' ERICK50NIANA

Metoda concretizarii simptomelor i~i are originea in lucrarile luiMilton Erickson (1980 a).

S y d n e y R 0 s e n (1990) a utilizat aceasta tehnica cu pacientiaflati in stare de hipnoza carora le-a sugerat, de pilda, "sa lase" in


cabinetul terapeutului problemele-simptom. Astfel, pacientilor Iis-a spus di vor lucra impreuna cu terapeutul asupra problemelorprofunde care ii deranjeaza, iar in intervalul dintre ~edintele depsihoterapie, pacientii vor trebui sa-~i desfa~oare existenta d.t maiconfortabil, fad sa se gandeasca la problemcle respective.

Procesul concretizarii ~i manipularii simptomelor se explica prinfaptul ca subiectii hipnotizati iau adesea "ad literam" cele spuse deterapeut (M i 1ton E r i c k son, 1980 b).

Un studiu mai recent realizat de M c Cue ~i M c Cue (1988)a demonstrat faptul ca aceasta tendinta spre literalism depinde ~i demodul in care au fost formulate sugestiile. Astfel, subiectii luiMil ton E r i c Ieson au luat lucrurile "ad literam" pentru caterapeutul se a~tepta la acest lucru, cunoscut fiind faptul ca subiectiiaflati inhipnoza au tendinta de a reactiona in functie de ceea ce eiconsidera a fi expectatiile terapeutului.

In orice caz, pacientii aflati in hipnoza au, probabil, datoritaparticularitatilor transei hipnotice, capacitatea de a reactiona la nivelconcret, asemanator cu deficientii mintali sau cu unii psihotici.

R 0 s e n (1990) este de parere ca, in bcneficiul terapiei, se poatetesta capacitatea de a reactiona la nivel concret.

Se poate cere, de pilda, subiectului sa-~i imagineze 0 culoaresau 0 forma care este asociatacu un simptom sau cu 0 particularitatca acestuia.

Procesu1 de concretizare este facilitat ~i de ghidarea pacientuluispre concentrarea pe detalii specifice difcritelor modalitatisenzoriale.

o data ce subiectul a reu~it sa concretizeze simptomul, aceastaabilitate va fi utilizata in scop terapeutic. Simptomul, 0 dataconcretizat, va putea fi modificat sub aspectul formei, culorii,localizarii, functiei etc. Astfel, un pacient cu dureri de cap, aflat inhipnoza, va putea vizualiza durerea sa de cap sub forma unei bilede culoare ro~ie, bila care se rostogole~te de pe varful unui deal,departe de capul acestuia. Tendinta spre concretizare s-a manifestatin mod spontan de-a lungul timpu1ui, aceasta fiind specifica un orprocedee magice, de vindecare sau de autoprotectie, cum ar fi

"batutul in lemn", purtarea de amulete, talismane sau in actiunileintreprinse de ~amani sau vrajitori.

R 0 s e n (1990) este de parere ca simbolizarea ~i concretizareasunt procese foarte asemanatoare, diferenta dintre ele fiind doarcantitativa.

Autorul a avut 0 pacienta care avea tendinta sa-~i concrctizczetrairile chiar in afara hipnozei. Pacienta se simtea distrusa, deoarccefusese respinsa de un baiat care ii placea. Terapeutul i-a cerut sainchida ochii ~i sa observe ceea ce vede ~i ceea ce simte, la carcaceasta a relatat ca vede cuvantul "love" (dragoste) spart in doua:si1aba "ve" s-a desprins de silaba ,,10" ~i a cazut. Pacienta a afirmatca se simte trista, lipsita de speranta, inerta. Terapeutul i-a sugeratapoi sa repare mental cuvantul "love" ~i foarte repede pacienta ainceput sa se simta mai bine.

Concretizarea simptomelor da rezultate foarte bune la pacientiice sufera de depresie, fobii, anxietate sau dureri, deoarece multidintre ace~ti pacienti au tendinta de a descrie in termeni concretisuferintele lor: un pacient deprimat va descrie faptul ca poarta 0

greutate pe umeri sau ca se simte incoltit, iar un pacient anxiosafirma ca "se simte prins intr-o capcana".

In cursul procesului terapeutic, terapeutul nu trebuie sa creezeimagini noi, ci doar sa actioneze asupra imaginilor elaborate depacient. Atunci cand concretizare:;t simptomelor nu are loc in modspontan, terapeutul va interveni in mod direct, solicitand pacientuluisa se concentreze asupra simptomului sau:

"In timp ce te concentrezi asupra durerii tale, poti sa-mi spui ceforma are ea, sau ce culoare?"

"Durerea ta se mi~ca sau ramane neclintita?""Simti caldura sau racoare?""Ce imagini iti vin in minte cand te gande~ti la ea?".Ulterior, terapeutul va crea reprezentari prin intermediul carora

durerea, exprimata in imagini concrete, este plasata intr-o rachetasau in nace1a unui ba10n care se departeaza, este ingropata sauarsa etc.

Se pot utiliza ~i tehnici de programare neurolingvistica (N.L.P.)prin intermediul carora se poate reduce in plan mentalluminozitatea


unci imagini sau se poate trece de la 0 culoare foarte vie la 0culoare estompata.

La fel ca ~i in cazul unei situatii fobice, unde un cuvant sau 0imagine poate produce panica, la fel, prin asociere, un cuvant sauun obiect concret va putea dec1an~a reactii adaptative (La fel ca incazul obiceiului de a "bate in lemn" pentru a indeparta 0 situatieamenintatoare ).

Astfel, de pilda, pacientilor care sufera de ataeuri de panica lisc poate da instructajul sa ia contact cu propriul lor eu interior,apropiind palmele una de cealalta. In felul acesta pacientul utilizeazapropriul sau corp ca pc 0 resursa concreta. Elementele din mediulinconjurator pot fi utilizate ~i ele in cali tate de resurse pentruconcretizare. Aerul poate fi trait ca exprimand lini~te, pace, calm~i acest lucru este foarte util in terapia tulburarilor anxioase, afumatului sau in orice situatie in care este bine sa sugeramsubiectului ca introduce un element in corpul sau, dupa modelul:"Inspira calm, energie, vigoare etc."

In acela~i timp, a bea apa reprezinta un act care poate fi asociatcu senzatiile de relaxare, implinire, purificare.

Cea mai bun a modalitate de a descoperi resursele care vorcontribui la inlaturarea sau inlocuirea simptomului eonsta in asolicita subiectulsa caute in interiorul sau clemente apartinandinvatarii incon~tiente, intorcandu-se in timp la perioada dnd sesimtea in siguranta, destins, lini~tit, increzator.

Imaginile care ii· vin in minte pacientului vor fi utilizate cadeclan~atoare posthipnotice pentru starile pozitive programate deterapeut: senzatia de lini~te, care ii apare in minte unci pacientednd i~i aminte~te cum se juca in copilarie cu papu~a, poate fitransferata asupra unui alt obiect cu care pacientul vine in contactin prezent.

Concretizarea resurselor este un procedeu uti I ~i la pacientii cucancer sau alte afectiuni grave. Fortele imunostimulatoare sau fortelede vindecare pot fi vizualizate sub forma unor anima Ie (rechinialba~tri) sau ca raze laser. Cancerul, la randul sau, poate fi vizualizatca un animal salbatic ce trebuie imblanzit, mancat de un alt animalmai mare sau redus, datorita actiunii unor raze laser. Monstrul

(tumora) poate fi transformata, in imaginatie, prin procedeAetehnicesau magice intr-un animal mai slab sau intr-unul neagresiv. In acela~itimp, este bine ca substantele injectate in cursul chimioterapiei safie vizualizate in sens pozitiv ca fiind laptele care hrane~te sau"fluide vindecatoare".

Prezenture de cuz (Rosen, p. 264)

Pacient cu durere abdominala.

Terapeutul: "Ce culoare iti vine in minte atunci dnd tcconcentrezi asupra durerii tale? Ro~u? Gande~te-te la un obiect saula mai multe obiecte care sunt colorate in ro~u!".

Pacientul: "Un pix".T: "Un pix ro~u? Are ~i pasta ro~ie?".P: "Da!".T: "Imagineaza-ti cii iei pixul ro~u ~i scrii cu ro~u cuvintele

pace, confort. Sau poate preferi sa mazgale~ti pfma dnd pasta ro~icse termina?

Atunci dnd pasta ro~ie s-a terminat, ar fi bine sa te intrebi: Oarenu a disparut ~i durerea din abdomenul meu, 0 data cu pasta ro~ic?Cand vei simti mai putina durere, ridica degetul aratator d~ept.

Atunci dnd vei fi gata, vei putea ie~i din transa ~i vei lasa inurma ta pixul r()~m~i durerea. De aCUrll incolo vei scrie numai cucerneala albastra ~i te vei simti invaluit intr-o culoare albastra,lini~titoare. Arunca to ate problemele care te-au suparat intr-o gaudneagra. Trebuie sa fii convins cii vei reu~i. Meriti sa fii fericit. Nuscrie nicaieri cii nu vei reu~i, iar daca scrie, noi putem ~terge. Potiinlocui cele scrise cu alte lucruri bune, scrise in cerneala albastra!".

T: (Dupa ce pacientul a ie~it din trans a) "Cum tesimti acum'?".P: "Bine. Nu ma mai doare!".T: ,,$i nu am lucrat decat 10 minute!".P: "Mi-a fost tare rau inainte!".

Tehnica de concretizare a simptomelor este 0 tehnidi utila, darea nu reprezinta dedt unu1 din multiplele procedee terapeutice,care pot fi utilizate in cadru1 unui demers psihotcrapeutic maicomplex.


PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVIST A

iZ'sihoterapia constructivisHi se refera la un model psihoterapeutic strategic elaborat de N a r don e (1996) ~i care se aplicain special in tratamentul tulburarilor anxioase, mai ales fobice.

Programul de psihoterapie propus cuprinde un ansamblu detehnici, prin intermediul carora terapeutul produce 0 modificare inorganizarea relational a, cognitiva ~i emotionala care sta la bazafonnuHirii ~i mentinerii fobiilor simple ~i generalizate.

Tratamentul psihoterapeutic este de scurta durata, rezultateleacestuia putand fi evaluate imediat.

Tehnica terapeutica propriu-zisa se refera la modificareaperceptiilor ~i reprezeiltarilor pc care Ie are clientul cu privire lapropria persoana, la lumea extema ~i la ceilalti, mai precis esteyorba de restructurarea schemelor relationale care sustin ~i valideazatrairile cu caracter fobic.

Procedeele utilizate se caracterizeaza prin claritate, preeizie ~icaracterul controlat al rezultatelor, care pot fi apreciate in modobiectiv nu numai de terapeut, ei ~i de client.

Obiectivul pragmatic al psihoterapiei consta in destructurareamodalitatilor dc adapt are ~i a solutiilor patologice elaborate depacient, care au drept scop punerea in actiune a unoI' mecanismedcfensive, de aparare impotriva anxietatii.

In elaborarea metodelor ~i tehnicilor sale, N a r don e se bazeazamai ales pc studiile ~colii de la Palo Alto, reprezentata in specialde Wa t z I a w i c k ~i We a k I and, prceum ~i de eele ale luiMil ton E r i c k son , care utiliza adesea in psihoterapie a~a-numita "hipnoza tara trans a" (S a 1v i ni, 1996).

Modelul psihoterapiei constructiviste reprezinta un demel'S~tiintific, deoareee se caracterizeaza prin transparenta, posibilitatcade verificare publica a rezultatelor ~i eoncordanta dintre supozitiileteoretice ~i metodele de interventie psihoterapeutica apticate asuprasubieetului.

Pentru a intelege bazele teoretice cognitiv-constructiviste carestau la baza aeestui sistem psihoterapeutie, autorul pome~tc de laeoneeptia lui Bat e son (1972), conform careia convingcrilenoastre, de regula necon~tientizate, cu privire la lumea extcrioara,determina modul nostru de a aetiona in lume ~i, la randul sau,modul nostru de a simti ~i de a aetiona influenteaza convingerile ~iconceptiile despre lume ~i viata.

Psihoterapia strategica urmare~te sa produca modificari in cecaee prive~te modalitatile in care oamenii ~i-au construit "realitati Ie"disfunctionale. Pentru a reu~i acest lucru, primul pas pentm tcrapcutinseamna intelegerea ~i adoptarea stilului de gandire al pacicntului~i abia apoi, pornindu-se de la aceasta "rezonanta" psihoafcctiva sepoate trece la mobilizarea resurselor interioare ale subiectului.

Criteriul de valid are al psihoterapiei 11reprezinta, conform acestci

ori~ntari pragmatice, redueerea sau disparitia simptomelor.In urma aplicarii modelului terapeutic, elaborat de N a I'don e

(1996) pe un numar de 52 de pacienti suferind de tulburari obsesive~i fobice, s-au obtinut rezultate pozitive in 86% din cazuri, intr-untimp relativ scurt (14 ~edinte de psihoterapie).

Principiul interventiei terapeutice construetiv-strategicc poate fiilustrat intr-un mod sugestiv de 0 povestire specifica traditiciislamiee:

"La moartea sa, Ali Baba a lasat drept mo~tenire 39 de camilccelor 4 fii ai sai. Testamentul prevedea urmatoarele: 0 jumatate dincamile va reveni fiului celui mare, un sfert eelui de-al doilca, 0

optime celui de-al treilea ~i 0 zeeime mezinului.Cei patru fii nu puteau cadea de acord asupra impartelii ~i s-au

pus pe cearta. Problema a fast rezolvata de un inteJept care calatorcape 0 camHa ~i care, atras de zgomot, a intervenit in disputa. Acestaa descoperit solutia intr-un mod aproape magic: el a adaugat propriacamiUi eelor 39 ~i a rncut impartirea pomind de la 40 de camile. In


fclul accsta, fratelc eel mare a primit 20 de camile, al doilea 10, altrcilea 5, iar eel mai mic 4. Apoi intcleptul a incalecat pe camilasa ~i-a plecat mai departe" (E i g en, 1990, p. 40).

Inteleptul oriental a rezolvat problema adaugand ceva ce eraabsolut nccesar pcntru moment, dar care, 0 data solutia gasita, numai cra uti!.

In acela~i mod, tratand un pacient fobic, tcrapcutul adauga unanumit element in continutul comunicariipentru a gasi in modrapid ~i cficient solutia, element care i~i pierde semnificatia 0 datacu disparitia simptomului.

Acest gen de interventie nu este decat aparcnt magica, eabazandu-se pe un demers structurat de rezolvare de probleme, demersce consta in adaptarea creativa la imprejurari pentru a sparge cerculvicios al comportamentelor psihopatologice auto-alimentate.

DEFINIREA 51 DES(RIEREA FORMELOR GRAVE DE ANXIETATE,

. PANICA ~I FOBIE

N a r don e (1996) este dc parcrc ca termenii rcspectivi ar trebuicxplicati mai bine, deoarece in mod frecvent ei sunt utilizati pentrua descrie un numar marc de realitati psihologice ~i comportamentale,cxplicate in mod diferit de catre diver~i teoreticieni.

Astfel, un psihanalist va explica anxietatea ca fiind efectul uncipsihotraume nerezolvatc din copilarie, un comportamentalist, ca peo forma de comportament invatat, un terapeut de familie ca pe unprodus al unei interactiuni familiale disfunctionale, iar uncxperentialist va considera anxietatea ca expresia angoasei omuluiin fata existentei.

Abordarile descrise ne amintesc de metafora indiana care descrie

patru orbi care ating un elefant. Fiecare dintre ei atinge 0 partedifcrita din trupul elefantului ~i sustine cu tarie ca partea descrisade el reprezinta "adevarul" cu privire la structura elefantului (celcare atinge trompa spune ca elefantul este ceva lung ~i elastic, celcare il atinge pe 0 latura spune ca elefantul reprezinta 0 mas auria~a de carne ~i piele etc.).

Psihoterapia constructivista nu este de acord cu abordari teoreticede tipul celor prezentate mai sus. Conform acestei perspective,problemele umane sunt considerate ca un produs al interactiuniidintre subiect ~i realitate. Sistemele complexe de reprczentari ~iconstructe cognitive cu privire la propria. persoana ~i la lumeaexterna elaborate de subiect capata, la subiectii care sufera detulburari anxioase, forme disfunctionale.

Psihoterapeutii care imbd1ti~eaza aceasta orientare sunt interesatisa afle cum functioneaza problema-simptom ~i nu motivul pentrucare aceasta a aparut.

Tulburarile anxioase obsesive ~i fob ice sunt diagnostic ate pcbaza interviului clinic direct cu pacientu!.

Pentru a evita realizarea unor profetii autoimplinite, terapeutulutilizeaza, pentru a desemna simptomele respective, termenul de"problema" ~i nu de boala psihica. In acest mod se poate construimai u~or 0 realitate psihoterapeutica orientata in directia gasiriisolutiei .

CLASIFICAREA TULBURARILOR FOBICE DUPA D.S.M. III.R. (1987)

(NARDONE, 1996, p. 43)

Criterii de diagnostic:

1. Sindromul atacului de panid:a) Subiectul traie~te unul sau mai multe atacuri de panica. Acestea

survin brusc, sunt imprevizibile, au durata limitata ~i nu sunt directlegate de expunerea la situatii care produc in mod obi~nuit anxietatesau de situatii in care persoana este observata direct de catrcaltCineva.

b) Pentru a diagnostica sindromul atacului de panica, subiectultrebuie sa fi suferit cel putin patru atacuri ce corespund criteriuluide mai sus ~i care au avut loc in decurs de aproximativ patrusaptamani sau sa fi trait unul sau mai mUlte atacuri, urmate deaproximativ 0 luna, in care subiectul manifesta 0 teama persistentalegata de faptul ca s-ar putea produce un nou atac.

92 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte

c) In cursul atacului de panidi, pacientul trebuie sa prezinte celputin patru din simptomele urmatoare:

• di ficultiiti de respiratie (dispnee) sau senzatie de sufocare;• ameteli, senzatie de instabilitate sau de le~in;• palpitatii (tahicardie);• tremuraturi sau spasme musculare;• transpiratie;• senzatie de strangulare;• greata sau jena in regiunea abdominala;• sentimente de derealizare sau depersonalizare (senzatia ci'i nu

mai este aceea~i persoana ~i ca lumea s-a modificat);• amortcli, furnieaturi (parestezii);• bufeuri de ciildura sau senzatia de frig;• dureri sau jena la nivelul toraeclui;• teama ci'i va muri;• teama cii va innebuni sau ca va comite un act necontrolat.

d) eel putin patru din simptomele mentionate au aparut brusc ~is-au accentuat in unnatoarele zece minute.

e) Nu poate fi stabilita 0 cauzii organica a tulburiirii (ca, depi Ida, 0 intoxicatie cu amfetamina, cofeina sau hipertiroidie).

Formele clinice ale atacului de panica:Forma u~oara: toate atacurile care au avut loc in cursul ultimei

luni s-au caracterizat prin mai putin de patru simptome.Forma moderata:

=> in cursu I ultimei luni to ate ataeurile s-au caracterizat printrun numar limitat de simptome;

=> in ultima lunii, gravitatea atacurilor de panica se situeazaintre nivelul de atac u~or ~i atac sever.

Forma severa: in ultima luna, subiectul a suferit cel putin optatacuri de panici'i.

Remisiune partiala: in ultimele ~ase luni nu s-a inregistrat niciun atac de paniciisau simptome caracteristice acestuia.

2. Sindromul agorafobic co ataeuri de panid:a) Agorafobia: subiectul prezinta teama de a se afla in locuri

sau in situatii de uncle ar fi dificil (sau jenant) sa iasii sau in carenu ar putea beneficia de ajutor in caz de atac de panica. Aceastii

teama conduce la reducerea deplasarilor subiectului sau la nevoiaca acesta sa fie in permanenta insotit de ci'itre altcineva, atuncicand se deplaseazii. In afara casei, subiectul se confruntii cu situatiigeneratoare de agorafobie, fapt ce-i provoacii 0 anxietate intensa.Aeeste situatii apar atunci dind persoana se afla singurii in afaralocuintei, in aglomeratie, la 0 coada, pe un pod sau intr-un mijlocde transport.

b) Apar tulburiiri care riispund criteriilor ataeului de panieii.Severitatea comportamentului de evitare la agorafobic:U~oara: subieetul manifestii un comportament de evitare precis

delimitat, avand altfel un mod de viatii relativ normal (se deplaseaziisingur' doar la serviciu sau unde este absolut necesar).

Moderata: evitarea conduce la limitari in 11?odul de viatii alsubiectului (poate piirasi domiciliul tarii a fi insotit, dar nu poatcparcurge mai mult de cativa kilometri).

Severa: evitarea il imobilizeazii total pe subiect la domiciliu,acesta fiind incapabil sii se deplaseze neinsotit.

Remisiunea partialii: subiectulnu mai prezintii actual mente niciun comportament de evitare de tip agorafobic, dar a prezentat astfelde comportamente in ultimele ~ase luni.

3. Sindromul agorafobie fara ataeuri de panica:a) subiectul prezintii comportament agorafobic;b) nu se inregistreaza nici 0 tulburare specifica atacului de panica.4. Sindromol obsesiv-eompulsiv:a) Obsesii:=> Idei, ganduri, impulsuri sau reprezentiiri recurente ~i

persistente care cel putin la debutul bolii, sunt resimtite decatre subiect ca intruzive ~i absurde (Exemplu: 0 mama poatefi bantuitiide ideea obsesivii cii i~i va ucide copilul pe careil adorii).

=> Subiectul depune eforturi sustinute pentru a ignora sau pentrua reprima gandurile sau impulsiunile obsesive sau pentru aIe neutraliza prin intermediul altor ganduri sau actiuni.

=> Subiectul con~tientizeazii faptul ca obsesiile sunt produsulpropriei sale inchipuiri, nefiindu-i impuse din afariL

=> Continutul obsesiilor nu este legat de gandurile, impulsiunilesau reprezentarile care au dec\an~at tulburarea (dad prezintao tulburare a conduitci alimentare, obsesiile nu vor fi legatede hrana, dad utilizcaza 0 substanta psiho-activa, obsesiilenu sunt legate de drog etc.).

b) Compulsiunile:=> Sunt comportamente repetitive, intentionale, desfii~urate dupa

reguli bine stabilite, cu caracter stereotip ~i reprezinta 0reactie a subiectului la aparitia obsesiei.

=> Comportamentele respective au drept scop de a neutralizasau de a impiedica 0 senzatie de disconfort sau 0 situatie cucaracter redutabil. Cu toate acestea, activitatile respectivenu au legatura logica cu scopul propus (de a preveni sauneutraliza), sau se manifesta in execs.

=> Subiectul recunoa~te faptul ca ceca cc face el este excesivsau absurd (acest lueru nu este insa va]abil pentru eopiii maimiei sau pentru persoane]e ale caror idei obsesive suntsuprainvestite, ca in cazul obsesiilor cu continut religios).

c) Obsesiile ~'i compulsiunile sunt insotite de sentimente dedisconfort, de 0 pierdere considerabila de timp (oeupa 0 marc partea zilei) sau interfera, in mod semnificativ, eu activitatile cotidieneale subieetului, cu cele prafesionale sau eu re]atii]e soeia]e aleacestuia ..

N a r don e (1996) plaseaza forma fobica a fixarii hipoeondriace(pc care D.S.M. III.R. 0 plaseaza ]a tulburari]e psihosomatiee) incadrul tulburarilor care au ]a baza anxietatea, datorita faptului cainvestigatia clinica a evidentiat ]a aee~ti subieeti 0 dinamieaperceptiva ~i reactionala de tip obsesivo-fobic.

5. Tulburarea hipocondriaca:a) Bo]navul prezinta teama $i eonvingerea ea sufera de 0 ma]adie

grava, datorata interpretarii eranate a anumitor senzatii sau simptomefizice, pe care Ie crede semne ale bolii respective.

Varsta medic de aparitie a tulburarii respective se situeaza intre20 ~i 30 de ani. In general, tulburarea imbraca 0 forma cronidi cuaparitia ~i disparitia simptomclor, de~i exista ~i uncle cazuri devindecare. Persoanele care au avut in familie bolnavi, sunt mai

FORMAREA ~I MENJiNEREA TULBURARILOR FOBICE


predispuse la acest tip de afectiune. Situatiile stresante cu caracterpsihosocial influenteaza, la randul lor, aparitia bolii.

b) 0 examinare somatiea minutioasa nu evidentiaza nici un felde tulburare organica. Cu toate acestea, pacientii nu ered ceca ce]i se spune ~i i~i sustin in continuare convingerea ca sunt bo]navi.

c) Teama ca sufera de 0 boala grava persista ~i dupa ce mediciiau dat toate asigurarile subieetului.

d) Simptomele tulburarii hipocondriaee dureaza eel putin ~aseluni.

Modelul psihoterapeutic prapus de N a r don e (1996) a fostelaborat in urma unor studii clinice, realizate pe 152 de subiectitratati in cadrul Centrului de Terapie Strategiea din Arezzo, inperioada 1988-1990.

Atunci cand oamenii se refera la 0 problema psiho]ogica estenormal sa ne intrebam de ce a aparut respectiva problema. La bazaacestei atitudini mentale se afla un mod de gandire de tip cauzal,conform caruia exista totdeauna 0 relatie intre cauza ~i efect.Conform acestei eonceptii, cauza precede totdeauna efectul, iar indomeniul psihologic pentru a rezolva 0 problema actual a ar fi absolutnecesara analiza trecutului subiectului.

Acest mod de gandire a condus la conceptii reductioniste inpsihologie, cum ar fi psihanaliza ~i teoriile comportamenta]iste.

~tiinta contemporana s-a indepartat insa de acest modelexplicativ, adoptand conceptul de cauzalitate eirculara.

In mod concret, aceasta orientare se reflecta in atitudineapsihoterapeutului care, intrebat fiind de clientii sai in legatura cucauza fobiilor ~i obsesiilor, trebuie sa ]e explice faptul ca a cunoa~terespectivele cauze nu este nici neeesar, niei util pentm a Ie vindeca.

Mai precis, nu este util sa cunoa~tem modu] in care s-au format~i au evoluat in timp obsesiile ~i fobiile, ei modul in care sistemelede perceptii ~i reactii disfunetionale, in raport cu anumiti stimuli,functioneaza in prezent.

Psihoterapii .I'curte94

Din perspectiva gasirii unor solutii la problemele de viata alepacientilor, terapeutul trebuie sa inlocuiasca intrebarea "din ee cauzaa aparut problema respectiva?" cu intrebarea "cum functioneazaprocesele psihice pentru a mentine problema-simptom?".

N a r don e (1996) sustine punetul de vedere. cognitiv-eomportamentalist conform caruia tulburarile fob ice ~i obsesive nu sedatorcaza unorpsihotraume din copilaria timpurie, nu au 0 cauzade natura biologica, ele instalandu-se, in mod treptat, prinintermediul acumularii progresive a unci tensiuni cmotionale induseprin autosugestie, care conduce la "eonstruirea" primului atac depanid. Pornindu-se de la acesta, se elaboreaza un set de secventepcrceptiv-comportamentale cu caracter disfunctional. Studiile clinicereatizate asupra unui numar impresionant de cazuri au demonstratdi tulburarile fob ice severe au aparut ~i s-au complicat treptat,avfmd ca punct" de pornirc gandurile, indoielile ~i reprezentarilelegate de teama de imbolnavire. Aceste ganduri ~i reprezentari auaparut fie intampUitor, fie in legatura cu trairea unci situatii u~oare,bazate pc 0 teama de imbolnavire justificata.

In primul eaz, gandurile pacientului au fost de tipul urmator:"daca vreodata ma voi simti rau atunci cand ma aflu in multime saudeparte de casa, cine ma va ajuta? ... ma voi face de ras ..." etc.

Trcptat, aceste ganduri cu caracter dubitativ se transforma inadevarate "fixatii" agorafobice, subiectii ineepand sa declan~ezecomportamente deevitare in raport cu toti stimulii care ar fi pututdec1an~a astfel de ganduri sau emotii. Mai exact, ace~tia ineep sase tcama dc toatc rcactiilc fiziologice (tahicardice, dificultatirespiratorii, transpiratii, ameteli, confuzie etc.) pc care Ie declan~eazaanumite situatii de viata.

In cel de-al doilea eaz, acela~i proces se declan~eaza pornindu-sede Ja un prim episod de teama cu simptome psihosomatice.Observand faptul ca la anumite situatii ce proquc reactii emotionaleputernice, subiectii declan~eaza comportamentul de evitare arespectivelor situatii sau incearca sa-~i controleze voluntar reactiileemotionale, fapt ce conduce la agravarea simptomelor.

Observatiile c1inice au evidentiat faptul ca formele grave detulburari fobice au fost declan~ate fie de evenimente nesemnificative,

fie doar de simple ganduri dubitative, de tipul: "s-ar putea sa mise faca rau". Se pare ca ace~ti subiecti au cazut intr-o eapcanapsihologica la fel ca ~i miriapodul din povestea lui N a r don e ~iWatzlawick (1990):

"Gandindu-se la dificultatea de a-~i mi~ca simultan cele 100 depicioare ~i dorind Sa controleze modul in care se mi~di aces tea,miriapodul s-a gasit in imposibilitatea de a se mai deplasa"(Nardone, 1996, p. 61).

Ceea ce fixeaza 0 simptomatologie cu caracter fobic nu csteevenimcntul initial, ci ccea ce intreprinde persoana respcctiva pentruevitarea anxietatii.

Comportamentele pe care Ie pune in actiune subiectul pentru ascapa de teama reprezinta un felde solutii "deja inccrcate" ~i carcnu duc decat la accentuarea, agravarea ~i generalizarea simptomatologiei. Rezultatul este ca persoana va atinge pana la urmastadiul de "neajutorare dobiindita" sau de blocaj total. Acest conceptde "neajutorare dobiindita" a fost studiat de psihologii cognitivi~ti~i desemneaza starea patologica in care individul nu mai poatecontrola evenimentele ~i situatiile, stare perceputa de subiect cafiind de natura interioara. Consecintele acestei stari sunt: dispozitiedepresiva, reacJii de teama acute sau cronice ~i/sau recurgerea laa~a-numitele ritualuri obsesive cu ajutorul carora subiectul credeca ar putea controla evenimentele de care se teme (S a I v i n i ,1971).

Pentru a clarifica felul in care punerea in actiune a modului desolutionare a unci probleme nu fac.e decat sa mentina problema,yom da un exemplu coneret (N a r don e, 1996):

o persoana care se teme sa iasa singura din casa, va recurge ingeneral la doua solutii. Prima solutie va consta in cvitarea tuturorsituatiilor in care ea s-ar putea afla singura in afara cascio Treptat,acest gen de eomportament va conduce la evitarea aproape a tuturoractiunilor care sc dcsta~oara in afara casei. Acest gen de evitaregeneralizata va avea drept consecinta sciiderca pragului dedec1an~are a fricii, in a~a fel incat eforturilc, pe care Ie intreprindesubiectul, pentru a controla situatiile periculoase prin intermediulevitarii acestora, nu face decat sa sporeasca frecventa situatiilor

96 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte97

08 Psihoterapii scurlePsihoterapii scurle 00

respective in a~a fel ineat subiectul va incepe sa declan~eze atacuride panica, ehiar atunci dind se af1a foarte aproape de casa. Astfel,solutia deja incereata are un efeet retroactiv asupra problemei,complieand-o.

Al doilea tip de solutie gas ita de subiectii care sufera de tulburarianxioase grave consta in a solicita ajutor din partea anturajului.Ace~tia sunt deosebit de inventivi in a construi adevarate retele,formate din persoane care i-ar putea ajutain cazul unui atac depanica. Dar, ~i aceasta solutie laborioasa va conduce treptat laagravarea simptomului. Ori de cate ori pcrsmina in cauza solicitasau prime~te un ajutor, ea prime~te, in acela~i timp, un dublu mesaj:

"te ajut ~i te protejez pentru ca tin la tine";"te ajut ~i te protejez pentru ca e~ti foarte bolnav".Repetarea continua a acestui mesaj confirma tot mai mult

"gravitatea" bolii subiectului ~i, prin mecanismul "profetieiautoimplinite", simptomele sale se agraveaza.

Astfel, cele doua "solutii deja incercate" de subiectul anxioscon due la instal area unei secvente comportamentale circulare, careII prind infr-un fel de capcana psihologica, in cadrul careia tentativclede a rezolva problema nu fac decat s-o amplifice (K e e n e y, 1985).

In acest context, elementul care declan~eaza formarea sistemului"perceptie-reactie de tip fobic" (N a r don e , 1996) nu are 0 relatiecauzala directa cu aparitia simptomului, ci are mai curand un caracterintampliitor, legat de triiirea accidentalii a unci stari de teama realasau imaginara.

Pentru a sparge "cercul vicios" in care se mi~ca subiectul fobicsunt necesare acele interventii care au drept scop nu modificareareactiilor comportamentale ale pacientului, ci modificareastructurilor cognitive ale acestuia, mai ales a modului lor depercepere a realitatii.

Caracteristicile unci astfel de interventii psihoterapeutice sunturmatoarele (N a r don e, 1996, p. 80):

Interventia trebuie sa distruga cercul viciosde tip homeostatic,format intre persistenta problemei ~i solutiile "deja incercate".

Aceasta trebuie sa conduca la depa~irea rezistentelor fata deschimbare, specifice sistemelor af1ate in echilibru homeostatic, tadca subiectul sa-~i dea seama de acest lucru.

Interventia terapeutica trebuie sa produca modificari concrete indomeniul perceptiei ~i reactiei subiectului in raport cu situatiaanxiogena.

o data ce modificarea s-a produs, strategia terapeutica trebuiesa-l ajute pc subiect sa-~i mobilizeze toate disponibilitiitilc afective~i comportamentale ~i sii-i redea acestuia Increderea in fortelcpropm.

MODELUL DE PSIHOTERAPIE STRATEGlcA ELABORAT DE NARDONE (1996)

Modificarea realitatii psihologice rigide, care sUi la bazacomportamentelor de tip fobic,este dificilii, dar nu imposibila.Dificultatea consta In aceea ca, a gasi 0 solutie eficienta, intr-untimp relativ scurt, implica dirijarea subiectului intr-un astfel demod incat acesta sa-~i modifice, nu numai propriile actiuni, ci ~imodul in care percepe realitatea, iar pentru a realiza aeest lucrueste necesara modificarea modalitatii in care acesta i~i organizeaziiinformatiile.

Pentru a nu declan~a rezistentele pacientului, modul de abordarcal acestuia trebuie sa aiba un caracter indirect, bazat pc utilizareasugestiilor, instructiunilor paradoxale, a capeanelor de comunicare,a reetichetarilor ~i a prescriptiilor de tip comportamental.

Prezentam planul modelului de psihoterapie scurta, construetivist-strategiea, pentru tulburarile obsesive ~i fobiee (N a r don e ,1991, p. 62).

Etapa I (prima ~edinta).Obiective:

I. Definirea problemei ~i ca~tigarea increderii paeientului.2. Realizarea unui aeord cu paeientul asupra obiectivelor

psihoterapiei. Construirea relatiei psihoterapeutiee;intarirea increderii ~i cii~tigarea eolaborarii pacientului.

3. Explorarea sistemului perceptiv-reactional al pacientului~i redefinirea acestuia.

4. Construirea unci ipoteze de interventie.5. Prime Ie actiuni cu caracter terapeutic.

100 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 10)

Strategii:1. Tehnica "tracing" -ului.2. Reetichetarea (recadrajul) circulara a problemei.3. Rcetichetarea circulara a sistemului perceptie-reactie,

prccum ~i a solutiilor incercate de paciel1t.4. Reetichetarea paradoxa1a.5. Tehnica hazata pe confuzie.6. Comunicarea metaforica.7. Il1structiunile il1directe (prescrierile indirecte).

Modul de comunicare cu suhiectul: limbaj hipnotic (utilizal'eahipnozei in afara transei, ascultare activa, sugestii non-verbale ~iintluenta personala a terapeutului).

Etapa a II-a (~edintele 2-5)Obiective:

1. Distrugerea sistemului rigid perceptie-reactie ~i solutiiincercate de subiect.

2, Redefinirea primci schimbari.3. Stimularea altor schimhari progresive.4. Modificarea modului in care clientul percepe realitatea.

Strategii:1. Reetichetarea (recadrajul):

=> paradoxala;=> provocativa;=> activarca indoiclii.

2. Prescrieri (instructiuni) in sfera comportamentului:=> directe;=> indirecte;=> paradoxale.

3. Comunicare metaforica:=> anecdote;=> povestiri;=> aforisme.

4. Redefinirea cognitiva ~i explicativa a modificarilorobtinute.

Comunicarea cu subiectu1: limbaj hipnotic (hipnoza in absentatransei) ~i intluenta personala maximaUi a terapeutului.

Etapa a III-a (lncepand cu ~edinta a ~asea)Obiective:

1, Constatarea prin intermediul experientelor directe afaptului ca subiectul este capabil sa depa~eascaproblema-simptom.

2. Realizarea progresiva de noi modificari pana dind suntatinse obiectivele terapeutice despre care s-a convenitca rezolva problema.

3. Redefinirea modului in care subiectul pereepe relatiasa eu sine insu~i,cu ceilalti ~icu lumea exterioara.

4. Consolidarea achizitiilor obtinute.5. Formarea la subiect a unui sistem de perceptie-reactie

suplu in raport eu realitatea.Strategii:

I. Prescrieri directe ~i indirecte in sfera comportamentului.2. Reetichetarea.3. Prevederea paradoxala a recaderilor.4. Redefinirea explicativa a modificarilor obtinute ~i

stimularea subiectului sa obtina 0 anumita autonomiepersonala.

Comunicarea cu subieetul: limbajul utilizat este din ce in ce maiputin hipnotic. Se recurge tot mai putin la rolul intluentei personalea terapeutului ~i a eomunicarii implieite, in vederea stimulariiindireete a autonomiei personale a subieetului.

Etapa a IV-aObiective:

Aehizitionarea eompleta de catre pacient a autonomiei personale~i a tlexibilitatii sistemului pereeptie-reaetie.

Strategii:1. Expliearea in detaliu a demersului psihoterapeutic

utilizat (redefinirea eognitiva) ~i clarificarea proeesuluide sehimbare.

2. Responsabilitatea schimharii este atribuita integralresurselor proprii ale pacientului.

3. Comuniearea eu subieetul: total non-hipnotica, dardeseriptiva ~i eu earaeter familiar.

]02Psihoterapii scurte


STRATEGIA PSIHOTERAPEUTlcA UTILIZATA iN (AZUL AGORAFOBIEI

Pentru a sparge rapid cercul vicios bazat pe perceptie-reactie alagorafobicului, terapeutul va aplica 0 serie de proccdee tactice carese Inscriu Intr-un plan strategic mai general.

La inceput, terapeutul va pune accent pe modul de destructurarea respectivului cerc vicios, bazat pc solutiile deja incercate depacientul agorafobic: evitarea ~i solicitarea de sprijin.

Tehnica utilizata consUi Intr-o prescriere indirecta, bazata pe 0procedura de tip sugestiv, menita sa distraga atentia pacientului dela simptomul sau. Se aplica, de asemenea, ~i 0 reetichetare cucaracter strategic care va avea drept scop utilizarea simptomului(teama) In vederea provocarii unei modificari in sfera comportamcntala (subiectul va fi astfel directionat, incat sa se teama saprimeasca ajutor).

Mai precis, cele doua stratcgii sunt:

]. Orientarea atentiei spre un element nescmnificativ, in timp cese realizeaza 0 interventie esentiala;

2. Utilizarea fortei simptomului pentru anularea acestuia.Pacientului i se cere sa-~i exacerbczc simptomul In mod deliberat

in cadrul unei secvcnte psihoterapeutice ritualizate, cu elementespatio-temporale precise, in care acesta trebuie sa indeplineascaanumite actiuni prescrise prin intermediul sugestiilor.

Prescrierea simptomului 11va determina, in mod paradoxal, pepacient sa capete control asupra acestuia ~i va conduce, in final, ladisparitia sa. Dupa spargerea cercului vicios al comportamentuluiagorafobic, se va trece la realizarea unoI' confruntari directe cu

situatiile anxiogene, sub indrumarea terapeutului. Aceste experienteVOl' dovedi pacientului faptul ca poate face fata foarte bine oricareisituatii, care inainte Ii producea teama.

Confruntarea se realizeaza initial prin intermediul sugestiilor,astfel incat pacientul sa intre in situatia' anxiogena aproape tarasa-~i dea seama, realizand faptul ca a trecut cu bine proba abiadupa ce aceasta s-a incheiat. Strategia psihoterapeutica implidi, deasemenea, ~i activarea disponibilitatilor latente ale subiectilor.

In finalul terapiei, se dau explicatii precise legate de modul incare a actionat aceasta.

In cel~ ce urmeaza, prezentam in detaliu etapele procesuluipsihoterapeutic.

Etapa I

Prima ~edinta de psihoterapie are 0 importanta deosebita pentrupacientii agorafobici. Ace~tia simt 0 nevoie imperioasa de a-~irezolva problema ~i, din acest motiv, ei sunt extrem de receptivi~i sugestibili, dar, in cazul in care nu au obtinut imediat 0 confirmareca sunt pe drumul cel bun, ei VOl' parasi terapia ~i VOl' recurge laalte .solutii.

Din acest motiv, interventia psihoterapeutica trebuie inceputiicat mai repede, utilizand receptivitatea aces tor subiecti ca pc uninstrument al psihoterapiei.

Astfel, dupa ce a ascultat cu atentie descrierea problemeipacientului, utilizand un stil de comunicare bazat pc imitatie ~i peintrarea in rezonanta cu modalitatile senzoriale de receptarc ~iprelucrare a informatiei de catre pacient, precum ~i cu mimic a ~ipantomimica acestuia, terapeutul va aplica prima tehnica deinterventie: reetichetarea in vederea modificarii sistemului de relatiiinterpersonale, utilizate in mod obi~nuit de un pacient fobic, sistemcare mentine problema-simptom. Terapeutul va pune accentul pcmodul in care i~i percepe un subiect propria realitate ~i pe reactiilesale obi~nuite. Pacientului i se va explica faptul ca problema saeste cea care 11determinii sa ceara ajutor de la alte persoane, darca ajutorul ~i suportul venit de la ceilalti nu pot rezolva situatia. Ise va preciza, de asemenea, faptul ca nu trebuie sa conteze pesprijinul din partea celorlalti ~i chiar mai mult, ca ajutorul primiteste foarte periculos ~i poate sa-i agraveze starea.

Terapeutul va explica in detaliu, pe un ton sugestiv, modul incare familia ~i prietenii pacientului au devenit parte integranta acomportamentului disfunctional. Prin intermediul ajutorului acordat,membrii familiei ~i prietenii nu fac decat sa confirme incompetenta:;;idependenta pacientului. Se precizeaza insa ca, in momentul defata, pacientul nu este inca in masura sa se descurce tara sprijinulaltcuiva.

]04 Psihoterapii sClirte Psihoterapii scurte105

Aceasta reetichetare are rolul de a canaliza teama pacientului1ntr-o alta directie, reprezentand, in acela~i timp, ~i 0 incitare la 0reactie care va contribui la destructurarea sistemului disfunctionalde relatii interpersonale ale subiectului fobic.

Redefinind ajutorul in termenii unui factor care agraveaza boala,se va modifica perspectiva pacientului asupra relatiilor saleinterpersona1e, care nu vor mai fi privite ca un fel de "colac desalvare", ci ca ceva nociv ~i foarte periculos. In felul acesta, vaaparea la subiect teama de a fi ajutat. Totodata, forta simptomului(teama) este reorientata in directia distrugerii retelei de sprijin eucaractcr patologic.

Terapeutul va sublinia inca 0 data faptul ca, indiferent de celediseutate, el nu crede ca pacientul nu se poate lipsi total de ajutordin afara in stadiul initial al terapiei. In acest caz, se apliea 0afirmatie paradoxala care are rolul de a spori receptivitateapacientului, care va avea tendinta de a demonstra terapeutului faptulca se poate dispensa imediat de ajutorul nociv ~i ca dore~te saeolaboreze cu acesta pentru a-~i rezolva problema.

Dupa aceasta prima interventie, care ocupa cea mai mare partea primei ~edinte de psihoterapie, se administreaza prima instructiuneeomportamentala, ca tema pentru aeasa.

Terapeutul va dec1ara in mod fals ea, pentru moment, ne aflamdoar in faza de tatonare ~i ea sarcina trasata trebuie indeplinita "adliteram" pentru a permite 0 mai buna apreciere a situatiei. Aeeastastratagema este utilizata pentru a impied-iea pc paeient sa ineeree saevalueze efectele indeplinirii sarcinii, pentru ca 0 atentie prea mareacordata acesteia i-ar putea reduce din eficienta. Instructiunea seadministreaza in termenii urmatori: "De fiecare data dnd simtiti cava cuprinde eriza (atacul de panica) ~i teama dumneavoastra seaccentueaza, scoateti un jurnal din buzunar ~i notati in detaliu totcc se petrece. Faceti cu con~tiinciozitate acest lucru, chiar daca vacuprindc panica de mai multe ori pc zi. La ~edinta viitoare imi yetilasa paginile completate pentru a putea sa Ie studiez. Jurnalulrespcctiv este elaborat de terapeut ~i cuprinde formulare foarteplicticoase in care pacientul trebuie sa noteze data, locul, situatia,gandurile care Ii vin in minte, pre cum ~i simptomele resimtite.

~J¥,t:f

1

A doua ~edinta incepe, de regula, cu urmatoarea afirmatie apacientului:

"Doctore, Imi cer scuze, dar nu am fiicut ceea ce mi-ati spus,dar, curios lucru, saptaroana treeuta nu am avut nici un fel de criza"sau:

"M-am simtit mult mai bine. Am mai avut eateva momentecritiee, dar, in mod ineredibil,in momentulln care notam In jurnal,anxietatea ~i starile proaste dispareau ca prin farmec".

Aproape toti padentii afirmau ca in saptamana care a trecut nuau solicitat niei un fel de ajutor nici de la prieteni, nici de lafamilie. Se eonstata astfel ca modul rigid al pacientuluide a perceperealitatea a fost destructurat, iar retelele de sustinere in plan

psihosocial, care produceau efecte contrare scopului pentru care aufost puse in actiune, au fost anulate. Metaforie vorbind, "vraja s-arupt" (N a r don e, 1996).

Explieatia acestui fenomen este urmatoarea: eomutarea atentieipacientului de la simptome la sarcina de Indeplinit, a permispacientului sa se deta$eze de solutiile stereotipe deja incercate.Obligatia de a nota eu con$tiinciozitate gandurile ~i evenimentelemodifica atitudinea pacientului in raport eu anxietatea.

Sarcina este atat de dificiH'i ineat elibereaza psihicul subiectuluide teama. Mai mult, pacientul incepe Sa ereada ca solicitareaajutorului va agrava boala $i, in felul acesta, 0 stare de teama esteInloeuita cu alta ~i mai puternica.

Etapa a II·aIn eursul eelei de-a doua $edinte de psihoterapie, terapeutul

aseulta relatarea pacientului $i apoi intare$te efectul tehnieiloranterior aplieate prin intermediul redefinirii situatiei:

"lata ea problema dvs. nu este atat de ingrozitoare cum parea,daca 0 interventie ne1nsemnata a fost suficienta pentru a modifieasituatia. eu alte euvinte, problemele dvs. nu sunt niei insolubile,niei inevitabile. A$a cum ati dovedit-o, sunteti intr-adevar capabilde sehimbare". Se insista asupra acestei redefiniri pe tot parcursuleelei de-a doua $edinte de psihoterapie.

106Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte IO?

Atunci cand sistemul rigid de reac!ii disfunc!ionale a fostdcstructurat, terapeutul va intari increderea pacientului in propriilesale forte.

Modul de percepere a realitatii pacientului va incepe sa semo~ifice de la unul disfunctional spre unul mai adecvat.

In cazul in care reactiile pacientului la prime Ie demersuritcrapeutice au fost pozitive, sc trece la etapa a doua a programului.In caz contrar, sc mai adrninistreaza indicatia terapeutidi timp deInca 0 saptamana ~i sc redefine~te situatia in cursul celei de-a treia~cdinte de psihoterapic.

In ultimele minute ale §edintci a doua se administreaza 0 nouainterventie cornportamentala paradoxala:

"Pentru ca in ultima ~edinta de psihoterapie ati reu~it aHit debine sa luptati impotriva problemei dvs., va voi cere sa faceti cevace vi se va parea ~i mai absurd decat ceea ce ati facut pana acum.Trebuie, in mod obligatoriu, sa indepliniti ceea ce va cer. Cred ca

v-am ca~tigat intrucatva increderea, nu-i a~a? Presupun ca aveti pe .acasa un ceas de~teptator cu 0 sonerie ingrozitoare. In fiecare zi, laora la care yom conveni, yeti potrivi acel ceas in a~a fel incat sasune peste 0 ora. Timp de 0 jumatate de ora va trebui sa va inchidetiintr-o camera, sa va a$ezati intr-un fotoliu, sa incercati sa va simtiticat mai rau $i sa va ganditi la cele mai rele lucruri in legatura cuproblema dvs. Va trebui sa va concentrati asupra fricilor celor maiteribile, pana cand va yeti provoca, In mod voluntar, 0 criza depanica. Veti ramane in stare a respectiva timp de 0 jumatate de ora,pana cand suna ceasul. In acel moment opriti exerci!iul, mergeti labaie, unde va barbieriti (va spalati pe tata) $i apoi va reluati treburilezilnice".

Aceasta instructiune poate avea doua tipuri de efecte posibile:I. "Doctore, nu am reu$it sa intru total in rol. Am incercat, dar

mi s-aparut atat de caraghios ca mi-a venit sa rad. Curioslucru, in loc sa ma simt. speriat, m-am simtit lini~tit".

2. "Doctore, am reu~it sa fac ceca ce rni~ati cerut $i am traitacelea$i senzatii pe care Ie-am avut inainte sa vin ladumneavoastra. A fost tare neplacut $i chiar am plans la unmoment dat. Bine ca a sunat ceasul $i totul a luat sfiir$it".

Interesant este faptul ca cea mai mare parte dintre pacientii careau avut cele doua tipuri de reactii nu au mai avut nici un atac depanica in afara jumatatii de ora programate, iar ceilalti au mai avutmomente rare ~i scurte de panica, pe care Ie-au putut controla cuu~urinta.

In $edinta urmatoare, terapeutul asculta relatarea pacientului ,$iapoi redefine$te situatia in termenii unei schimbari benefice. Incazul reactiei specifice primului tip, se spune:

"A~a cum ati avut ocazia sa constatati, problema dvs. i~i pierdedin acuitate, atunci cand 0 provocati in mod voluntar. Dupa cumprobabil $titi, psihicul nostru functioneaza uneori in mod paradoxal$i nu in acord cu principiile bunului simt. Sunteti pe cale sa invatatisa nu mai dideti in capcana propriei tulburari $i a solutiilor dejaincercate, care nu fac decat sa complice problema in loc s-o rezolve".

Pentru reactia de tipul al doilea, terapeutul se va adresapacientului astfeI:

"Va felicit! Ati invatat sa modulati ~i sa modificati voluntarsimptomeIe, puteti la fel de bine sa Ie faceti sa dispara sau sa Iereduceti. Cu cat reu$iti mai bine sa provocati simptomele timp deo jumatate de ora, cu atat reu$iti sa Ie controlati mai bine tot restulzilei".

Prin intermediul ambelor instructaje, terapeutul intentioneaza saintareasca increderea pacientului in posibilitatea schimbarii, precul11$i faptul ca el este pe cale sa achizitioneze noi strategii eficiente,care 11 vor putea ajuta in viitor sa infrunte frica.

In felul acesta, pacientul a obtinut dovezi incontestabile cu privirela faptul ca ceea ce face el impreuna cu terapeutul se dovede~teeficient, fapt ce contribuie la inUirirea colaborarii dintre cei doi $iproduce alte modificari progresive in ceea ce prive~te modul incare pacientul percepe realitatea.

Terapeutul trebuie sa fie foarte atent pentru a atribui meritelcschimbarii doar capacitatilor pacientului, prezentiindu-se pe sinedoar ca pe un strateg, care utilizeaza anumite metode ce au menireade a scoate la lumina disponibilitati ce exista deja in pacient, darpe care acesta nu a $tiut atunci cum sa Ie utilizeze.

lOR Psihoterapii scltrte Psihoterapii sCllrte 109

Prin intermediul acestui demers, terapeutul va intari incredereain competenta personala a pacientului ~i va ameliora imaginea luidespre sine, ceca ce este foarte important pentru pacientii care s-aucrezut totdeauna incompetenti, familia ~i prietcnii intarindu-Ieaceasta opinie.

In aeela~i timp, se inlatura ~i posibilitatea ca interventiatcrapcutului sa poata fi considerata "magica".

Dupa eateva saptamani, situatia s-a modificat in mod radical,simptomele invalidante disparand 1'1majoritatca pacicntilo!. Cu toateacestca, pacientii nu pot fi considerati inca vindecati. In aeeastactapa cstc importanta diminuan:a reactiei euforice, punand persoanaIn garda in Icgatura eu pericolcle unci vindecari prea rapide.

Este esential ea pacientul sa inteleaga faptul ca daca se grabe~te,riscii sa recada in capcana vechilor problemc. De asemenea, esteimportant sa sc consolidczc ceea ce s-a obtinut deja.

Etapa a III-a

In aceastii etapa se planifica interventiile comportamentale indirecte, care vor face ca pacientul sa se expuna progresiv ~i gradatunor situatii anxiogene.

Tehnica este oarecum aseman~Hoare cu desensibilizareasistematica, difcrenta fata de accasta din urma eonstand in aceea ciipentru fiecare prescriere indireeta, terapeutul va inventa 0 sugestiespecifica, menita sa ajute pe subiect sa indeplineasca sarcinaanxiogcna.

lata un exemplu (dupa Nardone, 1996, p. 103):"Foarte bine. Pentru ca ati reu~it foarte bine sa faceti tot ce

v-am spus, yeti putea face ~i mai mult. A~a cum spunea un intelept,"cea mai 'buna calc de a ie~i de undeva este sa mergi inainte".Altfel spus, yom trece prin mijloctll fricilor dumneavoastra. Incepandde astazi ~i pana la ~edinta viitoare yeti proceda exact a~a cum vaspun: sambata 1'1ora 10 va yeti imbraca pentru a ie~i din easa. Yetimerge pana la u~a ~i, inainte de a 0 deschide, yeti face 0 pirueta.Apoi deschideti u~a, ie~iti ~i repetati pirueta. Coborati pana 1'1u~ablocului, repetati pirueta, deschideti u~a blocului, repetati pirueta,deschideti u~a ~i ie~iti ~i mai faceti 0 pirueta, dupa eare porniti spre

f1f

II

centrul ora~ului. Mergeti in piata ~i alegeti miirul eel mai mare, eelmai ro~u ~i eel mai copt. Nu eumparati decat acel mar ~i aduceti-11'1mine 1'1cabinet. Eu voi fi ocupat, a~a ca bateti 1'1 u~a, eu voidesehide, imi lasati marul pe care il voi manca 1'1pranz. Ne rcvedem1'1~edinta viitoare".

Majoritatea pacientilor se prezinta zambind 1'1cabinet ~i aducpsihoterapeutului cate un mar frumos. Lucrurile nu se opresc insaaici, pentru ca pacientii incep sa iasa din casa ~i se aventureaza inlocuri tot mai indepartate. Aceasta instruetiune ajuta pacientii sa seexpuna unei situatii anxiogene, pentru ca atentia lor a fastdirectionata in alta parte ~i anume in directia indelinirii unci actiunimai eomplexe. 0 data ce au realizat cele indicate, pacientii i~i dauseama ca au depa~it teama. Ei ajung sa inteleaga sensul stratagemeidar ~i-au dovedit lor in~i~i, prin intermediul unei actiuni practice,

fap!ul ca sunt capabili sa-~i depa~easca dificultati1e.In cazul desensibilizarii comportamentale clasice, se inregistreaza

'Idesea e~ecuri pentru ca pacientii refuza Sa indeplineasca sarcinilccomportamentale directe.

In aceasta etapa a terapiei, tratamentul evolueaza datoritaindeplinirii gradate 'lunar sarcini de confruntare eu situatii tot maianxiogene. Lista respectivelor situatii este realizata de eomun 'Icardeu pacientul.

Dupa fiecare sarcina, terapeutul va redefini in termeni pozitivicalitatile reale de care a dat dovada pacientul eand s-a confruntatcu 0 situatie, care alta data i-ar fi declan~at 0 criza anxioasii.

Pe masura ce tratamentul progreseaza, instruetiunile ~i sugestiileeare insotesc indeplinirea sarcinii vor trebui reduse, Uisand locinstructiunilor comportamentale directe.

Pacientii ajung pana 1'1urma sa afirme ca se simt in stare sa facafata, tara probleme, tuturor situatiilor care inainte ii speriau.

Etapa a IV-aAceasta etapa are loc in cadrul ultimei ~edinte de psihoterapie.Obiectivul acesteia consta in consolidarea definitiva a autostimei,

pre cum ~i a sentimentului autonomiei pacientului. In acest scop,terapeutul realizeaza 0 recapitulare in detaliu a eelor petreeute in

110 Psihoterapii scurte

decursul ~edin~clor de psihoterapie, precum ~i 0 explica~ie aprocesului terapeutic ~i a modului in care func~ioneaza fiecareprocedcu in parte.

Tcrapeutul va pune un accent deosebit pe faptul ca schimbareas-a produs datorita talentului deosebit al pacientului, terapeutulnefacand altceva dedit sa activeze disponibilita~ile latente existentein pacient.

Terapia se incheie subliniindu-se faptul ca pacientul a inva~atsa-~i utilizeze calita~ile personale ~i, de acum incolo, nu mai arenevoie de terapeut.

,

!tj

i

PSIHOTERAPIA SCURTA CONSTRUCTIVIST-STRATEGICA

~cest model terapeutic apar~ine lui S h a z e r (l 985). Inca dinanul 1969, de cand a inceput sa se ocupe de psihoterapia scurta,Shazer era framantat de ideea cum ar putea decide mai binc cetehnica terapeutica sa aplice ~i la care sa rcnun~e. AHit speciali~tilor,cat !,'i clientilor nu Ie este foarte clar ce anume inseamna 0

psihoterapie de scurta durata. Pentm unii speciali!,'ti, 0 terapie scurtadureaza 10 ~edinte, pentm altii 25 sau chiar 50 (M a I an, 1976).

Weakland ~i colab. (1974) au ajuns, in urma unor studii, laconcluzia ca 72% dintre pacien~ii trata~i de ei au atins obiectivcleterapiei, in medie cam in !,'apte !,'edinte.

De asemenea, F ish e r (1980, 1984) a comparat rezultateleterapiei cu 6, 12 !,'icu numar mai mare de !,'edinte $i nu a identificatdiferen~e semnificative in ceea ce prive!,'te ameliorarea pacien~ilor.

S h a z e r (1985) considera ca 0 terapie scurta se caracterizeazanu numai prin faptul ca este limitaUi in timp, cat !,'iprin faptul carezolva problema cu care s-a prezentat clientul !,'inu "macina" ingol acelea!,'i dificulta~i, tara a ajunge la vreo concluzie.

Mil ton E r i c k son descrie cazul unui barb at de 59 de anicare prezenta 0 paralizie isterica a bra~ului drept !,'irisca, din acestmotiv, pierderea serviciului. Terapeutul i-a spus pacientului ca suferade un sindromprogresiv, care va .conduce la triiirea senza~iei deamo~eala in spate, atunci dnd mana va lucra. A!,'a cum a fost dea~teptat, paralizia a "progresat", pana dnd pacientului i-a in~epenito zona a spatelui, in timp ce mana a inceput sa functioneze normal.

In acest caz a fost yorba de substituirea unei i~finnita~i de tipnevrotic, cu alta infirmitate comparabiIa care insa nu conducea la

incapacitatea de mundi a subiectului. Pornind de la acest caz,S h a z c r trage concluzia di mecanismul cheie al psihoterapiei scurteconsta in utilizarea a ceea ce aduce cu sine clientul, in a~a fel incatacesta sa ajunga la un mod de viata satisfacator.

Dupa aproximativ 15 ani de studii, S h a z e r (1985) a ajuns laconcluzia ca, pcntru ca 0 interventie terapeutica sa fie incununatade succes, nu este necesar sa avem informatii in detaliu in legaturacu simptomele ~i nici macar nu trebuie sa stabilim precis cumanume se mentin respectivele simptome, ~i aeest lucru s~a doveditadevarat, de~i contrazice simtul comun.

Observatiile au aratat ca orice alt tip de comportament nou intr-osituatie problematica poate conduce la gasirea de solutii. Cu altecuvinte, ceea ce conteaza este ca persoana care prezinta situatiaproblematica sa realizeze ceva dij'erit, chiar dadi respectivulcomportament pare irational, bizar, irelevant sau chiar comic.

o alta conditie a eficientie terapiei scurte consta in individualizarea demersului terapeutic pentru fieeare client in parte.Astfel, de pilda, unui pacient cu insomnii, care nu obi~nuia saciteasca, i sc poate da sarcina paradoxala sa nu doarma, iar unuicopil neatent la leetii, sa faca un numar cat mai mare de gre~eli.

Dupa cum se poate constata, in cazurile mentionate este yorbade cunoscuta tehnica a prcscrierii simptomului. Cu toate acestea,terapcutului poate sa nu~i fie totdeauna clar ce aspect al simptomuluiar trcbui prcscris, pcntru a se ajunge la solutia terapeutidi,prcscrierea realizandu-se, de multe ori, pc baze intuitive.

In gcneral, terapeutii spccializati in tempic scurta au tendinta dea se centra asupra unor simptome clar definite ~i de a-~i propunescopuri limitate ~i prescrise. Cu toate acestea, majoritatea clientilornu-~i cxprima astfel problemele, chiar ~i atunci cand sunt ajutati deterapeut. Dimpotriva, ace;;tia vin cu plangeri foarte vagi ~i nedefinite,iar pentru astfel de subiecti ilici macar nu este clar daca problemalor a fost rezolvata sau nu. Din acest motiv, fara obiective precisdefinite, nu se poate aprecia succesul terapiei. ,

Pentm a-I determina pe pacienti sa-~i clarifice scopurile ~iobiectivele, S h a z e r (1985) a pus la punct 0 tehnica bazata pcconfuzie ~i inspirata din studiile lui Mil ton E r i c k son, eare

utiliza confuzia mai ales pentm a induce mai u~or hipnoza. Aceastatehnica se refera la faptul ca terapeutul stabile~te relatia terapeutica~i solicita cooperarea pacientului, provocand ~i utilizand confuziain a~a fel incat nevoia acestuia de a gasi un sens in situatiaterapeutica este fmstrata, fortandu-se astfel subiectul sa-~i fixezeun obiectiv.

In psihoterapia de cuplu Se intampla foarte frecvent ca fiecaredintre parteneri sa aiba pareri diferite in legatura cu problema ;;i cucine anume ar trebui sa se schimbe ~i in ce fel. 0 data ce obicctivclcau fost precizate clar, chiar daca acestea nu au un caracter mutual,se creeaza conditiile pentm rezolvarea problemei, solutiile izvorandin mod spontan ~i intr-un timp scurt.

A treia conditie a unci interventii terapeutice eficiente consta inaceea ca interventia trebuie sa utilizeze aceea~i harta mcntala, prinintermediul careia a fost descris.a problema simptom (accla$i sistcmde concepte, reprezentari, simboluri).

A patra conditie a reu~itei terapiei 0 constituie caracterul indirect al demersului terapeutie, in cadml caruia simpt9mul estcacceptat ca atare ~i devine 0 parte a solutiei.

Astfel, S h a z e r citeaza cazuJ unui preot care s-a prczcntat Japsihoterapie afirmand ca ~i-a pierdut credinta in Dumnezeu. In urmainterviului clinic a rezultat faptuJ ca preotul era foarte interesat dearhitectura ~i picturiJe din biserici. Terapeutul i-a reeomandat saviziteze dit mai multe biserici ~i sa faea fotografii pentm un prietencare Jucra Ja un album de arta. Aflandu-se la un moment dat intr-una

din bisericile in care fotografia, preotuJ ~i-a regasitdin nou credinta.Este evident faptul ca obiectivul unci tcrapii eficiente nu este

atat eJiminarea simptomeJor, cat, mai aJes, ajutarea sa-~i atinga inmod spontan obiectivele dezirabile.

o aWi problema care impiedica progresul terapiei 0 reprczintarezistentele clientuJui. Pentm inlaturarea acc;stora, S h a z e r (1985)procedeaza in felul urmator: la inceput, conecteaza prezentul cuviitoml ignoriind trecutul, apoi adreseaza complimente clientuluipentm ceea ce face bine ~i in foJosul sau ~i, abia dupa Ce acesta s-aconvins ca terapeutul se afla de partea sa, se pot da sugestii inlegatura cu ceva nou care ar trebui facut ~i care ar fi uti 1clientului.

112 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurle 113

114 Psihoterapii sClIrte Psihoterapii scurte lIS

o aWi ideca interesanta pe care 0 sustine S h a z e r (1985) consHiIn accea ca pentru a avea rezultate in tcrapie sunt necesare doarschimbari mici ~'iobiective rezonabile. Speciali$tii in terapia dej~l1)1iliesunt de parcrc ca 0 schimbare cat de mica in comportamentulunci pcrsoane va produce modificari de comportament la toateeclclalte persoane cu care aceasta interactioneaza.

Studiile clinicc au demonstrat ca, cu cat obiectivele teraplelsunt mai pretentioase, cu atat exista mai multe $anse ca terapeutul~i clientul sa quezc in atingerea acestora.

Tinand seama de aeeasta observatie, care rezulta din caracterulsistcmatic £11 terapiei de familie, S h a z e r (1985) considera capcntru rezolvarea unei probleme care privqte cup1ul sau familia nucstc obligatorie prezenta tuturor cclor implicati 1£1 $edinta depsihoterap·ie.

ACUZELE PACIENTILOR

Terapeutii trebuie sa construiasdi ni~te ipoteze in legatura cumodul in care pacientii i$i construiesc simptomcle ~i p1angeri1e, deaiei derivand modalitatea de a e1abora solutia.

Aceste ipoteze vor functiona ca un fel de reguli pentru a elaborademersul terapeutic de solutionarc a problemelor clientului.

Astfel, de pilda, sa prcsupunem ca tcrapeutu1 considera casimptomul indepline$te 0 functie sistemica de a mentine familiaimpreuna. In acest caz, el va trebui sa planifice un dcmers in cadrulcaruia familia sa poata ramane uniHi, dar in absenta simptomului.

Ipotezo nr. 1

Acuzelc $i simptomele conduc 1£1 comportamentu1 pus in actiunede conceptia de viata a clientu1ui. Prima treapta in~onstruirea unuisimptom este relativ simpla, dC$i consecintele sunt adeseadisproportionate. Astfel, frecvcnt, oamenii afirma ca se comportain maniera A, ·de~i terapeutul cste convins ca varianta corecta estenon-A. "A" pare sa reprezinte singura varianta logica ~i, in acela~itimp, unica alegere.

In mod ipotetic, simptomul este construit de pacient intr-omaniera "totul sau nimic"; (Wa t z 1a w i c k, 1983).

De exemp1u, enurezisul rcprezinta un comportament freevent ~irelativ raspanditprintre eopii in difeiite circum stante ~i acesta devineadesea simptom.

Atunei cand copilul urineaza in pat, parintele adopta 0 deciziein legatura cu modul in care trebuie privit acest comportament:comportament normal sau comportament problematic. Daci'i deciziaeste ca avem de-a face cu un comportament normal, atunci lucruri Iemerg inainte, in timp ce in cazul in car~ decizia este comportamentpatologic, apare problema daca este yorba de un simptom fiziologic,etapa urmatoare fiind evidenta, $i anume tratament medicamentos,care de ce1e mai multe ori se dovede$te nesatisrncator. In cazul incare alegerea este ca e yorba despre 0 problema psihologica scpune problema daca este yorba de un copil "rau" sau bolnav psihic.

In unele familii, ambii parinti cad de acord in legatura cu 0anumita optiune, dar in majoritatea cazurilor un parinte manifestao optiune $i celalalt alta. Se poate intampla ca unul din parinti saaiba dreptate $i atunci este urmat un demers terapeutic. In cazul incare optiunea primului parinte s-a dovedit eronata, celalalt incearcasa rezolve problema-simptom.

Se pune problema "cine este vinovat de aparitia simptomului?".Poate fi yorba de gre$eala copilului sau a parintilor. In cazul in

care este yorba de doi parinti, poate fi gre~eala mamei sau gre$ealatatalui.

Astfel, simptomul se construie$te in moduri diferite in functiede optiunea in legatura cu a cui este vina sau cum s-a structuratsimptomul.

Ipotezo nr. 2

Simptomele se mentin datorita ideii clientilor ca ceea ce audecis ei sa intreprinda in legatura cu problema aparuta (simptomul)reprezinta singurul lucru logic $i corect care trebuie intreprins.Astfel, clientii se afla cumva prin$i intr-o capcana care ii obliga sa

116 Psihoterapii sClirtePsihoterapii SClirte 117

sc comporte tot mai mult in modul in care se comporta(Wa t z 1a w i c k ct al. 1974) datorita faptului ca "i~i interzic"ecalalta varianta..

Astfel, in eadrul unui sistcr'n familiar, simptomul imbraea unearaetcr circular.

o data ce decizia considerata coreeta a fast luata (de exemplu,in eazul enurezisul), clientii incearcii sa rczolve problema. Astfel,dad se eonsidera. ca copilul urineaza in pat dinadins, atunci eltrcbuic tot mai mult pedepsit, iar pcdcpsele VOl' imbraea multeforme, mai alcs pentru ca ele nu dau rezultate. In felul acesta,pcdepseJc sunt urmate de comportamentul problema. ~i comportamentul problcnia. estc urmat de pedepse, deoarece persoanelein eauza considera. ca, a~a cum am aratat, alegcrea lor este singuracoreeta.

TRANSFORMAREA ACUZELOR iN PROBLEME

Clientii se prezinta. la cabinetul de psihoterapie cu plangeri foarteeomplexe, care includ multe clemente. S h a z e r (1985, p. 27) ~ieolaboratorii ajung la concluzia ca "plangerile" clientilor se refera,in general, la urmatoarele aspecte:

• 0 sccventa comportamentala.• 0 semnificatie conferita situatiei.• Freeventa eu care se produce simptomul.• Localizarea conditiilor fizice in care se produce simptomul.• Gradul in care simptomul este involuntar.• Persoanele semnificative care sunt implicatc in producerea

eomportamentului problematic in mod voluntar sau involuntar.• Problema legata de "cine" sau "ce anume" este de vina.• Factorii de mediu: serviciu, statu! socio-economic, locuinta.

etc.

• Probleme fiziologice sau sHiri emotionale implicate.• Trecutul.

• Predictii in legatura cu viitorul ~i• Expectatii eu caraeter utopie.

In cazul in care sunt mai multe persoane care se adreseazaterapeutului, acestea pot sa cada de acord sau nu cu privire ladefinirea, importanta sau semnificatia oricaruia dintre elementelemai sus mentionate.

In functie de situatie, u.nele clemente pot fi mai pertinente saumai legate intre ele decat altele. Astfel, de pilda, multi clienti scplang de faptul ca se simt deprimati. Unii dintre ace~tia vor ficapabili sa descrie aspectele comportamentale ale acestei situatii,in timp ce pentru altii va fi dificil sau imposibil, dar ace~tia dinurma se vor centra pc aspectele involuntare ale problcmci.

Sunt clienti care vor descrie cu u~urinta persoancle semnificativecare accentueaza problema-simptom, in timp ce altii nu reu~escacest lucru. De asemenea, sunt subiecti care sunt capabili sadepisteze "cauzele" care au produs simptomul, in timp cc altii nusunt capabili s-o faca.

In timpul interviului terapeutic, terapeutul trebuie sa adresezeintrebari legate de toate aspectele mentionate mai sus, inccrcfmd sadefineasca problema astfel incat solutia sa poata fi intrevazuta ~iconstruita.

De~i nu exista 0 relatie liniara intre structurarea problemelor~i structurarea interventiilor, totu~i elementele pe care clientii Icaccentueaza foarte mult pot sugera germenele solutiei. Astfel, depilda, daca simptomul este descris ca manifestandu-se doar Intr-unanum it loc, atunci sarcina terapeutica trasata trebuie sa sedesfii~oare in alt loc, pentru a asigura 0 diferenta in structurareasituatiei.

Astfel, un cuplu relateaza faptul ca certurile au loc totdeauna inbucatarie, caz in care terapeutul Ie poate prescrie sa se certe indormitor (interventie paradoxala), fapt ce se poate sfftqi cu 0experienta sexualii reu~ita.

In cazul in care simptomul implica relatia cu 0 persoana care nuse aflii in cabinetul de psihoterapie, problema majora care se puneeste cum va ajla persoana respectiva faptul ca s-a produs 0schimbare majora.

118 Psiho(erapii scur(e Psihoterapii scur(e 119

TRANSFORMAREA SIMPTOMELOR (PLANGERILOR) iN SOLUJIITERAPEUTI{E SHAlER (1985, P. 30)

A~a cum am mai subliniat, terapeutul este cel care identifidi incele din urma "poarta" ~i calea care este cea mai potrivita tinandseama de natura simptomului.

Astfel, de pilda, daca pacientul se plange ca este deprimat datoritatrecutului sau ~i nu este capabil sa depa~easca aceasta situatie,terapeutul va trebui sa aiba in vedere limbajul in care i~i descrie

. acesta problcmele, In exemplul nostru apare in mod clar faptul ciidepresia are un caracter involuntar, se refera la actiunilc trecute aleclientului sau la alte persoane. In acest caz ar fi potrivite doua"chei" (interventii terapeutice):

• prescrierea simptomului: terapeutul ii cere clientului sa devina~i mai depresiv (in felul acesta simptomul i~i va pierdecaracterul involuntar ~i va tin de sa disparii);

• reetichetarea (reframing), care implica acordarea unci noisemnificatii depresiei, in a~a fel incat clientul va ajunge laconcluzia ca este mai indicat sa nu mai fie dcprimat.

Distinctia intre cele doua solutii terapeutice nu este cea care vaindica cum ar fi mai bine sa se procedeze.

Pentru a fi cat mai sigur ca va merge pe drumul corcct, tcrapeutulva trebui sa adune cat mai multe informatii cu privirc la cei 12factori constitutivi ai problemei, cat ~i despre ce anume 11face pcclient sa riimana prins in capcana simptomului.

S h a z e r (1985) atrage insa atentia asupra faptului ca nici prcamulta informatie nu este indicata, deoarece poate produce confuzic.

Problema care se pune. este:"De cat de multa informatie avem nevoie?""Ce fel de informatie este utila?"

P""ri"" "rlomUIU'. Succesele treeute

~

~

Reeadrajul (Acordarea Ialtei "etichete") !

t

Predictii pentru

viitor

Stiiri fiziologice

Trecutul

jNoi expectatii

Secven1'ii Atribuire de, "eomportamentalii semnifieatii __ -. Exceptii de la regulii

Implicarea altor ".freevenla compor-persoane tamentului

semnificative "Problemii"

Gradul deinvol untaritate

"

!.,Sarell1l

terapeutice1\.

Loealizarea fizicii a

problemei

Predictii utopice

1

1

I11l11ore

Ciind va firezolvatii Cine (ce) este de

problema +- - - vipit? ~vinoviitiei ~ M6diultnconJ'uriitor

I' ~~ .t •.~Noi

localiziirl

Ce diferenlii vafi pentru ei?

Schimbiiri

Ccle 12 tehnici terapeutice pot fi asemanate cu ni~te porti careconduc la solutionarea problemelor-simptom.

Fieeare acuza este diferita $i solutia potentiali'i fi gasitadeschizand poarta care are cheia cea mai accesibila.

Diferitele "porti" pot conducc J.a aceea~i salutie sau la solutiidiferite $i aceea$i poarta poate, la randul ei, conduce la solutiidiferite.

Terapeutul impreuna cu clientul trebuiesa descopere impreunacare este poarta cea mai accesibiHi.

GASIREA SOLUJIEI TERAPEUTICE

Ipoteza or. 3

S pie gel $i L inn (1969) subliniaza faptul ca pentru a initiarezolvarea problemei simptom este necesara initierea unor schimbariminimale (sarcina terapeutului), iar schimbarile majore viitaare varfi generate de client (efectul bulgarelui de zapada care se rostogole$tedepe un deal).

120 Psihoterapii ,I'curte Psihoterapii scurte 121

Modul in care arc loc schimbarea terapeutica este asemanatoarecu situatia in care 0 eroare mica poate conduce la 0 consecintacatastrofala.

Pentru a se elibera de simptom, clientul sau c1ientii trebuie sasparga cercul vicios in care se invartesc.

De pilda, parintii unui copil enuretic trebuie sa inceteze sa repete1a ilesfaqit acela~i tip de comportament. Astfel, daca orice altasolutic in afara de pedeapsa a fost exc\usa in cadrul deciziei timpurii,tocmai c\cmentele excluse ofera ~ansa de rezolvare a problemei.Aeeste variante de comportament exc\use ar putea fi: recompensareacopilului cand nu a urinat in pat, ignorarea faptului ca acesta urineazaIII pat sau solicitarea ca micul pacient sa-~i spele cearceafurilel11urdare.

Cheia problemei consta in aceea ca orice comportament noutrebuie sa fie suficient de diferit de ceea ce s-a petreeut inainte.

Astfel, In demersul de cautare a noului raspuns, terapeutul vatrebui sa sc orientcze dupa exceptiilc de la conduita obi~nuita aclientului (copilul poate urina in pat in anumite zile ~i in altele nu,In anumite conditii etc.).

Accste comportamente de exceptie trec, de regula, neobservatepentru ca diferentele. sunt prea mici la prima vedere, dar acesteareprezinta exact informatiile de care terapeutul are nevoie.

De pilda, acesta trebuie sa identifice difcrentele existente intrel110delul de cOl11portament din cadrul sistemului familial, dndsil11ptomul se produce ~i eel dnd simptomul nu se produce ~i apoi,pe baza acestor diferente trebuie construita solutia terapeutica ("carecste diferenta dintre situatia cand eopilul urineaza in pat ~i cea incare acesta nu 0 face"; "ce l110dificari se inregistreaza in familiecand nu sc produce sil11ptomul?"; "care sunt modificarile inatitudinea parintilor fata de copil atunci dnd nu are laccOl11portamentul problema?" ete.).

Dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie pentru ca era deparere ca nu §tie cum\ sa se poarte cu copiii sai (S h a z e r,1987). Ea considera ca ar trebui sa nu mai tipe deloc la ei,pentru ca strigatele sale nu dadeau nici un rezultat §i ea sesimtea frustrata.

Tncercand sa stabileasca un obiectiv terapeutic minimal,

terapeutul i-a adresat urmatoarea lntrebare:"Ce crezi ca se va petrece, loana, atunci cand tu te vei raporta

cumult mai calm §i mai rezonabil la copiii tai?"Aceasta lntrebare stabile§te obiectivul terapiei: un com

portament mai calm §i mai rezonabilln loc de obiectivul imposibilde atins: sa nu mai tip niciodata la copii.

Acest lnceput trebuie sa fie con§tientizat de clienta.Apoi, terapeutul i-a cerut acesteia sa decida In mod aleator

("sa dea cu banul'} cand sa tipe la copii §i cand sa nu 0 faca §isa-i trateze calm §i rezonabil §i sa remarce, pe baza rezultatelorobtinute, cand §i cum sa procedeze. Clienta a relatat ca uneoritipetele dadeau rezultatele cele mai bune, alteori nu.

Tn felul acesta, terapeutul nu numai ca a lntreprins ceva, dara §i transformat obiectivul terapeutic lntr-o sugestie. Tn acela§itimp, el a procedat In a§a fellncat solutia sa para a fi generatamai mult de client decat de terapeut.

Atunci cand dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie,

problema ei era ca tipa tot timpul §i dore§te sa nu mai tipe deloc,iar eforturile ei de-a nu mai tipa s-au dovedit lipsite de succes§i frustrante. Este evident ca obiectivul clientei avea un caracternerealist, pentru ca orice mama tipa din cand In cand la copiiimici.

Sugestia terapeutica de a decide aleator cand sa tipe §i candsa manifeste un comportament calm §i rezonabil va transforma

situatia problematica din "sau una sau alta", In "una §i alta" dinmodalitatile comportamentale, cu alte cuvinte, ea poate §i sastrige §i sa se comporte calm, In functie de ceea ce va decideea.

a data ce clienta a decis sa manifeste un comportamentaleator, copiii nu au mai considerat comportamentul ei previzibil§i drept consecinta comportamentele lor, care 0 determinau pemama sa tipe, au scazut In frecventa §i In intensitate.

In urmatoarele trei saptamani, strigatele mamei au capatat 0noua semnificatie: "mama este foarte ocupata atunci cand nueste calma §i rezonabila".


Aeest demers terapeutie i-a oferit c/ientei un mare grad delibertate in eeea ee prive§te natura eomportamentelor sale.

Atat eomportamentul de a striga, cat §i eel de a nu strigareprezinta reae(ii aeceptabile. Desigur, a nu striga implica 0 seriede comportamente care pot fi etichetate astfel: "a fi ctJlm §irezonabi/".

Decizia de a nu striga atunci cand in mod normal ar fi trebuitsa strige va reprezenta modificarea minimala care poate conducela solu(ionarea problemei.

Acest demers psihoterapeutic accepta clienta a§a cum esteea: nu este admonestata pentru ca se comporta intr-un anumitfel, nu i se cere sa se schimbe §i nu conduce la rezistente.

Idcca in lcgiHura eu cc anume trcbuic modificat dcriva din opiniaclicntului cu privire la modul in eare va arita realitatea taraproblcma-simptom.

In timpul intcrviului terapcutic, terapcutul ~i coterapeutii vorcauta sa claboreze un scenariu in care sa apara modul in care sc vaprezenta situatia, atunci dnd obiectivul terapeutic a fost deja atins.

Astfel, daca oprirea comportamentului copilului enuretic nu vamodifica nimic din relatii1e dintre parin!i ~i copil, probabil vamodifica imaginea parintilor asupra copilului ~i a acestuia din urmaasupra parintilor.

Solutia va consta probabil in demersul reatribuirii de semnificatii,sau a celui legat de problema "cinc estc vinovat" sau de une1easpecte legate de mediul inconjurator.

Indiferent de situatia specifica, terapcutul trcbuic sa cunoascace semnificatie atribuie clientul simptomului sau. Adcsea, aceastasemnificatie este descoperita atullei cand clientul este intrebat cumvor arata luerurile in cazul cand problema va fi rezolvata.

In cazul etiehctei "copil rau", absen!a cnurezisului nu estcsuficienta, pentru ca familia va considcra cii accsta va face altcevala fel de rau.

o data ce terapeutul a identificat accste etichete (atribuiri)negative, acesta poate realiza reetichetarea, substituind atribuirilencgative eu uncle pozitive (S h a z e r, 1982 a).

Un nou sistem de referinta (reetichetarea) trebuie sa fie doarsugerat clientului ~i noul eomportament bazat pe respeetivul nousistem de referinta va genera rezolvarea problemei de catre client.

Dun c k e r (1945) a realizat un experiment care iIustreaza rnodul'in care noul sistem de referinta (noi definitii, noi semnificatii)influenteaza ceea ce se va petrece: un grup de subiecti a primiturmatoarele materiale: chibrituri, lumanari ~i pioneze, fieearc dintremateriale aflandu-se in cate 0 cutie de carton. Al doilea grup aprimit ace1ea~i materiale, dar nu in cutii. Sarcina a constat inmontarea lumanarii vertical (pe un postament) pentru a lumina. S-aconstatat ca subiectii din grupu1 al doilea au rezolvat problemamult mai repede decat cei din primul grup.

Se pare ca pentru grupul 1, cutiile au fast definite ca ambalajc,'in timp ce pentru grupul al do ilea, acestea, necon!inand nimic, aufost mai repede identificate cu ni~te postamentc potentialc.

Din acest experiment rezulta faptul ca sistemele de referin!a(modurile de a vedea ~i de a defini 0 situatie) ~i etichetelc ata~atcacesteia dicteaza mai muIt sau mai putin ceea ce noi vedem sauintreprindem. Mai exact, punctul nostru de vedere determina cecace se va intampla ~i acest lucru nu este valabil numai in arti'i ~i~tiinta, ei ~i 'in viata cotidiana. Astfel, sistemele de referin!a ~ietichetele reprezinta expectatii care ne ajuHi sa dimensionam ~i saorganizam lumea. Orice fenomen concret poate avea diferite etichete,ceea ce inseamna ca poate fi privit 'in functie de diferite sistcme dereferinta.

Astfel, este pc deplin posibil ea eticheta "copilul ~tie ce sa facapentru a nu urina 'in pat", poate fi adesea suficienta pentru a initiaschimbari 'in modelul comportamental existent.

Exista 0 varietate de modalitati prin intermediul carora terapeutulpoate sa produca acceptarea ~i utilizarea respectivului sistel)l dereferinta. Astfel, familia poate fi solicitata sa observe ce este diferit'in serile dinaintea situatiei cand simptomul nu sc produce sau cceste specific diminetilor de dupa 0 noapte 'in care copilul nu amanifestat simptomul. De asemenea, ci pot fi solicitati fiecare saprevada'in secret daca va fi 0 noapte' cand se va produce simptomulsau 0 noapte 'in care acesta nu se va produce.

Raspunsurile la astt"d de sarcini trebuie sa conduca la constatareaunor diferente pe baza carora se va c1adi urmatoarea interventieterapeutica.

o sarcina minimal a, dar deloc simpla pentru un terapeut 111 prima~cdinta de psihoterapie ~i poate ~i in cursul altor ~edinte, este saproduca la client un anumit dubiu in legatura cu sistemul de referintasau cu cticheta pusa situatici problematice ~i cu comportamentul cederi va din acestea.

Astfel, dadi familia va ajungc sa se indoiasca de faptul carcspcctivul copil urincaza totdcauna in pat, atunci comportamentulaltcrnativ va dcvcni po sibil. In acela~i timp, daca mcmbrii familicise VOl' comporta diferit ~i VOl' observa diferentelc (ce se inHimplacfmd copilul nu prezinta simptomul), atunci ace~tia VOl' ajunge sase indoiasca in legiltura eu sistemul initial de referinta (eticheta),pc baza caruia au abordat problcma. Sistcmele de referinta ~icomportamentcle intcractioneaza ~i sc dcfincsc unul pc celalalt.

Forfa sistemului de referinta sau a etichetei reiese clar dincazul clientei (S h a z e r, 1979) care i§i descrie situatia in urmatoriitermeni: "am lasat handicapul meu sa ma infirmizeze".

Este vorba de 0 tanara care a suferit de poliomielita in

copilarie, iar la ora actuala trebuia sa poarte proteze pentrusustinerea picioarelor §i se sprijinea de 0 carja in timpul mersului.Clienta era de parere ca s-a adaptat handicapului sau pentru caera a§a de cand se §tia. Cu toate acestea, ea era respinsa debarbatii care 0 interesau §i considera ca handicaput era de vinapentru acest lucru. La inceputul terapiei, ea a afirmat pentruprima oara ca se simte deprimata din pricina handicapului sau.Ea avea 0 imagine de sine proasta §i se autoaprecia a§a cumcrfJdea ca este apreciata de ceilalti. Pentru a-§i reduce handicapul,ea a inceput sa ascunda carja atunci cand se afla in lume.

Interventia realizata de (S h a z e r, 1979 a fost focalizatatocmai pe eforturTe clientei de a-§i ascunde carja. I s-a sugeratsa poarte bastoane de forme §i culori neobi§nuite, pe care sa Ieexpuna deschis in rata celorlalti. Acest gen de comportamentsugera tarie psihica, facand 0 impresie pozitiva asupra celorlalti,

Speciali~tii In psihoterapia scurta acorda 0 atentie specialacaracterului holistic ~i sistemic al simptomului ~i demersului

125

care au inceput s-o trateze in mod diferit. Rezu/tatul a fost ca eaa fost capabila sa atraga barbatii pe care ii considera interesanti.

In ultima §edinta de psihoterapie, clienta a afirmat: "acum numai las handicapul meu sa ma transforme intr-o infirma".

Eticheta "infirma" determina modul ei de a aborda oamenii §isituatiile, in timp ce noua eticheta, §i anume aceea de "persoanaputernica" a ajutat-o sa dezvolte un nou tip de comportament,care a condus la reactii gratificante din partea celorlalti, acestfeed-back ajutand-o sa-§i mentina noul model comportamental.

Acest exemplu ilustreaza caracterul interactional al sistemelorde referinta §i al "etichetelor".

Astfel, cu cat ea se purta mai mult ca 0 in firm a (ascunzandcarja), cu atat oamenii 0 priveau mai mult ca pe 0 infirma §icercul vicios continua la nesfan:;it. in momentul in care ea ainceput sa se comporte diferit (i§i expunea bastoanele originale), ceilalti au inceput s-o priveasca ca pe 0 persoana sigurade sine §i §i-au modificat comportamentul fata de ea.

Desigur, descoperirea· noului sistem de referinta reprezintasarcina psihoterapeutului §i acesta trebuie sa fie sigur (in limitelerezonabile) ca noua eticheta se va potrivi clientului §i ca noulmodel de comportament adoptat de acesta va fi intarit de ceilalti.

Trebuie facula precizarea ca, de§i comportamentele eficiente§i diferite se declan§eaza intamplator, alegerea a ce anumetrebuie realizat in mod diferit nu este 0 chestiune de §ansa, cireprezinta sarcina terapeutului.

De exemplu, daca paclenta in cauza §i-ar fl rupt carja §i arfi utilizat in mod accidental un baston Interesant ca aspect, darar fi continuat s8-1 ascunda, aeest lucru nu ar fl fost relevant subaspectul modulul in care era perceputa de cellalti.

Terapia prln Intermedlul "reetichetarii" ofera clientului un felde oglinda care il ajuta sa vada lucrurile Tn mod direrlt.

De§i unei sltuatii I se pot aplica mal multe et/chete, nu toateacestea actloneaza la fel, unele contrlbulnd la aparitia ul1uicomportament adaptativ, altele nu.

Psihoterapii SClirtePsihoterapii sClwle124


tcrapcutic. Astfcl, 0 modificare in cadrul unuia din elementelesistemului de relatii interpersonale va afecta celclalte clemente ~irclatii ~i, bineinteles, sistemul in intregime.

Astfel, dadi 0 singura pcrsoana se va comporta in mod diferit,se va "sparge" deprinderea eolectiva de a interactiona.

Astfel, dad parintii copilului vor decide (a) este 0 problemasau (b) capilul este normal, sau (a) copilul este rau sau(b) copilulestc bolnav, sau (a) este 0 problema fiziologica sau (b) psihologid,atunci 0 modificare a relatiilor dintre parinti poate servi ca punctde plccare pcntru oprirea comportamentului simptomatic. Nuimporta prea mult dad certurile parintilor produc enurezisul lacopil sau daca enurezisul copilului ii face sa se certe, nici dadtcrapcutul considera ca simptomul este menit sa-i tina pc parintiimpreuna, ci doar faptul ca enurezisul ~i certurilc dintre parintisunt legate intre cle.

Secventa comportamentalil este urmatoarea:(1) cu cat copilul urineazamai mult in pat, cu atat parintii sc

ccarta mai mult ~i(2) cu cat parintii se ccarta mai mult, cu atat copilul urincaza

mai mult in pat.Conceptia holistica porne~te de la premisa ca oprirea certurilor

va conduce la disparitia simptomului, dupa cum disparitiasimptomului va conduce la eliminarea certurilor.

Deoarece sistemul de referinta ~i seeventele comportamentalesunt legate intre cle, demersul terapeutic va fi diferit in functie demodul in care familia abordeaza problem(i.

Astfcl, de pi Ida, daca familia considera ca enurezisul copiluluiconduce la certuri ~i eticheteaza situatia astfel: "enurezisul esterezultatul bolii sau faptului ca este yorba de un copil rau", atuncieste necesar ca terapeutul sa lucreze cu intreaga familie deodata ~isa intrerupa secventa patologica de comportament, introducand noicomportamente intre perioada de timp in care se produce enurezisul~i cea in care au loc certurile sau intre perioada de certuri ~i ceain care simptomul se produce.

Actiunea terapeutica doar asupra parintilor nu este eficienta dacaace~tia considera d doar copilul este vinovat de simptom. Actiunea

terapeutica asupra copilului singur este eficienta doar daca accstadore~te sa se debaraseze de simptom din motive personale.

In cazul in care parintii utilizeaza 0 alta etichetare, punandenurezisul eopilului pc seama certurilor dintre ei, atunei este eficientsa se luereze doar cu parintii ~i oprirea interactiunilor conflictualedintre ace~tia va duce cu probabilitate mare la disparitia simptomuluicopilului.

Exista situatii cand doar mama se prezinta la psihoterapie, punandproblema secventei enurezis - certuri in familie. Aceasta poateafirma faptul ca sotul ei nu este interesat de problema pentru ca elconsidera enurezisul ca fiind un comportament normal ~i ca dadsotia ar privi lucrurile "corect", ambele probleme (enurezisul ~icerturile) vor disparea de la sine.

In aceasta situatie, psihoterapeutul trebuie 5-0 ajute sa-~i modificereactiile la enurezisul copilului. Daca ea aecentueaza secvcnta"enurezis - certuri", atunci focalizarea initiala a terapiei va fi asuprareactiei sale la enurezisul copilului, iar daca ea va accentua secventa"certurile conduc la enurezis", atunci obiectivul initial al terapieiva fi modificarea comportamentului ei in relatia cu sotul.

Un alt aspect important al terapiei scurte, care asigura eficientaacesteia consta in crearea la pacient a unor expectatii pozitive inlegatura cu schimbarea.

Odata ce terapeutul a creat la client expectatii pozitive legate defaptul ca luerurile vor arata in mod diferit, a doua problema carese pune este ce anume a~teapta elientul sa fie diferit dupa cesimptomul a disparut, cunoscut fiind faptul ca ceea ce a~teptam sase intample influenteaza modul nostru de a ne comporta.

Astfel, dad cineva a~teapta sa se petread ceva diferit, atuncipare firesc sa intreprinda ceva diferit.

SCHEME ~I PLANURI DE INTERVENTIE

Studiind lucrarile ~i cazurile clinice ale lui Mil tonE r i c k son, terapeutul incepator se intreaba adesea ce se ascundcde fapt in spate Ie demersului intuitiv ~i aparent irational al genialuluiterapeut.

12X Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte

129

Solutiile oferite clientilor sai par adesea de domeniul magiei sauabsurdului, dc~i la 0 analiza mai atenta se observa ca acesta seconducca dupa ni~tc principii teoretice care insa pare au ascunseunci priviri superficiale.

Problema care se pune mai ales pentru terapeutii ineepatori esteaeeea de a putea aplica uncle reguli relativ clare cazurilor concrete.

Odata cu cforturilc intreprinsc de H a ley ~i We a k 1and(E r i c k son, H a ley ~i We a k I and, 1967), multe dindcmersurile terapeutice ale lui Mil ton E I' i c k son au fostsistematizate ~i organizatc in scheme-harti, aplicabile ~i in altesituatii, macar intr-o anumitii masura.

Bat est 0 n (1979) formuleaza ideca conform careia, pentruaceea~i situatic clinica (secventa patologica de comportament) potfi formulate scheme diferitc, evident fiind faptul cii aeestea secomplctcaza reciproc, de unde rczulta ~i avantajul activitatiiterapcutice in echipii.

Un cuplu a fost trim is la psihoterapie de catre consilierul In problemede droguri pentru ca acesta considera ca problema lor maritalafmpiedica tratamentul toxicomaniei. Ambii soti utilizau cocaina de treisau de mai multe ori pe saptamana §i acest lucru se petrecea de maimulti ani (S h a z e r, 1985 p. 50). Sotia, Jane, considera ca utilizareacomuna a drogului Ie distrugea casatoria §i dorea sa se lase de droguripentru a salva casnicia. Problema maritala era, In conceptia ei, legatade simptomele produse de consumul de droguri. Sotul, Ralph, nuconsidera consumul de droguri ca fiind 0 problema reala. Problemade care se plangea el erau certurile lor freCl/ente, care se sfar§eauadesea cu violente fizice, precum §i discutiile permanente In legaturacu drogurile. EI era de parere ca trebuiau oprite certurile §i conflictelepentru a sa/va casnicia.

In acela,\'i timp, ambii erau de acord in urmatoarele probleme:(J) utilizarea drogurilor ii elibera de plictiscala pc care ambii

o suporlau prost !>'i(2) oprirea consurnului de droguri putea ducela des·trarnarea disnTciei, la care amandoi fineau mult, pentru cain afara de droguri, ei aveau relativ puline lucruri in com un.

Acest tip de oscilatie intre "da" sau "nu" in ceea ce prive~teoprirea consumului de droguri a fost denumita de terapeutii de

orientare ericksoniana "capcanii sau legiiturii dubla"· (B ate son,Jackson, Haley ~i Weakland, 1956, Watzlawick,Be a vi n ~i J a c k son, 1967).

Realizand schema bazata pe legaturi duble a acestei relatii decuplu, rezuWi:

1) utilizarea drogurilor distruge disthoria; conflictele ~i certuri Ie,unele din ele in legatura cu drogurile sunt in continua erqtere;

2) dar utilizarea drogurilor ii scute~te pe soti de plictiseala, astfelincat dad abandoneaza utilizarea drogurilor, ciisatoria lor seva destrama;

3) evitarea acestei capcane ar putea fi realizata prin intermediu]separarii, dar acest lucru doresc sa-l evite ambii partcneri;situatia continua sa ramana nerezolvaHi de mult timp;

4) cre~terea consumului de cocaina ar putea fi 0 solutic descapare pI' in aceea ca ei s-ar simti mai relaxati, dar atuncieerturile in legatura cu utilizarea drogurilor se VOl' accentua~i VOl' tinde sa distruga mariajul.

A~a eum se prczinta situatia, cuplul pare condamnat sa pcrpetuczcla nesfiir~it acela~i cerc vicios ..

ConsuWlndu-se cu echipa, terapeutul Ie-a prezentat urmatorulmesaj de interventie inca de la prima ~edintii terapeuticii:

.,Avefi 0 problema (Wa tz I a w i c k ~i al. 1967, p. 52).Ni se pare, Ralph, ca problema voastra maritala esle exacerbatii

de consumul de droguri sau este chiar creata de droguri. Poale caar trebui sa oprifi consumul de droguri pentru a vedea ee seintampla. Day, pe de alta parte, noi suntem de acord eu tine, Jane.ca daca vefi opri eonsumul de droguri nu WI va mai ramane nilnie.Si nu veti avea timp sa creati ceva inainte ca mariajul vostru sa sedestrame. Pe scurt, nu ~'tim ce dracu veti face.

Va sugerez sa va gdndifi la ceea ce v-am spus ,vi sa va decideficum vefi acfiona". mai intdi".

Schema hazata pe legaturi duhle (Wa t z I a w i c k !>'iaI, J 967)contine mesaje de intervenfie care implica ideea ca lerapeutul vederelafia eclor doi astfel:

(1) oprirea consumului de droguri ar ji necesara pentru salvareacasniciei;

(2) continuarea consumului de droguri ar jt necesara pentrusalvarea casniciei;

(3) ambele alternative de mai sus pot conduce la destramareaclisniciei;

(4) orice alternativa la care cei doi S-QU gandit contine tn sineun mare risc pentru casnide;

(5) ei ar trebui sa mtreprinda 0 acflune la care nu s-au giindit.Plina la ,~edinfa urmatoare de psihoterapie, Ralph ~'i Jane au

redus consumul de droguri eu doua treimi, de,s'i utilizarea acestoraunna acela,s'i model. UlteriOl~jaril a comenta acest lucru, cei doiau inifiat ,vi alte activit(lfi noi, atlit tn com un, cat ,vi separat.

De.data aceasta, mesajulfitrnizat de echipa terapeutica s-a centrattn iurul temerilor terapeufllor m legatura eu 0 posibila reeadere.

o saptamfll1a mai Uirziu, Jane $i Ralph au raportat faptul ca aucliminat total drogurilc $i continuau activitati noi, at at in comun, cat$i separat.

Mesajul ulterior .de intervcntie se refcrca, de asemenea, la teama1n legi'itura cu recaderea, in special la eilt de repede se va produceaccasta.

Contactele ulterioarc care s-au intins pc 0 durata de 6 luni $i apoiun an, au indieat faptul ea nu a avut loe niei un fel de reeadere.

Cuplul a relatat ca re!atiile in familie s-au imbllnatatit, atat inaetivitatilc comllne, cat $i 1n eele individllalc.

Mesajul terapeutic eauta sa redefineasca situatia in a$a fel incatsa sugereze cuplului faptu] ca sunt necesare ni$te aqiuni dij'erite,eare sa nu se refere nici la continuarea eonsumului de droguri, nieila oprirea acestuia. In acela$i timp, se sugereaza in mod implicitideea ca oprirea consumului de droguri este neeesara, dar nu pentruci'i aeeasta va putea salva casnicia.

Situatia este definita de terapeut astfel in cat 'sa se sugereze faptulca eei doi trebuie sa creeze eeva pentru a-$i salva casnieia.

Este evident faptul ca aeeasta interventic incearea sa introducaun nou element (0 nona problema) $i anume aceca de a intreprindeeeva diferit pentru a salva mariajuI, in fclul aeesta putandu-se spargeeereul vieios.

Wi II i a m de 0 c kh am, filosof din seeoluI 14, spline a ea"daea un Iueru poate fi realizat eu mijIoaee mai putine este inutilsa fie reaIizat cu m~jloaee mai multe".

Accst sfat cste deosebit de important pentru psihoterapeutiispeeializati in terapii de scurta duratii, eare trebuie sa gaseasea eeamai simpla explicatie $i· interventie care se potrive$te.

Pentru a respecta criteriul eficientei, schema situatiei terapeutieetrebuie sa reprezinte 0 imagine in oglinda a situatiei patologice.

Conceptul de "schema in oglinda" in psihoterapia scurta apartinclui Bateston $i a1., 1956.

Aceste scheme "in oglinda" bazate pe legaturi dub1e sunt importante eel putin din trei motive:

1) problema simptom este descrisa ca avand un caracterinterpersonal, :rara referire la ceca ee se petrece in psihiculcelor doi parteneri;

2) problema simptom este descrisa ca avand loc intr-un anumitcontext, care faciliteaza definirea comportamentelor $i

3) modelul de interventie terapeutica (modalitatea) de a actionacu promptitudine este realizata pe baza acelora$i criteriicontextuale $i interactionale a~a cum sunt ele interpretate decatre psihoterapeut.

Sub aspect metaforic, interventia de tip capcana sau legiituradubIa, poate fi asemanata cu 0 cheie care se potrive$te unui lacat.Importanta este insa elaborarea unor astfel de interventii (chei)care sa se potriveasca mai multor situatii asemanatoare (lacate).

Ceea ce este interesant la acest gen de psihoterapiescurta, csteafirmatia lui S h a z e r (1985) care spunea ca nu este neaparat sacunoi?ti in detaIiu structura "lacatului" pentru a gasi "cheia" potrivita.

Deoarece "pIangerile" (acuzeIe) clientilor sunt constructii complexe $i interventiile terapeutice trebuie sa fie la fel de eompIexc,pentru ca, daca acestea ar fi simple, clientii le-ar descoperi singuri.Dar, ai?a cum sublinia M il ton E r i e k son (1985), de cele maimulte ori, clientii nu $tiu exact care este problema $i din acestmotiv nu pot descoperi nici solutia.

i30 Psihoterapii sClirtePsihoterapii scurte

PRINCIPIUL OCKHAM (SHAlER, 1988)

]3\

132 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte133

Cu toatc accstea, speciali~tii in psihotcrapic scurta izbutesc sarezolve probJemele complexe ale clientilor rapid, eficient ~i prinintermcdiuJ unor intervcn~ii minimale. Secrctul consta doar in aceeaca interventia trebuie sa sc potriveasca cu natura problemei.

Pentru a fi adcc.vata (potriviHi) situatiei clinice, interventiapsihoterapeutica trebuie sa se. bazeze pe:

(1) Pereeptia ~i interpretarca pe care 0 realizeaza terapeutulasupra structurii simptomelor (acuzelor) clientilor.

(2) Perceptia pc care 0 arc terapcutul in legatura cu ctichetarcape care 0 realizeaza c1icntul in legatura eu problema sa (cum anumeo interpreteaza), in a~a fel incat de aici sa izvorasca solutia.

Interventia trebuie sa fie adecvata in a~a fcl ineat(3) sa se potriveasca schemei de reprezentare a problemei ~i(4) sa se potriveasca conceptiei clientului despre lume, cu

precizarea insa ca aecsta trebuie sa contina in sine 0 diferenta caresa conduca la 0 solutie satisflicatoare.

COOPERAREA - (ONDIJIE A TERAPIEI EFICIENTE

Schimbarea terapeutica reprczinta un proces interactional, procescare 11implica atat pc client cat ~i pe terapeut ~i nu 0 actiune pccafe 0 intreprindc terapcutul asupra clientului care 0 suporta inmod pasiv.

Actiunea psihoterapeutica nu se aseamana eu 0 interventiechirurgieala sau eu repararea unui televizor, tinand seama mai alesde faptul ca paeientii niei nu-~i prezinta problema in mod clar, cuoeticheta preeisa, ci sub forma procesuala, ei in~i~i at1andu-se, atuncieand se prezinta la terapeut, intr-un proces permanent de redefinire~i claritate a acesteia (E mer son ~i Me s sin g e r, 1977).

ClientuJ ~i terapeutul trebuie sa eonstruiasca impreunasituatiaproblematica ~i sa gaseasca solutia acesteia.

Clicntul este eel care initiaza procesuI de schimbarc prin simplulfapt ca se prczintii cu problema sa la terapeut. Deoarecc, pacientiidcfinesc problema lor ea pc ccva ce nu poate fi rezolvat (de aceeaapeleaza la ajutor), noua definire a problemei, realizata impreunacu terapeutul, trebuie sa imp lice faptul ca problema este rezolvabila.

Clientii care se prezinta la terapie sunt cantonati in problemeleJor datorita conceptiei lor cu privire la acestea (Ei privesc "sticla"pc jumatate goala).

Tcrapeutul care dore~te sa-l ajute pc client trebuie sa adopte 0atitudine prin care nici sa nu-l aprobe, nici sa nu-l contrazica, ci sagaseasca eventual 0 a treia varianta viabila.

A~a cum arata Milton Erickson (dupa Shazer, 1985,p. 66), "pacientii vinla terapeut pentru ca nu ~tiu exact de C0 vin.Ei au probleme, pentru ca altfel nu ar fi venit, dar, deoarece nu ~tiuexact care sunt problemele lor, ei nu Ie pot comunica terapeutuJui.Ei pot face doar relatari confuze in legatura cu nemultumirilc Jor.Terapeutul asculta ceea ce spun ace~tia, bazfmdu-se pe experientasa, nu ii este clar despre ce este vorba, dar este con~tient de faptulca nu ii este claro Si, in aceste eonditii, terapeutul trebuie sa inducaschimbarea la clientul sau, macar 0 mica schimbare, pentru ca acestaa~teapta schimbarea. Pacientul va accepta orice midi schimbare ~iaceasta schimbare se va accentua in acord cu expectatiile ~i nevoilesale. Acest proces este asemanator celui in care un bulgarc dezapada se rostogole~te de pe un deal, marindu-sedin ce in ce maimult, pana cand se transforma intr-o avalan~a (dupa Go r don ~iMeyers-Anderson, 1981, p. 16-17).

Este evident faptul ca, pentru a gasi solutia, terapeutul trcbuicsa adopte un stil interactional de cooperare cu clientul sau.

Dupa ce a luat decizia referitoare la natura problemci ~i a alcatuitschema demersului terapeutic, psihoterapeutul va trasa clientuluiprima sarcina pentru acasa.

Schemail ajuHl pe terapeut cum sa raspunda solicitariJor ~ireactiilor clientului intr-o maniera cooperativa.

Mai precis, in prima ~edinta de psihoterapie, terapeutul traseazaclientului 0 tema concreta pentru acasa ~idad aceasta este indeplinitaexact, atunci este util sa se traseze 0 noua sarcina concreta.

In cazul in care clientul relateaza ca nu ~i-a indeplinit sarcinapentru acasa, atunci este indicat sa nu se mai traseze 0 alta sarcinain respectiva ~edin!a de psihoterapie.

Daca pacientul raporteaza ca a adus unele modificari sarciniitrasate, atunci terapeutul va trasa 0 Doua sarcina care sa fie foartcu~or modificabiHi sau sarcina care sa implice 0 alegere.


Shazer (1985, p. 68)

Cand relatarea c1ientului este vaga sau confuza, ~i sarcinaterapeutica trasata trebuie sa aiba un caracter vag ~i confuz.

Accasta inseamna de fapt ca aqiunea terapeutului trebuie sa fiein acord cu raspunsul c1ientului, totul desta~urandu-se ascmanatorcu un joc de tenis. Actiunea tcrapeutului, a~a cum spuneam, trebuiesa corespunda reactiei clicntului, dar sa fie suficient de diferitapcntru a producc 0 modificare.

ReaJizata in accst mod, prina ~edinta de psihoterapie are uncaractcr diagnostic, terapeutul incercand sa descopere l11aniera in

care clientul coopereaza ~i apoi sa-~i conduca interventia in functiede aceasta maniera. Relatarile c1ientului din cursul ~edintelor viitoarc11 inforl11eaza pc terapeut in legatura cu stilul de cooperare alclicntului ~i terapeutul i~i modifica, daca cstc cazul, modul deinterventie.

In demersurile sale ulterioare, 5 h a z e r (1985) ~i echipa sa auajuns la concluzia ca stilul cooperativ gen "meci de tenis" trcbuiecumva depa~it, insensul ca acesta trebuie sa initiezc (sa produca)anumite reactii la clientii sili.

Cu toate acestea, accentul in prima ~edinta, este pus pe stabilircaraportului ~i pc initierea cooperarii cu clientul.

Ceea ce trebuie sa realizeze terapeutul este sa modcleze proccsulschil11barii in a~a fel incat, procesul de schimbare sa ia 0 astfel dcdirectie indit c1ientul sa-~i rezolve problema. Contextul terapeutictrebuie utilizat in mod constructiv in a~a fel incat sa sc creeze faclient expectafia cu privire fa 0 schimbare observabWi.

In loc sa activeze rezistentele, respectiv declan~area luptcic1ient-terapeut sau schimbare-non-schimbare (5 h a z e r, 1979 c;1982 a), abordarea lui 5 h a z e r are, a~a cum am mai subliniat, uncaracter cooperativ.

Trebuie sa avem in vedere faptul ca notiunea de rezistenta nureprezinta dedit 0 metafora care descrie anumite cOl11portamcntecare se petree in contextul terapiei. Mai precis, daca terapeutul sea~teapta la rezistente din partca clientului, atunci el nu va scsizaincerciirile acestuia de cooperare, in schimb, dad el soJicitiicooperarea, rezistentele nu se VOl'manifesta.

Atunci cand c1ientii se prezinta la psihbterapie' cu problemelclor, expectatiile lor pentru vii tor sunt ca lucrurile VOl'merge "dinrau in mai rau". Fieeare incercare nereu~ita de rezolvare a problel11eiconduce la intarirea expectatiilor legate de e~ec ~i, astfel, pacientiiajung sa evalueze problema lor ca fiind 0 problema nerezolvata.

Modificarea acestor e):(pectatii se va produce atunci cand sc vaproduce 0 anumita schimbare In conditiile ce caracterizeaza situatiaproblematica. Terapeutul, ca sursa investita cu autoritate, trebuie samodifice aceste expectatii ~i sa genereze schimbarea.

1

Daca nu

indepline~tesarCIna

Atuncinu setraseaza

SarCInI sause dausarcini

op(ionalesau indirecte

!Raspuns

1

Daca

reaqioneazavag

Dadi

implica

opozi(ic

11

Prima interven(ie (sarcina)!Relatarea cu privire la reac(ie

//l\~Daca e Daca e

indeplinita modificata(direct) ca atare

1Atunci Atllnci scAtunciAtllnci

continuatraseazasarcinasarcini Ie

trasarca desarCInItrebuie satrasatc

SarC1l11indirectc sauimp lice untrebuie

directcmodificabilcpotentialsa aiba

11

care saun caracterpcrmita

vagopozi(ia

1!Raspuns

Raspuns

136 Psihoterapii scurtc Psihoterapii scurte 137

Astfel, de pilda, un cuplu s-a prezentat la terapie pentru ca ccidoi soti se certau in continuu. Dc fiecare data ei i~i promiteau lorinsu~i, parintilor, prietenilor ca vor inceta sa se mai eerte, dar defiecare data 0 luau de la capat.~·

Atunci cand terapeutul i-a solieitat pc cei doi soti certareti sa-~idcscrie viata lor in comun, terapeutul a valorizat pozitiv tot ceca cerealizau cei doi ~i care era benefic pentru ambii (adresiind complimente sau mesaje de incurajare), fapt ce a reprezentat 0 primatreapta in eonstruirea expectatiilor pozitive in legatura cu viitorullor in calitate de cuplu.

Desigur, in cadrul oricarui cuplu mai exista momente de dezacordsau de cearta, situatie in care terapeutul i~i va formula interventiaastfel incilt eventualelc diseutii in contradietoriu sa nu mai capeteun caracter problematic, ci sa fie privite ea aspecte normale aleexistentei.

Terapeutul specializat in terapia scurta trebuie sa reactioneze laorice mica sehimbare pc care s-o interpreteze ca un semn ca lucrurilemerg spre binc. Nu importa dacii unica schimbare reprezinta uncomportament nou sau diferit, 0 exceptie de la regula genera1a deconcluita a clientului sau ceva ce aparent nu are nici 0 lcgatura cusimptomul. Orice schimbare reprezinta 0 c1iferenta pe baza ciireiase poate construi solutia terapeutica.

In orice caz, orice schimbare va reprezenta un pas in directiaconstruirii unui nou set de expectatii, care va conduce la rezolvareaproblemei. Terapeutul trebuie sa utilizeze orice sehimbare spontanain comportamentul clientului, chiar daca aceasta nu reprezintaconsecinta c1erllersului terapeutic.

A~aellmsubliniaMilton Erickson (cit. Haley, 1976b,p. 406), "obiectivul psihoterapiei este de a-I ajuta pe paeient inmodlll eel mai adeevat, potrivit ~i acceptabil.

In aeordarea acestui ajutor, terapcutul trebuie sa-i acordeclientului deplin respect ~i sa utilizeze orice face sau prezinta acestadin urma. Accentul tr~buie sa cada, mai ales, pc ceca ce facepacientul in prezent ~i pe ce va face el in vii tor ~i nu pc ceca ces-a petrecut in trecutul inclepartat. Sensul psihoterapiei trebuie safie adaptarea pacientului pentm prezent ~i viitor".

Mil ton E r i c k son aborda fiecarc pacient cu expectatia dischimbarca n1.1este doar posibila, ci inevitabila, terapeutulcomportandu-se ell atata incredere, ca ~i cum ar fi fost foarte surprinsdadi schimbarea Uti ar fi avut loc (H ale y, 1967 a).

o data create expcctatiile pozitive in legatura cu schimbarea,aceasta se va produce cu adevarat.

Dqi acest clemers terapeutic nu tine seama de trecut (capsihanaliza), totu~i se pot utiliza anumite clemente legate desueeesele trecute, exp1ieabile sau accidentale, pentru a cre~teincrederea in sine a clientului ~i pentru a contribui la construirea

setL}lui de expeetatii pozitive cu privire 1a vii tor.In psihoterapia scurta, terapeutu1 a~teapta ~i este sigur di

schimbarea se va produce rapid.

lEHNICA BIlE! DE CRISTAL

Aceasta tehnica a fost pusa la punct de Mil ton E r i c k son,care a utilizat-o pentru 0 varietate de prob1eme.

Aceasta tehl1icii este utilizata pentru a realiza 0 proiectare inviitor a pacientului, intr-un vii tor fericit, in care sil11ptomul sauproblema nn l11ai exista.

Tehnica se poate ap1ica atilt in trans a hipnotica, dar ~i in afaraaeesteia (S h a z e r, 1985). eu ajutorul acestei tehnici, clientuli~iconstruie~te propria solutie care poate apoi sa scrvcasca ghidariiprocesului terapcutic.

A~a cum a conecput S h a z e r (1985), tehnica aceasta a constatinitial din vizualizarea mai multor bile de cristal.

I se cere c1ientului sa vizualizeze i11 prima bila de cristal 0al11intire plikutii din trecut, pc care a uitat-o. Aflilndu-se in transahipnotica, acesta este solicitat sa descrie amintirea respectiva cucat mai multe detalii, acordand 0 atentie deosebita mai ales la cecaee fae cele1alte persoane. Apoi amintirea este a~ezata 1a locul ei ~ic1ientul este seos din transa.

Aeeasta prima ctapa serve9te unnatoare1or obiective:a) sa-l familiarizeze pe e1ient eu tehnica bilei de cristal;

Psihoterapii SClirte Psihoterapii scurte 139

b) sa se eoneentreze asupra comportamentului propriu ~i asupracomportamcntului celorlal!i;

c) sa realizeze faptul ca lucrurilc uitate pot fi actualizate,. dupacum ~i invers, eele memorate pot fi uitate.

Tehnica se repeta de mai multe ori pfma dind pacientul scfamiliarizeaza cu aceasta.

A doua treapta implica reinducerea transei ~i solicitarea clientuluisa vizualizeze in bila de cristal un eveniment recent, dar pe care I-auitat in mod surprinzi'itor.

Se sugereaza clientului ea respectivul eveniment sa reprezinteun succes recent sau 0 situatie care sa fie 0 exceptie de laeomportamentul simptomatie. Indiferent in ce consta amintirea, i secere clientului sa-~i descrie propriul comportament, preeum ~icomportamcntul eelorlalte persoane implicate in situatie. Dupaincheierea transei, terapeutul reorienteaza discutia spre subiectcleabordate imiinte de inducerea transei.

Etapa a treia este cea mai importanta pentru ca in cursul acestciaclientul cste orientat catre vii tor.

La inceput, dupa inducerca transei, trcccrea timpului cste deserisain detaliu ~i apoi aceasta este astfel dirijata incat sa devina tot maivaga. Clientului i se cere sa priveasca in bi la de eristal, tara sa sespecifice faptul ca estc yorba de 0 anumita data sau ora ~i atuneicand va reveni din transa sa-~i aminteasca faptul ca a rczolvatpozitiv problema.

In etapa a patra, bila de cristal cste utilizata pcntru ca pacicntulsa-~i aminteasca ~i modul in care a rczolvat problcma, reactiile salela acest proces, prceum ~i reactiilc celorlalte pcrsoanc implicate.Clientul este apoi scos din transa, reorientat spre realitate ~i sediscuta dcspre ceva ce nu are legatura cu problema ~i cu vizualizareain bi la de crista!.

Utilizandu-se aeeasta tehnicii, de regula, clientul gilse~te singursoJutia, dupa un anumit timp ~i, adesea, solutia gas ita nu este eeaimaginata in transa hipnotiei'l.

Ulterior, S h a z e't (1985) a ineeput sa utilizcze tehniea ~i inafara transei hipnotice, solicitandu-i subiectului sa vizualizeze instare de veghe raspunsul la intrebarea:

lOCum VOl' arata luerurile pentru tine ~i pentru eeilalti atuneieand problema ta va fi rezolvata?"

Foarte multe persoane sunt capabile sa realizeze 0 proiectiepozitiva in viitor ~i in afara transei hipnotiee.

Ceea ce este important este ea paeientul, 0 data ee a realizatimaginea vietii sale viitoare in absenta simptomului, va intreprindeceva diferit, in mod spontan, astfel ineat viziunea eu privirc laviitor sa devina realitate. Deoarece este relativ difieil de prognozatvariante incununate de succes in domeniul problemelor umane, estcindicat ca terapeutul ~i clientul sa eonstruiasca impreuna solutiialternative de rezolvare a situatiei pentru care a fost solicitata terapia.

D-na lonescu a solicitat hipnoza pentru ca aceasta a ajutat-ope mama ei sa se lase de fumat dupa 25 de ani. Clienta, mamaa doi copii mici (sub §ase ani), suferea de atacuri de panica §is-a prezentat la psihoterapie pentru ca mama ei a refuzat s-omai insoteasca permanent la cumparaturi.

Pacienta a divor(at in urma cu trei ani §i de atunci, datoritaatacuri/or de panica, trebuia sa fie permanent insotita in ora§ demama, prieteni sau vecini. Aceasta a solicitat ajutorul pentru caatacuri/e de panica se amplificau tot mai mult §i se temea ca-§iva pierde prietenii, pentru ca ii sacaia prea mult, §i ca vecinii varincepe s-o evite. in momentul prezentarii la terapie ea nu setemea doar sa mearga la piata, ci in orice aft loc aglomerat.Temerile ei Ii influentau tot mai muft viata §i ea a inceput sa sesimla singura §i izolata. in acela§i timp, ea nu putea cunoa§tebarbati pentru ca se temea sa intre in situatiile in care i-ar puteacunoa§te.

in afara de daua atacuri de panica pe care le-a prezentatimediat dupa div0r(, pacienta nu a mai avut nici unul, pentru eanu s-a mai expus nici unei situatii anxiogene, ea deplasandu-sein permanenta insatita de cineva.

Etapa intai §i a doua a terapiei au durat patru §edinte. Lainceput, vizualizari/e ei in bi/a de crista I pareau ni§te filme realizatede altcineva. Chiar dupa ce s-a obi§nuit cu tehniea, pacientei iivenea greu sa descrie ce se intampla exact in scena respectiva.

La un moment dat, terapeutul s-a dee/arat mUltumit, deoarececlienta a trait 0 situatie psiho-sociala ca fiind incununata desucces.

in §edinta a cincea s-a trecut la etapele trei §i patru. Clientaa avut unele dificultati fn etapa a patra, a ie§it spontan din transa,dar a reintrat fn transa tot fn mod spontan. La sfar§itul §edintei,e/ienta a zambit §i a adresat multumiri terapeutului. La §edintaurmatoare, ea a relatat faptul ca fn cursul ultimei saptamani amers singura la piata, a simtit ca atacul de panica tinde s-ocuprinda, dar nu i-a permis sa puna stapanire pe ea. Oupa atreia ie§ire nefnsotita, temeri/e ei au disparut complet §i nu aumai aparut timp de un an de zile, dupa care pacienta a fostscoasa din evidenta. Pacienta a relatat faptul ca ceea ce a vazutfn bila de cristal nu era deplasarea ei la piata §i ca solutia i-aparut mult mai simpla decat s-ar fi 8§teptat.

0-1. Radulescu, tanar inginer, de 27 de ani, s-a prezentat lapsihoterapie pentru tulburari de dinamica sexuala: nu a mai avuterectie de cinci ani. Cu doi ani fnainte, acesta a divortat de sotie,aceasta plecand fn strainatate pentru a face cariera profesionala.

Pacientul punea divortul pe seama dificultatii sale de erectie,dar, In acela§i timp, considera ca difieultatile sale au stat §i fncalea carie rei sotiei sale, altHa timp cat au fost casMoriti. Aeestase a§tepta ca dupa divort, devenind mai liber §i mai aetiv subaspect social, dificultatile sale sa dispara, ceea ce nu s-afntamplat. in ultimii cinei ani, pacientul a urmat diverse tipuri depsihoterapie, atat singur, cat §i fmpreuna cu fosta sotie. Oe§i nuse mai simtea deprimat, pacientul prezenta fn continuare problemarespectiva, fapt ce I-a determinat sa solicite hipnoza. inainte decei cinci ani, paeientul nu a prezentat nici un fel de difieultatisexuale. Problema s-a instalat fn al trei/ea an de casnicie.Pacientul a discutat de multe ori despre aceasta problema cu

terapeutul sau §i cu aoua femei cu care se fntalnea din cand fncando Cu totii au ajuns la concluzia ca acesta nutrea unresentiment pentru cariera stralucita a sotiei sale §i poate chiarura femei/e. Pacientului nu i-a convenit cone/uzia respectiva §i

s-a decis sa-~i rezolve problema pentru a dovedi tuturor ca s-auIn~elat.

Domnul Radulescu s-a straduit atat de tare sa intre In hipnoza,

Ineat abia la a treia ~edin\a a reu~it Cll adevarat acest lucru.Acesta facea sport, baschet, pe eare-Ilua foarte tare In serios.

in perioada aceea, echipa din care facea parte a cazut de peloeul trei pe loeul opt In campionat, datorita ratarilor sale la

aruncarile la co~. Pacientul a urmarit Inregistrarile video eumeciurile respective pentru a vedea ce anume a gre$it. Terapeutuli-a sugerat ca ar fi mai bine sa se vizualizeze pe sine marcandcorect, dar, din pacate, nu existau inregistrari video cu aruncarireu~ite.

Terapeutul a indus hipnoza, cerandu-i sa Inchida ochii, sa se. imagineze pe terenul de baschet $i sa-$i reprezinte imaginile,sunetele, mirosurile $i senza\iile fizice asociate cu prezen\a sape teren. $edin\a de hipnoza s-a terminat dupa ce c1ientul ~i-areprezentat doua aruncari reu~ite.

La $edin\a urmatoare, clientul a raportat faptul ca s-acomportat bine pe terenul de sport $i a fast gata pentru 0 nouainductie hipnotica, In cursul careia i s-a sugerat sa-$i aminteascaaruncarile reu$ite la CO$. Apoi a fost utilizata tehnica bilei decristal, cerandu-i-se sa-$i aminteasca un act sexual reu$it. La

sfar$itul :;>edin\ei, pacientul a declarat: "daca $i aceasta bila decristal functioneaza a$a cum a func\ionat cealalta, In searaaceasta rezolv problema!". Terapeutul i-a sugerat sa nu fie chiaratat de sigur de acest lucru. Din pacate, intalnirea nu a mai avutloc, a$a ca pacientul nu a putut sa-$i verifice cu acel prilejpredic\ia. $edin\a urmatoare de psihoterapie a fost utilizata pentrua proiecta succesul pentru 0 perioada nedeterminata din viitor.Apoi bila de cristal a fost din nou folosita pentru a retn3i succesele§i e§ecurile Intalnite In drumul catre rezolvarea totala a problemeisale.

Deoarece, clientul avea tendin\a de a se stradui prea tare,terapeutul s-a temut ca acesta va interpreta orice e§ec ca pe 0catastrofa §i, din acest motiv, a sugerat ideea ca §i e§ecul face

141Psihoterapii scurtePsilioterapii scurte140

i


parte din drumul spinos catre succesul deplin (prevederearecaderilor). Peste trei saptamani, clientul a relatat despre primulsucces, care a mai fost umIat de doua e§ecuri. Dupa un an,clientul $i noua sotie s-au prezentat la psihoterapie pentruproblemele pe care Ie aveau cu educatia copilului §i au relatatca viata sexuala merge perfect.

Marian a trimis-o pe Paula la psihoterapie pentru ca geloziaacesteia devenise insuportabila (caz adaptat dupa S h a z e r,1985).

Terapeutul a constatat ca §i pentru ea gelozia reprezenta 0problema. in cursul primului interviu terapeutic acesta a intrebat-o"de unde va afla Marian ca problema ta este rezolvata?".

Din discutii a rezultat faptul ca Marian era un tanar lini§tit,care abia daca scotea cateva cuvinte In societate. Totul era Inregula Insa pana cand acesta se adresa unei femei. in acestmoment, Paula declan§8 0 scem~ §i pleca acasa. Glientaconsidera ca problema va fi rezolvata atunci cand Marian va

putea vorbi unei femei In prezenta sotiei sale, fara ca aceastadin urma sa se lnfurie ..

Terapeutul a Intrebat-o daca ea ar trebui sa-§i modificesentimentele sau daca ar fi suficient daca ea §i-ar manifestaintr-o mai mica masura sentimentele de gelozie. Paula a spusca Marian nu va sesiza diferenta §i ca acest lucru ar fi suficient.

in momentul respectiv, Paula se afla In Bucure§ti doar pentrua-§i rezolva problema, ea fiind doar In contact telefonic cu Marian.

Gei doi sperau ca psihoterapia va salva relatia dintre ei §i audecis ca ea sa revina acasa doar dupa ce problema va firezolvata. Deoarece, partenerii nu se vedeau unul pe celalalt,era greu de ghicit cand va fi momentul ca Paula sa se lntoarcaacasa. Paula a afirmat ca acel moment ar fi cand ea va da un

telefon neanuntat, nu-I va gasi acasa pe Marian §i nu se vaenerva. Interesant este faptul ca sotul nu i-a dat pana In prezentnici un motiv de gelozie Paulei, singura problema fiind faptul cael can versa cu alte femei. Din interviu a rezultat faptul ca Mariannu-i dadea sotiei atentia pe care aceasta §i-o dorea. Ea era

convinsa ca In fundul suf/etului SEW acesta 0 iube§te, dar, dintr-unmotiv sau altul, era incapabil sa i-o arate.

Terapeutul i-a prezentat Paulei urmatorul mesaj ca reprezentand prima treapta a tehnicii bilei de cristal:

"in primul rand se pare ca tu §i Marian tineti suficient de multunul la cela/alt pentru ca altfel nu ati fi alocat acest timptratamentului a ceea ce voi numiti gelozie. Gred ca gelozia"reprezinta modalitatea prin care tu Ifi manife§ti dragosteapentru Marian. De fapt, se pare ca tu manife§ti suficienta afectiunepentru amandoi.

Analizand ceea ce ai spus, ma lntreb daca tu Incetezi sa-timai manife§ti atata afectiune In public, de unde vor §tii ceilalti cavoi apartineti unul celuilalt?

incepand de acum §i pana data vii/oare, a§ dori sa-ti aminte§tide momentele cand Marian ti-a aratat afectiunea pe care 0 poartaIn inima sa §i anume cand §i unde se simte el suficient de Inlargul sau pentru a 0 face".

La §edintele urmatoare, Paula a descris In detaliu rarele ocaziicand sotul i-a aratat afectiune. Ea s-a bucurat ca i-a fost trasataacest fel de sarcina pentru ca aproape ca uitase de evenimentelerespective. Glienta §i-a amintit, de asemenea, ca lncrederea pecare i-o arata Marian In calitate de partener de afaceri reprezentaun alt semn ca acestuia Ii pasa de ea. Gei doi erau atat defericiti sa lucreze lmpreuna incat Paula ar fi acceptat chiar sarenunte la relatia de dragoste daca ar fi fost necesar, pentru apastra relatia de munca. Glienta a afirmat §i faptul ca s-a ganditmai bine §i ca, lntr-adevar, terapeutul are dreptate. Marian nu~iarata suficienta afectiune §i ea lncerca sa utilizeze gelozia pentrua-I provoca sa··i acorde atentia §i dragostea pe care §i-o dorea.Paula considera ca problema va fi rezolvata atunci cand Marian

Ii va arata In mod spontan afectiune sau Ii va spune: "te, iubesc".in continuare, clienta §i terapeutul au discutat despre mijloacele

pe care ea le-ar putea utiliza pentru a scoate la ivea/a afectiuneacare credea ca e ascunsa In sufletul lui Marian.

Terapeutul i-a prezentat urmatorul mesaj care implica, deasemenea, utilizarea bilei de cristal:


/

"Tn primul rand ma fntreb ee se va intampla daca tu nu-ti veimai manifesta gelozia pentru a proteja relatia ta de afaceri. Marians-ar putea sa reactioneze. in acela§i timp, cred ca uncomportament pasiv nu este suficient, pentru ca Marian ar puteacrede ca nu-ti pasa, ca ti-ai pierdut interesuf pentru el.

in al doilea rand, ar trebui sa te comporti mai enigmatic pentru

a-I provoca gelozia fara sa faei de fapt nimic.in al treilea rand, probabil ca ar trebui sa fii pasiva §i

seducatoare in aeela§i timp, fapt ce i-ar pulea declan§a

exprimarea afeetiunii.incepand de acum §i pana la §edinta viitoare a§ dori sa te

gande§ti la diferentele pe care Ie vor produce aceste trei schimbariin relatia voastra.

Imagineaza-ti eum va reactiona el atunci cand tu vei faceeeva diferit".

Dupa trei zile, elienta a revenit la psihoterapie afirmand ea avizualizat in bila de cristal un viitor eare nu-f includea pe Marian.

La inceput ea a fost §oeata de aceasta idee, dar cu cat 5egandea mai mult la aceasta, cu aWt S9 sifptea mai u§urata:"daca ef nu 0 iubea, ea nu trebuia sa ramana eu el". Gandindu-semai bine, ea a decis ca nu-i va mai spune ,;te iubesc" cand Ii vatelefona din nou §i va fi atenta daea va aparea vreo diferenta.De asemenea, eiienta a decis ca va pleca acasa pentru ca dacaMarian nu-i va arata in mod spontan afectiunea, atunci ea va §tica s-a in§efat in privinta sentimentelor lu! fala de ea. Ea a hotaratca nu-i va acorda afectiunea §i nu se va eomporta seducator §imisterios. in cazul in care el rlU simte nevaia sa-i arate ca tine

la ea, ea nu va mai eauta sa provoaee la. ef manifestarea

afeetiunii.De asemenea. ea s-a hotarat sa nu mai manifeste niei

sentimente de gelozie.La urmatoarea convorbire telefonica ea nu i-a mai spus ea if

iube§te §i niei el nu i-a spus nimic.Dupa doua zile, Paula i-a telefonat spunandu-i ca se intoarce

acasa §i el i-a raspuns: "E bine. Fam simtit /ipsa".

Aceasta afirmatie a convins-o ca merge pe un drum coreet §ica se poate descurca §i daca relatia lor va lua sfan}it.

in finalul terapiei, terapeutul i-a transmis urmatoruf mesaj:"Sunt impresionat de decizia ta precum §i de faptuf ca ai

pus-o in ap/icatie atat de repede. Ceea ce ai afirmat astazi maface sa ered ca poate Marian nu este demnde tine §i deafeetiunea ta. Nu sunt insa sigur ca luerurile stau chiar a§a,pentru ea poate eeea ee eredeai ea este aseuns in suffetulluiMarian se affa eu adevarat aeolo, dar daea nu poti scoate laiveala sentimentele lui eomportandu-te in mod pasiv, poate caa§a stau lucrurile. Ma intreb daca e§ti dispusa sa a§tepti aniintregi p€ma cand iti va acorda un mie semn de dragoste ?".

La acest mesaj, elienta a raspuns:"Sunt dispusa sa a§tept eateva saptamani, poate chiar cateva

funi, dar in nici un caz ani de zile". Din relatarile unei rude

apropiate eei doi se af/au inca impreuna dupa §ase lunl.

Exemplele prezentate mai sus evidentiaza faptul ca, fie ca se utilizeaza transa, fie ca nu, ~edintele de psihoterapie scurta seamana cuceea ce se petrece in hipnoza pentru ea modifica atitudinile ~imodeleleobi~nuite de comportament prin utilizarea unar sugestii indirecte,acestea dec1an~and noi tipuri de asociatii ~i actualizand disponibilitatile latente ale pacientului pentru a implementa anumite scopuriterapeutice" (dupa E r i c k san, R ass i ~i R 0 s s i , 1976, p. 20).

Detectivul Hercule Pairot, personajul romanelor Agathei Christie, spunea ca metoda sa cansta din a asculta martorii ~i suspectii,pana dnd ace~tia ii spun ceea ce el dore~te sa afle. Din cele auzite,detectivul eonstruia 0 realitate care 11 conducea la solutionareacazurilor la care lucra.

In acela~i mod, in cursul interviului preliminar, terapeutul trebuicsa-l asculte pe client pentru ca acesta este eel care-i va furnizacheia rezolvarii problemei.

S h a z e r (1985) subliniaza faptul "cii fiecare pacient poarta eusine cheia problemei sale", terapeutul avand doar sarcina de aasculta.


Terapeutul trebuie sa-l ghideze pc client sa abordeze toateproblemele, sa extraga elementele necesare construirii solutieiterapeutice. In timp ce terapeutul se retrage, clientul este lasat saa~tepte in eabinetul de psihoterapie ~i aeesta se intreaba: "oare eeii va spune terapeutul atunei cand va reveni?" Aeeasta pauza are unearacter hipnotic (sugestiv), seopul ei fiind punerea in aetiune aatenfiei expectante, care arata ca intr-adevar clientul a~teapta solutiade la terapeutul sau. Acesta reprezinta momentul administrariisugestiilor indireete de redirectionare ~i schimbare a sistemului dercfcrinta in care sc mi~ea clientul (E r i c k son $i R 0 s s i, 1979).

Pentru facilitarea introducerii sugestiilor terapeutice, terapeutulincepc prin a adrcsa complimente clientului in legatura cu ceca eeface acesta in mod pozitiv pcntru sine insu~i.

Aceste complimente pot sa aiM, dar pot tot atat de bine sa nuaiM nimiccomun cu problema simptom. Obiectivul adresarii decomplirnente consta in formarea setului de raspunsuri afirmative(Erickson ~ial., 1976;Erickson ~iRossi, 1979;Shazer,1982 a), care faciliteaza crearea la client a unui set atitudinalfavorabil acceptarii noului.

Direetivele, sarcinile ~i sugestiile indirecte actioneaza in acela$imod cu sugestiile post-hipnotice ~i acestea sunt adesea conectateeu anumite evenimente careservesc drept declan~atori pentru a

.pune in actiune un comportament diferit.Setul de raspunsuri pozitive ("da") 11ajuta pc client sa accepte

mai u~or interventia terapeutica.De regula, tenipeutul· afla daca pacientul a acceptat mesajele ~i

sarcinile sale prin observarea discreta a comportamentului nonverbal al acestuia.

In cazul in care clientul evitii contactul vizual, privqte in jos sauin laturi ~i sta crispat, cu bratele incruci~ate, toate aces tea reprezintasemne ca este putin probabil ca mesajele terapeutice sa fie acceptate.

CONSTRUIREA PROBLEMELOR

o data ee este solicitat ajutorul, natura problemei ca ~i solutiaprobabila trebuie' redefinita de ditre terapeut. Acesta trebuie sa

stabileasca impreuna cu clientul obiectivele terapiei, deoarece, inabsenta acestora, nici unul dintre cei doi nu $tie daca demersul afost sau nu incununat de succes.

S h a z e r (1985) prezinta urmatoarea regula a terapiei seurte(p. 93):

"Terapeutul trebuie sa $tie ce sa nu faca, iar ceea ce a facutclientul pana atunci reprezinta exemplul cel mai clar de ce anumenu trebuie facut".

Deoarece, clientii au de cele mai multe ori dificultati in stabilireascopurilor, terapeutul este cel care "construie$te" problema in a$afel incat obiectivul pentru viitor sa rezulte in mod claro

Tehnica bilei de cristal (E ri c k son, 1954 a $i S h a z e r, 1978a) 11ajuta pc client sa-$i reprezinte lumea atunci cand problema sava fi rezolvata $i ceea ce acesta a$teapta sa se intample va determinaceea ce se va intampla cu adevarat. Acela$i mecanism functioneaza$i in mentinerea simptomului pentru ca daca ne a$teptam ca "acellucru rau" sa se repete la nesfar$it, expectatiile noastre se vorindeplini (B erg e r, Co hen $i Z el die h, 1966).

Schimbarea se va produce daea se vor modi fica intr-o anumitamasura eonditiile $i expeetatiile subieetului.

Atunci cand obieetivul terapiei este definit, clientul va a$teptasa se produca eeva diferit $i aeeasta reprezinta un punet de pleearepentru modifiearea eomportamentului.

Subliniem inca 0 data faptul ca intrebarea: "de unde vei $ti caproblema ta este rezolvata?" este crueiala pentru gasirea solutieiterapeutiee efieiente.

Exemplul urmator ilustreaza legatura dintre simptom (plangeri),eonstruirea problemei, obieetivele $i solutiile potentiale ~i sareinilctrasate pentru rezolvarea situatiei problematice.

Familia considera comportamentul/ui Maxine ca fiind "ciudat".Acesta persista, in ciuda eforturilor fetei de a-I opri. La fnceput,problema a fost definita ca 0 problema medica/a, apoi ca unapsihologica, dar fn nici unul din cazuri nu a fost gasita so/utia.Tnacest caz, terapeutuljixeaza obiective sau scopuri alternative.

S-a Incercat, tot fara rezultat, abordarea acesteia ca 0problema de familie sau ca 0 problema specifica de adolescenta.

Sh a z e r §i echipa sa au abordat problema prin intermediulunor multiple renegocieri §i redefiniri §i In cele din urma au gasitsolutia.

Maxine, de 16 ani, sora ei Sally, de 17, §iparintii s-au pre zen tatla cabinetul de psihoterapie pentru ca Maxine vomita dupa fie caremasa. Fata §i familia acesteia eraude parere ca ea ar trebui sa

Inteleaga de ce vomita pentru a opri acest comportament.La Inceput, reactia ei de voma era forfata §i deliberata, dar

cand s-a decis sa opreasca acest comportament a constatat cusurpriza ca vomita In continuare, In mod automat §i involuntar.Terapeutul a Intrebat-o ce anume va fi diferit daca ea va Incetasa vomite §i fata a raspuns ca va putea sa manance ceea cedore§te sa manence, fara sa aleaga doar acele alimente carevor ramane In stomac. De asemenea, ea a afirmat ca sora ei vaInceta s-o necajeasca sau, oricum, a va necaji mai putin. Ea amai descris §i alte conflicte §i probleme pe care Ie avea cu soraei, pe care familia 0 considera "fata cea buna".

Tntreaga familie a fost de acord cu faptul ca Maxine era cumvadiferita de restul familiei §i ca era important pentru ea sa fieprivita ca a persoana diferita, de§i celorlalti membrii ai familiei nuIe era pe plac acest lucru.

Reactia de voma era un fel de "secret" pentru ca nici parintii§i nici sora ei nu §tiau daca §i cand a face.

A§a cum aparea la prima vedere, nu era vorba de un patterninteractional axat In jurul reactiei de voma (daca A, atunci B),reactia de voma §i atunci comportamentele C §i D.

Mama §i tatal verificau cam 0 data pe saptamana daca eacontinua sa vomite, iar sora ei a necajea. Parintii se Intelegeaubine §i pareau dispu§i sa faca orice pentru a-§i ajuta fiica.

Terapeutul a cerut fiecarui membru al familiei sa aprecieze Inordine ierarhica cine este eel mai deranjat de problema-simptom?

Fiecare din cei patru a dat un raspuns diferit. Tatal a consideratca mama este cea mai afectata, marna §i Maxine au trecut-o pe

Marine pe locul Intei, iar sora a considerat ca tatal este eel maiafectat de simptom.

Tn urma consultarii cu echipa sa, terapeutul a ajuns laurmatoarea concluzie: toti membrii familiei sunt In acela§i timp Inmod egal preocupati de simptom §i In mod egal nepreocupati deacesta.

Pe baza acestei observatii au fost construite urmatoarelesupozitii:

(1) Deoarece membrii familiei interactionau atat de putin Injurul simptomului, problema nu putea fi descrisa ca reprezentand"sacrificiul" Maxinei pentru a mentine familia unita. Ipoteza careactia de voma ar servi drept scop sa mentina familia unitacade.

(2) Deoarece parintii nu erau nici supraimplicati, nici subimplicati, problema nu poate fi rezolvata nici prin aceea ca dacaun membru al familiei subimplicat va deveni mai implicat §iaceasta ar conduce la solutie.

(3) Nu se potrive§te nici ipoteza conform careia simptomul arservi pentru a-I face pe parinti sa-§i ia mai In serios rolul deparinti, pentru ca ace§tia din urma cooperau bine, dar fetele secomportau corespunzator varstei, Invatau bine §i erau destul deindependente.

Terapeutul putea accepta definitia Maxinei (reactie automatade voma) §i solutia sugerata de aceasta: sa afle din ce cauza seIntempla acest lucru, dar familia §i ceilalti terapeuti maiIncercasera acest tip de abordare, fara succes.

Din acest motiv, terapeutul a decis ca problema va trebui safie definita In mod diferit, ca reprezentand 0 aberatie care scapade sub controlul Maxinei §i fami/iei §i 0 prive§te doar pe Maxine§i s-a decis s-o cheme la psihoterapie pe clienta singura.

Discutii/e cu pacienta au evidentiat faptul ca Maxine faceatoate lucrurile foarte bine: Invata bine, lucra pentru a ca§tigabani, se Intalnea cu baieti §i facea sport. Timp de doua §edintede psihoterapie, terapeutul §i echipa au fncercat sa solutionezeproblema acordand 0 noua semnificatie etichetei "sunt 0 fatadiferita de ceilalti":

14X Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 149


Terapeutul a fost de acord cu ea ca a fi diferit este un lucrubun §i ca ea trebuie sa se straduiasca Tncontinuare sa fie diferita§i ca ea va mai simti nevoia sa vomite p{ma cand va descoperiun nou mod, mai putin nociv, de a fi altfel decat ceilalti.

Aceasta abordare nu a dat rezultate, pentru ca Maxine nu agasit 0 noua modalitate de a fi diferita §i s-a autodefinit ea ,,0victima neajutorata a starii de voma!".

Reactia de voma se declan§a spontan §i solutia trebuia saaiba, de asemenea, un caracter spontan. Problema trebuia decisa fie reco nstruita. Din fericire, Maxine a mai oferit terapeutului

$i alte obiective, dintre care unul era legat de relatia cu sora ei.in cursul celei de-a treia §edinte, terapeutul a intrebat-o pe

Maxine daca va face ceea ce i se va spune pentru a Tnceta savomite, fara sa afle de ce vomita §i fara sa se Tntrebe de ceterapeutul i-a cerut sa faca acellucru.

Terapeutul a asigurat-o ca ceea ce i se va cere sa faca vafi benefic pentru ea §i nu va fi ceva imoral, i1egal, periculos saudificil.

Echipa terapeutica a decis ca interventia va da rezultate Tncazul Tn care Maxine va fi "victima neajutorata" a respectivei

in terventii.Maxine a afirmat ca va §ti ca problema este rezolvataatunci

cand se va modifica relatia cu sora ei.Terapeutul a construit problema ca fiind de natura inter

personala: una din surori atacand, iar cealalta reactionand Tnmod involuntar, Tn mod defensiv, prin retragere.

Terapeutul i-a spus clientei ca nu-i va face pia cere sarcinaterapeutica, dar ca s-a angajat s-o Tndeplineasca.

Pentru a spori expectatiile acesteia, terapeutul i-a spus canu-i va dezvalui Tnca despre ce este vorba, dar ca este ceva"teribil". Sarcina terapeutica a fost urmatoarea:

incepand de acum, ori de cate ori ea va vomita, ea va trebuisa-i dea surorii ei 5 dolari fara sa-i ofere nici 0 explicatie §i sa-i

ceara 0 chitanta pentru bani.Maxine a ramas stupefiata §i a spus ca sora ei 0 va considera

"nebuna", dar a acceptat sa Tndeplineasca sarcina.

L

Prin intermediul acestei sarcini §i prin angajamentul dEit "Tnorb", simptomul involuntar devine voluntar.

La §edinta urmatoare, fata a adus doar 2 chitante Tn 14 zile.Clienta a aflat acum de ce nu a mai vomitat: 0 costa prea

scump.Terapeutul a modificat reactia de voma (acum voluntara) pentru

a modifica relatia (acum involuntara §i costisitoare) cu sora ei.Maxine nu §i-a mai batut capul de ce a vomitat pana atunci, dars-a straduit din rasputeri pentru a nu-i mai plati bani surorii sale.

Terapeutul a sugerat faptul ca, deoarece ea nu §tie de ce avomitat, s-ar putea sa mai vomite saptamanile urmatoare. Maxinenu a fost de acord §i i-a demonstrat terapeutului ca se In§eala.Ea a relatat faptul ca nu-i plate§te bani surorii sale §i ca Tntre eleapar mai putine conflicte.

Modelele vechi, involuntare, de comportament au fostinlocuite cu modele noi, de comportament voluntar, care nu maipresupun retragerea.

SIMPLIFICAREA DEMERSULUI TERAPEUTIC

Abordarea psihoterapeutica sistemica postuleaza faptul cafamiliile sau orice alte grupuri de subiecti nu reprezinta simpleagregate de indivizi izolati, ci reprezinHi sisteme complexe aflate ininteractiune ~i nu doar 0 suma a partilor componente. Din acestmotiv, schimbarea suferita de unul dintre membrii componenti aisistemului se va repercuta asupra sistemului in ansamblu(Watzlawick ~i aI., 1967).

Aceasta ne permite, pe de-o parte, sa· minimalizam interventiapsihoterapeutica, iar, pe de alta parte, sa utilizam complexitateasistemului in construirea solutiei care insa trebuie sa fie adecvata

rea~tatii sistemice, individuale ~i interpersonale.In viziunea lui S h a z e r (1985), problemele reprezinta accle

aspecte de care se plange clientul ~i asupra carora clientul ~iterapeutul pot intreprinde ceva pentru a Ie rezolva.


Daca plangerea este un element in legatura cu care nu se poateface nimic, atunci acesta nu reprezinta 0 problema, indiferent catde neplacuta este situatia.

Sistemul luat in considerare in psihoterapie include:1) clientul (cuplul sau familia);2) problema (plangerea sau simptomul);3) tcrapeutul ~i eventual co-terapeutii aflati in spatele oglinzii

cu 0 singura fata;4) interaetiunile dintre elemcntele mentionate mai sus.Conform conceptiei psihoterapeutice sistemice ~i holiste,

schimbarea terapeutica poate incepe din orice punct al sistemului(8 h a z e I' ~i Mol n a r, 1984 a). Astfel, de piJda, pentru ca solutiasa fie gasita, poate fi necesara 0 schimbare in cadrul echipeiterapeutice, a l110dului in care accasta abordeaza problel11aticapacicntului, a interrelatiilor l11cmbrilor echipci terapeutice sau chiara persoanei carc va indeplini rolul dc psihotcrapeut principal.

Acuzelc clientului pot il11brilca forma plangerilor sotului sausotici in lcgatura cu mariajul, a parintilor sau a unui parintc inlcgatura cu atitudinca ~i comportal11cntul copilului etc. De cele l11ail11ulteori insa numai 0 persoana se prezinta la cabinetul terapeutului,de~i ar trebui sa seprczinte mai multc. Din accst motiv, dad nu arfi posibila abordarca holista, prezcnta doar a unui element alsistcmului perturb at ar reprezenta 0 picdica in calea identificariisolutici psihoterapcutice.

Trcbuic totu~i subliniat faptul ca persoana care sc prczinta lapsihotcrapic este, de regula, cea cu acuzele ~i ncmultUlnirile celemai mari ~i, din accst motiv, cca carc dore~te cel mai mult salucrczc cu tcrapeutul pcntru a modi fica ccva in legatura cu ariapro blematica.

Cu alte cuvintc, punctul de vedere interactional postuleaza faptulca modificarea l110dclului de cOl11portament al oricarui membru alsistcmului (fal11ilic, grup) va conduce implicit la modificariscmnificativc ~i la ccilalti mel11brii ai sistemului.

Accasta supozitie sta la baza cficientei terapiei chiar dad nu seprczinta la ~cdintc toti membrii familiei. Rezolvarca problemeiclicntului nu il11plica deci prczenta intregii familii la psihoterapie.

Wa t z I a w i c k ~i Coy n e (1980) au descris 0 situatie in caremembrii familiei au venit la psihoterapie pentruca nu puteau suportaideea ca tatallor a suferit un accident cerebral ~i, datorita depresieisale, recuperearea era dificila. Terapeutul a actionat asupra celorprezenti ~i drept consecinta s-a ameliorat ~i depresia tatalui, caresuferisc accidentul vascular.

Un caz ilustreaza ap/icarea concepfiei sistemice In solufionareaunor dificultati maritale. Acestea au fost prezentate de sofie cares-a prezentat singura la terapie, soful nefiind In nici un fel inclusIn acest demers.

in finalul terapiei s-a constatat modificarea comportamentuluisofului ca rezultat la schimbarilor de comportament ale sOfiei.

D-na lonescu traia 0 stare de disperare §i panica In legaturacu casnicia ei. Ea se plangea de faptul ca sotul ie§ea adesea fnora§ seara fara ea sau nu venea acasa deloc. Acesta Ii spuneaca iese Impreuna cu prietenul sau, care era necasatorit, §i ea 11credea. Ori de cate ori ea Ii repro§a acest mod de comportare,el fi spunea ca nu are nici un motiv sa-§i faca griji. Drept urmare,ea accepta situafia respectiva §i chiar Ii dorea "petrecereafrumoasa", con§tienta fiind ca indiferent cum va reacfiona ea, eltot a§a va proceda.

Ea ramanea acasa §i suferea de depresie, dureri de stomac,diaree, crize de plans, dureri de cap §i avea chiar idei suicidarepe care Insa Ie respingea datorita celor doi cop;; In varsta de 4§i 6 ani.

Clienta tinea la casnicia ei §i era dispusa sa faca orice pentrua 0 pastra §i a 0 face sa funcfioneze. Eaa lncercat sa vorbeascacu soful In legatura cu problema ei, sau sa accepte fn mod pasivceea ce se petrecea. Constatand ca cicaleala ei nu-I finea acasa,ea s-a prezentat fa psihoterapie fn speranfa ca va gasi 0 solutiepentru a modifica situafia. C/ientei fi era clar ca orice schimbaretrebuia s-o rea/izeze ea, sotul considerand ca lucrurile mergeaubine. in cazul In care nu reu§ea sa-I determine pe sot sa nu maipiece, ea I§i dorea macar sa poata accepta plecarile lui fara samai sufere.

154 Psihoterapii SClirte Psihoterapii scurte 155

Dna lonescu §i-a modificat de mai multe ori comportamentulin speranta ca se va modifica §i comportamentul sotului, ceeace I-a determinat pe terapeut sa considere ca ea ar fi dispusasa mai incerce §i alte modele de comportament.

Ollonescu era criminalist §i acestor oameni Ie plac misterele.Faptul ca el nu §tia ca sotia lui merge la psihoterapie a reprezentatpunctul de pornire pentru gasirea solutiei.

Terapeutul i-a adresat complimente clientei pentru rabdare §ipentru ca a fncercat totul pentru a rezolva problema, dar i-aspus ca nu este suficient de misterioasa, pentru ca in oricecasnicie este nevoie de putin mister. Terapeutul a alcatuit 0 Iistade actiuni pe care dna lonescu trebuia sa Ie fntreprinda pentrua parea mai enigmatica:

• sa se imbrace frumos §i sa iasa In ora§ fara sa spunaunde se duce, inainte ca sotul sa pIece de acasa;

• sa nu fie acasa la 4 dimineata cand se intorcea sotul etc.Clienta a fost sfatuita sa nu exagereze §i sa nu Intreprinda

actiuni de genul respectiv prea repede, dar sa se gandeasca lacele sugerate.

Clienta a acceptat indicatiile§i a recunoscut faptul ca acesteareprezentau exact opusul a ceea ce facuse ea. pana atunci.

La inceputul §edintei urmatoare ea a relatat faptul ca sotul nua mai plecat de acasa timp de 0 saptamana. Tn felul acesta,c/ienta a inceput sa se simta stapana pe situatie.

Tn week-end~ul urmator ea a ie§it singura in ora§ §i s-a intors

la unu noaptea §i I-a gasit pe sot a§teptand-o. Cei doi nu aucomentat situatia.

o alta interventie terapeutica a constat in a 0 invata pe clientasa-I indemne pe sotul ei sa pIece de acasa §i sa revina cat maitarziu noaptea.

Tn urma interventiei terapeutice, clienta a capatat cel putin. iluzia ca poate controla comportamentul sotului, controlandu-§ipropriul comportamenf. Aceasta schimbare incununata de succesa fost suficienta pentru a conduce la cre§terea increderii in sinea clientei, fapt ce a pus bazele altor schimbari viitoare.

/

Alt caz i1ustrat de S h a z e r (1988) arata modu1 in careschimbarea de1iberaHi produsa 1a 0 persoana poate influcnta nunumai re1atia marital a, ci ~i un context psihosocial mai 1arg. Sotu1nu a mai fost chemat 1a psihoterapie pentru ca problema parea sase rezo1ve mult mai bine 1ucrandu-se cu sotia.

Cu doua luni inainte de prezentarea la psihoterapie, dl C., Tnvarsta de 72 de ani, pensionar at/at In ingrijire la azi/, a suferito cazatura inexplicabi/a care I-a lasat foarte speriat §i cu durericontinue. Medicii considerau ca nu existau motive intemeiate

pentru faptul ca el nu-§i revenea la nivelul anterior de functionare.Starea sa a devenit tot mai rea, a pierdut 14 kg, refuza sacoboare din pat, §i-a pierdut interesul pentru lucrurile care Inainteii faceau pIa cere, a inceput sa fie tot mai irascibil, sa rejectezepersonalul de ingrijire §i sa solicite in permanenta prezenta sotieisale .

fnainte de acest episod, dna C. lucra cu norma intreaga §iramanea cu sotul ei serile §i In week-end. Cand ea nu putea sa-Iviziteze, el accepta acest lucru daca i se spunea dinainte.

Oupa cazatura, sotia a raspuns solicitarilor tot mai insistenteale sotului, crez{md ca astfel acesta se va recupera mai repede,dar, spre surprinderea ei, el se simtea tot mai rau. Cu cat eaincerca mai mult sa-i faca pe plac, cu atat sotul devenea mainervos §i 0 so/icita mai mulf. Tn acest punct, dna C. s-a simtitprinsa intr-o capcana: daca nu fI vizita zilnic §i nu facea ceea cei se spunea, sotul ei nu numai ca se supara pe ea, dar creaprobleme intregului personal, care ise plangea, facand-o sa sesimta vinovata. At/andu-se in prag de pensie §i temandu-se casotul ii va cere sa stea cu eltoata ziua, ea s-a gandit lapsihoterapie ca la 0 solutie a problemei sale.

Cei doi sati s-au prezentat la psihoterapie, sotul fiind adusintr-un carucior cu rotile. Tnmamentul in care a intrat in cabinet,acesta era extrem de furias. EI a negat ca ar §ti despre ce estevorba, iar cand i s-a spus, a intrebat "stau aare lucruri/e chiara§a de rau?".

01 C. a refuzat orice discutie §i §i-a impins scaunul cu rotileafara din cabinet atunci cand ceea ce a auzit nu i-a can venit.


Terapeutului §i echipei sale i-a fost clar ca dl C. era un batrEmplangaret, descurajat §i furios din cauzC1 dependentei §ineajutorarii sale. Atunci cand i s-a spus acest lucru el a parutmai activ, a negat ca ar fi adevarat, §i-a scos aparatul de auzit$i §i-a Impins afara scaunul cu fotile. Dna C. a recunoscut faptulca i-a spus a$a ceva mainte caacesta sa cada.

Terapeutul a emis ipoteza ca de§i dl C. realiza tot mai multesolicitar!, plangeri/e sotiei sale 11 enervau $i Ii sporeau teama case afla In stadiul terminal al boW sale.

Cuplului i-a fost furnizat urmatorul mesaj:"John, noi suntem foarte impresionati de cat de greu Iti este

sa ,nduri toate astea §i sa nu fii cu Judith tot timpul, dar In ciudaacestor necazuri, ti-ai pastrat mintea Intreaga. Inca mai arati caun barbat adevarat, carf] §tie ce vrea $i care nu a dat «In primire».

Suntem, de asemenea, impresionati ca dupa 42 de ani decasnicie tii atat de mult la sotia ta.

Judith, ne impresioneaza §i eforturile tale sustinute de a-Iface pe John fericit, avand In acela§i timp propria ta viata. Putinefemei sunt atat De grijulii §i loiale ca tine.

Credem ca amandoi va aflati Intr-o situatie difici/a §i faptul catu Judith te straduie$ti din rasputeri pentru amandoi, nu numaipentru tine Insuti, este cu adevarat un lucru deosebit.

Putine femei sunt atat de altruiste"...A fost stabi/ita apoi 0 Intalnire terapeutica doar pentru dna C.,

considerandu-se mai eficient sa se lucreze doar cu aceasta pentrurezolvarea problemei cuplului.

La urmatoarea §edinta de psihoterapie, dna C. a aparut cafiind mai putin neajutorata. Ea se temea de faptul ca modificareastarii sotului ei avea la baza 0 problema organica reala, pe caremedicii nu au identificat-o sau ca aceasta era un semn ca el

refuza sa mai lupte.Clienta a mentionat faptul ca ei Ii displacea sa-§i viziteze

sotul nu numai pentru ca acesta era aWt de pisalog, ci §i pentruca personalul de Ingrijire era suparat pe ea pentru ca nu-Idetermina pe batran sa se poarte mai bine.

Terapeutul a afirmat ca, Inainte ca dl C. sa-i acorde sotieisale mai multa libertate, el va trebui sa capete 0 imagine de sine

/

mai buna §i sa devina mai independent. 01 C. avea nevoie de un

fel de provOcare, ca de pi/da, sa dovedeasca faptul ca mai poateface ceva pentru sotia sa, a§a cum fflcea Inainte. I s-a sugerCitsotiei sa renunte putin la modul sau protector de a se comporta§i sa pretinda eEl se simte rau, neajutorata $i sa solicite sprijinuldlui C.

La urmatoarea §edinta de psihoterapie, clienta a afirmat faptulca sotul ei a avut 0 saptamana mult mai buna. Pentru primadata, dupa luni de zile, el a afirmat ca Ii este foame §i a mancatm{mcare solida. Tn acela§i timp, el a acceptat sa mearga lafizioterapie §i a lucrat mult pentru a-§i ca$tiga mobi/itatea.

Exemplul de mai sus ilustreaza modul in care doua ctichete"neajutorat" ~i "persoana care ofera ajutor" pot interactiona Indetrimentul ambelor parti. Comportamentele care se subsumeazafiecarei etichetc tind sa Ie confirme pc ale celeilalte ~i sa producaun model de escaladare a comportamentului patologic.

STRATEGIILE TERAPEUTICE EFICIENTE

Psihoterapeutii specializati In psihoterapie strategica considcraca pentru a gasi solu~ia problemei clientului, terapcutul nu are ncvoiede pre a multe dctalii in legatura cu problema ~i cauzele apariticiacesteia. Intcrventia eficienHi ~i prompta implica initierea unar noimodele de comportament. Natura exacta a tulburarii pare sa IlU

aiM atata importanta eata i-au acordat psihanali~tii.S h a z e r (1969) a elaborat 0 schema de interventie pomind de

la un caz clinic.

o tanara a rupt relatia ell prietenul ei, de~i nu dorea acest lucru.Luni de zile dupa ruperea legaturii ea era obsedata de acest lucru,avea vise legate de situatia respectiva, se autoacuza ~i Illcerca sitdescopere ce anume a gre~it. Fata i~i amintea momentelc pl(k\ll~petrecute impreuna cu prietenul ei, cele neplacute ~i, IlIl1i IIk'N,finalul nea~teptat ~i de ndnteles al relatiei care purcu en tlnd.., 141\

se trans forme intr-o casatorie.

L.

158 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurle 159

Inainte de a se prezenta la terapie, tanara se gandea toata ziuanumai la aceasta, iar noaptea avea deja co~maruri in legatura cuproblema ei.

Dupa ce terapeutul i-a explicat faptul ci:i era normal sa segandeasci:i la cele petrecute pentru a depa~i suferinta, acesta i-atrasat urmatoarele sarcini terapeutice pentru a 0 ajuta sa faci:i fatacxistentei:

Ea trebuia sa gaseasea un loe lini~tit, unde sa petreaci:i 0 ora (celmult 0 ora ~i jumatate) ~i sa fie totdeauna aceea~i ora din zi, notandtoate amintirile placute ~i neplacute legate de fostul pricten. I s-aindicat sa serie in zilele eu sot tot timpul, chiar daea frazele serepetau identic. In zilele tara sot, la aceea~i ora, ea trebuia saciteasci:i ceIe scrise ~i apoi sa arda hartiile.

In eazul in care gandurile nedorite 0 invadau la alte ore alezilei,ea trebuia sa-~i spuna in gand: "am alte lueruri la care trebuie sama gandesc aeum; ma voi gandi la problemele mele in timpul careIe este alocat" sau sa-~i noteze ea trebuie sa se gandeasea la problemaei la ora potrivita.

Dupa trei zile, co~marurile s-au oprit, iar dupa a cincea zi audisparut ~i gandurile obsesive. Sarcina terapeutici:i a implieat ritualul:"scrie, eite~te, arde!", mecanismele care stau la baza acestuia fiindurmatoareIe:

I) Gandurile ~i preoeuparile obsesive se obiectiveaza ~i eapataun caracter mai eoncret.

2) Pentru pacient este mai u~or sa nu deruleze in minte gandurilenegative, pentru ea este un timp anume stabilit pentru aeestlucru.

3) Deoarece, gandurile negative nu mai sunt interzise, paeientuluiii vine u~or sa se gandeasca la alteeva, aeesta capatand uncontrol asupra lor.

4) Necazul, tulburarea au tendinta sa se disipeze ~i subieetulincepe sa-~i dea seama ca are ceva mai bun de tacut.

Aceasta "reteta" este foarte eficienta in cazuI gandurilor obsesive.o alta schema terapeutidi pusa la punct de acela~i autor

(S h a z e r, 1977) poarta denumirea de "lupta structurata" ~i este

potrivita pentru cuplurile care se cearta tot timpul. Ritualul implieaurmatoarele trepte:

1) Dati cu banul pentru a stabili cine incepe cearta.2) Ca~tigatorul va adresa repro~uri partenerului sau timp de 10

minute, vorbind tara intrerupere.3) Partenerul va riposta, la randul sau, tot timp de 10 minute,

dupa care urmeaza:4) minute de tacere, dupa care se trage din nou la sorti.Acest gen de interventie da rezultate mai ales in cazul cuplurilor

in care ambii parteneri se plang in acela~i timp de faptul ca ccrturilcnu mai contenesc.

Schema terapeutica "intreprinde ceva diferit" a fost pus a Ia punctde autor in 1978 ~i se potrive~te pentru situatia in care 0 persoanase pHinge permanent de comportamentulaltei persoane, a tacut totposibilul pentru a rezolva situatia ~i se afla prinsa in cercul viciosal secventei negative de interactiune care se repeta la nesfar~it.

Prezentam, pentru exemplificare, mesajul de interventicterapeutica adresat parintilor unei adolescente ~i, dupa cum se poatcconstata, aeesta capata un caracter standardizat (de S h a z e r, 1985,p. 123).

"Incepand de acum ~i pana la intalnirea no astra viitoare, fiecarcdintre voi va trebui sa se comporte diferit decat pana acum, atuncicand 0 surprindeti pe Ana uitandu-se la televizor, in loc sa facaceea ce are de tacut, indiferent cat de ciudat sau nepotrivit vi se vaparea conportamentul respectiv. Ceea ce importa este doar faptulca, 0 data ce v-ati decis, chiar sa faceti ceva diferit".

Aceasta sarcina terapeutica poate fi transferata la 0 varietate desituatii, ea avand un caracter nespecific, clientilor neindicandu-li-sesa intreprinda neaparat ceva anume. Mai mult, nu este neaparatnecesar ca terapeutul sa ~tie exact ce anume au intreprins clientiisai, sarcina terapeuticafiind foarte eficienta ~i in cazul plangerilorvag definite.

Atunci cand clientii i~i formuleaza plangerile, ei descriu, deregula, actiuni diferite care s-au dovedit ineficiente. Cu toate acestea,la 0 examinare mai atenta, se poate obseva ea to ate actiunile lor sesubsumeaza aceleia~i categorii. Astfel, de pilda, eearta, opririle de

160 Psihoterapii SCllrte Psihoterapii scurte 161

la prcocuparilc favorite, bataia etc. se incadreaza in categoria marea pedcpsclor.

Sarcina "faccti ceva diferit" estc potrivita ~i in cazurile in careclicntii sc pliing in lcgatura cu ineficienta actiunilor intreprinse deci, actiuni care se integrcaza intr-o secvcnta repetitiva decomportament (de pilda, copilul manifesta crize de furie, iar parintiireaqioncaza merell in acela~i mod).

Un baietel de 8 ani prezenta crize de furie atat acasa, cat §ila §coala. Pentru aceasta, el era pus la colt, i se facea morala§i uneori era chiar batut, dar nici una din metode nu a dat niciun rezultat. Ambii parinti au incercat sa-I recompenseze inintervalele cand nu avea crizele de furie, dar §i aceasta metodas-a dovedit ineficienta.

Parintii strigau adesea la el cand facea crizele respective.La sfar§itul §edintei de psihoterapie, terapeutul le-a spus sa

faca ceva diferit atunci cand Mihai va avea criza. Cand s-a

declan§at criza, tatal i-a dat copilului 0 bomboana, fara sa spunaun cuvant §i criza s-a oprit. Atunci cand Mihai a faGut criza in

prezenta mamei, aceasta a inceput sa danseze in jurul copilului,in timp ce acesta urla §i, ca §i in cazul precedent, copitul. s-aoprit din tipat §i crizele nu au mai aparut nici acasa, nici la§coala.

La prima vedere, aceasta solutie pare needucativa, pentru caasocierea prajitura - criza de nervi ar putea conduce la intarireacomportamentului problematic, dar in practica nu s-a intamplata§a, pentru ca actiunea nea§teptata a tat~/ui a creat un noucontext interpersonal in cadrul caruia copitul nu mai §tia la ce sase a§tepte de la tatal sau. Desigur, exista posibilitatea ca, dacaMihai ar fi facut 0 noua criza §i tatal i-ar fi oferit prajitura, aceasta

actiune sa intareasca modul negativ de a reactiona. S-a doveditinsa ca actiunea unica §i neobi§nuita a fost incununata de succes.

o mama a unui Miat de 15 ani s-a prezentat la psihoterapie

pentru ca atat ea, cat §i fiul ei doreau sa se lase de fU(T1at.

Dupa ce a inventariat toate motivele pentru care clientiitrebuiau sau nu trebuiau sa se lase de fumat, terapeutul a trasaturmatoarea sarcina terapeutica:

"fncepand de acum §i pana la §edinta viitoare acordati atentiela ceea ce faceti atunci cand rezi§ti tentatiei de a fuma, precum§i la ceea ce face cela/alt atunci cand depa§e§te nevoia de afuma. Unul din terapeuti crede ca tu, mama, te vei lasa prima' defumat, in timp ce celalalt terapeut considera ca fiul se va lasaprimul. Noi nu §tim insa cand va veti lasa voi de fumat".

Peste 0 saptamana, atat mama cat §i fiul au relatat faptul caau fumat mai putin §i au descris cu multe detalii activitatile alternative pe care Ie-au desfa§urat separat sau impreuna.

Terapeutii s-au intrebat din nou cine se va lasa primul. Dupacinci §edinte de psihoterapie, ambii s~au lasat de fumat in acela§itimp, de§i fiecare a firm a "sus §i tare" ca el a renuntat primullatigari. De atunci, au trecut patru ani §i nici unul nu s-a maiapucat de fumat.

INEVITABILITATEA SCHIMBARII

Sarcina terapeutica pentru prima ~edinta de psihoterapic:"De acum ~i pana data viitoare a~ dori sa observi ell atentie ~i

sa descrii ceca ce se petrece in familia ta (viata ta, casatoria ta,prietenia ta etc.) ~i tu ai dori sa continue sa se petreaca" (S h a z e r,1984; Shazer ~i Molnar, 1984, b).

Aceasta sarcina terapeutidi are menirea sa comute atentiapacientului de la trecut la prezent ~i viitor ~i, in mod implicit, saactiveze expecta!ia schimbarii. De cele mai muIte ori, clientii sea~teapta ca lucrurile sa mearga tot mai rau ~i acest mesaj sugereaza,in mod indirect, faptul ca terapeutul ~i echipa sa au expectatii diferitc~i anume: "ceva ce merita sa se petreaca se va petrece cu siguranta"sau, mai concret, "lucrurile bune se petrec deja, fii atent la ele".

Acest mesaj de interventie este foarte adecvat pacientilor ~ifamiliilor care au simptome ~i obiective descrise in mod vag ~i carese considera victime lipsite de control asupra destinului lor ~i are


mcnirea de a crea, pe baza de autosugestie, a~a-numita "profetieautolmplinita" In legatura cu evcnimentele viitoare.

Fcnomenul carc se produce este asemanator efectuluiR 0 s en t h a I (1966), care a demonstrat experimental di performantcle elevilor cresc foarte mult daca profesorilor care lucreazacu ci Ii se spune ca ace~tia sunt supradotati, de~i aceasta informatienu se bazeaza pc date realQ.

In cazul tcrapici, daca se creeaza expectatia ca se va petrece unevcniment pozitiv Intre cele doua ~edinte de psihoterapie, acestachiar se va petrecc.

o familie s-a prezentat la psihoterapie fn stare de panica(S h 0 z e r 1985), pentru ca parintii, care aveau permis de portarma, au observat ca le-a disparut un pistol. Dupa ce au cautatfoarte bine, ei au gasit pistolul fncarcat ascuns printre lucrurilecare faceau parte din echipamentul de schi al fiului lor mai mare,in varsta de 19 ani, respectiv, pe masca de la schi. intrebat fiind,acesta a raspuns ca in ten tiona sa-I foloseasca pentru tragere latinta. Mama §i-a pus fntrebarea daca fiul intentiona sa se sinucidasau sa-§i asasineze parintii, fn timp ce tatal se temea sa nu fieutilizat pentru altceva (de pilda, 0 talharie).

Cu 0 zi inainte Mickey s-a fnscris la colegiu, a platit taxa, de§ifnainte el f§i exprimase dorinta de a pleca fn Canada fn loc samearga la §coala. Parintii nu agreau ideea respectiva, dupa cum

nu agreal.f. nici situatia fn care f§i faceau griji fn legatura cu cear putea sa fnsemne pistolul fncarcat.

Desigur, deplasarea fn Canada reprezenta un rau mai micdectH continua rea crizei, dar ceea ce doreau cu adevarat parintiiera ca fiul sa mearga la §coala §i sa-i placa §coala.

Mama i-a dat fiului un ultimatum: sau va merge la §coala §i

la psihoterapie sau va pleca de acasa a daua zi. in cazul fn carebaiatul va refuza ambele alternative, mama va fi cea care va

pleca de acasa. S-a constatat ca nici unul din cei trei nu cadeaude acord asupra faptului daca plecarea cuiva de acasa ar puteaduce la ceva bun, dar ceva trebuia totu§; fa cut. Nici unul dintre

membrii familiei nu putea descrie vreun obiectiv specific pentrupsihoterapie. Tatal dorea ca fiul sa se fntoarca la §coa/a, mama

dorea sa fnteleaga care este problema, iar Mickey credea catotul s-ar rezolva daca el ar pleca de acasa.

Terapeutul a adresat familiei complimente pentru faptul ca totimembrii ei erau dispu§i sa-§i sacrifice timpul pentru a rezolvaproblema §i pentru sprijinul pe care aratau dispu§i sa §i-I acordeunul altuia. EI a sugerat §i faptul ca decizia ar trebui amanata,

pentru ca 0 situatie de criza conduce la deeizii proaste. Toti treiau fost de acord cu acest lucru. Apoi terapeutulle-a trasat sarcina

specifica primei §edinte §i i-a indicat tatalui sa nu mai tina armefn casa.

Dupa 0 saptamana familia parea schimbata:(1) Mickey s-a decis sa se intoarca la §coala, dar sa locuiasca

la camin, (2) unde §i-a gasit singur locul (fn loc sa-i aranjezemama sa). Mama a considerat aceasta decizie ca pe un semnde maturitate. (3) Baiatul s-a oferit, de asemenea, sa-I ajute petata la unele treburi casnice (zugravit) §i a (4) fmparta§it cateceva din framantarile sale parintilor, (5) mama a ie§it de maimulte ori fn ora§ pentru Mickey, iar acesta (6) a avut grija, faraca nimeni sa i-o ceara, de cainii ei cand mama a fntarziat fnora§.

Acestea au fost evenimentele care s-au intamplat §i desprecare familia dorea sa se repete mereu.

Membrii familiei au considerat evenimentele 2, 3, 4 §i 5 cafiind evenimente noi sau diferite de cele petrecute pana atunei.

Interventia terapeutica specifica celei de-a doua §edinte s-acentrat pe progresele pe care le-a realizat familia, terapeutulatragandu-Ie fnsa atentia asupra unor posibile recaderi.

In "urma analizei propriilor cazuri reu~ite, precum ~i a cazuriloraltor colegi terapeuti, S h a z e r (1985) a reu~it sa extraga unelereguli nescrise,care ghideaza atat formularea problemelor, cat ~irezolvarea acestora.

164 Psihoterapii sClIrte Psihoterapii scurte 165

• Succesele trecute

In majoritatea cazurilor, clientul i~i descrie proble111a-simptomavand tendinta de gencralizare ~i de accentuare a neajutorarii salein fata unor situatii insunnontabile. Uncori, acesta va evoca, incursu 1 interviului, ~i succcsele trecute, care nu crede ca ar avealcgatura cu situatia sa actuala. Dimpotriva, terapeutul considera caaceste succese reprezinta temelia pc care sc poate construi rezolvareaproblemei clientului. Nu este indicat sa se sublinieze diferenta deopinii intrc client ~i terapeut referitor la succesele trecute.

Ceca ce trebuia sa faca terapeutul este sa stabileasca ni~teconexiuni sau legaturi intre situatia A (succes in trecut) ~i situatiaB (e~ec actual sau problema-simptom), in vederea gasirii solutiei.

Astfel, de pilda, 0 tanara s-a plans de faptul ca arc 0 parereproasta desprc ea, fapt ce 0 impiedica sa ia decizii in viata. Chiardaca in ccle din urma ea a luat 0 decizic, considera ca nu este instare sa duca la bun sfar~it ceca ce a hotarat. In cursul interviului,clienta a povestit desprc faptul ca prietenul ei obi~nuia sa bea, caci ii venea foarte greu sa nu bea impreuna cu el ~i ca in urma cudoi ani ea s-a decis,din proprie initiativa, sa se lase de bautura,dccizie de care s-a tinut, in ciuda nenumaratclor tentatii.

Terapeutul i-a adresat complimente pentru ca s-a lasat de bautura~i~i-a respectat hotararea, de~i multi alti oameni nu ar fi fost capabilide acest lucru. Is-au adresat, in continuare, complimente pentru canu se forta sa ia decizii in legatura cu care, in mod incon~tientprobabil, nu credea ca sunt bune pentru ea. Cu toate acestea, eatrebuia sa continue sa se intrebe daca face bine sau nu in legaturacu fiecare dccizic. Clienta a urmat indicatiile terapeutului ~i inurmatoarele saptamani a luat doua decizii importante ~i bune.

• Excepfiile de 10 regula

Intr-un fel, exceptiile de la regula sunt asemanatoare cu succeseletrecute. Deoarece, clientul i~i descrie problema-simptom in termenii"totdeauna", terapeutul trebuie sa identifice acele situatii de exceptie

cand comportamentul simptomatie nu se produce, pentru a construisarcinile terapeutice.

Astfel, de pilda, doi soti se certau totdeauna joi seara, candsotul se intorcea de la piscina. Vineri, ei mai erau inca suparatiunul pe celalalt ~i atunci cand veneau la cina parintii sotului.,Relatiile dintre ei se indreptau apoi pana joia viitoare.

Sotia, care mai mcuse terapie, a negat ea ar avea vreo atitudincnegativa fata de piscina sau fata de socrii.

Povestind despre certurile lor, sotul ~i-a reamintit ca intr-o searacand s-a intors acasa, sotia era in vizita la vecini, iar el s-a cui catlini~tit. Cand aceasta s-a intors acasa, pregatindu-se pentru 0 cearta,a fost surprinsa sa-~i gaseasca sotul adormit. In saptamzma respectivanu au mai avut loc eerturi.

Terapeutul a consemnat exceptia ~i a construit sarcinile pentruacasa pornind de la aceasta: sotia trebuia sa "dea cu banul " infiecare joi ~i daca se nimerea capul, ea trebuia sa pIece de acasainainte de intoarcerea sotului. In cazul in care cadea "banul", eatrebuia sa se comporte normal. Sotul trebuia sa noteze intr-un jurnal,in detaliu, ce ganduri ii treceau prin minte atunci cand se intorccaacasa in fiecare joi. Cei doi soti erau apoi solicitati sa analizezediferentele. Aceasta sarcina urma sa provoace diferente in structuracomportamentului indiferent de modul in care cadea banul, pentruca sotul se intorcea acasa cu expectatia ca sotia nu va fi prezenta,iar aceasta, la nindul ei, i~i modifica modul de comportare normal,iar a te purta normal cand ti sespune sa faci acest lucru reprezintadeja un punct de pornire pentru alt comportament.

In urma tragerii la sorti, urmatoarele doua saptamani sotia nu aplecat de acasa, iar certurile nu au avut loc. Sotul, care nu ~tia lace sa se a~tepte, nu s-a mai gandit neaparat la cearta care va urma.Urmatoarele saptamani, in loc sa mai "dea cu banul", sotia a faclIlprajituri ~i certurile de joi seara au incetat pentru totdeauna .

• Regula "sau/sau"

Adesea plangerile clientilor sunt difcritc In mod explicil :-UIII

implicit in termenii "eu am dreptatc; tu grc~c~li",

166 Psiholerapii scurte Psihoterapii scurte 167

So!ii care se comporta in felul acesta se simt deosebit de frustra!ipentru ca ei nu au nici macar iluzia unui posibil compromis.

Atunci cand se prezinta la psihoterapie, fiecare dintre cei doisoli ~i-l dorqte pc terapeut in cali tate de aliat, care sa-i spunaceluilalt ca el gre~e~te.

In astfel de condi!ii, este contraindicat pentru terapeut sa fie departea unuia dintre sOli sausa declare ca ambii sunt vinova!i.

Curand dupa nunta, un so! a venit la cabinetul de psihoterapiepentru a se plange de faptul ca so!ia dorea sa continue sa iasa searacu "fetele" 0 data pc saptamana.

ELconsidera ca persoanele indragostite nu ar trebui sa procedezea~a, ci ar trebui sa-~i petreaca fiecare minut impreuna. Pornind dela aceasta supozi!ie, el a ajuns la concluzia ca so!ia nu-l iubqte cuadevarat.

La randul ei, so!ia considera ca so!ul ei este excesiv de posesiv~i ca atunci cand doi oameni se iubcsc, ei trebuie sa aiba incredercunul in ceLalalt, acest lucru pcrmi!andu-Ie sa fie independen!i unulde celalalt. Si ea a ajuns la conc1uzia ca nu este suficient de iubita.

In acest caz, problema nu este ca so!ul are dreptate ~i so!ia nu,sau myers.

Comportamentul sc va modifica doar atunci cand terapeutul vainlocui la cei doi modul de gandire "sau - sau" cu ,,~i - ~i", adica~i so!ul ~i so!ia au dreptate ~i nu au dreptate amandoi.

In astfcl de cazuri, terapeutul trebuie sa dea dreptate ambilorsoli ~i apoi sa-~i exprime mirarea "oare cum pot doua pozi!ii corectesa duca la a~a ceva?" (Amandoi au dreptate, dar rezultatul esteprost). Ajuns in acest punct, terapeutulle traseaza 0 sarcina pentruacasa pentru a rezolva acest paradox: simultan, cei doi sOli trebuiausa porneasca la plimbare in directii diferite, gandindu-se cu placereLamodul in care se vor sim!i ~i la ceca ce vor face atunci cand vorfi din nou impreuna. Aceasta interven!ie terapeutica a fost utilizatatimp de patru' ~edin!e. Dupa prima ~edin!a, cei doi au relatat faptulca au incetat sa discute in contradictoriu despre problema respectiva.In finalul terapiei, ei au relatat ca au ajuns sa valorizeze tot maimult timpul pc care il petreceau impreuna dupa activitati1e pc careIe desta~ura fiecare separat.

• Regula "tertitudinW'

Deoerece sunt prin~i in capcana propriilor lor simptome, clicn!iisunt siguri in privin!a detaliilor problemei care ii framanta, cat ~iin privin!a elementclor care fac problema deranjanta pcntru ci. Einu sunt capabili sa-~i exprime "necazul" cu claritate, dar sunt absolutsiguri de limitele problemei, de definirea; precum ~i de scmnifica!iaacesteia. Daca pacientii ar fi mai pu!in siguri de aceste lucruri, ciar cauta solu!ia in afara psihoterapiei.

Din acest motiv, orice dubii legate de fiecare din elementeleproblemei-simptom pot fi utile terapcutului care dore~te sa gascascasolu!ia problcmci. In general, faptele nu pot fi puse la indoiala, daranumite elemente din context, da.

Un barb at in varsta a relatat faptul ca ar fi auzit 0 voce care i-aspus ca este condamnat. De atunci, relata so!ia sa, el ~edca lafereastra ~i a~tepta sa moara, netacand nimic, de~i nu prezcnta niciun simptom. So!ia a incercat sa-l covinga de faptul ca nu a auzitnimic, totul fiind doar un vis. Alte persoane, inc1usiv medicuL defamilie, i-au spus ca este "nebun", deoarece doar "nebunii" audvoci. Restul familiei tinea partea so!iei, incercand sa-l convinga defaptul ca se in~eala. Pacientul era insa convins de faptul ca cstccondamnat, de~i nu ~tia exact cand va muri. Exaspcrata, ~i so!ia ainceput sa creada ca este "nebun".

Terapeutul a intrebat-o pc sotie daca sotul ei a fost din totdeaunaatat de credul, la care aceasta a raspuns negativ. Tcrapeutul a afirmatca de~i nu 11cunoa~te inca prea bine, i se pare ca este 0 persoanacareia nu ar incerca sa-i yanda 0 ma~ina uzata. Sotia a ras, spunandca, intr-adevar, pacientul este 0 persoana careia iti cste grcu sa-ivinzi orice. Terapeutul a spus ca impresia sa se confirma, continuandsa se mire de faptul ca sotul a crezut ceca ce i-a spus vocea. Sotiaa mai furnizat numeroase exemple, cand sotul ei nu a vrut sa creadaceca ce i s-a sptis.

Terapetul a fortat putin nota, mirandu-se tot mai mult de faptulca pacientul crede in "voci". In acest moment al terapiei, problemanu a mai fost "este pacientul nebun?". Ci "cum a devenit el atat decredul?".


Accsta a inccput sa aiba indoicli in lcgatura cu vocea ~i sa maifaca uncle lucruri in gospodaric.

• Regula "cu sus-ul in ios"

Terapeutul (S h a z e r, 1985) a primit la cabinetul de psihoterapieo familic cu multiple problcme, familia fiind trimisa de asistentasociaIa: bunicul era invalid, tatal bolnav, iar cei doi baieti adolescenticrau cnuretici ~i avcau problemc ~colarc. In aceste conditii, mamaspala toata ziua ccar~afurile murdarc.

Dc~i asistenta sociala a spus ca enurezisul era problema centralaa familici, terapcutul a inceput ~cdintadiscutfmd cu mama desprcccar~afuri, dctergcnti ~i ma~ini de spalat. Foarte curfmd, terapeutula aflat ca mama ~tia 0 multimc de lucruri in Icgatura cu spalatul,iar tatal era expert in reparat ma~ini de spalat ~i instrumente deuscarc; Enurezisul nu a fost nici un moment mentionat. Terapeutula adrcsat complimente mamei ~i tatalui in legatura cu cuno~tintelelor 9i Ic-a spus ca toate aceste informatii ~i abilitati se pierd.

Enurezisul rcprezenta doar 0 parte a pattern-lui de comportamentdczadaptativ, cealalta rcprezentfmdu-o spalatul rufelor.

Asistenta sociala a ajutat-o pc mama sa-~i gaseasca un serviciuca spalatoreasa profesionista la 0 casa de copii ~i pc tata sa seangajezc mecanic intr-un atelier de reparatii. Deoarece mama numai avea timp sa spele, enurezisul a disparut atunci dind sarcinaspalarii a fost plasata pe umerii bunicului.

Solutia terapeutica in acest caz a fost construita pornindu-se dela intrebarea;

"Daca mama nu mai spala, ce se petrece cu cear9afurilemurdare?" .

• Regula "dacu nu or exista dacu"

Problemele patologice insuficient definite se construiesc, deregula, pornindu-se de la ideea pesimista ca schimbarea este dificila.Din acest motiv, daca terapeutul se exprima dubitativ ("ce ar fi

daca ai incerca acesta ... , ce ar fi daca lucrurile s-ar schimba ... "),el sade~te samanta indoielii in mintea clientului sau.

Pentm ca terapia scurta sa fie eficienta, terapeutul trebuie sacreeze la clienttil sau expectatii pozitive in legatura cu schimbarea,motiv pentru care cuvantul dadi trebuie sa dispara din afinnatiilcacestuia.

Deci, nu se pune intrebarea "Ce ar fi dad schimbarea scproduce?", ci "Cand se va produce schimbarea?".

Atunci dnd in psihoterapie sunt integrati mai multi membrii aiunei familii, se include 9i intrebarea aditionala: "Cine anume se vamodi fica primul?".

In situatiile in care este yorba de mai multe problcme-simptom,terapeutul poate adresa ~i intrebarea: "Care schimbare sc va producemai repede?".


METAFORELE ~I ROLUL LOR iN PSIHOTERAPIA SCURTA

el 0 e Mad a n e s (1990) propune un model de psihoterapiescurta, organizata ~i sistematica, care se incadreaza in demersulterapeutie strategic.

Conform abordarii strategice, terapeutul i~i asuma deplinaresponsabilitate cu privire la tot ce se petrece in cabinetul depsihoterapie ~i planifica strategia de interventie pentru fiecare inparte, abordand clientul intr-o maniera directa.

Nu se utilizeaza etichetarile diagnostice ~i nici un caz nu esteconsiderat tara sperantii.

Alte particularitati ale terapiei strategice sunt:• utilizarea umorului ca metodii terapeutica;• abordarea clientului se realizeazii intr-un context situational

~i interactional, contextul fiind reprezentat, de regula, defamilie;

• utilizarea comuniciirii indirecte, cu caracter metaforic.C I 0 e Mad an e s (1990) considerii cii abordarea metaforica

reprezintii un element central al acestui tip de psihoterapie, pentruca mesajele furnizate de clienti nu reprezintii totdeauna ceca ce elcpar a fi. Astfel, de pildii, dacii cineva spune "imi dau dureri decap", persoana se poate referi la mai multe feluri de neplaceri.

Speciali~tii in psihoterapie strategicii subliniaza ~i faptul ca,adesea, un anumit fel de interactiune dintre doua persoane poate ,reprezenta 0 metaforii pentru 0 alta interactiune.

AstfeI, de pilda, un sot se intoarce aeasii de la serviciu supiirat~i ingrijorat, iar sotia sa incearca sa-lineurajeze ~i sii-IIini~teasca.in cazul in care copilul va prezenta 0 afeetiune dureroasa, tatal va

veni acasa ~i va cauta sa-l imbarbateze, a~a cum proceda sotia cuel. Implicarea tatalui in problema copilului reprezinta metaforapentru interactiunea sot-sotie. Mai mult, una dintre actiuni 0inlocuie~te pc cealalta pentru ca, atunci cand tatal 11ajuta pc copil,sotia nu-l mai ajuta pc sot.

e 10 e Mad a n e s (1990) distinge mai multe functii interactionale ale metaforei:

1) Functia de comunicare: violenta fiului poate reprezentaexpresia supararii mamei.

2) Functia de substituire a problemei: frustrarea mamei in Icgiituracu fiul poate fi 0 metafora pentru frustrarea ei cu privire lacomportamentul sotului, puHind chiar inloeui respectiva frustrare.

3) Functia de a genera apropierea ~i de a intari ata~amentuldintre doua persoane: astfel, 0 cearta intre tata ~i fiica poate fi 0metafora pentru disensiunile dintre soti, avand menirea sa mcntinacuplul unit.

In situatiile in care comunicarea are un caracter metaforic,,problemele pacientilor sunt dificil de rezolvat, pentru ca mesajclcnu spun ceca ce ele par sa spuna ~i subiectii se afla mereu prin~iin capcana unor secvente repetitive de comportamente patologice.

Autoarea descrie patru niveluri de interactiuni familia Ie, cumctaforele sale caracteristice, fiecare nivel coresptll1zand unui grupspecific de probleme. In acela~i timp, ea prezinta ~i patru strategiiterapeutice impreuna cu metaforele caracteristice respectivclorstrategii. Uncle din aceste strategii sunt clasice, iar altele suntelaborate de auto are (M a den as, 1990).

ETAPA I. DOMINAREA ~I CONTROLUL

In special la niveluri socioculturale sciizute, oamenii suntinteresati mai ales sa se domine unii pc altii ~i sa lupte pentruputere ~i pentru a-~i controla propria viatii ~i viata cc1orlalti.

Datorita unor astfel de motivatii, au loc comportamente de tipdelincvent, consum abuziv de droguri ~i alcool, tulburari decomportament ~i chiar eomportamente bizare. Membrii familiilor au

172 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte ]73

tendinta de a se opune unul altuia in mod antagonist, iar eomportamentul simptomatie trebuie privit ea 0 modalitate de a-i dominape ceilalti. Seopul fiecarui membru al familiei este de a domina ininteresul sau personal, iar starea afectiva cel mai freevent intalnita Inastfel de familii Cll probleme este teama, deoarece eontrolul ~idominatia sunt asigurate prin intermediul intimidarii ~i exploatarii.

Sarcina terapeutului este sa redistribuie puterea intre membriifamiliei ~i sa modifice modul in care puterea este utilizata.

Comunicarca in cadrul familiei disfunqionale este eentrata injurul metaforclor legate de crima, razboi ~i pedepse, iar distantadintre rude este prezentata ea 0 separare, cand de fapt aee~tia suntstrans legati unii de ceilalti. Diferentele dintre strueturile depersonalitate ale membrilor familiei sunt considerate atat de mari,ineat eonflietele par a fi ireeonciliabile, strueturile respective fiind,dc altfcl, foarte asemanatoare.

Astfcl, de pilda, 0 familie s-a prezentat la psihoterapie pentru cafiul in varsta de 15 ani arunca benzina pc langa zidurile casei ~i sejuca aprinzand chibrituri.

Copilul 0 ameninta pc mama cu bataia ~i se comporta11ccorespunzator in multe privinte. Parintii se purtau urat unul eucelalalt ~i avusesera 111trecut aecese de violenta reciproca.

Tcrapeutul a emis ipoteza ca fiul, fdnd ingrijorat (desigur lanivelul incon~tient) de multiple problemc pc care Ie aveau parintii,incerca sa-i ajutc atragandu-le atentia asupra sa. De~i aceasta ipotezaera probabil adevarata, urgenta 0 reprezenta Insa conduita Miatului,carc putca da foc casei.

Strategiile terapeutice utilizate 111acest caz au fost corectareaierarhiilor, negocierile ~i contractele, modificarea beneficiilor,precum ~i ritualurile ~i sarcinile terapeutice.

• (orectarea ierarhiei in eadrul familiei

In cazul adolescentilor ~i tinerilor cu conduita antisociala saulipsita de control ~i cand parintii sunt binevoitori, se poate trasasarcina ca bunicii ca aiM grija de copil, pornindu-se de la ideea cavarstnieii vor exercita asupra copilului un control mai bland, fapt

ce va facilita reorientarea acestuia spre un eomportament malaeceptabil.

Terapeutul va introduce In cursu 1 terapiei meta fora care sa serefere la reguli ~i reglementari care conduc la stabilirea adevarului;se refera la lini~te, supravietuire, pedepse drepte ~i compensari.

• Negoderi ~i eonfrade

Negocierile eu pnvlre la utilizarea banilor, cre~terea copiilor,raporturile cu rudele, timpul liber ~i viata sexuala, reprezintaelementele de baza ale oricarei terapii de familie ..

Terapeutulli ajuta pc membrii familiei sa-~i exprime preferinteIc~i sa ajunga la compromisuri reciproce. Rezultatul acestor negocieripoate imbraca forma unor contraete scrise Intre membrii familiei.

Tehnica negocierii este utila mai ales atunei eand violentaizvora~te din conflictele care au loc din cauza banilor. 0 solutieposibila este aceea de a incheia un contract cu privire la utilizareabanilor, contract care sa deseurajeze violenta. Astfel, de pilda, incazul unui sot care se purta violent cu sotia, i s-a cerut acestuia sapuna 100 de dolari la banca ~i apoi s-a negociat un contract princare sotul se obliga sa fie de acord ca daca el i~i va mai lovi sotia,aceasta sa dea banii mamei sale sau copiilor din prima casatorie.Dacapana la sfiir~itul anului sotul nu-~i va mai lovi sotia, cei doivor utiliza banii pentru a se simti bine In concediu.

Exista numeroase variante ale acestei strategii, dar in toateeazurile, principiul care sta la baza strategiei respective este simplu~i anume sa facem consecintele comportamentului violent maineplaeute pentro agresor deeat pentro victima.

C 10 e Mad an e s arata ea eerturile In legatura eu banii potreprezenta 0 metafora pentro dezaeordurile In legatura eu problemelcsexuale .

• Modifjearea benefidilor

Uneori, actde ostile realizate de catre un membru al familicisUnt reeompensate eu grija ~i atentie. In astfel de situalii cstc ncccsar


sa se inverseze situatia astfel incat ostilitatea unui membru al familieisa se transforme in gratificatie ~i nu in suferinta pentru ceilalti.

Astfel, de pilda, dacii intr-o familie sunt doi frati, unul rau ~iunul bun, terapeutul trebuie sa aranjeze astfel lucrurile indit defiecare data cfmd fratde rau se poarta udit, cel bun sa primeascii uncadou sau un privilegiu special. Mai precis, in loc sa fie pedepsitfratcle cel rau, este recompensat eel bun. In urma unei astfel deintervcntii, nu numai ca problema prezenta este rezolvata, dar sel110dificii ~i relatia dintre frati.

• Rituoluri ~i sarcini teropeutice dificile

Ritualurile sunt utile pentru realizarea unei tranzitii de la 0 etapala alta a vietii de familie sau pentru a indica 0 tranzitie la nivdulunei rc1atii.

Scenariul ritualului trebuie sa fie proportional cu severitateaproblemei pentru care cuplul se prezinta la psihoterapie.

Pentru problemele minorc, se poate indica, de pilda, sarbatorireaunci zile de na~tere sau 0 excursie pentru vizitarea rudelor.

Pentru un moment serios de criza marital a este necesar un ritual

de tipul reluarii ceremonialului de ciisatorie.Ritualurile sunt in mod special utile atunci cand membrii unui

cuplu sau familii trebuie sa treacii peste lucrurile rele pc care ~iIe-au facut unii altora.

AstfeJ, de pilda, unui cuplu in cadrul caruia sotul ~i-a maltratatsotia, iar aceasta a incercat sa-l ucida, i s-a recomandat sa-~i taieparul sa-l puna intr-o cutie facuta. dintr-un material de valoare, safaca 0 excursie la munte, unde cei doi au fost in timpul logodnei~i sa ingroape cutia, ingropand in acela~i timp toate Jucrurile reledin trecut pe care sotii ~i Ie-au facut unul celuilalt. Stiind unde afost ingropata cutia continand parul lor, cei doi se puteau intoarceoricfmd acoJo pentru a-~i aminti trecutul ~i pentru a nu-l mai repeta.

Aceste ritualuri reprezinta metafore care au rolul de a-i reuni pemembrii cuplului intr-un mod pozitiv.

Sarcina terapeutica dificila a fost pus a la punct de Mil tonE l' i c k son ~i are menirea de a face mai dificila pentru pacient

mentinerea simptomului dedit renuntarea la acesta. Astfcl, nereamintim cazul descris de Hal e y in 1984 (cazul apartine luiMil ton E r i c k son), in care unui pacient cu insomnii rebele is-a trasat sarcina ca dacii nu adoarme imediat, sa frece parchetul intoata casa. ,

Sarcina trebuie sa fie mai dificila decat simptomul, dar in acela~itimp benefica pentru pacient.

Sarcinile dificile cu caracter interactional sunt deosebit deinteresante.

De pi Ida, i se poate cere unui sot sa faca un dar soacrei sale oride dite ori se manifesta comportamentul problema .

Deci, sarcina dificila reprezinta ceva ce este dezagreabil pentrupacient, dar care poate ameliora relatia sa cu ceilalti.

ETAPA a II-a. NEVOIA DE DRAGOSTE

La nivelul al doilea, pc care autoarea il considera mai inah,C 10 e Mad a n e s (1990), afirma cii oamenii sunt motivati maiales de nevoia de a fi iubiti. Problemele patologice specifice acestuinivel sunt depresia,anxietatea, fobiile, dezordinile conduiteialimentare ~i singuratatea. Membrii familiei se lupta unul cu celalaltpentru a obtine afectiune ~i nu de putine ori pun in actiunecomportamente autodesctructive.

Astfel, de pilda, un copil se poate comporta astfel incat sa fiepedepsit pentru a atrage atentia parintilor asupra sa. In acela~i fel,sotia poate dezvolta un simptom invalidant, de pilda, agorafobie,solicitand, in felul acesta, in mod incon~tient desigur, atentia ~igrija sotului.

Nevoia de a fi iubit poate dezvolta 0 serie de calitati deosebiteale fiintei umane, dar poate accentua ~i defectele acesteia, conducandla egoism ~i spirit distructiv.

Deoarece nevoia de dragoste este adesea frustrata, interrelatiiledintre parteneri se caracterizeaza prin solicitari excesive ~i printendinta de a eritica partenerul. In astfel de situatii, terapeutuJ trebuiesa contribuie la ceca ce auto area nume~te redistribuirea dragostei

176 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurle 177

In cadrul familiei, In cadrul ci'ireia comunicarea se centreaza Injurul durerii morale, a frustrarii ~i vidului. Adesea, cand unul dintremembrii familiei este suparat, celalalt se Imbolnave~te.

Temele dominante ale conf1ictelor $i preocuparilor familiei suntsimptol11,ele,problel11ele sexuale sau cele materia Ie, iar eonfruntareadirccta este Inlocuita de ~antaj ~i Incercari de manipulare.

In astfel de situatii, terapeutul trebuie sa deplaseze comunicareala un nivel mai abstract, introducand metafore care sa impliceIncrederea reciproca, pre cum $i 0 componenta ludica, cu caractersimbolic.

Problemele interpersonale sunt experimentate prin intermediuljocului dramatic $i, astfel, ele nu se mai pot transforma In simptomesomatice. Tehnicile utilizate implica, de regula, prescrierea ritualizataa comportamentului problcma.

Astfel, de pilda, 0 adolescenta bulimica a primit sarcinaterapeutica de a amesteca mancarea Intr-un vas $i de a 0 aruncaapoi la toaleta In prezenta Intregii familii, In loc sa vomite peascuns, iar un sot depresiv a fost sflituit sa se prefaca deprimat, iarsotia, care nu ~tia daca se preface sau nu, trebuia sa-l Incurajeze(Cloe Madanes, 1991, p. 23).

Terapeutul Inlocuie~te metaforele legate de dorinta ~i vid interior,cu cele care exprima siguranta $i bunastarea psihica. Mesajul "esteun joc" va Inlocui mesajul "este suferinti'i".

Strategiile propuse de C 10 e Mad an e s (1990) sunt url11atoarele:

• Realizarea unor modificari in inteructiunea parinte-copil

Terapeutul observa faptul ca un comportament patologic alcopilului poatc avea functia de a atrage atentia tatalui care estedistantcu el. In acest caz, strategia terapeutica este de a-i implicape tata ~i fiu Intr·o activitate pozitiva (de pilda, li se poate trasasarcina terapeutica sa se joace Impreuna, astfel Incat fiul nu maiare voie sa puna In actiune un comportament patologic pentru a-~imentine relatia cu tatal sau).

o tanara bulimica era permanent criticata de tatal ei, medic,pentru comportamentul alimentar. Aceasta I~i "pedepsea" tatalmancand mult $i ce nu trebuie ~i apoi vomitand ~i luand laxative.

TeFapeutul C 10 e Mad a n e s (1990) Ie-a trasat sarcina celordoi sa discute In fiecare zi despre politica, tatal fiind liberal, iarfiica avand convingeri conservatoare. Cum era ~i firesc, discutiilcdegenerau In cearta, subiectul fiind politica ~i nu deprindcri Icalimentare ale fiicei. Relatia dintre tata ~i fiica a devenit maiinteresanta ~i bulimia a fost depa~ita.

o strategie asemanatoare consta In modificarea amintirilortimpurii ale unor adulti, referitoare la relatia lor cu parintii. Aceastastrategie este utila mai ales pentru persoanele care sufera deautostima scazuta, deoarece au fost maltratati In copilarie de parintihiperautoritari.

Terapeutul Ii spune c1ientului sau ca trebuie sa fi existat 0persoana binevoitoare ~i calda pe care probabil a uitat-o ~i care aexercitat 0 influenta pozitiva asupra sa In copilarie, astfelexplicandu-se trasaturile sale pozitive de astazi. Se sugereaza ideeaca acea persoana ar fi putut fi bunica, 0 matu~a sau poate un profesor.Ineet, Incet, persoana I~i va reconstrui amintirea uitata, neamintindu-~i persoana care s-a purtat frumos cu el. In cazul In carepaeientul I~i aminte$te una sau doua scene in care a fost tratat binc,terapeutul ii va spune ea probabil exista ~i alte astfel de amintiri.Daca pacientului ii vin in minte scene negative, i se eere sa Iecontracareze eu cele pozitive. Tehnica da rezultate mult l11aibuneIn relaxare sau hipnoza .

• Premiere a simptomelor

Este specificii terapiei prin interventie paradoxala ~i cons(a inaceea ca daca 0 persoana vine la terapie pentru a se elibera de unsimptom, terapeutul ii cere sa manifeste cat mai mult simptol11ulrespectiv.

Astfel, daca, de pilda, clientu1 are dureri de cap, terapl.:utul iicere sa aibi'i ~i mai multe dureri de cap ~i mai intense, dar laanumite ore sau in locuri dinainte stabilite.

171'\ Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 179

Astfel, unui eopil piroman i se poate eere sa faca focul subsupravegherea tatalui, de diteva ori pc zi, astfel incat aceasta sa setrans forme intr-o obligatie, la fcl ea temcle ~colare.

Pentru cuplurile care se cearta mereu este recomandabila strategiaprin care li se cere, la anumite ore ~i in anumite zile, sa procedezeastfel: unul dintre soti ii va spune celuilaIt timp de zece minutetoate nemultUlnirile sale, in timp ce celalalt trebuie sa taca ~i doarsa spuna la sfar~it "imi pare rau draga". In urmatoarele 10 minute,procedura se inverseaza. In felul acesta, seeventa negativa deeomunicarc este blocata.

• Premiereo unei oeJiuni cu coroeter simbolic

Atunci cand paeientii sunt implicati in actiuni auto destructive,este indicat sa Ii se prescrie actiuni repetitive care sa simbolizezeactul autodestructiv, fiira a avea insa consecintele acestuia.

De regula, actele autodestructivc au drept scop incercarea de apedepsi pe cineva care nu da dovada de suficienta dragoste~i atentiefata de subiectul in cauza.

Strategia este utila in cazul bulimiei, tricotilomaniei sau altorcomportamente autoagresive.

Astfel, de pilda, in cazul paeientei bulimice descrise de C 10 eMad an e s (1991), membrii familiei trebuiau sa cumpcre mancareafavorita a aeesteia, iar paeienta trebuia sa amesteee, in prezentat~1l11iliei,toate alimente\e intr-un vas ~i sa Ie arunce la toaleta.

o alta modalitate de a utiliza simbolurile consta in preseriereaunei povestiri metaforicc.

Terapeutul va selccta cele mai importante clemente ale situatieiproblcmatice, Ie transforma intr-o metafora pe care 0 prezintaelientilor sau le-o traseaza ea sarcina pentru aeasa.

Astfel, de pilda, C 10 c Mad an e s (1990) a solicitat unuicuplu eare se certa tot timpul sa scrie 0 lucrare in eare sa furnizezesfaturi unei intreprinderi imaginare eare dore~te sa-~i rezolve uncleprobleme cum ar fi conflietele la nivelul conducerii sau amenintareaca angajatii Val' parasi intreprinderea. Fiecare sot va primi propria

sa sarcina imaginara, eare nu reprezinta alteeva de cat 0 metaforapentru dificultatile din cadrul cuplului.

Mil ton E r i c k son obi1;)nuia sa istoriseasea pacientilor saipovestiri care contineau in sine solutii posibile ale problemei.

• Mimarea simptomului

Adesea, simptomul are drept scop obtinerea unui beneficiusecundar care este dragostea 1;)iatentia celorlalti.

Astfel, un copil poate acuza dureri de stomac pentru a obtinedragostea ~i atentia mamei, iar un sot depresiv, sprijinul afectiv alsotiei sale .

'In asemenea situatii, terapeutul poate solicita copilului sa pretindaca are durerea respectiva, iar parintilor sa-l incurajeze ca ~i cumdurerea ar fi adevarata. Atunci cand beneficiul secundar este obtinutfiira prezenta simptomului, acesta, nemaifiind necesar, va aveatendinta sa dispara.

ETAPA a III-a. A IUBI ~I A PROTEJA

C 10 e Mad an e s (1990) arata ca la nivel ~i mai elevat,oamenii sunt motivati de dorinta de a-i iubi ~i proteja pc ceilalti.Aceasta nevoie poate ~coate la iveala calitati deosebite, cum ar ficompasiunea, generozitatea, bliindetea, dar ~i defecte ca: posesivitatea, dominanta, violenta ~i tendinta de a se amesteca nejustificatin vietile celor dragi.

Astfel de situatii apar in cazul parintilor care i~i pedepsesc copiiipentru binele lor, a sotului care i~i domina sotia pentru a 0 protejasau a profesorului care i~i critica mereu elevii pentru a-i face sainvete mai bine.

I~ cazul in care 0 persoana se dovede1;)te incapabila sa aiM grijilde obiectul dragostei sale, ea va avea tel1dinta de a recurgc lamijloace indirecte de a-~i demonstra grija respectiva.

De pi Ida, un copil poate sa-~i mal1ifeste grija ~i afectiunca pcntrllparintele sau, distragiindu-i atentia de la necazurilc de la sCl'vicill

J

180 Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte J 81

prin faptul ca prezinta 0 anexietate nejustificata sau tulburari decomportament.

Grija parintelui pentru copilul cu probleme ii va distrag~ acestuiaatentia fata de propriile probleme, dar costul acestui tip deinteractiune consta in sacrificarea intereselor ~i placerilor copilului~i astfel, de~i dragostea este mobilul care declan~eaza 0 astfel desecventa comportamentala, starile afective care VOl' domina pacientiiprezentfmd probleme ca: amenintari sau tentative de suicid, tendintespre abuz ~i neglijare, obsesii, crize de nervi, tulburari de giindiresau sentimente de culpabilitate.

Terapeutul are sarcina de a modifica maniera in care membriifamiliei i~i acorda dragoste ~i protectie unul celuilalt, pre cum ~icine are grija de cine.

Comunicarea intre membrii unei familii cu astfel de probleme

se centreaza in jurul ideilor de moarte, lipsa de speranta, epuizare,lipsa de control ~i culpabilitate.

Specificul acestor interactiuni consta in aceea ca atunci ciindun membru al familiei este nefericit, un altul dore~te sa moara.Metaforelc utilizate se refcra la faptul ca cineva este inchis, prinsin capcana, ca ~i-a pierdut libcrtatca. Membrii familiei au senzatiaca au picrdut controlul asupra giindurilor ~i vietilor lor, deoareceaqiunile pe care Ie intrcprind au drept consecinta punerea inpcricol a vietii celorlalti.

Parca se isca un fel de competitie intre membrii familiei in

legatura cu cine este mai autodestructiv ~i mai vinovat.Terapeutul trebuie sa induca 0 metafora care sa sugereze dragoste,

umor, fcricirca de a fi impreuna, inversand in acela~i timp ierarhiareferitoare la cine are nevoie de ajutor ~i cine trebuie sa acorde

ajutorul.Acesta va construi secvente de interatiune in care copiii sa acorde

ajutor parintilor, in felul acesta, membrii suicidari sau dczechilibratiai familiei i~i VOl' reca~tiga autocontrolul ~i VOl' deveni sprijinulcelorlalti.

La acest nivel, cele mai eficiente strategii sunt:

• Reunirea membrilor familiei

Atunci ciind problema familiei este legata de teama de separarede persoana iubita, sarcina terapeutului este sa reuneasca ~i sareconcilieze familia ~i sa vindece [anile produse de interactiunilepatologice, astfel inciit separarea sa nu mai fie necesara.

Astfel, C 10 e M ad a n e s (1990) citeaza cazul unei pacientecu atacuri de panica pe care Ie credea legate de relatia ei cu actualulprieten. Ea era mama a trei baieti mari, care; plecasera de acasa ~inu au dat nici un semn de viata timp de ciitiva ani. Terapeutul,impreuna cu fostul sot au ajutat-o sa dea de urma baietilor, care aufost invitati la 0 reuniune de familie. Dupa ce a avut loc reconciliereafamiliei, simptomul pacientei a disparut.

Adesea, unul dintre membrii unui cuplu se manifesta iubitor, in'timp ce ceHilalt este rejectant ~i refuza sa vina la terapie. Intr-oastfel de situatie, cea mai bun a strategie este invatarea pacientuluicum sa-~i recii~tige partenerul, cum sa-l intcleaga, sa-i respectelibertatea ~i sa-i ofere acea dragoste de care are nevoie.

• Schimbarea rolurilor ("cine ajutii pe cine")

Unerori, beneficiul secundaI' al simptomului cste de nutunlaltruista, acesta aviind drept scop sa ajute pe cineva.

o fiica aunei marne depresive poate face 0 tentativil de lIuield.

care are menirea de a 0 face pe mama sa rcnun~c III ~h:pn.1l'lhl \1t

pentru a-~i ajuta fiica.

Strategia terapeutica se refera la a-i cere 111U1l1td 114 •• pr.tldcleprimata, iar fiicei sa se prefaca ca 0 ajutl\, incm'Ajllld~OjJ\WAftdcu eajocuri sau exprimiindu-~i dcschis drnyulitQlI,LpQtllleste ca mama ii cere in mod mascut ujutol' tliCQld",mod mas cat, inceardi 5-0 ajutc prin intcmnodi\ll tII'I••••

Sarcina terapeutica face en solicih\nll\ 111.1n.' Il•••••••h•••~i ii pune la dispozitie fiicci 0 l1uml~rAnon.•dl.'NGUNAdl.-t1 tV"!ilmama.

• Inversarea ierarhiei

• ACfiunile pozitive

o aWi strategie consUi in schimbarea persoanei care va prezeritasimptomul. Astfel, de pi Ida, intr-o familie in care exista un copil,,1'au" ~i altul bun, i se poate cere ~i copilului bun sa faca uneleprostii pentru ca nu este drept ca fratele cel rau sa-~i atraga oprobiulIntregii familii ~i sa ajunga pana la urma sa-~i ruineze existenta.

183

La al patrulea nivel, problemele principale care apar in cadrulfamiliei tin de resentimente ~i de iertare, conflictele fiind legate deincest, abuzuri sexuale sau acte de sadism .

Atunci cand oamenii ~i-au produs traume unii altora sau au labaza resentimente, reactii de tip "doliu", minciuna, secretiza1'e,auto-depreciere, izolare $i disociere, principal a traire afectiva fiindsentimentul de ru~ine legat de faptul ca nu poate ierta ceea ce i s-aintamplat.

In astfel de situatii, terapeutul trebuie sa renegocieze cui ii revineru~inea, pentru ca de multe ori victimele sunt cele blamate.

Comunicarea intre membrii familiei se invarte~te in jurulsecretului, pentm ca ace$tia se tern ca scmiterea la iveaHi a ceca ces-a petrecut Ie va aduce ~i mai multa ru~ine. Secretizarea II1Samentine aliante nepotrivite ~i fac incestul ~i abuzurile sa fie incontinuare posibile. Metaforele comunicarii se refera la ignora1'ea

ETAPA a IV-a. RESENTIMENTELE ~I IERTAREA

Astfel, de pilda, unui veteran al razboiului din Vietnam, obscdatde atrocitatile vazute sau comise, i se poate sugera sa doneze banisau sa lucreze pentru 0 organizatie care se ocupa de fiii orfani aimilitarilor cazuti in lupta (C Ie 0 Mad a n e s, 1990, p. p. 31).

o alta strategie consta in "crearea" unor amintiri pozitive.Exista cupluri care se cearta pentru fel de fel de fleacuri: cine

duce gunoiul, cine spala vasele, cine ~i ce i-a repro~at parteneruluietc. Ace~tia se concentreaza asupra aspectelor negative ale existentei,ignorand faptul ca ei tin unul la celalalt.

Terapeutul va interveni in mai multe etape.La inceput, Ii se va cere sotilor sa-~i aminteasca momentcle cele

mai frumoase petrecute impreuna, apoi terapeutul va accentua faptulca 10 ani de acum incolo nu va fi important cum spala vasele, cidoar momentele frumoase vor fi retinute.

Terapeutul va 1'ecomanda apoi sotilor sa realizeze impreuna cateun lucm frumos care sa poata reprezenta 0 aminti1'e pozitiva pentrumai tarziu.

Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte

Unii clienti se prezinta la psihoterapie nutrind sentimentedepresive de inutilitate, culpabilitate $i autodevalorizare, fiindobsedati de ganduri legate de propriullor e~ec sau de lipsa de sensa existentei.

In loc' sa-i contrazica, terapeutul trebuie sa Ie spuna ca esteposibl1 ca ei sa fie lipsiti de valoare $i tocmai pentru ca nu suntimportanti ar trebui sa se daruiasca int1'-o masura mai mare altorpersoane pentru care viata arc importanta. Li se recomanda sa aleagaanuinite persoane, daca este posibil legate de sentimentele lor deculpabilitate, ~i sa faca pentru acestea actiuni anonime cu caracterca1'itabil.

IX2

Accasta strategie se potrive~te in cazurile in care parintii aparca incompetenti, ncajutorati, suferind de boli somatice, consumatoride alcool sau droguri, abuzivi sau neglijenti fata de copii.

Copiii Ii iubesc pe parintii, iar ace~tia nu Ie acorda dragoste ~ip1'o!ectie.

In astfel de situatii, terapeutul va trasa sarcina copilului (saucopiilor) sa aiba grija de un aspect al vietii parintilor, aspect carei-a1' putea face pc aee~tia mai fericiti. Copiii ii pot indemna peparintii sa iasa mai des in ora~, Ie pot prepara dejunul sau ii potIndemna sa plece in week-end, terapeutul cerandu-Ie sa vina cu catmai 1l1ultesugestii de actiuni care le-ar face placere parintilor. Acestesarcini trebuie sa aiM un caracter ludic ~i sa fie in acord eu varstacopiilor, astfel incat sa nu reprezinte un efort pentru ei.

1£-

IR4 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 185

$i Iipsa con$tientizarii, empatiei $i responsabilitatii, cei implicaticomportfl11du-se dupa regula "calau-victima".

Terapeutul va trebui sa introduca metafore referitoare laspiritualitate $i unitate, prezentand simboluri care se refera lacompasiune $i la stari afective superioare. Membrii familiei suntdirijati treapta cu treapta de Ia abuzuri spre comportament reparator$i spre acordarea protectiei reciproce. Se pune accentul pe realitate$i responsabilitate, iar ipocrizia $i minciuna sunt inlocuite cucomunicari deschise $i sincere .

Strategii utilizate in acest stadiu sunt:

• (rearea unui sistem de referintu pozitiv

Aceasta implica ameliorarea calitatii vietii $i ct:earea uneiatmosfere incarcate afectiv pozitiv. Terapeutul va face eforturi pentrua ameliora comunicarea, asertivitatea, precum $i capacitateamembrilor familiei de a darui $i de a primi dragoste. Acesta vaaminti clientilor sai, ori de cate ori este posibil, ca ei au venit ]apsihoterapie animati de dragoste $i compasiune $i ca ei sunt incautarea unei vieti bune $i a unui mod mai bun de relationare uniicu ceilalti. Aceste comentarii VOl' tinde sa opreasca interventiilepline de ostilitate ale membrilor familiei unii fata de cei]alti.

Aceasta strategie presupune $i utilizarea umorului $i a reduceriila absurd, pentru ca atunci cand oamenii nutresc emotii negativeirationa]e unii fata de ceilalti, introducerea unor comunicari cucaracter ludic poate declan$a noi modele comportamentale.

• Gasirea unui protector

In cazurile de abuz sau neglijare, chiar existenta familiei ea untot unital' este amenintata. Pentru a rezolva astfe1 de situatii,terapeutul trebuie sa gaseasca 0 persoana puternica $i responsabila,care sa fie un membru mai indepartat al familiei sau un vecin (nuterapeutul), ciireia sa i se transfere responsabilitatea in legatura cufamilia aflata in impas. Acest transfer trebuie sa aibil loc· in mod

grad at $i in etape, astfel incat, sub indrumarea protectorului, membriifamiliei sa poata sa-$i acorde iertarea reciproca. Astfel, daca tatals-a comportat abuziv fata de fiu, protector poate deveni 0 bunicasau un unchi care va urmari ca faptele respective sa nu se mairepete. La inceput, familia va fi supravegheata atat de protector, cat$i de serviciile sociale, urmand ca in final sa se ocupe de caz doarprotectorul.

• Acordarea unor reparatii morale (iertare ~i cuinta)

Reprezinta 0 strategie utilizata in situatiile in care a existat uncaz de abuz sexual in familie, produs de un frate mai mare asupraunuia mai mic, in cazuri de incest intre tata $i fiica, de abuzurifizice $i chiar in cazul unoI' abuzuri petrecute cu mai mult timp inurma. Strategia are efecte terapeutice atat asupra agresorului, cat $iasupra victimei $i poate suferi astfel de modificari incat sa seadreseze doar unuia dintre cei doi.

Terapia are loc in trepte. La inceput, terapeutul discuta cu toaUifamilia pentru a obtine informatii in legiitura cu cine $i ce i-a Tacutaltuimembru al familiei. Aceasta $edinta are un efect bcncficdeoarece este pentru prima data cand membrii familiei discutiideschis despre celt petrecute. Apoi, terapeutul il intreabil pe agr()sol'de ce fapta sa este rea, iar acesta din urma ii raspunde ca a fost 1II1

act violent, impotriva religiei, impotriva legii etc.Terapeutul va sublinia ca actul respectiv a fost negativ nu nU111111

pentru motivele mentionate ci $i pentru un alt moliv. ~i IHltlln., ua

a produs durere in sufletul celui agresat, expliciind thptlll ellfel, sexualitatea $i spiritualitatea sunt oarecul11 ICj,tlltc fl,un atac in plan sexual poate fi mai diu dccflll1lt IOn deasemenea, un atac in plan sexual produc() 0 dUI't'I'Q 1ftin sufletul victimei, ci $i in sufletul agl'csmulul psa faci a$a ceva unci fiinte, mai nlcN untl' Binface parte din familia ta. I~ ac()st l1lull1cmt

ai familiei, care afirma Crt ~i victhllllA"

asculta cu intelegere $i sublinilucA t'ap.\d

Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte 187

durcre suflctcasca mamei victimei, tatalui ~i celorla1ti frati care arfi dorit sa apere victima.

Apoi terapeutul ii cere agresorului sa se a~eze in genunchi ~i saceara iertarc victimei, care poate sa-l ierte dacii dore~te, dar nu esteobligatoriu sa 0 faca. Dupa ce familia cade de acord asupra faptuluica rcgretele ~i cainta agresorului sunt sincere, ~i ceilalti membri aifamiliei cad in genunchi in fat a victimei, exprimandu-~i regretul dea nu 0 fi protcjat. In cazul in care victima nu este prezenta, agresoruli'~i poate exprima regretele ~i fata de restul familiei. In continuare,terapeutul discuta cu membrii familiei consecintele repetarii uneiastfcl de fapte antisociale, consecintele care ar trebui sa duca lacxpulzarca vinovatului din cadrul familiei. Terapeutul va gasi apoiunul sau mai multi protectori pcntru victima. Agresorului i se ceresa i'ntreprinda ~i 0 actiune concreta cu caracter reparatoriu, ca depilda sa doneze ni~te bani pcntru educatia victimei.

Se discuta apoi un program de activitati normale pentru victima~i agresor, ambii fiind i'ucurajati sa i'utrctina dit mai multe re]atiisocia]c cu persoane de varsta lor.

Inainte de i'ncheierea terapiei, terapeutu] va trebui ti;l, recHideascadragostea mamci pentru agresor, s:1-1ajute pe acesta sa-~i acordelui i'nsu~i iertarea. Trcbuie sub]iniat, de asemenea, faptul ca victimauu este responsabila pentru actele agresorului .

• Compusiune ~i unitute

Strategia este utila pentru subiectii traumatizati, care au fostvictime ale unor nedreptati, care sunt obsedati de aceasta situatie~i care i~i amintesc mereu ~i incearca sa inteleaga ce Ii s-ai'nHimplat.

Dupa ce terapeutul a ascultat eu caldura ~i lntelegere celepetrccute, acesta va trebuie sa conduca lucrurile catre 0 incheiere,astfel ineat paeientul sa-~i directioneze atcntia catre ]ucruri maiconstructive, subliniind faptul ca pacientul are mai multe lucruri incomun cu terapeutul sau cu prietenii dedit cu copilul din el care a

fost brutalizat candva. De asemenea, pacientul trebuie sa fiecon~tient de faptul ca zeci de mii de copii au suferit ~i suferadiverse brutalitati ~i ca ceca ce este important cste ca victima sa-~iaducii contributia Ia 111cetareaunor astfe] de dureri ~i nedreptati. Seurmare~te, cu alte cuvinte, separarea de trecut ~i dezvo]tarca unuisentiment de ul1itate ~i comuniune cu restul omenirii.


(ONDITIILE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE

?oate di problema cea mai importanta care se ridica In cazulpsihoterapiei eonsta In aceea ca multi terapeuti Ineearea sa 0Incadrczc Intr-un sistem tcoretic coerent, terapia fiind apreciata InCunqie de limbajul conceptual utilizat sau de ~coala terapeutica Incadrul careia a aparut (psihoterapie cognitiv-comportamentala,psihotcrapic erieksoniana, terapie seurta, terapie de familie etc.). Infelul aeesta, tcrapeutul ~i elientul devin selavii unui model In loesa utilizezc respectivul model pentru a servi intercselor clientului.

Lan k ton (1990) introduce notiunea de "terapie efieienta",apreeiind valoarea aeesteia In functie de trei criterii:

• relatia client-terapeut;• practica terapcutica;• experienta persanala a autorului In ealitate de client ~i terapcut.Faetorii speeifiei relatiei elient-terapeut, care eontribuie la

sucecsul psihoterapiei sunt urmatorii (L a n k tan, 1990):

infelegerea ~iintolnirea dientului pe terenul sau

Autarul insista asupra faptului ca abardarea terapeutica trebuiesa fie unica pentru fieeare client In parte, a~a cum sublinia Inlucrarile sale Mil tan E r i c k san. Pentru a ilustra madul Incare terapeutul 11 InHilnqte pc client pc terenul sau, S t e ph e nLan k ton (1990, p. 63) reda urmatorul dialog terapeutie, realizatIn cadrul primului contact eu un paeient taxieoman.

Clientul intra In eabinetul de psihaterapie ~i din modulln carese prezinta acesta, rezulta faptul ca el are 0 atitudine negativa fatade psihaterapie.

Terapeutul: Buna ziua! Cu ce va pot fi de folos?Clientul: 0, cu nimic. Nu ar fi trebuit sa vin aici.T' Dar de ce? Aici este un loc pUicut, unde lumea se simte bine.C: Poate, dar am impresia ca peretii se strang ~i camera devine

tot mai mica.T' Nu m-am gandit la asta. Ma simt relaxat. Nu ti se pare ca este

relaxant aici?C: Nu pot suporta sa stau aici, trebuie neaparat sa ies afara.T' Hai sa vedem ce este! (terapeutul se apropie de client) Da,

da, acum Inteleg ce se intampla. Intr-adevar, peretii pardi se mi~ca.Se mi~ca de parca ar fi ni~te valuri, valurile marii. Iti place marea,nu-i a~a?

C: Da, Imi place.T' Mi se pare ca umbrele de 12epereti ii fac sa para ca valurile

marii, care se lqvesc de tarm. lmi place sa stau la soare ~i saprivesc valurile. Tie nu-ti 'place? •

C: Da, Imi place chiar foarte mult.T' ~i caldura Incaperii se aseamana cu soarele care te face sa te

relaxezi tot mai mult,sa prive~ti valurile ~i sa visezi vise frumoase ...~ti ce vreau sa spun, nu-i a~a?

C: Da, ~tiu. Imi aduc aminte ... (expiratie prelungita urmata depauza) ~i Imi pare bine ca am venit aici.

T' ~i mie imi pare bine. lmi face placere sa stau de yorba elltine. Cum te nume~ti?

Conversatia care a urmat a avut ca tema utilizarea drogurilol' dl'catre client. Acest tip de dialog este specific psihotcrnpiciericksoniene ~i consta in aceea ca terapeutul "pune Ull piciol' pI>'

terenul clientului in timp ce piciorul celalalt ramanI.' pc tcrcnuJ "Au

propriu".Dupa ce a fost captata bunavointa clicntului, !lcest" Cldo

~i motivat sa gaseasca 0 alternativa la problema Sll. nlltll'nAtl

sa-i permita sa-~i actualizeze resursele latentu dc u rueevietii cotidiene. Exemplul prezentat mai SWi ilu"trtcare autorul (S t e ph e n Lan k t () n. 19\1O) I'lbOl'ct_

cu tulburari de perceptie In il1tcl'I'cln~ic ell mocUUllM'atitudinea terapeutului implicand cmpat.!znro, Ifl.I\tUl,motivare ~i ghidare.


incredere in sine ~i in ceilalfi

Pcntru a fi eficient, terapeutul trebuie sa accepte realitatea pccare 0 prczinta clientul chiar daca aceasta nn corespundeconvingerilor sale, el mimand faptul cii este convins de "realitatile"clientului; ca de pilda, de faptul ca peretii se mi~ca.

Aceasta empatizare are insa ~i aspecte negative, in sensul catcrapeutul uu va putea empatiza cn violenta, ura ~i actele anti sociale ale unora dintre clienti.

In astfel de cazuri, daei nu se poate evita psihoterapia, estenecesar ca terapeutul sa se protejeze ~i sa-~i priveasca paeientulprintr-un "telescop" ~i nu prin "microscop".

o data stabilita relatia terapeutica, terapeutul va ghida clicntulspre 0 noua lume construita, tinfmdu-se seama de experienteleanterioare ale clientilor ~i care implica formarea mior noi atitudini,stari ernotionale, comportamente ~i a unor noi moduri deautopercepere ~i autoevaluare a propriei persoane.

Sii-i simpatiziim pe dienfii no~tri

In cazul in care terapeutul nu-~i simpatizeaza clientul, el nupoate intra in relatie empatica cu acesta ~i nu poate simti cesimte eI.

S t e p hen Lan k ton (1990) estc de parere ea daca nu neplace ~i nu avem incredere in client, este mai binc sa-l recomandamaltui terapeut, iar daca acest lucru se intampla prea frecvcnt,terapeutul insu~i arc nevoie de psihoterapie.

Construirea realitiifii terapeutice

Atunci cfmd clientii se percep ~i se concep pc ei in~i~i intr-unmod care ii limiteaza, terapeutul va trebui sa schimbe cu fermitateaceasta atitudine ~i sa-i conduca la solutii terapeutice care nu implicalimitari ~i pc care ei Ie descopera singuri.

Astfel, de pilda, daca terapeutul decide ca 0 persoana trebuie saia medicamente antidepresive, aceasta constatare se transforma intr-o

eticheta cu earacter limitativ ~i devine 0 realitate. In acela~i mod,daca acesta decide ca pacientul a facut cea mai buna alegere pentrua face fata existentei, ~i aceasta decizie va tinde sa se trans formein realitate.

Astfel, terapeutul va crea impreuna cu clientul lumea alegerilor~i a limitarilor clientului.

(oredarea obiectivelor imaginare ~i a metodelor inefidente de atingerea acestora

Adesea, simptomele clientilor rezulta din anumite obiectiveimaginare puse in practica pI'in intermediul unoI' l1i.etode ineficiente.Astfel, de pilda, un biirbat poate ineerca sa-~i salveze imaginea $irespectul de sine comporti'mdu-se ca 0 persoana geloasa, in sperantaca sotia va pHinge, se va scuza ~i-i va marturisi dragostea. Sotia, larandul ei, poate spera ca sotul va con~tientiza latura tandra ~i slabaa personalitatii sale ~i ii va solicita sprijinul, astfel incat ea se vasimti utila. Rezultatele VOl' fi dezastruoase pentru ca ambii utilizeazametode gre~ite de atingere a unoI' obiective cu caracter imaginal'.Barbatul nu trebuie sa-~i construiasca respectul de sine pc bazaaprecierilor exterioare pe care Ie realizeaza sotia, iar aceasta artrebui sa se simta utila datorWi propriilor sale calitati ~i actiuni $i

nu pentru cii sotul are nevoie de ea. Fiecare din eei doi partcncridore~te ceva de la celalalt pentru a completa ceea ce lipSe$tll dillmodul in care i~i percep propria persoana. Ceca ce ar trcbui sii Ihdlei ar fi sa modifice aceasta realitate interioara, astfcl Inl:lll plll'lUIIcare lipse~te sa nu mai trebuiasca sa vina din extcrior. I)~PliWlll' Iolft

ar fi bine ~i ca ei sa-~i acorde mai multa atentic unlll l.~ClllilliltdM'doresc ca relatia lor interpersonala sa fie mai bllnn,'

Terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa-$i slllhilcfllI\JA0"',~i sa utilizeze metode adecvate pentru a h: IItiny•.

S t e ph e n Lan k ton (1990) dcscric c"1.u.lun,pubertate care pretindea ca arc Intlllnirl ell un tUIt,muzicarock prin metode telcpaticc. t~\\ lI.lut ..

care se imbraca biiiete~te $i VOl'bl;ll\ fJU ." •• :

Majoritatea psihiatri]or III' n onn.td,i-ar fi prescris tratamcnl I1II.l{Jh.um"ft.k~


Terapcutul a fost dc parcre cii fata este perfect nonnala ~i faceexact ce trebuie sa faca un copil la varsta pubertatii ~i anume"Invati!" sa aiba Intalniri cu pcrsoane de sex opus. Aeeste Incercarireprezentau acte de curaj din partea ei, mai ales datorita faptului ciitatal era pcnsionat medical, nu aducea decat foarte putini bani acasa,nu Intretinea relatii sexuale cu mama fetei de 12 ani, era rece, ostil~i chiar agresiv cu familia.

In ciuda acestui comportament al tatalui, cele doua fetite (pacientaavea ~i 0 sora mai mica) se comportau fircsc, numai' ca ele nuutilizau mijloacele adecvate pentru a ajunge sa aiba Intalniri cubaietii. Obiectivul pacientei In cauza avea un caracter imaginar(Intalnirea cu un artist), obiectivul put and fi adecvat daca ar fi fostyorba de un tanar de varsta ei.

Abordand In acest fcl problema, terapeutul a deplasat-o din cadrulpatologicului In sfera normalitatii.

Acesta a lucrat la I'neeput cu parintii, mai ales cu tatal, redandu-iaccstuia Incrcderca In sine ~i dirijandu-l In a~a fell'ncat sa acordcmai multa atentic fiicei salc. Efcetul asupra acestcia a fost cvident,fctita Inecpand foarte curand'sa primeasca tclefoancdc la colegi de~eoala.

Utilizarea ~edintei de psi hot era pie pentru a motiva dientii in directiaschimbiirii

Actiunilc Intreprinse de terapeut In cursul ~edintelor depsihoterapie au ~i menirea de a-I face. pe client sa se raportezealtfcl la realitatea Inconjuratoare.

Adesea, discutiile ~i comunidirile cu caracter metaforic Iereamintesc clientilor despre experientele lor trecute. eu toate aeestea,S t e I' hen Lan k ton (1990) nu insistii pe expcrientelc treeute ~ipc rclatiilc pc care Ie-au avut ace~tia cu parintii In copiliirie decatIn masura In care aceste experiente pot motiva clientul sa priveascaaltfel realitatea prezenta. Astfel, de pilda, exprimarea ostilitatii fatadc tata In cursul transei hipnotice, 11 poate facc pc clicnt sa fie maiaservit eu partenerul de viata.

Utilizate eficient, amintirile legate de experiente anterioare potcontribui la construirea motivatiei pentru actiunile prezente.Terapeutul Ie solicita adesea clientilor sai aflati In hipnoza saurelaxare sa converseze eu eopilul din interiorul fiintei lor sau sa screlationeze cu parintele "ea ~i cum" scena ar fi reala, pcntru ascoate 1£1 iveala resurse cognitive, afeetive ~i comportamcntalc caresa fie puse I'n actiune I'n situatiile prezente.

Ajutarea c1ientilor sa-~i miireasca repertoriul de abilitati pentru

rezolvarea problemelor

Atunei cand clientii se amelioreaza, interactiunile familiei autendinta de a se cent~a spre altceva deeat spre' simptomul eare adispamt ~i este dificil de presupus ce anume va aparea In cadrulaeestor interactiuni pentru a se restabili echilibrul In cadru!sistemului familial. Membrii familiei sc vor relation a altfcl unii elleeilalti ~i se va pune problema unoI' noi optiuni comportamcntaledin cadrul procesului de rezolvare de probleme.

Strategiile de rezolvare a problemelor din cadrul familiilor, potfi, de pilda, solicitarea ajutorului, punerea in actiune a unei atitudiniprotectoare, discutiile In contradictoriu.

Atunei cand clientii se modificii, ei vor interaetiona 1£1 £lIt niwlunii eu altii :;;iatunci simptome cum ar fi anxietatea, team a, (kpl't,sIl1.insomnia, tulburarile sexuale, singuratatea, dependentn ele dW6&lII'lsau violenta, vor ocupa un lac mai putin important in clldrulexistentei lor. Probleme patologice eare nu reprezintli 1I11~'ov"do.'.ineercari inefieiente de atingere a unor seopuri gl'o~jl ~RtulIlIt'"vor avea tendinta sa dispara, iar terapeutllJ va tl'cbul MI••Iclient sa-~i rezolve pe alte cai prob!emclc clIl'cnlO,

Ajutarea c1ientilor so mentina achlzlflli. obUnt'.

In eadrul modelului sau, S t (1 ph" nr..,un accent deosebit pe mcnlinol'tlll ltohllUIse poate realiza prin intcrll10dlul \lnOf

externa, pentru ca atllnc! cAnd ,., •• ,

]04 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 105

anumit comportament care este Intarit ~i de societate, respectivulcomportament va avea tendinta de a se stabiliza.

Intarirea comportamentelor adaptative nou achizitionate. trebuierealizata In functie de patru niveluri aflate In interactiune reciproca.Astfel, tcrapeutul trebuie sa aiba In vedere:

1) Trebuinta de evolutie psihica ~i biologica.2) Exceptiile clicntului ~i auto-monitorizarea, autoadministrarea

de Intariri pozitivc ~i negative; lucrul asupra imaginii de sine.3) Sanctiunilc sociale (din partea familiei ~i persoanelor de

aceca~i varsta).4) Cerintc sociale cu caracter mai larg (vecini, norme socio

culturale ).In masura In care se realizeaza 0 concordanta Intre trebuintele

~i sanctiunile specifice diferitelor niveluri, se poate obtine ~i mentinestare a de sanatate fizidi ~i psihica.

o psihoterapie eficienUi va trebui sa ajute clientiisa achizitionezesau sa utilizcze abilitati din sfera perceptiva, cognitiva, afectiva :;;icomportamentala, care sa raspunda trebuintelor de evolutie :;;iautorealizare, precum ~i de solicitarile ecosistemului.

Terapia trebuie astfel conceputa Incat sa contribuie la producereaunor schimbiiri specifice :;;ievidente la toate nivelurile mentionate,mai precis sa genereze noi sentimente, sa Inlocuiasca gandurilenegative, disfunctionale eu altele pozitive~ sa produca modifieari lanivelul imaginii de sine, sa consolideze noi roluri soeiale ~i sareorganizeze structurile familiale.

FACTOR II CRE~TERII EFICIENTEI PSIHOTERAPIEI (LANKTON, 1990)

Identificarea problemelor

Dc eele mai multe ori, elientii i~i exprima plangerile sausimptomele in termeni vagi,situatie In care terapeutul trebuie sa fiemai riguros In ghidarea aeestora In directia formularii clare aproblemelor.

Astfel, de pilda, Lan k ton (1990, p. 70) citeaza urmatorul cazde psihoterapie de euplu. Doi soti s-au prezentat la cabinetafirmand

ca problema lor era ca aveau relatii sexuale pre a rare. Terapeutul:;;i-aimaginat ca ace:;;tia aveau contacte sexuale la cateva saptamani:;;ile-a vorbit aproximativ 0 jumatate de ora, avand In minte aceastasupozitie. La un moment dat, terapeutul a simtit ncvoia unei prccizari~i a Intrebat ee Inteleg ei prin relatii scxuale putin frecvente, la caresotul a raspuns In mod spontan: "de trei ori pc zi".

Din aeel moment, terapeutul a inceput sa fie tot mai atent cumodul In care clientii W inteleg problema-simptom.

Stabilirea ~i infelegerea semnificafiei unui contract terapeutic

Dupa ce a aflat In ce consta simptomul, terapeutul nu trebuie sittraga imediat eoncluzia ca pacientul dore~te sa se modifice.

Problema cea mai fecvent IntiUnita in cursul psihoterapiei constaIn aceea ca terapeutii nu pot preciza ce anume cred clientii catrebuie sa realizeze In cursul psihoterapiei. Din acest motiv,terapeutii nu ~tiu In ce directie sa-~i Indrepte energia, iar clientii secomporta relativ indiferent fata de ceea ce se petrece In ~edinta depsihoterapie, nu se gandesc la terapie cand se afla in afaracabinetului ~i nu-:;;i Indeplinesc sarcinile pentru casa.

Stabilirea unui contract referitor la obiectivul general al terapieiprecizeaza ce anume crede clientul ca va obtine daca va atingeobiectivul respectiv.

Terapeutul nu trebuie sa faca presupuneri, ci sa obtina informatiiprecise. Astfel, daea 0 clienta afim1a ca dore~te sa scape de mama ei,acesta trebuie sa-i adreseze 0 Intrebare de tipul urmator: "de ce dore~tesa faca lucrul acesta?", iar daea pacienta raspunde ca dore~te sa seelibereze de anxietate, de asemenea, terapeutul nu trebuie sa presupunaca este mai bine sa scapi de anxietate, ci sa aprofundeze problema,Intreband: "ce ai dori sa faci atunci cand te vei simti mai putin anxioasa?" sau: "de ce crezi ca ar fi mai bine sa simti mai putina anxietate?".

Stephen Lankton (1990) este de parere ca terapeutultrebuiesa continue cu Intrebiirile pana cand clientul Intelege exactce anume dore:;;te.

Aceasta abordare este :;;imai utila atunci cand ne confruntam ellprobleme emotionale. Astfel, dad pacienta plange :;;i spune ca


trebuie sa se desparta de mama ei, terapeutul nu trebuie sa ereadadl ~tie in ce consta problema, ci sa continue' astfel:

"Tn pari suparata dind spui ca trebuie sa te desparti de mamata, Pliingi daca mai simti nevoia s-o faci, dar explica-mi ce intelegiprin a te desparti ~i de ce vrei sa faci a~a ceva".

Adivarea dienfilor

lntrebarea "de ce vrei sa faci acest lucru?" se refera la cauza pentrucare situatia respectiva reprezinta 0 problema ~i contribuie la activareatendintelor de cautare interioara ale clientilor. Aceasta energie psihicapus a in actiune de subiecti trebuie speculata de terapeut care Ie poatecere, de pilda, sa realizeze sareini pentm acasa.

S t e p hen Lan k ton (1990) a constatat ca orice actiune, catde neinsemnata, pe care 0 realizeaza clientul intre ~edintele deterapie ~i care reprezinta un mic pas in directia schimbarii, amplificarczultatul procesarii terapeutului din cadrul ~edintei urmatoare.

Astfcl, de pilda, unui pacient care se simtea nesigur de sine,terapeutul i-a dat 0 amuleta reprezentiind 0 papu~a indiana ~i i-aindicat s-o poarte asupra sa in cursu 1 saptamiinii urmatoare. Laurmatoarea intiilnire terapeuticii, pacientul a afirmat ca a ajuns laconcluzia ca atiita timp cat dispune de mecanismul imaginatiei nuare de cc sa se simta rau.

Prin intermediul aces tor sarcini terapeutice, care implicarealizarea unor mici modifici'iri in existenta lor, clientii i~imodifica~i atitudinile fata de existenta ~i fata de propria persoana, eontribuindla intarirea motivatiei care i-a adus la psihoterapie. Se ajunge astfella depa~irea pasivitatii care demobilizeaza, adesea, ~i terapeutul.Un client motivat devine activ, iar activismul sau 11ajuta pe terapeutsa realizeze 0 terapie eficienta.

Provocarea dienfilor pentru a obfine informofii suplimentore

S t e p hen Lan k ton (1990) relateaza faptul ca adesea clientiipun probleme vagi, greu de definil. Astfel un tanar afirma ca ar

vrea sa fie mai putin anxios la facultate, dar in cele din urma adecis ca nici nu vrea sa urmeze 0 facultate,iar alt client spunea caar dori sa se simta mai putin tensionat la locul de muncii, in finalrezultiind ea el nu dorea sa ramana in acel serviciu.

In astfel de cazuri, terapeutul nu trebuie sa se multumeasca doarcu solicitarea initiala, ci sa provoace clientul a obtine datesuplimentare.

Astfel, de pilda, terapeutul at trebui sa adreseze intrebari detipul: "nu inteleg de ce aceasta reprezinta 0 problema?" sau "flUte-ai gandit sa nu faci acest lucru deloc?" (sa ramai la facultate, sate muti, sa te casatore~ti etc.).

Desigur, aceasta nu inseamna cii terapeutul ar trebui sa sugerezecu prea multi'i u!lurinta divorturi sau schimbari de cariera.Dimpotrivli, in cazul in care clientul se arata prea entuziasmat deastfel de idei, terapeutul trebuie sa devina ~i mai circumspect ~i sacontinue investigatiile.

Utilizarea sardllilor terapeutice

Adesea, terapeutii plaseaza problemele c1ientilor in sferapatologicului din dorinta de a intelege mai bine problemele lor ~ide a-i ajuta.

Aceasta atitudine plaseaza terapeutul in situatia iluzorie cii ~tiecare este cauza tulburarii, acesta angajandu-se intr-un demers eronat,de convingere a clientului sa se incadreze in tiparele stabilite, inmod artificial, de el.

In fclul acesta, sunt activate rezistentele clientilor, care tin castatutul lor de fiinta unica sa fie respectal.

Pentm a se evita "etichetarile", terapeutul va trebui sa culeagainformatii in mod indirect, subtil ~i metaforic, :lara a distruge relatiaterapeutica ~i responsivitatea clientului.

Terapeutii care sunt capabili sa sesizeze mesajele non-verbalenu vor fi nevoiti sa adreseze intrebari suparatoare de genul: "cumte-ai simtit atunci cand te-a parasit sotia?" sau "ce te-ai hotarat safaci dupa ce ai dizut la examenul de admitere la facultate?".

__ l~ ~_~u_~~ __ ~_~ ~ __ ~_~ __ ~ J

198 PsillOterapii scurte Psihoterapii scurte 199

Desigur, terapeutul are nevoie de raspunsuri la intrebari de acestfel, dar este de dorit sa Ie obtina in mod. indirect, tara a-i face peelienti sa aiM impresia di sunt animale de experienta.

Siobilireo unor obiective spedfice penlru psiholeropie

S t c p hen Lan k ton (1990) subliniaza faptul ca este necesarsa sc stabilcasca nu numai obicctivele generale, a~a cum sUnt eleexprimate in cadrul contractului terapeutic, ci ~i obiective precisepcntru fiecare ~edinta de psihoterapie.

Astfel, daca obiectivul final poate fi ajutarea parintilor sa sedeseurce eu un eopil eu tulburari de eomportament, obiective pentrufiecare ~edinta de psihoterapie pot fi urmatoarcle:

=> ajutarea parintilor sa simHi bucuria ca au un eopil;=> invatarea aeestora sa-~i exprime liber sentimentele de

bueurie, suparare, mandrie;=> ajutarea aeestora sa-~i exprime eerintele in mod cIar ~i ferm

ete.

CAlITATILE UNUI TERAPEUT EFICIENT, A~A CUM SUNT APRECIATE

DE PACIENTI

(La n k Ion, 1990)

Autorul subliniaza faptul ca majoritatea clientilor prefera catcrapeutul lor sa aiba urmatoarele ealitati:

I) Sa fie fermeeator, simpatie ~i sa-i stimuleze in plan psihologie.I Terapeutul nu trebuie sa fie pisalog, plieticos, agresiv sau sa

dadaeeasea paeientii. Aeesta trebuie sa aibii 111ultiiincredere in sine,sa fie ehiar putin misterios, introdudind putina ambiguitate ~i

suspans in cadrul demersului terapeutic.In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa fie egalul clientului, dar

sa-i merite respeetui.2) Sa-l ajute pe client sa se eonfrunte eu realitatea prezenta ~i

viitoare, sa para interesat de aeeasta ~i sa nu fie excesiv de preoeupatde amintirile $i experientele trecute ale acestuia.

3) Sa nu etieheteze paeientul, pentru c'a aeesta reprezinta un omviu ~i nu 0 entitate nozografidi (boala, sindrom) ~i sa nu-i stabileascaacestuia criterii exterioare ~i artificiale de sanatate ~i eficienta.

4) Sa fie omenos ~i sa aiM simtul umorului.

I. DeS h a z e r, S., Keys of solution in Brief therapy, W. W. Norton and

Company: New York, London, 1985.2. Ell is, A; G r ie g e r, R., Handbook of rationale therapy. Springer Corp.;

New York, 1977.

3. Ell is, A; How Can P,\~Vchological Treatment to be briefer and better? .

The rationale-emotive approach to brief therapy, in zeig, 1. K., Gillian, S. G.

(cds.). Myths, methods and metaphors, Brunner/Mazel, Publishers, New York,1990.

4. God in, J., La Nouvelle Hypnose: vocahulaire principes et methode. Intro

duction a l'hypnotherapie ericksonl1iene. Albin Michel, Paris, 1992.5. H 0 Ide vie i, I r in a, Psihoterapia - Un tratament fara medicamente.

Editura Ceres, Bucure~ti, 1993.6. H 0 Ide vie i, I r i n a, Elemente de psihoterapie. Editura All, ed. a III-a

reviizuta ~i adaugita, Bucure~ti, 1998.7. H 0 Ide vi c i, I r in a, Psihoterapia tulburiirilor anxioase: sii ne eliberam

de ji'ici. obsesii ~'ifobii. Editura Ceres, Bucure~ti, 1998.8. H 0 Ide v i c i, I r i n a, Sugestiologie ~'i terapie sugestiva. Editura Victor,

Bucure~ti, 1995 ..9. H 0 Ide vie i, I r in a, Gandirea pozitivii. Ghid terapeutic de terapie

rational-ell/otiva. Editura Stiin\a ~i Tehnica, Bucure~ti, 1999.10. H 0 Ide vie i, I r i n a, Ion, And r e e a, Ion, B., Psihoterapii mo

den/e: noua hipnoza ericksoniana, Editura !.N.!., Bucure~ti, 1997.11. Lan k ton, S 1. R., Just do good therapy, in zeig. J. K.; Gilligan S. G.

(eds.). Brief therapy; Myths, metyhods and methaphors, Bruner/Mazel,Publishers, New York, 1990.

12. La z a r us, A, A., Fay, A, Brief psychoterapy: tautology or oxy maron"!

in zeig, 1. K.; Gilligan, S. G. (cds.). Brief Therapy; myths, methods andmetaphors, Bruner/Mazel, Publishers, New York, 1990.

13. Lankton, Carol, Lankton, St., The answer within: a clinical

framework of Ericksonian hypnotherapy, Brunner/Mazel, Publishers, NewYork, 1983.

14. Madanes, Cloe, Strategies and metaphors in Brief Psych aterapy. in

zeig. J. K. Gilligan, S. G. (eds.). Brief Therapy; myths, methods and methapors,Brunner/Maze!, Publishers, New York, 1990.

15. Me g g Ie, D., Les therapies breves, Retz, Paris, 1990.16. N a r don e, G., Peu/; panique, phobies. Un modele de strategie breve pour

une resolution rapide des problemes. L'esprit du Temps, Psychologic, 1996.17. R 0 s en, S., Concretizing of symptoms and their manipulation, in zeig,

1. K. Gilligan, S. G. (eds.). Brief therapy; myths, methods and methapors,Brunner/Mazel, Publishers, New York, 1990.

Tiparit la S.C. UNIVERSUL a.A.

irina holdevici psihoterapii scurte

Documents