Curs 1 – 21.02.2011

Inceputurile revolutiei industriale

In secolul al XVIII-lea, Anglia a intrat in era industriala, marile zacaminte de carbune i-au permis sa dezvolte o inovatie majora a acelui secol: motorul cu abur.

Zacamintele de carbune si minele de fier au permis dezvoltarea metalurgiei si productia de energie ce au stat la baza nasterii Angliei industrializate.

In 1779, Anglia se putea mandri cu primul pod de fier din lume.

Zacamintele de carbune si minele de fier nu ar fi servit la mare lucru daca Anglia nu ar fi cunoscut incepand cu sec. XVIII un val mare de inovatii tehnice.

Inventatorii au cautat sa descopere o energie mai eficace si mai economica decat energia umana ptr. accelerarea ritmurilor de productie.

Principalele inovatii si descoperiri tehnice au privit cele 3 domenii principale ale industrializarii: mineritul, industria textila si transporturile.

Ex: in 1769, inginerul James Watt descopera principiul motorului cu abur.

-in 1800, francezul Jacquard inoveaza in domeniul industriei textile prin crearea unui razboi de tesut ce utiliza cartele perforate.

Inovatiile tehnice cereau investitii sporite si concomitent s-a modificat si peisajul social. Inainte, mana de lucru era oferita de mediul urban prin intermediul breslelor iar oamenii munceau fie la domiciliu, fie in ateliere sau fabrici.

Odata cu industrializarea, mana de lucru va povenii din tonele rurale si vor aparea unitati de productie mai mari – uzine. In campul muncii vor activa din ce in ce mai multe femei dar si copii, si desi acestia vor primii salarii mizere si vor lucra in conditii grele noi structuri sociale vor intra in economia monetara.

Cu timpul, lucratorii care activau in domeniile rev. industriale vor evolua catre o noua clasa sociala => clasa muncitoare.

Revolutia industriala avea nevoie de o mana de lucru numeroasa, ieftina si docila.

Contradictia evidenta continuta in acesti trei termeni se va manifesta sub forma tulburarilor sociale pe care le va cunoaste Europa pe tot parcursul sec XIX.

Lucratorii aveau doua metode principale prin care sa-si exprime nemultumirea fata de angajatori- la nivel individual, adica un patron mai bun.

-muncitorii incercau sa se organizeze si sa actioneze solidar impotriva patronilor.

1

In timpul rev. franceze si in perioada razboaielor napoleoniene, somajul a scazut si chiar a disparut in anumite intervale de timp concomitent cu cresterea salariilor.

In Franta, s-a intemeiat livretul de munca, iar in Anglia s-a dezvoltat incepand cu 1811 micsorarea sindicala.

Impotriva industrializarii si a efectelor acesteia:

-inlocuirea oamenilor de catre masini

-scaderea salariilor a actionat peste 20.000 muncitori ce distrugeau sistematic noile inventii tehnice.

Ei erau condusi de John Ludd -> iuditi.

In 1817 a avut loc o mare revolta a muncitorilor in Derbyshire, ce a fost sprijinita de populatie si manifestantii au pornit din Manchester spre Londra. Parlamentul britanic a trimis armata sa inlature miscarea insa pentu prima data in istorie a suspendat legea “Habeas Corpus”.

Industrializarea a adus dupa sine o noua realitate in ceea ce privea munca copiilor, si inainte marea majoritate a copiilor nu erau scolarizati si erau utilizati in mediul rural la munca in agricultura.

Odata cu industrializarea, copii vor fi folositi in industria textila si minerit. Munca copiilor era un fapt obisnuit iar pana la sfarsitul secolului XIX, au reprezentat 10% din forta de munca britanica.

In 1834, in Marea Britanie se renunta la sistemul ajutoarelor comunale catre saraci si se instaleaza in loc sistemul caselor de munca (work houses).

Despre acest sistem a scris Charles Dickens in lucrarea Oliver Twist, in urma experientei sale de la 12 ani cand tatal a intrat in puscaria datornicilor iar el la o casa de munca.

Programul de lucru: de la 6 – 13 ani aveau 48 de ore de munca iar de la 14-19 ani lucrau 69 ore de munca pe saptamana, iar de mai multe ori tiva de lucru era de 14 ore pentru copii.

Cu timpul, aceasta problema s-a incercat sa se reglementeze stabilindu-se un numar mic de ore de munca, dar aceste legi nu prevedeau pedepse astfel copii au continuat sa munceasca drastic pana prin secolul XX.

Al treilea domeniu important al industrializarii l-a reprezentat transporturile ce s-au dezvoltat puternic odata cu introducerea motorului cu abur.

Prin dezvoltarea transporturilor s-au facilitat schimburile economice si comerciale, s-a redus durata de timp intre parcurgerea unor distante, transporturile au jucat un rol esential in realizarea unitatii nationale.

Pana in 1830, industrializarea s-a realizat in zonele cele mai dezvoltate ale Europei: Anglia, Belgia, zone din Franta si Germania, extinzandu-se pana in 1880 in centrul si sudul Europei.

2

Curs 2 – 21.03.2011

Epoca progresului (1860 – 1914)

-incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea , cresterea economica a rezultat de pe urma proceselor deja amorsate dar cu diferente notabile care i-au determinat pe istorici sa o numeasca a doua revolutie industriala.

A doua revolutie industriala

-s-a caracterizat printr-o crestere economica rapida, prin generalizarea productiei pe scara larga prin schimbari importante in industria metalurgica , in industria chimica si in industria energetica, prin extinderea industrializarii in centrul si sud estul Europei. In aceasta perioada populatia Europei a crescut intr-un ritm care nu mai fusese atins in istorie, iar valoarea productiei a crescut de 3 ori mai repede. Expansiunea economiei germane a fost realitatea spectaculoasa, statul german beneficind de pe urma unificarii si a castigarii Alsaciei si Lorenei in urma razboiului cu Franta din 1870-1871. Deja bogata in resurse naturale, Germania a castigat materii prime precum si fabrici in fostele provincii franceze iar cea de a doua revolutie industriala s-a sprijinit pe dezvoltarea sistemului de cai ferate, pe conlucrarea dintre statul german si capitalul bancar si mediul industrial, dar si pe sistemul de educatie, in special pe cel tehnic, care furniza ingineri dar si functionari extrem de bine pregatiti.

Pentru ca a trecut prin industrializare mai tarziu decat Marea Britanie, Franta si Belgia, Germania a construit fabrici si uzine noi care beneficiau de cea mai moderna tehnica. Economiile UK, Belgiei si Frantei, au continuat sa creasca dar intr-un ritm mai incet.

In anul 1900, Franta a atins nivelul de dezvoltare pe care il avusese Marea Britanie cu o generatie in urma atunci cand domina lumea. Dpdv al productiei pe cap de locuitor, Franta se situa dupa Uk si inaintea Germaniei. La inceputul sec. XX, Uk era depasita in anumite domenii de catre Sua si Germania.

Industriasii britanici ezitau sa investeasca bani in modernizarea fabricilor si uzinelor si in inlocuirea vechilor echipamente. Companiile si firmele de traditie impiedicau sau ingreunau crearea de noi firme moderne. In plus, sistemul de educatie britanic, nu era performant in domeniul tehnic si nu asigura mobilitatea sociala pentru absolventi. Cu toate aceste deficiente, Londra a continuat sa fie principalul centru financiar al lumii. In perioada 1860-1914, societatea a cunoscut schimbari spectaculoase in domeniul economic, in urma unor inventii cum ar fi introducerea generatoarelor si a cablurilor in industria energetica, inventarea masinii de cusut si a bicicletei, inventarea automobilului, radioului si telefonului, inventii care vor schimba modul de viata al oamenilor. In plan demografic, populatia Europei a cunoscut o crestere spectaculoasa de la 295 milioane locuitori in 1870, la 450 milioane in 1914.

Aceasta crestere a fost posibila, datorita progreselor inregistrate in sistemul sanitar, datorita eradicarii unor boli, a schimbarilor survenite in dieta, a dezvoltarii agriculturii prin generalizarea utilizarii ingrasamintelor chimice.

Paradoxal aceasta crestere a populatiei a avut loc in conditiile in care natalitatea a scazut dar in acelasi timp mortalitatea a scazut si mai mult.

3

Daca prima jumatate a secolului al XIX-lea, natalitatea era in crestere in zonele din V-estul Europei, incepand cu a doua jumatate a secolului, natalitatea va creste in regiunile mai sarace din Europa.

In tarile dezvoltate, populatia care se ocupa cu agricultura a scazut puternic, ajungand la 8% in UK, 22% in Belgia, si 35% in Germania, in timp ce in Franta a continuat sa se mentina la un nivel situat in jurul procentului de 43%.

Cei care anterior se ocupasera cu agricultura si traisera in mediul rural, s-au indreptat catre mediul urban iar numarul oraselor europene cu peste 500 de mii de locuitori a crescut de la 8 in 1875 la 29 inainte de primul razboi mondial. Un fenomen interesant si important care a avut loc in timpul celei de-a doua revolutii industriale, a fost migratia populatiilor.

In aceasta perioada a avut loc cea mai importanta migratie voluntara din istorie, la care au participat 26 milioane de oameni, europeni. Peste 50% dintre acestia au plecat in SUA. Cei mai multi au provenit intr-o prima etapa din Marea Britanie, Statele Scandinave si Germania, si in a doua etapa din Marea Britanie, Spania, Portugalia si Italia.

Proportional cu populatia tarii din care proveneau, cei mai multi au fost irlandezi. Din totalul celor care paraseau Europa, cam o treime se reintorcea dupa o perioada de timp, si pentru fiecare european plecat, alti 3 oameni plecau din mediul rural catre mediul urban.

4

Curs 3 – 4.04.2011

Al doilea imperiu

-dupa infrangerea lui Napoleon, la conducerea statului a revenit dinastia de Bourbon pana in 1830, iar din 1830 pana la rev. din 1848, pe tronul Frantei a urcat Ludovic Filip d’Orleans.

-zilele revolutionare din februarie 1848 au facut sa renasca in clasele cele mai puternic afectate de procesul industrializarii, speranta intr-un regim social

-crearea ateliereror nationale care dadeau de lucru numerosilor someri a parut sa le ofere satisfacte dar in iunie 1848, acestea au fost inchise si revoltele au fost inabusite prin violenta. Puterea republicana de la Paris, s-a despartit de populatia muncitoreasca parisiana si a actionat astfel incat sa raspandeasca in randul opiniei publice teama de pericolul rosu. Aceasta teama a favoizat ascensiunea partidului ordinii care se sprijinea pe masele taranesti, pe burghezia moderata, pe catolicii si pe nostalgicii monarhiei. Potrivit noii constitutii, in decembrie 1848 trebuiau organizate alegeri pentru functia de presedinte iar partidul ordinii s-a decis sa sustina in alegeri pe printul Ludovic Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon.

Acesta a exploatat popularitatea de care se mai bucura numele de Napoleon in Franta si a fost ales presedinte al Frantei. Adunarea legislativa care a rezultat din alegeri s-a dovedit a fi destul de reactionara, ea limitand sufragiul reactionar precum si libertatea de expresie si apreciere. Spre deosebire de legitimisti, sustinatorii Bourbonilor si de Orleanisti, L.N.B. a stiut sa-si apropie armata si sa se prezinte drept garant al ordinii. Potrivit Constitutiei, in decembrie 1852, trebuiau organizate noi alegeri pentru functia de presedinte a republicii la care insa L.N.B. nu mai putea sa participe. El a incercat sa modifice legea electorala dar nu a reusit sa obtina sprijinul a 2 treimi din membrii adunarilor legislative. Prin urmare, el s-a decis sa dea o lovitura de stat. Pe 2 decembrie 1851, data aniversarii incoronarii lui Napoleon si a bataliei de la Austerlitz, in Paris au fost puse afise care aduceau dizolvarea adunarii legislative si revenirea la sufragiul universal. S-au produs unele tulburari soldate cu 400 de victime, si poporul francez a acceptat prin referendum ca LNB sa ramana presedinte, si un an mai tarziu sa devina imparat al Frantei. Noul regim din Franta era teoretic o monarhie constitutionala dar in realitate, Napoleon al III-lea conducea dictatorial. El detinea puterea executiva si legislativa, numea ministrii care erau raspunzatori doar in fata sa, puterea celor doua camere legislative a fost serios schimbata iar membrii senatului erau numiti pe viata de catre imparat. Pana in anii 1860, Napoleon al III-lea s-a confruntat cu unele probleme pe plan intern: nemultumirea catolicilor fata de anexarea statelor papale de catre piemont in cadrul procesului de unificare a Italiei, nemultumirea industriasilor francezi in urma acordului de interschimb incheiat cu Marea Britanie. In aceeasi perioada, Franta obtine mari succese pe plan extern: -sprijina unitatea italiana, adica crearea statului italian in 1859, Napoleon al III-lea fiind considerat campion al popoarelor.

-anterior, in perioada 1854-1856 – Franta alaturi de Marea Britanie, Turcia si Piemont, castiga razboiul Crimeei purtat impotriva Rusiei. Situatia se va schimba incepand cu 1864 cand imparatul va fi afectat de boala si depresiunile contradictorii ale anturajului sau. Un exemplu il reprezinta aventura militara in Mexic. Franta a incercat sa profite de razboiul civil american, pentru a-l impune ca imparat al Mexicului,

5

pe arhiducele Maximilian, fratele imparatului Austriei Franz Josef. Acesta nu a fost acceptat de poporul mexicului care s-a revoltat, si dupa ce trupele franceze s-au retras din Mexic in 1868, dupa ce Sua a amenintat cu razboi, Max. a fost prins de revolutionari si ucis.

In 1866, Franta a dus o politica externa stangace in contextul razboiului Prusiei si Austriei, fapt ce a starnit nemultumirea cancelarului Bismark. Cancelarul s-a decis sa provoace Franta si in 1870, imparatul Germaniei , Wilhelm I a oferit tronul Spaniei printului Leopold de Hohenzollern Sigmaringen.

Acest lucru era o provocare la adresa Frantei, pentru ca in mod traditional rolul Frantei trebuia ocupat de o reprezentanta a dinastiei de Bourbon. Franta a protestat si Germania a restras aceasta candidatura.

Bismark a facut sa apara in presa Depesa de la Ems .

Depesa de la Ems a reprezentat in mod denaturat intrevederea dintre Wilhelm I si ambasadorul Frantei.

Opinia publica din cele doua tari s-a inflamat, germanii considerand ca imparatul lor a fost umilit iar francezii considerand ca ambasadorul lor a fost insultat.

Pe 19 iulie 1970, Franta declara razboi Germaniei dar se gaseste izolata pe planul relatiilor internationale, statele germane din Sud alaturandu-se Germaniei.

Armatele germane ocupa Alsacia si Lorena, o armata franceza este asediata la Metz iar alta in frunte cu Napoleon al III-lea se preda la Sedan. Doua zile mai tarziu, pe 4 septembrie, se proclama republica la Paris. In perioada septembrie-ianuarie 1870-1871, Parisul a fost asediat, populatia s-a confruntat cu cea mai aspra iarna si cu foametea. (au mancat toti sobolanii din Paris si chiar elefantii de la gradina zoologica).

In ianuarie 1971, Wilhelm I este incoronat la Versailles imparat al Germaniei, si in Franta vor exista ca centre de putere guvernul de la Versailles si comuna din Paris care vor fi angrenate intr-un razboi civil sangeros castigat in final de Versailles, razboi in care germanii nu au intervenit.

In mai 1871, prin tratatul de la Frankfurt, Franta ceda Germaniei Alsacia, o parte din Lorena si se angaja sa plateasca despagubiri de razboi in valoare de 5 miliarde de franci in decurs de 3 ani, timp in care Franta era ocupata de trupele germane.

6