iTeach: Experienţe didactice ISSN 2247 – 966X

Nr. 6 / februarie 2012

6

Morcovul sau nuieluşa (sau Despre cultivarea motivației de a învăța a elevilor

noștri) | de Roxana Albu Să învățăm messengereza! | de Camelia Kallos Timpul liber al şcolarilor | de Mariana Patrichi Introducerea unor noţiuni matematice folosind tehnologia informaţiei

(exemplu – funcţia algebrică) | de Cristina Chiorescu Metode moderne de abordare a personajului literar: Horoscopul | de Alina

Manuela Huma Noile educaţii: educaţia ecologică | de Georgeta-Irina Rusu Măsurarea competenţelor de lectură ale elevilor din clasa a IX-a a liceu.

Studiu de caz | de Adina Vira Predarea chimiei în societatea cunoaşterii – proiectul e-Chimie | de Nectara

Mircioaga Forme de evaluare la clasa a XII-a | de Adina Vira Teoriile contemporane ale managementului aplicabile ȋn școala românească |

de Camelia Timofte

Editor: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie Online: www.iteach.ro/experientedidactice Partener: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Revista “iTeach: Experienţe didactice” îşi propune să promoveze aspectele practice ale predării, învăţării şi evaluării şcolare prin aducerea în prim plan a experienţelor concrete ale cadrelor didactice. Constituie un canal de comunicare şi de informare în cadrul comunităţii cadrelor didactice înscrise pe platforma iTeach.

Descriere prin cuvinte cheie: didactică aplicată, practică pedagogică, situaţii educative, experienţe didactice

iTeach: Experienţe didactice

Cod de identificare ISSN / înregistrarea Bibliotecii Naţionale a României: iTeach: Experienţe didactice (online) = ISSN 2247 – 966X

ISSN – L = 2247 – 966X

Editor: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie

www.tehne.ro

Redacţia:

Str. Dr. Louis Pasteur 54 Bucureşti 050536

Colectiv de redacţie

Olimpius ISTRATE (Universitatea din Bucureşti, DPPD) Oana GHEORGHE (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei) Irina VASILESCU (Şcoala Nr. 195 Bucureşti) Alexandra BUNICA (TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie) Doru ŞTEFĂNESCU (Social IT) Simona VELEA (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei)

E-mail: echipa@iteach.ro

Pagina Revistei:

www.iteach.ro/experientedidactice

Morcovul sau nuieluşa (sau

Despre cultivarea motivației

de a învăța a elevilor noștri)

De Roxana Albu

Titlul acesta poate părea, la prima vedere, cel puțin ludic, dacă

nu cumva ciudat având în vedere tematica revistei, dar este titlul

unei emisiuni pe teme educaționale care mi s-a părut

incompatibil cu seriozitatea subiectului (reforma în educație) și

a participanților la talk-show. Este, fără îndoială, o metaforă

a unui sistem educațional ale cărui principii nu s-au schimbat de

la Socrate spre contemporaneitate : MORCOVUL simbolizează

recompensa pe care o vom oferi (nu sub formă de mită

educațională) pentru rezultate, strădanie, organizare eficientă

șa.; NUIELUȘA reprezintă pedeapsa pe care o vom aplica

propriilor copii sau elevilor noștri atunci când nu au respectat

regulile mai mult sau mai puțin negociate/impuse, când nu s-au

străduit pe măsura puterilor.

Din păcate, noi – educatorii și, poate, părinții (în același timp) –

uităm să încurajăm elevii pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac

bine, și né grăbim să folosim nuielușa necruțătoare atunci când

greșesc sau când manifestă dezinteres. Aruncăm cuvinte

descurajante fără să conștientizăm forța acestora de a construi…

ziduri, de a răni.

Cred că agresivitatea manifestată de elevii noștri, omniprezentă

în buletinele de știri sau în filmulețele postate pe Internet, are –

pe lângă multiplele cauze legate de educația primită în familie și

de mediul în care se manifestă – și o cauză care aparține școlii,

mai exact de né/valorizarea acestora în cadrul instituției

furnizoare de servicii educaționale (sună pretențios, dar, în

realitate, asta este școala).

Profesorii trebuie să găsească centrele de interes ale elevilor

chiar dacă materia/programa/planificarea nu sunt tocmai

generoase din acest punct de vedere. Né ia prea mult timp din

prețiosul proces instructiv – educativ (care, nota bene, este

centrat pe elev) să găsim elevi talentați la desen, poezie,

fotografie… și să le organizăm o expoziție sau să le redirecționăm

spre revista școlii (eu am optat pentru crearea de către elevi

a unui blog de creație literară, Versuri de liceu, ca replică

online/supliment literar al revistei școlii, Ani de liceu).

În cadrul celui mai recent curs (minunată oprtunitate) pe care

l-am absolvit pe platforma iTeach, Colaborarea în clasa digitală,

am învățat multiple strategii ale colaborării, dar și ale implicării

elevilor în activități în care să se simtă valorizți, apreciați,

motivați. M-au motivat toate resursele puse la dispoziție și am

conștientizat că elevii noștri au nevoie doar de un catalizator al

imaginației și creativității lor (id est profesorul).

Așadar, trebuie – ca educatori – să facem o alegere clară: folosim

nuielușa-pedeapsă, ceea ce este foarte ușor, sau folosim

morcovul-recompensă? Dificilă alegere… Eu prefer motivarea

elevilor, implicarea lor în proiecte, în acțiuni de voluntariat,

cultivarea talentelor lor, aprecierea eforturilor pe care le depun

pentru a vedea și dincolo de școală, stimularea plăcerii de

a mirosi hârtia unei cărți și de a da paginile acesteia. Așa — sper

eu – vom avea și o societate sănătoasă.

Și să nu uităm că schimbarea trebuie să înceapă ÎNTOTDEAUNA

cu noi. Câți dintre noi suntem pregătiți?

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/morcovul-sau-nuielusa-sau-de

spre-cultivarea-motivatiei-de-a-invata-a-elevilor-nostri)

Să învățăm messengereza!

De Camelia Kallos

Fie că né place sau nu, Internetul a intrat cu mare viteză în viața

noastră și né-a devenit indispensabil. Suntem tentați să credem

că né-a adus beneficii multiple prin avalanșa de informații din

absolut toate domeniile și în toate limbile, care implicit a condus

la o nouă structură socială cunoscută sub numele de rețea

socială. “Să învățăm messengereza” este titlul unei activități

desfășurate împreună cu elevii și reprezentanți ai părinților și ai

profesorilor. În articol sunt detaliate momentele activității. De

asemenea este prezentat un studiu cu privire la evoluția formelor

de comunicare ale adolescenților în mediul online. Activitatea

prezentată în articol se poate înscrie în seria de acțiuni

întreprinse în perioada 2–6 Aprilie în cadrul săptămânii “Școala

Altfel”.

Cum ziua de 7 februarie a fost declarată la nivel internațional ca

fiind Ziua Siguranței pe Internet, am dorit să aflu împreună cu

o parte din elevii mei și câțiva reprezentanți ai părinților și ai

corpului profesoral dacă și noi suntem expuși unor posibile

pericole atunci când navigăm pe Internet și cum putem să

prevenim situațiile care né-ar pune într-un posibil pericol.

Activitatea a fost organizată astfel: • Momentul 1 (10 minute):

S-a aplicat cu un chestionar elevilor participanți. Adulților li s-a

cerut să citească un text. • Momentul 2 (5 minute): Prezentarea

componentelor noului limbaj – “messengereza”. • Momentul 3

(10 minute): Întocmirea minidicționarului “messengerez”-român.

• Momentul 4 (90 minute): Vizionarea filmului “Trust” •

Momentul 5 (10 minute): Reflecții, evaluarea activității și

follow-up.

Chestionarul aplicat elevilor a avut ca scop determinarea

timpului pe care ei îl petrec în mediul online, tipul de activități pe

care îl au atunci când sunt în mediul online precum și cu cine își

petrec timpul în mediul virtual. Majoritatea a declarat că petrece

zilnic între două și trei ore navigând pe Internet, activitatea

principală în mediul online fiind socializarea pe platforma

Facebook sau prin intermediul mesageriei instant Yahoo

Messenger. Remarcabil a fost răspunsul unor elevi la întrebarea

referitoare la numărul de prieteni pe care îl au pe Facebook și la

numărul de contacte pe care îl au în listele lor de messenger.

Unii au declarat că au peste 500 de prieteni, acest fapt fiind în

opinia lor un semn de popularitate. Toți elevii chestionați au spus

1

că au date personale reale în profil în rețele de socializare. În

mod constant elevii au răspuns afirmativ la întrebarea referitoare

la comunicarea cu persoane pe care le cunosc exclusiv din

mediul online.

În timpul în care elevii completau chestionarele, adulților li s-a

cerut să citească și să interpreteze următorul text: “sal! cf? bn.

u? me2! tnx! 3jti frumy! X0 10x! :) Shi u ejti nice! ;) ms! X0 X0

Textul s-a dovedit a fi o grea încercare pentru adulţi. Elevii l-au

citit și l-au interpretat fără probleme:

“Salut! Ce faci? Bine. Dar tu? Me too! Thanks! (și eu fac bine,

mulțumesc) Ești frumoasă! Te pup! Thanks! (Mulțumesc,

zâmbind) Și tu ești drăguț (facând cu ochiul) Mulțumesc! Pupic!

Pupic! Te iubesc!”

Astfel au fost create premisele discuției referitoare la un nou

limbaj folosit cu succes în mediul virtual, limbaj pe care elevii

l-au denumit “messengereză”. Acest nou limbaj este compus din

acronime, argouri și emoticoane. Conform Wikipedia, acronimul

este un cuvânt inventat prin simplificarea extremă a expresiei, în

general fiind monosilabică sau disilabică. Argoul este un limbaj

convențional folosit în mod conștient de către vorbitorii unui

grup social sau profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți.

Necesitatea dezvoltării unui limbaj acronimic este de dată relativ

recentă, și este datorată în mare parte utilizării cât mai frecvente

a comunicării online în formă scrisă. Spun în formă scrisă,

deoarece primele programe care permiteau o facilă comunicare

online au fost programele de tip Mirc, în care singura formă de

comunicare era în scris. Pentru ca mesajul să fie cât mai fidel

redat receptorului, în limbajul scris au mai fost adăugate

combinații de simboluri grafice, care aveau rolul de a transmite

sentimente, stări, senzații. Ulterior, aceste simboluri grafice au

fost înlocuite de mici desene ale unui cap uman, numite

emoticoane. Noul vocabular al limbajului scris, format din

argouri, acronime, abrevieri și emoticoane a devenit și

vocabularul formelor de comunicare orală pe Internet. Cum

limba oficială a Internetului este în mod tacit acceptată a fi limba

engleză, cuvintele care au astfel de abrevieri sunt în general

cuvinte din limba engleză. Acest vocabular este îmbogățit de

acronime cu tentă “națională”, acest amalgam conducând la

o nouă formă a limbajului, adesea cunoscut în mediul online

românesc sub numele de “romgleză” (română combinată cu

engleză).

Se poate afirma cu certitudine că această nouă formă

a limbajului se datorează noilor tehnologii. Notabil este că anul

trecut, acronime precum LOL, OMG, FYI au fost trecute în

dicționarul Oxford. Lingviştii englezi au considerat că frecvenţa

utilizării acronimelor este un criteriu suficient de puternic pentru

ca ele să fie introduse în dicționar. Avem şi noi, în limba română,

astfel de abrevieri. “O.K.” – bine, în regulă - sau “VIP”- persoană

foarte importantă, sunt doar câteva dintre ele. Şi-au găsit loc în

paginile ultimei ediţii a DEX-ului şi tot frecvenţa utilizării lor în

limbajul cotidian a fost motivul care i-a determinat pe

repezentanţii Academiei Româné să le includă în dicţionar.

Ca părinți și ca educatori trebuie să conștientizăm noul trend al

marilor pericole pe care le poate genera Internetul. E momentul

ca și noi, profesori și părinți să învățăm acest nou limbaj, cu

ajutorul căruia probabil vom reuși să-i înțelegem și să né facem

înțeleși de adolescenții care la rândul lor vor deveni în curând

adulți. Cum toate limbile cunosc o anumită evoluție, și acest nou

limbaj format din acronime, argouri și emoticoane va suferi

o evoluție. Din păcate pentru adulți, evoluția aceasta va ține

pasul cu dezvoltarea alertă a Internetului. Acest fapt a generat

următorul moment din cadrul activității: împreună cu elevii

participanți la activitate, s-a realizat un minidicționar

“messengerez”-român.

Următorul moment al activității dedicate Zilei Siguranței pe

Internet a constat în vizionarea filmului Trust (2010). Filmul

spune povestea unui abuz sexual asupra unei minore. Părinții

tinerei fête nu au fost inițial îngrijorați de faptul că fiica lor în

vârstă de 14 ani discută frecvent pe Internet cu un interlocutor

necunoscut, care pretindea că are 16 ani și că se numește

Charlie. Tânăra de 14 ani cade victimă acestui partener de

discuţii pe chat, care s-a dovedit a fi un bărbat de 40 de ani care

racola tinere de pe rețele de socializare online dedicate

adolescenților. Trauma trăită de personajele filmului și soluțiile

găsite de scenariști au constituit momente de reflecție asupra

potențialelor pericole pe care mediul online/virtual ni le aduce în

viața reală.

După vizionarea filmului, elevii participanți au fost împărțiți pe

grupe și au primit ca temă pentru acasă realizarea unui proiect

media (video, audio, poster etc) în care să fie prezentate reguli

de utilizare corectă și în siguranță a Internetului. Conform fișelor

de evaluare a activității, completate la final de către participanți,

s-a constat impactul deosebit pe care l-au avut toate momentele.

Adulții prezenți au evaluat cu punctaj maxim ideea realizării

minidicționarului. Elevii au fost deosebit de entuziasmați de

tematica propusă pentru proiectele media.

Concluzia se poate enunța simplu: nu putem să monitorizăm

întotdeauna copiii. Cel mai bun instrument de monitorizare nu

este acela care rulează în interiorul calculatorului sau telefonului

copilului, ci este “procesorul” dintre urechile copilului. Acela este

filtrul pe care copilul îl va avea toată viața asupra lui, acel

“instrument” îl va monitoriza și se va adapta de-a lungul timpului

nevoilor lui.

Webografie:

http://middleearthnj.wordpress.com/2010/03/19/teen-slang-a

nd-acronyms/

http://www.antena3.ro/life-show/cultura/abrevierile-precum-

lol-si-omg-admise-in-dictionarul-oxford-121899.html

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/internet-cand-au-f

ost-folosite-pentru-prima-data-acronimele-lol-omg-fyi-15575

8.html

http://www.teenchatdecoder.com/283/parents-rave-about-te

en-chat-decoder-page-1/

http://www.huffingtonpost.com/larry-magid/talk-with-your-ki

ds-about_b_884884.html

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/sa-invatam-messengereza)

2

Timpul liber al şcolarilor

De Mariana Patrichi

Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi

modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se

recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare

artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi

evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în

activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl

practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural

sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le

diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort

intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte

câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea

timpului liber al copiilor.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor,

astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte

multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program

potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie

respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l

învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă

dezordonată şi delăsătoare. Un program précis şi potrivit vârstei

lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi

distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi

psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală

prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi

turistice, sportive, agrément, excursii, etc. şi mai poate fi

autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări,

la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau

computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi

planificării activităţii de conducere şi are ca etape stabilirea

obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi

stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor

concrete. Principiile managementului timpului liber se înscriu pe

următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):

ce sarcini avem de rezolvat;

care este ordinea de priorităţi;

în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină;

ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm

realizarea sarcinilor şi modul în care né-am planificat

activitatea.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în

care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare,

lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui

goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi

distracţie. Acest timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de

modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte,

în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de

organizare şi capacitatea voluntară de a se integra într-un

anumit program.

Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul.

Educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite

„trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”,

„treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai

terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai

numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu

termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc

(Raţă, 2007, p. 87).

Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului,

în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel încât să-i

ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi

bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă

pecetea modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea

copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în

general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de

mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise,

bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor

contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber

prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi

nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor,

sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele

sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la

învăţământul universitar ajută copii/elevi/studenţi să-şi formeze

capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare

a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ

depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât

interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi

acceptare a programelor de lucru.

Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de

educaţia nonformală a tinerei generaţii prin care se

aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în

şcoală. Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă,

eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea

competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale

disponibilităţi.

Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea

timpului liber al copiilor şi adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu

o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse

domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească

interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioşi,

inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul

unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea,

curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi

recompensele care să-i motiveze.

Bibliografie Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi

timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi, Raţă, G. (2007) Strategii

de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, Stan, C. (2001)

Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie.

Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M.

Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

3

http://iteach.ro/experientedidactice/timpul-liber-al-scolarilor)

Introducerea unor noţiuni

matematice folosind

tehnologia informaţiei

(exemplu – funcţia algebrică)

De Cristina Chiorescu

Însuși conceptul de tehnologie a informației și principiile de

funcționare a calculatorului au la bază matematica. Chiar mai

mult, toate programele, tot software-ul utilizat, începând de la

platforme, sisteme de operare și până la aplicații de utilizator au

la baza algoritmii matematici. Ca exemplu am ales o noțiune

matematică cu un grad mare de abstractizare — noțiunea de

funcție — pentru care am descris modalități practice de

predare-învățare care utilizează tehnologia informației. Am

descris diversele etape care se parcurg în introducerea acestei

noțiuni, precum și propuneri de secvențe de instruire (de

învățare) desfășurate folosind instrumente informatice variate.

Evoluția societății în ultimele decenii, marcată fundamental de

transformarea ei dintr-o societate industrială într-una

predominant informatică, și-a pus amprenta pe toate

subsistemele sale, impunând – prin noul suport tehnologic – un

ritm accelerat al progresului. În acest context, sistemul de

învăţământ își regândește întregul arsenal – conținuturi, metode,

structuri – tinzând spre informatizarea procesului educaţional.

Acest lucru a presupus mai întâi introducerea informaticii și

a TIC în noul curriculum și apoi utilizarea tehnologiei informației

în predarea diferitelor discipline. În acest fel se tinde către

utilizarea calculatorului la clasă nu ca material didactic ci ca un

element complementar în activitatea de

predare-învățare-evaluare, pentru toate disciplinele din

curriculum.

Matematica, prin natura ei de știință reală, se pretează la

informatizare într-un mod mai complet decât orice altă disciplină.

Una din noțiunile alese pentru a studia în acest articol modul de

introducere și de prezentare folosind tehnologia informației este

funcția. Înainte de a continua, trebuie precizat că în toată

activitatea de instruire asistată de computer trebuie respectate

principiile didacticii. Ținând cont de acest lucru, să studiem mai

întâi câteva aspecte metodice privind prezentarea noțiunii de

funcție.

Lecțiile introductive pe această temă conțin un volum mare de

noţiuni noi care se definesc. Trebuie să remarcăm că noțiunea de

corespondență biunivocă între două mulțimi este destul de

abstractă și de dificil de înțeles de către elevi. Deoarece

calculatorul însuși, pentru toate aplicațiile şi task-urile (sarcinile)

pe care le îndeplinește trebuie să respecte o condiție biunivocă

între mulțimi de obiecte, vizualizarea acestui aspect și

prezentarea unor exemple simple duc la atenuarea caracterului

abstract și la o înțelegere mai bună a definiției.

Apoi, utilizarea tehnologiei informației se va face pe secvențe

instrucționale care să utilizeze un soft educațional adecvat.

O aplicație la îndemâna tuturor care poate fi folosită este

pachetul de programe Microsoft Office și, cu precădere,

o componentă cu instrumente matematice diverse a sa și anume

Excel. Această aplicație este prevăzută cu un pachet de funcții

predefinite pentru care se pot construi chiar și grafice. Astfel,

pentru exemplificări de corespondențe, nu neapărat biunivoce,

între două mulțimi elevii pot să introducă singuri date (sugerate

de profesor sau alese de ei) și să urmărească construcția

diagramelor și reacția calculatorului în cazul unei corespondențe

„one-to-many” (né-biunivoce). În acest fel elevii pot selecta

singuri şi clasifica tipurile de corespondențe între două mulțimi,

alegând dintre acestea pe cele care sunt funcții.

Prezentarea în continuare a funcțiilor presupune folosirea unui

soft educațional specializat, creat de profesor sau procurat din

alte surse, cum ar fi lecțiile de pe platforma Advanced eLearning

(AeL) și alte produse Siveco, produse Romsym Data, enciclopedii

românéști sau în limbi străine, etc. Toate programele utilizate

sunt interactive, astfel încât învățarea se realizează prin

îndeplinirea unor sarcini de lucru și observarea efectelor

acestora în program. Elevul, după ce își însușește noile noțiuni

care intervin în definirea unei funcții – domeniu de definiție,

domeniu de valori, lege de corespondență – primește ca sarcină

de lucru să recunoască aceste elemente în exemple date sau să

dea el însuși exemple pe care calculatorul le validează sau nu.

Următoarele sarcini de lucru se centrează pe proprietățile

diferitelor tipuri de funcții și pe construcții grafice. Aceasta

presupune folosirea unor secvențe de instruire diferențiate,

fiecare urmărind obiective bine stabilite. În plus, pentru

evaluarea activității, în fiecare lecție asistată de calculator, sau

după parcurgerea unui pachet de lecții, se pot insera teste, în

care, prin sarcini de lucru sau întrebări interactive se verifică

acuratețea informațiilor acumulate de elev și modul în care

acesta le utilizează în rezolvarea diferitelor probleme. O secvență

instrucțională care poate fi o lecție, un moment din lecție sau un

grup de lecții va studia un singur tip de funcție prezentând una

sau mai multe proprietăți, după cum au fost prestabilite

obiectivele activității respective.

Construcțiile grafice se pot constitui în secvente instrucționale

independente pentru ca elevul să-și însușească atât etapele

realizării acestora cât și deprinderea de a recunoaște

o dependenta funcțională după o diagrama de variație data. În

plus, într-o asemenea secvență, se poate permite modificarea

unor parametri care intervin în definirea unei funcții astfel încât,

prin compararea diferitelor reprezentări grafice, elevul să

observe și să identifice proprietăți ale funcției respective.

În secvențe instrucționale mai complexe se pot studia proprietăți

ale unei funcții și modul în care acestea se reflecta într-o

reprezentare grafica, elevul fiind pus în situația de a face lecturi

grafice. Printr-un program mai complet elevilor li se poate cere

să construiască ei o funcție conformă cu o anumită reprezentare

grafică sau cu anumite proprietăți. Alte sarcini de lucru pot cere

să se facă asocieri sau identificări de funcții cu reprezentări

grafice date.

4

Principiul de bază al unei lecții asistate de calculator este de

a transforma procesul de instruire centrat pe cunoștințe

furnizate de profesor, într-un proces de autoinstruire în care

elevul să acumuleze singur un set de informații cu care apoi să

opereze în diferite situații impuse în alte sarcini de lucru. În

acest caz, profesorul are rolul unui îndrumător care este alături

de elev pentru a lămuri orice neclarități ale acestuia, sau pentru

a răspunde la întrebările care apar atunci când trebuie înțelese și

folosite corespunzător noțiuni noi. Ba chiar pot fi create situații

în care profesorul învață alături de elev învățându-l și pe acesta

cum să învețe, cum să extragă informațiile necesare sau cum să

le folosească în aplicații practice.

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/introducerea-unor-notiuni-ma

tematice-folosind-tehnologia-informatiei)

Metode moderne de

abordare a personajului

literar: Horoscopul

De Alina Manuela Huma

Alături de alte metode noi aplicabile în studiul personajului

literar, precum pălăriile gânditoare, cvintetul sau cubul, putem

lua în considerare şi metoda horoscopului, care poate susţine cu

succes anumite teme din curriculum. Această metodă poate fi

utilizată în cazul unor lecţii de studiere a textelor epice şi

dramatice, mai exact la secvenţele didactice în care se vizează

caracterizarea unor personaje literare. Ca material didactic

indispensabil, alături de textul literar, într-o asemenea lecţie se

utilizează o fişă cu caracteristicile fiecărei zodii, exprimate în

termeni comportamentali. Discuţiile şi controversele ar putea

porni de la identificarea unor trăsături ale personajului vizat sau

prin luarea în considerare a unor aspecte comportamentale

semnificative, susceptibile a le justifica apartenenţà la o anumită

zodie. Am aplicat această metodă la clasa a X-a, urmărind ca

elevii să fie capabili să identifice trăsăturile personajelor, să le

motiveze, să identifice modalităţile şi procedeele de caracterizare

şi să redacteze caracterizarea unui personaj din textul epic prin

activităţi colaborative.

Practic, la ora de literatură în care se utilizează metoda, se

organizează clasa în grupe de 4 elevi şi se desfăşoară următorii

paşi:

citirea/studierea în mod individual a unui text epic sau

dramatic;

alegerea/desemnarea unui personaj pentru discuţie (câte

unul pentru fiecare echipă sau acelaşi pentru toate

echipele);

citirea trăsăturilor fiecărui semn zodiacal (acestea vor date

elevilor pe fişe);

opţiunea fiecărei echipe pentru încadrarea personajului în

sfera unui semn zodiacal;

prezentarea în faţa clasei a opţiunilor şi a argumentelor ce

le justifică, urmate de discuţii;

descoperirea unei soluţii mai potrivite (eventual), sau

îmbogăţirea argumentării.

Această metodă ar putea fi aplicată cu succes în caracterizarea

mai multor personaje: – Alexandru Lăpuşneanul, Lică Sămădăul

(ce ar putea fi încadraţi în categoria Scorpionului); – Ion Pop al

Glanetaşului, Ghiţă (încadrabili în zodia Berbecului); – Otilia

Mărculescu (aparţinând zodiei Gemenilor); – Apostol Bologa

(încadrabil în zodia Fecioarei); – Vitoria Lipan (identificată ca

aparţinând Taurului); – Stănică Raţiu (Capricorn); – Cătălina din

Luceafărul (ale cărei indecizii ar încadra-o în zodia Peştilor).

Am aplicat această metodă la clasa a X-a, în cadrul lecţiei de

caracterizare a personajelor Ghiţă şi Lică Sămădăul din

binecunoscuta nuvelă a lui Ioan Slavici. Am urmărit ca elevii să

fie capabili să identifice trăsăturile personajelor, să le motiveze,

să identifice modalităţile şi procedeele de caracterizare şi să

redacteze caracterizarea unui personaj din textul epic, utilizând

un stil de învăţare global prin activităţi de comunicare în grup.

Condiţiile prealabile ale realizării acestei ore au presupus faptul

că elevii erau familiarizaţi deja cu textul suport şi cu modalităţile

şi procedeele de caracterizare ale unui personaj din textul epic.

În plus, tema pentru acasă vizase realizarea unei fişe de lectură

cu citate semnificative pentru personajele nuvelei.

După verificarea fişei şi reactualizarea cunştinţelor legate de

caracterizarea şi clasificarea personajelor, am propus elevilor

o discuţie legată de zodii şi de trăsăturile specifice acestora. Am

sugerat că şi personajele operelor literare epice şi dramatice se

pot încadra într-o zodie, în funcţie de trăsăturile predominante.

După prezentarea fişei cu trăsăturile zodiilor şi o scurtă explicare

a unor neologisme, am împărţit clasa în grupe de câte 4 elevi.

Le-am cerut elevilor să încadreze personajele Ghiţă şi Lică

Sămădăul într-una dintre cele douăsprezece zodii, motivându-şi

alegerea cu ajutorul textului şi al fişelor de lectură. De

asemenea, pentru fiecare trăsătură elevii erau solicitaţi să indice

şi modalitatea de caracterizare.

Elevii au avut la dispoziţie 15 minute pentru rezolvarea

sarcinilor, după care liderul grupului a prezentat rezultatele. În

urma discuţiilor, s-a realizat încadrarea personajelor în zodiile

deja precizate (Ghiţă, încadrabil în zodia Berbecului şi Lică

Sămădăul, încadrabil în zodia Săgetătorului). Discuţiile au fost

sistematizate la tablă, sub forma unui tabel cuprinzând trei

rubrici: –Trăsături; –Citate sau contexte semnificative;

–Modalităţi de caracterizare.

Pentru realizarea reflecţiei, elevii au avut de elaborat, ca temă

pentru acasă, caracterizarea unuia dintre personaje.

Ca avantaje ale acestei metode, se pot enumera cele presupuse

de metodele activ-participative: relaţionare, gândire critică în

soluţionarea situaţiilor problemă, atractivitate prin depăşirea

şabloanelor etc. Un impediment în realizarea metodei l-a

constituit faptul că unii elevi nu înţelegeau corect sensul unor

neologisme care denumeau trăsături.

5

Bibliografie: Emanuela Ilie. Didactica limbii româné. Ed. Polirom,

Bucureşti, 2008.

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/metode-moderne-de-abordare

-a-personajului-literar-horoscopul)

Noile educaţii: educaţia

ecologică

De Georgeta-Irina Rusu

Noile educaţii sunt generate de problematica lumii

contemporane de natură ecologică, politică, demografică,

sanitară, economică. Acestea sunt definite prin programele

UNESCO drept “răspunsuri ale sistemelor educaţionale la

imperativele lumii în care trăim, contemporană”. Conţinuturile

noilor educaţii sunt concretizate în obiective care reflectă:

educaţia relativă la mediu, educaţia pentru comunicare şi

mass-media, educaţia în materie de populaţie, educaţie pentru

buna înţelegere şi pace, educaţie pentru participare şi

democraţie, educaţie nutriţională, educaţie pentru o nouă ordine

internaţională…

“Avem nevoie de o modalitate de gândire substanţial diferită,

pentru că omenirea să supravieţuiască.” We shall require

a substantially new manner of thinking if mankind is to survive.

–Albert Einstein

În ultima vreme datorită consecinţelor pe care le suportăm din

cauza schimbărilor climatice provocate de orice tip de poluare se

pune accent pe educaţia ecologică. Astfel, într-o Conferinţă

a Naţiunilor Unite, se lansa un semnal de alarmă în legătură cu

peturbarea echilibrului ecologic cauzată de intervenţiile

iraţionale ale omului: “Apărarea şi ameliorarea mediul

înconjurător pentru generaţiile prezente şi viitoare a devenit

pentru umanitate un obiectiv primordial.” Scopul educaţiei

ecologice a fost precizat la conferinta interguvernamentală (1977

la Tbilisi) sub egida UNESCO: “educatia relativă la mediu

trebuie, înainte de toate, să urmărească dezvoltarea gradului de

conştiinţă şi a responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi

problemele sale. Oamenii trebuie să dobândească: cunoştinţele,

atitudinile, motivaţia, angajarea şi instrumentele necesare pentru

a acţiona, individual şi în colectiv, în vederea soluţionării

problemelor actuale şi prevenirii apariţiei unei noi probleme”.

Educaţia ecologică ar trebui introdusă ca disciplină distinctă,

încă din perioada fragedă, pentru că ea nu-şi va atinge scopul

dacă acţiunile pe care le induce elevului nu valorifică ceea ce se

întâmplă în jurul acestuia, în comunitatea în care trăieşte.

În primul rând este vorba de o educaţie formală care are ca scop

stabilirea interdependenţei între factori şi efectele în lanţ privind

problemele mediului care merge până la analiza critică globală,

conform principiilor lui Claude Sauchon si Lester Brown.

Educaţia nonformală vine în completarea educaţiei formale, în

vederea motivării elevului prin angajarea lui în diferite proiecte

şi activităţi extracurriculare de mediu precum: ecologizarea unor

zone, plantarea arborilor, sărbătorirea Zilelor eco, întâlnire cu

specialişti, excursii, realizarea de albume cu fotografii,

confecţionarea de jucării, costume din materiale reciclabile,

crearea unor bloguri cu difuzarea activităţilor întocmite precum:

https://sites.google.com/site/bealwayseco/,

http://ecosic.blogspot.com/. Cele două forme ale educaţiei vin să

complementarizeze educaţia informală, fiind astfel susţinute de

sensibilizarea elevilor prin contactul cu familia, comunitatea,

grupurilor sociale, mass-media.

Ecologia s-a dezvoltat pe fondul problemelor majore cu care se

confruntă civilizaţia umană globalizată: cresterea exponenţială

a populaţiei umane, creşterea impactului de mediu produs de

o economie din ce în ce mai mare: resurse finite, poluarea,

schimbările climatice. Ea este o simbioza între abordările

ştiintifice (biologie, chimie, fizică, geografie, geologie,

paleontologie, demografie etc) şi abordările legate de societatea

umană în aspectele sale istorice, politice, sociale, economice,

totodată integrând şi 3 moduri de abordare filosofică şi artistică.

Prin înţelegerea fenomenelor derulate în ecosisteme,

a interrelaţiilor dintre om si mediul de viaţă, contribuie

la dezvoltarea capacităţii analitice şi sintetice, a gândirii critice

raţionale, a utilizării argumentaţiei logice, a capacităţii de

analiză a datelor şi de rezolvare de probleme, a creativităţii şi

independenţei în gândire, a capacităţii de comunicare, a muncii

în echipă, a simţului artistic/estetic şi a fundamentului etic/moral

etc, ducând la capacitatea de analiză, sinteză, conştientizare

a problemelor şi încercarea găsirii de soluţii la problemele

de mediu.

Bibliografie:

1. Mihai Stanciu. Reforma conţinuturilor învăţământului – Cadru

metodologic. Editura Polirom, Bucureşti, 1999. 2. Mariana

Momanu. Introducere în Teoria Educaţiei. Editura Polirom,

Bucureşti, 2002. 3. www.educatieecologica.ro

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/noile-educatii-educatia-ecolo

gica)

6

Măsurarea competenţelor de

lectură ale elevilor din clasa

a IX-a a liceu. Studiu de caz

De Adina Vira

Predarea limbii şi literaturii româné la clasele cu profil tehnic

necesită un efort suplimentar, acela de a adapta materia unei

generaţii de elevi care sunt prea puţin interesaţi de ştiinţele

umaniste. În plus, am observant o scădere semnificativă

o nivelului calitativ la care se situează elevii noilor generaţii din

punctul de vedere al educaţiei. Am considerat lectura ca fiind

o competenţă cheie care condiţionează tot parcursul şcoalr al

elevului. Căutând explicaţii şi soluţii, am creat un sistem de

evaluare al competenţelor de lectură, în urma aplicării căruia am

obţinut rezultate îngrijorătoare. Sunt foarte mulţi elevi care

ajung în clasa a IX-a liceu şi sunt capabili de un nivel foarte slab

de lectură a unui text la prima vedere.

În urma desfiinţării Şcolii de Arte şi Meserii (SAM), aşa numita

Şcoală Profesională, toţi elevii care au terminat clasa a VIII-a şi

au obţinut o medie peste 5, au fost repartizaţi în clase de liceu, în

ciuda faptului că ei, la Testele Naţionale, au obţinut note de unu

şi de doi la limba şi literatura română. Aceştia sunt elevii noştri

de liceu, începând cu anul 2008, astfel încât în prezent avem

o generaţie întreagă de copii acceptaţi în aceste clase după acest

sistem.

Ca şi efecte principale ale acestei schimbări sunt: transformarea

specializărilor şcolilor profesionale în specializări liceale,

reducerea numărului orelor de practică etc. Din punctul de

vedere al calităţii învăţământului, aceasta a scăzut foarte mult la

aceste licee tehnice. Să luam drept exemplu promovabilitatea la

bacalaureat. Este foarte greu pentru orice profesor să

pregătească o clasă de elevi cu rezultate foarte slabe în

gimnaziu, astfel încât după terminarea liceului să obţină

rezultate satisfăcătoare la bacalaureat.

Acest studiu şi-a propus să măsoare şi să analizeze procentual

competenţele de lectură ale elevilor din clasele a IX-a, ca şi efect

secundar al procesului descris în paragrafele de mai sus. Ca şi

condiţie esenţială pentru promovabilitate la disciplina de limba şi

literatura română este, printe altele, lectura unui text la prima

vedere, cu voce tare, coerent şi expresiv. Pentru orice cetăţean

respectabil al acestei ţări acesta pare un lucru banal. Nu şi

pentru elevii acestei generaţii. Încercând să caut o explicaţie

pentru slabele rezultate pe care le-au avut la testările iniţiale şi

pentru felul în care reacţionează la orice metodă didactică se

foloseşte, în sensul că nimic nu le stârneşte interesul, am

încercat să identific posibile cause ale insuccesului lor şcolar,

mai ales că este vorbă despre un număr mare de elevi, definitoriu

pentru o generaţie.

În cazul claselor liceale, s-a ivit şi o problemă de tact didactic în

sensul că mulţi elevi au refuzat să citească simţindu-se jigniţi că

cei prezenţi vor descoperi dificultăţile pe care le întâmpină în

lectură şi nivelul slab la care se află în coerenţă şi expresivitate.

Am aplicat tactica şanselor egale şi am susţinut responsabilităţile

pe care le are elevul la oră alături de drepturi, astfel am reuşit să

obţin lectura iniţială, cea pe care am notat-o şi în funcţie de care

se va observa evoluţia sau involuţia fiecăruia.

Instrumentul de evaluare a lecturii este relativ simplu,

consemnat în documentele din portofoliul profesorului şi nu în

catalog. Ideea nu este să îi las pe toţi corigenţi, ci să îi ajut să îşi

îmbunătăţească lectura şi să obţină nişte performanţe, în ciuda

nivelului slab de la care au pornit. Astfel am folosit calificativele

de la clasele I-IV, dându-le descriptori de performanţă specifici.

Am pornit prin descrierea calificativului de nivel mediu, apoi, în

funcţie de acesta am definit treptele superioare şi inferioare: –

BINE– reprezintă un nivel de lectură inteligibilă, relativ coerentă,

corectă, respectând semnele de punctuaţie. Expresivitatea

textului este respectată parţial, fiind acceptată o lectură corectă,

dar plată. – FOARTE BINE– defineşte o lectură armonioasă,

corectă, coerentă, expresivă, dar care are mici imperfecţiuni,

întreruperi, eventual pot fi acceptate vocale de legătură.

–EXCELENT– defineşte pragul superior de lectură, adaptată

diverselor tipuri de texte aparţinând unor registre diferite ale

limbii sau stiluri funcţionale diferite. Presupune adaptarea

lecturii în funcţie de text şi exprimarea unei note personale în

raport cu textul –INSUFICIENT-presupune o lectură incoerentă,

incorectă, lipsa cursivităţii.Chiar dacă elevul citeşte cuvintele

corect prin faptul că lectura se întrerupe după fiecare termen ea

îşi prierde cursivitatea şi nu face sens. Elevul nu respect

virgulele, punctele sau alte semen de punctuaţie, astfel încât

o lectură a unui text dialogat, de exemplu este dezastruoasă.

-“FOARTE” INSUFICIENT-în ciuda pleonasmului defineşte un tip

de lectură. Aceea a elevilor care nu sunt capabili să citească

corect cuvinte, încă se poticnesc la legarea silabelor sau citesc

pe litere. Deşi sună dureros, ea caracterizează elevi

semianalfabeţi despre a căror existenţă nu credeam să aflu

vreodată la clasele liceale. Este calificativul pe care l-am creat

cel mai târziu din necesitatea de a caracteriza cumva şi o astfel

de lectură.

Studiul de caz se referă la aplicarea acestui instrument de

evaluare unui eşantion reprezentativ de elevi ai claselor a IX-a

din cadrul unui liceu cu profil tehnic. Este vorba despre 50 %

dintre elevi, a căror lectură a foat notată după acest sistem.

Astfel, rezultatele sunt urmîtoarele: –89 elevi evaluaţi –30 elevi

cu “foarte bine –38 elevi cu “bine” –13 elevi cu “insuficient” –8

elevi cu “foarte insuficient”, adică semianalfabeţi

Notarea lecturii este una dinamică în sensul că se repetă

periodic, astfel calificativele se pot schimba în sensul evoluţiei

sau involuţiei elevilor, Rezultatele prezentate sunt cele de la

sfârşitul semestrului întâi şi se referă la media tuturor lecturilor

elevilor de-a lungul acestei p+erioade evaluate.

Concluzia acestei analize este că 33,7 % dintre elevi citesc foarte

bine, 42,6 % dintre ei sunt de un nivel mediu de lectură, 14,6 %

ating un nivel insuficient, iar 8,9 % sunt semianalfabeţi.

Procentele sunt îngrijorătoare, având în vedere că niciun elev nu

a atins pragul descris de calificativul “excellent”, iar procentele

celor care au “insuficient” şi “foarte insuficient” sunt destul de

mari raportate la populaţia şcolară a elevilor de clasa

a IX-a liceu.

Cauze posibile ar fi lipsa interesului pentru şcoală, pentru

disciplina predată sau pentru lectură în general, dare u îi

consider vinovaţi într-o oarecare măsură şi pe profesorii din

gimnaziu care au educat şi au promovat astfel de elevi. Având în

vedere că sunt puţine cazurile elevilor cu CES printre aceştia, mi

se pare puţin credibil ca în cei 8 ani de studiu terminaţi elevii

normali din punct de vedere intellectual să nu reuşească să

7

înveţe să citească cel puţin de un nivel mediu.

Bibliografie: Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii româné,

editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000 Goia, Vistian, Ipostazele

învăţării. Limba şi literatura română, editura Napoca Star,

Cluj-Napoca, 1999.

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/masurarea-competentelor-de-

lectura-ale-elevilor-din-clasa-a-ix-a-a-liceu-studiu-de-caz)

Predarea chimiei în

societatea cunoaşterii –

proiectul e-Chimie

De Nectara Mircioaga

Folosirea mijloacelor IT în Societatea cunoaşterii s-a transformat

din provocare în necesitate, volumul de informaţii cu care

suntem bombardaţi zilnic fiind enorm. Ca un răspuns parţial la

această problemă a fost lansat programul

„e-Chimie” (http://e-chimie.upb.ro), program ce se adresează atât

profesorilor de liceu, cât şi celor din ciclul gimnazial, şi care

încearcă să pună la dispoziţia profesorilor instrumente

pedagogice care pot facilita învăţarea chimiei şi pot creşte

interesul elevilor faţă de orele de chimie. Moto: „Chimia e cool!

Profesorii de chimie ştiu asta, e momentul să afle şi elevii.”

Obiectivele specifice ale proiectului sunt următoarele:

Introducerea utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicării

(TIC) în formarea personalului didactic şi perfecţionarea

cunoştinţelor acestuia în domeniu prin intermediul unor

instrumente moderne inovative de instruire (tehnologii de

tip e-teaching, e-learning),

Familiarizarea profesorilor de chimie cu tehnicile de

învăţare on-line, ca instrument de promovare, elaborare,

monitorizare şi diseminare a informaţiei didactice,

Dezvoltarea oportunităţilor de carieră pentru cadrele

didactice din grupul ţintă prin asimilarea de noi cunoştinţe,

dovedite prin certificate de studii şi obţinerea de credite

transferabile,

Crearea unei reţele virtuale colaborative între membrii

grupului ţintă,

Sincronizarea realităţilor curriculumului şi practicii şcolare

din învăţământul preuniversitar cu cerinţelor mediului

universitar.

“Suntem în Uniunea Europeană, corect? Trebuie să né aliniem la

reglementările la care am aderat, nu? Ei bine, cine credeţi că va

da buletinele de analiză pentru conformitatea alimentelor pe care

le produc firmele românéşti? Cine va judeca plângerile

înregistrate la Oficiul de Protecţie a Consumatorului? Cine va

verifica starea de toxicitate a mediului în care trăim? Cine va

descoperi medicamente noi? Chimiştii! Iar noi n-avem destui

chimişti, pentru că elevilor, în general, li se pare că e o materie

prea dificilă. Am convingerea, împreună cu echipa de proiect, că

îi vom ajuta pe profesorii din ciclul pre-universitar să le arate cât

de frumoasă este această materie şi câte satisfacţii îţi poate da

exercitarea unei profesii în acest domeniu. Foarte mulţi dintre ei

fac deja acest lucru, dar prin acest program le vom oferi

instrumente suplimentare, atractive şi uşor de utilizat. Îi

aşteptăm să se înscrie în număr cât mai mare” a declarat prof.

dr. ing. Ana Maria Josceanu, coordonatoarea programului.

Ce oferă nou acest program? O interfaţă prietenoasă şi uşor de

utilizat, lecţii virtuale accesibile, posibilitatea creării propriilor

lecţii sau teste ce pot fi aplicate elevilor. De asemenea, se poate

accesa şi un suport de curs foarte util pentru pregătirea

lecţiilor. Sau se pot redacta teste de chimie folosind soft-ul

chemsketch. Care au fost pentru mine avantajele urmării unui

astfel de program? În primul rând, mi-am îmbunătăţit

cunoştinţele TIC prin reamintirea cunoştinţelor pe care le aveam

despre Office sau Movie maker, am aflat cum pot folosi

googledocs în procesul de predare-învăţare sau cum pot folosi

wikispaces în proiecte naţionale sau internaţionale, în clasă sau

în cadrul catedrei.

Programul chemsketch a fost un bonus nesperat pentru mine,

putând astfel să scriu reacţii chimice, să proiectez molecule din

chimia organică pe care altfel m-aş fi chinuit mult în Paint să le

scriu, să scriu formule chimice ale zaharidelor cu vedere în

spaţiu sau chiar să “văd” molecule în sistem 3D, să elaborez fişe

de lucru cu instalaţii de distilare sau de încalzire sau pur şi

simplu cu aparatura de bază în laborator.

Elevii au fost şi ei fascinaţi să lucreze cu programul şi să scrie

singuri diverse reacţii chimice. Am putut crea lecţii în sistem AeL

fără să utilizez platforma AeL, sau să accesez lecţii interactive

atrăgătoare pentru elevi. Am învăţat să elaborez teste online pe

care să le dau întregii clase. În timp, pe măsură ce tot mai mulţi

profesori de chimie absolvă acest curs, a început să se creeze

o comunitate virtuală a profesorilor de chimie, în care aceştia pot

face schimb de informaţii, materiale, impresii sau experienţă. Cu

ajutorul proiectului e-chimie am privit într-adevar spre viitor şi

m-am simţit în secolul XXI, membră a Societăţii cunoaşterii. Şi

cel mai important lucru: am reuşit să le arat elevilor că şi

o materie precum chimia e “cool”.

Referinţă: http://e-chimie.upb.ro/

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/predarea-chimiei-in-societate

a-cunoasterii-proiectul-e-chimie)

8

Forme de evaluare la clasa

a XII-a

De Adina Vira

Procesul de evaluare la clasa a XII-a devine mai complex în

sensul că are mai multe implicaţii: pe de o parte este vorba

despre realizarea obiectivelor fundamentale ale evaluării, care

presupun măsurarea obiectivă a cunoştinţelor elevului pentru a-i

forma acestuia o imagine exactă a nivelului său de pregătire

pentru bacalaureat, iar pe de altă parte evaluarea produce şi

familiarizarea elevilor cu structura subiectelor de examen, în

cazul în care se urmăreşte acest lucru. Având în vedere aceste

aspecte, mi-am propus în acest articol să ofer un exemplu care

a fost testat în activitatea la clasă.

Evaluarea procesului de învăţare identifică în ce măsură au fost

atinse obiectivele, realizând astfel feed-back-ul cu punctul de

plecare al acestui proces. Din punctul de vedere al profesorului,

diferitele forme de evaluare au rolul de a-i confirma acestuia

progresul real făcut de elevi şi nivelul la care se află la un

moment dat în învăţare. În acest sens, profesorul are la dispoziţie

o bibliografie bogată, care semnalează necesitatea unor evaluări

gobale, care să dubleze evaluarea performanţelor punctuale,

notând procesul pe care l-au parcurs elevii într-o lungă perioadă

de timp. Mai mult decât atât, evaluarea globală tinde să domine

notarea elevilor şi să înlocuiască notarea punctuală. Din punctul

de vedere al elevilor, evaluarea confirmă munca depusă şi

rezultatele obţinute au rol puternic în motivarea elevilor. Ei pot

să-şi urmărescă propria traiectorie şi să constate evoluţia sau

involuţia în plan educaţional prin rezultatele obţinute.

Totuşi, în cazul elevilor claselor a XII-a apar noi coordonate ale

evaluării, proces care este asociat şi de către profesori, şi de

către elevi, cu valenţe noi. Clasa a XII-a, alături de clasa a XIII-a,

unde este cazul, ilustrează ciclul de specializare, al cărui obiectiv

vizează pregătirea elevilor pentru integrarea în învăţământul

postliceal, universitar sau pe piaţa muncii. Din acest punct de

vedere, în clasa a XII-a se alocă un număr mare de ore

aprofundării şi extinderii cunoştinţelor necesare promovării

examenului de bacalaureat şi integrării sociale a elevului ca

cetăţean activ.

Ca examen final, bacalaureatul testează cunoştinţele generale

ale evevului, aşa zisa cultură generală. În contemporaneitate,

bacalaureatul a devenit mai mult decât o formă de testare

a cunoştinţelor, una de testare a deprinderilor, a aptitudinilor.

Limba şi literatura română, ca materie obligatorie pentru

bacalaureat are o pondere foarte mare în nota finală a elevului,

prin cele două probe care contribuie la aceasta: proba orală şi

cea scrisă. Este bine ca elevii să conştientizeze importanţa

acestui lucru şi să fie obişnuiţi să acorde un timp relativ mare

studiului limbii şi literaturii româné. Pornind de la acest aspect,

formele de evaluare folosite pe parcursul clasei a XII-a vor fi

variate şi vor urmări atât exprimarea in scris a elevului, cât şi

cea orală a acestuia.

În ceea ce priveşte evaluarea orală a elevilor, eu recomand

subiectele pentru proba orală vehiculate în anii trecuţi la

examenele de bacalaureat, care îi vor pune pe elevi într-o situaţie

asemănătoare cu cea de examen, fiind nevoit să reacţioneze

prompt şi să-şi controleze exprimarea pentru a o adapta unor

cerinţe exigente. Evaluarea de acest tip are consecinţe pozitive şi

asupra emotivităţii elevilor, care vor învăţa să se controleze şi să

gestionete benefic aceste emoţii într-o mai bună concentrare la

subiect.

Pentru subiectul de tip I al probei orale, care este unul la prima

vedere, există colecţii de texte care s-au folosit ca şi suport de

către unele din comisiile de bacalaureat din anii trecuţi, texte pe

care le folosesc în evaluarea orală la clasă, simulând proba de

bacalaureat. La examenul propriu zis, elevii vor fi puşi în situaţii

similare fiind nevoiţi să-şi adapteze răspunsul unor cerinţe

asemănătoare, totuşi noi. Dintre textele folosite de mine la clasă

precizez unele aparţinând diverselor stiluri funcţionale: ştiinţific,

juridico-administrativ, beletristic, publicistic, epistolar şi

oratoric, însoţite de cerinţe referitoare la recunoaşterea şi

argumenatrea stilului funcţional căruia îi aparţine textul citat.

Alte cerinţe se referă la identificarea mărcilor subiectivităţii,

abordarea unor probleme de vocabular, transformarea vorbirii

directe în vorbire indirectă etc. De obicei ultima cerinţă cuprinde

exprimarea propriei păreri a elevului în legătură cu o idee din

textul citat. Astfel elevul este pus în situaţia unei exprimări libere

şi se evaluează coerenţa şi calitatea argumentării sale.

Prin evaluarea scrisă, elevul începe să se acomodeze cu situaţia

de examen, fiind pus în contexte asemănătoare celui de la

bacalaureat. Mai mult decât atât, subiectele probelor scise din

clasa a XII-a este bine să fie concepute asemănător cu cele de la

examen, pentru ca elevul să-şi adapteze răspunsul şi discursul

unor cerinţe anume, de tipul celor de bacalaureat.

În acest sens propun două forme de evaluare, ambele testate la

clasele a XII-a. Este vorba despre o lucrare de control în patru

variante, cu timp de rezolvare în două ore şi teza semestrială, tot

în patru variante, cu timp de rezolvare de trei ore. Lucrarea de

control are trei subiecte, prin care am urmărit să evaluez doar

o parte din materia pentru bacalaureat, anume

simbolismul, modernismul, tradiţionalismul, neomodernismul, ca

şi curente literare reprezentative pentru poezie, drept pentru

care am ales poezii la prima vedere pentru elevi, aparţinând

poeţilor: G.Bacovia, T.Arghezi, L. Blaga şi N.Stănescu. Cerinţele

de la subiectul I, ataşate textelor citate, vizează sensul

denotativ/conotativ al cuvintelor, polisemia, antonimia, sinonimia

unor termeni, expresii şi locuţiuni care să conţină cuvinte date în

cerinţă, corectarea unei fraze, care conţine un număr variabil de

greşeli de orice tip. De la punctul patru am urmărit analiza

textului dat, respectiv identificarea temelor şi motivelor,

evidenţierea eului liric, sau a altor elemente de compoziţie,

argumentarea apartenenţei poeziei la un curent literar şi

comentarea unui fragment din poezie prin evidenţierea relaţiei

dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Cerinţele primului

subiect sunt doar şapte din necesitatea încadrării în timpul redus

de două ore. La fel , la ultimul subiect am formulat mai puţine

cerinţe din aceeaşi cauză.

În cazul tezei, volumul materiei vizate este mai mare, incluzând

toată materia pentru bacalaureat. Textele alese aparţin

următorilor autori: M.Eminescu, I.Barbu, I.Pillat, astfel încât,

cele două forme de evaluare, din punctul de vedere al primului

subiect sunt proiectate să acopere aproape toţi poeţii din

programă şi toate curentele literare. Subiectul de tipul II este

considerat de către elevi relativ simplu, fapt pentru care i se dă

o mică importanţă. De aceea am introdus, în cele opt variante

9

specifice celor două forme de evaluare, cerinţe diverse, de

exeplu: curriculum vitae, text argumentativ, scrisoarea amicală,

cerere şi proces verbal. Al treilea subiect vizează proza şi

dramaturgia, astfel încât la lucrarea de control evaluează basmul

cult, două tipuri de nuvelă, istorică şi fantastică şi romanul

obiectiv, iar teza va evalua întreaga materie pentru bacalaureat,

iar subiectele formulate se referă la nuvela psihologică, un

roman de G.Călinescu, romanul modern subiectiv şi o dramă

studiată.

Deci, alături de formele de evaluare orală practicate, cele de

evaluare scrisă au rolul atât de a constata evoluţia elevului şi

nivelul la care se află, cât şi de a-l pregăti din punct de vedere

emoţional pentru examenul de maturitate în afţa căruia se află.

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/forme-de-evaluare-la-clasa-a-

xii-a)

Teoriile contemporane ale

managementului aplicabile

ȋn școala românească

De Camelia Timofte

Pentru managerul unei unități de învățământ, a motiva

personalul implică a identifica acele elemente de largă audienţă

ȋn rândul cadrelor didactice care le impulsionează activitatea, le

alimentează creativitatea și le potenţează individualitatea. Ce

poate determina angajamentul, aderarea și asumarea unor

deziderate ȋn cadrul unui sistem erodat de schimbări

nenumărate? Unde trebuie să caute resorturile și ce ambalaj

trebuie să ii dea managerul școlar motivării ca aceasta să poată

alimenta creativ personalul? Sunt întrebări la care încercăm să

găsim răspunsuri.

Moto „Unui om este mult mai ușor să-i dezvolți calitățile decât

să-i înlături defectele.”

„Cultivă-i omului calitățile, ca să-și inunde defectele”. Cuvântul

motivație este cel mai adesea folosit pentru explicarea

comportamentului oamenilor. Se impune atunci definirea

termenului de motivație. Motivația este o „forța” personală care

determină un anume comportament . Moralul unui angajat se

referă la atitudinea faţă de muncă, faţă de superiori și faţă de

organizația din care face parte. Moralul ridicat – ca atitudine

pozitivă in raporturile de munca – este rezultatul principal al

satisfacerii nevoilor prin locul de muncă sau ca rezultat al locului

de muncă. O necesitate care ar putea fi satisfăcută prin locul de

munca este recunoașterea rolului important și contribuția avute

intr-o organizație – satisfacția muncii. O alta nevoie, satisfăcută,

de data aceasta, ca rezultat al locului de munca, este securitatea

financiară.

Un moral ridicat conduce la dedicare cvasi-totala și la loialitate

ȋn favoarea organizației, ȋn timp ce un moral scăzut poate

conduce la absenteism, dezinteres faţă de munca, rata scăzuta

a productivității si, ca rezultat, angajații părăsesc organizația

pentru a căuta alte locuri de munca, ȋn speranța ca vor afla acolo

mai multa satisfacție prin motivație.

Motivația, moralul și satisfacerea nevoilor angajaților se

întrepătrund. Motivarea personalului consta ȋn corelarea

necesităților, aspirațiilor și intereselor personalului din cadrul

organizației cu realizarea obiectivelor și exercitarea sarcinilor,

competentelor si responsabilităților atribuite. Pentru managerul

unei unități de învățământ, a motiva personalul implică

a identifica acele elemente de largă audienţă in rândul cadrelor

didactice care le impulsionează activitatea, le alimentează

creativitatea și le potentează individualitatea. Ce poate

determina angajamentul, aderarea și asumarea unor deziderate

ȋn cadrul unui sistem erodat de schimbări nenumărate? Unde

trebuie să caute resorturile și ce ambalaj trebuie să ii dea

managerul școlar motivării ca aceasta să poată alimenta creativ

personalul?

Motivațiile desemnează acele elemente formale sau informare,

de natura economica sau moral-spirituala pe care managerii le

administrează salariaților satisfăcându-le anumite necesități

individuale si de grup, pentru a-i determina ca, prin atitudinile,

eforturile, deciziile, acțiunile si comportamentele lor să

contribuie la desfășurarea activităților si îndeplinirea obiectivelor

organizației.

Se știe că educația implică integrarea creativă a unor tehnici,

metode, strategii. Profesorul este deci un artist care creează prin

șlefuire individualități. El trebuie să-și alegă cu maxim

discernământ uneltele, să-și identifice fațetele și să atingă cele

mai sensibile coarde pentru a-l face pe elev să rezoneze. Ori cum

poate el să facă acest lucru, dacă nu rezonează el locași cu

ceilalți? Este atunci managerul școlii un dirijor de orchestra care

prin forța sa coagulează energiile creatoare și le acordează unele

altora, le indică intrarea, le dozează tempoul, le stopează avântul

pentru a nu strica armonia, le integrează ȋntr-o partitura unică și

inconfundabilă.

Ierarhia nevoilor a lui Maslow și Teoria celor doi factori a lui

Herzberg sunt teorii ale motivației larg cunoscute care au stat la

baza motivării personalului. Ȋn ultimi ani, managerii au început

sa exploreze trei alte metode care dinamizează viziunea asupra

motivației: teoria echitații, teoria așteptării și teoria întăririi.

Teoria echitații pornește de la premiza ca oamenii sunt motivați,

pentru început, să obțină și, apoi, să mențină un anume sens al

echitații. Echitatea o denumim ca totalitatea de distribuire

a recompenselor direct proporțional cu contribuția fiecărui

lucrător la rezultatele organizației. Nu este nevoie ca toata lumea

să primească aceeași recompensă, dar recompensa trebuie să fie

ȋn concordanţă cu contribuția individuală. Managerii din

ȋnvăţământ pot evita apariția de probleme cauzate de inechitate,

asigurându-se că recompensele, de diferite forme, sunt

distribuite pe baza performanţelor și că toata lumea înțelege că

acesta este singurul criteriu de recompensare. Echitate ȋn

ȋnvăţământ poate să desemneze cooptarea in diferite echipe de

lucru, valorizarea experienței profesionale ca responsabil al unor

comisii, desemnarea ca membru valoros al organizației,

10

recunoașterea meritelor si potențarea acestora in inițierea unor

activități relevante pentru organizație, delegarea sa ca figura

reprezentativă a organizației in comunitate etc. Astfel de măsuri

pot asigura recunoașterea valorii și ridicarea respectului de sine,

elemente primordiale in motivarea personalului didactic.

Teoria așteptării, dezvoltată de Victor Vroom, este un model

motivațional foarte complex, care se bazează pe o „nevinovata

înșelătorie”. Conform teoriei așteptării, motivația depinde de

intensitatea dorinței si de probabilitatea îndeplinirii ei.

Teoria așteptării este dificil de aplicat ȋn ȋnvăţământ, dar ea oferă

câteva elemente de ghidare pentru manageri. Ea sugerează ca

managerii trebuie să recunoască faptul că: angajații lucrează

pentru o varietate si extrem de diferite motive; aceste motive,

realizări așteptate se pot schimba ȋn timp; este necesar să arate

repede angajaților cum pot ei să obțină efectele sau realizările pe

care le doresc.

Teoria contemporană privind motivația este folosirea

încurajărilor. Utilizarea încurajărilor se bazează pe premiza că

un comportament care este răsplătit, este posibil sa fie repetat,

atât timp cât nu apare un comportament punitiv, pedepsibil

„Întăririle” pot lua o varietate de forme și pot fi folosite intr-un

număr de moduri. O „încurajare” pozitiva este una care dezvoltă

dorința comportamentala de a obține o recunoașterea valorii

proprii. Recunoașterea venită de la superiori, ca o încurajare

pentru obținerea de rezultate deosebite in activitatea lor, creste

dorința angajaților de a obține performante bune in viitor. O

„încurajare” negativă dezvoltă dorința comportamentala de a

îndepărta o greutate sau o situație neplăcută. Eficacitatea

utilizării „încurajărilor” depinde de tipul de „încurajare” folosit,

momentul ȋn care este folosit si modul de utilizare ȋn timp.

Fiecare forma de încurajare, pozitivă sau negativă, este indicată

ȋntr-o anume situație. La început poate fi necesara și eficienta o

încurajare a unui anume comportament, dar, de regulă,

încurajările ocazionale par să fie cele de efect.

Managementul prin obiective este un proces motivațional ȋn care

un manager, împreună cu subordonații săi, colaborează la

stabilirea obiectivelor lor ȋn organizație și are ca scop principal

clarificarea rolului pe care fiecare subordonat îl va avea in

acestor obiective; managementul prin obiective permite

lucrătorilor să participe la stabilirea obiectivelor și la evaluarea

performantelor lor, astfel încât sa crească motivația acestora ȋn

vederea creșterii eficienţei muncii lor.

Ȋn concluzie, aceasta abordare pare a fi cea mai dezirabila

ȋntr-un sistem unde beneficiile financiare reprezintă un punct

vulnerabil. Personalul didactic nu este ușor de manipulat, nu

uitam că né adresam unui segment care este statuat a fi in

pătura de intelectuali a națiunii. Atunci, trebuie să identificam

acele elemente de combustie emoțională care fac să pulseze și să

animé entuziasmul acestei categorii profesionale. Modestia,

simțul ridicolului, dar, mai ales, sentimentul responsabilității fata

de viitorul națiunii reprezentat de generațiile ȋn formare aflate

sub oblăduirea lor, determina o parte considerabila a acestora să

rămână fideli sistemului, dincolo de politica continua de

defăimare semnalată astăzi. Pentru mulți acesta profesie este

o vocație, este o dăruire necondiționată ce oferă satisfacții

nebănuite. Dacă ajungi să posezi cheia acestui lăcaș lăuntric,

existent in fiecare dintre profesioniștii didacticieni, atunci toate

resorturile se vor armoniza și vor da la iveala ceva inefabil si

incomensurabil: trăinicia bucuriei de a fi dascăl. Bibliografie

Comănescu M. – Management European, Ed. Economică, 2001.

Drucker Peter – Management for Results, Heinemann, 1986.

Șerban Iosifescu (coord.) — Management educațional pentru

instituţiile de învătământ , București ISE-MEC, 2001.

Cod QR

Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați

http://iteach.ro/experientedidactice/teoriile-contemporane-ale-ma

nagementului-aplicabile-in-scoala-romaneasca)

11

iTeach: Experienţe didactice

ISSN 2247 – 966X

Editor: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie

Pagina Revistei: www.iteach.ro/experientedidactice