ivireanul

1Didahii

Antim IVIREANU

DIDAHII

LITERACHI+IN{U 1998

2 Antim Ivireanul

CZU 859.0–3R 95

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-904-96-3 © «LITERA», 1998

Textele din volum au fost reproduse dup[ urm[toareleedi\ii:

A n t i m I v i r e a n u l , Opere. Edi\ie critic[ =i studiu intro-ductiv de Gabriel +trempel. Bucure=ti, Editura Minerva, 1972;

A n t i m I v i r e a n u l , Didahii. Postfa\[ =i bibliografie deFlorin Faifer. Bucure=ti, Editura Minerva, 1983. Antologie reali-zat[ ]n redac\ie de Mihai Dascal.

Din dorin\a de a p[stra farmecul nara\iunii =i particulari-t[\ile de epoc[ ale limbajului artistic nu s-a procedat la oadaptare a textelor la o ortografie modern[, ci s-a respectattranscrierea exact[ a lor dup[ manuscrise.

3Didahii

1660 Se na=te Antim Ivireanul, originar din Iviria, denumirea veche a Geor-giei. Numele s[u mirenesc este Andrei, iar p[rin\ii s[i se chemau Ioan =iMaria.

1676 La 16 ani este r[pit =i robit de turci, apoi v`ndut ca sclav la Constanti-nopol. Sc[pat din robie, aflat probabil ]n preajma patriarhiei ecume-nice, Antim Ivireanul ]i uime=te pe cei din jur cu ]nzestrarea sa pentrulucr[rile de xilogravur[, pictur[ =i broderie. Prin destoinicia sa ]nva\[me=te=ugul imprimeriei =i limbile greac[, turc[ =i arab[. Lucra ]n cali-tate de tipograf la patriarhie, unde se bucura de o ]nalt[ pre\uire.

1680-1690 }ntre ace=ti ani trebuie situat[ data venirii lui Antim ]n |araRom`neasc[, solicitat fiind de domnitorul Constantin Br`ncoveanu.Acesta, av`nd leg[turi str`nse cu to\i patriarhii Orientului, a ob\inutu=or asentimentul acestora de a-l aduce pe Antim ]n |ar[ =i de a-l folosila realizarea planurilor sale culturale.

1691 10 iunie Antim Ivireanul preia conducerea tipografiei domne=ti de laBucure=ti, a c[rei grij[ a purtat-o p`n[ ]n 1694. Din =irul c[r\ilor tip[rite]n aceast[ scurt[ perioad[, dou[ merit[ s[ fie men\ionate: un Evanghe-liar greco-rom`n din 1693, adev[rat monument de art[ tipografic[, cugravuri lucrate, probabil, de Antim =i o Psaltire rom`neasc[, tip[rit[ ]n1694, ale c[rei opt versuri la stema \[rii sunt semnate de „smeritul ]ntruieromonahi Antim Ivireanul“.

1691 Octombrie Antim Ivireanul tip[re=te prima carte dup[ venirea sa ]n \ar[,]n grece=te, o carte de }nv[\[turi (parenetice) ale lui Vasile Macedonea-nul c[tre fiul s[u Leon, ]n traducerea greceasc[ modern[ a lui HrisantNotara.

1684-1701 Este trimis ca egumen al m[n[stirii Snagov, recunosc`ndu-i-se prinaceasta meritele deosebite. +i-a transportat aici =i tipografia, continu`nd

TABEL CRONOLOGIC

4 Antim Ivireanul

s[ tip[reasc[ diverse c[r\i pentru biseric[. P`n[ ]n 1701 a tip[rit aicipaisprezece c[r\i (7 ]n grece=te, 4 ]n rom`ne=te, una ]n slavon[, unagreco-rom`n[ =i una greco-arab[). Printre acestea sunt un Liturghiergreco-arab, o Gramatic[ slavoneasc[ de Meletie Smotri\ki, o Evanghelierom`neasc[, precum =i Floarea darurilor. }n jurul lui se formeaz[ oadev[rat[ =coal[ tipografic[ cu cunoscu\ii s[i discipoli pe nume Mihail+tefan sau +tefanovici, Gheorghe Radovici, ieromonahul Dionisie Floru.

1701-1705 }n urma unor intrigi p[r[se=te Snagovul, revine la Bucure=ti, undetimp de 4 ani, p`n[ ]n 1705, face s[ apar[ 15 tip[rituri (cele mai multe,11, ]n grece=te). }n limba rom`n[ apar acum Noul Testament (1703) =iun Acatist.

1705 16 martie Este ales episcop al R`mnicului. }nfiin\eaz[ =i aici o tipografie.Prima carte tip[rit[ e una ]n grece=te, Tomul bucuriei. Prin ea =i prinaltele Antim Ivireanul riposteaz[, ]n numele bisericii ortodoxe, tendin\e-lor de extindere ale catolicismului =i calvinismului, ]ncerc`nd s[ aperepuritatea doctrinei, de imixtiunile eterodoxe. Consider`nd c[ limbarom`n[ poate s[ exprime conceptele teologice =i s[ serveasc[ la oficie-rea serviciului divin, el face totul pentru a o introduce ]n biseric[, undeslavona ]=i pierdea treptat suprema\ia. La R`mnicu V`lcea, dar =i laT`rgovi=te, Antim Ivireanul face s[ apar[, lucrate ]n majoritate de Mi-hail +tefanovici, pentru prima oar[ ]n rom`ne=te (sau cu texte paralele]n rom`ne=te =i slavon[) lucr[ri de baz[ pentru slujbele biserice=ti: An-tologhion (1705), Molitvenic (1706; 1713), Octoih slavo-rom`n (1706),Octoih (1712), Liturghier (1714), Ceaslov (1715), Catavasier (1714;1715). Contribu\ia lui Antim Ivireanul la apari\ia acestor c[r\i \ine maimult de prezentarea grafic[ a lor: ilustrarea cu gravuri, realizarea unorfrontispicii, viniete, majuscule, executate ]n xilogravur[.

1708 27 ianuarie Mitropolitul |[rii Rom`ne=ti Teodosie, care p[storise ]n \ar[40 de ani, trece ]n nefiin\[, exprim`ndu-=i prin testament dorin\a calocul s[u s[ fie ocupat de episcopul de R`mnic, Antim. Este ]n[l\at lasuprema demnitate ecleziastic[ a |[rii Rom`ne=ti, rostind cu acest prilej]n Biserica Mitropoliei din Bucure=ti un inspirat discurs ]n rom`ne=te.Cuv`ntarea pe care a rostit-o Antim Ivireanul la ]nsc[unare st[ ]n frunteaDidahiilor, opera de c[petenie a str[lucitului c[rturar =i orator religios

5Didahii

(al[turi de Chipurile Vechiului =i Noului Testament, datat 1 iulie 1709).Didahiile, dup[ denumirea lor greceasc[, sau predici ]n limba rom`n[au fost rostite de c[tre mitropolit ]n anii 1709-1716, fie la Bucure=ti, fiela T`rgovi=te, duminicile =i la s[rb[torile biserice=ti mai ]nsemnate. Suntmai ]nt`i 28 de predici de pe timpul c`t a p[storit sub domnia lui Con-stantin Br`ncoveanu =i +tefan Cantacuzino, la care se adaug[ ]nc[ unnum[r de =apte predici ocazionale. Originalitatea Didahiilor const[ ]nfaptul c[ Antim Ivireanul nu se urc[ la amvon doar pentru a s[v`r=i unritual, ci cu hot[r`rea de a ]ncerca, cu ajutorul Sfintei Scripturi =i prinpropria lui elocin\[, s[ instruiasc[, s[ educe, s[ de=tepte con=tiin\eleamor\ite ale p[stori\ilor s[i ]n spiritul moralei cre=tine =i al normelor deetic[ social[.Chipurile Vechiului =i Noului Testament cuprinde ]n 22 de foi genealogialui Hristos, ce urc[ p`n[ la Adam. Pe l`ng[ text, manuscrisul este ilus-trat cu nu mai pu\in de 505 portrete lucrate ]n peni\[ de Antim, la carese adaug[ 3 schi\e =i 8 desene diferite. Miniaturile de aici sunt de oinestimabil[ valoare. Manuscrisul este datat cu 1 iulie 1709 =i este ]nchi-nat lui C. Br`ncoveanu. Mai con\ine =i 18 versuri la stema \[rii.

1710 La cererea regelui Wahtang al VI-lea, Antim Ivireanul expediaz[ ]n Gruziautilaj tipografic cu litere turnate de el, prin elevul s[u Mihail +tefano-vici, care a ]ntemeiat la Tbilisi prima imprimerie, tip[rind acolo o Evan-ghelie (1709) =i un Liturghier.

1712 Dac[ activitatea tipografic[ ]i asigur[ ascensiunea, amestecul ]n poli-tic[, de care este tentat, ]i aduce pieirea. }n urma acestui amestec e pecale s[-=i piard[ scaunul metropolitan. Dar la 13 ianuarie =i 3 februariese ap[r[ magistral, =i domnitorul Constantin Br`ncoveanu ]l iart[. Dup[mazilirea acestuia, p[store=te ]n tihn[ pe timpul domniei lui +tefanCantacuzino.

1715 Prin os`rdia sa ]nal\[ M[n[stirea Tuturor Sfin\ilor, ast[zi Antim, undear fi dorit s[ fie ]nmorm`ntat.

1716 Se instaleaz[ ]n tronul |[rii Rom`ne=ti Nicolae Mavrocordat, care vaprovoca pr[bu=irea lui Antim Ivireanul. Acuzat de vr[jitorie =i de„me=te=uguri satanice=ti“, dar =i de uneltire contra ]mp[r[\iei otomane=i a domnitorului, Antim Ivireanul este condamnat la surghiun, pe

6 Antim Ivireanul

muntele Sinai, la m[n[stirea Sf`nta Ecaterina. Domnitorul ob\ine ca-terisirea =i exilarea mitropolitului. Bolnav de podagr[, cu o tichie ro=iepe cap, acesta fu predat unei escorte, care, ]n loc s[-l duc[ la destina\ie,]l m[cel[ri ]n dreptul localit[\ii Galipoli =i-l arunc[ ]n r`ul Tungia, unafluent al Mari\ei (Bulgaria). Astfel muri la 56 de ani ne]mplini\i celcare, dup[ spusele ucenicului s[u Mihail +tefanovici, din \ara lui scos =i]n locurile noastre adus, a str[lucit ca un m[rg[ritar nepre\uit ]n aur =ica o raz[ luminoas[.

7Didahii

„Veni\i dup[ mine =i voiu face pre voi p[scari1 de oameni.“Doftorii cei des[v`r=it =i ]n\elep\i atunci mai mult m[resc laudame=te=ugului lor, nu c`nd cu hier =i cu foc lupt[ patima s[ osupue, dup[ cum iaste liagia r[zboiului, ce numai c`nd acéia cep[timé=te cu apip[eri m`ng[ioase =i cu doftorii dulci vor aflaleacul bolnavului =i céle ]nfrico=ate porunci ale me=te=uguluidoftoresc s[ le opreasc[ =i oarecare zile cu m`nc[ri doftore=ti =ihr[nitoare potolind durerile, s[ arate pre acela ce p[timé=tem`ntuit de boal[.

A=a =i prea]n\eleptul doftor al sufletelor =i al trupurilor noas-tre, ]mp[ratul ]mp[ra\ilor Hristos, Dumnezeul nostru, v[z`ndlumea c[ boln[viia cu patimile necredin\ii =i s[ umfla ca o ran[cu ]n=[l[ciunile céle lume=ti spre ]nchin[ciunea idolilor, au so-cotit cu multe feliuri de mijloace =i au purtat de grij[ pentrum`ntuirea oamenilor =i a neamului omenesc, de vréme ce acestaiaste lucrul cel dintì al bun[t[\ii lui, a m`ntui pre omul dinmìnile vr[jma=ului =i a-l aduce la frumusé\ia cea dintì =i lavredniciia de la caré au c[zut pentru p[catul neascult[rii alstr[mo=ului Adam =i nu trimite ploae de foc spre ]ngrozirea lu-mii, nici porne=te marea ca o oaste ]mpotriva p[m`ntului, nici]narmeaz[ puterile stihiilor ]mpotriva necredin\ii, ci numai o su-pune cu bl`ndé=te =i cu minuni =i o trage spre d`nsul cu faceri de

DIDAHII

ACEASTA O AM ZIS C~ND M-AM F{CUT MITROPOLIT

1 }n ed. Erbiceanu, ca =i ]n edi\iile Iorga =i P. V. Hane=: v`n[tori. Citatul,luat din Evanghelia de la Matei, IV, 19 este: „Veni\i dup[ mine =i v[ voiu face pevoi pescari de oameni“. Biblia, ed. 1936.

8 Antim Ivireanul

bine =i cu cuvinte cere=ti o preface s[ se mute de pre d`nsapatimile céle suflete=ti, ce s[ umfla ca o ran[ otr[vit[.

+i vr`nd Dumnezeu cuv`ntul ca s[ se arate ]n lume mai nainte,p`n[ a nu s[ ]ntrupa =i a s[ face om, au trimis ]n lume proroci s[propoveduiasc[ la oameni venirea lui cea ]nf[\[=at[. +i pentruaceasta n-au ales ]mp[ra\i =i crai, s[ fac[ proroci; n-au luat filo-sofi =i ritori, s[ trimi\[ propoveduitorii venirii lui; n-au pogor`tdin ceriu ]ntunérece =i mul\ime de ]ngeri, ce are pe l`ng[ d`nsul,mii de mii nesocoti\i =i nenum[ra\, ci au trimis oameni pro=ti =imai v`rtos p[stori de oi, ca pre Moisi, ca pre David, ca pre Samuil=i toat[ mul\imea prorocilor, prin mijlocul a c[rora au s[m`natbuna-credin\[, nu ]n toat[ lumea, ci numai la un neam, la jidovi,carii l[cuia ]ntr-o parte a p[m`ntului, ]n Iudeia.

Dar[ de vréme ce Dumnezeu va pre to\i oamenii s[-i m`ntuiasc[=i la cuno=tin\a adev[rului s[ vie, c[ci aceasta iaste mare séte laDumnezeu a pofti =i a iubi s[ se m`ntuiasc[ oamenii, pentruaceasta nu s[ odihniia Dumnezeu s[ fie numai la jidovi buna-credin\[ =i célelalte limbi fie lipsite de darul lui. Pentru aceastaau vrut s[ r[sar[ lumina dumnezeirii lui ]n toat[ lumea: =i viind]mplinirea vremii, dup[ cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dum-nezeu s[ vie Fiiul lui, s[ se nasc[ din muiare, s[ se fac[ supt lége,ca pre cei de supt lége s[-i r[scumpere; s-au f[cut om dinN[sc[toarea de Dumnezeu =i pururea fecioar[ Mariia, au petrecut]n lume ]mpreun[ cu oamenii =i vr`nd s[ trag[ limbile lacuno=tin\a dumnezeirii lui =i s[-i ]nvé\e lucruri preasl[vite =i po-runc[ noao =i viia\[ cereasc[, cerca s[ afle slugi acestor porunci;=i n-au c[utat cet[\, nu s-au uitat la mul\ime de oameni, nu s-ausocotit slujba ]mp[ra\ilor, s-au sc`rbit de putéria avu\iei, au ur`tbiruin\a ritorilor, nu i-au trebuit limbile filosofilor, nu s-au slujitcu arme, dup[ cum e obicéiul osta=ilor, nici cu alte me=ter=uguriasémenea acestora, pentru ca s[ nu aib[ putére nimenea din ceinecredincio=i s[ zic[ c[ au tras la sine Hristos mul\imea cu uneleca acéstea, ci numai s-au slujit iar[ cu mijlocul cu carele au ales

9Didahii

pre proroci. +i ce face? Au luat iar[ propoveduitori Evanghelieinu p[stori, ca pre proroci, ci p[scari, =i v`n[tori de pé=te =i i-autrimis s[ propoveduiasc[ lumii bunavestire =i le ]ncredin\eaz[ ]nm`inile lor =i ]n limbile doftoriia lumii, zic`ndu-le: „Veni\i dup[mine =i voiu face pre voi p[scari de oameni. }nceta\i de a v[trudi deasupra m[rii cei ne]nsufle\ite. Muta\i pentru dragosteamea me=ter=ugul cel p[sc[resc pre p[m`nt. Acolea pre d`nsultrimite\ =i v[ ]ntinde\ mrejile. V`na\ pentru mine v`natul credin\ii.Veni\ dup[ mine. Urma\i-mi mie, ucinicii miei =i ]nv[\[torii lu-mii. Lucra\i pentru dragostea mea me=ter=ugul vostru, pentruceriuri.

V[rsat[ iaste ca apa m[rii pre p[m`nt ]nchin[ciunea idoleasc[.Zidirea iaste acoperit[ cu norul a mul\i dumnezei. Ad`nculnecredin\ii ]neac[ toat[ lumea; oamenii s[ cufund[ de valuriledr[ce=ti. Lumea pute de ]mpu\iciunea s`ngiurilor =i s[ stric[ cujirtvele céle stric[cioase. Voiu pune asupra lor ispravnici =i doftori,pre voi, pre p[scari. Patima aceasta chiiam[ me=ter=ugul vostru.S[ slujim cu iarb[ m`ntuitoare zidirea ce iaste ]n nevoi; veni\idup[ mine.“

Iar[ ei, l[s`nd mrejile, mérser[ dup[ d`nsul. }ntr-un g`nd eraceata ucinicilor cu pohta st[p`nului; =i ca ni=te oameni drep\i =ipro=ti de r[otate n-au viclenit ]n mintea lor, nici =-au prepus ]ninima lor de acea chiemare; ci ca ni=te oameni bl`nzi =i f[r’der[utate au mers dup[ d`nsul, ca hierul dup[ piatra magnitului =ica p[rul dup[ chihribariul cel curat. +i cu putéria m`ntuitoriuluiHristos au ru=inat pre cei ce i-au v[zut =i ca pe ni=te pe=ti, cumreaja bogosloviei au prins mul\imea =i au v`nat auzurile noroa-delor =i au ]nduplecat inimile tiranilor =i sufletele ]mp[ra\ilor le-au supus; =i au f[cut o izb`nd[ =i o biruin\[ at`ta de frumoas[,c`t n-au putut-o face toate ]mp[r[\iile lumii. Oameni f[r’de arme=i nedechisi\ de ale o=tirii, s[raci de avu\ie, pro=ti de ]nv[\[tur[,slabi de post, bl`nzi pentru ner[utaté au ]n[l\at nu steaguri deoaste, ci numai crucea, semnul p[cii, propoveduind, nu cu sunet

10 Antim Ivireanul

de tobe =i de surle, ci numai cu neputincioas[ limb[ =i ne]nv[\at[,pe Hristos =i credin\a =i fulger`nd, nu zic, cu fulgerile sabiilor,celor ascu\ite, ci numai cu str[lucirile unei vie\i bune, neumpl`ndp[m`ntul de o=ti, nici s[ acopere marea de cor[bii cu vétrile, cinumai far’de rane, f[r’de s`nge, f[r’de v[t[mare, calc[ =i supunetoat[ p[g`n[tatea, biruiesc iadul, sting ]n=[l[ciunea, izgonescminciuna, ]ntind numele lui Hristos =i credin\a, c`t iaste ]ntinsp[m`ntul =i lumea.

Pentru acéia dar[ nu iaste minune, iubi\ii miei ascult[tori =icinsti\ =i de bun neam boiari, de m-au r`nduit =i pre mine Dum-nezeu =i m-au pus, om mic fiind =i smerit, p[stor mic, la mic[turm[, la dumneavoastr[, pre carii eu nu v[ am, nici v[ \iu turm[mic[, ci mare =i ]nalt[; mare pentru buna ]nchin[ciuné =i dreaptacredin\[ caré o p[zi\ curat[ =i nespurcat[, fiind ]ncungiura\i =i]ngr[di\i ]ntre hotar[le celor striini de fel =i ]mpresura\i de at`tanevoi [ce vin] =i sc`rbe ce vin totdeauna, ne]ncetat, de la cei cest[p`nesc p[m`ntul acesta, ]nalt[ pentru buna ascultare =i su-punérea caré ar[ta\i de-a pururea c[tr[ beséric[ =i c[tr[ arhiereu.

De vréme ce acéste doao ]ntemeiaz[ =i ]nt[resc besérica,credin\a la Dumnezeu =i buna ascultare la biséric[ =i m[car c[ euam fost mai mic =i mai netrébnic dec`t to\i, precum au fost =iDavid mai mic ]ntre fra\i ]n casa t[t`ne-s[u, dar[ Dumnezeu n-auc[utat la mic=orarea =i netrebniciia mea, nu s-au uitat la s[r[ciiamea =i strein[tatea mea, n-au socotit prostiia =i ne=tiin\a mea, ciau c[utat la bog[\iia =i noianul bun[t[\ii sale =i au acoperit dec[tr[ oameni toate spurc[ciunile =i f[rdelegile méle, carele suntmai multe dec`t perii capului mieu =i dec`t n[sipul m[rii =i m-au]n[l\at, nevrédnic fiind, la aceast[ stepen[ =i mare vrednicie aarhieriei. +i m-au trimis la dumneavoastr[ s[ v[ fiiu p[stor,p[rinte sufletesc, rug[tor c[tr[ Dumnezeu pentru buna s[n[tatea=i sp[seniia dumneavoastr[ =i a cinstitelor dumneavoastr[ casepurt[tori de grij[ la céle ce ar fi spre folosul m`ntuin\ii =i s[ v[fiiu de m`ng`iare la sc`rbele robiei cei vavilone=ti a lumii ace=tiia,

11Didahii

ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu =i ca Iosif, al unspr[zécileafecior al patriarhului Iacov egipténilor; =i dimpreun[ cu dum-neavoastr[ s[ p[timesc la toate c`te va aduce ceasul =i vrémia,pentru care lucru am datorie s[ priveghiez cu os`rdie =i f[r’deléne, zioa =i noaptea =i ]n tot ceasul, pentru folosul =i sp[seniiatuturor de ob=te, ]nv[\`ndu-v[ =i ]ndrept`ndu-v[ cu frica lui Dum-nezeu, pre calea cea dreapt[.

+i dumneavoastr[ ]nc[ ave\i datorie, céle ce ve\ cunoa=te c[v[ ]nv[\, f[r’de f[\[rie =i f[r’de vicle=ug, v[ ]ndemn s[ le priimi\=i s[ le face\, pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastr[ =i s[v[ supune\i ascult[rii; c[ acea ascultare ce o face\i mie, o face\lui Hristos. C[ zice la 10 capete ale Luc[i: „Cel ce ascult[ pre voi,pre mine ascult[ =i cel ce s[ leap[d[ de voi s[ leap[d[ de mine =icel ce s[ leap[d[ de mine, s[ leap[d[ de cel [cel] ce m-au trimispre mine“. A=ijderea zice =i fericitul Pavel, la 13 capete c[tr[ovrei: „Fra\ilor, pleca\i-v[ pov[\uitorilor vo=tri =i v[ cuceri\i lor,c[ ei priveghiiaz[ pentru sufletele voastre cum ar fi s[ dea cuv`ntca cu bucurie aceasta s[ fac[, iar nu suspin`nd, c[ nu iaste defolos voao aceasta“.

+i m[ rog bun[t[\ii lui =i iubirii sale de oameni s[-mi luminézemintea ca s[ poci propovedui cuv`ntul adev[rului =i s[-mi]nt[reasc[ inima ]ntru frica lui, ca s[ pociu p[stori cuv`nt[toareaturma lui cea aleas[, caré o au r[scump[rat, cu preascumps`ngele s[u, din m`na vr[jma=ului, dup[ cum adevereaz[ Petruapostolul zic`nd: „... +tiind c[ nu cu < lucruri > putrede, cuargint sau cu aur v-a\i r[scump[rat din cea de=art[ viia\[ a voastr[,ce era dat[ de la p[rin\i, ci cu cinstit s`nge ca a unui miel f[r’deprihan[ =i nespurcat Hristos“.

Iar Dumnezeul cel mare =i ]nalt, carele iaste ]nchinat de toatef[pturile, izvorul prea]n\elepciunii, ad`ncul cel neurmat albun[t[\ii ]ntru adev[rat =i ad`ncimea cea nehot[r`t[ a bunii]ndur[ri, ]nsu=i ca un st[p`n =i iubitoriu de oameni, s[ trimi\[darul Duhului Sf`nt pre cinstit =i cel de Dumnezeu ]ncununat

12 Antim Ivireanul

cap al prealuminatului domnului =i al nostru de ob=te de multbine f[c[tor, Io Costandin Basarab voevod =i s[-l blagosloveasc[dintru ]n[l\imea l[ca=ului s[u, ca pe Avraam, ]nmul\indu-isemin\iia din neam ]n neam =i s[-l p[zeasc[ cu ]ntreag[ s[n[tate=i cu lin[ pace, p`n[ la ad`nci b[tr`né\e la prea]n[l\at scaunulm[riei-sale, dimpreun[ cu toat[ luminat[ casa m[riei-sale. M`nacea tare =i putérnic[ =i bra\ul cel ]nalt al prea]n[l\atului Dum-nezeu s[ supue pre to\i vr[jma=ii cei v[zu\i =i nev[zu\ podnojiepicioarilor m[riei-sale; =i s[ v[ ]nt[reasc[ =i pe dumneavoastr[,de la mic p`n[ la mare, ]mpreun[ cu to\i ai dumneavoastr[,]ntru credin\a cea bun[ =i dreapt[, ]ntru cuno=tin\a adev[rului =i]ntru n[déjdea vie\ii cei de véci, caré iaste f[g[duit[ de neminci-nosul Dumnezeu mai nainte de vrémile vécilor, ale=ilor lui =i s[v[ pov[\uiasc[ la tot lucrul cel bun =i de folos, spre pl[cérea lui,ferindu-v[ ]n toat[ vrémia =i ]n tot ceasul =i ]n tot locul, devicle=ugurile diiavolului s[ v[ ]ngr[deasc[ cu sfin\ii ]ngerii s[i =is[ v[ ]narméze cu arma drept[\ii =i s[ v[ d[ruiasc[ pacea lui ceace cov`r=a=te toat[ mintea, ca s[ petréce\ viia\[ cinstit =i curat[,cu pace =i cu s[n[tate; s[ p[zeasc[ inimile voastre =i g`ndurilevoastre ]n Hristos Iisus, dup[ cum zice Pavel, ca s[ face\ c`tesunt adev[rate, c`te sunt cinstite, c`te sunt drépte, c`te suntcurate, c`te sunt iubite, c`te sunt cu nume =i l[udate, curug[ciunile =i cu blagosloveniia preasfin\i\ilor arhierei =i ]ntruHristos iubi\ fra\ =i de-a tocma slujitori. +i dup[ petrecaniia vie\iiace=tiia s[ ne ]nvredniceasc[ pre noi [pre noi] pre to\ Dumnezeulcel milostiv la ]mp[r[\iia ceriului, ca s[ auzim fie=tecarele dinnoi glasul acela: „Slug[ bun[ =i credincioas[, preste pu\in ai fostcredincios pre mai multe te voiu pune. Intr[ ]ntru bucuriia Dom-nului.“

13Didahii

LUNA LUI AVGUST, 6.CAZANIE LA PREOBRAJENIIA DOMNULUI

„Luat-au Iisus pre Petru =i pre Iacov =i pre Ioann, fratele lui =ii-au suit pre d`n=ii ]ntr-un munte ]nalt deosebi =i s-au schimbatfa\a ]naintea lor.“

Cuvintele acéstea sunt ale sfintei Evanghelii, dintru carele avems[ ]n\elegem de preasl[vita schimbarea fé\ii a domnului nostruIisus Hristos, ce s-au f[cut ]n muntele Thavorului. C[ vr`nd ca s[arate m[rirea sa ucenicilor s[i =i noao, mai nainte cu pu\inel,zice Evanghelia cum c[ umbl`nd Iisus ]n p[r\ile Chesariei luiFilip, ]ntreba pre ucenicii s[i zic`nd: „Cine ]mi zic mie oamenii afi?“ Iar Petru apostolul din descoperirea p[rintelui ceresc dintretoate célelalte vorbe ale ucenicilor i-au zis cum c[ iaste fiiul luiDumnezeu celui viu =i cu acest mijloc descoperind tuturor m[rireasa cea mare, ocara patimii sale ucenicilor s[i celor ]nt[ri\i ]ntruaceast[ credin\[ o au ar[tat zic`nd c[ i s[ cade lui a mérge ]nIerusalim =i multe a p[\i de < la > b[tr`ni =i de la arhierei =i de< la > c[rturari =i a s[ omor] =i a treia zi a ]nviia din mor\i.

Care cuvinte auzindu-le Petru =i fiind ]nc[ cu cono=tin\atrupeasc[ =i necunosc`nd m[rirea ce era s[ vie dintru ocara pa-timilor, s-au nevoit ca s[ ]ntoarc[ pre Domnul de la acest g`nd,zic`nd: „Departe de tine, Doamne, s[ nu-\ fie \ie acestia“. C[ruiaDomnul ]i zise: „Du-te denapoia mea, satano. Sminteal[-mi e=ti,c[ nu g`nde=ti céle ce sunt ale lui Dumnezeu, ci céle omene=ti.“Cu care cuvinte doj[niia Domnul g`ndul cel trupesc ce era]nr[dacinat cu gre=ala p[catului celui de ob=te, ]n mintea oame-nilor =i zice cum c[-i iaste sminteal[, nu ca doar[ ar p[\i elsminteal[ ci pentru c[ cu acéle cuvinte ]l opriia pre el Petru de lalucrarea m`ntuirii noastre, dintru care cuvinte putem cunoa=tedragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu care are c[tr[ neamulomenesc, c[ pentru fierbin\eala dragostei ace=tiia =-au schimbatfa\a ]naintea ucenicilor, pentru ca s[-i ]nt[reasc[ pre d`n=ii mai

14 Antim Ivireanul

mult ]n credin\[ =i s[ nu s[ sminteasc[ v[z`nd pre dasc[lul lorp[timind pre cruce.

Drept acéia las[ ast[z de str[lucé=te ]ntru d`nsul lumina acéiaa m[ririi, care lumin[ va str[luci =i ]n trupurile sfin\ilor lui, c`ndvor lua cununa cea des[v`r=it a bucuriei lor, ]ntru care lumin[toat[ f[ptura omeneasc[, cea din afar[, at`ta s-au schimbat c`tobrazul lui str[luciia ca soarele =i ve=mintele lui era albe caz[pada. Iar[ as[m`narea aceasta a obrazului cu soarele =i ave=mintelor cu z[pada, nu doar[ pentru aceia s[ as[m`neaz[cum c[ nu ar fi str[lucit obrazul lui dec`t soarele, sau ve=mintelelui nu ar fi fost mai albe dec`t z[pada, ci pentru c[ aici, ]n lume,nu avem noi alt nimic mai str[lucitor =i mai luminat dec`t soarelesau mai alb dec`t z[pada. C[ pentru trupurile sfin\ilor ]nsu= Dom-nul zice la 13 capete ale lui Mathei, c[ vor str[luci ca soarele]ntru ]mp[r[\iia p[rintelui lor (carii sunt pre l`ng[ Hristos cani=te stéle) carii iau lumina lor de la acest soare al drept[\ii, c[de asemeneaz[ Hristos pre l`ng[ to\ sfin\ii lui ca un soare prel`ng[ stéle, =i de vor str[luci sfin\ii ca soarele, cu c`t mai v`rtosva str[luci soarile acesta al drept[\ii. +i lumina aceasta, ochii ceislabi ai ucenicilor nu-i smintiia, ci mai v`rtos, cu o bucurie oare-caré, dumnezeiasca, ]i veseliia. +i nu numai lumina aceastastr[luciia ]n obrazul lui Hristos, ce =i o frumusé\e oarecaré =ipodoab[ nespus[ s[ ar[ta ]ntru d`nsul, at`ta c`t de s-ar aduna]ntr-un loc toat[ frumosé\ia =i toat[ podoaba =i cea p[m`nteasc[=i cea cereasc[, nici ]ntr-un chip n-ar putea ca s[ veseleasc[ ochii=i inimile celor ce ar privi spre d`nsa, precum au veselit luminaacéia ochii ucenicilor lui Hristos.

+i aceast[ bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos nu dinstr[lucirea luminii, ci mai mult din luminata frumosé\e am`ntuitorului s[ f[cea, pentru care lucru putem cunoa=tebun[tatea =i dragostea lui cea mare c[, cu aceast[ m[rire puteatotdeauna s[ str[luceasc[, iar el din buna voia sa pentru noi au]nchis razile str[lucirii sale, ca s[ poat[ r[bda durori amar[ pen-

15Didahii

tru noi =i pentru p[catele noastre, ca s[ poat[ face r[spl[tirem[rirei cei dumnezee=ti.

Deci cine va fi acela carele va socoti acéstia =i nu s[ va aprindecu totul de dragostia m`ntuitoriului acestuia? +i cine nu s[ vaminuna de putérea lui cea nespus[ care totdeauna ar fi putut cas[ str[luceasc[ cu aceast[ m[rire? +i cine nu va iubi o bun[tateca aceasta, pentru care (o, minune!) au gonit de la sine o m[rireca aceasta, ca s[ poat[ s[v`r=i m`ntuirea noastr[? C[ mai mareminune au fost a ]nchide o m[rire ca aceasta, str[lucitoare dec`ta str[luci cu d`nsa de-a pururea. +i nu numai singur[ m[rirea luiHristos veseliia ochii ucenicilor, ce =i a lui Moisi < =i > a lui Ilie,carii, ]mpreun[ cu Domnul s[ ar[tase a fi cuprin=i de lumina =ide m[rirea acéia. C[ precum nu era slobod ]naintea ]mp[ratuluiArtaxerx a ]ntra cineva ]mbr[cat ]n sac, a=a nu s-au cuvenit nici]naintea ]mp[ratului célui vecinic a sta slugile lui, f[r[ numai a fi]mbr[ca\ ]n lumin[ =i ]n str[lucire; c[ ace=tia era din to\i p[rin\iilegii vechi mai ale= =i mai mari; c[ unul era nomothetis, adec[puitoriu de lége, iar[ celalalt era zilotis, adec[ ]nt[ritori ace=tiilegi. +i pre ace=tea au vrut Domnul s[ se arate cu d`nsul, pentruca din lége =i din proroci s[ ia m[rturisire omenirea lui.

Oare ce gur[ ar putea gr[i, ca s[ adeveréze cu ce bucurie =iveselie s-au umplut acei doi lumina\i proroci, c`nd pre Domnul=i m`ntuitoriul lor, de carele multe prorocise, nu numai ]n trup,ci =i ]n m[rire =i ]n str[lucire ]mbr[cat l-au v[zut? C[ de vrémece s-au ]nvrednicit ace=tea a-l vedea =i a-l auzi pre domnul Iisus,de care ei de mult doriia ca s[-l vaz[ =i nu numai ei ce =i toateneamurile, cu ce gur[ va putea ne=tine s[ gr[iasc[ cu adev[ratbucuriia lor =i mai v`rtos c[ dintr-at`\ea p[rin\i =i proroci ai legiivechi, numai ei s-au ]nvrednicit a vedea o m[rire ca aceasta? +ide s-au bucurat Simeon b[tr`nul at`ta, v[z`nd pre m`ntuitoriulHristos, numai ]n scutece mi=c`nd, c`t moartea care alt lucrumai groaznic nu poate fi, cu ochii véseli o priviia, dar[ ace=teacarii pre acesta= domnu ]ntru m[rire str[lucind l-au v[zut, ce

16 Antim Ivireanul

vor fi f[cut =i cu ce bucurie s[ vor fi bucurat =i cu ce veselie s[vor fi veselit? }nc[ =i sufletele acélia care era ]nchise ]n s`nul luiAvraam, ]ntorc`ndu-se Moisi =i spuindu-le lor célia ce au v[zut,cunosc`ndu-= ei a fi aproape zioa m`ntuirii =i a r[scump[r[riilor, cu ce dragoste vor fi a=teptat?

Iar[ de vréme ce acé=tia toate sunt puse peste ]n\elégeré, cuo t[cére oarecaré, bl`nd[ =i cu o dragoste, cu credin\[ trebue s[le cinstim =i s[ le m[rim. Cuvios =i trebuincios lucru socotesc afi, ca s[ =tim la aceast[ preasl[vit[ m[rire, ace=ti lumina\ pro-roci, ce cuvinte vor fi vorbit cu Domnul? C[ ]n[l\imea fé\elor,]n[l\at lucru, oarece ]ntreba =i veseliia m[ririi, vésel oarece =ifrumos lucru poftiia. C[ a=a vedem ce s[ face =i la mésele =iospé\ele celor mari, c[ sunt toate voioase =i vésele, m`nc[rile,b[uturile, vorbele, jocurile =i c`nt[rile: nimic nu iaste de jalesau de ]ntrist[ciune, ci toate de bucurie =i de desf[tare.

Cine iaste, dar[, acela acum, carele s[ poat[ spune m[rireazilii ace=tiia, des[v`r=it =i precum s[ cade? C[ tot ce au fost maisl[vit ]n légia véche =i ]n cea noao, ]n ceriu =i pre p[m`nt, laar[tare a e=it, c[ci acolo au fost mai marii prorocilor, ai legiivechi =i mai marii apostolilor ai legii noao; din ceriu sf`nta troi\[s-au v[dit =i de pre p[m`nt preasf`nta omenire a lui Hristos s-auar[tat. +i la aceast[ veselie, mare =i preasl[vit[, mai mult dec`ttrei apostoli, carii au fost mai iubi\, n-au fost chema\i.

S[ vedem dar[ =i vorba cea de veselie ce au fost. Vorbiia, ziceLuca, la 9 capete pentru patimile Domnului, carele era s[ le ]mpli-neasc[ ]n Ierusalim; adec[ vorbia pentru patime, pentru moarte,pentru ]ngropare, pentru cruce, pentru leg[turi, pentru scuip[ri,pentru palme, pentru oc[ri =i pentru b[t[ile, carele era ca s[ le]mplineasc[ ]n Ierusalim. Deci, dar[, au acestia sunt cuvintelecéle mari =i de veselie, carele s[ cuveniia s[ se gr[iasc[ la oveselie ca aceasta? Acest fel de vorb[ era s[ se améstece la obucurie ca aceasta?

Tocma aceasta iaste, c[ nu trebuie socotit[ aceast[ vorb[,

17Didahii

dup[ socoteala lui Petru, p[m`nté=te, ci dup[ socoteala lui Hris-tos, care au ur`t céle p[m`nte=ti ]naintea c[ruia nimic mai vréd-nic nu era dec`t pentru m[rirea lui a r[bda patemi =i oc[ri; c[mai marele judec[toriul lumii, Dumnezeu, pentru ca s[ slo-bozeasc[ neamul omenesc, din robiia diavolului, acest pre\ der[scump[rare mai v`rtos au pohtit de la r[scump[r[toriul nea-mului omenesc, ca s[ j[rtveasc[ el pentru om, cu moarte amar[=i plin[ de oc[ri, care dar =i j[rtv[ at`t au fost de iubit[ ]naintealui, c`t pentru aceast[ j[rtv[ au ertat toate gre=alele din to\ véciicei trecu\i =i u=ile ceriului, céle p`n[ atunce ]ncuiate celorr[scump[ra\, le-au de=chis =i lumea au ]ntors-o ]ntru mila sa ceavéche. C[ mai mult l-au ]mbl`nzit =i l-au milostivit aceast[ j[rtv[singur[, dec`t precum ]l m`niiase r[ut[\ile =i f[r-legile tuturoroamenilor dintru care putem cunoa=te =i putem ]n\elegé c[ vor-ba aceasta au fost foarte vrédnic[ unii m[riri ca acéia. C[ celucru iaste mai iubit robului, dec`t slobozirea lui? +i ce iaste maidrag streinului, dec`t ]ntoarcerea la mo=iia sa?

Fiind, drept acéia, ]nstreina\i Moisi =i Ilie de at`ta vréme demo=iia lor de care foarte doriia, ce ar fi putut gr[i mai cu dra-goste =i mai cu dulcea\[, dec`t pentru moartea preotului acestuimare, pentru care moarte s[ da streinilor ]ntoarcere la mo=iialor? A=ijderea =i Domnul, ce fél de vorb[ ar fi avut mai iubit[,dec`t vorba m`ntuirii =i a r[scump[r[rii lumii? C[ at`ta doriiade p[harul acesta a-l bea, c`t acea pu\in[ vréme ce mai era s[treac[ p`n[ a-l bea, ]i p[rea c[ sunt mii de ani. C[ci cu sétiaacestui p[har s[ lucra m`ntuirea sufletelor omene=ti, r[scum-p[rarea lumii, stricarea puterii diavolului, ]nmul\irea credin\ii,ert[ciunea p[catelor =i slobozirea sufletelor. +i at`ta s[ bucurade acéstia c`t ]n locul bucuriei ce era ]naintea lui, r[bda cruceade-l munciia =i b[t[ile de-l c[zniia =i spinii de-l ]ncrunta =i duro-rile sufletului de-l chinuia, de care chinuri asuda sudorile célecrunte, neg`ndind nimica de ru=ine. C[ de au p[rut lui Iacovpu\in 7 ani a sluji pentru Rahila, logodnica lui, de dragostea ce

2 Antim Ivireanul. Didahii

18 Antim Ivireanul

avea c[tr[ d`nsa, dar[ unui iubitoriu mare ca acesta, cum nu i-arfi p[rut pu\ine muncile =i caznele, cu care iubita lui logodnic[ or[scump[ra =i o cur[\iia pre d`nsa cu sc[ldarea nepre\uituluis[u s`nge =i foarte frumoas[, f[r’de nici o hul[ =i ]ntin[ciune of[cea.

Drept acéia nu i-au putut fi mai iubit =i mai dulce dec`t avorbi de lucrul acela, de carele el mult ]nseta. Cunoasc[, dar[,acum fie=tecarele dintru noi pohta cea nespus[, bun[tatea ceanegr[it[, mila cea bogat[ =i dragostea cea des[v`r=it a iubitoriu-lui de oameni Dumnezeu, cu c`t[ séte au priimit (nu pentrusine, ci pentru noi, viermii cei lep[da\) at`tea ostenéle, durori,patime =i moarte.

Dar[ noi, acum, c[ci s[ nu priimim pentru dragostea lui =ipentru binele ce ne-au f[cut vreo sc`rb[, m[car c`t de mic[?}ns[ vorbindu-se acéstia =i g[tindu-se Moisi =i Ilie ca s[ duc[,iar[ Petru ca s[ nu s[ lipseasc[ de o frumosé\e =i de o dulcea\[str[lucitoare ca aceasta, zise: „Doamne, bine iaste noao a fi aici;de vei vrea, s[ facem trei colibi, \ie una =i lui Moisi una =i una luiIlie“, ne=tiind ce zice; c[ nici un lucru lumesc nu-= aducea aminte,nici de m`ncare, nici de b[utur[, nici de viia\[, nici de moarte, citoate lucrurile, ]nc[ =i de sine uit`ndu-= fiind ca =i un beat dedragostea acei frumose\i, numai de aceia ]nseta, numai aceiapoftiia =i numai ]ntru aceia a petréce de pururea s[ nevoia. Iar[]nc[=i lu`nd seama vorbei =i a poftei lui Petru o afl[m s[ fiesupus[ voii dumnezee=ti; c[ au zis: de vei vrea, s[ facem aici treicolibi, adec[ de vei n[r[vi.

Dup[ aceasta zice: „C[ ]nc[ gr[ind el, iat[ nor luminat umbripre ei =i iat[ glas din nor gr[ind: Acesta iaste fiiul mieu cel iubit,]ntru carele bine am voit, pre acesta-l asculta\. +i tot cela cepofte=té ca s[ plac[ mie, prin credin\[ =i prin dragoste s[ fie unacu d`nsul; c[ a=a, cu d`nsul =i printr-]nsul s[ fie pl[cut mie. +ipre acesta asculta\, c[ va de=chide voao cale de m`ntuire =i cucrucea va face voao scar[ spre ]mp[r[\ia ceriului. Pre acesta

19Didahii

asculta\, c[ el iaste calea =i via\a =i dreptatea, el iaste cuv`ntulmieu =i ]n\elepciunea mea; pre d`nsul, drept aceia, asculta\i,iar[ nu pre lume, nici ]n=[l[ciunile =arpelui celui de demult, nici]nd[mnurile trupului, nici cuvintele fariseului, socotind str[lucirea=i m[rirea luminii care era ]ntru d`nsul =i ]n Moisi =i ]n Ilie =i alteminuni, toate c`te a\ v[zut ]n loc de m[rturie.“

+i iar[= zice c[, auzind ucenicii, c[zur[ pre fa\a lor =i s[ temur[foarte. De au adus cuv`ntul acest dulce =i m`ng`itoriu al luiDumnezeu at`ta fric[, dar[ groaza judec[toriului ce va face? De]ngrozé=te a=a ]ndem`narea a \inea légia, dar[ c`nd va lua sea-ma pentru lenevire celor ce n-au ]mplinit légia ce va lucra? +ioare pentru ce la o veselie ca aceasta, ]ntru care vrea s[ arateDomnul m[rirea =i frumosé\ia sa, au adus ucenicilor s[i fricaaceasta? Cu adev[rat nu iaste alta f[r[ numai ca s[ ne ]nvé\e prenoi acéia ce iaste scris la al doilea Psalom: „Sluji\ Domnului cufric[ =i v[ bucura\i lui cu cutremur“. C[ s[ cuvine omului a s[bucura de o bun[tate mare =i a s[ téme =i a s[ cutremura de om[rire mare.

Cuv`indu-se, drept acéia acéstia am`ndoao lui Dumnezeude-a pururea ]ntru toate laudele =i m[ririle lui, trebuia=te s[ leavem =i s[ cérem ajutoriul =i mila lui cea bogat[. C[ f[r[ de milalui nimic spre m`ntuirea sufletelor noastre nu vom putea face;c[ ]nsu= cu nemincioasa gura lui zice: „F[r[ de mine nimic nupute\ s[ face\“. +i de vréme ce f[r[ d`nsul nu putem nimica, iar[lui trebuie s[-i zicem cu c[ldur[, dintru ad`ncul inimii, s[ nemiluiasc[ dup[ marea mila sa =i dup[ mul\imea ]ndur[rilor sale=i s[ ne descopere ochii sufletului =i ai trupului, ca s[ putempricépe minunile sale; s[ scoat[ din trupurile noastre, céste decarne, inimile céle de piatr[ =i s[ ne dea inim[ de trup ca s[ netémem de d`nsul =i s[ ne ru=im de poruncile lui. S[ ne luminézeinimile noastre ca =i ale apostolilor, s[ ne ]nt[reasc[ de purureaasupra vr[jma=ilor no=tri celor v[zu\i =i nev[zu\i, s[ ne ]ndrep-téze pre calea poruncilor sale =i s[ ne dea sf`r=it bun, ca depururea s[ fie m[rit =i prosl[vit ]n vécii vécilor. Amin.

20 Antim Ivireanul

CAZANIE LA ADORMIREA PREASFINTEI N{SC{TOAREIDE DUMNEZEU

Pohta =i dragostea ce v[z la aceast[ cinstit[ =i sf`nt[ adunarem[ ]ndeamn[ =i ne=tiind a vorbi, m[car c[ vorba mea nu iastevrédnic[ niciodat[ ca s[ ]ndulceasc[ cu vreun mijloc auzirileascult[torilor, iar ]nc[= domnul Hristos, carele au s[turat cu 5p`ini 5.000 de suflete =i au ]ndreptat s[r[ciia =i neputin\a uceni-cilor lui cu bog[\iia darului s[u, acela= =i ]naintea dragostei voas-tre, prin mijlocul vorbelor méle céle neritoricite va ]ntinde mas[duhovniceasc[.

De multe ori au st[tut ]n socoteala mea, c[ doar[ a= puteaafla ceva nou s[ zic ]ntru cinstea =i lauda preasfintei N[sc[toareide Dumnezeu =i pururea fecioarei Mariei, dar[ n-am putut aflanimica. Nu doar[ c[ nu sunt cuvinte multe =i de multe feliuri devorbe a s[ gr[i ]ntru lauda m[rirei ei, ci pentru c[ fiind minteamea turburat[ de norul ne=tiin\ii =i mai v`rtos ]ntunecat[ desocoteala dumnezee=tilor =i prealuminatelor ei daruri, ]mi]nfruntez =i-mi tic[lo=esc nevredniciia =i ne=tiin\a ]nv[\[turii méle.C[ de vréme ce cei ]nv[\a\i =i pedepsi\ ]ntru bun[t[\ stau de s[mir[ de m[rirea ei, dar[ eu, cel ne]nv[\at =i departe de toatebun[t[\ile, ce voiu face?

Drept aceia dar[, ]mi caut =i f[r’de voia mea a conteni de amai iscodi s[ aflu ]n[l\imea fecioriei ei, ]ntru caré acu anevoe s[sue g`ndurile omene=ti =i ad`ncimea darurilor ei, carele nu s[pot vedea lesne nici cu ochii ]ngere=ti, ci numai cu acel titulu= cei s-au dat mai nainte de to\ vécii de la p[rintele cel f[r[ de ]nceput=i vécinicul Dumnezeu, prin mijlocul ]ngerului Gavriil. Acela =ieu cu cucerie =i cu mult[ fric[ ]l voi zice, ]ntru lauda =i cinstea ei:„Bucur[-te céia ce e=ti plin[ de dar, Domnul e cu tine“. C[ maimare =i mai l[udat =i mai cinstit titulu= dec`t acesta nu s-au datdin véci, nim[nui, nici s[ va da p`n[ ]n véci, f[r[ numai ei; c[ auaflat har ]naintea lui Dumnezeu, care n-au aflat alta niciodat[,

21Didahii

dup[ cum i-au zis ]ngerul. Iar[ de s[ va afla =i vreun (periergos),adec[ prepuitoriu s[ zic[ cum c[ acéste cuvinte, de nu cu acestmijloc, iar ]ntr-alt chip s-au zis =i la al\ii, precum s[ véde ]nmulte locuri ale sfintei Scripturi, c[ ]nt`i la al patrulea cap alFacerii zice pentru Avel: „C[ c[ut[ Dumnezeu asupra lui =i asu-pra darurilor lui“; pentru Enoh: „+i fu, zice, bine pl[cut lui Dum-nezeu =i nu s[ afla pentru c[ l-au mutat pre d`nsul“; pentru Noe:„C[ au aflat har ]naintea domnului Dumnezeu =i-l p[zi de po-top“; pentru Avraam: „C[ crezu, zice, pre Dumnezeu =i i s[ soco-ti lui ]ntru dreptate =i-l f[cu p[rinte a multe neamuri“; pentruIosif: „C[ era Domnul cu d`nsul =i v[rs[ asupr[-i mil[ =i-i dédelui har“; pentru Moisi, c[ i-au zis: „+i cuv`ntul acesta carele aizis tu \i-l voiu face pentru c[ ai aflat har ]naintea mea =i te =tiudec`t pre to\i“; pentru David, c[ i-au zis: „Aflat-am om dup[pofta inimii méle, pre fiul lui Iese, carele va ]mplini toate cére-rile méle“.

+i pentru ca s[ nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor =ituturor sfin\ilor =i celor mai nainte de lége =i celor dup[ lége lis-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlocul ]ngerilor =i li s-au datde la Dumnezeu dar =i mil[, ]ns[ acoperit.

Iar[ sfintei Fecioarei s-au dat cuv`ntul bucuriei ceii adev[rate,care iaste mai presus dec`t toat[ mintea, ]n slav[ =i ]n cinste maiveselitoare, cov`r=ind pre to\i cu darul =i cu mila „Bucur[-te céiace e=ti plin[ de dar. Domnul e cu tine“. +i nu numai pentru bu-curiia aceasta ce i s-au dat s[ fericé=te de toate neamurile, ce =ipentru numele ei cel preacinstit ce i s-au d[ruit, de s[ numé=teMariam. C[ precum iaste numele Fiiului ei mai presus dec`t toatenumele, dup[ cum zice fericitul Pavel: „+i i-au d[ruit lui numecare iaste preste tot numele“, a=a =i numele ei iaste preste totnumele, dup[ al lui Iisus.

+i precum ]ntru numele lui Iisus s[ pleac[ tot genunchiul ce-lor cere=ti =i celor p[m`nte=ti =i celor de supt bezne, a=a iaste =iia, mai cinstit[ ]n cer dec`t heruvimii =i mai sl[vit[ f[r[ de

22 Antim Ivireanul

as[m`nare dec`t serafimii =i pre p[m`nt mai ]nchinat[ =i maifericit[ ca o ]mp[r[teas[ a lumii, de to\ credincio=ii p[m`ntului=i supt bezne mai stra=nic[ =i mai ]nfrico=at[ asupra dracilor dec`tto\i sfin\ii; ]ntru care nume Mariam, dup[ a mea proast[ so-coteal[, ]n\elégem cum c[ cuprinde ]n sine trei lucruri: una pen-tru c[ fiind numele acesta de trei (silaves), adec[ de trei ]njug[ri,s[ ]n\elége cum c[ au n[scut o fat[ a sfintei trooi\e, pre Fiiul =icuv`ntul lui Dumnezeu; a dooa c[ are fie=tecare ]njugare c`te 2slove =i s[ ]n\elége céle doao firi ale lui Hristos, adec[ cea dum-nezeiasc[ =i cea omeneasc[; a treia c[ sunt 6 slove de toate ]ntr-acest nume, cu carele ]n\elégem céle 6 taini mari =i preste fire,adec[ blagové=tenia, na=terea, botezul, moartea pre cruce, ]nvi-iarea =i ]n[l\area la ceriu. Cu blagové=tenia s-au descoperit tainacea mai nainte de to\ vécii ascuns[; cu na=terea s-au ]mp[catceriul cu p[m`ntul, adec[ Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am]mbr[cat cu haina nestric[riunii; cu moartea ni s-au dat via\a; cu]nviiarea ni s-au dat bucuriia =i cu ]n[l\area la ceriu, =[déria de-adreapta lui Dumnezeu, Tat[l.

A=ijderea =i ]n cuvintele céle de bucurie ce i-au zis ]ngerul:„Bucur[-te ceia ce e=ti plin[ de dar, Domnul e cu tine“, iar]n\elégem numele preasfintei troi\e. C[ ]n cuv`ntul ce zice: bu-cur[-te, s[ ]n\elége Fiiul, c[ el iaste toat[ bucuriia lumii; ]ncuv`ntul ce zice: plin[ de dar, s[ ]n\elége Duhul Sf`nt, prin cares[ dau toate darurile =i ]n cuv`ntul cel ce zice: Domnul e cu tine,s[ ]n\elége Tat[l, c[ el iaste Domnul a toate, v[zutelor =inev[zutelor.

Dumnezeu ]ns[, carele numai cu un cuv`nt au f[cut =i au zidittoate lucrurile céle v[zute =i nev[zute, poate cu adev[rat, cu ceades[v`r=it a lui preputernicie, s[ fac[ stéle mai luminoase dec`tacéstea ce str[lucesc pre ceriu =i lun[ mai iscusit[ dec`t aceastace ne pov[\uia=te noaptea =i soare mai str[lucitoriu =i mai lumi-nat dec`t acesta, carele stinge cu lumina lui toate célialalte lu-mini =i ceriuri mai mari =i mai largi ]n rotocolime =i p[s[ri mai

23Didahii

cu dulce glasuri =i flori mai cu multe mirosuri =i copaci mai nal\i=i mai roditori =i v`nturi mai s[n[toase =i v[zduhuri mai de folos=i hiar[ mai multe la num[r =i mai de multe féliuri =i mai multelumi dec`t aceasta ce l[cuim poate s[ zideasc[ ]n m[rime =i ]nme=ter=ug mai minunate; iar[ o zidire caré s[ cov`r=asc[ ]n vred-nicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea s[ fac[ niciodat[,m[car c[ iaste preaputérnic. Pentru c[ precum nu iaste cu pu-tin\[ nu zic s[ socoteasc[, ce nici cu mintea s[ g`ndeasc[ ne=tineo fiin\[ mai cuvioas[ =i mai nalt[ dec`t dumnezeirea, a=a nici ozidire mai cov`r=itoare dec`t acéia ce au n[scut pre un Dumne-zeu carele s-au f[cut om. C[ pre d`nsa o au ales Dumnezeu, mai]nainte dec`t toat[ zidirea, pentru ca s[-i fie l[ca= vecinic, dup[cum gr[ia=te David: „Aceasta iaste odihna mea ]n vécii vécilor =i]ntr-]nsa voiu l[cui, pentru c[ o am ales“.

Aleas[ iaste, cu adev[rat, ca soarele, pentru c[ iaste ]ncunu-nat[ cu toate razele darurilor dumnezee=ti =i str[lucé=te maiv`rtos ]ntre célélalte lumini ale ceriului.

Aleas[ iaste =i frumoas[ ca luna, pentru c[ cu lumina sfin\enieistinge célélalte stéle =i pentru marea =i minunata str[lucire detoate =ireagurile stélelor celor de tain[ s[ cinsté=te, ca o ]mp[r[teas[.

Aleas[ iaste ca rev[rsatul zorilor, pentru c[ ia au gonit noap-tea =i toat[ ]ntunerecimea p[catului =i au adus ]n lume zioa ceapurt[toare de via\[.

Aleas[ iaste, c[ iaste izvor carele cu curgerile cere=tilor bun[t[\adap[ sf`nta biséric[ =i tot sufletul cre=tinesc.

Aleas[ iaste, c[ iaste chiparos carele cu n[l\imea cov`r=a=teceriurile =i pentru mirosul cel din fire s-au ar[tat departe detoat[ stric[ciunea.

Aleas[ iaste, c[ iaste crin, c[ m[car de au =i n[scut ]ntrem[r[cinii nenorocirii ceii de ob=te, iar nu =-au pierdut niciodat[podoaba albiciunii.

Aleas[ iaste c[ iaste nor carele n-au ispitit nici o greime ap[catului.

24 Antim Ivireanul

Aleas[ iaste, pentruc[ iaste fecioar[ mai nainte de na=tere,fecioar[ ]n na=tere, fecioar[ =i dup[ na=tere =i iaste o ad`ncimenepreceput[ a bun[t[\ilor =i o icoan[ ]nsufle\it[ a frumose\ilorcelor cere=ti. Iaste o gr[din[ ]ncuiat[ dintru caré au e=it floareacea neve=tejit[ =i f`nt`n[ pecetluit[, dintru caré au curs izvorulvie\ii, Hristos.

Pre aceasta au v[zut-o Moisi ]n muntele Sinaei, ca un rugaprins =i nu ardea.

Pre aceasta au v[zut-o Aaron, ca un toiag ]nflorit =i plin deroad[.

Pre aceasta au v[zut-o Iacov, ca o scar[ ]nt[rit[, din p[m`ntp`n[ ]n ceriu =i ]ngerii lui Dumnezeu s[ suiia =i s[ pogor`ia pred`nsa.

Pre aceasta o au v[zut-o Iezechiil ca o u=[ ]ncuiat[, prin carénimenea n-au trecut.

Pre aceasta o au v[zutu-o Ghedeon, ca o l`n[, Avvacum ca odumbrav[ umbroas[, Daniil ca un munte =i Solomon ca un pat.

Aceasta ast[zi s[ mut[ de pre p[m`nt la ceriu; las[ ]ntrist[-ciunea =i s[ duce la bucurie, las[ céle de jos =i priimé=te céle desus; las[ céle stric[cioase =i c`=tig[ céle nemuritoare =i vecinice.Ast[zi ]= d[ preasf`nt sufletul ei ]n m`inile Fiiului ei =i cu c`nt[ri]ngere=ti =i apostole=ti s[ petréce cinstit trupul ei ]n satul Gheth-simani, spre ]ngropare.

Ast[zi ceriul ]ntinde s`nurile sale =i priimé=te pre céia ce aun[scut pre cela ce nu-l ]ncape toat[ zidire.

Ast[zi s[ minuneaz[ toate puterile cere=ti, zic`nd una c[tr[alta: cine iaste aceasta ce s[ sue din pustiiu, adec[ de pre p[m`nt,la ceriu? Cine iaste aceasta caré s[ ivé=te ca zorile, frumoas[ caluna =i aleas[, ca soarile? Cine iaste aceasta ce s[ sue de prep[m`nt ]n ceriu, albit[, ]nflorit[, ]ntru caré hul[ nu iaste? R[dica\por\ile voastre, zic cétele céle ]ngere=ti, una c[tr[ alta =i cu c`nt[ride laud[ priimi\ pre ]mp[r[teasa ceriului =i a p[m`ntului, carévine, s[ l[cuiasc[ den a dreapta ]mp[ratului Dumnezeu, cu

25Didahii

]mbr[c[minte cu aur ]mbr[cat[, ]mpistrit[, dup[ cum zice David,c[ci aceasta iaste céia ce au ]mp[cat ceriul cu p[m`ntul =i preDumnezeu cu omul. Aceasta iaste bucuriia celor drep\i =i n[déjdiacelor p[c[to=i.

Pre aceasta, dar[ =i noi, cu to\ii trebue cu dragoste, cu cucerie,cu inim[ curat[ =i cu c`nt[ri de laud[ s[ o c`nt[m =i s[ o l[ud[m,ca pre o Maic[ a lui Dumnezeu =i cu bucurie sufleteasc[ s[pr[znuim adormirea ei. Ce, o Maic[ Fecioar[, acest norod ce st[]naintea m[ririi-tale, v[z`nd ]n[l\imea cur[\eniei tale =i cunos-c`ndu-= ei nevredniciia =i smereniia lor, nu ]ndr[znesc, f[r[ demijlocitoriu ca s[-\ aduc[ c[zuta ]nchin[ciune =i mul\emit[, pen-tru multele faceri de bine =i s[ se roage ca s[ te milostive=tiasupra lor. Pentru acéia eu, nevrédnicul =i mult p[c[tosul robult[u, fiindu-le tat[ sufletesc, r`nduit de Fiiul t[u, prin mijloculmieu s[ roag[ cu to\ii, cu c[ldur[, dintru ad`ncul inimii zic`nd:st[p`n[ de Dumnezeu n[sc[toare, ]mp[r[teasa ceriului =i ap[m`ntului, cinstea =i slava cre=tinilor, céia ce e=ti mai nalt[ dec`tceriurile =i mai curat[ dec`t soarele. Fecioar[ preal[udat[,n[déjdia celor p[c[to=i =i lini=tea celor b[tu\i de valurile p[catelor,caut[ asupra norodului t[u, vezi mo=tenirea ta, nu ne l[sa prenoi, p[c[to=ii, ci ne p[zia=te =i ne m`ntuia=te de vicle=ugurilediiavolului, c[ ne-au ]mpresurat sc`rbele, nevoile, r[ot[\ile =inecazurile. D[-ne m`n[ de ajutoriu, Fecioar[, c[ perim. Nu te]ndura de noi, c[ pre tine te avem ajut[toare =i la tine n[d[jduim,ca cu rug[ciunile tale céle preaputernice =i nebiruite, s[ ]mbl`n-ze=ti, pre Fiiul t[u asupra noastr[, ca s[-= ]ntoarc[ mila sa ceabogat[ spre noi; =i ]nc[= roag[ cu c[ldur[, ca s[ dea putere din-tru ]n[l\imea l[ca=ului s[u =i prealuminatului nostru domn, precarele proniia sa l-au ales =i l-au pus preste acest norod, ca s[poat[ chivernisi cu ]n\elepciune ]ntreag[ turma ce i s-au ]ncredin-\at, ]n mul\i ani luminat, cu fericit[ s[n[tate =i s[ o apere delupii cei v[zu\ =i nev[zu\. S[ p[zeasc[ =i toat[ cinstita aceast[boerime de toate primejdiile =i de toate viicle=ugurile vicleanu-

26 Antim Ivireanul

lui =i s[ le dea dragoste, uniciune, spor =i ajutoriu ]ntru toate; =is[ ne ]nvredniceasc[ pre to\ de ob=te ca s[ petrecem toat[ viia\anoastr[ cinstit[, curat[ =i f[r[ de prihan[, ca cu o gur[ =i cu oinim[ pre d`nsul de pururea s[-l m[rim =i \ie s[ zicem: „Bucur[-te ceia ce e=ti plin[ de dar, Domnul e cu tine“.

LA DUMINECA VAME+ULUI, CUV~NT DE }NV{|{TUR{

Pohta cea mare =i dragostea cea curat[, iar mai v`rtos s[ zic,datoriia cea p[rin\easc[ ce am c[tr[ dragostea voastr[ m-au]ndemnat ast[zi de am venit aici, pentru ca s[ v[ cercet[msuflete=te, de vreme ce m-au r`nduit Dumnezeu ca pre un nevred-nic s[ v[ fiu p[stor =i p[rinte sufletesc =i ]nv[\[toriu la lucrurilecéle ce ar fi spre folosul m`ntuin\ii sufletelor voastre. Pentrucare lucru ave\ datorie cu to\ii, de la mic p`n[ la mare, s[ m[asculta\ la céle ce v[ ]nv[\ de bine =i de folos, c[ acea ascultarenu o face\ mie, ci lui Hristos, dup[ cum zice la 10 capete aleLuc[i: „Cel ce ascult[ pre voi, pre mine ascult[ =i cel ce s[ leap[d[de voi, de mine s[ leap[d[„. A=ijderea =i fericitul Pavel zice la 13capete c[tr[ ovrei: „Fra\ilor, pleca\i-v[ ]nv[\[torilor vo=tri =i v[cuceri\ lor c[ priveghiaz[ pentru sufletele voastre, ca cum ar fis[ dea cuv`nt, ca cu bucurie aceasta s[ fac[, iar nu suspin`nd, c[nu iaste de folos voao aceasta“.

Drept aceia n-am pregetat, nici am lenevit, ca s[ nu fac dato-rie, dup[ porunca st[p`nului =i ]nv[\[torului nostru Hristos,c[ruia m[ =i rog ca s[-m dea putere s[ v[ pociu spune ceva defolos; ci v[ pohtim de ascultare.

Precum un om casnic, vr`nd ca s[ samene gr`u curat ]n holdalui, pune mult[ nevoin\[ de-l cérne =i-l cur[\[ de neghin[ =i dealtele, a=a =i sfin\ii p[rin\ii no=tri au pus mult[ nevoin\[ de aucernut cu ciurul chibzuelii toat[ sf`nta Scriptur[ =i au ales cani=te gr`u curat din toate bun[t[\ile c`te ar putea fi acéste trei

27Didahii

bun[t[\ mari: credin\a, n[déjdia =i dragostea =i le-au s[m`nat ]nholda sfintei bisérici, adec[ ]n adunarea =i ]n inima celor credin-cio=. +i are datorie fie=tecare cre=tin a le \inea =i a le face, c[cif[r[ acéste trei bun[t[\ nu iaste cu putin\[ nici cu un mijloc s[ sem`ntuiasc[ cre=tinul, m[car de ar zice cine ce va vrea, c[ci acéstéasunt teméele cre=tin[t[\ii. C[ precum nu iaste cu putin\[ a tr[ine=tine pre p[m`nt f[r[ de hran[ trupeasc[ =i f[r[ de ]mbr[c[-minte =i f[r[ de somn, a=a nici f[r[ de acéste trei bun[t[\ carelesunt, precum am zis =i mai sus, credin\a, n[déjdea =i dragostea.Ce ]nt`i voiu zice pu\ine cuvinte pentru n[déjde =i pentru dra-goste, apoi voiu zice, pre urm[ =i pentru credin\[, mai pre larg.

N[déjdea iaste o ]ndr[zneal[ adev[rat[ c[tr[ Dumnezeu, dat[]n inima omului, din dumnezeiasca str[lucire, ca s[ nu s[dezn[d[jduiasc[ niciodat[ de darul lui Dumnzeu, ci s[ fie]ncredin\at cum c[ va lua, prin poc[in\[, ert[ciune p[catelor =iverice alt[ cérere, sau trec[toare, sau vécinic[. +i iaste n[déjdiade 2 féliuri: una bun[ =i alta rea. Bun[ iaste acéia c`nd n[d[jdu-ia=te cineva la Dumnezeu s[ se m`ntuiasc[, sau alt bine ce va s[petreac[, c[ nici ostené=te, nici cheltuia=te nimic, cum zice David,c[: „Cel ce n[d[jduia=te spre Dumnezeu mila ]l va ]ncungiura“.Rea iaste acéia c`nd n[d[jduia=te cineva la om s[-i fac[ vreunbine, sau vreo ]ndem`n[ la lucrurile céste trec[toare ale lumii,care n[déjde iaste mincinoas[ =i de=art[, cum zice iar[= David:„Nu v[ n[d[jdui\ pre boiari, pre fiii oamenilor, la carii nu iastem`ntuire“. A=ijderea zice =i Solomon: „Blestemat s[ fie tot cel cen[d[jduia=te spre om“.

Dragostea ]nc[ iaste o unire a mul\i ]ntr-una =i cale c[tr[ Dum-nezeu =i v`rf tuturor bun[t[\ilor, dup[ cum o adevereaz[ =i ferici-tul Pavel la 13 capete c[tr[ corinthéni, zic`nd: „Dec`t credin\a =idec`t n[déjdia iaste mai mare dragostea“. +i iaste =i aceasta de 3féliuri: una dumnezeiasc[, alta fireasc[ =i alta p[timitoare =i rea.Dragostea cea dumnezeiasc[ iaste acéia ce zice la A dooa lége, la6 capete: „S[ iube=ti pre domnul Dumnezeul t[u i proci“; iar cea

28 Antim Ivireanul

fireasc[ iaste céia ce iubesc p[rin\ii pre fii =i fiii pre p[rin\i =ifie=tecare pe ruda sa =i pe priiatenii s[i. Iar pentru dragostea ceap[timitoare =i rea, nu vom zice nimic, pentru c[ci fie=tecare]n\elept =i tem[toriu de Dumnezeu o cunoa=te c[ nu e bun[; =ipentru acéia, lipseasc[ vorba ei de la mijloc, ca s[ nu ne spurc[mauzul.

Credin\a iaste fiin\a celor n[d[jduite =i lucrurilor celor ce nus[ v[d dovediri, dup[ cum zice apostolul Pavel: „+i f[r[ de credin-\[ nu iaste cu putin\[ nimeni s[ se m`ntuiasc[“, precum vedemaceasta la to\ sfin\ii =i la to\ drep\ii cei mai ]nainte de lége =i ceide dup[ lége. C[ pentru credin\a lor cea dreapt[ au aflat har]naintea lui Dumnezeu =i au f[cut minuni mari =i preste fire,fac`nd folos =i lor =i altora; =i era de pururea ochii lui Dumnezeuasupra lor =i cu urechile lui asculta rug[ciunile lor, dup[ cumzice David.

A=ijderea =i ]n sf`nta Evanghelie vedem, ]n bogate locuri, c[cei ce mergea la domnul Hristos, cu credin\[, auziia din gura lui:„Dup[ credin\a voastr[ s[ se fac[ voao“ =i ]ndat[ s[ t[m[duia,ver de ce boal[ ar fi fost. +i putem lua pild[ =i de pe vame=ulacest de ast[zi, ce pomené=te sf`nta Evanghelie, c[ b[t`ndu-=pieptul =i zic`nd cu credin\[: „Doamne, fii milostiv mie, p[c[tosului“s[ pogor] ]ndreptat.

Dar[ noi, acum, c[ ne numim cre=tini, de pe ce fapte bunesocoti\ c[ ne vom putea ar[ta cre=tin[tatea =i blagocestiia ceavem =i s[ fim ale= =i desp[r\i\ de neamurile ce zicem noi c[ suntp[g`ni? C[ de vom zice: de pe credin\[, ne ]n=[l[m, c[ noi credin\[nu avem: c[ de am avea credin\[ am iubi pre Dumnezeu =i amp[zi cuvintele lui =i am face, dup[ putin\[, poruncile lui. C[ zicela Ioan, ]n 14 capete: „De m[ iubé=te ne=tine, cuv`ntul mieu vap[zi“. Iar noi, ]n loc de a-l iubi =i a-i p[zi cuvintele ]l ]njur[m =i-i\inem cuvintele de r`s =i de batjocur[, ca c`nd ar fi ni=te basne.Iar de m[ ve\ ]ntreba, ]n ce chip ]l ]njur[m, s[ v[ spuiu: c`nd]njur[m de lége pre cineva, pre Dumnezeu ]njur[m. C[ v-am

29Didahii

spus mai sus, c[ credin\a iaste numai de un fel =i to\ oameniicred ]n Dumnezeu, c[ Dumnezeu iaste liagea =i f[c[toriul legii;=i pentru c[ci ]njur[m légia, ]njur[m pre Dumnezeu =i pentruacéia, iat[ dar[, c[ n-avem credin\[.

De vom zice de pe n[diajde, c[ suntem ale=i din p[g`ni, niciaceasta nu o avem, c[ci c[ de am avea credin\[, poate doar[ c[am avea =i n[diajde, c[ v-am spus mai sus c[ ]nt`i iaste s[ creaz[ne=tine ]n Dumnezeu, apoi s[ n[d[jduiasc[.

De vom zice de pe dragoste, c[ suntem ale= din p[g`ni, niciacéia nu o avem, c[ zice Ioann: „De va zice cineva c[ iubé=te preDumnezeu =i pre fratele lui ]l ur[=te, mincinos iaste; c[ de vrémece nu iube=te pre fratele lui, c[-l véde, dar pre Dumnezeu, c[ nu-lvéde, cumu-l va putea iubi?“ +i iat[, dar[, c[ precum zic c[neav`nd dragoste ]ntre noi =i nepohtindu-ne binele unul altuia,dup[ porunca lui Dumnezeu, n-avem nici credin\[, nici n[diajde,nici dragoste =i suntem mai r[i, s[ m[ erta\, dec`t p[g`nii. C[zice apostolul Pavel: „Limbile n-au lége =i fac ale legii“. Iar[ noi,av`nd lége, facem tot ]mpotriva legii =i suntem mai p[c[to= dec`ttoate neamurile =i dec`t toate limbile. +i pute\ cunoa=te aceasta,c[ iaste a=a cum zic, c[ ce neam ]njur[ ca noi, de lége, de cruce,de cuminec[tur[, de mor\i, de com`ndare, de lum`nare, de su-flet, de morm`nt, de coliv[, de prescuri, de ispovedanie, de botez,de cununie =i de toate tainele sfintei bisérici =i ne oc[r`m =i nebatjocorim noi ]n=ine légia?! Cine din p[g`ni face aceasta, saucine-= m[sc[ré=te légia ca noi? Oare nu ]njur[m cu acéstia toatepre Dumnezeu? Oare nu oc[r`m cu acéstia poruncile lui? C[ elsingur ne-au ar[tat =i ne-au ]nv[\at acéste taini, ca prin mijlocullor s[ ne cur[\im de p[cate =i s[-l ]nbl`nzim asupra noastr[ lasc`rbe =i la nevoi.

Dar[ noi, deaca auzim pre cineva c[ ]njur[ []n jur[minte] decéle ce am zis, ]n loc de a-l certa =i a-l ]nfrunta, ca pre un omf[r’de socoteal[, noao ne pare bine =i r`dem. De sunt acéstialucruri cre=tine=ti, zic[ cine are Dumnezeu.

30 Antim Ivireanul

}nc[=, pe l`ng[ acéstia toate, mai adaogem cu r[utatea c[ prep[rin\ii no=tri ]i oc[r`m =i-i batem; pre b[tr`ni ]i necinstim, predomni =i pre boieri ]i blestem[m, pre arhierei nu-i \inem intr-onimica, pre c[lug[ri ]i clevetim, pe preo\ ]i oc[r`m, bésericile le\inem ca ni=te grajduri =i c`nd mérgem la d`nsele, ]n loc de aasculta slujbele =i a ne ruga lui Dumnezeu, s[ ne iarte p[catele,iar noi vorbim =i r`dem =i facem cu ochiul, unul altuia mai r[udec`t pe la c`rciume. S[rb[torile =i praznicile nu le \inem, ca onimica, ci atuncea facem céle mai réle, de bucur[m pe dracul =iatunce vindem =i cump[r[m.

+i ]n scurte vorbe, ne-am ab[tut cu to\ii din calea drept[\ii =i]mpreun[ ne-am netrebuit, dup[ cum zice David =i nu suntemp`n[ ]ntru unul a cunoa=te =i a cerca pre domnul. C[ci fiindorbi\ de de=[rt[ciunile céle lume=ti, nu ne bucur[m la altcevaf[r’ numai la lucrurile ]ntunéricului veacului acestuia; =i suntemporni\ cu to\ii spre r[ut[\, ca o roat[ c`nd d[ de vale =i nu s[poate opri =i suntem to\, cu totul, ca ni=te dobitoace necurate,t[v[lindu-ne ]n r[sf[ciunile céle spurcate =i de nimica.

+i acéstia toate nu s[ trag dintr-alta, f[r[ numai din necredin\anoastr[; c[ ni s-au ]mpietrit inimile ]ntru r[ut[\, ca a lui faraon=i umbl[m, ca ni=te cai sirepi, f[r’ de z[bal[ =i f[r’de ru=ine, p`n[vom c[dea ]ntr-o vreo propastie =i vom peri. Cu acéste fapte nel[ud[m c[ suntem cre=tini! O, vai, de capetele noastre! +i cucre=tin[tatea ce avem poate c[ vom fi socotind c[ numai c[ci nenumim cre=tini ne vom sp[si! Ba! Ci mai mare os`nd[ vom s[luom, de nu ne vom poc[i =i de nu ne vom l[sa de r[ut[\ilenoastre. C[ zice Hristos: „Nu cei ce-m zic mie Doamne, Doamne,vor ]ntra ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, ci cei ce fac voia mea“.Spune\i-mi, rogu-v[, c[ eu poate c[-m voiu fi e=tit din fire, carevoe a lui Hristos facem, sau care porunc[ \inem? Eu nu pocicunoa=te altceva, f[r’ numai un nume uscat =i sec, ce avem f[r’de nici o fapt[ bun[. +i ]nc[ st[m de ne mir[m c[ci nu ne faceDumnezeu pe voia noastr[ pentru c[ci ne numim cre=tini! Ba

31Didahii

]nc[ bine c[ nu ne pr[p[dé=te ca pe sodomiténi, c[ vedemdep[rtarea lui Dumnezeu cu ochii no=tri =i cunoa=tem c[ dinr[ut[\ile noastre ne vin at`ta féliuri de boale =i at`tea féliuri demor\i =i alte nevoi =i sc`rbe =i nicidecum nu ne venim ]n fire, cas[ ne p[r[sim de r[ut[\ile noastre.

Ci iat[, c[ v[ zic, iubi\ilor miei =i v[ ]nv[\ cu frica lui Dumne-zeu, ca un p[rinte sufletesc =i p[storiu ce v[ sunt, s[ v[ veni\ ]nfire =i s[ v[ c[i\i de lucrurile céle necuvioase, c[ Dumnezeu iastemilostiv =i deaca va vedea ]ntoarcerea noastr[ =i poc[in\a ceabun[, ne va erta. C[ zice prin rostul Isaiei: „}ntoarce\i-v[ c[tr[mine =i m[ voiu ]ntoarce =i eu c[tr[ voi“.

+i v[ poruncesc tuturor, c`\ sunte\ cu me=ter=ug =i cu negu\[torii,veri de ce breasl[, ca de acum ]nainte, duminecile =i s[rb[torilecéle mari ce s[ numesc domne=ti =i ale Maic[i Précistii =i a unoradin sfin\ii cei numi\, s[ v[ ]nchide\ pr[v[liile =i nici s[ vinde\,nici s[ cump[ra\ nu numai de la cre=tini, ce nici de la turci, nicide la al\ii, nici s[ lucra\ =i precum zic s[ face\, c[ nef[c`nd s[ =ti\bine c[ v[ voiu pedepsi besericé=te, cu pravila =i pre dreptate,nef[c`ndu-v[ nici o n[paste. +i ]nc[=, pre carii s[ vor ar[ta seme\i=i tari de cap =i nu s[ vor supune drept[\ii =i poruncii beserice=ti]i vom pedepsi =i cu domniia.

+i nimeni s[ nu socoteasc[, din voi, =i s[ zic[ ]n inima lui:dar[ ce treab[ are vl[dica cu noi, nu-= caut[ vl[diciia lui, ci s[améstec[ ]ntru ale noastre? De n-a\ =tiut p`n[ acum =i de n-aufost nimeni s[ v[ ]nvé\e, iat[ c[ acum ve\ =ti c[ am treab[ cu to\oamenii c`\ sunt ]n Tara Rum`neasc[, de la mic p`n[ la mare =ip`n[ la un copil de \`\[ afar[ din p[g`ni =i din ceia ce nu sunt deo lége cu noi; c[ci ]n seama mea v-au dat st[p`nul Hristos s[ v[pasc sufleté=te, ca pre ni=te oi cuv`nt[toare =i de g`tul mieusp`nzur[ sufletele voastre =i de la mine va s[ v[ cear[ pre to\,iar nu de la al\ii, p`n[ c`nd v[ voiu fi p[storiu.

Ci v[ caut[ ]n scurte cuvinte s[ m[ asculta\ de ve\ fi cre=tini =ide v[ \ine\ ai lui Hristos, c[ precum nu pot fi oile f[r’de p[storiu,

32 Antim Ivireanul

a=a nici norodul f[r’de arhiereu =i verice va p[sa cuiva la célesuflete=ti, alérge la mine ca la un p[rinte, c[-l voiu vindeca, cuajutoriul lui Hristos.

}nc[= poate s[ zic[ fie=tecine din voi, ]n g`ndul s[u: dar[ noiavem nevoi gréle asupra noastr[ =i nu putem s[ facem acéste cezici; ci eu ]nc[ zic c[ iaste a=a =i crez. Numai la greul acela sunt =ieu p[rta= =i ]ntr-acel jug ce trage\ voi, trag =i eu; dar[ n-amputére s[ zic nici s[ g`ndesc a=a, c[ci c[ precum cére ]mp[ratuld[jdi de la noi, a=a ne cére =i Dumnezeu credin\[ =i fapte bune.C[ zice Hristos la Evanghelie: „Da\ ale chesariului, chesariului =iale lui Dumnezeu lui Dumnezeu“. S[ nu socoti\ c[-i va fi mil[ luiDumnezeu de noi, s[ ne iarte pentru c[ci avem nevoi, deaca nuvom face dup[ putin\[ =i poruncile lui, ce ne va b[ga de unde nuvom putea s[ mai e=im. Ci s[ l[s[m n[ravurile céle rele =i obicéelecéle necuvioase, ca doar[ s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastr[s[ ne iarte =i s[ ne chiverniseasc[ cu mila lui cea bogat[, c[ruiam[ =i rog s[ tip[reasc[ =i s[ pecetluisc[ ]n inimile voastre acéstiac`te v-am vorbit, ca s[ nu le uita\, ci, dup[ putin\[ de pururea s[le face\ =i precum ]n\elep\é=te pre cei orbi =i pre cei sf[r`ma\ ]i]ndrepteaz[ a=a s[ ne ]n\elep\easc[ =i pre noi =i s[ ne ]ndreptézepre calea cea dreapt[ a m`ntuin\ii, ca de pururea s[ m[rim =i s[prosl[vim numele lui cel sf`nt =i preasf`nt. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA STRETENIIA DOMNULUINOSTRU IISUS HRISTOS

A povesti lucruri minunate, iaste dat[ oamenilor celor ]nv[\a\.A ]ndulci cu vorba auzurile ascult[torilor, iaste dat[ ritorilor. Adescoperi taini mari =i preste fire, iaste dat[ celor ce suntdes[v`r=it ]ntru bun[t[\i. Iar ]n mine, neafl`ndu-se nici unele deacéstia, nu va putea nimeni s[ auz[ nimic de folos.

Drept acéia, cu mult[ j[lanie ]mi tic[lo=esc nevredniciia =i-m

33Didahii

caut =i f[r’ de voia mea a t[cea, iar apoi cunosc`ndu-mi datoriace am =i tem`ndu-m[ ca s[ nu caz ]n os`nda slugii cei vicléne, cucuviin\[ iaste, dup[ putin\[, s[ povestesc de-a pururea lucrurileDomnului, c[ruia m[ =i rog, cu mult[ umilin\[, s[-m dezlégeg`ng[viia limbii =i s[-mi luminéze mintea, ca s[ poci zice pu\inecuvinte ]ntru slava lui cea negr[it[. Ci v[ pohtesc de ascultare.

Cum c[ iaste fecioriia o bun[tate mare, nalt[ =i minunat[,iaste lucru dovedit =i ]nf[\i=at la cei ]n\elep\i; pentru caré nusunt eu vrednic a gr[i =i a l[uda m[ririle ei. Iar pentru c[cipraznicul de ast[zi aduce la mijloc, ca o cunun[ neve=tejit[, toat[slava fecioriei, des[v`r=it =i o pune ]naintea fiilor celor hr[ni\icu hrana cea sufleteasc[, ne ]ndeamn[, dup[ putin\[, a zice pu\inecuvinte pentru d`nsa. Ast[zi s[ de=chide sfatul prorocilor celordumnezee=ti =i sémnele céle ]nchipuite ale preasl[vitei zile ace=tiia,]mpreun[ cu sf`r=itul lor, s[ propoveduesc adun[rii cei beserice=ti.Ast[zi, sf`r=itul cel adev[rat al sfatului celui din ceput, prin faptecu m[rire lumii s-au ar[tat. Ast[zi, slava Domnului =i-a sfinteiFecioare descoperit o privim. Ast[zi, bucuriia cea cereasc[, precaré toate neamurile cu dragoste o a=tepta, sf`ntul praznic deast[zi o d[ neamului omenesc. Au trecut céle vechi =i au ]nfloritcéle noao, carele nu se mai ]nvechesc. Nu mai st[p`ne=te de peacum porunca cea tare a legii, ce mila Domnului ]mp[r[\é=te;pre to\i ]i trage la sine, cu m`ntuire =i ]ndelung r[bdare, nicipedepsé=te, ca pre Ozan acela odinioar[ carele au ]ndr[znit des-au atins de care nu era s[ se ating[.

C[ Dumnezeu, pre to\ chiem`nd la sine, frica nu poate s[z[ticneasc[. Strig[ zic`nd: „Veni\ dup[ mine to\ cei osteni\ =i]ns[rcina\“. +i cine nu va alerga? }ntru ale sale au venit Domnul,nu prin umbr[, ci chiar =i ]nf[\i=at s[ aduce, ca pre un j[rt[vnicpre p[m`nt, cu pohfal[ de sicriiul cel ]nsufle\it, adec[ de sf`ntaFecioar[, de care sicriu s-au atins vame=ul =i s-au ]ndreptat, s-auapropiat curva =i s-au f[cut curat[, s-au lipit bubosul =i s-aut[m[duit. Acest sicriiu pre nimeni nu ura=te, pre nimeni nu


34 Antim Ivireanul

goné=te, de nimeni nu s[ sc`rbé=te, nici s[ fere=te a duce célem`ntuitoare =i pre nimeni nu face p[rta=-stric[ciunii, c[ iubito-riul de oameni, Dumnezeu, s[ odihné=te ]ntr-]nsa. Acé=tia suntdarurile milii cei noao. Aceasta s-au f[cut ]nt`i supt soare (nou),caré nu s-au mai f[cut, nici s[ va mai face. C[ acéia ce r`duiseDumnezeu, pentru multa milostivire =i ]ndurare ce avea c[tr[noi, au venit ]nsu= =i au ]mplinit pentru iubirea de oameni, céiace i s[ cuveniia lui. Pentru care lucru adev[rat au r[sunat dum-nezeiasca tr`nbi\[, fericitul Pavel, zic`nd: „Cele vechi au trecut,iat[ s-au f[cut toate noao“.

Drept acéia, ce voiu putea cuprinde cu mintea mea, sau celucru vrédnic voiu putea gr[i asupra zilei ace=tiia? Nu poci s[m[ ]ntinz unde nu ajung, nu poci s[ vorbesc céle ce nu =tiu. }mm[rturisesc nevredniciia =i neputin\a; nu ]ndr[znesc a mai zicenimica. C[ biruia=te =i cov`r=a=te mai presus dec`t toat[ pricépe-rea min\ii omene=ti graiul pomenirii =i fecioriia sfintei Fecioareiace=tiia. C[ de poate afla cineva mai mare =i mai sl[vit dec`t preDumnezeu, poate c[ doar[ va afla mai mare =i mai cinstit[ dec`tpre sf`nta Fecioar[, care fecioar[, ca alt ceriu g`nditoriu, \ine ]nbra\ile sale pre f[c[toriul ceriului =i al p[m`ntului, pre Fiiul s[u,carele iaste n[scut din Tat[l mai nainte dec`t luceaf[rul =i-l aduceast[zi la biséric[, ca pre un cap ce iaste al biséricii, s[-l ]nchineDomnului, celuia ce i s[ ]nchin[ toat[ f[ptura =i i s[ pleac[ totgenunchiul. C[ pentru bun[tatea lui cea de margine s[ suppunelegii, cela ce au dat légia lui Moisi ]n muntele lui Horiv. S[ sup-pune poruncii cela ce numai cu porunca au f[cut toate céle v[zute=i nev[zute. S[ smeré=te cela de carele s[ cutremur[ toat[ zidi-rea. Primé=te ca un milostiv, de s[ pune ]n bra\ele dreptului Sime-on, cela ce iaste numai ]nsu=i drept. Duce poclon la beséric[ celace sunt toate ale lui, duce poclon la béseric[ 2 pas[ri, cela ce auf[cut cu un cuv`nt toate pas[rile ]n v[zduh; duce poclon 2 tur-turéle, ca s[ arate céle 2 voi a dumnezeirii =i a omenirii. Duce op[réche de turturéle curate ca s[ fac[ p[réche curat[ lui Dum-

35Didahii

nezeu pre omul, ca s[ fac[ am`ndoao una, ca s[ ]mpreune célevechi cu céle noao, céle cere=ti cu céle p[m`nte=ti, céle de jos cucéle de sus. Duce poclon lucru curat, cela ce iaste numai ]nsu=icurat, ca s[ arate c[ s-au n[scut din maic[ curat[ =i s[ arate =icur[\enie beséricii =i al credin\ii. Duce acéle 2 pas[ri ca s[ fac[preo\ii j[rtv[, ar[t`nd cu aceasta j[rtva céia ce era s[ se fac[ presine tat[lui pentru noi. Zice sf`nta Fecioar[ c[tr[ Simeon:„Priimé=te, cinstite =i fericite b[tr`ne, pre acest prunc, carele aus[r[cit de voia lui, a c[ruia bog[\ie nu s[ poate spune: priimé=tepre acest prunc, carele iaste mai vechiu dec`t to\ vechii; priimé=tepre acest prunc ce vezi, pre carele nici ]ngerii nu-l pot vedea;cuprinde-l cu bra\ele tale, pre carele nu-l poate cuprinde toat[lumea. Adev[rat, mic iaste de v`rst[, iar[ anii nu i s[ =tiu. Miciaste, iar[ iaste preste toate m[ririle mai mare. Mic iaste la vedére,iar iaste mare la pricépere.

}n beséric[ iaste acum ]mpreun[ cu noi, iar ]n ceriu =ade ]nscaunul slavei sale =i ]n car[ de heruvimi. }n chipul slugii s[ véde,iar[ iaste st[p`n peste toate.“

+i luundu-l Simeon ]n bra\e, fiind pornit de Duhul Sf`nt, auzis: „Cu adev[rat, tu e=ti st[p`nul a toat[ f[ptura, tu e=tim`ntuitorul lumii, tu e=ti Dumnezeul nostru, pre tine cu marepoht[ te a=tept[m, de tine doriiam, de tine ]nseto=am, pre tinead[st de at`ta vréme. |ie m[ ]nchin, pre tine te rog ca celuia cee=ti st[p`nul vie\ii =i al mor\ii, tu m[ slobozé=te cu pace acum,din lumea aceasta =i din trupul acest stric[cios, c[ te-am v[zutcu ochii miei m`ntuitoriul mieu. Slobozé=te-m[ dintru aceast[via\[, s[ merg ]n iad, s[ spuiu de venirea ta ]n lume, s[-i m`ng`iupre acei tic[lo=i =i dos[di\ ce sunt ]ntru ]nchisoare de at`\ia ani.S[ le spuiu bucurie am[r`\ilor, s[ le spuiu cum c[ te-am v[zut cuochii miei =i cum c[ te-am apip[it cu m`inile méle =i cum c[ te-am\inut ]n bra\e =i cum c[ ai ]nplinit toate ale legii =i vei s[ p[time=ti=i vei s[ te omori pentru m`ntuirea tuturor =i vei s[ te pogori =i]n iad, ca s[ ne sco\ pre to\ de la munc[ =i s[ ne sui, ]mpreun[ cu

36 Antim Ivireanul

tine, la ceriu, s[ ne faci una cu tat[l. A=a te rog, st[p`ne,m`ng[iarea =i slava norodului t[u, lui Israil, lumina cea desco-perit[ a limbilor celor dintru ]ntunérec, slobozé=te-m[ cu pace,ca s[ m[resc numele t[u cel preasl[vit.“

Acesta iaste praznicul bésericii noastre de ast[zi, iubi\ilor miei.Acesta iaste sf`r=itul tainelor celor vechi =i ]nceputul tainelorcelor noao. Ast[zi s-au ]mplinit toate ale legii cei vechi =i s[]ncep céle noao. +i de vréme ce Hristos, Dumnezeul nostru, celadev[rat, carele iaste légia =i f[c[toriul legii, s-au supus legii, cas[ ne arate noao c[ iaste cu cale =i cu dreptate s[ ne supunemlegii, drept ce, s[ nu ascult[m, ci st[m ]mpotriva legii =i lui Dum-nezeu, ca c`nd ni-ar fi vr[jma= de moarte. 10 porunci sunt scrise]n lége =i nici una nu \inem.

Porunca cea dint`iu zice s[ nu avem alt dumnezeu ]naintealui, iar[ noi avem pre mamonul nedrept[\ii.

A dooa porunc[ zice s[ nu luom numele Domnului ]n de=[rt,iar[ noi ]l purt[m prin gurile noastre, ca o nimica.

A treia porunc[ zice s[ sfin\im s`mb[ta, adec[ s[ cinstim =i s[\inem praznicile, iar[ noi atunce facem lucrurile céle mai multe=i lucrurile céle mai necuvioase.

A patra porunc[ zice s[ cinstim pre p[rin\ii no=tri, iar[ noi ]ioc[r`m =i-i =i batem.

A cincea porunc[ zice s[ nu ucidem, iar noi, de nu putemucide cu b[\ul, sau cu sabiia, ucidem cu limba =i, de nu putemucide pre al\ii, ne ucidem =i ne omor`m ]n=ine pre noi, cu faptelecéle réle.

A =asea porunc[ zice s[ nu preacurvim, iar[ noi facem altelemai réle =i mai spurcate, carele nu le poci gr[i.

A =aptea porunc[ zice s[ nu fur[m, iar[ noi luom de fa\[, cusila.

A opta porunc[ zice s[ nu m[rturisim str`mb, iar[ noi jur[mcu m`inile pre sf`nta Evanghelie ca s[ nu piiardem cinstea =ipiiardem pre Dumnezeu.

37Didahii

A nooa porunc[ zice s[ nu pohtim muiarea vecinului nostru,iar[ noi mijlocim ca s[ =tie =i el de acel lucru, iar[ s[ nu zic[nimic, c[ apoi nu e bine de el.

A zécea porunc[ zice s[ nu pohtim verice lucru strein, iar[noi luom tot, s[ nu aib[ cu ce s[ hr[ni.

+i iat[, dar[, c[ nici una din céle zéce porunci nu \inem, nicifacem. Iar de va socoti cineva din noi cum c[ vorbele acestia nusunt adev[rat, ]i las ]n seama cugetului s[u =i de nu-l va batecugetul ]n sine, atunce poate c[ acel om va fi au prea sf`nt =idrept ]naintea lui Dumnezeu, au iaste nesim\itoriu.

Ce tu, Doamne, cela ce pentru bun[tatea ta cea de margine =imulta milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre cei slabe =iai ]mplinit toate ale legii, ]ndur[-te =i ne lumineaz[ =i noao min\ile=i inimile, ca s[ ne ar[t[m ]mplinitori legii =i ale poruncilor tale=i ne miluia=te ca un milostiv, dup[ mul\imea ]ndur[rilor tale, cade pururea s[ m[rim numele t[u cel prea sl[vit. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA DUMINECA L{SATULUIDE BR~NZ{

Ast[zi n-am a spune alt nimic ]naintea dragostei voastre ca s[v[ ospetez sufleté=te, f[r[ numai pu\ine cuvinte de ]nv[\[tur[,carele m[ rog s[ le asculta\ to\ cu dragoste, neuit`ndu-v[ at`tala neputin\a =i ne=tiin\a ]nv[\[turilor méle, c`t la pohta =i dra-gostea ce am de-a pururea c[tr[ ]n\elep\iia voastr[. +i m[car c[nu iaste cu putin\[ s[ folosi\i dintr-]nsele, iar[ ajutor`nd Dum-nezeu, nici de tot f[r[ de folos nu ve\ r[m`nea.

Vedem ]n sf`nta Scriptur[, la 2 capete ale Facerii, cum c[ Dum-nezeu au poruncit lui Adam ca din tot lemnul ce iaste ]n gr[din[,cu m`ncare, s[ m[n`nce, iar din lemnul a pricépe binele =i r[uls[ nu m[n`nce, c[ ]n ce zi va m`nca, cu moartea va muri. T`lculacestor cuvinte iaste mare =i ad`nc =i numai dascalilor iaste dat[

38 Antim Ivireanul

s[ o t`lcuiasc[, dup[ cum se cade; iar[ eu, dup[ putin\[, voiuzice foarte pre scurt numai céle ce m[ voiu pricépe c[ sunt drépte.

Cuvintele acélia ce zic: „Din tot lemnul ce iaste ]n gr[din[, cum`ncare, s[ m[n`nci“, socotesc c[ nu voiu gre=i de voiu zice c[din toat[ ]nv[\[tura cea dreapt[ =i din toate cuvintele lui Dum-nezeu, ce sunt ]n gr[dina sfintei besérici ai r[s[ritului, ca o hran[sufleteasc[, cu bucurie tot cre=tinul, cu dulcea\[ s[ m[n`nce. +ine putem ]ncredin\a de aceasta =i de pe cuvintele ce zice Hristosla Mathei, ]n 4 capete c[: „Nu numai cu p`ine va tr[i omul, ci cutot cuv`ntul carele iase din gura lui Dumnezeu“. „Iar[ din lem-nul ce zice a pricépe bine =i r[u s[ nu m`nca\i, c[ ]n ce zi ve\m`nca, cu moarte ve\ muri“, poci zice =i pentru aceasta cum c[de p[catul ce s[ face cu pricépere, fie=tecarele s[ se fereasc[, c[]n ce zi ]l va face, cu moarte va muri. C[ mai rea moarte, dec`t afi ne=tine prin p[cat desp[r\it de Dumnezeu, nu iaste alta. C[zice Ioann, la 3 capete, c[: „Cel ce face p[catul de la diavoluliaste, c[ din ceput diavolul p[c[tuia=te.“

Iar[ putem zice =i ]ntr-alt chip, c[ ]n toate zilele ce sunt ]ngr[dina anului, célia ce sunt spre hrana trupului r`nduite cu so-coteal[ =i f[r’ de vicle=ug, fie=tecarele s[ m[n`nce. Iar din postulcel hot[r`t pentru folosul cel sufletesc, carele cu pricépereanoastr[ ]l putem face bine =i r[u, nimeni s[ nu-l strice, c[ ]n ce zi]l va strica, cu moarte va muri; pentru c[ci c[ calc[ porunca luiDumnezeu =i mai rea moarte, dec`t a c[lca ne=tine porunca luiDumnezeu, nu iaste alta; c[ va fi izgonit de d`nsul din gr[dinabeséricii, ca =i Adam din raiu.

+i dintr-acéste pu\ine cuvinte ce am zis s[ poate ]n\elége cumc[, voiniciia m`nc[rii ce au dat Dumnezeu lui Adam, s[ adev[ra=i légea postului, iar mai v`rtos s[ zic, s[ ]ncredin\a porunca luiDumnezeu, pentru ca s[ cunoasc[ Adam c[ are mai mare pested`nsul =i cum c[ nu iaste volnic a c[lca porunca, c[ ]n ce zi o vac[lca, cu moarte va muri. Drept acéia, acela ]nsu= f[c[toriul =iporuncitoriul lui Adam, ]n zilele céle de apoi ar[t`ndu-s[ pre

39Didahii

p[m`nt =i cu oamenii ]mpreun[ vie\uind, pentru ca s[ ne aratenoao cum c[ iaste cu cale =i cu dreptate s[ ne supunem porunciilui Dumnezeu =i cum c[ iaste foarte de folos s[ postim, ]ntì el]nsu= au postit 40 de zile =i 40 de nop\i, precum s[ véde la Luca,]n 4 capete, puind postul acesta ]naintea ochilor no=tri, ca s[privim ]ntr-]nsa ca ]ntr-o oglind[, ]n toat[ via\a noastr[ =i s[ neaducem aminte de pacostea ce s-au ]nt`mplat lui Adam dinc[lcarea poruncii =i din m`ncare.

Pentru acéia trebuia=te dar[ =i noi, de vréme ce ne-au ]nvred-nicit Dumnezeu =i am ajuns ca s[ ]ntr[m de mìne ]n c[l[toriiasf`ntului post, cu poht[ =i cu dragoste s[ primim poruncast[p`nului =i dup[ putin\[ s[ facem =i céle poruncite. +i pentruc[ci avem a mérge la r[zboi asupra vr[jma=ului sufletelor noas-tre, trebuie s[ ne g[tim ca ni=te osta= vitéji ai lui Hristos,]ncing`ndu-ne mijloacéle noastre cu adev[rul, dup[ cum zicefericitul Pavel =i s[ ne ]nc[l\[m picioarele cu g[tirea Evanghelieip[cii =i s[ ne ]mbr[c[m cu zaoa drept[\ii =i s[ punem coifulm`ntuirii pre capetele noastre =i s[ luom pav[za credin\ii ]nmìnile noastre, cu carele vom putea stinge toate s[ge\ile vi-cleanului céle arz[toare =i sabiia duhului, care iaste graiul luiDumnezeu; pentru c[ nu iaste lupta noastr[ spre s`nge =i trup, cic[tr[ domnii, c[tr[ puteri, c[tr[ \iitorii lumii ]ntunéricului vea-cului acestuia, spre vicle=ugul duhurilor celor de supt ceriu.

Vr`nd, drept acéia, a face aceast[ c[l[torie asupra vr[jma=uluisufletelor noastre, precum am =i mai zis, trebuie s[ luom ]mpre-un[ cu noi 5 lucruri, s[ ne fie ca o merinde la vréme de primej-die, care lucruri sunt ace=tia: ispovedania, rug[ciunea, postul,milostenia =i dragostea.

Cu ispovedaniia s[ ne sp[l[m p[catele, m[rturisindu-ne]naintea duhovnicilor no=tri, cu fric[ =i cu inim[ ]nfr`nt[, ca]naintea lui Dumnezeu p`r`ndu-ne ]n=ine pre noi, iar nu s[ d[mpricina la al\ii sau s[ zicem c[ de nevoe am f[cut, sau prin nepu-tin\[, c[ nu ne vom folosi nimic, precum nu s-au folosit nici

40 Antim Ivireanul

Adam; c[ vr`nd Dumnezeu s[-l aduc[ la poc[in\[, ]n loc de a-=cunoa=te gre=ala =i a-= m[rturisi p[catul, el f[cea pre Dumnezeuvinovat, c[ci i-au dat muiare =i muiarea iar[ s[ cura pre =arpe. +is[ fie ispovedaniia noastr[ cu n[déjde bun[ cum c[ ne va ertaDumnezeu, iar nu cu dezn[d[jduire, precum au f[cut-o Cainzic`nd c[: „Mai mare iaste vina mea dec`t a mi s[ erta mie“.A=ijderea =i Iuda, m[car c[ s-au m[rturisit ]naintea arhiereilorcum c[ au gre=it de au v`ndut s`nge nevinovat, iar[ nu i-aufolosit nimic acea ispovedanie, c[ci era cu dezn[d[jduire.

+i ispovedania trebuie s[ o facem cu g`nd ca acela ca s[ numai gre=im ]nainte; c[ faraon m[car c[ s-au m[rturisit, zic`nd:„Gre=it-am Domnului“, i-ar n-au folosit nimic, c[ci nu g`ndiia as[ p[r[si de r[ut[\ =i pentru acéia au =i perit. Nici s[ fie ispove-dania noastr[ cu dezn[d[jduire, ca a Iudei, c[ =i el, m[car c[ s-aum[rturisit ]naintea arhiereilor cum c[ au gre=it de au v`nduts`nge nevinovat, iar nu i-au folosit nimic acea ispovedanie, c[au fost cu dezn[d[jduire, ci s[ avem n[déjde bun[ c[ de ne vomispovedui cu inim[ curat[ =i cu g`nd ca acela ca s[ nu mai gre=imne va erta Dumnezeu =i vom auzi ca David: „+i Domnul au mutatp[catul t[u; nu vei muri“.

Cu rug[ciunea s[ cérem de la Dumnezeu m`ntuire sufletelornoastre c[ ni-o va da, dup[ cum singur Hristos zice: „Cére\ c[ s[va da voao“. C[ rug[ciunea ce s[ face cu c[ldur[, den inim[,p[trunde ceriurile =i ]ntr[ ]n urechile lui Dumnezeu. Zice =i sf`ntulIoann Zlatoust, cum c[ unde s[ face rug[ciunea cu mul\emit[,vine darul Duhului Sf`nt =i dracii s[ gonesc =i toat[ putéria po-trivnicului s[ dep[rteaz[ =i fuge. +i iar[=i ]ntr-alt loc zice cum c[rug[ciunea iaste paz[ cur[\eniei, pecéte fecioriei, opréli=tem`niei, \inére m`ndriei, cur[\enie zavistiei, pierzare urgiei =itemeiu p[cii; =i ]n scurte cuvinte, cela ce face rug[ciune, vorbé=tecu Dumnezeu.

Cu postul s[ ne u=ur[m trupul, s[ ne limpezim mintea =i s[ nebucur[m cu sufletul, ca s[ vie darul lui Dumnezeu asupra noastr[,

41Didahii

care post trebuie s[-l facem cu rug[ciuni amestecat. C[ precumnu sunt dulci bucatele f[r’ de sare, a=a nici postul f[r’ de rug[ciuni.

La a doaoa carte, la ]ncéperea postului zice sf`ntul Grigoriecum c[ postul iaste pace de ob=te a sufletului =i a trupului, traiuf[r’de turburare, petrecanie cu bun[ ]ntocmire, via\[ ce veselé=tepre Dumnezeu =i ]ntristeaz[ pre vr[jma=ul; c[ precum suntp[zitori celor ce postesc sfin\ii ]ngerii =i-i feresc de toate primej-diile, a=a sunt =i celor ce nu postesc p[zitori dracii =i-i ]ndeamn[la multe p[cate.

Drept acéia trebuie s[ ne ostenim ca s[ nu avem p[rt[=e cudiavolul, c[ nu s-au f[cut nimeni ucenic bun[t[\ilor din cei ce s-au]ndestulat cu m`nc[ri, dup[ pohta lor, nici din cei ce iubiiar[sf[\[rile s-au f[cut sf`nt, nici din cei ce-au vie\uit trupé=te s-auf[cut p[rta= ]mp[r[\iei ceriului.

+tiu bine c[ nu ne va l[sa obiciaiul =i n[ravul cel r[u ca s[ nepostim de bucate; ce ]ncailea s[ ne postim de r[ut[\, c[ sprem`ncare (n-am cum mai zice ]ntr-alt chip) ne ]ndeamn[ blestema-tul acesta de p`ntece, dar[ a face r[u n-avem ]ndemn[tor prenimeni. C[ trupului ]i trebuia=te m`ncare, iar sufletului nu-itrebuia=te r[ut[\; =i din m`ncare cuno=ti (la focul) oarecare dul-cea\[, iar din r[utate nu s[ cuno=ti alt nimic, f[r[ numai v[t[marede suflet =i c[lcare de lége.

Cu milostenia s[ ]mbl`nzim pre Dumnezeu, d`nd cu dragostemil[, din agonisitele noastre céle drépte, lipsi\ilor, s[racilor, strei-nilor, bolnavilor =i celor ce sunt ]ntru ]nchisori. +i atunce vom fi=i noi milui\ de Dumnezeu, dup[ cum zice la céle zéce fericiri;iar de vom da mil[ din jafurile ce facem, mai mult[ os`nd[ vomc`=tiga =i de s[ va luneca cineva cu firea =i va zice ]n mintea luic[ nu =tiu ce gr[esc, l[s`ndu-se ]n n[déjdia cuv`ntului lui Ioannce zice: „Face\ =i voi milostenie din mamonul nedrept[\ii“,trebuia=te acela ce va g`ndi acel lucru s[ mearg[ ]nt`i s[ ]ntrébepre cei ce =tiu =i t`lcuesc sf`nta Scriptur[, f[r’ de vicle=ug, s[vaz[ cu ce g`nd l-au zis Ioann acel cuv`nt, apoi s[ g`ndeasc[ r[uasupra mea.

42 Antim Ivireanul

G`ndul lui Ioann iaste acesta: face\, zice, =i voi milostenie dinmamonul nedrept[\ii. }n ce chip? Cu lacr[mi, cu inim[ ]nfr`nt[=i cu g`nd ca acela ca s[ nu mai faci dup[ acéia str`mb[tatenim[nui, nici s[ j[fui\i =i apoi, atunce va fi acea milostenie prii-mit[; care lucru s[ poate ]ncredin\a =i de pe Zacheu, c[ au zis:„Iat[, jum[tate de avu\iia mea o dau s[racilor =i de am n[p[stuitpre cineva cu ceva ]i ]ntorc ]mp[trat“. Auzit-a\ ce zice Zacheu,c[ruia au zis Hristos: „Ast[zi s[ f[cu m`ntuire casei ace=tiia, pen-tru c[ =i acesta fiiu lui Avraam iaste“, adec[ au f[cut cu g`nd =icu inim[ ca a lui Avraam acea milostenie, iar nu ca unii dintrenoi ce fac jafuri =i fac c`te sunt mai réle pre p[m`nt, apoi s[duce cu g`nd ca acela ce d[ vreunui pop[ s[-i fac[ s[rindariu cas[ i s[ iarte p[catul =i el tot cu totul st[ ]n tina r[ut[\ii. Nu a=a,tic[lo=ii de noi, nu a=a, c[ Dumnezeu nu s[ ]n=eal[!

Cu dragoste s[ ne ]ncredin\[m c[ de vom iubi pre veciniino=tri dup[ porunca lui Dumnezeu, ca ]n=ine pre noi =i le vomface bine vom fi =i noi dumnezei =i fii celui de sus, dup[ cum ziceDavid. C[ dragostea iaste singur Dumnezeu =i cela ce r[m`ne ]ndragoste, ]n Dumnezeu r[m`ne =i Dumnezeu ]ntr-]nsul, dup[ cumzice Ioann: „+i de vom erta gre=alele tuturor ce ni-au gre=it noao,ne va erta =i Dumnezeu gre=alele noastre“. C[ ce folos iaste tru-pul s[ fie de=[rt de bucate, iar sufletul a-l umplea de p[cate; cefolos iaste a fi galbeni =i ofilit de post, iar de pizm[ =i ur`ciune afi aprins; ce folos iaste a nu bea vin =i a fi beat de veninul m`niei;ce folos iaste a nu m`nca carne =i cu hulele a rumpe carneafra\ilor no=tri; ce folos iaste a nu conteni de céle ce sunt, uneorislobode =i a face acélia ce nu sunt niciodat[, cu vreun mijloc,slobode. C[ Dumnezeu pre aceia iubé=te =i-i cinsté=te pre cariis[ feresc de céle oprite. C[ acéste pu\ine cuvinte, ce-am vorbita\ ]n\eles lupta noastr[ cu cine iaste =i cu ce fel de arme =i demerinde ne trebuia=te s[ mérgem asupra lui =i cu ce mijloc s[-lbiruim.

Drept acéia fie=tecarele, dup[ putin\[, s[ nu leneveasc[ a s[

43Didahii

nevoi, c[ nu va gre=i. Am ]n\eles cum c[ iaste obiciai de v[ adu-na\ de sear[ ]n divan =i face\ pu\in[ ora\ie ]naintea domnului =idup[ acéia cére\i ert[ciune; =i m[car c[ nu mi s-au ]nt`mplatp`n[ acum s[ v[z cu ochii, iar foarte mi-au pl[cut =i am fericitobiciaiul acesta, c[ iaste lucru cuvios a cére ert[ciune de last[p`nii =i mai-marii no=tri, nu numai ]ntr-aceast[ zi, c[ci voms[ ]ntr[m ]n zilele sf`ntului post, ci poci zice c[ s[ cuvine s[cérem ert[ciune ]n toate zilele; c[ precum gre=im ]naintea luiDumnezeu ]n tot ceasul, a=a gre=im de pururea =i ]naintea mai-marilor no=tri, cu cuv`ntul =i cu fapta, cu voe =i f[r’de voe, prin=tiin\[ =i ne=tiin\[, de fa\[ =i pre ascuns.

Iar apoi, lu`nd seama cu tot denadinsul sf`r=itul acestui lu-cru, foarte m[ ]ntristez, c[ obiceaiul iaste frumos la vedére =ir[u la pricépere; c[ nici ert[ciunea ce cére\ de la st[p`ni nu iastecurat[, nici acéia ce lua\ unul de la altul, c[ iaste plin[ de pizm[=i de zavistie =i plin[ de r[utate, c[ nu iaste cu g`nd curat.

Ci v[ rog, iubi\ii miei, pentru preascump s`ngele lui Hristos,care =-au v[rsat pentru noi, p[c[to=ii, s[ v[ p[r[si\i de acéia, c[ve\ c[dea ]n os`nd[, dintru carea os`nd[ eu, nevrédnicul =i multp[c[tosul rog pre milostivul =i iubitorul de oameni, Dumnezeu,ca s[ ne m`ntuiasc[ pre to\i =i s[ ne ]nvredniceasc[ s[ petrécemsf`ntul post ]n pace, cu s[n[tate, cu via\[ curat[ =i cu sp[seniesufleteasc[, ca s[ putem vedea =i luminata lui ]nviiare. Amin.

CAZANIE LA VOVEDENIE BOGORODI|E, NOEMVRIE 21

Pu\in ajutoriu va putea lua un bogat de la un s[rac =i pu\in[laud[ va auzi un cinstit de la un ne]nv[\at. Drept acéia dar[ =ieu, =tiindu-mi s[r[ciia bun[t[\ilor =i sl[biciunea ]nv`\`turii, staude m[ mir ce voiu face. C[ de o parte uit`ndu-m[ m[ririlor preas-fintei fecioarei Mariei ar c[riia intrarea cea cu pohfal[ ]n bése-ric[ ast[z pr[znuim; de alt[ parte, v[z`nd at`tea cinstite obraze,

44 Antim Ivireanul

]mpodobite cu florile bun[t[\ilor =i cu ]n\elepciune, m[ sp[im`n-tez =i nu cutez a gr[i. C[ ce t[rie are tic[loasa mea limb[, a l[uda=i a cinsti cu vrednicie pre una ca aceasta, carea iaste aleas[ =i]ntru tot ]mbun[t[\at[ mai naite dec`t toat[ zidirea, dup[ cumzice la C`ntarea c`nt[rilor? Sau ce putére are izvorul mieu cel cuo pic[tur[ de ap[, s[ adape o gr[din[ sufleteasc[ ca aceasta?

Iar[ ]nc[=i, de vréme ce darul Duhului Sf`nt, carele purureat[m[duia=te céle neputincioase =i célia care nu sunt des[v`r=it le]mpliné=te, acela= s[-m dea =i mie putére =i ajutoriu, ca s[ pociuzice pu\ine cuvinte ]n slava lui Dumnezeu =i ]ntru cinstea =i laudaN[sc[toarei de Dumnezeu.

Véde-s[ ]n sf`nta Scriptur[, la a treia carte a }mp[ra\ilor, la al6-lea cap, cum c[ ]mp[ratul Solomon au f[cut casa Domnului cutrei desp[r\ituri; =i ]n desp[r\itura cea dintìu sta mul\imea no-rodului, ]ntru a dooa desp[r\itur[ sta arhireii =i preo\ii, iar[ ]ntrua treia desp[r\itur[ era Sf`nta Sfintelor, ]ntru care nu putea s[]ntre nimenea, f[r[ numai arhiereul, ]ntr-un an o dat[, de t[mìalocul acela =i s[ ruga lui Dumnezeu pentru m`ntuirea lui =i anorodului, precum zice fericitul Pavel, la al 9-lea cap c[tre evrei:„La cortul cel dintì pururea ]ntra preo\ii, de f[cea slujbele, iar[la cel de al doilea, ]ntr-un an o dat[, singur arhiereul, nu f[r’des`nge carele aducea pentru d`nsul =i pentru necuno=tin\ele no-rodului“. Caré beséric[ desp[r\itura cea dintì, unde sta noroduls[ ]nchipuia ceriului carele st[ deasupra noastr[, unde iastev[zduhul =i sunt acolea toate p[s[rile céle zbur[toare; iar[ adooa desp[r\itur[, unde sta arhiereii =i preo\ii s[ ]nchipuia ceriuluial doilea, carele st[ deasupra ceriului dintì, unde sunt puterilecéle cere=ti, adec[ ]ngerii =i sufletele drep\ilor; iar[ a treiadesp[r\itur[, unde era Sf`nta Sfintelor =i ]ntra ]ntr-un an o dat[numai arhiereul, s[ ]nchipuia al treilea ceriu, carele st[ deasu-pra celui de al doilea, ]ntru carele nu ]ntr[ nimenea, f[r’numaiadev[ratul arhiereu Hristos, Dumnezeul nostru.

+i de pohti\ ca s[ v[ ]ncredin\a\ cum c[ besérica acéia era

45Didahii

]nchipuirea ceriului, asculta\i de vede\i ce zice fericitul de Pavel,iar[ la al 9-lea cap c[tr[ evrei: „Pentru c[ nu ]n sfinte f[cute dem`ni au ]ntra Hristos, pild[ celor adev[rate, ci ]ntr-acesta=i ce-riu s[ se arate acum fé\ii lui Dumnezeu pentru noi“.

+i pentru ce s[ numiia Sf`nta Sfintelor? Nu pentru alta, f[r[numai c[ci era ]ntr-]nsa céle doao table ale legii ce au dat Dum-nezeu lui Moisi ]n muntele lui Horiv =i toiagul cel ]nflorit al luiAaron =i n[strapa cea cu mann[ =i c[délni\a cea de aur =i ladalegii. Iar[ eu pociu zice c[ s[ numiia mai v`rtos Sf`nta Sfintelornu pentru c[ci era st[t[toare ]ntr-]nsa numai céle lucruri trec[-toare, carele ]nchipuia multe taini ale beséricii noastre, ce =ipentru c[ci s-au ]nvrednicit a l[cui ]ntr-]nsa 12 ani sf`nta sfinte-lor cea adev[rat[, adec[ sf`nta Fecioar[, care au n[scut mai pre-sus de fire pre sf`ntul sfin\ilor, pre Mesiia cel f[g[duit.

+i cum c[ s[ ]nchipuia besérica acéia ceriului iaste lucrudov[dit, c[ci ia iaste ceriul cel adev[rat carele au r[s[rit presoarele drept[\ii =i ]n p`ntecele ei au l[cuit ca ]ntru al treileaceriu o fa\[ a sfintei troi\e, Fiiul =i cuv`ntul lui Dumnezeu, IisusHristos, adev[ratul arhiereu, de au zidit a doua oar[ neamulomenesc =i s[ ruga lui Dumnezeu Tat[l pentru m`ntuirea lui Adam=i a necuno=tin\ei lui. Iar[ pricina pentru c[ci au ]ntrat sf`ntaFecioar[, de au l[cuit at`\ea ani la acel loc sf`nt, m[car c[ iaste=tiut la to\ iar[ ]nc[= cu cuviin\[ iaste s[ o spunem =i noi.

}n vremile céle de demult era obicei la jidovi =i care om nuf[cea coconi era hulit =i ur`t de to\ m[car de ar fi fost de neamc`t de mare =i bogat; =i c`nd ducea darurile lui la beséric[ lepriimiia preotul pre urma tuturor =i sta la beséric[ mai jos dec`tto\ =i bucate nimeni nu m`nca cu el, ci-l \inea to\ ca pre unurgisit de Dumnezeu.

Deci Ioachim =i Anna, fiind sterpi, s-au ]nt`mplat, ]ntr-os[rb[toare mare ce avea jidovii, prin ne=tiin\[ =i f[r’ de nici unvicle=ug, ca ni=te oameni boga\ =i de neam ]mp[r[tesc ce era, audus darurile lor mai nainte dec`t al\ii la beséric[. +i, v[z`ndu-i

46 Antim Ivireanul

preotul, at`ta i-au ]nfruntat =i i-au dojenit, c`t i-au scos din be-séric[ cu mare ru=ine =i cu mult[ urgie i-au gonit, ]mpreun[ cudarurile ce adusése. (Oare ce jale =i ce sc`rb[ socoti\ c[ vor filuat ]n inima lor ni=te oameni mari ca acéia?) Iar[ ei, blagoslovi\ii,au priimit ]nfruntarea =i urgia preotului cu mult[ cucerie =i,plec`ndu-= capetele, s[ ducea pl`ng`nd cu amar la casa lor,nezic`nd nimic, nim[nui.

Iar[ acum s[ nu carea cumva s[ ]ndr[zneasc[ preotul, sauarhiereul, s[ ]nfruntéze pre cineva, nu pentru c[ci nu are coconi,ci pentru c[ci face f[rdelegi =i str`mb[t[\, c[ apoi iaste vinovatmor\ii. Iar[ m[car c[ avea Ioachim =i Anna mult[ jale ]n inimalor, pentru ur`ciunea =i hula ce avea de c[tr[ to\ pentru st`rpi-ciunea lor, iar[ de pururea s[ ruga, cu lacr[mi, dintru ad`nculinimii lor, st[p`nului firii, ca s[ fac[ mil[ cu ei, s[ le dezlégesterpiciunea =i s[ le d[ruiasc[ road[ p`ntecelui lor; nu doar[pentru ca s[ le r[m`ie dup[ moartea lor feciori s[-i pomeneasc[,dup[ cum pohtesc oamenii ace=ti de acuma, sau s[ le mo=teneasc[mo=iile ce numai cu f[g[duial[ ca aceia ca, de vor na=te vreunprunc, au parte b[rb[teasc[, au parte femeiasc[, s[-l ]nchine luiDumnezeu.

Vede\ dar[, acum, poht[ =i dragoste cre=tineasc[, vede\ c[ldurade inim[, vede\ r`vn[. Cine s[ afl[ acu, pre acéste vremi, au dincei boga\, au din cei s[raci, m[car de ar avea 100 de feciori, s[]nchine unul lui Dumnezeu? O \in lucru necuvios =i lucru denimica, zic`nd multe cuvinte de=arte, carele m[ ru=inez a le gr[i.

}ns[ Dumnezeu, dup[ cum zice David: „Voia celora ce s[ temde d`nsul va face =i rug[ciunea lor va asculta“. }mplinindu-sesorocul sfatului lui Dumnezeu, cel mai nainte de to\ vécii =i sosindvremea =i ceasul acela, afl`ndu-se =i vase alése ca acélia, binevoiDumnezeu d[ d[zleg[ sterpiciunea Annei =i n[scu prin f[g[duin\[,dup[ cum au n[scut Sarra pre Isaac, Revecca pre Iacov, Rahilpre Iosif, f[méia lui Manoe pre Sampson, Anna, f[méia lui Elca-na pre Samuil =i Elisaveth pre Ioann Botez[toriul. A=a =i fericita

47Didahii

Anna f[méia lui Ioachim, n[scu scaun sf`nt lui Dumnezeu, prefecioara Mariia, ca s[ se odihneasc[ pre d`nsa cela ce s[ odihné=tepre scaunele céle ]ngere=ti =i-= g[ti lui= ceriu ]nsufle\it cela ce au]nt[rit ceriurile cu ]n\elepciunea sa =i p[m`ntul l-au ]ntemeiat preape, de carele se cutremur[ toate ad`ncurile =i beznele iadului.

+i au avut mare dreptate Ioachim =i Anna ca s[ nasc[ pre unaca aceasta din p`ntecele lor; una pentru c[ era am`ndoi de neam]mp[r[tesc =i s[ tr[gea din semen\iia lui David =i era foarte drep\i=i buni ]naintea lui Dumnezeu =i alta c[ au c`=tigat aceast[ road[blagoslovit[ cu mult[ durere de inim[, cu multe rug[ciuni, cumulte milostenii =i cu multe lacr[mi, dup[ cum zice David: „Ceice sam[n[ cu lacrimi, cu bucurie vor secera“. +i au c`=tigatadev[rat o bucurie ca acéia, c`t nu o au putut c`=tiga al\i p[rin\idin véci, nici vor c`=tiga, nici numele ce au c`=tigat ei a s[ numip[rin\i ai lui Dumnezeu.

Drept acéia, trec`nd 3 ani dup[ na=terea Fecioarei, o duser[p[rin\ii ei la beséric[ cu mult[ pofal[ de fecioare, cu f[clii aprinse,dup[ prorociia lui David, s[ o ]nchine lui Dumnezeu, dup[f[g[duiala lor. +i sosind la u=a beséricii, fericita Anna zise c[tr[preot, cu credin\[ =i cu mult[ cucerire: „Priimé=te, preote a luiDumnezeu, pre aceast[ cocoan[, c[ iaste roada p`ntecelui mieu,pre carea o am c`=tigat cu mult[ durere de inim[, prin rug[ciunicu lacr[mi amestecate =i o a=az[ ]n casa Domnului, c[ lui i-o amf[g[duit, pentru c[ci au f[cut mil[ cu mine =i au r[dicat deasu-pra mea hula norodului; priimé=te-o f[r[ de nici o ]ndoial[ =is`rguia=te de o du ]n beséric[ f[r[ de nici o z[bav[, c[ lui Dum-nezeu o am ]nchinat“.

Care cuvinte auzindu-le preotul Zahariia =i v[z`nd =i pepreasf`nta Fecioar[, s[ minun[ =i zise cu bucurie mare =i cu glasde prorocie c[tr[ Fecioar[: „Tu e=ti cu adev[rat u=a cea de g`nda vie\ii, caré o au v[zut prorocul Iezechiil ]nchis[; ce-m caut[ =if[r’de voia mea a-\ deschide u=ile beséricii ca s[ intri ]ntr-]nsa s[l[cue=ti, c[ cu adev[rat mai v`rtos pentru tine au f[cut Solo-

48 Antim Ivireanul

mon, cu ]n\elepciunea de i-au dat Dumnezeu, acest l[ca= =i \ieau ]nchipuit-o cunosc`ndu-i fecioriia cu ochii cei de g`nd ai pro-rociei lui. +i \ie \i s[ cuvine c[ s[ l[cue=ti ]ntr-]nsa, c[ acelia c`testa ]ntr-]nsa \ie s[ ]nchipuia. Drept acéia, deaca s-au ar[tatadev[rul, trebuie s[ se r[dice umbra.

}ntr[, fiica lui Dumnezeu, cu bucurie =i te veselé=te ]ntr-]nsa,c[ am cunoscut cu adev[rat c[ s-au apropiat m`ntuirea lui Israil,caré va s[ vie ]nf[\i=at s[ se nasc[ din tine.

}ntr[ preacurat[, voioas[ =i vésel[, de te f[ l[ca= desf[tatprea]n[l\atului Iisus carele iaste m`ntuitoriul lumii.

}ntr[ ]n locul cel ales, céia ce e=ti aleas[ mai ]nainte de véci,ca s[ te hr[ne=ti cu hran[ cereasc[, carea va s[-\ fie trimis[ de lap[rintele vécilor, prin ]ngerii s[i.

}ntr[ ]n Sf`nta Sfintelor, ca ceiia ce \i s[ cuvine s[ auzi tainelecéle acunse =i preasl[vite ce s-au gr[it ]n c[m[rile céle cere=ti, c[tu vei s[ na=ti pre ziditoriul a toat[ f[ptura. }ntr[ de te f[ mijloci-toare m`ntuirii omene=ti“.

+i ]ntorc`ndu-s[ preotul Zahariia zise =i c[tr[ p[rin\i: „Bucu-ra\i-v[ =i voi, so\ie sf`nt[, p[réche blagoslovit[, Ioachime =i Anno,c[ci v-a\ ]nvrednicit de v-a\ f[cut p[rin\i a unii prunci sfinte caace=tiia. Ferici\i sunte\i, cu toat[ fericirea, c[ de pe semnéle daru-rilor ce v[z c[ are aceast[ cocoan[ asupra ei, cunosc adev[rat cuduhul prorociei c[ ia iaste acoper[m`ntul goliciunii str[mo=ilor,oglinda prorocilor =i izb[virea lumii.“

Deci, cu acéste pu\ine cuvinte ce am zis, ]n\elégerea noastr[cea de pre urm[ iaste cum c[ pentru 2 lucruri au ]ntra sf`ntaFecioar[ ]n Sf`nta Sfintelor: una pentru ca s[ se cur[\easc[ dep[catul cel str[mo=esc prin mijlocul cuv`ntului celui de bucuriece a=tepta s[-i vie cu arhanghelul Gavriil =i alta, ca un vas ales ceera prin venirea Sf`ntului Duh =i prin umbrirea puterii celui desus s[ priimeasc[ ]n p`ntecele ei pre Fiiul =i cuv`ntul lui Dum-nezeu.

Drept acéia dar[ trebuia=te =i noi, c`nd vom ]ntra ]n sf`nta

49Didahii

beséric[, s[ ne cur[\im ]nt`i de p[catele noastre =i de cugetelecéle vicléne =i apoi cu cuno=tin\[ ]ntreag[ s[ ne facem vase alése,s[ priimim, prin darul Duhului Sf`nt, cuv`ntul lui Dumnezeu ]ninimile noastre =i a=a, cu acest mijloc, vom fi adev[ra\ pr[znuitori,m[car c[ pe preasf`nta Fecioar[, de vréme ce iaste =i s[ numé=tepricina tuturor bun[t[\ilor, nu iaste cu putin\[ nici cu un mijlocs[ o cinstim =i s[ o pr[znuim, precum s[ cade. Pentru c[ cinsteaei biruia=te toat[ limba =i cov`r=a=te tot cugetul omenesc, iar[]nc[= trebue cu fric[ =i cu bucurie; cu fric[ pentru p[cat =i cubucurie pentru m`ntuire s[-i zicem to\ cu un glas: „Lauda cea]ngereasc[, bucur[-te, céia ce e=ti plin[ de dar, Domnul e cutine“. A c[ruia mila cea nespus[ =i darul cel bogat s[ fie purureacu noi cu to\i.

LUNA LUI DECHEMVRIE, 6. CAZANIE LASF~NTUL NICOLAE

Pentru c[ci iaste omul f[cut de Dumnezeu, ]ndoit, de sufletcuv`nt[toriu =i de trup sim\itoriu are =i bun[t[\ ]ndoite; suflete=ti=i trupe=ti. +i sunt bun[t[\ile céle suflete=ti 4: vitejiia, ]n\elep-ciunea, dreptatea =i cur[\eniia. Bun[t[\ile céle trupe=ti ]nc[ sunt4: t[riia, ]ntregimea, fromosé\ia =i s[n[tatea. +i dintr-acéstebun[t[\ ale sufletului =i ale trupului nasc alte 4 bun[t[\ de ob=te:credin\a, n[dejdia, dragostea =i smereniia.

Déci pe acéste patru bun[t[\ ca pe 4 temelii nemi=cate, voius[-mi ]ntemeez vorba ce voiu s[ fac ast[zi, cu ajutorul lui Dumne-zeu, ]naintea dragostii voastre. Ce ]nt`i voiu s[ v[ spuiu, foartepe scurt, a fie=tec[ruia bun[tate, putérea =i lucrarea ce are, pen-tru ca s[ se priceap[ mai lesne célia ce voiu s[ gr[esc, apoi vom]ntinde vorba ]nainte, de vom zice, dup[ putin\[, c`te va aduceceasul =i ne va lumina Dumnezeu, de la carele cérem =i ajutor. Civ[ pohtesc s[ asculta\ cu dragoste, ca s[ ave\i =i plat[ de la Dum-nezeu.


50 Antim Ivireanul

„Credin\a, dup[ cum zice fericitul Pavel la 11 capete c[tr[evrei, iaste fiin\a celor n[d[jduite =i lucrurilor celor ce nu s[ v[ddovediri =i f[r[ de credin\[ nu iaste cu putin\[ nimeni s[ fiepl[cut ]naintea lui Dumnezeu, nici s[ se apropie de el.“ +i, pen-tru ca s[ v[ ]ncredin\a\ cum c[ iaste cuv`ntul acesta adev[rat,asculta\ de vede\i c[ zice Hristos c[tr[ apostoli la 16 capete alelui Marcu: „Mérge\ ]n toat[ lumea, propovedui\ Evangheliia latoat[ zidirea =i cela ce va créde =i s[ va boteza, s[ va sp[si; iarcel ce nu va créde, s[ va os`ndi“.

Iat[ dar[ c[ f[r[ de credin\[ nu iaste cu putin\[ s[ ne m`ntuim=i s[ =ti\ c[ l[ca=ul ei iaste inima omului =i via\a ei, faptele célebune, dup[ cum zice apostolul Iacov: „C[ precum trupul omuluiiaste mort f[r’de suflet, a=a =i credin\a iaste moart[, f[r’de faptebune“. +i nimeni s[ nu socoteasc[ ]n mintea lui cum c[ cu cre-din\[ singur[ s[ va m`ntui, de nu va face =i fapte bune, c[ vagre=i. +i iat[ c[ v-am spus, cu pu\ine cuvinte, putéria credin\ii.Auzi\ =i al n[dejdii.

N[déjdia iaste o ]ndr[zneal[ adev[rat[ c[tr[ Dumnezeu, dat[]n inima omului din dumnezeiasa str[lucire, ca s[ nu dezn[d[j-duiasc[ niciodat[ de darul lui Dumnezeu, ci s[ fie ]ncredin\atcum c[ va lua, prin poc[in\[, ert[ciune p[catelor =i verice alt[cérere, sau trec[toare, sau vécinic[. +i s[ ]ncredin\eaz[ =i s[ ade-vereaz[ n[diajdia aceasta ]n inima omului ]nt`i cu ajutoriul =i cudarul lui Hristos, c[ el iaste toat[ n[déjdia noastr[, dup[ cumzice apostolul Pavel c[tr[ corinthéni: „Dup[ porunca lui Dum-nezeu, m`ntuitoriului nostru =i domnul Iisus Hristos, al n[dejdiinoastre, c[ printr-]nsul luom toate“, precum ]nsu= Hristos ]nva\[=i zice: „+i c`te ve\ cére ]ntru numele mieu, aceasta voiu face, cas[ se m[reasc[ P[rintele ]ntru Fiiul“. +i ]n darul acesta a lui Hris-tos, toat[ n[déjdia noastr[ s[ ]ntemeiaz[.

Iat[ c[ a\i ]n\eles putérea n[dejdii; s[ v[ spuiu acum =i adragostii.

Dragostea ]nc[ iaste, dup[ cum zice fericitul Pavel, mai maredec`t credin\a =i dec`t n[déjdia, temeiul =i v`rful tuturor

51Didahii

bun[t[\ilor, caré uné=te pre mul\i ]ntru una =i face cale c[tr[Dumnezeu tuturor celora ce o iubesc; caré dragoste singur Hris-tos o adevereaz[ la 22 de capete ale lui Mathei, zic`nd c[: „}ntruacéle 2 porunci, a iubi ne=tine pre Dumnezeu =i pre aproapeles[u razim[ toat[ légia =i prorocii“.

A\i ]n\eles =i putérea dragostii; s[ spuiu acum =i a smereniei.Smereniia ]nc[ iaste sf`r=itul, leg[tura =i pecétea tuturor bun[t[-\ilor, c[ci c[ de ar face ne=tine toate bun[t[\ile lumii =i smerenies[ nu aib[, toate-s pierdute, toate-s stricate, toate-s de nimica =iosteneala lor iaste ]n de=[rt, pentru c[ci smereniia iaste maic[tuturor bun[t[\ilor. +i precum maica pune mult[ nevoin\[ dinfireasca dragoste ce are de hr[né=te pre copiii s[i, ca s[-i creasc[=i-i feré=te de toate ca s[ nu li se ]nt`mple vreo primejdie =i-i vapiiarde, a=a =i smereniia hr[nia=te bun[t[\ile de cresc =i le feré=tede toate primejdiile, ca s[ nu piar[. Pentru c[ci p[catul cel dint`i=i mai mare dec`t toate p[catele iaste m`ndriia, caré o au iz-vodit =i au n[scut singur satana, carele era ]nger =i s[ numiiaLuceaf[r, pentru multa lumin[ ce avea; care m`ndrie l-au surpat=i l-au pogor`t, cu toat[ ceata lui, ]ntru céle mai de jos pr[p[stiiale iadului. +i dintr-at`ta lumin[ ce avea s-au f[cut dec`t toatenegré\ele =i dec`t toate ]ntunérecile mai negru =i mai ]ntunecat=i iaste s[ se os`ndeasc[ ]n véci nesf`r=it pentru c[ci nu aret[m[duial[, nici vindecare rana lui, c[ fiind duh, nu are poc[in\[.

+i cu acest p[cat al m`ndriei, pentru multa lui zavistie, au]n=[lat =i pe tic[losul Adam, de l-au surpat din cinstea lui =i l-auadus la moarte =i l-au pogor`t =i pre d`nsul ]n iad. +i precump[catul m`ndriei au avut putére de au pogor`t pre Luceaf[r,p`n[ la céle mai de jos pr[p[stii ale iadului, a=a =i bun[tateasmereniei are mai mult[ putére dec`t m`ndriia; c[ au f[cut presingur Dumnezeu, carele iaste f[c[toriul Luceaf[rului =i s-au ple-cat at`ta, c`t au l[sat ceriurile =i toat[ slava =i lauda ce avea detoate puterile cere=ti, de s-au pogor`t pre p[m`nt, =i s-au f[cutom =i s-au smerit p`n[ la moarte, dup[ cum zice fericitul Pavel,

52 Antim Ivireanul

moarte de cruce; =i s-au pogor`t =i p`n[ la iad de au scos preAdam, cu tot neamul lui =i l-au suit ]mpreun[ cu d`nsul la ceriu,unde au fost =i mai ]nainte. Iar[ Luceaf[rul n-au putut s[ se maisue, c[ci ]l at`rn[ p[catul ]n jos.

C[ p[catul s[ asam`n[ pietrii =i-i caut[ s[ mearg[ la maica ei,]n p[m`nt, de unde =i iaste. Iar bun[tatea s[ aseam`n[ focului =iiaste s[ mearg[ sus, ]n v[zduh, unde-i iaste matca, c[ Dumnezeuiaste foc mistuitoriu =i par[ de foc sup\ire, precum l-au v[zutprorocul Ilie. +i precum un om are ]n casa lui aur, argint, scule =ialte haine =i c`nd iase din cas[ pune lac[t =i ]ncue, pentru ca s[nu mearg[ vreun ho\ s[ i le fure, s[ se p[gubeasc[, a=a =i smere-niia ]ncue, ca un lac[t, toate bun[t[\ile, ca s[ nu mearg[ ho\ulcel de ob=te, diavolul, s[ le fure =i s[ va p[gubi de osteneala ce-auf[cut.

+i iat[ c[, dup[ putin\[, cu scurte vorbe v-am spus putérea =ilucrarea acelor 4 bun[t[\, carele trebuia=te, cu to\ii c`\ le-a\auzit, s[ le ]nsemna\ ]n inima voastr[ =i s[ le p[zi\ =i, dup[ pu-tin\[, s[ le =i face\; =i atunce ve\ fi ferici\ dup[ cum zice Hristos:„Ferici\ cei ce aud cuv`ntul lui Dumnezeu =i-l p[zesc pre d`nsul“.

Pre acéste 4 bun[t[\ ce-am zis mai sus =i v-am spus a fie=tec[riiaputérea =i lucrarea, ca pre o piatr[ ]n patru fé\e, caré nu s[poate mi=ca =-au zidit to\ sfin\ii =i to\ drep\ii, ca ni=te ]n\elep\i,casa bun[t[\ilor sale, =i, dup[ cuv`ntul Evangheliei: „S[ pogor]ploae =i venir[ r`urile =i suflar[ v`nturile =i lovir[ casa acéia =inu c[zu, c[ era ]ntemeiat[ pre piatr[“, care piatr[ iaste Hristos,dup[ cum zice fericitul Pavel, dintru care ]n\elep\i =i sfin\i =idrep\i iaste unul =i acest fericit =i de-a pururea pomenit, mareleNicolae, arhiereul Mirelor Lichiei, f[c[toriul de minuni, a c[ruiapomenire s[v`r=im ast[zi, ]ntru acest sf`nt l[ca=; carele st[ dea-supra muntelui beséricii ca o cetate p[zit[ de Dumnezeu =i ]nt[rit[de toate patru p[r\ile cu 4 tunuri duhovnice=ti: cu credin\a, cun[déjdia, cu dragostia =i cu smereniia. +i cu tunul credin\iigoné=te departe pre vr[jma=ii beséricii, pe eretici; cu tunul

53Didahii

n[dejdii aduce pre cei dezn[d[jdui\ c[tr[ Dumnezeu; cu tunuldragostei ajut[ celor s[raci =i lipsi\; cu tunul smereniei sue pecei p[c[to=i la ceriu.

St[ nemi=cat ]n muntele credin\ii =i al n[dejdii =i nu s[ poateascunde; st[ ]ntemeiat ]n muntele dragostei =i al smereniei =i nus[ poate pitula. S[ véde de departe, c[ iaste la loc ]nalt; lumineaz[ca o f[clie aprins[ ]n casa Domnului, ]n cur\ile Dumnezeului nos-tru. Faptele lui céle bune str[lucesc tuturor celor din cas[, nusunt ascunse sub obroc; lumineaz[ ]n toat[ lumea, ca luminasoarelui, minunile lui. Cunoscute-s de to\ facerile lui de bine =imilosteniile, primite-s de to\ bl`ndé\ele lui =i s[ bucur[ to\ depomenirea lui, dup[ cum zice Solomon: „L[ud`ndu-se dreptul,s[ veselesc noroadele“. }l m[rturisesc pre d`nsul adev[rul lucru-rilor, cum c[ iaste ]ndrept[toriul credin\ii =i chipul bl`nde\ii =idascalul ]nfr`n[rii, precum ]l c`nt[ besérica =i pentru acéia auagonisit prin smerenie céle ]nalte =i prin s[r[cie céle bogate.Acesta au urmat dascalului =i ]nv[\[toriului s[u Hristos, p[storiu-lui celui bun =i adev[rat, care =-au pus sufletul pentru oi. Acestaau p[zit porunca lui Dumnezeu des[v`r=it =i l-au iubit =i pred`nsul =i pre aproapele s[u, ca ]nsu= pre sine.

}l dovedé=te ajutoriul ce au f[cut din destul de mul\i galbenicelor 3 fecioare, carele sta ]n cump[n[ s[-= piarz[ fecioriia lor;c[ ]n\eleg`nd sf`ntul cum c[ acel tic[los de tat[ al fételor, pen-tru ca s[ goneasc[ s[r[ciia din casa lui, au socotit s[ chiiame ]ncasa lui, pe Afrodita, adec[ curviia =i pentru ca s[ c`=tige pu\inaur =i argint, ca s[ se poat[ chivernisi, au vrut s[ v`nz[ fecioriiafételor lui. +i oft`nd cu amar din mijlocul inimii lui =i pl`ng`ndcu lacrimi fierbin\i zicea: 3 fecioare, carele s[ v[d ca 3 bun[t[\iale raiului, vor s[ se schimbe =i s[ se prefac[ spre 3 r[ut[\ aleiadului =i pentru pu\in c`=tig vor s[ piarz[ o avu\ie caré iastemai cinstit[ dec`t toate avu\iile ce sunt ascunse supt mun\i, saudec`t toate c`te ocolé=te toat[ lumea; =i acea frumosé\e lumi-nat[ ca a soarelui iaste s[-= piarz[ lumina =i podoaba =i s[ sefac[ scaun, sau s[ zic mai chiar cuib ]ntuneca\ilor draci.

54 Antim Ivireanul

Deci acéstia ce am zis mai sus, ]n\eleg`ndu-le sf`ntul, au zis]n sine: ba, diavole, nu voiu l[sa s[ se lipseasc[ ceriul de stélefrumoase ca acéstia, nu voiu s[ c`=tige iadul suflete at`t de cu-rate =i flori a=a de frumoase. Eu, o, dragoste mincinoas[, voius[-\ sf[r`m s[ge\ile, carele f[r[ de ran[ omor; eu, Luceaf[rule,voiu s[-\ sparg toate mrejile =i-\ voiu piiarde tot vicle=ugul.

A=a au vorbit sf`ntul, apoi, pe urm[, dup[ ce au ascuns soareletoate razele lui =i s-au stins de tot lumina zilei ]ntre ]ntunéreculnop\ii =i c`nd ceriul, de osteneal[, au fost ]nchis spre somn to\ochii lui, at`ta c`t nici luna nu priveghiia, nici una din stélelecéle mai mici avea de=chise t`mplele lor céle de argint, atunceca c`nd ar fi fost nu f[c[tor de bine, ci ca un ho\, alearg[ cumare grab[ la acea s[rac[ de cas[ =i arunc`nd ]nl[untru, nu zicodat[, sau de doao ori, ci de trei ori, mul\i galbeni, au gonit cuaceasta s[r[ciia =i tot r[ul =i tot cugetul necuvios =i au m`ntuitfecioria celor 3 fecioare din cursele diavolului.

Auzit-a\ fapta sf`ntului? Priceputa-\ fierbin\eala inimii lui sprea face bine? }n\eles-a\ putéria dragostei c[tr[ aproapele? Afle-s[=i acum vreunul, au din cei boga\, au din cei s[raci, dup[ ce vacunoa=te lipsa =i s[r[ciia fratelui s[u, cre=tinului, carele iasteaproapele s[u, s[-i fac[ ajutor la nevoia lui, cu dragoste curat[ =if[r’de f[\[rie, de nu va avea putére cu bani sau cu altceva=, m[carcu un sfat bun, sau cu un cuv`nt de m`ng`iare =i nu numai eu, cito\ cre=tinii cei ce s[ tem de Dumnezeu, ]l vor \inea ]ntocma cusf`ntul Nicolae =i cu al\i sfin\i, c[ at`ta iaste Dumnezeu demul\emit =i priimitor, cu mult[ dragoste de cel pu\in a aceluia ceo va face cu credin\[ =i cu dragoste, ca =i de cel mult a aceluia cepoate face.

+i putem lua pild[ de pe cei doi filéri ai v[duvei, c[ au fostpriimi\ foarte de Hristos =i de pe plata celor ce au lucrat ]n vie laceasul al II, c[ li-au pl[tit ca =i celor din ceasul cel dint`i. C[ deam face cu acest mijloc bine vecinilor no=tri, cum au f[cut sfin\ii=i cum ne ]nva\[ sfintele Scripturi sau mai v`rtos s[ zic, cum ne

55Didahii

]nva\[ singur Hristos, carele iaste ]nceputul =i sf`r=itul tuturor,oare ce bine socoti\ c[ am avea? Oare ce spor ni-ar da Dumne-zeu ]n toate? C[ zice prorocul David: „Voia celor ce s[ tem ded`nsul va face =i rug[ciunea lor va asculta“. Oare n-am fi =i noidrep\i, n-am fi =i noi sfin\i? C[ a=a ne poruncé=te Hristos: „Face\i-v[sfin\i, c[ eu sf`nt sunt“.

Cu fapte bune s[ face omul l[udat =i sf`nt, iar[ nu cu fapteréle. Nici nume vestit va putea s[ lase ne=tine, dup[ moarte, cur[ut[\. Iar[ noi acum, de facem vreodat[ cuiva vreun bine sauvreo ]ndem`n[, c`t de pu\in, o facem mai mult cu f[\[rie, pen-tru ca s[ ne laude oamenii =i de nu s[ va supune ]ntru toate,dup[ pohta noastr[, vom s[-i scoatem binele acela pe nas,]mput`ndu-i totdeauna =i blestem`ndu-l, ]i zicem s[-l os`ndeasc[binele ce i-am f[cut =i ne l[ud[m c[tr[ unii =i c[tr[ al\ii.

Dar[ dasc[lul nostru Hristos nu ne ]nva\[ a=a, ci zice: c`ndfacem milostenie sau alt bine, s[ nu =tie st`nga ce face dreapta.Deci, cine va vrea s[ ispr[veasc[ des[v`r=it =i precum s[ cadeacéste ce zic, aib[ ]n loc de p[m`nt dragostea, c[ acolea s[ va]nr[d[cina credin\a, ca un copac =i-= va da roada sa la vrémeasa, dup[ cum zice David: c[ to\ copacii =i toate erburile, r[zim`nd]n p[m`nt cresc =i s[ m[resc =i-= dau roada, iar deaca nu razim[]n p[m`nt s[ usuc[ =i pier. A=a =i credin\a, r[zim`nd ]n dragostecré=te =i s[ m[ré=te =i face toate rodurile bun[t[\ilor, c[cip[m`ntul credin\ii iaste dragostea.

La céle zéce porunci ce-au dat Dumnezeu lui <Moisi> ]nmuntele Sinaii, porunca cea dint`i =i mai mare iaste pentru dra-goste; c[ n-au zis s[ crezi ]n domnul Dumnezeul t[u, ci „s[ iube=tipre domnul Dumnezeul t[u, din tot sufletul t[u =i din tot cugetult[u =i din toat[ v`rtutea ta =i pre aproapele t[u ca ]nsu\ pre tine“.

+i oare pentru ce au zis „S[ iube=ti pre aproapele t[u, ca]nsu\ pre tine?“ Pentru doao lucruri: una, pentru ca s[ ar[\ dra-gostea care au ar[tat =i arat[ totdeauna Dumnezeu c[tr[ tine =ialta pentru c[ci fie=tecare om s[ iubé=te pre sine mai v`rtos

56 Antim Ivireanul

dec`t toate lucrurile =i-= pohté=te cinstea =i binele; =i pentru acéiaau zis s[ iubeasc[ cu acest mijloc pre aproapele s[u. C[ s[ fereasc[Dumnezeu, c`nd \i s[ va aprinde casa, sau c`nd te vor n[p[diniscai ho\, vecinul t[u cel de aproape va s[ vie s[-\ ajute, iar nufrate-t[u sau altcineva din ruda ta, c[ aceia sunt departe; c[ celce iubé=te cu dreptate, acela =i créde. C[ zice sf`ntul Ioann Bo-goslovul: „De va zice cineva c[ iubé=te pre Dumnezeu =i prefratele lui ]l ura=te, mincinos iaste; c[ cel ce nu iubé=te pre fratelelui, c[ l-au v[zut (=i-l véde totdeauna), dar[ pre Dumnezeu, c[nu l-au v[zut, cum ]l va putea iubi?“ Pentru aceasta =i domnulHristos au zis c[tr[ ucenicii lui: „De pe aceasta vor cunoa=te to\ic[-mi sunte\ ucenici, de ve\ avea dragoste ]ntre voi“.

Dar[ acum, tu, tic[loase oame, te nume=ti cre=tin =i ucenic luiHristos? Dar[ unde iaste dragostea ce ai c[tr[ fratele t[u? Ce felde ascultare faci dascalului =i ]nv[\[toriului t[u? }ncailea zi c[nu e=ti cre=tin, c[-\ faci mai mult[ os`nd[. Nu te n[d[jdui c[numai cu numele ce ai, de te nume=ti cre=tin, c[ te vei m`ntui,c[ zice Hristos: „Nu cei ce-m zic mie Doamne, Doamne, vor ]ntra]ntru ]mp[r[\iia ceriului, ci cei ce fac voia mea“. Voia lui Hristosnu iaste alta, f[r’numai dragostea; =i cel ce are dragoste c[tr[aproapele s[u =i-i pohté=te binele, acela face toate poruncile luiDumnezeu, c[ cel ce r[m`ne ]n dragoste, r[m`ne ]n Dumnezeu=i Dumnezeu ]ntr-]nsul, dup[ cum zice Ioann.

Iar[ acum cre=tinii no=tri at`ta stau ]mpotriva lui Dumnezeu,c`t ]l fac =i mincinos =i sf`nta Scriptur[ zic c[ sunt basne =i afl[riomene=ti. +i zic: dar[ cum voiu s[ iubesc pre vecinul mieu, c[-miaste vr[jma=? De vréme ce zici c[-\ iaste vr[jma=, nu te numicre=tin; ce zi c[ e=ti un p[g`n =i un om f[rdelége =i f[r’ de obraz.C[ st[p`nu-t[u Hristos ]\ poruncé=te s[ iube=ti pre vr[jma=ii t[i=i s[ le faci bine =i tu ]i stai ]mpotriv[ =i nu vei s[-l ascul\i. Dar[nu-\ iai seama c[ tu e=ti om =i m`ine, poim`ine vei s[ mori =i vas[ te m[n`nce p[m`ntul =i viermii. +i de s[ va ]nt`mpla s[-\ stea]mpotriv[ sluga ta, sau argatul t[u, nu te m`nii pre d`nsul =i-l

57Didahii

ba\? Dar[ Hristos, c[ iaste dumnezeul cel adev[rat =i va s[ ju-dece toat[ lumea, pentru neascultarea ce-i faci, oare socote=ti c[nu te va pedepsi =i te va bate cu os`nda ]n véci? Iar[ dar[ c[ nu-\iaste vr[jma=, vr[jma=ul t[u, ci mai v`rtos priiaten, c[ te duce labine, deaca vei face cum te ]nva\[ Hristos; iar[ de nu vei facea=a, ]\ e=ti tu ]nsu\ vr[jma= =i pierz[tor sufletului t[u. C[ de ar fiascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit la at`ta os`nd[neamul omenesc; =i noi acum, de am asculta pe Hristos, n-am fi]ntr-at`tea sc`rbe =i nevoi.

Pavel apostolul zice la 13 capete c[tr[ corinthéni: „De voiugr[i, cu limbile oamenilor =i cu ale ]ngerilor =i dragoste s[ nuaibu, f[cutu-m-am ca o aram[ r[sun[toare, sau ca o tob[ b[c[ind;=i de voiu avea prorocie =i voiu =ti tainele toate =i toat[ ]n\elégerea=i de voiu avea toat[ credin\a c`t m[gurile a le muta, iar[ dra-goste s[ nu aibu, nimic nu sunt. +i de voiu da toat[ avérea mea=i de-m voiu da trupul mieu s[-l arz =i dragoste s[ nu aibu, nimicnu folosesc.“

Auzit-ai ce zice? Dar[ tu, c[ci ur[=ti pre fratele t[u at`ta c`tnici ]n ochi nu vei s[-l vezi, ci-i por\i pizm[ =i-l zavistue=ti pre launii =i pre la al\ii, ca s[-i faci pagub[ =i s[-l supui, s[-l s[r[ce=ti,tu, adev[rat nu e=ti cre=tin, nici om pe p[m`nt, ce e=ti singurSatana, carele au p`r`t pre Dumnezeu la Adam. +i care preotiaste acela de te ispoveduia=te =i te las[ pre tine, cela ce p`r[=tide te cumineci? Acela, adev[rat, nu iaste preot, ci iaste singurIuda =i v`nz[tor lui Hristos =i nu i s[ va erta nici popei, niciaceluia, m[car de ar face c`te alte bun[t[\. C[ zice Hristos: „Mil[pohtesc, iar[ nu j[rtv[“.

Pentru aceasta dar[, iubi\ii miei ]ntru Hristos fra\ =i blagoslovi\icre=tini, c`\ v-a\ adunat ast[zi ca s[ pr[znui\i =i s[ v[ bucura\ depomenirea sf`ntului, trebue, dup[ c`t va fi putin\a a fie=tec[riia,lu`nd pild[ de pe faptele sf`ntului, s[ ne as[m`n[m lui =i s[iubim ]nt`i pre Dumnezeu, dup[ cum iaste scris la porunca ceadint`i =i pe aproapele nostru; s[ iubim pre vr[jma=ii no=tri =i s[

58 Antim Ivireanul

le facem bine. S[ cinstim pre p[rin\ii no=tri, at`ta pre cei ce ne-au n[scut, c`t =i pre cei suflete=ti, carii sunt cuvio=ii c[lug[ri =icucernicii preo\. S[ ne ferim, din c`t ne va fi putin\a, de curvie,de be\ie, de zavistii, de v`nz[ri, de apuc[ri, de n[p[=ti =i de altemulte ca acéstia c[, sunt afl[ri ale ]ncep[toriului de r[ut[\ alediavolului, pentru ca s[ ne despar\[ de Hristos, Domnul nostru,=i s[-= bat[ joc de noi, dup[ pohta lui. +i deaca vom p[zi acéstiac`te am zis, atunce vom fi cre=tini buni =i adev[ra\ ucenici aadev[ratului Hristos Dumnezeu =i f[r’ de nici o ]ndoial[ s[ avemn[déjde bun[ c[ aici, ]ntru aceast[ lume vom petréce viia\[ pa-cinic[ =i f[r’ de turburare, iar[ ]n cea viitoare ne vom bucura =ine vom veseli ]mpreun[ cu sf`ntul Nicolae =i cu to\i sfin\ii, ]ntru]mp[r[\ia ceriului, caré cu to\ii s[ o dob`ndim, prin darul dom-nului nostru Iisus Hristos, a c[rui mil[ rug[m s[ fie pururea cuvoi. Amin.

LUNA LUI IUNIE, 29 DE ZILE.CAZANIE LA SFIN|II APOSTOLI PETRU +I PAVEL

At`ta sunt de mari vredniciile ale sl[vi\ilor apostoli Petru =iPavel, carii s[ pr[znuesc ast[zi, c`t nu iaste cu putin\[ limbaomeneasc[ a le gr[i.

At`ta sunt de multe ]nv[\[turile lor céle vrédnice de minunec`t ]ntrec la num[r n[sipul m[rii =i stélele ceriului. At`ta sunt deminunate vitejiile lor, c`t nu e s[ o priceap[ toat[ limba p[m`n-teasc[ =i s[ nu s[ minunéze toat[ mintea omeneasc[. At`ta suntde sl[vite faptele lor, c`t cov`r=esc tot cuv`ntul =i fac f[r’de graiutoat[ mintea spre lauda lor =i spre cinstea pomenirii lor.

Deci nu m[ pricep ce voiu s[ fac ast[zi, pentru ca s[ ]mpli-nesc lauda pr[znuirii lor. S[ vorbesc? Dar[ ce cuv`nt vrédnic vaputea s[ aduc[ mintea mea cea proast[ =i ne=tiin\a ]nv[\[turiiméle, ca s[ poat[ m[ri, dup[ cum s[ cade vredniciilor lor céle

59Didahii

mari? S[ tac iar? M[ tem c[ m[ voiu os`ndi, ca un nemul\emitor=i ca acela ce ascunde facerile céle mari de bine, carele ei auar[tat ]n politiia cea cre=tineasc[, ]n besérica cea pravoslavnic[=i peste tot p[m`ntul ce iaste supt soare lumin`nd limbile céle]ntunecate, pov[\uind la credin\a cea adev[rat[ oile céle r[t[cite=i ad[og`nd mul\ime de credincio= ]n besérica lui Hristos.

+i pentru ca s[ biruesc, drept acéia, nepriceperea min\ii méle]l voiu asem`na cu cei doi lumin[tori mari, adec[ cu soarele =icu luna =i a=a apropiindu-m[ pu\intel de minunatele lor fapte,cu asem`narea acelor lumina\ lumin[tor, voiu da ]ndr[zneal[neputin\ii méle, spre a face lauda lor, fugind cu aceasta ]mpre-un[ =i de semnul nemul\umirii.

La capul cel dint`i al Facerii spune Moisi cum c[ Dumnezeuau f[cut doi lumin[tori mari: unul mai mare =i altul mai mic; =ipre cel mai mare, adec pre soare, ]ntru st[p`nirea zilii, iar precel mai mic, adec[ pre lun[, ]ntru st[p`nirea nop\ii. +i pre ace=tea,i-au f[cut pentru ]nt[rirea trebuincioasei chivernisiri a toat[ lu-mea. +i iar[=i acesta= Dumnezeu, f[c`ndu-se om, au pus al\i doilumin[tori, pentru ]nt[rirea =i ]ntemeiarea beséricii: pre cel maimare, adec[ pre Petru, pentru ca s[ fie ]ntru st[p`nirea zilii adumnezee=tii cuno=tin\e ]ntru jidovime; iar[ pre cel mai mic,adec[ pre Pavel, ]ntru st[p`nirea ]ntunecatei nop\i a ]nchin[riide idoli, la limbi, pentru ca s[ r[sipeasc[ cu str[lucirea minu-nilor =i cu lumina ]nv[\[turii norii cei ]ntuneca\ ai ]n=[l[ciunii.

+i, pentru ca s[ ]ncépem de la lumin[toriul cel mare, de lasoare, zicem cum c[ iaste soarele v`rf celoralalte stéle =i lecov`r=a=te cu lumina pe toate =i de la r[s[rit p`n’la apus, totp[m`ntul =i toate unghiurile lui lumineaz[, ]nc[lzia=te, ]ngra=[=i r[vars[ pretutindenea razele lui. Cine nu va m[rturisi cum c[vredniciile acéstia s[ cuvin lui Petru, de vréme ce el au fost v`rfcétei apostole=ti =i mai ]nt`i ]n r`nduiala ucenicilor =i au ]ntinspururea, ca alt soare, de tain[, peste tot p[m`ntul razele daru-rilor =i a facerilor de bine? Au ]ncungiurat toat[ Iudea, Antiohia,

60 Antim Ivireanul

Pontul, Galatiia, Cappadochiia, Assia =i Vithania, gonind cu lu-mina dumnezee=tilor cuvinte, ]ntunérecul necrédin\ei, d`nddaruri de t[m[duiri la toat[ neputin\a =i vindec`nd pre cei cer[u s[ chinuia de viclénii draci. +i mai v`rtos c[ numai singur[umbra acestui soare at`ta era la to\ f[c[toare de bine, precums[ véde la Faptele apostolilor, la 5 capete: „C`t =i la uli\[ scoteapre cei bolnavi =i-i punea ]n a=ternuturi =i ]n paturi ca, viindPetru, m[car umbra lui s[ umbréze pre fie=tecare dintru d`n=ii“.

C[ldura soarelui are lucrare fireasc[ a d[rui copacilor, erbu-rilor, pietrilor scumpe =i plodurilor p[m`ntului vie\uitoare, ume-joas[ =i ]ngr[=[toare putére spre cre=tere. A=ijderea, =i c[lduracea vie\uitoare a soarelui celui de tain[ a lui Petru, asémenea aust[tu ace=tii puteri; c[ raza cea mai mic[ ce-au trimis la cela ceau fost din p`ntecele maicii lui olog, carele st[tea ]naintea u=iibeséricii ce s[ chiema Frumoas[, ]ndat[ l-au t[m[duit, pentru c[zic`ndu-i de grab[: „Caut[ la noi“, ]ndat[= i s-au ]nt[rit talpele =igleznele.

Cu aceast[ putére vie\uitoare a lui Petru s-au r[dicat s[n[tosdin pat =i oarecare om, anume Enea, carele z[cea de 8 ani,sl[b[nog. Cu aceasta =i la Iopi, lucru de minune la to\i, au ]nviiatpre Tavitha, ce murise.

Are soarele =i alt[ a sa lucrare, c[ tréce prin cr[p[turile u=ilor=i prin g[urile p[re\ilor =i céle mai din l[untru ale caselor leiscodé=te =i le lumineaz[. +i de la Petru n-au fost lipsit[ aceast[putére, de vréme ce, dup[ cum zice Ieremia la 17 capete: „Ad`nc[iaste inima dec`t toate =i om iaste =i cine-l va cunoa=te, pre el“.}ns[ aceasta o au iscoditu-o =i au atins cu razele lui, precum s[véde adev[rat la Anania =i la Samfira, a c[rora mincinosul cugetcu moarte f[r’ de véste i-au certat.

Au iscodit céle ascunse ale inimii lui Simon vr[jitoriul =i audescoperit vicle=ugul cel ascuns al inimii sale, pentru care lucru]n fa\[ l-au ]nfruntat zic`nd: „C[ ]ntru am[r[ciunea fierii =i ]ntruleg[tura nedrept[\ii te v[z c[ e=ti; poc[ia=te-te, drept acéia, de

61Didahii

r[utatea aceasta =i te roag[ lui Dumnezeu, ca doar[ \i s-ar erta\ie cugetul inimii tale“.

S-au aflat ]ntin[ciuni la soarele cel sim\itor, prin mijloculochianurilor, de astronomii ce=ti de pe urm[, lucru necunoscutde cei vechi =i cu totul neadev[rat. Deci, s[ m[rturisim =i noicum c[ s-au aflat oarecare ]ntin[ciuni =i la soarele nostru cel detain[, la Petru. +i oare nu era mare ]ntin[ciune, c`nd ]n curteaarhierului s-au lep[dat de 3 ori de ]nv[\[toriul s[u? Nu era mare]ntin[ciune c`nd ]n gr[din[, fugind, au l[sat singur pre dulceleIisus? Aceste ]ns[ ]ntin[turi, cu lacr[mile ce v[rsa adéseori, din-tru ad`ncul inimii, le-au sp[lat =i au r[mas cu totul curat, at`tac`t s-au ar[tat ca alt soare, lumin`nd ]n casa celui ]nalt.

Zice de aceasta =i cel cu Gura de Aur, Ioann, la t`lcul Psalo-mului 48, cum c[ mul\i ]mp[ra\ au r[dicat cet[\ =i au f[cut zidiriminunate =i puindu-= numele s-au dus, iar[ nimic nu s-au folosit,ce au ]ncetat =i uit[rii s-au dat pomenirea lor. Iar[ p[scariul Petrunici unele de acéstia f[c`nd, lumineaz[ mai mult dec`t soarele =idup[ moarte.

S[ trécem, acum de la lumin[toriul cel mare la cel mai mic,de la soare la lun[, de la vasul luminat la vasul cel ales, de laPetru la Pavel.

Multe feliuri de vrednicii, st[p`niri =i puteri dau filosofii s[aib[ luna. +i ]nt`i zic cum c[ luna iaste podoaba nop\ii, as[m`-n[toare soarelui =i st[p`n[ m[rii: acéste ]ns[ vrednicii cu drep-tate s[ cuvin vasului celui ales =i cu cale iaste s[ se numeasc[podoaba nop\ii, de vréme ce s-au trimis de la Dumnezeu, pentruca s[ luminéze limbile dintru ]ntunérecul slujirii de idoli, pre-cum o au zis mai nainte Isaia: „Te-am dat spre lumin[ limbilor,s[ fii spre m`ntuire p`n[ la marginile p[m`ntului“.

Noapte ]ntunecat[ au fost atunce ]n toat[ lumea, c`nd argin-tul =i aurul, pietrile =i lémnele s[ slujiia ca ni=te dumnezei =iomul s[ ab[tea cu toate puterile sufletului spre acéia ce iubiiaLu\ifer =i dracii, carii ca ni=te na=teri ale iadului =i ca ni=te fii ai

62 Antim Ivireanul

]n=i= r[ut[\ii, alta nu pohtiia, alta nu iubiia, f[r’ numai r[utatea,p[g`niia, r[sf[t[ciunile trupului, neru=inarea obiciaiurilor, uita-rea des[v`r=it a celor sfinte, apuc[rile de la streini, iubirile deargint =i trufiile; c`nd s[ c[lca pravilele lui Dumnezeu =i s[ huliiaacélia ale firii, c`nd era lipsi\ oamenii de suflet, sufletul lui Dum-nezeu =i Dumnezeu de slujba =i ]nchin[ciunea ce i s[ cuveniia.

Deci pentru ca s[ goneasc[ aceast[ noapte ]ntunecat[ =i pen-tru ca s[ luminéze o ]ntunecare ]mpu\it[ ca aceasta, au ales Dum-nezeu pre Pavel, ca lumin`nd ca alt[ lun[ luminat[ ]n lume, s[r[sipeasc[ ]ntunérecul ]nchin[ciunei de idoli =i pentru ca s[ ade-veréze acéia ce zice: „Norodul carele =edea ]ntru ]ntunérec auv[zut lumin[ mare“.

S[ cuvine lui Pavel =i a dooa st[p`nire a lumii, c[ci iasteasem[n[toriu soarelui, pentru c[ci Pavel s-au ar[tat ]ntru toatedes[v`r=it, as[m`n[toriu lui Petru. Deci cu cuviin\[ iaste =i putems[ zicem acel cuv`nt al Isaiei: „+i va fi lumina lunii ca luminasoarelui“. +i cine nu va m[rturisi cum c[ Pavel s-au ar[tatas[m`n[tor lui Petru? Smerit era Petru, de vréme ce dup[ aceaminunat[ v`n[torie a pe=tilor au zis lui Iisus: „E=i de la mine, c[om p[c[tos sunt, Doamne“. Iar[ mai smerit la sp[larea picioare-lor, c`nd au r[spuns des[v`r=it au zis: „Nu-mi vei sp[la picioa-rele ]n véci“. +i ]nc[= mai smerit s-au aflat la moarte, vr`nd ca s[moar[ pre cruce cu capul ]n jos.

+i Pavel nu s-au asem`nat lui Petru cu smereniia, chiem`ndu-sepre sine mai mic dec`t apostolii =i cum c[ nu iaste vrédnic a s[numi apostol? +i s[ m[rturisiia pre sine ]ntì =i mai mare p[c[tos(zic`nd): „Hristos Iisus au venit ]n lume s[ m`ntuiasc[ prep[c[to=, carele cel dintì sunt eu“.

R[bd[toriu era Petru, r[bd[tor =i Pavel. Am`ndoi cu bucurieau r[bdat lan\urile, b[t[ile, ]nchisorile, goanele =i bucur`ndu-s[mergea de spre fa\a adun[rii, c[ci pentru numele lui Iisus s[]nvrednicir[ a s[ necinsti; au pl`ns cu amar Petru gre=ala lui. +iPavel, c`te lacrimi n-au v[rsat c[ci, prin ne=tiin\[, ]ntì era hu-

63Didahii

litoriu =i gonaci =i oc[r`toriu beséricii lui Dumnezeu. Mare nevoeau fost lui Petru c`nd, ]ntreb`ndu-se de 3 ori: „Petre, iube=ti-m[“, cu totul ]ntrist`ndu-se au r[spuns: „Doamne, tu =tii c[ teiubesc“. +i Pavel, at`ta era de fierbinte ]n dragostea lui Hristos,c`t verice feliu de munc[, toate zidirile céle v[zute =i nev[zute,nicidecum, ]ntru nimica, nu le-au socotit (zic`nd): „Cine ne vadesp[r\i pre noi de dragostea lui Hristos? Necazul, au sup[rarea,au gonirea, au foametea, au gol[tatea, au primejdiia, au sabiia?Pentru c[ adeverit sunt c[ nici moartea, nici via\a, nici ]ngerii,nici ]ncep[toriile, nici puterile, nici alt[ oarecare zidire va puteapre noi s[ ne usibeasc[ de dragostea lui Dumnezeu.“

Cu umbra lui Petru s[ t[m[duia mul\ime de bolnavi =i nupu\ini din cei ce era chinui\i de duhurile céle necurate; =im[hr[mile =i =terg[torile lui Pavel goniia toat[ boala =i duhurilecéle vicléne de la trupurile bolnavilor. Au r[dicat Petru pre celce era olog din p`ntecele m`ne-sa, l`ng[ u=a beséricii. Aséme-nea au f[cut =i Pavel ]n Listra. Au ]nviiat Petru pre Tavitha, moart[fiind =i Pavel au ]nviiat pre Eftih, t`n[rul carele c[zuse din atreia stra=in[. Asémenea au fost am`ndoi ]ntru osteneli, ]ntrunecazuri, pentru Hristos, ]n r`vn[ pentru m`ntuirea sufletelor,]n minuni, ]n moarte =i la ]ngrop[ciuni, pentru c[ci am`ndoi ]nRoma, m[rturisind, s-au ]ngropat.

Vredniciia cea dup[ urm[ a lunii iaste s[ st[p`neasc[ marea,care lucru s[ cuvine =i lui Pavel, pentru c[ci de 3 ori s-au sf[r`matcorabiia cu el; o noapte =i o zi ]ntru ad`ncul (m[rii) au f[cut =ide s-au =i biruit de cumplitele valurile m[rii, iar[ purureanev[t[mat s-au aflat ]ntr-acea ]nec[tur[.

}ntre célélalte idiomata adec[ als[uiri ce are luna are =i aceasta:c`nd iaste plin[ s[ scoal[ asupr[-i c`inii, ca ni=te vr[jma=, culupt[ =i nu ]nceteaz[ a o l[tra, neput`nd suferi lumina ei; =i cuacéstia toate, ia fiind curat[ =i nevinovat[, lumineaz[ =i c[l[toré=tec[l[toriia ei, f[r’ de z[ticneal[.

C`\ c`ini s[lbateci s-au sculat, turbat, asupra lui Pavel, l[tr`nd.

64 Antim Ivireanul

Au l[trat asupra lui Pavel tot Efesul, pentru c[ci ]nv[\a de fa\[cum c[ acei (idoli) ce s[ fac de mìni, nu-s dumnezei. Au l[tratasupr[-i la Iconiia, c`nd s-au pornit limbile =i jidovii s[ ucig[ cupietri pre Pavel. Fost-au l[trat de Elima vr[jitoriul, carele dinstr[lucirile lunii noastre, cei de tain[, lui Pavel, au r[mas orb.Fost-au l[trat, la cea mai de pe urm[, de c`\va jidovi carii, s-aublestemat ei singuri pre sine, nici s[ m[n`nce, nici s[ bea, p`n[nu vor ucide pre Pavel.

}ns[ cu acéste goane, sc`rbe =i nevoi, f[r’ de fric[ au urmatcalea lui, strig`nd ne]ncetat: „Cine ne va desp[r\i de dragostealui Hristos? Las[, s[ se m`nie jidovii, s[ se scoale tiranii, s[ latrecìnii cei s[lbateci; eu calea voiu s[v`r=i, credin\a voiu p[zi.“Cine dar[ s[ nu m[rturiseasc[ cum c[ Pavel au str[lucit ]ntrelimbi, ca luna plin[ ]n zilele ei?

F[r’ de prepus iaste, drept acéia c[ Petru au st[tut ]n be-séric[, ca alt lumin[tor mare, pentru c[ci s-au ar[tat ca soarelelumin`nd peste besérica celui ]nalt. Iar[ Pavel au fost st[tutlumin[toriu mai mic, ]ns[ as[m`n[tor soarelui, cu lumina custr[lucirea, cu bun[t[\ile, cu vredniciia =i cu slava.

Acum voiu ]ntoarce cuv`ntul mieu c[tr[ tine, \ar[ cre=tin[, =idinpreun[ cu tine m[ voiu bucura, pentru c[ci ai ]n loc deacoper[m`nt pre verhovnicii apostoli Petru =i Pavel =i ai tip[rit,]n corona ta, chipul crucii, pentru ca s[ n[d[jdue=ti a lua road[de bun[ vie\uire din lemnul vie\ii. Nu s-au ]ntors corbul, odinioar[,]n chivotul lui Noe, pentru c[ci au a=teptat s[ ]ntre mai cu mult[norocire, aicea, ]n tine =i pentru ca s[ aduc[ ve=tile lini=tei, nucu frunz[ de maslin, ci cu ramura crucii ]n gur[; s-au ]ntorspas[rea ]n bra\ele tale, cinstit[ \ar[ =i s[ laud[ cu pohval[ ]ntresoare =i ]ntre lun[. Soarele de-a dreapta =i luna de-a st`nga suntsl[vi\ii apostoli Petru =i Pavel =i ]nchipuia=te semnul cum c[ ceice sunt ]ntì cu =[dérea apostoli au purtare de grije pentru folo-sul norodului t[u, adec[ celor drep\i =i celor p[c[to=; celor drep\i,ce sunt de-a dreapta, pentru c[ci soarele lumineaz[ zioa, c[ iaste

65Didahii

=i semnul darului =i celor p[c[to=i ce sunt de-a st`nga, pentruc[ci luna lumineaz[ noaptea, c[ iaste semnul p[catului.

S[lteaz[, drept acéia, cu glas de bucurie =i te veséle=te, pen-tru c[ci ai ajut[tori ca ace=tea =i folositori mari =i biruitori fierbin\ica ace=tea.

Voi iar[, o dascali mari ai lumii, v[z`nd userdiia norodului cest[ ]mprejur =i toat[ cre=tineasca politiia aceasta, spre lauda,spre cinstea =i spre pr[znuirea voastr[, nu ne lipsi\i de c[lduroasavoastr[ folosin\[ =i de putérnicul vostru acoperem`nt, ci c[uta\din ceriu, ca ni=te lumin[tori mari t[riei cei de sus, spre noi carii=[dem ]ntru ]ntunérecul =i umbra mor\ii. M`ng`ia\i-ne spre noi,tic[lo=ii, cei ce =edem ]n valea pl`ngerii; mijloci\ pentru noroduldomnului, pentru pravoslavnica beséric[, pentru preo\iia ]mp[r[-teasc[ =i mai ales v[ ruga\ lui Iisus celui r[stignit, a c[ruia Evan-gheliia cu at`tea ostenéle =i trude, goane =i munci, ]nchisori =ib[t[i, crucea =i moartea ]n toat[ lumea o a\ propoveduit.

S[ p[zeasc[ ]n ani mul\i, ]ntru luminatul lui scaun, pre cucér-necul rug[toriu, pre pr[znuitoriul numelui vostru, pre cinstito-riul pomenirei voastre, pre cre=tinul nostru domn, ca ]ntrucre=tineasca ]ntemeiare a ]n[l\imei sale s[ fim =i noi, cu to\ii, culini=te sufleteasc[ =i trupeasc[, mai presus de toat[ ispita celorace stau ]mpotriva cre=tin[t[\ii, s[ propoveduim ]n mul\i ani nu-mele vostru, s[ pr[znuim stradaniia voastr[, s[ s[rb[m luminatcu cuviin\[ sl[vita voastr[ pomenire. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA BOGOIAVLENIE

Luminat =i cinstit au fost praznicul ce au trecut, al na=teriidomnului Hristos, blagoslovi\ilor cre=tini, iar[ mai luminat =i maicinstit iaste acest de ast[zi, c[ci acolo au ar[tat steaoa pe Hris-tos, cum c[ s-au n[scut, iar aici m[rturisé=te tat[l din ceriu precel ce s[ boteaz[, zic`nd: „Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit ]ntru


66 Antim Ivireanul

carele bine am voit“. Acolo vr[jitorii cu darurile lor i s-au ]nchi-nat, ca unui Dumnezeu =i ]mp[rat, iar aici ]ngeri cere=ti, ca unuiDumnezeu adev[rat =i om des[v`r=it ]i slujesc. Acolo era ca unprunc mic, ]nf[=at =i pus ]n iasle, iar aici ca un Dumnezeudes[v`r=it =i om des[v`r=it s[ boteaz[ ]n apa Iordanului, pentruca s[ spéle tot neamul omenesc din spurc[ciunea p[catului celuistr[mo=esc. Acolo ]ngerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie, iar[aicea ]ngerul =i ]nainte merg[toriul Ioann sluja=te taina.

Deci dar[ dec`t sunt lucrurile praznicului de ast[zi mai lumi-nate, cu at`ta sunt =i mai mari dec`t ale praznicului ce au trecut.Pentru aceasta dar[, de vréme ce s[ boteaz[ Hristos, s[ nebotez[m =i noi, nu c[ doar[ c[ nu suntem boteza\ cu sf`ntulbotez, adec[ cu ap[ =i cu duh, ci pentru c[ci am ]ntinat cu p[catelenoastre sf`ntul botez. Trebue s[ ne sp[l[m cu lacr[mile poc[in\ii,ca s[ ne facem cura\, dup[ cum zice prorocul Isaia: „L[s`ndvicle=ugurile dintru inimile voastre =i faptele céle réle, de careles[ bucur[ vr[jma=ul nostru diavolul“ =i s[ ne ]mbr[c[m cu noulAdam, cu domnul nostru Iisus Hristos, dup[ cum zice fericitulPavel, pentru ca s[ ne putem sui =i noi la ceriu cura\i =i lumina\,ca =i Hristos =i c`\ am priimit propoveduirea lui, de am =i gre=it,s[ alerg[m c[ ne va priimi Hristos, ca un bun =i iubitoriu.

Boteaz[-se Hristos, ca s[ sfin\easc[ apele. Boteaz[-se Hristos,ca s[ ne arate taina. M`na prorocului sluja=te, ca s[ botéze m`naTat[lui, adec[ pre Fiiul =i cuv`ntu lui Dumnezeu. Om sluja=te =iom s[ boteaz[; ]nsu=i Ioann, ca un rob sluja=te =i Hristos ca unom s[ boteaz[.

Pentru aceasta dar[ =i noi, ca ni=te robi adev[ra\i =i ]n\elep\i,s[ slujim taina cu inim[ curat[, dup[ cum zice prorocul David.Minte bun[ =i credincioas[ s[ avem, ca s[ pricépem taina drept;=i cine iaste credincios =i drept, s[ alérge ca s[ auz[ ce zice David:„Veni\ c[tr[ d`nsul (adec[ c[tr[ Domnul) =i v[ lumina\i =i fé\elevoastre nu s[ vor ru=ina“, ca s[ se albeasc[ p[catele noastre caz[pada, dupre cum zice Isaia. +i cine iaste credincios =i tem[tor

67Didahii

de Dumnezeu, s[ m[reasc[ =i s[ laude taina, c[ m[rire ca aceas-ta priimé=te Dumnezeu ca o t[m`e cu bun[ mireazm[, iar cineiaste p[g`n =i ispititor de tainele noastre s[ lipseasc[ din be-séric[ =i s[ se dep[rtéze, pentru ca s[ nu vie urgiia lui Dumnezeuasupr[-i =i s[ va b`ntui; c[ =i Moisi, c`nd s-au suit ]n munteleSinaii, ca s[ priimeasc[ tabelele legii ce i-au dat Dumnezeu, a=aau poruncit ca s[ nu s[ apropie de muntele acela nice o hiar[sau vreun dobitoc, iar de s[ va apropiia, s[ fie ucis cu pietri demul\imea jidovilor.

Asémenea iaste =i acuma. Taina avem de s[rb[m =i pr[znuim=i vom s[ ne suim sus nu cu trupul, sau ]n munte ca Moisi, ci cumintea, la mari =i la ]nalte g`nduri; ci numai c`\ sunt credincio=s[ se apropie cu mintea ca s[ priceap[ taina pr[znicului de ast[zi.

Dup[ na=terea domnului Hristos, r[m`ind batjocorit =i am[gitIrod ]mp[ratul de vr[jitori, s-au m`niiat foarte =i au trimis laVithleem =i ]n toate hotar[le lui de au junghiat 14 mii de coconimici c`te de 2 ani =i mai jos, ]ntre care coconi era =i cinstitulIoan, prunc mic ]n bra\ele maic[-sa Elisaftei. +i, vr`nd ca s[-ljunghie =i pre el, s-au desf[cut muntele din voia lui Dumnezeu =iau trecut de céia parte maic[-sa cu d`nsul. +i ]ngerul Domnuluil-au luat de l-au dus ]n pustie =i-l hr[niia acolo, p`n[ au venit ]nv`rst[ de s-au f[cut de 33 de ani =i 3 luni, a c[ruia hran[ eravl[starile copacilor =i miiare s[lbatec[.

+i au venit cuv`ntu Domnului de i-au zis s[ lase pustiia =i s[mearg[ ]n p[r\ile Iudeii s[ propoveduiasc[ noroadelor poc[in\[.+i acolo mergea mul\imea jidovimei de-= m[rturisiia p[catelelor =i s[ boteza de el ]n apa Iordanului =i-l ]ntrebar[ pre el zic`nd:„Au doar[ e=ti tu prorocul? Iar el au zis: nu sunt“, nu c[ doar[nu era el proroc, ci nu l-au ]ntrebat de iaste proroc, ci numai deiaste el prorocul acela de carele au zis Moisi c[: „Proroc va r[dicanoao domnul Dumnezeul nostru dintru fra\ii no=tri“, adec[ iastes[ vie un proroc mare din neamul jidovesc =i socotiia jidovii cumc[ iaste Ioann prorocul acela =i pentru acéia ]l ]ntreba. Iar el le-au

68 Antim Ivireanul

r[spuns =i le-au zis: „Nu sunt eu acela, ci iaste s[ vie dup[ mine,a c[ruia nu sunt eu vrédnic s[-i dezleg curélele ]nc[l\[mintelorlui“, adec[ nu pociu pricépe cum s-au n[scut. Adev[rat, mai preurm[ s-au n[scut dec`t mine ca un om, iar[ ca un Dumnezeu ceiaste mai nainte dec`t mine s-au n[scut, ]n anii dumnezeirii. „+ieu v[ botez pre voi numai cu ap[, iar el v[ va boteza cu duhsf`nt =i cu foc. }n m`na lui iaste lopata =i v`ntur[ pleav[ dingr`u“; adec[ iaste cunosc[toriu de inimi ca un Dumnezeu =icunoa=te pre cei p[c[to= =i pre cei drep\i. Deci pre cei p[c[to=i ]ios`ndé=te ]n focul cel de véci, iar pre cei drep\i ]i adun[ la]mp[r[\ia ceriului.

+i vorbind Ioann cu mul\imea jidovilor zise iar[: „Nu sunt eucel ce socoti\, ci iat[ c[ vine“. +i a=a vorbind cu noroadele sosi =iHristos s[ se botéze. Iar[ Ioan, deaca l-au v[zut zise c[tr[ jidovi:„Iat[ mielul lui Dumnezeu, carele r[dic[ p[catul lumii. Acestaiaste Fiul lui Dumnezeu celui adev[rat ce v[ spuneam.“ Atunceau mers Hristos la Ioann =i i-au zis: „Vino de m[ boteaz[, c[cipentru aceasta am venit“. Iar[ Ioann i-au zis: „Mie trebue s[ m[botez de tine, sau s[ m[rturisesc alt botez pentru numele t[u =itu vei s[ te botez eu? Apa Iordanului, v[z`ndu-te, au fugit defrica ta ]napoi, dar[ eu cum voiu cuteza s[ te botez, de vréme ceMoisi, v[z[toriul de Dumnezeu =i marele proroc, nu ]ndr[zniias[ vaz[ fa\a ta, dar[ eu cum voiu s[ m[ ating de sf`ntul t[ucré=tet, cu m`ini p[c[toase? Iarba p[m`ntului sunt, dar cum m[voiu apropiia de focul cel nesuferit? Tu m[ sfin\é=te, Doamne, tum[ boteaz[, st[p`ne, tu m[ cur[\é=te de tina p[catului, m`ntui-toriule, c[ eu nu cutez, nici sunt vrédnic s[ te botez.“

Zise Hristos: „Ioanne, las[ cuvintele acéstia acuma, c[ nu iastevréme de a ]nmul\i vorba; vrémea purt[rii de grij[ iaste. Pentruaceasta m-am f[cut om, pentru aceasta m-am ]mbr[cat ]n trup,pentru aceasta m-am ar[tat s[rac =i m-am ar[tat smerit, pentruca s[ ]mplinesc toat[ dreptatea. Ci vino, de m[ boteaz[, ca s[ se]mplineasc[ purtarea mea de grij[ =i toat[ plec[ciunea mea.“

69Didahii

Atunce au apucat cinstitul Ioan =i l-au botezat =i s-au pogor`tDuhul Sf`nt ]n chipul porunbului pre capul lui Hristos =i glas dinceriu s-au auzit zic`nd cum c[: „Acesta iaste fiiul mieu cel iubit,cu carele am purtat de grij[ pentru m`ntuirea omeneasc[“. +iatunce au ie=it Hristos din rù, botezat.

+i cum c[ s-au botezat Hristos, a=a ne ]nva\[ dumnezee=tiievangheli=ti; iar ]nc[= avem la praznicul de ast[zi c`teva]ntreb[ciuni, carele sunt trebuincioase a le =ti. +i ]ntì iaste: pen-tru ce Hristos, fiind f[r’de p[cate, s-au botezat? A dooa: pentruce s-au botezat ]n apa Iordanului =i nu ]ntr-alt rù? A treia: pen-tru ce s-au pogor`t Duhul Sf`nt pre capul lui Hristos =i pentru ce]n chipul porunbului? A patra: c`te botezuri sunt? A cincea: pen-tru ce iaste botezul de ap[ =i de duh?

Acéste 5 ]ntreb[ciuni avem ast[zi foarte de folos a le =ti; maisunt =i altele, ci noi le l[s[m pentru lungimea vorbei =i vom zicenumai pentru acéstia, foarte pre scurt. Deci, c`\ v-a\ adunat ast[zila sf`nta beséric[, pentru ca s[ pr[znui\ praznicul, de=chide\i-v[ochii, nu numai ai trupului, ce =i ai sufletului, pentru ca s[ pricépe\ce vom s[ zicem, c[ nu sunt lucruri lume=ti, ce iaste tain[ mare=i ]nfrico=at[, caré s-au f[cut pentru m`ntuirea omeneasc[.

}ntreb[ciunea dintì iaste: pentru ce Hristos, fiind f[r[ dep[cate, s-au botezat? Zicem c[ botezul iaste m`ntuirea p[cateloromului =i cur[\enie de p[catul cel str[mo=esc, iar[ Hristos fiindf[r’de p[cate, dup[ cum zice prorocul Isaia: „C[ p[cat n-au f[cut,nici vicle=ug ]n gura lui nu s-au aflat“, pentru ce, dar[, s-au bote-zat? Zicem la aceasta cum c[ sunt 4 stihii, dintre carele s-auf[cut omul =i toat[ lumea =i iar ]ntru acélea stihii, va s[ se topeasc[omul, p`n[ la a dooa venire a domnului Hristos, dintru careleiar[ va s[ se ]nchiiage.

Deci stihiia cea dintì =i mai de treab[ iaste v`ntul, c[ f[r[ der[suflare nu poate tr[i omul nici un ceas. A dooa stihie =i mai]nalt[ iaste focul, nu numai acest ce vedem cu ochii =i ne slujimcu d`nsul, ce =i focul cel din v[zduh. A treia stihie iaste apa =i a

70 Antim Ivireanul

patra stihie iaste p[m`ntul. Deci ]ntr-acéste 4 stihii iaste omulf[cut =i, pentru c[ci sunt alc[tuirile trupului omenesc, era cucale s[ se sfin\easc[ cu pogor`rea Domnului. Deci v`ntul, =i foculs-au sfin\it cu pogor`rea cuv`ntului lui Dumnezeu, iar p[m`ntuls-au sfin\it c`nd au n[scut trupé=te ]n pe=ter[. +i s[ c[dea s[ sesfin\easc[ =i apa, de vréme ce iaste din céle 4 stihii =i ]ntr-altchip nu s[ putea s[ se sfin\easc[, de nu s-ar fi botezat Domnul,trupé=te, ]n Iordan, ar[t`ndu-se mai v`rtos =i taina cea mai marea credin\ei noastre; =i alta, pentru ca s[ sf[r`me capetele =[rpi-lor, adec[ a dracilor ce era ]n ap[, dup[ cum zice David: „Tu aizdrobit capetele b[laurilor ]n ap[“.

A dooa ]ntreb[ciune era: pentru ce s-au botezat Hristos ]nIordan =i nu ]ntr-alt rù? Zicem =i la aceasta c[ fiind rùl acelasfin\it de c`t alte rùri, pentru minunile ce s-au f[cut ]ntr-]nsul,au mers =i Hristos iar[ la acela, care minuni sunt acéstia: ]ntì,c`nd au trecut Iisus Naviin cu tot norodul jidovesc prin mijloculapei =i nu s-au udat nimeni, pentru c[ ]ntrase 12 preo\ de \ineachivotul pre spatele lor =i apa s[ dedése ]napoi din porunca dum-nezeiasc[, p`n[ au trecut tot norodul. A dooa minune, c`nd aulovit prorocul Ilie cu cojocul s[u apa =i s-au desf[cut, de au trecutel, cu ucenicul s[u, ca pre uscat. A treia minune, c`nd s-au sc[ldatde 7 ori Neeman boiariul, sfétnicul ]mp[ratului de la Siriia, dup[cuv`ntul prorocului Elisei =i s-au t[m[duit de bubele ce avea. Apatra minune pe vrémea prorocului Elisei, merg`nd ni=te oamenis[ tae lémne de cas[ pre l`ng[ \[rmurile Iordanului, fiind =i pro-rocul ]mpreun[ cu d`n=ii, au c[zut toporul unuia din coad[ =i s-au]necat ]n ap[; iar Elisei, lu`nd coada toporului =i merg`nd la\[rmurile apei, ]ntinse coada spre ap[ =i zise: „Arat[, Doamne,minune“ =i ]ndat[ s[ri toporul din ap[ =i s[ puse ]n coad[, careminune ]nchipuia=te sf`ntul botez, dup[ cum scrie sf`ntul IoannDamaschin la un tropar al canonului de la ]n[l\area cinstitei cruci,la a patra peasn[. Deci, pentru acéste minuni s-au botezat =iHristos ]ntr-acel rù.

71Didahii

A treia ]ntreb[ciune iaste: pentru ce s-au pogor`t Duhul Sf`nt=i zicem: c`nd s[ boteza Hristos s-au de=chis ceriurile =i aum[rturisit Tat[l pre Fiiul, zic`nd: „Acesta iaste Fiiul mieu celiubit, ]ntru carele bine am voit“? Deci de vreme ce au m[rturisitTat[l, socotiia jidovii c[ pentru Ioann s-au f[cut glasul acela,pentru c[-l =tiia ca pre un proroc =i fiiu de proroc =i sf`nt =ipentru ca s[ nu zic[ norodul cum c[ lui Ioann ]i zice „fiiu iubit“,pentru acéasta s-au pogor`t Duhul Sf`nt pre capul lui Hristos,de l-au ar[tat =i l-au m[rturisit Tat[l de sus.

Iar pentru ce s-au ar[tat Duhul Sf`nt ]n chipul porunbului, s[v[ spuiu o istorie din Tistamentul cel vechiu, m[car c[ o =ti\i maito\. C`nd au f[cut Dumnezeu potopul =i au ]necat tot p[m`ntulpentru p[catele omene=ti =i au =ters tot faptul dupe fa\a p[m`n-tului, din om p`n[ ]n dobitoc, s-au m`ntuit numai Noe, cu toat[casa lui, ]n corabiia ce f[cuse din porunc[ dumnezeiasc[. +i]mpreun[ cu d`nsul era =i din dobitoacele p[m`ntului =i dinpas[rile ceriului, dup[ cum scrie mai pre larg la cartea Facerii.Iar[ dup[ ce au ]ncetat apa potopului, au trimis Noe din corabiepre corbul, s[ vaz[, ostoitu-s-au apa potopului, au ba. Iar elmerg`nd =i afl`nd st`rvurile, s-au a=[zat pre iale =i nu s-au mai]ntors ]napoi s[ dea véste. +i v[z`nd Noe z[bava corbului autrimis pre porumb; iar el fiind pas[re curat[, n-au vrut s[ =az[pre tin[, ce au luat o ramur[ cu frunz[ de maslin ]n gur[ =i o audus ]n corabie =i a=a au cunoscut Noe cum c[ s-au ostoit apapotopului.

Deci pentru acéia s-au ar[tat =i Duh Sf`nt ]n chip de porunbpre capul lui Hristos, ar[t`nd c[ s-au ostoit potopul p[cateloromene=ti; =i alta, c[ porunbul iaste ]ntreg, adec[ f[r’de r[utate,dup[ cum zice Hristos la sf`nta Evanghelie: „Face\i-v[ ]n\elep\ica =[rpii =i ]ntregi ca porunbii“.

A patra ]ntreb[ciune iaste cum c[ am zis: c`te botezuri sunt?+i zicem c[ sunt 8, precum scrie =i sf`ntul Ioan Damaschin la a 4carte a Bogosloviei lui: botezul dint`i iaste al potopului, spre

72 Antim Ivireanul

t[iarea p[catului. Al doilea botez iaste al lui Moisi, c`nd au trecutpre jidovi prin Marea Ro=ie. Al treilea botez iaste al legii, c[ des[ spurca cineva p`n[ nu-= sp[la cu ap[ trupul =i hainele, nuintra ]n tab[r[. Al patrulea botez iaste al lui Ioann, ]ns[ sprepoc[in\[ numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu careleni-am botezat =i noi, cre=tinii. Al =aselea botez iaste al poc[in\ei=i al lacr[milor, cu carele cur[\im botezul cel dint`i ce am ]nti-nat. Al =aptelea botez iaste al muceniei, carele iaste =i mai bun =imai cinstit, c[ nu s[ téme s[ se mai spurce cu p[cate botezulacesta, carele s-au ar[tat ]nt`i Hristos, c[ =-au v[rsat preacinstit=i scump s`ngele s[u pre cruce =i to\i mucenicii cu acest botez s-aubotezat =i s-au ]nvrednicit ]mp[r[\iei ceriului. Al optulea botez,cel mai de pre urm[, iaste al focului celui nestins, ce va s[ mun-ceasc[ pre cei p[c[to=, dup[ cum zice la un tropar al canonuluide ast[zi la a 6 peasn[: „Cu focul cel de pe urm[ boteaz[ Hristospre cei potrivnici =i ne]n\eleg[tori de dumnezeirea lui“.

A cincea ]ntreb[ciune iaste: botezul pentru ce iaste de ap[ =ide duh? +i zicem c[ fiind omu ]ndoit, adec[ cu trup =i cu suflet =ifiind trupul sim\itoriu trebuia=te, c`nd ]l ]ntin[m, s[-l sp[l[m cuap[, c[ apa ]nc[ iaste sim\itoare. Iar[ sufletul fiind f[r’de ma-terie, Duhul Sf`nt ]l cur[\[ =i-l lumineaz[ =i-l m`ntuia=te de p[cate.

Acéste ]ntreb[ciuni avem la praznicul de ast[zi, precum le-a\i=i auzit. Deci pentru aceasta trebuia=te, blagoslovi\ilor cre=tini,c`t ne-am botezat ]n numele sfintei =i cinstite troi\e, s[ ne ferimde toate lucrurile =i faptele dr[ce=ti, ca s[ nu ne ]ntin[m sf`ntulbotez cu p[catele, nici s[ c[lc[m f[g[duin\ele ce ni-am f[g[duitlui Hristos. +i pentru ca s[ priimeasc[ Dumnezeu praznicile =is[rb[torile noastre, trebue s[ p[zim, dup[ c`t ni-ar fi putin\a,poruncile lui =i s[ purt[m grij[ pentru m`ntuirea noastr[ =i pen-tru ]mp[r[\iia ceriului, c[ci acolo ne iaste l[ca=ul, dup[ cum zicefericitul Pavel: „Petrécerea noastr[ ]n ceriuri iaste“. S[ nu nelunec[m cu firea spre lucrurile céle de=arte ale lumii, pentru c[sunt toate trec[toare =i mincinoase. S[ ne ferim de ucideri, de

73Didahii

curvii =i de preacurvii, de be\ii =i de apuc[ri. S[ nu \inem pizm[unul altuia, nici s[ ne vindem cu p`ra, unul pre altul, cu cruziede inim[ =i cu nemilostivniciia, pentru ca s[ ne p[gubim =i s[ nes[r[cim unul pre altul, dupre cum vedem totdeauna c[ fac mul\i,netem`ndu-s[ nici de Dumnezeu, nici de p[cat, nici ]= aduc amintede moarte sau de os`nd[; s[ numesc numai cu numele cre=tini,iar cu inima sunt departe de Dumnezeu, dup[ cum zice Isaia =ifaptele lor nu sunt p[g`ne=ti, ci mai v`rtos voiu zice c[ suntdr[ce=ti, c[ numai diavolul nu pohté=te binele omului, pentru c[iaste vr[jma= =i mincinos din ceput, dup[ cum zice Hristos.

S[ nu ne trufim ]ntru inimile noastre, veri pentru ce bine amface, c[ ne vom piiarde plata ostenélii =i ]n scurt s[ ne ferim detoate lucrurile céle réle =i necuvioase, carele ne vat[m[ la suflet=i s[ bucur[ vr[jma=ul nostru diiavolul de iale, ci numai s[ poh-tim pururea s[ facem fapte bune =i pl[cute lui Dumnezeu, pen-tru c[ r[m`n f[r’de moarte =i vom lua plat[ la ceriuri pentru iale.

S[ alerg[m la sfintele besérici, de nu ]n toate zilele, pentrumulte neputin\e =i nevoi ale noastre ce ne vin totdeauna dinvalurile lumii, m[car duminecile =i s[rb[torile; c[ci c[ pentruaceasta s-au r`nduit acéste sfinte zile: una pentru ca s[ ne odih-nim =i noi =i dobitoacele noastre de trudele =i de ostenélele cefacem peste toat[ s[pt[m`na; a dooa, pentru ca s[ mul\emim =is[ d[m laud[ lui Dumnezeu, pentru multele =i nespusele facerilede bine ce au ar[tat c[tr[ noi =i ne arat[ totdeauna =i ne \ine =ine chivernisé=te ca un milostiv; a treia, s[ auzim c`nt[rile =islujbele célia ce s[ fac pentru folosul cel sufletesc. C[ precum nupoate tr[i trupul omului f[r’de hran[ sim\itoare, a=a nici sufletulnu poate tr[i f[r[ hrana cea duhovniceasc[, care iaste cuv`ntullui Dumnezeu, dup[ cum zice Hristos la Evanghelie: „Nu numaicu p`ine va tr[i omul, ci cu tot cuv`ntul carele iaste din gura luiDumnezeu“. Iar nu s[ mérgem pe la hore =i pe la jocuri =i pe lac`rciume, dupre cum ne iaste obiciaiul, c[ ]n loc de a ne folosi,ne p[gubim =i suflété=te =i trupé=te. Iar de ne trebuie s[ ne

74 Antim Ivireanul

adun[m pre la hore, ca s[ privim, mai bun[ hor[ dec`t aceasta abeséricii =i mai frumoas[ priveal[ =i mai cuvioas[ adunare nusocotesc nici cunosc a fi alta dec`t aceasta. C[ vedem cu ochii,afar[ din mul\imea oamenilor ce s-au adunat, pre domnul nos-tru Iisus Hristos, ca un ]mp[rat vécinic =i pre cinstit[ maic[-sa,pre sfin\ii ]ngeri, pre apostoli, pre mucenici =i pre to\ sfin\ii. Iarcu urechile auzim faptele =i lucrurile céle minunate ce au f[cutpre p[m`nt =i ne bucur[m =i sufleté=te =i trupé=te, c[ nu p[gubimnimic, ci mai v`rtos c`=tig[m sfin\enie =i mil[ de la Dumnezeu.

+i c`nd e=im la beséric[, s[ nu e=im de=[r\i, ci s[ facem cumface ariciul c[, dup[ ce mérge la vie, ]nt`i s[ satur[ el de struguri=i apoi scutur[ vi\a de cad broboanele jos =i s[ t[v[lé=te pred`nsele de s[ ]nfig ]n ghimpii lui =i duce =i puilor. A=a s[ ducem=i noi, fie=tecine, pre la casele noastre, copiilor =i celor ce n-aumers la beséric[, din cuvintele ce am auzi din sf`nta Evanghelie=i dintr-alte c[r\i, ca s[-i hr[nim =i pre d`n=ii cu hrana cea su-fleteasc[. +i dup[ acéia s[ ne p[zim mintea de cugetele célevicléne =i trupurile noastre s[ le ferim de toate spurc[ciunile. S[avem dragoste c[tr[ to\i, s[ facem milostenie la s[raci, s[ iubimpre cei streini, s[ c[ut[m pre cei bolnavi =i pre cei din chisori s[-icercet[m. S[ facem bine vr[jma=ilor no=tri, dup[ cum ne ]nva\[Hristos. S[ avem r[bdare la nevoi =i la sc`rbe, s[ ne supunemcelor mai mari, domnilor =i st[p`nilor no=tri. S[ ascult[m =i s[cinstim pre p[rin\ii no=tri. S[ ne cucerim cu cuviin\[ duhovni-cilor no=tri =i preo\ilor =i c[lug[rilor, c[ a=a place lui Dumnezeu.

+i acéstia toate p[zindu-le =i f[c`ndu-le, s[ avem n[déjdebun[ =i f[r’de ]ndoial[ c[tr[ Dumnezeu c[ aici, ]ntru aceast[via\[, vom petrece via\[ bun[ =i f[r’de ]ntristare, iar ]n cea vii-toare ne va ]nvrednici =i ne va pune ]n num[rul celor drép\i, cas[ ne bucur[m ]n veci nesf`r=i\i ]ntru acea fericire, l[ud`nd =ibinecuv`nt`nd numele Tat[lui =i al Fiiului =i al Sf`ntului Duh, ac[ruia iaste m[rirea =i \inéria ]n véci. Amin.

75Didahii

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA PREOBRAJENIIA DOMNULUINOSTRU IISUS HRISTOS

„Luat-au Iisus pre Petru =i pre Ioann =i pre Iacov, fratele lui =ii-au suit pre d`n=ii ]ntr-un munte ]nalt deosebi =i s-au schimbat]naintea lor. +i au str[lucit fa\a lui ca soarele, iar hainele lui s[f[cur[ albe ca lumina.“

De vréme ce soarele cest sim\itoriu, c`nd r[sare =i s[ ]nal\[de pre p[m`nt s[ face pricin[ =i mijlocitor a multor bun[t[\i, c[]ntinz`ndu-= razele lumineaz[ p[m`ntul =i marea, goné=te =ir[sipé=te toat[ cea\a =i negura, ]nc[lze=te =i hr[né=te toate nea-murile dobitoacelor, =i, ]n scurt s[ zic, toate le ]nsuflé\e=te =i le]nviaz[ =i pre toate ]mpreun[ le bucur[ =i le veselé=te, dar[ cuc`t mai v`rtos soarele cel de g`nd al drept[\ii, Fiiul =i cuv`ntullui Dumnezeu Tat[l, domnul nostru Iisus Hristos (pentru carelezice prorocul Malahie la 4 capete: „V[ r[s[ri voao, celora ce v[teme\ de numele mieu, soarele drept[\ii“), carele s-au suit =i aur[s[rit ast[zi ]n muntele Thavorului, ]ntinz`nd razele =i str[lucirilem[rire dumnezeirii lui.

N-ar fi dat via\[ mor\ilor, ca lui Moisi, n-ar fi luminat pre vii,ca pre Ilie, n-ar fi gonit prepusul =i cugetul cel potrivnic dinmintea apostolilor, n-ar fi ]nr[d[cinat =i n-ar fi crescut mai mult[credin\[ ]n inima lor, nu le-ar fi dat s[-l cunoasc[ luminat, cumc[ el iaste Mesiia cel adev[rat, Hristos =i cum c[ de voia luimérge spre moarte, neav`nd vin[ de moarte =i s[ cunoasc[ cumc[ numai pre d`nsul s[ cuvine s[-l iubeasc[, iar célialalte toates[ le aib[ ca ni=te gunoae. Drept aceia pohtesc pre ]n\elep\iiavoastr[ s[-mi da\ pu\inic[ ascultare cu dragoste, ca s[ ]n\elége\ide iaste cu cale =i de s[ cuvine s[ avem =i noi dragoste c[tr[Hristos, ca apostolii.

Vedem la al doilea cap a prea]n\eleptului Sirah c[ ]nva\[ precela ce va vrea s[ slujeasc[ lui Dumnezeu, ce i s[ cuvine s[ prii-measc[, zic`nd: „Fiiule, de vei vrea s[ te apropii a sluji domnu-

76 Antim Ivireanul

lui Dumnezeu, g[té=te sufletul t[u spre ispit[“. Pentru acéia, dar[,trebuia=te céla ce sluja=te lui Dumnezeu s[ a=tépte ispitele =ir[zboiul vicleanului diavol, iar s[ nu s[ dezn[d[jduiasc[, ci maiv`rtos atunce s[ a=tépte mai mult ajutor =i mai mult[ putére dela Dumnezeu (numai s[ stea cu credin\[ adev[rat[, cu n[déjdebun[ =i s[ \ie dreptatea =i s[ urméze bun[t[\ile =i faptele célebune), c[ nu-l va l[sa Dumnezeu s[ se ispiteasc[ preste putin\alui, ci f[r[ de z[bav[ ]i va ]nceta sc`rba =i ispita o va goni de lad`nsul, precum o vedem aceasta luminat c[ s-au f[cut la mul\i,]n multe locuri. C[, ]ntì lui Avraam i-au poruncit Dumnezeu s[se sue ]n munte =i ]nsu=, cu mìnile lui s[ junghe =i s[ jertvuiasc[pre unul n[scut, iubit, fiiul s[u, pre Isaac.

Oare n-au fost grea aceast[ cérere, ce au pohtit Dumnezeu dela d`nsul? Oare n-au fost mare =i nesuferit[ durére de inim[aceasta? Iar[ v[z`ndu-i Dumnezeu credin\a =i cum c[ n-au le-nevit, nici au z[bovit a o face aceasta, ]ndat[ i-au r[dicat ]ntris-tarea =i sc`rba, prin mijlocul ]ngerului, zic`ndu-i: „Avraame,Avraame, nu pune m`na ta pre copil“.

+i norodul cel jidovesc c`t necaz petrecea ]n Eghipet, fiindrobi\ ]n mìnile lui faraon; iar pentru ca s[-i m`ntuiasc[ Dumn-ezeu din sc`rbe, c`t[ putére nebiruit[ au ar[tat cu céle 10 rane,prin mijlocul lui Moisi. A=ijderea =i dreptul =i mult p[tima=ulIov, ca ]ntr-o clip[ de ceas au pierdut nu numai mul\imea dobi-toacelor, casele, feciorii, fétele =i toat[ avu\iia ce avea, ci =i tru-pul lui s-au umplut de bube =i de viermi =i z[cea ]ntr-un gunoiu.Iar pentru c[ci au r[bdat ispitele cu mare vitejie de inim[, f[r[de z[bav[ i-au dat Dumnezeu ]ndoit célia ce au pierdut.

}ns[ cu acéste vorbe ce am zis, socoteala noastr[ nu iastealta, f[r’numai ca s[ ar[t[m taina de ast[zi a schimb[rii fé\ii luiHristos, cu carea au dat mare ajutor apostolilor la nevoianecredin\ii, ce era s[ caz[. C[ v[z`nd apostolii pe Hristos ]ntr-at`ta lips[ =i s[r[cie, c`t nici capul nu avea unde s[ =i-l pléce =i]ntr-at`ta smerenie de margine =i ]ntr-at`ta hul[, ce-i f[cea ji-

77Didahii

dovii, s[ turbura ]n cugetul lor, ca ni=te oameni pro=ti ce era; =ipentru acéia au ]nceput a nu-l créde, socotind cum c[ nu va fiacesta Mesiia cel adev[rat =i mai v`rtos c[ peste pu\ine zile eras[ moar[ cu moarte nicinstit[.

Drept acéia, ce alt ar fi trebuit la aceast[ nevoe a necredin\ii,f[r[ numai ajutor de la Fiiul lui Dumnezeu, de la Hristos, carelecu adev[rat le-au dat mare putére =i mare ajutor. C[ i-au suit]ntr-un munte =i s-au schimbat ]naintea lor ar[t`ndu-le luminadumnezeirii lui (pre c`t era cu putin\[ s[ vaz[ cu ochii omene=ti),lumin`nd =i m[rind firea cea omeneasc[ cé era ]mbr[cat, carelumin[ s-au v[rsat =i pe hainele lui, ca s[ dea cu aceasta aposto-lilor o ]ndr[zneal[ =i un ajutor mare =i s[-i adeveréze =i s[-i]ncredin\éze cum c[ acest s[rac =i smerit la védere, carele erahulit pentru multa a lui smerenie, m[car c[ peste pu\ine zile seva da legat ]n m`inile jidovilor s[ se huleasc[, s[ se batjocoreasc[,s[ se scuipe, s[ se bat[ cu palma peste obraz, s[ se munceasc[,s[ se r[neasc[ =i la cea de apoi s[ se =i r[stigneasc[ ca un f[c[toriude réle. Iar s[ nu socoteasc[ c[ iaste numai om singur, ci iaste =iDumnezeu des[v`r=it =i adev[rat =i pentru aceasta s-au schimbat]naintea lor.

La 3 lucruri trebuia mare ajutor apostolilor, ca s[ scape denevoia =i de ispita cea mare a necredin\ii: ]nt`i s[ cuveniia s[creaz[ cum c[ Hristos iaste adev[ratul Mesiia; a dooa, v[z`ndu-lpre cruce, mort, le trebuia ajutor s[ nu-=i piarz[ credin\a, nici s[socoteasc[ cum c[ acesta nu iaste Dumnezeu; a treia, s[ le deapricin[ s[-l iubeasc[ cu dragoste fierbinte. Deci, la acéste c`tetréle s[ véde ast[zi cum c[ au dat Hristos cu schimbarea fe\ii luimare ajutor apostolilor, pentru ca s[-l cunoasc[ c[ el iaste Mesiiacel adev[rat =i pentru acéia le aduce trei marturi, vrédnici decrezut: pre Moisi, pre Ilie =i pre Tat[l lui cel ceresc.“+i iat[ —zice evanghelistul — s[ arat[ lor Moisi =i Ilie, gr[ind cu d`nsulde e=irea lui, carea vrea s[ se plineasc[ ]n Ierusalim.“ +i Tat[l, cuglas ]l m[rturisé=te din nor: „+i iat[ glas din nor zic`nd: acesta

78 Antim Ivireanul

iaste Fiiul meu cel iubit, ]ntru carele bine am vrut, pre acestaasculta\“.

+i pentru ca s[ le ajute apostolior s[ nu ias[ din credin\[,v[z`ndu-l pre cruce, zice mai ]nainte c[ vorbé=te cu Moisi =i cuIlie pentru moartea cea de pe cruce, carea vrea s[ ia, pentru cas[-i fac[ dup[ cum am zis, s[-l iubeasc[ cu dragoste fierbinte =ipentru acéia au descoperit pu\intel slava dumnezeirii lui, cu careaau m[rit firea cea omeneasc[ =i va s[ m[reasc[ =i pre sfin\ii lui,la a dooa venire.

„+i s[ arat[ lor Moisi =i Ilie, gr[ind cu d`nsul.“ Minunat[ vorb[=i alése so\ii are ast[zi Hristos, cu adev[rat =i i s[ cuveniia s[aib[ so\ii ca acéstia, pentru c[ Hristos iaste Mesiia, c[ Moisiiaste f[c[toriu de lége, Ilie iaste proroc mare; Hristos iastem`ntuitoriul lumii, Moisi iaste m`ntuitoriul jidovilor, Ilie va s[fie m`ntuitoriul celor drep\i, mai nainte pu\in de judecat[. Hris-tos iaste d[t[tor de lége, Moisi ]nv[\[tor de lége =i Ilie r`vnitorde lége.

Vede\, dar[, ce so\ii alése are =i cum s[ aseam[n[ ]n oare-carele: Moisi au murit, Ilie n-au murit. +i oare ce poate fi aceas-ta, de s-au ]nso\it Hristos cu un drept din cei mor\i =i cu un dreptdin cei vii? Pentru c[ci la judecata cea viitoare vor s[ se judeceviii =i mor\ii =i vor s[ se veseleasc[ la ]mp[r[\ia ceriului c`\ viivor fi drep\i =i c`\ mor\i vor fi drep\i. +i de vréme ce taina aceas-ta de ast[zi, a schimb[rii lui Hristos ]nchipuia=te =i iaste ca unaravon aceii m[riri ai ]mp[r[\iei ceriului, pentru aceasta au adusla mijloc unul din cei mor\i, pre Moisi =i unul din cei vii, pre Ilie.+i cum c[ vor s[ vie la ]mp[r[\iia ceriului, ]mpreun[, viii =i mor\iini-o adevereaz[ fericitul Pavel, la 15 capete c[tr[ corinthéni,zic`nd: „To\ nu vor adormi, iar to\ ne vom schimba de trupulacest stric[cios =i ne vom face nestric[cio=i“.

„+i s[ arat[ lor Moisi =i Ilie.“ Oare pentru ce? Pentru patrulucruri: una pentu ca s[ scoa\[ de la norod acea socoteal[ minci-noas[, ce avea asupra lui Hristos, c[ unii ]i zicea c[ iaste Ilie, al\ii

79Didahii

]i zicea c[ iaste Ieremia sau, unul din proroci; a dooa, pentru cas[ cunoasc[ jidovii cum c[ Hristos nu iaste ]mpotriva legii luiMoisi =i pentru aceasta st[ cu dragoste de vorbé=te cu singurf[c[toriul legii, cu Moisi =i cu r`vnitorul legii, cu Ilie; a treiapentru ca s[ se arate cum c[ iaste domn =i st[p`nitor, al vie\ii =ial mor\ii =i st[p`né=te pe cei vii =i pe cei mor\i =i, c`nd ]i chiam[,vin, precum adevereaz[ poeticul la un tropar de ast[zi de la aopta peasn[ zic`nd: „Ca celuia ce st[p`ne=ti ceriul =i ]mp[r[\e=tip[m`ntul =i domne=ti céle dedesupt, au st[tut ]naintea ta Hris-toase, de pre p[m`nt apostolii, iar ca de la ceriu ThesviteanulIlie =i Moisi din cei mor\i“; a patra, s[ vaz[ apostolii ]n ce chip aucinstit pre ace=ti 2 proroci, pre Moisi, c[ci avea mare bl`nde\e =ipre Ilie, c[ci avea mare r`vn[ spre credin\[, pentru ca s[ seasemene =i lor, s[ fie bl`nzi =i r`vnitori, acolo unde vor vedea c[iaste ]n nevoe credin\a =i ]nchin[ciunea lui Dumnezeu.

+i pentru acéste 4 pricini, ce am zis, au adus la mijloc preMoisi =i pre Ilie. Iar mai v`rtos s[ zic c[ i-au adus pentru ca s[m[rturiseasc[ apostolilor cum c[ iaste Mesiia, m[car c[ n-ar fitrebuit aceast[ m[rturie s[ o aducem la mijloc fiind m[rturiiatat[lui din ceriu mai vrédnic[ dec`t a prorocilor: „+i iat[ glas dinnor zic`nd: acesta iaste Fiiul mieu cel iubit, ]ntru care bine amvrut; pre acesta asculta\“.

O, ce m[rturie credincioas[ =i adev[rat[ iaste aceasta! O, cebun[tate =i fericire au c`=tigat acei ce au ascultat pre cel m[rturisit=i au urmat lui, dup[ porunca p[rintelui celui ceresc! C[ adev[rat,de s-au =i pedepsit ]ntr-aceast[ lume pu\in, dup[ cum ziceprea]n\eleptul Solomon, iar[ cu mari bun[t[\i =i fericiri s-aud[ruit: „C[ci Dumnezeu i-au ispitit pre d`n=ii =i i-au aflat lui=ivrédnici, ca aurul ]n ulcea i-au l[murit pre ei =i ca o j[rtv[ deardere, ]ntreag[ i-au primit pre ei.“ Pu\in au ostenit, adev[rat,iar[ mare plat[ au luat. }n scurt[ vréme au fost ]n sc`rbe, iar[ ]nvréme nesf`r=it[ s[ vor bucura, c[ nu-s vrédnice patemile vremiide acum c[tr[ m[rirea cea viitoare, dup[ cum zice fericitul Pavel.

80 Antim Ivireanul

+i iat[, glas din nor zic`nd: „Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit,]ntru carele bine am vrut; pre acesta asculta\“. Oare acest cuv`ntce zice tat[l: „Pre acesta asculta\“, numai apostolilor s[ fie zis s[-lasculte, au =i noao? Mie mi se pare s[-l fie zis =i noao s[-l ascult[m,de vréme ce ne \inem cre=tini =i ucenici ai lui Hristos. Acuma,dar[, trebue s[ ]n\elégem ]nt`i lucrarea acestui cuv`nt: „Ascul-ta\“, ce va s[ zic[, apoi célélalte le vom ]n\élege pre lesne. Acest„asculta\“ aici nu s[ ]n\elége cuv`ntul cel gol, ce iase din guraomului =i-l ascult[m cu urechile, c[ci acela nu s[ numé=te ascul-tare, ci auzire, ce s[ ]n\elége sf`r=itul faptului, adec[ ca cum amzice unii slugi: du-te de f[, iat[ ce =i el auzind cuv`ntul s[ su-pune ascult[rii =i merge de face. A=a =i Dumnezeu Tat[l ne zicenoao: „Pre acesta asculta\“, adec[ ca ce ne va porunci Hristos s[facem, s[ ne supunem ascult[rii =i s[ s[v`r=im lucrul dup[ pohtalui, pentru binele nostru.

S[ vedem dar[ acum de \inem porunca lui Dumnezeu =i deascult[m pre Hristos la céle ce ne ]nva\[. Eu socotesc s[ fimdeparte de acea ascultare, c`t e ceriul de p[m`nt; pentru c[ciHristos zice la Ioan ]n 14 capete: „Cela ce are poruncile méle =ile p[ze=te pre iale, acela iaste cela ce m[ iubé=te“.

Acuma dar[, de vom zice c[ iubim pe Hristos, s[ vedem careporunc[ a lui \inem.

Hristos zice: „Sc`rbe ve\ avea ]n lume“. Noi nu pohtim s[avem nici o sc`rb[, iar de =i avem vreo sc`rb[, o avem pentruc[ci nu ni s[ ]mpliné=te pohta, iar nu pentru dragostea lui.

Hristos zice: „Pacea mea o dau voao“, iar noi nu dea Dumne-zeu s[ avem pace ]ntre noi, ce ne turbur[m pururea, pentrufie=tece, ca valurile m[rii c`nd le sufl[ v`ntul.

Hristos zice: „Nu judecare\, ca s[ nu v[ judeca\“, iar noi de-aputéria fi nu iaste nici zi, nici ceas s[ nu judec[m de r[u, nunumai pre cei ce-i =tim ce =i pre cei ce nu-i =tim.

Hristos zice: „Precum pohti\ voi s[ v[ fac[ voao oamenii, face\=i voi lor“. Noi pohtim s[ ne cinsteasc[ to\, s[ ne dea to\ pocloane

81Didahii

=i daruri, s[ ne laude, s[ ne fericeasc[, s[ ne gr[iasc[ de bine, s[fac[ to\ dup[ pohta noastr[, s[ nu ne stea nimenea ]mpotriv[,nici s[ ne zic[ nimica, de am face verce r[u; iar[ noi pohtim s[os`ndim pre to\, s[ nu d[m nim[nui nimica, s[ nu facem nim[ruinici un bine, nici s[ se foloseasc[ nimenea de noi. Pre to\ ]ihulim, pre to\ ]i gr[im de r[u, pre to\ ]i p`r`m, pre to\ ]i luom ]nr`s =i ]n batjocur[, tuturora le zicem c[ sunt nebuni =i f[r[ nici osocoteal[ numai pre noi ]n=ine, voiu cuteza a zice, ne facem mai]n\elep\i =i dec`t Dumnezeu =i nu ne aducem aminte c[ ]n\elep-ciunea lumii ace=tiia iaste nebunie ]naintea lui Dumnezeu.

Hristos zice: „Porunc[ noao v[ dau voao, ca s[ iubi\ unul prealtul“, iar noi ne ur`m =i ne c[ut[m ponci= unul altuia, ca c`ndne-am fi ucis p[rin\ii, sau ne-am fi f[cut alt r[u, ceva.

Hristos zice c[: „Cine s[ va ru=ina de mine =i de cuvinteleméle ]ntr-aceast[ rud[ prea curvare =i p[c[toas[ =i fiiul omenescs[ va ru=ina de el, c`nd va veni ]ntru slava Tat[lui s[u, cu ]ngeriicei sfin\i“, iar[ noi nici de d`nsul ne ru=in[m nici cuvintele lui le\inem ]n seam[, ca o nimica, nici céle ce ne ]nva\[ spre folosul =im`ntuirea sufletelor noastre le p[zim, ci afl[m pricini =i zicemc[ nu putem s[ le facem acéstia ce ne ]nva\[ Hristos, c[ nu ne d[]ndem`n[, c[ci avem case gréle =i vrémea nu ne sluja=te, c[ sun-tem supu= supt jugul p[g`nului =i avem nevoi multe =i sup[r[ride toate p[r\ile. Dar[ célia ce pohtim noi, cum le putem facetoate, deplin, f[r’de nici o z[ticneal[?

Pre Dumnezeu nu vom s[-l ascult[m, la céle ce ne ]nva\[ s[facem, pentru binele =i folosul nostru cel sufletesc, ce ne par,]nv[\[turile lui gréle =i réle =i pentru aceia nu-l cinstim, ca c`ndni-ar fi vr[jma= de moarte. Iar pre oamenii cei ce nu s[ tem deDumnezeu, nici s[ ru=ineaz[ de fé\ele omene=ti ]i ascult[m lacéle ce ne ]nva\[ s[ le facem, spre pierzarea sufletelor noastre =ispre necinstea noastr[ =i spre a ne cleveti to\ =i a ne blestemapentru nedrept[\ile ce facem; =i priimim ]nv[\[turile lor cu dra-goste =i le facem cu mare poht[ =i ne bucur[m de iale, ca de


82 Antim Ivireanul

mare avu\ie =i-i l[ud[m c[tr[ to\, ca pre ni=te priiateni =i f[c[toride bine =i-i cinstim pentru c[ci ne r[pun sufletele, cu ]nv[\[turilelor, mai v`rtos dec`t pre Dumnezeu, carele pofté=te pre to\ oa-menii s[ se m`ntuiasc[.

Hristos zice: „De pe aceasta vor cunoa=te to\ c[-mi sunte\iucenici, de ve\ avea dragoste ]ntre voi“, iar noi ne pizmuim, nezavistuim, ne pohtim r[ul unul altuia =i mijlocim ]n tot chipul s[ne p[gubim unul pre altul, nu numai de avére, ci mai v`rtos decinste; =i facem cu aceasta p[cat ]mpotriva Duhului Sf`nt. Dar[Dumnezeu n-au f[cut lumea numai pentru-un om, ci pentru to\,nici ]mp[r[\iia ceriului pentru unul, ci pentru noi to\i. C[ de ar fif[cut Dumnezeu lumea numai pentru un om, ce ar fi trebuit s[mai fac[ =i pre Eva =i apoi s[-i blagosloveasc[ =i s[ le zic[: „Cré=te\=i v[ ]nmul\i\ =i umple\ p[m`ntul =i domni\ pre d`nsul“, iar de =iiaste cineva s[ arate dragoste c[tr[ altul, iaste mincinos =i vi-clean, c[ o face au de vreo fric[, au de vreo ru=ine, au pentruvreun c`=tig r[u.

Hristos zice: „Da\ ale chesariului, chesariului =i ale lui Dum-nezeu lui Dumnezeu“, iar noi nici mai-marilor no=tri, at`ta celorbeserice=ti, c`t =i celor mirene=ti, nu le d[m c[zuta cinste nici luiDumnezeu, nici ne supunem lor cu dreptate, ci cu viclenie =i cur[utate =i ]n loc de a-i iubi =i a ne cuceri lor, noi ]i gr[im de r[u=i-i ponosluim. Dar[ s[ vedem ce zice Dumnezeu pentru d`n=iila cartea E=irii, la 22 capete: „Pre dumnezeii t[i s[ nu-i gr[e=tide r[u =i pre boiariul norodului t[u s[ nu-l vorbe=ti de r[u“.T`lcuitorii sfintei Scripturi ]n\eleg s[ fie dumnezei arhiereii,p[storii =i dascalii beséricii; boiariul norodului ]n\eleg a fi]mp[ra\ii, domnii =i judec[torii.

Acuma, dar[, asupra a c[rora pornim limba noastr[ cea bleste-mat[ =i gr[im de r[u, al c[rora cinste r[dic[m, al c[rora numeoc[r`m? Pre sémne al arhiereilor, al domnilor =i al st[p`nilorno=tri, pentru carii ne poruncé=te Dumnezeu s[ nu-i gr[im der[u, iar noi f[r’de nici o socoteal[ punem gura noastr[, dup[

83Didahii

cum zice David, la ceriu, cu at`ta seme\ie =i obr[znicie, neadu-c`ndu-ne aminte nicidecum de os`nd[. +i pentru c[ci iaste cugetulnostru viclean =i ]naintea lui Dumnezeu =i ]naintea oamenilor,pentru acéia petrécem o via\[ blestemat[ =i turburat[, o via\[plin[ de fric[ =i de ur`ciune, plin[ de nevoe =i de necazuri.

+i iat[, dar[, c[ ne v[desc lucrurile =i faptele, c[ nici ascult[mpe Hristos, nici ]l iubim, c[ de l-am iubi am face poruncile lui; ciumbl[m de capetele noastre, f[c`nd fie=tecarele ce ni s[ pare =ice ne place, neaduc`ndu-ne aminte nici de moarte, nici de jude-cat[ =i de nu ne vom ]ndrepta cu adev[rat, vom s[ gre=im =i voms[ mérgem r[ului.

Drept acéia, iubi\ii miei, trebuie s[ facem mintea noastr[ mun-tele Thavorului, ca s[ vie lumina adev[rat[ s[ o vedem cu ochiicei de g`nd ai sufletului, s[ ne ar[t[m =i noi cu os`rdie ]n dragos-tea lui Hristos, ca apostolii, s[ ne as[m`n[m lui Moisi =i lui Ilie,r`vnitori =i nelenevo=i ]n poruncile lui pentru ca s[ ne putem sui=i noi, ]mpreun[ cu Hristos, ]n mintea cea obl[duitoare a sufle-tului s[ vedem cu g`ndul slava acéia =i norul cel luminat =i s[auzim glasul cel p[rintesc: „Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit“ iproci. +i la cea de pe urm[ s[ ne ]nvrednicim s[ ]mp[r[\im ]mpre-un[ cu el.

A=a, st[p`ne Hristoase, te rug[m noi, tic[lo=ii =i nevrédniciirobii t[i, carii ne-ai r[scump[rat cu preascump s`ngele t[u dinm`inile vr[jma=ului celui viclean s[ te milostive=ti pentrumul\imea ]ndur[rilor tale, s[ luminezi ochii sufletelor noastrece-i ]ntuneca\, cu lumina cuno=tin\ii tale =i s[ aprinzi ]n inimilenoastre céle ]mpietrite v[paia dragostei tale =i s[ ne ]nvrednice=ticu darul t[u s[ te ascult[m =i s[ facem cu poht[ c`te ne porunce=t=i s[ te iubim din tot sufletul, aici ]ntr-aceast[ via\[ tic[loas[ =iplin[ de sc`rbe; iar[ ]n cea viitoare s[ ne ]nvrednice=ti m[rirei =iluminii slavei dumnezeirii tale, ca de pururea s[ te m[rim, ]mpre-un[ cu f[r’de ]nceput p[rintele t[u =i cu preasf`ntul =i bunul =ide via\[ ]ncep[toriul t[u duh, ]n veci nesf`r=i\i. Amin.

84 Antim Ivireanul

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA SFINTII +I }NTOCMACU APOSTOLII }MP{RA| COSTANDIN +I ELENA

„Cu slav[ =i cu cinste l-ai ]ncununat pre d`nsul.“Cei ce s[ cunosc pre sine avu\, acéia pot s[ dea daruri vréd-

nice unui ]mp[rat =i cei ce s[ cunosc pre sine ]nv[\a\, aceia pots[-i fac[ =i c[zuta laud[. Iar eu, cunosc`ndu-m[ pre mine foartes[rac de fapte bune =i slab de ]nv[\[tur[, n-am s[ aduc alt darvrédnic, nici alt[ laud[ cuvioas[, de Dumnezeu ]ncununatului,marelui ]mp[rat =i ]ntocma cu apostolii Constandin, f[r[ numaicap plecat =i cugetul mieu cel cuciarnic.

Drept acéia, ]ntru cinstea lui am a zice, ]naintea dragosteivoastre pu\ine cuvinte, nu cu obr[znicie, ci cu mult[ cucerie; nucu vorbe ritorice=ti =i alc[tuite, ci cuvinte smerite =i prostatece,nu dup[ cum s[ cuvine, ci dup[ putin\[. Ci v[ pohtesc s[ asculta\cu dragoste.

+i iar[ cu cucerie iscodesc s[ afle t`lcuitorii sfintei Scripturi laFaptele apostolilor, oare dintr-at`tea daruri mari, cu carele dindumnezeiescul dar s-au ]mbog[\it fericitul Pavel, care dar s[ fiecel mai mare =i mai ales, cu carele ]n c`te patru p[r\i ale lumiis-au ar[tat minunat =i vestit? +i zic unii cum s[ fie ]nv[\[tura ceacereasc[, cu care au v`nat toate limbile, au dezr[d[cinat dintoate locurile p[g`n[tatea =i au ]ntins de la r[s[rit p`n[ la apusnumele lui Hristos =i credin\a.

Al\ii zic cum s[ fie descoperirile ce au luat, c[ fiind ]nc[ ]ntrup s-au r[pit p`n[ la al treilea ceriu, au v[zut frumuse\ile célecere=ti, au auzit cuvinte nespuse, carele nu iaste slobod omului ale gr[i.

Al\ii iar[ zic cum s[ fie fost minunile céle f[r’de as[m`nare cef[cea, cu carele au luminat credin\a, de vréme ce nu numai cuglasul vindeca =i cu cuv`ntul f[cea sémne ce =i cu umbra =i cuhainele f[cea minuni. Iar apoi cu to\ii s[ unesc la vorb[ =i ziccum c[ nici un dar mai mult nu l-au m[rit pre Pavel ca chiema-rea lui.

85Didahii

+i adev[rat au st[tut prea minunat, de vréme ce pentru]ntoarcerea lui Pavel nici ]nv[\[tura apostolilor au lucrat, niciputéria minunilor, ce lucrul acesta l-au s[v`r=it ]nsu= cuv`ntullui Dumnezeu; =i au f[cut Fiiul lui Dumnezeu numai pentru Pa-vel acéia ce au f[cut pentru tot neamul omenesc. +i de s-aupogor`t acolo din s`nul Tat[lui pentru to\ oamenii, aici iar[ ]nsu=pentru Pavel au l[sat ceriul =i s-au pogor`t trupé=te, cu toat[dumnezeiasca lui slav[, pentru ca s[-l ]ntoarc[. +i de vréme ceacea chiemare face pre Pavel at`ta de minunat, c`t nici apostol,nici mucenic nu iaste ]ntocma m[ririlor lui, dar[ pentru vred-niciile de Dumnezeu ]ncununatului mieu Constandin, ce voiuputea zice? Carele asémene ca Pavel au luat ]ntoarcerea luiasémene =i chiemarea; din ceriu fu chiemat Pavel, din ceriu s-auchiemat =i Constandin, dup[ cum ]l c`nt[ besérica.

Pavel cu glas de lumin[, precum spune Luca la Faptele aposto-lilor: „V[zuiu, zice, pre cale ]ncungiur`ndu-m[ lumin[“ =i Con-standin cu slove alc[tuite de stéle =i cu glas purt[tor de lumin[,precum m[rturisé=te istoriia: „}ntru acesta biruia=te“. Acolo Pa-vel, ]n miaz[zi, aici Constandin ]n miaz[zi; acolo Pavel de Iisusce s-au r[stignit, aici Constandin, prin crucea lui Iisus. +i de vrémece acolo m[rturisé=te cel cu limba =i cu inima de aur, Ioann, cumc[ nu-i iaste limba iscusit[ spre a spune m[ririle lui Pavel, dar[eu, c[ n-am nici limba aceluia cu vorba de aur, nici bog[\iiagraiului, ce voiu putea s[ aduc spre lauda lui Constandin, carelela chiemare au luat darul lui Pavel?

Drept acéia, cunosc`ndu-mi neputin\a ne=tiin\ii méle, ]micaut[ =i f[r’de voe a l[sa ]ntr-o parte toate célialalte mari vred-nicii =i lucruri minunate ce au f[cut ]n multe p[r\i ale lumii,acest minunat =i sf`nt ]mp[rat =i voiu zice cu pu\ine cuvinte,numai pentru un lucru; ce asculta\, s[ auzi\.

Oare pentru ce, sf`ntul Constandin i s-au dat acest titulu=,de-l nume=te sf`nta beséric[ numai pe d`nsul cu acéste trei nu-miri: de Dumnezeu ]ncununat, mare ]mp[rat =i ]ntocma cu apos-

86 Antim Ivireanul

tolii? +i zicem, ]ntì, cum c[ iaste de Dumnezeu ]ncununat. }n cechip? Una, pentru c[ pre ceialal\i ]mp[ra\ ]i aleg oamenii de-ifac ]mp[ra\i =i-i ]ncunun[ cu cunun[ de aur =i cu pietri scumpe,iar pre marele Constandin, pentru bun[tatea =i cur[\eniia inimiisale ]nsu= Dumnezeu l-au ales din limbi, ca pre Pavel din jidovi =il-au chiemat, cu glas ceresc, la vredniciia ]mp[r[\iei =i l-au ]ncu-nunat cu cununa darului celui de sus, cu arma bunavoirii, dup[cum zice David; =i alta, c[ peste noapte i s-au ar[tat ]n vis dom-nul Hristos, zic`ndu-i: „Acel semn ce \i-am ar[tat ast[zi pe ceriuiaste arma acéia cu carea am m`ntuit din mìnile diavolului totneamul omenesc, acela s[ aibi =i tu ca un steag r[dicat, s[ mearg[]naintea ta, la toate r[zboaele =i cu darul aceluia vei birui pre to\vr[jma=ii norodului ce \i-am ]ncredin\at s[-l pa=ti =i vei fi puru-rea biruitoriu =i izb[vitor.“

A dooa, de vréme ce ]mp[r[\iia iaste un dar des[v`r=it, careles[ pogoar[ de sus, de la p[rintele luminelor, asupra celor ale=i =i]mbun[t[\a\, pentru vredniciia lui ]i déde Dumnezeu de s[ f[cu]mp[rat ]ntì al cre=tinilor, ca s[ ]ndreptéze pre cei r[zvr[ti\, s[p[zeasc[ turma lui Hristos de lupii cei g`nditori =i cu pra=tiiaDuhului Sf`nt s[-i goneasc[ =i besérica lui Dumnezeu, ce erac[lcat[ =i gemea de supt tirani, s[ o r[dice =i s[ o veseleasc[.C[ci cununa cea ]mp[r[teasc[ are desp[r\eal[ de mitra cea arhi-ereasc[ =i ]mp[ratul carele s[ nevoia=te pentru binele =i folosulnorodului s[u, at`ta la céle trupe=ti =i trec[toare, c`t =i la célesuflete=ti =i duhovnice=ti, m[car c[ nu are acea vrednicie (arhi-ereasc[), iar[ plata ]i iaste de la Dumnezeu ]ntocma cu episcopiicu carii ar fi mai r`vnitori =i s[ face =i el diadoh apostolilor, cariisunt ]mp[ra\ =i preo\ ai beséricii, de vréme ce dimpreun[ lu-creaz[ cu Dumnezeu, pentru m`ntuirea lumii.

Drept acéia pre dreptate zice marele Constandin sfin\ilorp[rin\i de la s[borul cel dintì: „Voi ]n beséric[, iar eu afar[ debeséric[ sunt pus de Dumnezeu episcop“.

Pentru acéia, dar[ s[ nu s[ socoteasc[ ]mp[ra\ii =i st[p`nitorii

87Didahii

p[m`ntului cum c[ i-au pus Dumnezeu s[ =az[ pre scaun frumosnumai spre vedére ]naintea ochilor omene=ti, ]mpodobi\i cuve=minte scumpe, cu cununa ]n cap =i cu schiptrul cel de aur ]nm`n[, c[ numai singur[ dreptatea iaste de-i face cinsti\ la no-rod. Pentru acéia zicea =i ]n\eleptul Isiod, cum c[ ]mp[ra\ii pen-tru doao lucruri s-au r`nduit, de oameni, s[ fie: una, pentru cas[ le fac[ dreptate =i alta, ca s[ r[dice str`mb[t[\ile de la mijloc.Pentru acéia prorocul David, ca din gura norodului zicea: „Dum-nezeule, judecata d[-o ]mp[ratului =i dreptatea fiiului ]mp[ra-tului; c[ci c`nd ]ntr-o politie str[lucé=te dreptatea sunt cei sup-pu= pururea noroci\. C[ zicea un filosof: anul cel bun nu-l faceat`ta mul\imea rodurilor, c`t ]l face dreptatea st[p`nitoriului. +ialtul iar fu ]ntrebat care cuv`nt iaste mai bun, pentru ca s[tr[iasc[ omul bine =i mul\emit? Au r[spuns: acela numai, carelep[zé=te dreptatea ]ntocma, la to\.“

Al doilea nume din titulu= iaste: pentru ce s[ numé=te sf`ntulConstandin mare ]mp[rat? +i zicem: pentru c[ci iaste de Dumne-zeu ]ncununat; urmeaz[ drept acéia, s[ fie =i mare. +i cum s[ nufie mare unul ca acela, pre carele Dumnezeu l-au ]ncununat? Iarnu zic pentru aceasta c[ iaste mare, ci numai pre cum scrie Evse-vie, c[ lumea l-au numit pre sf`ntul Constandin mare ]mp[rat,nu at`ta pentru biruin\ele céle mari ce au f[cut la r[zboae, c`tpentru marile faceri de bine ce au f[cut suppu=ilor lui. +i ]nc[=adaoge de zice cum c[ nici cu un mijloc nu s[ bucura, p`n[ c`ndvedea pre vreunul trist ]naintea lui. Hrana =i ]mbr[c[mintele nule avea s[racii de la al\ii, f[r[ numai de la el. Nenum[ra\ eramul\imea s[racilor carii alerga la el s[ le ajute =i nici unul nu s[]ntorcea de=[rt de dorita m`ng`iare.

Iar nici pentru aceasta ]i vom zice c[ iaste mare, c[ m[ uit laprorociia ce zice David pentru Hristos la Psalm 70 zic`nd: „+i s[vor ]nchina lui to\ ]mp[ra\ii p[m`ntului, toate limbile vor sluji lui“.

+i socotesc c[ aceast[ prorocie numai pe vrémea marelui Con-standin s-au ]mplinit. }n ce chip? Lui i s-au suppus to\ ]mp[ra\ii

88 Antim Ivireanul

p[m`ntului =i pentru c[ci era el capul tuturor ]mp[ra\ilor =i]nchin`ndu-se el lui Hristos, prin mijlocul lui to\ s-au ]nchinat =icu pilda lui au luat frumusé\ea credin\ii; =i pentru aceasta s-aunumit mare pentru c[ci tuturor celor mai mari ai p[m`ntului elera singur \iitor.

+i voiu zice c[ iaste mare =i pentru c[ci au st[tut pentru be-sérica lui Dumnezeu =i s-au ar[tat ]mp[rat credincios; pentruplata cre=tin[t[\ii sale au suppus Dumnezeu supt picioarele luitoat[ lumea at`ta c`t =i de la India au venit sol cu daruri mari dei s-au ]nchinat lui, pentru ca s[-l cunoasc[ pre el c[ le iaste]mp[rat, de vréme ce véstia armelor lui =i multa a lui cre=tin[tate]l m[rturisiia peste tot p[m`ntul domn =i st[p`n a toatei lumi.

Al treilea nume din titulu= iaste: pentru ce s[ numé=te sf`ntulConstandin ]ntocma cu apostolii? C[ el, s[ ]ncunjure cet[\, ora=[=i sate, ca apostolii, n-au ]ncunjurat; nici au umblat s[ propo-v[duiasc[ numele lui Hristos =i credin\a, ca d`n=ii; s[ osteneasc[cu c[l[torie pe jos, s[ asude, s[ fl[m`nzeasc[ =i s[ ]nseto=aze caei, n-au f[cut; s[ se ]nchiz[ ca Petru ]n temni\[, cu lan\ul de g`t,s[ se bat[ cu toiage, ca Pavel, s[ se sp`nzure de copaci ca Andrei=i s[ se pedepseasc[ cu de toate féliurile de munci =i de cazne =ila cea de apoi s[-i tae capul, ca celoralal\i apostoli, nic[iri nu s[véde.

Dar[ apoi cum =i pentru ce s[ fie ]ntocma cu apostolii? Pen-tru c[ci acéle ce au f[cut apostolii, cu osteneala lor =i cu propo-veduirea, el le-au f[cut ]nsu=, cu a sa pild[. C[ci putérea]mp[ra\ilor =i a domnilor iaste s[ prefac[ =i s[ ]ntoarc[ voin\anorodului, dup[ cum vor vrea ei; =i aceasta nu o pot face cu altmijloc, f[r[ numai c`nd vor face ]ntì ei acéia ce pohtesc s[ sefac[ de al\ii, precum au f[cut Tumcuin, ]mp[ratul Chitaiului c[,puindu-= ]ntì el m`na pre coarnele plugului, s-au ]ndemnat to\supu=ii lui de s-au apucat de lucrul p[m`ntului. A=ijderea =i mareleAlixandru, c`nd ocolise ostrovul Tirului, pentru c[ci au luat el]ntì pe umerile sale un bra\ de lémne, s-au ]ndemnat toat[ oas-

89Didahii

tea lui de au luat pietri =i lémne cu m`inile lor de au umplutg`rla =i au f[cut trec[toare =i au mers de o au luat.

A=a =i marele Constandin, cu a sa pild[ =i cu a sa cre=tin[tate,au f[cut pre to\i suppu=ii lui cre=tini =i acéia ce n-au putut s[ oispr[veasc[ des[v`r=it to\ apostolii cu propov[duirea, fie=tecareleunde i s-au fost dat soarta, au ispr[vit el singur, cu poruncile ceau dat ]n toat[ lumea =i au ]ntins numele lui Hristos =i credin\a,c`t iaste ]ntins p[m`ntul =i lumea.

Drept acéia, cu dreptate iaste s[ se numeasc[ ]ntocma cu apos-tolii, c[ci au ]mplinit =i slujba =i numirea apostolilor.

Acuma dar[, de vréme ce pentru smereniia, pentru marilefaceri de bine =i pentru cre=tin[tatea lui cea des[v`r=it au c`=tigatacest titulus de s[ numé=te de Dumnezeu ]ncununat, mare ]mp[rat=i ]ntocma cu apostolii, cine s[ va ]ndoi cu firea, cum c[ nu are =imare ]ndr[zneal[ c[tr[ Dumnezeu.

Drept acéia dar[, m[ rog =i eu, m[car c[ sunt =i nevrédnic, s[mijloceasc[ cu c[lduroasele lui rug[ciuni pre mult milostivul =i]ndur[toriul Dumnezeu, ca s[ te p[zeasc[ pre m[riia ta, ]ncunu-nat cu slav[ =i cu cinstea, ]ntreg =i s[n[tos, ]n mul\i ani, cu mult[fericire. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA DUMINECA FLORILOR

Pofta cea mare =i dragostea cea curat[, sau, mai v`rtos s[ zic,datoriia cea p[rinteasc[ ce am c[tr[ ]n\elep\iia voastr[ m[]ndeamn[ pururea ca s[ nu lenevesc a v[ cerceta, dup[ putin\[,cu ]nv[\[turile céle suflete=ti. C[ de pe aceasta m[ voiu cunoa=tecu adev[rat c[ v[ sunt p[rinte sufletesc =i p[storiu, c`nd voiupofti cinstea, folosul =i sp[seniia sufletelor voastre. +i dumnea-voastr[ iar[ de pe aceasta v[ ve\i ar[ta cum sunte\i adev[ra\ii fiisuflete=ti =i turm[ aleas[ =i sf`nt[, c`nd ve\ priimi cu dragostecélia ce v[ ]nv[\ =i dup[ putin\[ fie=tecarele dintru voi le va\inea =i le va face.

90 Antim Ivireanul

Drept acéia iubi\ii miei ascult[tori, c`\ v-a\ adunat la aceast[cuvioas[ =i sufleteasc[ adunare, m[car c[ iaste ast[zi duminecace s[ numé=te de ob=te a florilor, iar n-am a zice pentru d`nsanimica. Una, pentru c[ fiind praznicul domnesc =i trebuind lad`nsa mult[ materie =i mult[ vorb[ ca s[ descoperim ceva=, c`tde pu\in, ]ntru cinstea =i lauda ei ne=tiin\a ne contené=te =i alta,pentru c[ci =tiu c[ ]ntr-aceast[ s[pt[m`n[ silé=te fie=tecarele din-tru voi s[ se grijasc[, pentru ca s[ se ]nvredniceasc[ s[ se cumi-nece, unii la joi mari =i al\ii s`mb[t[ =i duminec[, ]n zioa dePa=ti.

Drept acéia, pentru acel lucru avem datorie mai v`rtos =itrebue s[ zicem célia ce ne va lumina domnul Hristos, de lacarele cérem =i ajutor. Ci v[ pohtesc s[ asculta\ cu dragoste céliace voiu s[ zic; =i socotesc c[ de nu ve\ lua vreun folos din ziseleméle, iar[ pagub[ =tiu bine c[ nu ve\ avea.

Din céle 7 taini ce \ine sf`nta =i dumnezeiasca beséric[ ar[s[ritului iaste cea dint`i la r`nduial[ =i mai mare dec`t toate,sf`ntul botez. +i f[r[ d`nsa nu poate nimenea s[ ]ntre ]ntru]mp[r[\iia ceriului; c[ a=a zice domnul Hristos la Ioann, ]n 3capete: „De nu s[ va na=te ne=tine din ap[ =i din duh, nu vaputea s[ ]ntre ]ntru ]mp[r[\iia lui Dumnezeu“, care botez facepre om fericit, sf`nt, des[v`r=it, =i fiiu lui Dumnezeu, dup[ dar.

Iar[ eu ]ndr[znesc =i zic cum c[ iaste taina poc[in\ii ]ntocmacu sf`ntul botez, ]n cinste =i ]n lucrare =i socotesc c[ nu voiugre=i de aceasta. Pentru ce? Pentru c[ci acéle 4 daruri ce d[sf`ntul botez omului, p[catul stric[ =i le ]ntin[ =i din fericit s[face tic[los, din sf`nt p[c[tos, din s[v`r=it s[ face netrébnic =i denimica =i din fiiul lui Dumnezeu s[ face fiiul diavolului; c[ a=azice Ioann ]n 3 capete: „Cela ce face p[catul de la diavolul iaste,c[ din ]nceput diavolul p[c[tuia=te“. +i cum c[ taina poc[in\ii cusf`ntul botez iaste ]ntocma ]n cinste =i ]n lucrare o putem ade-veri cu multe dovéde, dintru carele vom zice 1, 2.

La al optulea cap al Facerii zice Dumnezeu c[tr[ Noe: „Nu

91Didahii

voiu mai adaoge de acum a blestema p[m`ntul pentru fapteleoamenilor, pentru c[ zace cugetul omului spre céle réle, dintineré\ele lui. Deci, nu voiu mai adaoge a omor] tot trupul viu,dup[ cum am f[cut“, ar[t`nd cu aceasta multa a lui ]ndelungar[bdare.

Pentru acéia potopul acela, dup[ cum zic dascalii beséricii,]nsemna sf`ntul botez; c[ precum apa potopului au sp[lat totp[catul =i toat[ f[rdelégia de pe fa\a p[m`ntului, cu acea]nec[ciune ce au f[cut, de s-au concenit tot trupul viu, a=a =i apasf`ntului botez au sp[lat =i au =ters tot p[catul cel str[mo=esc =ial voin\ii de al neamul omenesc. Iar apoi =tiind Dumnezeu c[ nus[ va p[r[si diavolul pentru r[utatea lui cea mult[, nici va conte-ni de a zavistui =i a vicleni pre tic[losul om =i a-l ]ndemna cu omie de mijloace ca s[ strice haina sf`ntului botez =i s[ o zmoleasc[cu zmoala p[catului, pentru acéia, ca un p[rinte al milelor =i al]ndur[rilor, au dat omului aceast[ mare vindecare a poc[in\ii, caprin mijlocul ei s[ vie iar[ la cinstea cea dint`i =i din fiiulneascult[rii =i al pierz[rii s[ se fac[ iar[=i fiiul lui Dumnezeu =idin mort s[ se fac[ viu =i din pierdut, aflat. C[ a=a zice la Luca ]n15 capete: „Fiul mieu acesta era mort =i au ]nviat =i pierdut era=i s-au aflat“.

Zice Dumnezeu =i la Isaia, la capul cel dint`i: „Sp[la\i-v[ =i v[cur[\i\, scoate\ vicle=ugurile din sufletele voastre ]naintea ochi-lor miei =i veni\ s[ ne ]ntreb[m, zice Domnul =i de vor fi p[catelenoastre ca mohor`ciunea, ca z[pada le voiu albi, iar de vor fi caru=ala, ca l`na le voiu albi“.

Lua\ seama, rogu-v[, cu minte ]ntreag[ =i ]n\elége\ acéste cu-vinte ce zice Dumnezeu prin Isaia, c[ acéia ce zice: „Sp[la\i-v[ =iv[ cur[\i\“, nu c[ zice doar[ s[ ne sp[l[m cu apa ceast[ proast[,ce bem =i ne slujim cu d`nsa, carea nu are alt f[r[ numa a sp[lapiialea trupului, ce zice s[ ne sp[l[m =i s[ ne cur[\im p[catele,cu apa sfintei poc[in\e =i cu lacr[mi. +i iar[= zice: „Scoatevicle=ugurile din sufletele voastre ]naintea ochilor miei“, adec[

92 Antim Ivireanul

zice s[ ne ispoveduim, nu cu buzele, ci cu inima =i cu g`nd caacela, ca s[ nu mai p[c[tuim, c[ Dumnezeu fiind tot ochiu, levéde toate =i le cunoa=te =i nu s[ uit[ la m[rturisirea buzelor,carele sunt scule spre slujba trupului, ci s[ uit[ la ad`ncul inimii;c[ el iaste cela ce ispité=te inimile =i r[runchii, dup[ cum ziceDavid, la al 7 Psalom: „C[ de nu ne vom c[i de la inim[, zice, =ide nu ne vom ]ntoarce c[tr[ d`nsul, sabiia sa o va luci =i arcul luil-au ]ncordat =i l-au g[tit pre el ]ntr-]nsul au g[tit vasele mor\ii(=i) s[ge\ile sale celor arz[tori le-au lucrat“. C[ poc[in\a atunceiaste poc[in\[, c`nd merge ne=tine de bun[ voia lui, f[r’de niciun fel de pricin[, s[ se ispoveduiasc[ la duhovnicul lui, cu umi-lin\[, cu ]nfr`ngere de inim[ cu lacr[mi fierbin\i =i cu g`nddes[v`r=it, ca s[ se p[r[seasc[ de p[cate, c[ci acéstia sunt te-meiul ei; =i atunce iaste cuv`ntul acela ce zice: „Veni\ s[ ne]ntreb[m“, adec[ atunce vom avea ]ndr[zneal[ s[ mérgem]naintea lui =i s[ ne de=chidem gura =i s[ ne spunem jalba ceavem de vr[jma=ul nostru, s[-i spunem stric[ciunea ce ne face.+i el s[ f[g[duia=te c[ ru=alele céle mai mari ce ar avea p[catelenoastre, carele sunt ale s`ngelui, adec[ uciderile, el le va albi =ile va cur[\i, ca ]nsu= pre sine; c[ z[pada =i oaia iaste omenirealui, precum hainele lui le-am ar[tat albe ca z[pada ]n munteleThavorului, dup[ cum zice la Marco ]n 9 capete.

Drept acéia ce alt[ mai mare bun[tate, sau mai mult[ ert[ciunedec`t aceasta pohti\? S[ fac[ pre cei ispovedui\ albi =i cura\ catrupul lui „carele f[rdelége n-au f[cut, nici vicle=ug nu s-au aflat]n gura lui“.

Iat[ dar[ c[ taina poc[in\ii cu sf`ntul botez, dup[ cum amzis, iaste ]ntocma ]n cinste =i ]n lucrare. C[ precum acela spal[p[catul cel str[mo=esc =i face pre om fericit, sf`nt des[v`r=it =ifiiu lui Dumnezeu, dup[ dar, a=a =i sf`nta poc[in\[ face pre omdin mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit =i sf`nt =i dinfiul neascult[rii fiiul lui Dumnezeu.

C`nd au poruncit Dumnezeu lui Noe s[ fac[ corabiia, spun

93Didahii

istoricii cum s[ o fi f[cut ]ntr-o 100 de ani, nu pentru alta, f[r’numai pentru ca s[ aib[ oamenii vréme s[-= vie ]n fire, s[ sec[iasc[ de p[catele lor. +i ]ntr-acea sut[ de ani le propoveduiadreptul Noe, cum c[ va s[ fac[ Dumnezeu potop =i va s[ ]nécetot p[m`ntul =i tot trupul viu va s[-l omoare. Iar oamenii nicide-cum nu-l credea, ci ]l lua ]n r`s =i ]n batjocur[, zic`ndu-i c[ nu=tie nici ce gr[ia=te, nici ce face. A=ijderea c`nd au ]nceput aploa ar fi putut Dumnezeu numai ]ntr-o zi s[ fac[ potopul, dar[n-au vrut, ci au ploat 40 de zile =i 40 de nop\i, ar[t`nd =i cuaceasta multa a lui ]ndelung[ r[bdare, d`nd vréme oamenilor s[se c[iasc[ =i nici cu aceasta nu =-au venit ]n fire. Iar apoi v[z`ndoamenii c[ s[ ]nmul\é=te apa =i de ce mergea s[ ]mfla ]n sus au]nceput a s[ sui pre case, pre movile, pre mun\i =i pre copaci,dar[ nu era cu putin\[ s[ se foloseasc[ nimica. C[ corabiia o]nchisése Dumnezeu pre dinnafar[ =i luase chieile =i pentru c[cinu mai era nici o n[déjde de m`ntuire s-au concenit tot trupulde la om p`n[ la dobitoc.

A=a =i noao, cre=tinilor, nu 100 de ani, ci 1710 de ani ni s-aupropoveduit prin mijlocul lui Noe celui adev[rat, Iisus Hristos,carele ne-au m`ntuit cu corabiia trupului s[u, de potopulp[catului celui str[mo=esc, cum c[ va s[ fac[ potopul cel cumplit=i amar, potopul cel plin de sc`rb[ =i de ]ntristare, potopul celgroaznic =i ]nfrico=at al judec[\ii. +i de nu ne vom veni ]n fire, cas[ ne p[r[sim de r[ut[\ile =i s[ ne c[im, ne vom ]neca ]n vécinesf`r=i\i, ]n noianul focului celui nestins.

+i aceast[ véste ni s[ d[ pururea prin gura beséricii, prinpropoveduirea Evangheliei =i prin ]nv[\[tura dascalilor, dar[nicidecum nu ne venim ]n fire, s[ ne c[im =i s[ ne p[r[sim der[ut[\; ci de ce vedem mai v`rtos c[ s[ ]nmul\é=te apa potopuluipierz[rii noastre, ]n loc de a alerga ]n corabiia poc[in\ii s[ nem`ntuim, de acéia ne lunec[m cu firea =i socotim c[ doar[ nu vafi nimica =i ]ndelung[m vrémea ba ast[zi, ba m`ine, ba poim`ine,p`n[ ne vine ceasul =i perim cu totul =i trupé=te =i sufleté=te.

94 Antim Ivireanul

+i putem cunoa=te aceasta cum c[ iaste a=a de pe cuvintele cevoiu s[ zic. De c`nd au ]ntrat s[pt[m`na cea dint`i a sf`ntuluipost, din c`\ ne afl[m aici de fa\[, oare ispoveduitu-s-au vre-unul, dup[ cum s[ cuvine? F[cut-au cu dragoste canonul ce i-audat duhovnicul? P[zitu-s-au pre sine, dup[ putin\[, curat =i ne-vinovat? Petrecut-au cre=tiné=te, dup[ r`nduiala =i poruncabiséricii, cu posturi, cu rug[ciuni =i cu alte faceri de bine? Mi s[pare s[ nu fie f[cut nici unul aceasta; iar pentru ca s[ nu mint,poate c[ vor fi f[cut vreunii din cei pro=ti. Iar noi, cei ce ne\inem mai mari, mai vrédnici, mai ]n\elep\i =i mai cunosc[tori,au mutat vrémea din s[pt[m`n[ ]n s[pt[m`n[, petrec`nd, cum`nc[ri de toate féliurile, cu b[uturi ]ndestulate =i cu toate poh-tele trupului nostru; iar de suflet n-am purtat grij[ nicidecum, cac`nd am fi nesim\itori. +i tocma acum, ]n s[pt[m`na ceast[ depre urm[ ne ispoveduim, ca s[ ne grijim 3 zile =i la Joi mari s[ necuminec[m. Iar ce fél de ispovedanie facem =tie Dumnezeu, c[mi-e ru=ine a o spune.

Unii s[ ispoveduesc de frica vreunor ]nt`mpl[ri, al\ii pentruun obiceaiu, al\ii de ru=inea omeneasc[, al\ii de frica st[p`nilor;al\ii iar[ au c`te doi duhovnici, unul la \ar[ =i altul la ora=; la celde la \ar[, ca la un om prost, spune p[catele céle ce socoté=te elc[ sunt mai mari, iar la cel de la ora= spune p[catele céle cesocoté=te el c[ sunt mai mici, negu\[torind =i me=ter=ugind tainaispovedaniei.

+i ]n scurte cuvinte, nici unul din noi nu vom s[ ne ispove-duim de bun[ voe, pentru evlavie =i cu g`nd des[v`r=it, ca s[ nep[r[sim de p[cate, ci numai ]n vedéria oamenilor, pentru pri-cinile ce am zis, p`n[ ne vom cumineca, apoi iar[ ne ]ntoarcem,s[ m[ erta\, ca c`inele la bor[turile sale =i ca scroafa la t[v[liturilede ]mpuciciune, dup[ cum zice frunta=ul apostolilor, Petru, ]ndoao capete, la a dooa carte. Acii, ]n prip[ ne ispoveduim =i necuminec[m =i acii ]n prip[, iar[= ne apuc[m de p[catele céleobicinuite =i at`ta ne bucur[m de iale =i ne pare bine, c[ci le

95Didahii

facem ca c`nd am c`=tiga mare bog[\ie =i mare bun[tate =i nel[ud[m ]ntr-]nsele, dup[ cum zice David: „S[ laud[ p[c[tosul,]ntru pohtele sufletului s[u =i cel ce face str`mb[tate bine s[cuvinteaz[“.

+i la cea mincinoas[ ispovedanie, ce facem? Cerc[m s[ afl[mduhovnic om prost, pentru ca s[ se team[ de noi =i s[-i fie ru=inede fé\ele noastre =i ce vom zice noi a=a s[ fie, socotind ]n g`ndurilenoastre c[, precum ]n=el[m pre d`nsul, vom ]n=[la =i pre Dumne-zeu. Dar[ Dumnezeu nu s[ ]n=al[, ce ne ]n=[l[m noi ]n=ine, sprepeirea noastr[ cea sufleteasc[.

+i c`nd mérgem s[ ne ispoveduim nu spunem duhovniculuic[ m`nc[m carnea =i munca fratelui nostru, cre=tinului, =i-i bems`ngele =i sudoarea fé\ei lui cu l[comiile =i cu nesa\iul ce avem,ci spunem cum c-am m`ncat la masa domneasc[, miercurea =ivinerea, pé=te =i ]n post raci =i untdelemn, =i am b[ut vin.

Nu spunem c[ \inem b[laurul cel cu 7 capete, zavistiia, ]ncui-bat ]n inimile noastre, de ne roade totdeauna fica\ii, ca ruginapre fier =i ca cariul pre lemn, ce zicem c[ n-am f[cut nim[nuinici un r[u.

Nu spunem str`mb[t[\ile ce facem totdeauna, clevetirile, voileveghiiate, f[\[riile, mozaviriile, v`nz[rile =i p`r[le ce facem unulaltuia, ca s[-l surp[m din cinstea lui, ce zicem: am face mil[, cenu ne d[ ]ndem`n[, c[ avem nevoi multe =i d[ri =i avem cas[grea =i copila= ca-n gloat[ =i oameni mul\i carii s[ ocrotesc prel`ng[ noi.

Nu spunem c[ crédem minciunile slugilor noastre mai v`rtosdec`t adev[rul celui ce s[ n[p[stuia=te, carele de s-ar =i jura, nu-lcrédem, nici ]i facem dreptate, ci-l pedepsim cu at`ta cruzime deinim[ c`t de am putea l-am stinge =i de pre fa\a p[m`ntului; cezicem c[ fiind ]n valurile lumii nu putem s[ ne c[ut[m de suflet,ci d[m c`te un s[rindariu, iar[ din jafuri, iar din nedreapt[ ago-niseal[.

Nu spunem c[ pre carele ]l vedem c[ j[fuia=te =i prad[ =i

96 Antim Ivireanul

c[zné=te pre s[raci, ]i l[ud[m =i-i zicem c[ iaste om ]n\elept, ]iajunge mintea la toate =i iaste vrédnic =i face drept[\i, iar precarele ]l vedem c[ nu s[ améstec[ ]ntr-acélia ]l facem blestemat,mojic =i nevrédnic =i cum c[ nu-i ajunge mintea s[ fac[ judec[\i=i dreptate, neaduc`ndu-ne aminte de cuv`ntul ce zice Isaia lacapul 64 c[: „pentru necur[\eniia noastr[ dreptatea noastr[]naintea lui Dumnezeu iaste ca c`rpa muerii ce are pre sine (=isuntem necura\)“. +i pentru ca s[ nu mai lungesc cu vorba, toater[ut[\ile c`te facem avem vréme =i mijloace ca acélia de les[v`r=im dup[ pohta inimii noastre, iar pentru céle suflete=ti nuputem afla vréme.

Drept acéia, iubi\ii miei ascult[tori, m[ rog pentru numele luiIisus Hristos, carele =-au v[rsat preacinstit =i scump s`ngele s[u,de ni-au r[scump[rat din robiia diavolului, s[ ne venim ]n fire =is[ ne luom seama, c[ acéstia ce facem ne duc pre calea periciu-nii. +i de vréme ce nu ni-au l[sat n[ravul nostru cel r[u, s[ lucr[m]n viia Domnului sp[seniia sufletelor noastre, din ceasul cel dint`ial sf`ntului post, ]ncailea s[ lucr[m acum la ceasul al II. +i el,fiind milostiv ca un st[p`n ]ndur[toriu, ne va da plata deplin, ac[ruia slava iaste ]n véci. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{LA DUMINECA L{SATULUI SEC DE BR~NZ{

Fie=tecare v`n[toriu ]= g[té=te sculele =i ciniile me=ter=uguluis[u, adec[ cel ce prinde p[s[ri zbur[toare face la\uri, clucse =imreji; iar cel ce v`neaz[ hiar[ s[lbatece ]=i face pu=c[, curs[ dehier, gropi =i altele ca acéstia. A=ijderea =i p[scariul ]=i face undi\e,c`rlige, plas[, sac =i c`te ]l ]nva\[ me=ter=ugul s[u, ca s[dob`ndeasc[ =i s[ c`=tige céia ce pohté=te; iar cel ce va vrea s[v`néze oameni, cu ce scule socoti\i c[ ar putea s[-i v`néze? (C[oamenii ]nc[ s[ v`nez[ =i s[ prind ca =i pe=tii, dup[ cum zice

97Didahii

Hristos la sf`nta Evanghelie, la al 4 cap al lui Mathei: „Veni\idup[ mine =i v[ voiu face pre voi p[scari de oameni“).

Nu socotesc cu alt cu nimic ca s[-i poat[ v`na, f[r[ numai cu]nv[\[tura =i cu cuv`ntul. C[ci pentru om nu iaste nici undi\[,nici vreun féliu de mreaj[, ca ]nv[\[tura cea ]mpletit[ de cuvintecu carele s[ v`neaz[ =i s[ uné=te cu Dumnezeu =i s[ fericé=te cud`nsul, ]n véci! Aceast[ mreaj[ a ]nv[\[turii, puindu-s[ dindreapta =i din st`nga, iaste foarte de folos =i pentru céste deacum =i pentru céle ce vor s[ fie.

Aceast[ undi\[ a cuvintelor =i cu m[rturiile Duhului Sf`ntprind pre om dintru ad`ncu p[catelor, ca pre pé=tele dintruad`ncul apei =i-l scoate la lumina cuno=tin\ei de Dumnezeu. Decipentru aceasta, blagoslovi\ilor cre=tini, c`\i v-a\i adunat ast[zi laaceast[ cuvioas[ =i sufleteasc[ adunare, am datorie, ca un p[scarsufletesc ce m-au r`nduit Dumnezeu ca pre un nevrédnic, s[]ntinz mreaja ]nv[\[turii =i s[ puiu undi\a cuv`ntului ]nainteadragostei voastre =i, ajutorind iubitoriul de oameni, Dumnezeu,am n[déjde bun[ =i f[r’ de ]ndoial[, cum c[ voiu scoate dintruad`ncul turbur[ciunii p[catului mult v`nat, c[ci cunosc voin\ainimii voastr[ cea bun[ =i dragostea ce ave\i spre ascultarea ce-lor de folos, cu care v`nat voiu putea face mas[ cinstit[ =idesf[tat[ lui Dumnezeu. C[ nu s[ bucur[ nici s[ veselé=te Dum-nezeu cu altceva= mai mult ca c`nd s-ar ]ntoarce cineva din ceip[c[to=i dintru gre=alele lui la poc[in\[, dup[ cum zice la sf`ntaEvanghelie: „C[ mare bucurie se face ]n ceriu pentru un p[c[tosce s[ c[ia=te“; =i iar[= prin rostul prorocului zice Dumnezeu: „C[nu voesc moartea p[c[tosului, precum pohtesc s[ se ]ntoarc[ =is[ fie viu“.

Pentru aceasta dar[, v[ pohtesc ca s[ v[ de=chide\i urechileinimilor voastre =i s[ asculta\ cuvintele ce voiu s[ gr[esc, pentruca s[ v[ folosi\i voi cu ascultarea =i eu cu zisele. C[ zice Pavelapostolul: „Ferici\i cei ce gr[esc ]n urechile celor ce ascult[“; =iapoi trebue s[ face\i road[ sufleteasc[ din céle ce ve\ auzi, pen-


98 Antim Ivireanul

tru ca s[ nu v[ fie ascultarea =i osteneala ]n de=[rt, c[ ar[t`ndu-v[ca pomii cei f[r’ de road[ =i ca vi\ele céle stérpe, ce folos ve\iavea de ascultarea voastr[ =i de osteneala ce a\ f[cut?

Iat[ c[ au sosit, cu ajutoriul lui Dumnezeu, s[ ]ncépem demìne c[l[toriia sf`ntului post. +i pentru c[ci avem a mérge lar[zboiu asupra vr[jma=ului sufletelor noastre, trebue s[ ne g[timca ni=te osta= vitéji ai lui Hristos, ]ncing`ndu-ne mijloacele noas-tre cu adev[rul, dup[ cum zice dumnezeescul Pavel =i s[ ne]nc[l\[m picioarele cu g[tirea Evangheliei =i s[ ne ]mbr[c[m cuzaoa drept[\ii =i s[ punem coiful m`ntuirii pre capetele noastre=i s[ luom pav[za credin\ii ]n mìnile noastre, cu carele vomputea stinge toate s[ge\ile celui viclean, céle arz[toare =i sabiiaduhului carele iaste graiul lui Dumnezeu. Pentru c[ nu iaste luptanoastr[ spre s`nge =i trup, ci c[tr[ domnii, c[tr[ puteri, c[tr[\iitorii lumii ]ntunérecului veacului acestuia, spre duhurilevicle=ugului celor de supt ceriu.

+i avem datorie cu to\ii, din mic p`n[ la mare, b[rba\ =i muer,copii =i féte, b[tr`ni =i tineri, ]nsura\i =i ne]nsura\i, s[ facem treilucruri: ]ntì, s[ ne ducem fie=tecine la duhovnicul s[u, s[ nem[rturisim p[catele, cu mult[ cucerie =i cu ]nfr`ngere de inim[,spuind cu ]ndr[zneal[ =i f[r’ de nici o témere, toate c`t am f[cut,sau cu cuv`ntul, sau cu fapta, sau cu cugetul, de voe sau f[r’ devoe, prin =tiin\[ sau prin ne=tiin\[, pentru c[ci ispovedania iasteuna din céle =apte taini ale sfintei bisérici =i c`nd ne ispoveduim,lui Dumnezeu ne ispoveduim, iar nu preotului.

Iar[ de va zice cineva, ]n cugetul s[u, dar[ deaca ne ispove-duim lui Dumnezeu, preotul ce mai trebuia=te, c[ el ]nc[ iasteom p[c[tos, ca =i mine? Adev[rat, p[c[tos, iaste, ca =i tine, iarare dar de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sf`nt =i are putérede la domnul Hristos, ca ce va lega =i ce va dezlega pre p[m`nts[ fie legat =i dezlegat =i ]n ceriu, dup[ cum zice la capul celdintì al lui Ioann: „C[rora ve\i l[sa p[catele, l[sate vor fi =ic[rora ve\i \inea, \inute vor fi“.

99Didahii

+i nu numai mirénii s[ cade s[ se ispoveduiasc[, ci mai v`rtos=i noi cei beserice=ti, adec[: diaconii, preo\ii, c[lug[rii, arhiereii,c[ci noi ]nc[ suntem p[c[to= =i gre=i\ ]naintea lui Dumnezeu,mai cu mult dec`t cei pro=ti; =i ce gre=ale facem, mai mult prin=tiin\[ le facem =i, de nu ne vom poc[i, vom s[ avem mai mult[os`nd[ dec`t cei ce gre=esc prin ne=tiin\[, dup[ cum zice la sf`ntaEvanghelie, la 12 capete ale Luc[i: „C[ cel ce cunoa=te mult,mult s[ va pedepsi =i celui ce i s-au dat mult, mult i s[ va =i cére“.

+i aceast[ tain[ a ispovedaniei n-au f[cut-o Dumnezeu cuacest mijloc pentru alta, f[r[ numai pentru c[ci a=a cum au f[cutne=tine p[catul cu om =i =-au dezv[lit ru=inea la curv[ =i s-a]mbr[\i=at cu diavolul =i =-au spurcat trupul, a=a iar[ trebue s[mearg[ la om, adec[ la duhovnic, s[-= descopere toate p[catelelui: pentru c[ci cu omul au f[cut p[catul =i iar[ cu omul trebues[-l strice =i s[-l piarz[, precum au f[cut =i Hristos cu noi; c[pentru omul, adec[ pentru Adam am e=it din raiu =i pentru omuliar[, adec[ pentru Hristos am ]ntrat ]n raiu. C[, m[car de n-aim[rturisi tu lui Dumnezeu p[catele tale, el le =tie; c[ ]naintea luisunt scrise =i céle nelucrate de noi. Au doar[ nu =tiia Dumnezeuunde este Adam, c`t s-au ascuns de fa\a lui, pentru gre=ala ce auf[cut? Ci-l ]ntreba: „Adame, unde e=ti?“ d`ndu-i pricin[ c[ doar[s-ar c[i =i ar zice: „Doamne, gre=it-am =i am c[lcat porunca ta =im-am dezgolit de darul t[u =i fiindu-mi ru=ine s[ stau de fa\[,m-am ascuns“ (Dar[ unde vei s[ te ascunzi, tic[loase, dinnaintealui Dumnezeu, c[ de te vei sui ]n ceriu, el acolea iaste l[cuitoriu;de te vei pogor] ]n iad, iaste de fa\[; de te vei duce la margineam[rii, ]i ajunge m`na).

Ci el atunce a=a l-au ajuns mintea =i au r[spuns ]ntr-acel féliu;iar nu i-au folosit nimic, c[ci nu s-au c[it. Au de uciderea luiAvel, nu =tiia Dumnezeu? +i ]ntreba pre Cain zic`ndu-i: „Undeiaste fratele t[u Avel?“ +i nici el n-au vrut s[ zic[ c[ au gre=it, cica un blestemat au zis: „Dar[ au p[zitor sunt eu fratelui mieu“?+i a=a au luat blestem.

100 Antim Ivireanul

+i c`nd era Hristos pre p[m`nt zicea c[tr[ apostoli: „Cine m[va m[rturisi ]naintea oamenilor, m[rturisi-l voiu =i eu pre d`nsul]naintea Tat[lui mieu; iar cine s[ va lep[da de mine ]nainteaoamenilor, m[ voiu lep[da =i eu de d`nsul ]naintea Tat[lui mieu“.

Iat[ dar[, c[ cu acéste cuvinte s[ cunoa=te chiar c[ pohté=teDumnezeu, nu numai pre d`nsul s[-l m[rturisim ]naintea oame-nilor, ce =i pre noi s[ ne m[rturisim cum c[ suntem gre=i\ luiDumnezeu, pentru ca s[ ni s[ iarte p[catele.

+i c`nd ne ispoveduim s[ nu ne ru=in[m de duhovnicul =ivom ascunde ceva= p[catele noastre, m[car c`t de pu\in, c[ nune vom folosi nimic. C[ vedem ]n sfintele c[r\i c[ mul\i, nespu-indu-= p[catele toate la duhovnic, s-au os`ndit ]n munca iadului.+i, pentru ca s[ nu c[dem =i noi ]n os`nd[, trebue s[ spunemtoate deplin, pentru ca s[ luom =i ert[ciune des[v`r=it. +i apoideaca ne vom ispovedui, ce canon ne va da duhovnicul, s[-lpriimim cu mult[ dragoste =i s[-l facem deplin; c[ precum unom, c`nd iaste dator cuiva cu niscare bani, p`n[ nu-i va pl[ti nus[ \ine m`ntuit, a=a =i cela ce are canon de la duhovnicul s[u =inu-l face, nu s[ va putea m`ntui de p[cate. De aciia s[ ne ferim,veri cu ce mijloc am putea, de p[cate.

A dooa, trebuia=te s[ postim, pentru c[ postul acesta iastezeciuiala anului =i l-au ar[tat singur Hristos; c[ sfin\iia-sa ]nc[au postit =i 40 de zile =i 40 de nop\i, precum s[ véde la Luca ]n 4capete, care post trebuia=te s[-l facem, cu rug[ciuni. C[ precumnu sunt dulci bucatele f[t’de sare, a=a nici postul f[r’ de rug[ciune.

Zice sf`ntul Vasilie, la cartea lui cea dint`i, la al doilea cuv`ntce vorové=te pentru post, cum c[ sunt la fie=tecare beséric[ ]ngeride scriu pre cei ce postesc. Ci s[ c[ut[m =i noi s[ nu ne p[gubimde scrierea ]ngerului, pentru pu\inic[ dulcea\[ a m`nc[rii.

A=ijderea =i sf`ntul Grigorie zice la a dooa carte, la ]ncépereapostului, cum c[ postul iaste pace de ob=te al sufletului =i altrupului, traiu f[r’ de turburare, petrecanie cu bun[ tocmire,via\[ ce veselé=te pre Dumnezeu =i ]ntristeaz[ pre vr[jma=ul; c[

101Didahii

precum sunt p[zitori, celor ce postesc, sfin\ii ]ngeri =i-i feresc detoate primejdiile, a=a sunt =i celor ce nu postesc, p[zitori, dracii=i-i ]ndeamn[ la multe p[cate.

Deci, pentru aceasta trebuie s[ ne postim, pentru ca s[ nuavem p[rt[=ie cu diavolul, c[ nu s-au f[cut nimeni ]nv[\at sau]n\elept, din cei ce s-au r[sf[\at ]n m`nc[ri, nici din cei ce aualergat la veselii sau f[cut ucenic bun[t[\ilor, nici iubitoriul der[sf[\[ciuni, sf`nt; nici cel < ce > vie\uia=te trupé=te, p[rta=]mp[r[\iei ceriului.

Pentru aceasta dar[, tot omul credincios =i iubitoriu de Dum-nezeu, cu bucurie =i cu veselie s[ vie la zilele céle de post, pen-tru c[ nici unul din cei tri=ti nu iaste viteaz la ]nceputul stradaniei.Nu te face trist ca copiii ce-i duc la =coal[; nu r[p=ti ]mpotrivazilelor celor curate; nu cerca sf`r=itul s[pt[m`nii, ca sf`r=itulernii venirea verii; nu pohti s`mb[ta pentru be\ii, ca =i jidovii;nu num[ra zilele postului, precum a=tept[ argatul cel r[u platasimbriei; nu te ]ntrista c[ci nu fumeg[ cuhniia ta, sau buc[tariulc[ci n-au st[tut l`ng[ foc.

M[ ru=inez a spune de posomor`rea celor m`nc[cio=, ]n cechip s[ t`nguesc ]n zilele céle de post: casc[ adése, s[ culc[ pu\in=i iar[ s[ scoal[; dorm ]n sil[ =i silesc s[ treac[ zilele =i s[ nu lepriceap[. S[ ]ngreuiaz[ asupra soarelui, c[ci z[bové=te a ]nopta;numesc zilele postului mai mari dec`t célialalte; s[ fac cum c[au durére la stomah =i ame\eli de cap =i stric[ciune obiciaiuluilor, carele nu sunt sémne ale postului, ci ale nesa\iului. Cu nepoht[s[ duc la mas[; r[p=esc asupra vérzelor, ]njur[ legumile zic`nd:„]n zadar s-au adus ]n lume“. S[ fac =i cunosc[tori de firi; iubi-torii de m`nc[ri beau apa f[r’ de r[suflare, ca c`nd ar fi luat dela doftor vreo b[utur[ f[r’ de dulcea\[ de vindecare. +i cei maimul\i me=ter=uguesc b[utura, m`ng`indu-= pohta lor unii cubrag[, al\ii cu bére, al\ii cu =erbet, al\ii cu livej, al\ii cu mied.

Nu amesteca postul cu me=ter=ugitele tale pofte, c[ nu veir[m`nea nepedepsit. Nu aduce la mijloc boale mincinoase. Nu

102 Antim Ivireanul

zice minciuni asupra postului, cum c[ iaste f[c[tor de boale,pentru c[ci iaste f[c[tor de s[n[tate. Numai pentru obiciaiul t[ucel r[u s[ socoté=te postu la tine vr[jma=, dar[ nu iaste, firé=tegreu. Obicinuia=te-te pre tine cu postul =i cu vréme \i s[ va face\ie u=or =i va l[cui ]n tine. Iar de vei avea so\ii m`nc[rile =ib[uturile nu vei avea dragoste niciodat[ spre post, ci mai v`rtoss[ va ar[ta la tine strein =i greu =i neobicinuit; c[ci via\a ceapostitoare iaste asem`nare vie\ii ce-i nestricate, ce va s[ fie. Cis[ fugim de iubirea de m`nc[ri, c`t vom putea, pentru c[ nuiaste putin\[ nicidecum un om s[ fie =i iubitoriu de m`nc[ri =iiubitoriu de Dumnezeu.

+i c`nd ne postim trebuie s[ nu postim numai de bucate, cimai v`rtos s[ ne postim de réle; c[ci ne v[t[m[m sufleté=te,adec[ de hule, de ]njur[turi, de zavistii, de m`nii, de urgii, declevete, de p`r[le ce ave\i obiciaiu ce v[ p`r`\i unul pre altul, cas[ v[ s[r[ci\i care lucru ]l face numai singur diavolul, c[ el iastevr[jma= neamului omenesc; =i cine are acel obiciaiu de p`ra=tepre fratele s[u, cre=tinul, pentru ca s[-l p[gubeasc[ =i s[-ls[r[ceasc[, s[ se lase de acel lucru; c[ toate p[catele c`te vaface dup[ ce s[ va ispovedui =i-= va face canonul ce-i va daduhovnicul i s[ vor erta, iar acel p[cat, al p`r[i, nu i s[ va ertanici cu un mijloc, c[ iaste mai mare dec`t uciderea.

+i iat[ c[ v[ poruncesc =i voao, preo\ilor, cine ar veni la voi s[se ispoveduiasc[ =i va avea acel p[cat al p`r[i, de s[ va apucaacel om ]naintea voastr[, cu chez[=ie bun[, c[ nu va mai p`r]pre nimeni, ]n via\a lui, voi s[ face\i ert[ciune, d`ndu-i =i canon,apoi s[ se =i cuminece; iar[ de nu va avea s[ se p[r[seasc[, s[-llipsi\ nu numai de la sf`nta tain[, ce =i de la beséric[, pentru c[cist[ ]mpotriva lui Dumnezeu =i s[ asam`n[ diavolului.

Al treilea lucru, trebuia=te s[ facem milostenie. Ci acuma laacest cuv`nt, pute\ s[ g`ndi\ ]ntru inimile voastre =i s[ zice\:„dar[ noi suntem s[raci =i nevoia= =i cum vom putea s[ facemmilostenie, c[ n-avem bani?“ Milosteniia iaste de multe féliuri,

103Didahii

dup[ cum scrie ]n sf`nta Evanghelie la 25 de capete a lui Mathei,stih 35: „+i carele dintr-acélea ]\ va da ]ndem`n[, f[ c[ acéiaiaste milostenie“, adec[: „Fl[m`nd am fost =i mi-a\ dat de amm`ncat, am fost ]nseto=at =i mi-a\ dat de am b[ut, strein am fost=i m-a\ priimit, gol am fost =i m-a\ ]mbr[cat, bolnav am fost =im-a\ c[utat, ]n temni\[ am fost =i a\ venit la mine“. +i afar[dintr-acéstia mai sunt =i alte féliuri de milostenii; c[ de vei ]ndem-na pre cineva s[ fac[ vreun bine, milostenie iaste; de vei sf[tuipre cineva la lucrurile céle suflete=ti, milostenie iaste; de vei]ng`ia inima vreunui sc`rbit cu cuvinte, milostenie iaste =i ]nscurte cuvinte, de vei da un pahar de ap[ réce cuiva, ]n numelelui Hristos, adev[rat s[ =tii c[ nu-\ vei piiarde plata, dup[ cumzice la al 9 cap a lui Marco.

Iat[ dar[ c[ s[ pot face milosteniile =i f[r[ bani; ci numaipentru multa a noastr[ m`ndrie ce ne ]n[l\[m =i ne trufim, cac`nd am ajunge tocma la ceriu =i ca cum niciodat[ nu vom s[murim, a=a hr[pim =i l[comim =i suntem porni\i cu totul sprer[ut[\, c`t nu ne putem opri. +i nici cuvintele lui Dumnezeu nedomolesc, nici munca iadului ne ]n\elep\é=te.

+i nu =tiu ce voiu s[ mai zic, c[ de gr[im vreodat[ c`te vreuncuv`nt ca s[ folosim pre cineva =i mai v`rtos pre ]n=ine, pentrudatoriia ce avem, cei mai mul\i r[p=esc, zic`nd: acum acesta s-auaflat mai de treab[ =i mai ]nv[\at dec`t al\ii, s[ ne pue pre noi lacale. De la p[rin\i a=a ne-am pomenit =i ne-am \inut =i f[r’ deacéste ]nv[\[turi =i tot acest féliu de obiciaiu am avut =i nimenean-au zis c[ sunt réle, nici au silit s[ ne strice obiceaele.

Ci de aceasta voiu zice =i eu c[ iaste a=a precum zice\i voi; c[viiarmele ce zace la r[d[cina hreanului, de-i va zice cineva s[ias[ de acolea s[ mearg[ la alte r[d[cini mai bune =i mai dulci,el zice c[ mai dulce dec`t hreanul nu iaste; c[ci acolo s-au n[scut=i ]ntru acéia s-au pomenit. A=a =i voi, pomenindu-v[ ]ntr-acéstefapte =i lucruri =i nefiind cineva s[ v[ ]nve\e, cu adev[rat v[ paramar acum vorbele méle, nefiind obicinui\i cu d`nsele. Iar c`nd

104 Antim Ivireanul

vom sta cu mintea noastr[ la socoteala cea adev[rat[, dup[ cumzice un filosof: s[ ne cunoa=tem pre sine, adec[ s[ ne luom sea-ma s[ vedem din ceput ce-am fost =i acuma ce suntem =i dup[moarte ce vom s[ ne facem? C[ sf`r=itul a tot cuv`ntul, dup[cum zice Eclisiastul la al 12 cap: „De Dumnezeu s[ ne témem =iporuncile lui s[ le p[zim, c[ci aceasta iaste ]n tot omul, c[ toatefacerea Dumnezeu o va duce la judecat[ ]ntru tot ce e trecut cuvedéria, ori bine, ori r[u“.

+i a=a precep`nd cuvintele acéstea ce vorovesc =i de s[ vorlipi de inimile voastre atuncea =tiu bine c[ a\ zice c[ nu v[ ]nv[\nici v[ sf[tuesc de r[u. Ci aceast[ vin[ tot o dau s[ fie mai mult apreo\ilor, pentru c[ci ei sunt sarea p[m`ntului, dup[ cum ziceHristos: =i de va ]mpu\i sarea, cu ce s[ va s[ra? Adec[, fiind eipro=ti =i de carte =i de chibzuial[, cu ce vor putea ]nv[\a no-rodul? C[ ]nt`i temeiul, cel mai mare, frica lui Dumnezeu, nuiaste la d`n=ii; c[ de ar fi, ar fi =i ]n\elep\i, dup[ cum zice Solo-mon: „}ncep[tura ]n\elepciunii este frica lui Dumnezeu“.

+i de nu-= vor veni ]n fire, ca s[ se ]ndreptéze spre céle ce audatorie s[ fac[ vor s[ aib[ mare os`nd[ de la Dumnezeu: iar[ =ivoi, ]nc[ ave\i datorie s[ alerga\i la duhovnici de isprav[, la cariia\i cunoa=te c[ sunt mai ]nv[\a\i ca s[ v[ ]ndreptéze spre céle defolos, iar nu la fie=tecare blestemat. C[ unul ce s[ \ine doftor =inu =tie a vindeca ranele, ce folos va s[ fac[ celui r[nit? A=a =i celce s[ \ine duhovnic, deaca nu =tie carte =i tainele beséricii =ideaca n-are frica lui Dumnezeu, ce folos va s[ fac[ celui ce mérgela d`nsul s[ se ispoveduiasc[?

Acéstia toate c`te am gr[it, av`nd datorie le-am gr[it, iarDumnezeu cel ce ]n\elep\é=te pre orbi =i ]ndrepteaz[ pre ceisf[r`ma\, s[ v[ ]n\elep\easc[ =i pre voi =i s[ v[ ]ndreptéze sprecéle de folos =i s[ v[ ]nvredniceasc[ =i pre voi =i pre noi ca s[trécem sf`ntul post cu pace, cu s[n[tate, cu ertare de p[cate; s[ajungem =i la sf`nta =i purt[toarea de via\[ ]nviiare a Domnului=i m`ntuitoriului nostru Iisus Hristos, a c[ruia slava =i cinstea ]nvécii vécilor. Amin.

105Didahii


„Mérge\ ]n satul carele iaste ]naintea voastr[ =i numaidec`tve\i g[si o asin[ legat[ =i m`nzul cu ia. Dezleg`ndu-o, o aduce\i=i, de va zice cineva ceva, ve\i zice c[ acéstia Domnului trebuesc=i numaidec`t va trimite pre iale.“

Cum va putea fi adev[rat Domnul tuturor f[pturilor a-i filips[ de ni=te dobitoace ca acéstia? C[ de i-au fost lips[ de car[=i de c[ru\e, ca s[ mearg[ undeva=, are el cu mult mai sl[vite =imai l[udate car[ dec`t acéstia; c[ zice David, Psalm 17: „S-ausuit pe heruvimi =i au zburat; zburat-au pe arepile v`ntului“.

De sunt, drept acéia car[le lui Dumnezeu acéstia, cum i-aufost lips[ a s[ purta de ni=te dobitoace netrébnice, ca acéstia?Lips[ i-au fost nu numai pentru sine, ci mai v`rtos pentru mine,c[ m[ ]ngroziia pre mine mai de demult m[rirea acéia de careiaste scris: „}nfrico=at iaste cela ce ia sufletele boiarilor, ]nfrico=atiaste mai mult dec`t ]mp[ra\ii p[m`ntului“. +i iar[= zice ]ntr-altloc: „Dumnezeul izb`ndirilor, domnul Dumnezeul izb`ndirilorslobod au lucrat“, de care fric[ =i groaz[ fiind cuprins =i ]ncep[-toriul neamului omenesc, str[mo=ul nostru Adam, s-au ascuns =i< n-a > cutezat ca s[ ias[ ]naintea ]nfrico=atei fé\ei lui Dumne-zeu, pentru c[ aceasta=i Dumnezeu, precum iaste ]nfrico=at =igroaznic, a=a iaste de bl`nd =i de smerit. C[ n-au vrut neamulomenesc cu groaz[ =i cu ]nfrico=are s[-l ]ntoarc[ de la r[t[cire,ci cu bl`ndé\e =i cu faceri de bine. Pentu acéia zice c[ i-au fostlips[ tocma de acéste dobitoace, pre care fu dus, smerit =i cubl`ndé\e, ]n Ierusalim.

Iar pentru c[ mai de-nainte ar[tase din destul m[rirea ]ngro-zirii =i a drept[\ii, s[ cuveniia drept acéia a ar[ta celor muritoritocma =i mul\imea bl`ndé\elor =i a milostivirii, vr`nd ca s[ se]mplineasc[ =i prorociia prorocului Zahariei care au zis?“Spune\fétei Sionului: iat[ ]mp[ratul t[u vine la tine bl`nd =i =ez`nd preasin =i pre m`nz, fiiul cei de supt jug“, cu care cuvinte Duhul

106 Antim Ivireanul

Sf`nt groaza carea o putea socoti norodul, pentru numele cel]mp[r[tesc, f[c`nd pomenire de bl`ndé\e =i de smerenie, minu-nat o au potolit ]ntru at`ta c`t nu era nimic a=a de s[rac =i delep[dat, carele s[ socoteasc[ c[ nu va putea mérge la ]mp[ratulcel cu numele smérin =i s[rac.

Deci spre ar[tarea ace=tii faceri de bine, iubite, cu adev[rati-au fost lips[ lui Dumnezeu, de acéle dobitoace. C[ precum]mp[ra\ii cu alt féliu de haine c`nd merg la v`nat, cu alt fel c`ndmerg la ]ngrop[ciuni =i cu alt fel de haine c`nd merg la nunte,a=a =i Dumnezeu, dup[ vremi s[ ]nfrumu=[\eaz[. Drept acéia, cualt fel de podoab[ va veni c`nd va judeca lumea, c[ va veni prenorii ceriului, cu putére =i cu slav[ mare; c[ a=a s[ cuvine, maiv`rtos judec[toriului. Iar[ acuma, pentru c[ nu vine s[ judece, civine ca s[ r[scumpere =i s[ ]ntoarc[ c[tr[ sine neamul omenesc,precum ]nsu= gr[ia=te, n-au trimis Dumnezeu pre Fiiul s[u ]nlume, ca s[ judece lumea, ci pentru ca s[ m`ntuiasc[ lumeaprintr-]nsul.

+i tocma pentru aceasta i-au trebuit s[ vie ]mbr[cat cu bl`ndé\e=i cu smerenie, ca nu doar[ viind cu alt[ slav[ oarécarea maimare, s[ se spar[ oamenii =i s[ fug[ de d`nsul, precum odini-oar[ jidovii ]n muntele Sinaii, sp[riindu-se, au fugit, neput`ndr[bda groaza =i m[rirea lui. C[ de ar avea cineva ochi ca aceia cucarii ca ]ntr-o oglind[, m[car c`t de pu\intel s[ poat[ vedea aceaf[r’ de s[v`r=it =i nespus[ mare ad`ncime a facerilor de bine alui Dumnezeu, acela adev[rat n-ar putea s[ se opreasc[ ca s[ nus[ aprinz[ de dragoste =i de bucurie =i ca s[ nu vesteasc[ depururea laudele dumnezeie=ti =i ca s[ nu s[ r[peasc[ ]n minte deminunea unor faceri de bine, ca acéstia.

+i carii socotesc, drept acéia, acéste faceri de bine zioa =inoaptea oare de ce bucurie vor fi cuprin=i? +i cu ce veselie s[vor r[sf[\a =i ce s[rb[tori vor pr[znui? Ce Psalmi =i ce c`nt[rivor c`nta? C[ adev[rat, nu numai cu Psalmi =i cu c`nt[ri deveselie trebuia=te s[ pr[znuim o facere de bine ca acéasta, ce =i

107Didahii

preste fire (putem a zice) oarecare lucru de bucurie mare s[facem =i cu veselie din destul s[ pr[znuim.

+i, pentru ca s[ nu fie bucuriia =i veseliia noastr[ ]n de=ert,trebue s[ cunoa=tem cu ochii cei suflete=ti pr[znuirea vremiiace=tiia, ca s[ nu ne zic[ =i noao prorocul: „Uliul pre ceriu aucunoscut vrémea sa, turtureaoa, r`ndureaoa =i barza au cunos-cut vrémea venirei lor, iar norodul mieu n-au cunoscut judecatalui Dumnezeu“. C[ ur`t lucru va fi =i necuvios, c`nd p[s[rile vorcunoa=te vrémea lor =i dup[ vrémea acéia ]= vor =ti schimbal[ca=urile sale.

Iar noi, vremile céle r`nduite de sf`nta beséric[, spre sp[seniiasufletelor noastre nu le vom cunoa=te; c[ precum trupurile celorvii a=a =i sufletelor le iaste de lips[ schimbarea vremilor, c[ fapte-lor bune, celor de multe feliuri, iar[ de multe feliuri de vremi lelipsesc, ca s[ le sporeasc[. Care lucru, b[g`ndu-l de seam[ be-sérica noastr[, ca o maic[ dulce =i iubitoare de fii, de purureapriveghind =i rug`ndu-s[ pentru noi, au r`nduit schimbarea vremi-lor, pentru c[ cu aceast[ schimbare de vremi, nu numa ur`realucrurilor celor suflete=ti s[ o schimbe (carele lucru mult a nestricaau putut) ce =i spre faceri de bine =i spre cuv`nt[ri dumnezee=tine ]ndeamn[. C[ pentru acéia toat[ acea vréme care iaste de laDumineca ]ntr[rii domnului Iisus Hristos ]n Ierusalim, p`n[ lazioa patimilor, au r`nduit besérica noastr[ ca s[ fie vrémea cano-nisirii =i a poc[in\ii; iar din zioa acéia, p`n[ la Pa=ti iaste a]ntrist[rii =i a am[r[ciunii; iar de la Pa=ti p`n[ la Rusalii iastevremea bucuriei =i a veseliei suflete=ti. C[ acéle taine le-au r`nduitDumnezeu ca pre acéste vremi s[ se s[v`r=easc[, care f[c`ndager[ firea omului, a mul\i faptele céle bune ]l ]ndeamn[.

Iar[ acuma, pentru c[ iaste vremea sau zioa ]ntr[rii Domnu-lui nostru ]n Ierusalim, pute\, doar[, ]ntreba ceva besérica noastr[cu aceast[ sf`nt[ vreme, sau mai v`rtos s[ zic: ce pohte=te de lanoi? Pofte=te vremea aceasta cugetul cel bun a sufletului nostruc[tr[ Dumnezeu, m`ntuitorul nostru; pohté=te dreptatea, pohté=te

108 Antim Ivireanul

dragostea cea adev[rat[, pohté=te =i m[rire din inima smerit[,pentru ca toat[ m`ntuin\a omului de la Dumnezeu iaste =i omulnu vrea s[ mearg[ c[tr[ Dumnezeu, ci Dumnezeu s-au milostivit=i au venit la om.

Iar de ve\ ]ntreba, la ce au venit? Venit-au (precum ]nsu=zice) ca s[ caute =i s[ m`ntuiasc[ ce era perit =i au venit ca s[arate lumin[ celora ce era ]ntr-ntunérec =i =[dea ]n umbra mor\ii.Venit-au ca s[ m`ntuiasc[ pre cei robi\ =i pre cei r[t[ci\i s[-iaduc[ la cale =i pre cei streini la mo=iile lor =i pre cei mor\i s[-i]nviiaze spre via\[ =i pre vr[jma=ii =i pizma=ii lui Dumnezeu s[-i]mpace cu Dumnezeu Tat[l, =i f[c`ndu-i p[rta=i duhului s[u celsf`nt, s[-i fac[ mo=néni ]mp[r[\iei sale. Venit-au, drept acéia,robilor r[scump[rare, mor\ilor ]nviiare =i via\[, bolnavilor vraci,r[t[ci\ilor cale dreapt[.

+i, lu`nd Dumnezeu trup, mergea dup[ cela care fugise de lad`nsul, c[ fugise de la binele cel mare omul cel orb =i nebun]ntru at`ta c`t nu l-au putut ]nturna cu nici un glas de strigareproroceasc[, ca s[ se ]ntoarc[ de pre calea r[t[cirii. Pentru acéia=]nsu= Dumnezeu, ]ntrup`ndu-se, s-au apropiiat de cel ce fugiia,ca s[-l ]ntoarc[ c[tr[ sine; despre care lucru ]nva\[ apostolulc`nd zice c[ domnul Hristos n-au luat din ]ngeri, ci din s[m`n\alui Avraam au priimit. A priimi s[ zice, care prinde unul dintruvr[jma=ii s[i =i fiind volnic ca s[-l omoar[, nu-l omoar[, ci-l face=ie-= fiiu =i mo=tean ]n casa sa.

A=a au primit, drept acéia =i m`ntuitoriul nostru, s[m`n\a luiAvraam; iar de vei vrea cu pu\intéle cuv`nte, ca s[ ]n\elegi la ceau venit, ascult[ de vezi ce zice prin Isaia prorocul: „Duhul Dom-nului preste mine, pentru care m-au uns, a binevesti s[racilor,m-au trimis a vindeca pre cei zdrobi\i cu inima, a propoveduicelor robi\ ertare =i orbilor vedére; a chiema Domnului ai prii-mit, ca s[ m`ng`ie tot jalnicul =i ca s[ puiu t[rie tuturor celorace j[luiesc ]n Sion =i ca s[ le dau lor coroan[ pentru cenu=[,untul veseliei pentru suspine, haina bucuriei pentru ]ntristare“.

109Didahii

Ce iaste, drept, acéia, mai dulce dec`t cuvintele acéstia? Ceiaste mai frumos =i ce iaste mai iubit? De iaste, drept acéia, trimisHristos de la Dumnezeu Tat[l spre s[v`r=irea acestor faceri debine, s[ fie blagoslovit[ venirea lui ]n lume =i s[ fie blagoslovit =iacela ce l-au trimis pre el la noi =i s[ fie blagoslovit =i acela cevine, a c[ruia facere de bine ast[z cu asémene glasuri strig`nd,pruncii o propeveduesc: „Blagoslovit iaste cel ce vine ]n numeleDomnului, Osanna ]ntru cei de sus“, care cuv`nt nu numai ast[zi,ci ]n toat[ via\a noastr[, limbile, rosturile =i gurile noastre s[-lgr[iasc[.

Aceasta iaste, dar[ taina acéia care ]ncépe a pr[znui beséricanoastr[ ast[zi =i ne arat[ noao vaetele, pl`nsurile, suspinile =idorirea p[rin\ilor celor din légia véche, carii cu at`ta dragostedoriia de venirea lui Hristos, precum ]= zice c[tr[ ucenicii s[i:„Ferici\i sunt ochii carii v[d ce vede\i; c[ adev[r zic voao: mul\i]mp[ra\i =i proroci au vrut s[ vaz[ ce vede\i voi =i n-au v[zut =is[ auz[ ce auzi\ voi =i n-au auzit“. C[ ace=tea to\ au luat numaif[g[duin\a ace=tii faceri de bine, iar[ nu mo=tenire, precumgr[ia=te =i apostolul; dup[ credin\[ murir[ ace=tea to\ii, neprii-mind f[g[duin\a ci de departe privindu-o.

Frumos gr[ia=te privindu-o, c[ precum fac aceia carii un lu-cru foarte iubit ]l v[d de departe, iar la el ca s[ mearg[ nu pot,carii cu ochii v[z`ndu-l, iar cu cugetul =i cu sufletul dorind, ]lprivesc, care lucru f[cea sf`ntul acela patriarh, carele cu at`\eaani murind ]naintea lui Hristos zicea: „M`ntuirea ta voiu a=tepta,Doamne, =i oasele méle s[ vor odihni ]ntru n[d[jduire“.

Pentru care lucru mie mi s[ pare a fi p[rin\ii cei de demultasémenea acelora pre carii ]i ia =i-i ]nv[luia=te furtuna cea denoapte pre mare =i v[d lumin[ oare unde, departe, ]ntr-un locde n[déjde pus[, spre care silesc ca s[ o ajung[ cei ]nv[lui\i; =iadése cu ochii c[tr[ d`nsa privesc =i p`nzele le ]ndep[rteaz[ cas[ mearg[ (din c`t pot) ]ntr-acolo; =i acéia, de nu pot amintrilea,cu ochii =i cu sufletul o cuprind.

110 Antim Ivireanul

A=ijderea =i p[rin\ii no=tri cei de demult, ]ntorc`ndu-= ochiispre lumina cea adev[rat[, spre domnul nostru Iisus Hristos (carecu lumina sa umbra =i ]ntunérecul lumii acé=tiia l-au stricat) cusmerenie-= tindea m`inile sale =i spre acéia din tot cugetul doriia=i spre acéia degrab’, ca s[ soseasc[ pohtiia strig`nd cu prorocul:„}n degrab’ s[ ne ia pre noi, pre dinnainte, milele tale, Doamne,c[ ni-am sup[rat foarte“, spre care strigare ]i ]ndemna =i de Dum-nezeu cuv`nt[toriul prorocul Isaia, zic`nd: „Carii v[ aduce\iaminte de Dumnezeu nu t[cére\ =i nu fi\ mu\, p`n[ c`nd va punelauda Ierusalimului pre p[m`nt“.

Zice =i ]ntr-alt loc: „Pentru Sion nu voiu t[cea =i pentru Ieru-salim nu m[ voiu odihni, p`n[ c`nd va e=i ca lumina dreptul lui=i m`ntuitoriul lui ca o f[clie aprins[“. Adec[ pentru marea dra-goste cu care iubesc besérica =i adunarea celor credincio=, nuvoiu t[cea nici m[ voiu odihni, ci de pururea cu rug[ciunile melevoiu striga c[tr[ urechile milostivirii dumnezee=ti, p`n[ c`nd vatrimite pre dreptul acela de carele toate neamurile doresc, careleca r[s[rita soarelui =i ca f[cliia cea aprins[ ]ntunérecul lumii vastrica =i lumina cea adev[rat[, adec[ luminata cuno=tin\a lucru-rilor dumnezee=ti o arat[ ochilor oamenilor celor muritori s[f[g[duia=te; =i precum au f[g[duit au =i s[v`r=it, slobozind din-tru ad`ncul inimii, cu c[ldur[ cuv`ntul acela: „Roura\ ceriurilede sus =i norii s[ ploao dreptul, s[ se de=chiz[ p[m`ntul =i s[arate pre m`ntuitoriul“.

Ce zici, prorocule? Ce pohte=ti? De pohte=ti ca s[ es din ceriu=i dintre nori cel drept, cum zici p[m`ntului ca s[-l arate prem`ntuitoriul =i cum poate fi ca ceriul cu norii s[ iveasc[ pre celdrept =i p[m`ntul s[-l arate? Am`ndoao sunt adev[rate, din ce-riu =i de pe p[m`nt deodat[ a s[ ivi: din ceriu, pentru c[ iasteFiiul lui Dumnezeu, de pre p[m`nt c[ iaste fiiul omenesc. Pentruacéia strig c[tr[ ceriu =i c[tr[ p[m`nt, ca s[ ne arate noao predireptul =i m`ntuitorul acela al lumii.

Drept acéia acéste cuvinte, acéste strig[ri =i acéste dorin\e

111Didahii

ale sfin\ilor p[rin\i, besérica ]ntru aceasta vréme ni le arat[ ce-lor mai denainte f[g[duindu-le, iar[ noao d`ndu-ne mila sa. C[ce doriia sfin\ii aceia p[rin\i, noi avem; =i ce mil[ a=tepta ei, prenoi ne-au ]nt`mpinat; =i ce priviia ei de departe, noi cu evanghe-listul avem ast[z: „Carele era din ceput, care am auzit, care amv[zut cu ochii no=tri, care am privit =i m`inile noastre au pip[itpentru cuv`ntul vie\ii, pre acela vestim =i m[rturisim voao via\acea vécinic[, care au fost la p[rintele, iar[ acum s-au ar[tat“, ac[ruia ar[tare at`ta bucurie ne aduce noao, mai mult[ dec`tacéia ce avea p[rin\ii cei sfin\i de demult, a c[ruia a=teptare cudrag =i cu dorire, m[ ]ndeamn[ ca s[ zic acest cuv`nt: „S[rut[-m[ pre mine cu s[rutarea gurii sale“, c[ to\ c`\ era din duh, cuduhul cuno=tea c`t[ mil[ era s[ vérse pre buzele aceluia.

Dorind =i el, drept acéia, ca s[ fie p[rta= unii bun[t[\i caacé=tiia zice din tot sufletul ca s[ m[ s[rute pre mine cu s[rutareagurei sale; care cuv`nt at`ta face ca =i c`nd ar zice: pre Moisinu-l auz c[ci iaste la limb[ ]mpiedecat, buzele Isaiei sunt ]nti-nate, Ieremiia a gr[i nu =tie pentru c[ iaste prunc =i to\i prorociiau amu\it; ci el ]nsu= s[-mi gr[iasc[ mie =i s[-mi de=chiz[ voiap[rintelui s[u =i ]n fiin\a sa pre mine s[ m[ ]nvé\e, a c[ruiapreiubita fiin\[ pre mine s[ m[ ]noiasc[ =i r`urile ]nv[\[turilorlui s[ se fac[ ]n mine izvor de ap[ m`ntuitoare ]ntru via\a ceavecinic[.

Vede\i, drept acéia, fra\ilor, ce tain[ mare pr[znuia=te beséri-ca noastr[ ]ntru aceast[ vréme, care tain[ cei de demult ]ntruat`\ea ani de la ]nceputul lumii au dorit =i n-au c`=tigat-o. Iarnoi, ]ntru aceast[ vréme av`nd-o, o pr[znuim. De aici lesne iastea ]n\elége ce pohté=te de la noi pricina ace=tii sfinte vremi:pohté=te nevoin\a sfintelor rug[ciuni, laude dumnezee=ti, mul\emitepentru binele ce am luat de la Dumnezeu, ]mp[r\irea milosteniei,posturi, ]mpreunare adése cu preasfintele taine, cur[\eniia su-fletului, carele acésteia toate g[tesc s[la= ]ntru inimile noastre,spre venirea Domnului =i ne ]ndeamna spre faceri de bine.

112 Antim Ivireanul

C[ cu acéste podoabe de fapte bune logodnica chiam[ c[tr[sine pre iubitul mire zic`nd: patul inimii méle ]nfrumuse\at iastecu florile doririlor dumnezee=ti =i casa mea iaste cu lémnele célemirositoare =i nestricate a facerilor de bine ]ntemeiat[. C[ preacest fél de s[la= =i mirele bucuros s[ pleac[ =i r[m`ne acoleap`n[ c`nd tréce zioa =i umbra s[ pleac[. Spre pr[znuireaadev[rat[ acestor taine trebue ca s[-= r`nduiasc[ omul vréme ]ntoate zilele; iar de nu vom face nici unele de acéstia, de ce folosvor fi noao acéste sfinte vremi? Trebuia=te, dar[, pentru aceastaca s[ ne facem =i noi so\ vremii =i s[ ne nevoim spre pr[znuireaintr[rii trupe=ti a domnului nostru Iisus Hristos ]n Ierusalim =ispre ascultarea patimilor sfin\iei-sale s[ ne g[tim, ca s[ putemstriga =i noi ca t`lhariul: „Adu-\ aminte, Doamne, c`nd vei veni]ntru ]mp[r[\iia ta“ =i cu moartea sa, omor`nd moartea, s[ ned[ruiasc[ via\a cea dorit[. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA SFIN|II +I }NTOCMACU APOSTOLII }MP{RA| COSTANDIN +I ELENA

„Tot cel ce s[ smerére=te s[ va ]n[l\a.“Nu iaste cu putin\[ s[ ajung[ ne=tine la lini=tia m`ntuirii, de

nu va tréce ]nt`i prin u=a r[bd[rii.Nu iaste cu putin\[ s[ se sue ]n cereasca cetate a fericirii de

nu va ]ntra prin calea smereniei.Nu iaste cu putin\[ s[ se ]nal\e ]n ceata sfin\ilor, de nu s[ va

smeri cu duhul aici, jos, ]n ora=ul celor p[m`nte=ti.Nu iaste cu putin\[ s[ ]mp`r[\easc[ ]mpreun[ cu Hristos la

ceriu, de nu va urma aici urmele lui Hristos cu crucea.Nu iaste cu putin\[ a r[m`nea cuiva nume vestit ]n lume, cu

fapte réle =i necuvioase.Aceasta cunosc`nd =i marele Constandin, cine va putea s[

povesteasc[ smereniia lui cea mare? Cine va putea s[ scoa\[ la

113Didahii

ar[tare cre=tin[tatea lui cea des[v`r=it =i cugetul lui cre=tinesc,pentru ca s[ se ]nvredniceasc[ dumnezee=tilor f[g[dueli, pentruca s[ se ]mp[rt[=asc[ bucuriei cei nespuse a ]mp[r[\iei ceriului?C[ci c`nd au r[s[rit ]n lumina ace=tiia =i au l[sat bra\ele célep[rin\e=ti e=ind din Vretaniia, de n-au =i fost ]nc[ cre=tin, iar[fugiia de cugetul cel p[g`nesc: =i ur`ciunea ce ar[ta c[tr[ lucru-rile céle p[g`ne=ti ]nchipuia procopseala cea viitoare, ce era s[fac[ ]n cre=tin[tate.

+i oare n-au ar[tat mare cre=tin[tate? C[ auzind nedrept[\ilecéle p[g`ne=ti ale lui Maxentie ce f[cea asupra cre=tinilor aur[dicat asupr[-i r[zboiu =i m[car c[ era ]n nevoe, at`ta c`t era s[se biruiasc[ de Maxentie, iar l-au ]ncredin\at biruitoriu =i i-ausporit b[rb[\iia sufletului spre lupt[, neadormita proniia lui Dum-nezeu cu o ]nchipuire de cruce pre ceriu carea zicea cu slove destéle: „Cu acesta s[ birue=ti“, dintru care ar[tare, ]nt[rindu-sebun credinciosul Constandin, at`ta de tare s-au luptat cu p[g`nulde Maxentie, c`t l-au biruit des[v`r=it =i l-au ]necat ]n apa Tive-rului.

Lu`nd, drept acéia, ]ndr[zneal[ de pe aceste sémne cere=tiblagocestivul ]mp[rat at`t au procopsit ]n cre=tin[tate, c`t faces[ se minunéze to\ cei ce aud.

Omul iaste dobitoc, iubitor de sine. C[ de ce nu s[ apuc[? +ice nu s[ ostené=te? +i cu ce nu s[ silé=te, pentru odihna, lini=tea=i paza s[n[t[\ii lui? C[ fiind s[n[tos, ce nu face, pentru ca s[apere =i s[ dep[rtéze céle ce sup[r[ s[n[tatea? C`t[ cheltuial[face, pentru ca s[ stea ]mpotriva gerului ernii, ]mpotriva ar=i\eiverii? Fiind bolnav, c`t s[ cheltuia=te, c`t p[timé=te, c`t rabd[,pentru ca s[-=i c`=tige ce-au pierdut? Nu bag[ ]n seam[ a-= chel-tui avéria, a gusta doftorii amar[, a s[ ad[pa cu b[uturi gre\oase,a-= v[rsa s`ngele; =i nu iaste nici un lucru ca s[ nu-l fac[ pentrus[n[tatea lui =i pentru m`ntuirea cea trupeasc[. De pe acéstiapoate s[ priceap[ fie=tecarele c`t iaste < de > dulce s[n[tatea =ic`t iaste de iubitor pre sine omul.


114 Antim Ivireanul

Deci acea poht[ a s[n[t[\ii carea poate at`ta la ceilal\i s[ fac[céle pu\incioase =i céle neputincioase, n-au putut nicidecum s[fac[ nimica blagocestivului Constandin. N-au putut, zic, m[carc`t de pu\in s[-l mi=te din c[lduroasa lui blagocestie, pentru c[fiind r[nit iubitoriul de Dumnezeu de cumplite bube peste tottrupul era o minune celor ce vedea. N-au putut me=ter=ugul celdoftoresc s[ afle mijlocire vindec[toare =i doftorii iscusi\i pentruaceast[ boal[ nevindecat[.

Iar[ zavistiia cea jidoveasc[ aceasta sf[tuia pre ]mp[ratul s[ucig[ at`\ea prunci c`t s[-= poat[ sp[la trupul ]ntr-acel s`ngecald al pruncilor celor omor`\; =i a=a, cufund`nd patima, acolea]nl[untru, s-ar fi m`ntuit ]mp[ratul.

Ce socoti\, oare, s[ fie primit sfatul acesta, iubitoriul de Hris-tos, s[ se fi apucat de doftoriia, aceasta, credinciosul? Ba, nu s-auapucat. De ce? O, de credin\[ cea des[v`r=it a credinciosului]mp[rat au zis cu glas mare: mai bine voesc s[ moriu eu, bolnav=i pentru dragostea lui Dumnezeu, dec`t s[-mi iau s[n[tatea mea=i s[-mi r[scump[r m`ntuirea mea cu at`ta s`nge nevinovat.

R[spuns adev[rat de ]mp[rat credincios. Mai bine au socotitvia\a altora dec`t a lui. (Oare) nu s-au ar[tat cu aceast[ fapt[,adev[rat urm[tor lui Hristos? Mi s[ pare s[ fie s[ltat ceriul cuto\ ]ngerii s[i, de acest glas blagocestiv al r[spunsului. Au s[ltatsufletele celor drep\i =i cétele cere=ti, heruvimii =i serafimii s-aubucurat pentru aceast[ curat[ cuno=tin\[ a dragostei c[tr[ Dum-nezeu, a iubitoriului de Dumnezeu Constandin. +i aceasta o ade-verez prin s[v`r=itul cel de pe urm[. C[ peste noapte i-au desco-perit ]nsu= ]mp[ratul ]mp[ra\ilor, prin rostul sl[vi\ilor apostoli(Petru =i Pavel) cum c[ pentru credin\a lui cea des[v`r=it s-auhirotonit de la Dumnezeu ]ntocma cu apostolii =i i-au d[ruit nunumai s[n[tatea trupului ce =i a sufletului, botez`ndu-se desf`ntul Silivestru. S-au botezat, drept acéia ]n baia a dooa ana=terii =i s-au cur[\it de toat[ boala.

O, de ]n[l\imea credin\ii lui Constandin? +i cine poate m[car

115Didahii

cu mintea s[ te ajung[? +i de vréme ce at`ta credin\[ au ar[tatcredinciosul ]mp[rat mai ]nainte de a s[ ]mbr[ca cu haina cealuminat[ a credin\ii prin botez, socoti\ de vede\ la c`t[ ]n[l\imes-au suit dup[ podoaba credin\ii.

S[ turbura lini=tea cea besericeasc[ de dobitoceasca pornireaeresului arianesc =i pravoslaviia credin\ii s[ lupta de valurilenecredin\ii. +i la at`ta nevoe au str[lucit steaoa cea luminoas[,blagocestivul Constandin. +i, adun`nd la Nichea s[borul cell[udat, au potolit turburarea beséricii. +i precum firea na=te iarbacea de vindecare la locul unde r[sare odrasla cea purt[toare demoarte, precum s[ véde; are otrav[ de moarte scorpiia, iar dup[moarte s[ preface trupul ei iarb[ de vindecare; mu=c[ n[p`rcade moarte, iar din trupul ei s[ face tiriacul, carele iaste ]mpotri-va veninului, ]ntr-acesta= chip au r`nduit dumnezeiasca proniaca pe vremile necuratului Arie s[ str[luceasc[ blagocestivul Con-standin, pentru ca s[ r[sipeasc[ cu lumina credin\ii norul eresu-lui arianesc.

Aici, adev[rat, s[ cuveniia s[ aibi minte ]ngereasc[, pentru cas[ sco\ la ar[tare legile céle sfinte, ce ]nsu= au scris, spre sporiulcre=tin[t[\ii =i al credin\ii celor credincio=, mul\imea beséricilorcarele ]n multe locuri, ]n slava lui Dumnezeu, cu mare cuviin\[au f[cut, milosteniile c[tr[ cei lipsi\, ajutoriul c[tr[ cei s[raci =idragostea cea cre=tineasc[ c[tr[ to\i =i toate, pentru ]nt[rirea =i]ntemeierea credin\ii.

Deci de au str[lucit at`ta marele =i ]ntocma cu apostolii ]ncredin\[, socoti\ c`t s-au ]n[l\at ]n smerenie, care iaste roadacredin\ii. Socoti\i pre preasl[vitul ]mp[rat c[ au num[rat maimult biruin\e =i pohfale dec`t zile a vie\ui lui. Socoti\ ]ndestula-ta l[rgime a st[p`niri lui, caré ]ncepea de la r[s[rit =i s[ sf`r=iiala apus.

+i cu toate acéste pricini, carele ]l ]ndemna spre m`ndrie capre un ]mp[rat =i ]mp[rat ]nfrico=at, sl[vit =i purt[tor de biru-in\[, vede\i-l c`t iaste de desp[r\it de acéia ce s[ cuveniia s[-l

116 Antim Ivireanul

arate vrednici; s[ cuveniia ca un hirotonit ]ntocma cu apostolii,nu de oamenii, ci de ]nsu=i arhiereul cel des[v`r=it Hristos, s[=az[ ]ntì la sfintele s[boar[, iar[ ca un smérin nu s-au ar[tatniciodat[ s[ =az[ de nu vrea a =eda ]ntì to\ p[rin\ii =i nu ]nscaun nalt, ]mp[r[tesc, ci ]n scaun scund =i prost.

Ajungea, ca un blagocestiv ]mp[rat s[ porunceasc[ s[ se zi-deasc[ besérici, s[ se r[dice case de rug[ciuni =i alte zidiri pl[cutelui Dumnezeu. Iar ca un smerit ce era ]nsu= s[ pogoriia din scaunullui cel ]nalt =i lep[da schiptrul lui din m`n[ =i scotea haina cea]mp[r[teasc[ de pe trupul lui =i-= goliia capul de cununa cea demult pre\ =i aducea pre umbrele lui pietri =i cu mìnile lui iubito-riul de Dumnezeu s[pa cu ceialal\i lucr[tori la teméele beséri-cilor.

O, smerenie f[r[ margine! Veni\i aici, voi l[cuitorii pustiiului,carii, a\i st[tut pilde minunate =i dascali ai smereniei, veni\, zic=i v[ minuna\i de smereniia ]mp[ratului celui ce iaste ]ntocmacu apostolii; m[rturisi\i cum c[ au ajuns p`n[ la nu mai ]nainte.Pentru c[ci voi de a\ =i ]nfr`nat dobitoce=tile patimi ale trupului,de a\i smerit trupul, de a\ lep[dat de=[rt[ciunile pohtelor, de a\iiubit \inérea, de a\i ur`t m`ndriia, de a\i tr[it ]n cur[\enie, de v-a\if[cut cu m[sur[ciunea smeri\i, nu iaste minune, pentru c[cidesp[r\indu-v[ de lume =i iubind s[r[ciia lesne a\i g[sit sufletulvostru la smerenie, pentru c[ci bine =tim c[ s[r[ciia smeré=tepre om.

Iar marele Constandin ]n luciul lumii ace=tiia, ]mp[rat mare,st[p`nitor lumii, cu domnie lat[, cu st[p`nire des[v`r=it, cum[rire nespus[ =i s[ nu s[ m`ndreasc[, ci mai v`rtos s[ se aratedes[v`r=it pild[ smereniei. Nu iaste minune minunilor? Nu iastesemn de mare sfin\enie? Nu iaste dovad[ a unui dar mare de laDumnezeu ]n ceriuri?

+i pentru c[ci au str[lucit ]n bun[t[\ile céle mai alése, pestem[sur[, marele =i ]ntocma cu apostolii, Constandin, ]nva\[ cu asa pild[ toat[ adunarea credincio=ilor, toate cétele oamenilor,

117Didahii

cari dimpreun[ s[rbeaz[ =i pr[znuesc pomenirea lui, s[ c[l[to-reasc[ cu ]ndr[zneal[ sf`nt[ pre calea m`ntuirii, pentru ca s[ se]nvredniceasc[ dumnezee=tilor f[g[dueli, pentru ca s[ se fac[p[rta=i cere=tilor bucurii =i fericirilor celor de pururea.

}nva\[, drept acéia, pre cei boga\i, pentru c[ci fiind el preabogat f[cea comoar[ ]n ceriuri, dup[ evangheliceasca porunc[.}nva\[ pre cei de neam bun, pentru c[ci fiind el prea de neambun au pohtit vie\uirea =i petrecaniia cet[\ii cei de sus. }nva\[pre ]mp[ra\i, pentru c[ ]mp[r[\ind el cu at`ta putére s[ siliiapururea s[ c`=tige mo=tenirea f[g[duialelor lui Hristos. }nva\[pre méseri =i pre s[raci, pentru c[ de vréme ce bog[\iia =i m[rireas-au biruit de pohta bun[t[\ii, cum s[ nu sporeasc[ pre lesnes[r[ciia, care iaste pricin[ spre facere de bine, dup[ cum ziceDavid?

Bucur[-te, drept acéia, acolo sus, la ]mp[r[\iile céle mari adumnzee=tii m[riri, o, blagocestive ]mp[rate! Sue-te la ]n[l\imeadumnezee=tilor fericiri, unde cea des[v`r=it smerenie te-au suit.Culége rodurile credin\ii tale cei peste m[sur[ ]n ceriuri, careleaici, jos, pre p[m`nt, ai s[m`nat tu. Iar[ s[ nu ne la= nici pre nois[raci de folosirile, de acoperem`ntul =i de rug[ciunile tale célefierbin\i c[tr[ Dumnezeu =i mai v`rtos te roag[ Fiiului =iCuv`ntului lui Dumnezeu, s[ p[zeasc[ ]ntre =i cu fericire chipulcel viu al bun[t[\ilor tale, pre adev[ratul mo=tenitor cre=tin[t[\iitale, pre iubitoriul de Hristos =i cre=tinul nostru domn.

Suppune supt picioarele credinciosului lui suflet slabi =i f[r’deputére pre vr[jma=ii m[riei-tale, precum ai supus pre potrivniciicredin\ii, pentru ca s[ luminéze ]n mul\i ani, ]ntru st[p`nirea sa,cre=tin[tatea, pentru ca domnind el s[ ]mp[r[\easc[ dreptatea,pentru ca s[ \ie cu slobozenie bun[tatea, s[ nu aib[ obrazstr`mb[tatea.

+i a=a s[ se m[reasc[ Dumnezeu, s[ se cinsteasc[ dreaptacredin\[, carea n[d[jduim s[ o c`=tig[m prin darul t[u, pentruc[ci acesta ]nsu= av`nd numele t[u s[ face as[m`n[toriu des[v`r=itbun[t[\ilor tale. Amin.

118 Antim Ivireanul

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA NA+TEREA DOMNULUI NOSTRUIISUS HRISTOS

„C[ nu pre ]ngeri c`ndva au luat, ci s[m`n\a lui Avraam auluat“, zice fericitul Pavel ]n 2 capete c[tr[ evrei.

Doao firi mai alése =i mai de cinste au f[cut Dumnezeu, adec[cea ]ngereasc[ =i cea omeneasc[; c[ci c[ pre ]nger =i pre om i-auf[cut Dumnezeu dup[ chipul s[u, precum zice la capul cel dint`ial Facerii: „S[ facem om dup[ chipul nostru =i dup[ as[m`nare“.}ns[ nu pentru trup, ci pentru suflet iaste f[cut omul dup[ chipullui Dumnezeu, c[ci c[ Dumnezeu nu are trup, ci iaste duh, dup[cum zice Hristos: „Duh iaste Dumnezeu“. }ngerul ]nc[ iaste duh,c[ a=a zice prorocul David: „Cela ce face pre ]ngerii s[i duhuri“.+i sufletul omului iaste duh, c[ iar[= acesta= proroc zice: „Lua-vei duhul lor =i s[ vor sf`r=i =i ]n \[r`na sa s[ vor ]ntoarce“.

Dumnezeu iaste nev[zut, ]ngerul iaste nev[zut =i sufletul omu-lui iaste nev[zut. Dumnezeu iaste nemuritoriu, ]ngerul iastenemuritoriu =i sufletul omului iaste nemuritoriu.

Dumnezeu are ]n\elégere =i voe, ]ngerul are ]n\elégere =i voe=i sufletul omului are ]n\elégere =i voe.

Deci am`ndoao firile acélia era c[zute, pentru trufiia: ]ngerulpentru c[ci au pohtit s[ fie asémenea lui Dumnezeu, dup[ cumzice la Isaia ]n 14 capete: „Sui-m[-voi deasupra norilor =i voiu fiasémene celui de sus ]nalt“, =i pentru acéia l-au ]nbeznat Dum-nezeu ]ntru pr[pastiile iadului =i omul iar[ vrea s[ fie asémenelui Dumnezeu, c[ auzind din gura =arpelui c[ ]n ce zi va m`ncadin lemnul cuno=tin\ii s[ va face Dumnezeu; =i pentru c[ci aum`ncat, fu izgonit =i el din gr[dina desf[t[rii =i luo blestem ca s[]ntre ]n p[m`ntul dintru carele s-au luat.

Iar acum Dumnezeu d[ruia=te omului mila sa, c[ au luat spresine firea lui cea c[zut[, iar ]ngerului nu va s[-i arate acea mil[;=i pentru acéia n-au luat spre sine firea lui, dup[ cum zice ferici-tul Pavel: „C[ nu pre ]ngeri c`ndva au luat, ci s[m`n\a lui Avraamau luat“.

119Didahii

Drept acéia am a zice ]naintea dragostei voastre, ]n vorba cevoiu s[ fac ast[z (patru) pricinile pentru ce au luat Dumnezeufirea omeneasc[ =i n-au luat cea ]ngereasc[; a=ijderea =i pentruce au luat spre sine Fiiul lui Dumnezeu firea omeneasc[ =i n-auluat alt[ fa\[ a dumnezeirei, adec[ Tat[l, sau Duhul Sf`nt, carepricini le vom spune foarte pre scurt, pentru ca s[ nu v[ d[msup[rare. Ci m[ rog lui Dumnezeu s[-mi dea ajutoriu =i pre dum-neavoastr[ v[ pohtesc s[ asculta\ cu dragoste.

Pricina cea dint`i, pentru care au luat Dumnezeu spre sinefirea omeneasc[, iar nu cea ]ngereasc[ iaste c[ ]ngerii n-au peritto\, ci au r[mas din ei mul\i, iar oamenii era c[zu\ to\, pentrup[catul n[scutului celui dint`i. +i ne putem ]ncredin\a de aceas-ta din pilda ce zice Domnul Hristos la Luca, ]n 15 capete, zic`nd:„Care om dintru voi, av`nd 100 de oi =i, pierz`nd una dintr-]nsele,au nu va l[sa céle 99 ]n pustie =i va mérge dup[ cea pierdut[,p`n[ o va afla; =i, afl`nd-o, o pune pre um[rul lui, bucur`ndu-s[“?

Omul acela s[ ]n\elége a fi Domnul Hristos. C[ a=a zice pro-rocul David: „E=i-va omul la lucrul s[u =i la lucrarea sa p`n[ ]nsear[“. Iar céle 99 de oi s[ ]n\eleg céle 9 céte de ]ngeri pre carii,l[s`ndu-i Hristos ]n ceriu, au venit pre p[m`nt s[ caute oaia cear[t[cit[, adec[ firea cea omeneasc[, caré era dep[rtat[ de Dum-nezeu, pentru p[cat =i era r[t[cit[ ]n lume. C[ a=a, zice Davidc[tr[ Dumnezeu: „R[t[ciiu ca o oae pierdut[, cearc[ pre robul t[u“.

Aflat-au Hristos pre acea oae r[t[cit[ =i au luat-o pre umerilesale, adec[ au luat spre sine firea omului, dup[ cuv`ntul apos-tolului Domnului < care > zice: „S[ ar[t[ ]n trup“. }nc[ putem]n\elége aceasta =i dintr-alt[ pild[ a lui Hristos, carele zice: „Caremuiare av`nd 10 bani =i va piiarde unul dintr-]n=ii, au nu aprindelum`nare =i m[tur[ casa =i caut[ cu dinadinsul, p`n[-l g[se=te?

Muiarea acéia s[ ]n\elége a dooa fa\[ a dumnezeirii, carelel[s`nd ]n ceriu 9 bani, adec[ 9 céte de ]ngeri, s-au pogor`t prep[m`nt s[ caute banul cel pierdut, adec[ firea omeneasc[, culum`narea aprins[, adec[ cu ]nv[\[turile céle dumnezee=ti. C[

120 Antim Ivireanul

a=a zice David: „Lumin[toriul picioarelor méle iaste légia ta =ilumina c[r[rilor méle“.

Aflat-au banul acela al doilea chip al dumnezeirii, adec[ Fiiullui Dumnezeu, c[ s-au ]mbr[cat cu trup omenesc, dup[ cuv`ntulevanghelistului Ioann: „+i cuv`ntul trup s-au f[cut“.

Drept acéia ]ngerii n-au fost perit to\, c[ci c[ au mai r[masdin ei 9 céte ]n ceriu, iar firea omeneasc[ era toat[ pierdut[,carea se ]n\elége oaia =i banul cel pierdut =i Hristos l-au aflat.

A dooa pricin[ pentru care au luat Dumnezeu spre sine fireaomeneasc[, iar nu cea ]ngereasc[, c[ci c[ omul au gre=it dinsl[biciune, av`nd pre sine trup, carele l-au plecat pre lesne lap[cat. Iar ]ngerul au gre=it din firea cea rea, neav`nd trup presine. C[ ]n trei chipuri gre=a=te omul: sau din sl[biciune, sau dinne=tiin\[, sau din firea cea rea. Deci p[catul din sl[biciune iaste]mpotriva lui Dumnezeu Tat[l, c[ci c[ Tat[l s[ chiam[, ]ntru totputérnic.

P[catul dintru ne=tiin\[ iaste ]mpotriva Fiiului, c[ Fiiul luiDumnezeu s[ chiam[ ]n\elepciune.

P[catul din firea cea rea iaste ]mpotriva Duhului Sf`nt, c[cic[ Duhul Sf`nt s[ chiam[ bun.

Deci care om va gre=i din sl[biciune, sau din ne=tiin\[, ]l vaerta Domnul mai lesne, de s[ va poc[i. C[ a=a zice David: „P[catultineré\elor méle =-a ne=tiin\ii méle nu-l pomene“. Iar cine gre=a=tedin firea cea rea ]mpotriva Duhului Sf`nt, omului aceluia nu-iiart[ Dumnezeu lesne p[catul. C[ a=a zice Domnul Hristos: „Totp[catul =i hula s[ va erta oamenilor, iar hula care iaste spre DuhulSf`nt nu s[ va erta oamenilor“.

+i sunt p[cate de moarte 7, carele sunt =i ]mprotiva DuhuluiSf`nt, f[r’de nici o gre=eal[, de vréme ce sunt neertate, deaca nus[ va face la d`nsele c[zuta vindecare; p[catul cel dint`i iastetrufiia, dintru carele s[ na=te seme\iia =i neascultarea; al doileaiaste zavistiia, dintru carele s[ na=te vr[jm[=iia =i uciderea; altreilea iaste iubirea de argint, carele s[ numé=te a doua ]nchina-

121Didahii

re de idoli, dintru carele s[ nasc toate rélele; al patrulea iastec[lcarea de lége, adec[ neb[garea ]n seam[ celor hot[r`te =ia=[zate ]n legi =i ]n pravile, dintru carele s[ na=te necredin\a =ilep[darea de Dumnezeu; al cincilea iaste s[m`narea de vrajb[]ntre fra\ =i ]ntre priiateni, care p[cat l-au aflat singur satana; =icine are acel n[rav iaste asémenea diavolului; al =aselea iasten[diajdia cea necuvioas[ ce are ne=tine la multa mila lui Dum-nezeu =i nu s[ p[r[sé=te de p[cate, socotind c[-l va erta, dintrucarele s[ na=te netémerea de Dumnezeu =i toat[ necur[\iia; al=aptelea, cel mai de pre urm[ =i mai mare =i mai r[u dec`t toateiaste oceaania, adec[ dezn[d[jduirea de mila lui Dumnezeu, so-cotind c[ nu-l va erta nici cu un mijloc, dintru carele s[ na=temoartea cea sufleteasc[ =i munca cea vécinic[ a iadului.

+i cine va avea vreunul dintr-acéste p[cate =i nu va vrea s[ sep[r[seasc[ de d`nsul, mai bine s[ nu-l fi n[scut mum[-sa, c[ „]iiaste cerbicea lui v`n[ de hier =i fruntea lui de aram[“, dup[cum zice Isaia ]n 48 de capete.

+i pentru acéia au luat Domnul spre sine firea omeneasc[, iarnu cea ]ngereasc[, c[ci omul au gre=it din sl[biciune ]mpotrivalui Dumnezeu Tat[l, iar ]ngerul au gre=it din firea lui cea rea,]mpotriva Duhului Sf`nt.

A treia pricin[ pentru care au luat Domnul spre sine fireaomeneasc[, iar nu cea ]ngereasc[ iaste c[ ]ngerul au gre=it debun[ voia lui, iar pre tic[losul om l-au ]n=[lat =arpele. C[ a doo[chipuri iaste p[catul: unul iaste chiar al nostru, carele-l facemnoi ]n=ine, iar altul iaste p[catul cel striin, care ]l face alt om =ir[m`nem =i noi p[rta= acelui p[cat strein. +i ne ceart[ Dum-nezeu =i pentru p[catele céle streine, precum iaste =i ]n trupulomenesc. C[ pentru un m[dular, c`nd iaste bolnav, p[timesc toatem[dul[rile, a=ijderea =i ]n lumea caré s[ chiam[ trup, adec[ be-sérica lui Hristos, cre=tinii, pentru un om r[u pre mul\i oamenibuni ]i ceart[ Dumnezeu, precum se véde aceasta ]n multe c[r\i=i ]n multe istorii, c[ s-au f[cut de multe ori, ]n bogate locuri. C[

122 Antim Ivireanul

dup[ cuv`ntul apostolului ce zice c[ „pu\in aluat toat[ fr[m`nt[-tura dospé=te“, a=a =i r[utatea =i p[catul unuia pricinuia=te lamul\i mare pacoste.

Drept acéia prorocul David s[ ruga lui Dumnezeu s[-l cru\ede p[catul cel strein. Pentru acéia au luat Dumnezeu spre sinefirea omeneasc[, iar[ nu cea ]ngereasc[, c[ci c[ ]ngerul au gre=itde bun[ voia sa, iar[ omul au gre=it dintru ]n=[l[ciune a c[ruip[cat iaste p[rta= =i ]ngerul cel r[u, adec[ diavolul, pentru c[ elau ]n=[lat pre om, prin mijlocul =arpelui.

A patra pricin[ pentru care au luat Dumnezeu spre sine fireaomeneasc[, iar nu cea ]ngereasc[ iaste c[ci c[ ]ngerul era mai decinste dec`t omul; pentru acéia era datoriu =i mai tare s[ sefereasc[ de p[cat. C[ cine iaste mai de cinste i s[ cade s[ fie maicu omenie; c[ ]ngerii sunt stéle, iar omul iaste putrejune. C[ a=azice ]n cartea lui Iov ]n 25 de capete: „Stélele sunt necurate]naintea lui, dar[ cu c`t mai v`rtos omul, fiind putrejune =i fe-ciorul lui viiarme“. (Drept acéia s[ cade omului celui sufletesc,adec[ celui besericesc) s[ fie mai cu omenie dec`t mireanul,pentru ca s[ ia pild[ =i ]nv[\[tur[ fie=tecine de la el, v[z`ndfaptele lui céle bune.

Pentru acéia =i Hristos, pre oamenii cei suflete=ti ]i numé=tesare, zic`nd: „Voi sunte\i sarea p[m`ntului“; deci de s[ va stricasarea, cu ce s[ va mai s[ra? }i numé=te lumin[, zic`nd: „Voi sunte\ilumina lumii“. +i iar[=i: „A=a s[ luminéze lumina voastr[ ]nainteaoamenilor, ca, v[z`nd faptele voastre céle bune, s[ m[reasc[pre p[rintele vostru cel ceresc“. (}i numé=te cetate, zic`nd: „Nus[ poate ascunde cetatea ]n v`rful muntelui“. }i numé=te f[clieaprins[, zic`nd: „Nimeni nu aprinde f[clie s[ o pue subt obroc,ci ]n sfé=nic, ca s[ luminéze tuturor celor ce sunt ]n cas[“.

C[ nu s[ m`nie Dumnezeu at`ta pre omul cel prost c`nd facep[cat, c`t s[ m`nie pre omul cel bisericesc =i pre omul cel decinste. +i pentru acéia li s[ cade s[ fie mai cu omenie =i nu li s[c[dea s[ fac[ p[cat.

123Didahii

Deci pentru acéste patru pricini, ce-am zis, au luat Dumnezeufirea cea omeneasc[, iar nu cea ]ngereasc[. Iar pentru ce au luatFiiul lui Dumnezeu firea omeneasc[, iar nu alt[ fa\[ a dumne-zeirii, adec[ Tat[l, sau Duhul Sf`nt, ]nc[ sunt 4 pricini. Una,pentru c[ci s[ chiam[ Fiiul lui Dumnezeu ]n\elepciune au luatchipu omului ca s[ vindecere nepricéperea omului, prin caré auc[zut ]n p[cat.

A dooa, ca cela ce iaste Fiiul lui Dumnezeu, f[r’ de ani, s[ sefac[ =i fiiul omului, supt ani.

A treia, precum s-au f[cut Fiiul lui Dumnezeu fiiul omului, s[se fac[ =i fiiul omului Fiiul lui Dumnezeu, dup[ cuv`ntul luiIoann: „+i déde lor putére a fi fii lui Dumnezeu“.

A patra, fiind fiiul fa\a cea de mijloc, s-au f[cut mijlocitoriude au f[cut pace ]ntru Dumnezeu =i ]ntre om, dup[ cum zicefericitul Pavel: „C[ unul iaste mijlocitoriul lui Dumnezeu =i oa-menilor, omul Hristos Iisus“.

Iar pentru na=terea domnului Hristos, ce pr[znuia=te ast[ziluminat sf`nta biséric[, ]n ce chip s-au n[scut Fiiul lui Dum-nezeu din tat[ f[r’de mum[ =i cum s-au ]ntrupat din mum[ f[r’detat[, nu trebuia=te iscoad[, de vréme ce iaste taina foarte mare,adec[ =i peste fire, ci numai cu credin\[ =i cu m[riri de cuv`nt[ris[ ne ]nchin[m lui, ca unui soare al drept[\ii ce au r[s[rit dinp`ntecele Fecioarei, noao celora ce =[deam ]ntru ]ntunérecul =iumbra mor\ii; =i din c[lduroasa inim[ s[-i mul\emim pentru multa=i nem[surata mil[ ce au f[cut cu noi, de-am ]noit firea noastr[cea c[zut[, cu na=terea sa, c[ruia =i eu m[ rog, nevrédnicul, caunuia ce iaste unul n[scut Fiiu al lui Dumnezeu =i Dumnezeuadev[rat, s[ d[ruiasc[ prealuminatului s[n[tate, via\[ norocit[=i bun[ ]ntemeiare, ]ntru cinstit =i luminat scaunul m[riei-sale,]mpreun[ cu toat[ luminata casa m[riei-sale =i ]mpreun[ cu dum-neavoastr[ cu to\ =i cu tot norodul cre=tinesc ca de pururea s[pr[znui\ ]n mul\i ani, luminat, cu toate céle bune =i de folos.

124 Antim Ivireanul

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA OBREZANIIA LUI HRISTOS

„+i c`nd s-au umplut 8 zile ca s[ tae pruncul ]mprejur, che-mat-au numele lui Iisus, carele au fost zis de ]nger mai ]nainte,p`n[ a nu s[ zemisli el ]n p`ntece.“

Zice la cartea Facerii, ]n 17 capete, cum c[ au tocmit Dumne-zeu cu Avraam ]mp[care =i spre semn de adeverin\[ i-au porun-cit Dumnezeu, zic`ndu-i: „Aceasta iaste f[g[duin\a carea vei p[zi]ntre mijlocul mieu =i ]ntre voi =i ]ntre mijlocul semen\iei tale,dup[ tine ]ntre neamurile lor, s[ se tae voao ]mprejur toat[ parteab[rb[teasc[ =i va fi f[g[duin\a mea peste trupul vostru, ]ntruf[g[duin\[ védnic[. +i copilul carele nu s[ va t[ia ]mprejur aopta zi, s[ va piiarde, sufletul acela din rudeniia lui, c[ci austricat t[g[duin\a mea“, ar[t`nd cu aceast[ t[iare ]mprejur 4lucruri: una pentru ca s[ se cunoasc[ cei crezu\ ]ntru Dumnezeu;a dooa, pentru ca s[ r[mìe semen\ie lui Avraam slobod[ dep[catul n[scutului celui dintì; a treia, pentru ca s[ fac[ preAvraam p[rinte a multe neamuri credincioase, pentru adev[ratacredin\[ ce au ar[tat =i el c[tr[ Dumnezeu; a patra, pentru c[cidin neamul lui Avraam au vrut s[ se nasc[ Hristos.

Deci, pentru semnul ]mp[c[rii aceiia care s-au tocmit cu noiau priimit Hristos t[iarea ]mprejur, dup[ cum zice Luca evan-ghelistul: „+i c`nd s-au umplut 8 zile ca s[ tae pruncul ]mprejur,chiemat-au numele lui Iisus“, care nume iaste cu adev[rat maipresus dec`t tot numele, dup[ cum zice fericitul Pavel, „c[ s[]n\elége m`ntuitor“. +i s[ poate adeveri =i de pe alte multe nu-miri cum c[ s[ chiam[ Iisus m`ntuitoriu neamului omenesc, iar[mai v`rtos de p[ acéste opt nume ce voiu s[ zic.

}ntì s[ chiam[ via\[ de véci, dup[ cum zice Ioann la 17 cap:„Iar[ aceasta iaste via\a de véci, ca s[ te cunoasc[ pe tine unulDumnezeu =i pre Iisus Hristos, pre carele ai trimis“.

A dooa s[ chiam[ m[rire, c[ a=a zice David: „S[tura-m[-voiuc`nd mi s[ va ar[ta m[rirea ta“.

125Didahii

A treia s[ chiam[ odihn[, c[ a=a zice Hristos: „Lua\ jugul mieuspre voi =i v[ ]nv[\a\ de la mine c[ sunt bl`nd =i smerit cu inima=i ve\ afla odihn[ sufletelor voastre“.

A patra s[ chiam[ veselie, c[ a=a zice Ioann la Apocalipsis, ]n19 capete: „S[ ne bucur[m =i s[ ne veselim =i s[ d[m m[rire lui,c[ au venit nunta mielului (adec[ a lui Hristos) =i muiarea lui s-aug[tit spre sine“ (adec[ besérica).

A cincea s[ chiam[ ]mp[r[\ie, c[ a=a va s[ zic[ Hristos lajudecata cea ]nfrico=at[, c[tr[ oamenii cei drep\i: „Veni\i,blagoslovi\ii p[rintelui mieu =i mo=teni\ ]mp[r[\iia, carea iasteg[tit[ voao mai nainte de ]nceputul lumii“.

A =asea s[ chiam[ coroan[, c[ a=a zice Ioann la Apocalipsis:„|ine ce ai dob`ndit, ca s[ nu ia nimeni coroana ta“.

A =aptea s[ chiam[ ban c[ a=a zice la Mathei, ]n 20 de capete:„+i deaca veni seara, tuturor le déde plata tot, ]ntocma, c`teun ban“.

A opta s[ chiam[ cin[, c[ a=a zice la Luca ]n 14 capete: „Unom oarecarele f[cu cin[ =i chiem[ pre mul\i =i ei nu vrea s[mearg[, puind fie=tecarele, la mijloc pricini: unul c[ au cump[rathold[ =i mérge s[ o vaz[; altul c[ au cump[rat p[rechi de boi =imérge s[-i ispiteasc[; altul c[ au luat muiare =i pentru acéia nupot s[ mearg[“, carii s[ ]n\eleg a fi oamenii cei p[c[to\i =i iubi-tori de céle lume=ti, carii nu s[ vor ]nvrednici s[ m[n`nce dincina acéia, adec[ nu vor vedea fa\a lui Dumnezeu.

Deci, de pe acéste nume ce am zis, c[ ]n\elége\ Iisus m`ntuitoriu.C[ au m`ntuit neamul omenesc din tir[niia diavolului =i le-auar[tat calea vie\ii de véci.

+i au priimit de s-au t[iat ]mprejur pentru doao lucruri: una,pentru ca s[ ]mplineasc[ légia, ca un f[c[tor de lége =i s[ ne dea=i noao pild[ s[ ne suppunem legii; alta =i pentru ca s[ se astupetoat[ gura hulitoare =i clevetnic[ a eriticilor, carii zicea c[ n-auluat trup, ci s-au n[scut dup[ n[lucire. Iar pentru ce s-au t[iat]mprejur a opta zi s[ ]n\elége c[ la al optulea veac va s[ tae

126 Antim Ivireanul

Hristos ]mprejur, cu judecata cea ]nfrico=at[, ca cu o sabie cudoao rosturi toate r[ut[\ile =i tot féliul de nedrept[\i din lume;=i pre cei p[c[to=i ]i va arunca ]n matca focului celui nestins, iarpre cei drep\i ]i va aduna la ]mp[r[\iia sa cea vecinic[, caré =inoi, cu to\ii s[ o dob`ndim.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA ADORMIREA PREASFINTEIST{P~NEI NOASTRE N{SC{TOAREI DE DUMNEZEU

+I PURUREA FECIOAREI MARIA

„C[ c[ut[ spre smereniia slujnicii sale c[, iat[, de acum m[vor ferici toate neamurile.“

„Pomenirea drep\ilor cu laude, zicea prea]n\eleptul Solomon,=i blagosloveniia Domnului pre capetele lor“. Drept acéia to\sfin\ii, f[r[ de nici un prepus sunt drep\ ]naintea lui Dumnezeu=i sunt blagoslovi\. Iar mai dreapt[ =i mai blagoslovit[ ]n ceriu =ipre p[m`nt nu iaste alta dec`t Fecioara Maria, pentru c[ci s-au]nvrednicit de au n[scut, ca o sf`nt[ ce iaste dec`t to\i sfin\ii, presf`ntul =i adev[ratul drept, pre blagoslovitul Iisus, a c[ruiapreasf`nta Adormire pr[znuia=te luminat ast[zi sf`nta beséric[.

+i m[car c[ eu nu sunt vrédnic a zice nimica ]ntru cinstea =ilauda ei, pentru ]ntunecarea ce are mintea mea, de mul\imeap[catelor, iar[ ]nc[=, dup[ putin\[ vom zice célea ce ne va lumi-na prin rug[ciunile ei, lumina cea adev[rat[, Hristos. Ce v[ poh-tesc s[ asculta\ cu dragoste.

„C[ c[ut[ spre smereniia“ i proci.F[r[ de nici un prepus s[ cunoa=te cu socoteal[ dreapt[ cum

c[ Dumnezeu iaste preaputérnic, c[ci are putéria ]ntocma cuvoin\a =i poate s[ fac[ c`te va vrea, dup[ cum zice proroculDavid: „Toate c`te au vrut au f[cut Domnul. Drept acéia, de ar fivrut ar fi putut =i nef[c`ndu-se om, cu alt mijloc s[ m`ntuiasc[pre om din m`inile diavolului, iar n-au vrut. +i de ve\ ]ntreba

127Didahii

pentru ce, pentru c[ci au vrut s[ arate la aceast[ tain[ a ]ntrup[rii4 als[uri fire=ti: bun[tatea, ]n\elepciunea, putéria =i dreptatea.

+i ]ntì au ar[tat bun[tatea pentru c[ci nu s-au ]ndemnat s[m`ntuiasc[ pre om din niscai bun[t[\i ale lui, fiind rob p[catului,dup[ cum zice fericitul Pavel: „Nici dintr-altceva, f[r’ numai din-tru a sa singur[ bun[tate; c[ precum s-au ]ndemnat din ceput,dintru a sa bun[tate, de au zidit pre om, a=a =i acum s-au ]ndem-nat s[-l m`ntuiasc[“.

A dooa, au ar[tat ]n\elepciunea, pentru c[ci ca unul numaisingur ce iaste ]n\elept au aflat mijlocire ca acéia ca s[ m`ntuiasc[pre om. }n ce chip? S[ ]mpreune dumnezeirea =i s[ se fac[ el]nsu= Dumnezeu =i om? Ca un om s[ se lupte pentru om cu vi-cleanul diavolul =i ca un Dumnezeu s[ biruiasc[ =i s[ m`ntuiasc[pre om, precum vom zice =i mai jos.

A treia, au ar[tat putéria, pentru c[ci ca un Dumnezeu putér-nic au putut de au f[cut un lucru mare =i ]nfrico=at, ca acesta. C[zice Ioann Damaschin: „Ce iaste mai mare dec`t a s[ face Dum-nezeu om, ziditoriul s[ se fac[ zidire, f[c[toriul facere. Dumne-zeul cel f[r’ de materie s[ se fac[ om cu materie, cel nev[zut s[se fac[ v[zut, st[p`nul s[ se fac[ rob =i Dumnezeu cel ]nalt s[ sefac[ om smerit. +i, ]mpreun`nd acéste doao ]mpotriviri de mar-gine, s[ p[zeasc[ a fie=tec[riia firea neschimbat[, s[ r[mè celnezidit, nezidit =i cel zidit, zidit =i cel nev[zut, nev[zut. +i ]nscurte cuvinte s[ r[mìe dumnezeirea, dumnezeire =i omenirea,omenire =i nici firea dumnezeirii s[ se prefac[ ]n firea omenirii,nici omenirea s[ se prefac[ ]n firea dumnezeirii, care lucru iastemai putérnic =i mai minunat, s[ poat[ p[zi fie=tecare fire als[urileei céle fire=ti =i dup[ ]mpreunare.“

A patra, au ar[tat dreptatea. }n ce chip? Pentru c[ n-au vruts[ se lupte cu vicleanul diavol cu dumnezeirea descoperit[, ci s-au]mbr[cat cu trup, pentru c[ci c[ ar fi putut zice diavolul c[tr[Dumnezeu, ]ndrept`ndu-se: eu cu om m[ lupt, iar nu cu Dum-nezeu =i nu iaste cu dreptate tu, Dumnezeu fiind, s[ te lup\i cu

128 Antim Ivireanul

mine, tu ziditoriul =i f[c[toriul s[ te lup\i cu mine, zidirea =if[ptura; ci m[ las[ pre mine, ca pre o zidire, s[ m[ lupt cu alt[zidire, carele iaste omul.

Drept acéia, Dumnezeu, carele purtarea s[ ]ndrepteaz[ c[tr[to\ =i biruia=te la judecata lui, dup[ cum zice David, ce face?Pentru ca s[ nu mai aib[ diavolul cuv`nt a s[ ]ndrepta =i s[ zic[cum c[-i face Dumnezeu str`mb[tate, pentru aceasta s-au]mbr[cat acesta= Dumnezeu cu trup =i s[ face om adev[rat, pen-tru ca s[ se lupte ca un om =i s[ biruiasc[ ca un Dumnezeu prevr[jma=ul firii omene=ti, pre care fire o au fost biruit diavolul, caiar[=i, acéia s[ biruiasc[ pre diavolul: biruitul s[ se fac[ biruito-riu =i biruitoriul s[ se fac[ biruit; cu mijlocirea ce au biruit s[ sebiruiasc[; au ]n=[lat pre om, f[g[duindu-i s[ se fac[ Dumnezeu,s[ ]n=al[ =i pe el, pentru c[ci vedea om =i au c[zut ]n m`niledumnezeirii, ce era ascuns[ ]n omenire.

Drept acéia, pentru ca s[ p[zeasc[ Dumnezeu dreptatea, s[face om, lu`nd trup din preacuratele s`ngiuri ale preasfintei Fe-cioarei. +i socotind ad`ncimea minunei, r[m`iu f[r’ de graiu =im[ minunez, c[ci c[ nu aflu cuvinte ]ntocma la cinste, ca lucrul,pentru ca s[ laud minunatul acesta dar. Cum s[ m[resc izvoruliubirii de oameni? Cum voiu s[ propoveduesc mul\imea ]ndur[rilor?Cum voiu s[ ]ndr[znesc la noianul Fecioarii =i s[ ispitescad`ncimea tainii cei peste fire? +i cum voiu s[ povestesc pentrutine, Fecioar[, nu c[ci ai n[scut din tine cu trup pre Fiiul =icuv`ntul lui Dumnezeu, carele na=tere iaste mai presus de fire,ci pentru c[ci te-ai f[cut maic[ =i ai r[mas fecioar[. C[ din fireiaste unii muieri fecioar[ s[ fie fecioar[ numai ]n c`t[ vréme vap[zi fecioriia =i mum[ nu poate s[ fie deaca iaste fecioar[ =i omuiare caré au n[scut prunc nu poate s[ mai fie fecioar[. Iar latine, vr`nd cel ce s-au n[scut din tine, au schimbat r`nduiala firii,ca un f[c[toriu al firii =i ai r[mas =i dup[ na=tere iar[= fecioar[.

O, lucru preasl[vit, =i t[iare de fire! O, p`ntece sf`nt =i vasdumnezeesc! }ntru tine, cu adev[rat s-au spart zapisul p[catului.

129Didahii

}n tine s-au f[cut Dumnezeu om, f[r[ de a-= schimba dumne-zeirea.

Drept acéia, cu ce limb[ voiu putea s[ m[resc fecioriia ta =ina=terea ta cea preste fire? C[ prin mijlocul t[u ne-am ]nvred-nicit s[ c`=tig[m bun[t[\ile céle mari. Cu ce flori de laud[ voiuputea ]mpleti cununa fecioriei tale, ca uniia ce e=ti ]ncununat[cu toate florile bun[t[\ilor, de tat[l cel ceresc? Pentru c[ci ai]ncununat neamul nostru cu slav[ =i cu cinste, ce fel de dariuvrédnice aducem? C[ toate c`te-s ale lumii, nu sunt vrédnice]naintea ta. C[ de te voiu numi cer, e=ti mai nalt[, c[ ai n[scutpre f[c[toriul ceriului. De te voiu numi ]nchipuirea lui Dumne-zeu, destoinic[ e=ti. De te voiu numi doamn[ ]ngerilor, ]ntru toatea fi te adevereaz[ =i ver ce alt a= putea zice =i a= putea s[ tenumesc, nu iaste destul, c[tr[ lauda m[ririlor tale.

Bucur[-te, drept acéia, c[ tu singur[ ai prorocit, c[ te vorferici toate neamurile =i adev[rat c[ te fericesc, pentru c[ci cusmereniia ta cea de margine ne-ai ar[tat c[tr[ ziditoriul t[u, te-aif[cut pricin[ de s-au smerit cel ce iaste din fire nesmerit =i aupriimit de au l[sat s`nul Tat[lui =i au venit de au s[l[=luit ]npreacuratul =i sf`ntul p`ntecile t[u.

O, fericit[ =i sf`nt[ smereniia a fecioarii, c`t[ putére ai! C[ auf[cut de s-au smerit p`n[ la moarte cela de carele fuge ceriul degroaza lui =i i s[ smeresc toate =i ai ]n[l\at pre omul cel din firesmerit =i l-ai f[cut de au c`=tigat l[ca=urile =i fericile céle cere=ti.Fericit iaste, cu adev[rat =i preafericit cine au putut c`=tiga preaceast[ blagoslovit[ smerenie, c[ s-au cinstit =i de oameni =i deDumnezeu.

+i de vréme ce tu, fericit[ Fecioar[, dup[ cum ai zis c[ auc[utat domnul pre smereniia ta =i te-au ]n[l\at de pre p[m`nt laceriu, pentru ca s[ ]mp[r[\e=ti ]mpreun[ cu el, caut[ spre noi,tic[lo=ii, robii t[i, cu umilin\[ =i m`ng[e pre judec[toriul cel]nfrico=at, pre fiul t[u, cu rug[ciunile tale céle c[lduroase, s[ nem`ntuiasc[ de sc`rbele =i de nevoile ce ne-au ]mpresurat. +i


130 Antim Ivireanul

precum cu dumnezeiasca putére ]ntr-o mic[ de ceas au adunatdin toat[ lumea pre apostoli ca s[ petreac[ preacinstit =i sf`nttrupul t[u spre ]ngropare, cu laude =i cu c`nt[ri, a=a s[ adune =imintea noastr[ cea ]npr[=tiiat[, ]ntru de=[rt[ciunile céle lume=ti=i s[ o luminéze ca de pururea pre d`nsul s[-l m[rim =i s[-ll[ud[m. Iar[ \ie, ca unii adev[rate N[scatoare de Dumnezeu, s[-\c`nt[m cu cucerie c`ntarea cea ]ngereasc[: „Bucur[-te céia cee=ti cu bun dar d[ruit[, Domnul cu tine“.

}NV{|{TUR{ LA SF~NTUL P{RINTELE NOSTRU NICOLAE

„Eu sunt p[storiul cel bun; p[storiul cel bun sufletul lui punepentru oi.“

Aduc`ndu-mi aminte de r`vna cea mare =i de dragostea ceamult[ ce are p[storiul cel bun c[tr[ oile sale, foarte m[ minunez=i laud credin\a =i dragostea inimii sale ce are spre paza lor,precum vedem c[ era fericitul acela =i credinciosul rob al luiDumnezeu, Moisi, carele au fost p[storiu norodului israiltenesc.C[ v[z`nd urgiia lui Dumnezeu c[ era foarte mare =i groaznic[asupra jidovilor, at`ta c`t li s[ cuveniia =i pierzare, iar n-au vrutpentru dragostea oilor s[ fug[ s[ se m`ntuiasc[ el singur, ci, maiv`rtos, dup[ cum zice la 22 de capete la E=ire, au st[tut ]mpotri-va lui Dumnezeu =i cu m`nie au ]nceput a-i zice: „Rogu-m[,Doamne, gre=it-au norodul acesta gre=al[ mare =i =-au f[cut lordumnezei de aur; =i acum, de vrei s[ la=i p[catul lor, las[-l, iarde nu, stinge-m[ =i pre mine din cartea < ]n > caré m-ai scris“.

Auzit-a\ r`vna =i dragostea cea mare a acelui p[stor? Cuadev[rat, iubi\ii miei ascult[tori, stau de m[ mir de acéle cu-vinte mari =i gréle ce au gr[it Moisi cu at`ta m`nie. Iar mai multm[ minunez de ]ndelunga r[bdare =i de multa iubire de oamenia lui Dumnezeu, cum nu l-au dat pierz[rii, ]mpreun[ cu jidoviicei f[r’ de lége; c[ lui Dumnezeu, nu numai Moisi, ce =i toat[

131Didahii

lumea nu-i iaste nici de o trebuin\[, dup[ cum zice David lapsalm 16: „Bun[t[\ile méle nu-\ trebuesc“.

Iar pentru ca s[ nu m[ dep[rtez cu vorba zic cum c[ Dumne-zeu nu s-au uitat la acéle cuvinte ale lui Moisi, ce-l ]ndemna sprem`nie; ci mai v`rtos s-au uitat la dragostea lui cea mare ce aveac[tr[ oile sale, ca s[ nu pa\[ r[u =i cum c[ mai bine au priimit s[moar[ ]mpreun[ cu oile lui =i pentru acéia n-au vrut Dumnezeus[ fac[ acea stric[ciune mare ca s[-i piarz[.

Mare era, cu adev[rat, dragostea lui Moisi spre jidovi, iarmai mare au fost dragostea lui Hristos spre tot neamul omenesc.C[ci Moisi numai pentru un norod pohtiia s[ moar[, iar Hristospentru toat[ lumea. +i Moisi nu zice: piiarde-m[ numai pre mine=i las[ pre jidovi, iar Hristos aceast[ poft[ avea, nefiind vinovats[ moar[ =i toat[ lumea s[ tr[iasc[, precum zice =i la sf`ntaEvanghelie de ast[zi: „Sufletul mieu puiu pentru oi“. +i ]ntr-altloc iar[ zice c[: „S[ cade s[ se ]nal\e fiiul omenesc, ca tot cela ceva créde ]ntr-]nsul s[ nu piar[, ci s[ aib[ via\[ vecinic[“. Deci depe aceste vorbe ce-am zis vom putea cunoa=te dragostea ceaadev[rat[ =i credin\a p[storiului celui bun; ci m[ rog s[ asculta\i.

Sunt mul\i ]n lume de s[ numesc c[ sunt p[stori =i zic cum c[poart[ grij[ de oi; ci o zic, tic[lo=ii, numai cu cuv`ntul, iar cufapta sunt departe, c`tu e ceriul de p[m`nt, pentru c[ci nu poart[grij[ pentru folosul oilor lor, ci s[ nevoesc numai pentru folosullor, c[rora nu s[ cuvine s[ le zic[ ne=tine p[stori, ci n[emi\, sau,mai v`rtos s[ zic, furi =i t`lhari; c[ las[ oile lor de le m[n`nc[lupii =i ei sar pe aiurea, ]n turmele céle streine s[ fure =i s[junghe =i s[ piarz[. Pentru carii zice domnul Hristos, la Mathei,]n 7 capete: „Lua\i-v[ aminte de proroci mincino=, carii vin c[tr[voi, ]n ve=mintele oilor ]mbr[ca\, iar pe din l[untru sunt lupir[pitori, pre carii din rodul lor (zice) ]i ve\i cunoa=te pre ei“,adec[ de pe faptele lor céle necuvioase.

+i iar[=i la 23 de capete, pe unii ca ace=tea ]i numé=te f[\arnici,orbi, nebuni =i morm`nte spoite pe dinnafar[. F[\arnici ]i numé=te

132 Antim Ivireanul

pentru c[ci s[ arat[ cu ]n=[l[ciuni ]naintea oamenilor =i s[ facpre sine cum c[ sunt sfin\i =i drep\i. Orbi ]i numé=te pentru c[cinu vor s[ ]nvé\e pre oameni céle ce s[ cuvin =i sunt drepte =iadev[rate, ce-i ]nva\[ =i-i ]ndeamn[ pururea la lucrurile célev[t[m[toare de suflet. Nebuni ]i numé=te, pentru c[ci calc[ po-runcile céle mai mari ale lui Dumnezeu =i cearc[ lucruri de=arte=i de nimica. Morm`nte spoite pe dinnafar[ ]i numé=te, pentruc[ci s[ fac ei mai ]nv[\a\i, mai drep\i, mai buni =i mai vrednicidec`t sfin\ii p[rin\i =i dec`t apostolii =i nu \in ]n seam[ ]ntr-onimica céle ce au zis ei =i le-au a=[zat, spre cinstea beséricii, spre]ntemeiarea credin\ii =i a cre=tin[t[\ii =i spre folosul cel <de>ob=te, ca ni=te c[lc[tori de lége ce sunt. Opresc =i pre al\ii, cu omie de mijloace, s[ nu le \ie, pentru ca s[-i os`ndeasc[ ]mpre-un[ cu d`n=ii, pentru binele cel mare ce le fac =i mila ce le dau,pentru care lucru vor s[ ia, tic[lo=ii, mai mult[ os`nd[ de laDumnezeu.

„P[storiul cel bun sufletul lui pune pentru oi.“La cartea cea dint`i c[tr[ Timothei, la al 3 cap, zice fericitul

Pavel cum c[ episcopul trebuie s[ fie f[r’de prihan[, ]ntreg laminte, cu bun[ r`nduial[, iubitoriu de streini, ]nv[\[toriu bun,nesfadnic, bl`nd, ne]nvr[jbitoriu, neiubitoriu de argint, casei salebine ]ndrept[toriu, c[ de nu va =ti a-= ]ndrepta casa sa, cum vapurta grij[ de besérica lui Dumnezeu?

Drept acéia nu eu, ci socoteala cea dreapt[ afl[ cum c[p[storiului celui bun i s[ cuvine s[ aib[ trei lucruri: una, credin-\[ curat[, a dooa, ]n\elepciune ]ntreag[ =i a treia, s[ aib[ toiag ]nm`n[. Cu credin\a cea curat[ s[ caute =i s[ pohteasc[ purureabinele =i folosul oilor lui, nu numai celor s[n[toase =i zdravene,ce =i celor bolnave =i struncinate. Cu ]n\elepciunea s[ p[storeasc[pre oameni, d`nd ]nv[\[tur[ fie=tec[ruia dup[ v`rsta =i r`nduialalui, c[ precum sunt boale de multe féliuri =i nu s[ pot vindeca totcu un feliu de doftorii, a=a nici cu un feliu de ]nv[\[tur[ nu s[pot odihni, nici s[ pot ]ndrepta toate firile omene=ti, ci unii cu

133Didahii

un féliu, al\ii cu alt fél; c[ alt[ ]nv[\[tur[ trebue b[rbatului =ialta muerii; alt[ ]ndreptare trebue b[tr`nului =i alta t`n[rului;alt[ pov[\uire trebue bogatului =i alta s[racului; alt[ m`ng`iaretrebue celui vésel =i alta celui trist; alt[ vindecare trebue celuis[n[tos =i alta celui bolnav; alt[ ]nfruntare trebue st[p`nului =ialta slugii; alt[ ]ndemnare trebue celui ]ndr[zne\i =i alta celuifricos; alt[ ]mbunare trebue celui bl`nd =i alta celui m`nios; alt[vorb[ trebue celui ]nv[\at =i alta celui ne]nv[\at.

+i ]n scurte cuvinte, pre fie=tecarele, dup[ v`rsta sa =i dup[r`nduiala sa, precum am =i mai zis, trebuia s[-l odihneasc[ cu]nv[\[tura, cu toiagul ce \ine ]n m`n[ adec[ st[p`nirea =i cudarul Duhului Sf`nt s[ pedepseasc[ at`ta pre oi c`t pre lupii ceide g`nd =i pre hiar[le céle s[lbatece ce vin asupra oilor. Pentruc[ci adev[rat c[ de ce r[m`n oile < ne > pedepsite, de at`ta cad]n mai multe =i nenum[rate patemi. A=ijderea =i lupii, c`nd nuv[d toiag ]n m`na p[storiului, r[pesc oile f[r[ de nici o fric[ =i lem[n`nc[. Pentru toiagul acesta zice David la Psalm 22: „Toiagult[u =i varga ta aceasta m-au m`ng`iat“. Cu sf`ntul toiag au m`ntuitMoisi norodul cel jidovesc =i pre faraon l-au ]necat.

Drept acéia p[storiul care va vrea s[ p[storeasc[ pre lége =ipre dreptate trebue pururea s[ \ie toiagul ]n m`n[, adec[ dojana=i ]nfruntarea =i dup[ vremi s[ pedepseasc[ pre oi =i s[ goneasc[hiar[le, c[ci acesta iaste sf`r=itul cel bun a p[storiei sale, ca s[\ie oile =i s[ le p[zeasc[ cu s[n[tatea cea duhovniceasc[, adec[cu ]nv[\[tura. Aceast[ s[n[tate iaste pururea datoriu p[storiuls[ o dea oilor lui; iar de va fi vreuna din oi beteag[ trebue =i f[r’de voia ei s[ o lége =i s[ o pue jos s[-i tae carnea cea putred[, s[o lépede =i s[-i pue c[zuta doftorie, neuit`ndu-se nimic lazv`rliturile picioarelor ei cu carele poat[ s[-i mijloceasc[ =iv[t[mare, au la obraz, au la m`n[, au la picior. +i a=a, cu aceast[fapt[ bun[ =i cu aceast[ mijlocire va avea p[storiul cel bundesp[r\eal[ de n[emit, pentru c[ n[emi\ii nu pasc oile pentru cas[ le foloseasc[, ci numai pentru plata ce apuc[ de la iale; =i

134 Antim Ivireanul

c`nd véde pre lup viind de departe adec[ pre diavolul, ei las[oile =i fug, pentru c[ci sunt n[emi\i =i nu poart[ grij[ pentru oi.Ci s[ fereasc[ Dumnezeu =i s[ m`ntuiasc[ toate turmele de p[storica ace=tea, ca =i de moartea ciumei.

„P[storiul cel bun sufletul lui pune pentru oi.“C`nd au vrut domnul nostru Hristos s[ se ]nal\e la ceriu, s-au

f[g[duit ucenicilor lui c[ nu-i va l[sa s[raci, ci le va trimite altm`ng[toriu, pre Duhul Sf`nt, carele ]i va ]nv[\a pre ei toate =i-iva pov[\ui ]ntru tot adev[rul, care f[g[duial[ au r[mas, necur-mat, la to\i arhiereii ce au p[storit, dup[ vremi, turmele salep`n[ ]n zioa de ast[zi =i va fi p`n[ va sta lumea; =i acea f[g[duial[s[ ]n\elége =i la tot norodul cre=tinesc. C[ precum zice Sinesie,c[ nu vor lipsi ]mp[ratului niciodat[ osta=, a=a nu vor lipsi nicip[storii din besérica lui Hristos pentru ca s[ m`ng[e pre no-rodul cel ales al lui Dumnezeu, cu céle bune =i de folos, dintrucari p[stori au fost unul =i fericitul =i minunatul Nicolae, epis-copul Mirelor Lichiei, f[c[toriul de minuni, a c[ruia pr[znuim,ast[zi, cinstita pomenire, carele s-au ar[tat adev[rat urm[toriudascalului =i ]nv[\[toriului s[u, lui Hristos; =i au ]nmul\it talan-tul ce i s-au ]ncredin\at, nu ]ndoit, ci ]ntreit, c[ s-au nevoit de aus[v`r=it trei bun[t[\i mari: una spre cinstea =i lauda st[p`nuluis[u Hristos, a dooa spre ]ntemeiarea credin\ii cei de ob=te atoatei politiei cre=tine=ti =i a treia spre folosul turmei sale ce is-au ]ncredin\at.

Deci bun[tatea ce-au ar[tat spre cinstea =i lauda st[p`nuluiHristos iaste credin\a cea adev[rat[, dragostea cea curat[,rug[ciunile céle ne]ncetate, posturile, v[rs[rile de lacr[mi, sme-reniia de margine, bdeniile, vorbele céle curate c[tr[ Dumnezeu=i ostenélele céle de multe féliuri, carele acéstia toate fiind ]mpre-unate la un loc, arat[ o dragoste peste m[sur[ c[tr[ Dumnezeu.+i pentru aceia l-au iubit =i Dumnezeu pe d`nsul =i l-au f[cutvestit =i l[udat ]n toat[ lumea.

Iar bun[tatea ce-au ar[tat de ob=te iaste acéia ce-au f[cut

135Didahii

]naintea credinciosului =i marelui ]mp[rat Constandin =i ]nainteaa tot s[borului ce s[ adunase ]n Nichea, de-au ]nfruntat pre]ncep[toriul de eresuri, pre Arie, =i ca pre un mincinos =i hulito-riu ]mpotriva drept[\ii l-au lovit =i cu palma preste obraz =i i-aupecetluit spurcata =i clevetnica lui gur[ cu amu\eala =i i-aum[rturisit de fa\[ pre Fiiul =i Cuv`ntul Tat[lui a fi de o fiin\[ =i]ntocma cu Tat[l =i cu Duhul Sf`nt.

Iar bun[tatea ce-au ar[tat spre folosul turmei sale =i ]n via\[=i dup[ moarte iaste dragostea cea peste m[sur[, ]nv[\[turilecéle cuvioase, milosteniile céle ]ndestulate, t[m[duirile céle demulte féliuri, bl`ndé\ele c[tr[ to\i, m`ntuirile de mor\i, din]nchisori, din m[ri =i alte multe =i nenum[rate faceri de bine,carele nefiind tic[loasa mea limb[ vrédnic[ a le povesti, dup[cum s[ cade, le las asupra celor mai ale=i =i mai des[v`r=it ]ntru=tiin\a ]nv[\[turii, ca s[ le adeveréze ei mai pre larg.

Iar eu plec`ndu-mi capul cu cucerie, m[ rog ]mp[ratului ce-lui din n[l\ime =i a toate \iitoriului Dumnezeu ca, cu rug[ciunilecéle fierbin\i ale acestui preacuvios p[stor, s[ d[ruiasc[ prealu-minatului domnului nostru via\[ pacinic[ =i norocit[ cu ]ntreag[s[n[tate =i biruin\[ asupra vr[jma=ilor celor v[zu\i =i nev[zu\. +ipentru aceast[ pu\inic[ osteneal[ =i cheltuial[ trec[toare ce auf[cut ]ntru lauda lui Dumnezeu =i ]ntru cinstea sf`ntului, de au]mpodobit aceast[ sf`nt[ cas[, dup[ via\a a mul\i ani ferici\ s[-ifac[ odihn[ la ]mp[r[\iia ceriului =i s[-i d[ruiasc[ bun[t[\ile célevécinice =i de-a pururea st[t[toare.

+i dumneavoastr[, celor ce sunte\i de fa\[ =i celor ce lipsesc,tuturor, s[ v[ dea s[n[tate, via\[ curat[, sp[senie sufleteasc[,sporiu =i ajutor ]ntru toate céle bune =i de folos. A=ijderea =ituturor cre=tinilor, ca dinpreun[ s[ m[rim =i s[ l[ud[m, purureanumele lui cel sf`nt =i preasf`nt. Amin.

136 Antim Ivireanul

PREDOSLOVIE LA CUV~NTUL DE }NV{|{TUR{}N DUMINECA FLORILOR

O, c`t sunt de minunate sémnele bucuriei, ce arat[ ast[zi Ieru-salimului, la ]ntrarea domnului Hristos! Ca pre un biruitoriu ]lpriimé=te. Toat[ cetatea iase ]ntru ]nt`mpinarea lui. Norodul =imul\imea, toat[ r`nduiala i s[ ]nchin[ cu cucerie =i toat[ v`rsta]l cinsté=te cu laude. Unii a=tern hainele lor pre p[m`nt ca s[treac[ =i al\ii cu frunzele copacilor ]i ]mpodobesc calea. Al\iimerg ]nainte cu st`lp[ri =i al\ii ]i urma cu ramuri. Al\ii ]l sl[vescca pre un fiiu al lui David: „Osana, fiiul lui David“ =i al\ii ]l propo-veduesc ]mp[rat lui Israil: „Blagoslovit cel ce vine ]n numeledomnului, ]mp[ratul lui Israil“.

+i pentru ca s[ fie bucuriia mai cu mult minunat[, p`n[ =ipruncii cei f[r’de r[otate, cu ramuri ]n m`ini =i cu laudele striga:„Osana, celui dintru ]n[l\ime“.

Dat[ oare de unde at`tea glasuri veselitoare? De unde at`team[riri? Din ce pricin[ at`ta bucurie la norod =i at`ta cinstem`ntuitoriului Hristos? Ne-o spune, fe\ii miei, evanghelistul Ioanla Evanghelia de ast[zi, zic`nd: „Pentru acéia ]l =i ]nt`mpin[ preel norodul c[ auzise c[ au f[cut el acest semn! }nviiarea ceatrupeasc[ a lui Lazar au dat pricin[ norodului s[ fac[ c[tr[ Hris-tos o priimin\[ neobicinuit[ ca aceasta, s[ alérge ]ntru ]nt`mpi-narea lui cu st`lp[ri, s[-l m[reasc[ cu laude: „Osana, fiiul luiDavid“.

+i g`ndul cel de tain[ a ace=tii ]nvieri ]mi d[ mie pricin[ s[fac ast[zi, ]naintea dragostei voastre, aceast[ vorb[. }ns[ voiu s[v[ ar[t cui s[ ]nchipuia=te acest Lazar =i a c`t[ mil[ are trebuin\[,pentru ca s[ ]nviiaze, cela ce zace ca Lazar mort de patru zile ]ngroap[. Ce asculta\i cu dragoste, de pohti\i s[ v[ folosi\i sufleté=te.

137Didahii

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ +I DE UMILIN|{}N DUMINECA FLORILOR

Nu socotesc s[ fie nici unul din cei ce au pu\inic[ =tiin\[ densf`nta Evanghelie, carele s[ nu poat[ ]n\élege f[r[ multe t[lm[cituri,cui s[ ]nchipuia=te acest Laz[r, pentru carele pre larg povesté=teEvanghelia lui Ioann. Ajung[ s[ =tie cum c[ p[catul iaste moarteasufletului, pentru ca s[ cunoasc[ ]ndat[ cum c[ mort ca acestacarele zace ]mpu\it ]n groap[ altul nu iaste f[r[ numai p[c[tosul(carele, m[car c[ tr[ia=te, m[car c[ vorbé=te, m[car c[ s[ bu-cur[ =i s[ r[sfa\[ pururea, iar[ iaste mort, pentru c[ci sufletucarele iaste partea cea mai aleas[ =i mai st[p`nitoare al sineluis[u iaste mort, pentru c[ci ]i lipsé=te darul cel dumnezeesc, carele]i iaste via\a cea adev[rat[).

+i dintru acéste pu\ine cuvinte pre lesne au ]n\eles fie=tecarelecui ]nchipuia=te Lazar. Dar[ nu =tiu de va ]n\elége a=a pre lesne=i céle pentru ale lui Lazar c[, fiind mijlociri ca acélea, dau pricin[fie=tec[ruia s[ g`ndeasc[ =i s[ se minuneze. Pentru c[ci la acestLazar mort vedem at`ta despre partea lui Hristos c`t =i desprepartea norodului, oarecari desp[r\eli, oarecari sémne alése, carelela al\i mor\i ce-au ]nviiat Hristos nici s[ v[d, nici vreunul dinevangheli=ti o povesté=te.

Noi =tim cum c[ Hristos, afar[ din Lazar, au ]nviiat =i pre al\i2 mor\i, precum s[ véde la Mathei, ]n 9 capéte =i la Luca ]n 7,adec[ pre fata lui Iair =i pre feciorul v[duvei: pre céia la Caper-naum =i pre cela la Cetatea Nain; pre aceia de 12 ani =i preacesta t`n[r de v`rst[; pre acéia singur[ n[scut[ =i pre acestasingur n[scut; pre acéia ]n casa t[t`ne-s[u =i pre acesta la u=acet[\ii. +i cu toate acéstea, nici la fata acéia, nici la acest feciorn-au f[cut norodul vreo ar[tare, nici au e=it cu st`lp[ri =i curamuri ]ntru ]nt`mpinarea lui Hristos, precum au f[cut ast[zi, la]nviiarea lui Lazar. C[ =i cei mici =i cei mari striga: „Bine e cuv`ntatcel ce vine ]n numele Domnului, Osanna, celui dintru ]n[l\ime“.

138 Antim Ivireanul

Dar[ (oare pentru ce) aceast[ desp[r\eal[ ]ntre cei doi mor\i=i ]ntre cest de al treilea? Nu era minuni =i acéle doao, precumiaste =i aceast[ de a treia? Nu era acesta= Hristos ce au ]nviiiat =ipre cei doi mor\i, precum au ]nviiat =i pre acest de al treilea?Dar[ apoi pentru ce, la ]nviiarea lui Laz[r, at`ta bucurie, at`tacinste, at`ta m[rire =i la acei doi mor\i numai o mul\emit[ proast[c[tr[ Dumnezeu =i nu mai mult? Pentru ca s[ pricépem tainaacestui cuv`nt s[ cuvine s[ socotim pre ace=ti mor\i, nu dup[slova evanghelice=tii istoricii, ci dup[ duh =i dup[ taina g`nduluievanghelicesc.

Dumnezee=tii p[rin\i s[ unesc ]ntr-un g`nd =i zic cum c[ =iace=ti doi mor\i sunt ]nchipuiri p[c[tosului, precum iaste =i La-zar ]nchipuiri p[c[tosului, precum am =i mai zis. }ns[ c`te treimor\ii nu sunt ]nchipuiri numai unuia singur p[c[tos, ci a multorféliuri de p[c[to=i. Pentru c[ci alt p[c[tos s[ ]n\elége fata lui Iair=i altul feciorul v[duvei =i altul Lazar.

Fata cea moart[ a lui Iair, ce au murit ]n cas[, ]nchipuia=tepre p[c[tosul acela care p[c[tuia=te cu mintea =i cu voin\a, adec[carele s[ afl[ ]n voin\[ ca acéia s[ p[c[tuiasc[, dac[ p[catul ]nc[nu l-au ispr[vit cu lucrul sau pentru c[ci nu i-au dat vréme]ndem`n[, sau pentru c[ci n-au avut putére s[ fac[ acéia ce poh-tiia. }nchipuia=te ]nc[ =i celuia carele, au din nesocotin\[, au dinnepricépere, au din pornirea tineré\elor, sau, precum zice dum-nezeescul Theofilact, din sl[biciunea firii omene=ti fiind biruit,cade, f[r’ de véste, ]n cursele p[catului. }nc[= ]nchipuia=te =i ce-luia ce au gre=it adev[rat, iar p[catul lui iaste pentru ca s[ zica=a, ascuns ]n cas[, nu s-au v[dit ]n lume nici s-au f[cut cunoscutla oameni.

Iar feciorul v[duvei, carele s[ aduce ]n pat, afar[ din cetate,]nchipuia=te p[c[tosului aceluia carele au s[v`r=it cu lucrulp[catul =i s-au ]ndulcit pre sine, sau cu l[comiia, sau cu str`mb[-tatea, sau cu curviia =i cu altele asémenea. }nchipuia=te ]nc[ =iceluia ce au adaos la p[catul cel dint`i =i al doilea =i, c[lc`nd o

139Didahii

porunc[ a lui Dumnezeu, nu s-au temut s[ calce =i a dooa =i atreia; =i aceasta nu ]n tain[, ca cel dint`i, ci fa\[, far’ de ru=ine =ifar’ de fric[, ]n mijlocul cet[\ii =i ]n vederia tuturor oamenilor,cu scandil[ de ob=te =i cu paguba vecinului s[u.

Al treilea mort, carele iaste Lazar, ne adevereaz[ pre cel ceau ]mb[tr`nit ]n p[cat =i s-au obicinuit ]n r[utate =i nu poart[grij[ niciodat[ pentru m`ntuirea sufletului s[u. Toat[ zioacurvé=te, preacurvéste, n[p[stuia=te, apuc[, nu s[ ru=ineaz[ deoameni, nu s[ téme de Dumnezéu, nu ascult[ ]nv[\[turi, nupriimé=te sfaturi; pl`ng ]naintea lui s[racii =i nu i s[ face mil[ deei; strig[ v[duvele pentru c[ci nu le face dreptate =i nimic nugrija=te; suspin[ vecinul, pentru c[ci ]i \ine al s[u =i nu ascult[.Acest p[c[tos, nu numai c[ iaste ]ngropat ]n groapa p[catului,f[r’ de graiu, f[r’ de duh, f[r’ de sim\ire, f[r’ de n[dejdia m`ntuirii,ce iaste ]nc[, ca =i Lazar, legat de m`ini =i de picioare, cu f[=uri,adec[ str`ns tare de leg[turile p[catelor lui, dup[ cum zice Sf`ntulDuh la 5 capete ale Pildelor: „Fie=tecarele s[ str`nge cu =irurilep[catelor sale, f[r’ de a putea s[ s[v`r=easc[ vreo bun[tate sauvreun lucru pl[cut lui Dumnezeu“.

Are =i fa\a lui cu giulgiu legat[; fiind orbit de p[cat nu cunoa=tetic[loasa lui ]nt`mplare, nu véde ad`ncul ]ntru carele s[ afl[; nusocoté=te muncile céle de véci ce-l a=teapt[. Zace =i deasupra luipiatr[ grea, carea iaste putéria obiciaiului celui v`rtos, care obi-ciaiu apas[ =i ]ngreuiaz[ sufletul lui at`ta, c`t nu-l las[ s[ sescoale din groapa tic[lo=iei, nici las[ s[ r[sufle.

Deci precum pentru Lazar zicea Martha, „Doamne, iat[ pute“,a=a mai cu cuviin\[ putem s[ zicem =i noi cum c[ acest p[c[tosiaste adev[rat ]mpu\it, de vréme ce nu patru zile, ce s[pt[m`ni=i luni =i ani =i vremi, s[ afl[ ]ngropat ]n groapa p[catului.

Acum dar[ s[ vedem drept ce s[ face at`ta bucurie la ]nviia-rea lui Lazar =i nu s[ face la ]nviiarea celoralal\i mor\i (aceastaiaste pricina), pentru c[ci m[car c[ ]naintea puterii lui Dum-nezeu nu iaste nici un lucru cu anevoe, sau cu neputin\[, iar ]n

140 Antim Ivireanul

socoteala omeneasc[ mai cu anevoe =i mai de minune s[ véde]nviiarea unui mort, pre carele l-au v[zut ]n groap[ de patru zile]mpu\it, precum era Lazar, dec`t ]nviiarea unui mort, pre carele]l ducea s[-l ]ngroape, ca pe feciorul v[duvei, sau altui mort,carele numai atunce, ]n grab’ au murit, ca fata lui Iair, pentru cas[ cunoasc[ p[c[tosul carele =-au cheltuit toat[ via\a ]n p[cat =iau ]mb[tr`nit ]n r[ut[\i =i s-au ]nstreinat de tot din darul luiDumnezeu =i s-au f[cut slug[ p[catelor =i rob diavolului, c`t iastede cu anevoe ]ntoarcerea lui =i cum c[ din groapa obiceaiuluicelui r[u nu iaste cu pu\in\[, niciodat[, s[ ias[, f[r[ numai cumare osteneal[, cu neasem`nat[ poc[in\[ =i cu o mil[ a lui Dum-nezeu, mai aleas[. +i, de v[ prepune\ la aceasta, socoti\i rogu-v[acéia ce au f[cut Hristos c`nd au ]nviiat pre cei trei mor\i =i ve\]n\elége adev[rul.

La mortul cel dintì, carele era fata lui Iair, zice evanghelistulMathei cum c`nd au mers Hristos s[ o ]nviiaze n-au zis un cuv`nt,numai au apucat-o de m`n[ =i s-au sculat fata.

La al doilea mort, la feciorul v[duvei, zice evanghelistul Lucacum s[ s-au atins de co=ciug =i numai at`ta zise: „Voinice, \ie zic:scoal[! S[ =[zu mortul.“

Iar la al treilea, la Lazar, ce n-au zis =i ce n-au f[cut dulceleIisus, s[-l ]nviiaze. Ceti\ la Ioan ]n 11 capete =i vede\i. }ntì zice:„Gemu cu duhul =i s[ turbur[ pre sine“. A dooa, din ochii lui ceidumnezee=ti au curs lacr[mi: „+i lacr[m[ Iisus“. A treia: „Aur[dicat ochii ]n sus =i s-au rugat pentru d`nsul lui DumnezeuTat[l: P[rinte, mul\umescu-\ c[ m-ai ascultat“. +i la cea de peurm[, cu glas groaznic, cu carele au turbutat tot iadul, aduse preLazar dintru ]ntunérecul mor\ii la lumina vie\ii: „Glas mare strig[:Lazare e=i afar[. +i e=i mortul.“

Acum spune\i-mi, ce ]nchipuia=te aceasta? Ce ne ]nva\[ aceast[mijlocire desp[r\it[, cu care au ]nviiat Hristos pre cei trei mor\i:pre cel dintì, cu atingerea mìnii, pre al doilea cu un cuv`ntprost =i pre al treilea cu lacr[mi, cu rug[ciune =i cu glas mare?

141Didahii

Dumnezeescul Zlatoust =i sf`ntul Theofilact =i to\i t`lcuitoriisfintei Evanghelii zic cum c[ aceasta au vrut s[ ne ]nvé\e Hristos,Domnul vie\ii =i al mor\ii, c[ p[c[tosul carele iaste mort ]n darullui Dumnezeu, pentru c[ci au p[c[tuit din nesocoteal[ =i dinsl[biciunea firii, ]nviiaz[ pre lesne, las[ p[catul =i vine ]n poc[in\[,cu atingerea dumnezeescului dar.

A=ijderea =i celalalt, carele au c[zut din dragostea lui Dum-nezeu de doao ori =i de trei ori; iar[ ]nc[ fiind t`n[r ]n r[utate =iacesta, cu ajutoriul lui Dumnezeu, cu ]nv[\[turile Evangheliei,de nu s[ va c[i ast[zi, s[ va c[i m`ine; las[ r[utatea =i iar[ s[]ntoarce pre calea m`ntuin\ei.

Iar al treilea, carele au ]mb[tr`nit ]n p[cat =i s-au obicinuit,]n desf[t[ri =i ]n de=[rt[ciunile céle lume=ti, ]n pohtele lui céleréle, nu iaste cu putin\[ s[ se ]ntoarc[ pre lesne ci, au r[m`nef[r’ de c[in\[ =i moare ]n p[cat, de vréme ce, dup[ cum ziceDavid: „Departe e de la p[c[to= m`ntuirea“, pentru c[ci ]n toat[via\a lui n-au cercat ]ndrept[rile lui Dumnezeu, sau, pentru ca s[vie ]n c[in\[ trebuia=te un ajutoriu tare, de sus, un cuv`nt viu allui Dumnezeu, carele s[ va ]n tot chipul s[-l r[dice din p[cat,precum au r[dicat =i pre Lazar din groap[.

+i de vréme ce aceasta nu s[ ]nt`mpl[ niciodat[, sau s[]nt`mpl[ foarte rar, pentru c[ci nu are Dumnezeu datorie s[m`ntuiasc[ pre nimenea cu de-a sila, pentru aceasta, c`nd s[ va]nt`mpla vreo minune ca aceasta =i s[ va c[i unul ca acesta,]nvechit ]n p[cat, c`nd s[ va ]nt`mpla s[ se ]nviiaze un mort caacesta, de patru zile, s[ se ]ntoarc[ ]n casa cea p[rin\easc[, unfiiu ca acesta preacurvariu s[ se afle o oae r[t[cit[ ca aceasta =iun filiar ca acesta pierdut, adev[rat fiind aceast[ minune a mi-lostivirii lui Dumnezeu, mare bucurie s[ face ]n ceriu =i prep[m`nt, a c[riia bucurie iaste ]nchipuirea aceasta ce s-au f[cutast[zi ]n Ierusalim, pentru ]nviiarea lui Lazar. Pentru c[ci s[ bu-cur[ Dumnezeu, s[ bucur[ ]ngerii, s[ veselé=te toat[ besérica,carea au c`=tigat. Iar[ pre iubitul s[u fiiu, a c[ruia era des[rv`r=it

142 Antim Ivireanul

desn[d[jduit[ m`ntuirea, iat[ dar[ c`t[ ne]ndem`n[, c`te]mpiedec[ri =i c`te ]mpotriviri are poc[in\a p[c[tosului, careleau ]mb[tr`nit ]n p[cat.

Dar[ putea-voiu créde eu, iubi\ii miei, cum c[ aici, ]ntre tur-ma mea cea cuv`nt[toare, s[ fie oi ca acéstia, r[t[cite, Lazari caace=tea, p[c[to= ca ace=tea, ]mpietri\i la inim[ =i nec[itori?Credin\a voastr[ cea mult[ nu m[ las[ s[ o crez (aceasta). Iar des[ va ]nt`mpla, din dep[rtarea dumnezeiasc[, s[ se afle cineva]ntru aceast[ nevoe tic[loas[ =i vrédnic[ de pl`ns, cu mult[ sc`rb[de inim[ ]mi ]ntorc cuv`ntul c[tr[ d`nsul =i-i zic, precum ziceaHristos c[tr[ jidovi, pentru Lazar: „Unde l-a\i pus pre d`nsul?“Unde \i-ai pus, p[c[tosule, sufletul t[u cel iscusit, cel frumos, celminunat, cel vrédnic? Unde \i-ai ]ngropat partea cea mai aleas[al sinelui t[u, zidirea cea mai iscusit[ a dumnezee=tii puteri, so\iiacea iubit[ a ]ngerilor? Unde iaste frumusé\ea acéia a ]nchipuiriicei dumnezee=ti? Unde iaste podoaba a darului celui dumne-zeesc? Unde iaste slava? Unde sunt frumusé\ele lui céle minu-nate, carele ]l ar[ta mai luminat dec`t soarele?

A=a, f[r’de socoteal[, ai l[sat s[ se piarz[ p[catul =i s[-lv`nture, ca \[r`na v`ntul. Dar[ cum nu te milostive=ti asupr[-\?Cum nu-\ pl`ngi nenorocirea? Pl`nge pentru tine besérica. Pl`ngdrep\ii. Pl`nge ]ngerul, p[zitoriul sufletului t[u, pentru c[ci véde,aiave, pierzarea ta. +i tu nu ver=i o lacr[m[, nu te ]ntristezi, nuvii ]n c[in\[. O, fiiule, carele e=ti mort, Lazare ]ngropatule ]ngroapa nesim\irei, e=i afar[! Vino odat[ ]n sine-\i. Vezi-\i tic[lo=iiata. Las[ acel obiciaiu r[u al p[catului, carele te-au omor`t =i te-audesp[r\it de Dumnezeu, carele te-au zidit: „}ntorce\i-v[ c[tr[mine, =i m[ voiu ]ntoarce c[tr[ voi“, zice Dumnezeu, prin rostulprorocului Malahiei, c[tr[ to\i p[c[to=ii.

Adev[rat, fe\ii miei, milostiv iaste Dumnezeu =i ]ndelungr[bd[toriu =i pohté=te ]ntoarcerea =i m`ntuirea tuturor; c[ pen-tru aceia au priimit crucea =i moartea. Ci numai un lucrutrebuia=te, f[r’de carele nu iaste cu putin\[ s[ vie niciodat[

143Didahii

p[c[tosul ]n c[in\[, care lucru nici arat[ Hristos la ]nviiarea luiLazar. Putea, adev[rat, m`ntuitoriul s[ ]nviiaze pre Lazar a=aprecum s[ afla ]nchis ]n morm`nt, iar n-au vrut. Ci ]ntì au po-runcit s[ r[dice piatra de pre morm`nt =i atunce l-au ]nviiat.Dar[ =ti\i pentru ce? Pentru ca s[ ]n\eleag[ p[c[to=ii cum c[ denu vor r[dica deasupra lor piatra obiciaiului celui r[u, cu nepu-tin\[ iaste s[ ]nviiaze =i s[ se c[iasc[. „Lua\i piatra.“ Aceast[ pia-tr[ trebue s[ o r[dice (de pe inima sa) iubitoriul de argint; s[dea ]napoi lucru cel strein, s[ nu fac[ str`mb[tate, s[ nu j[fuiasc[;iar de nu, nu va ]nviia.

Aceast[ piatr[ trebue s[ o r[dice iubitoriul de desf[t[ri; s[lase pohtele lui céle réle, voile trupului; iar de nu, nu s[ vascula. Aceast[ piatr[ s[ cuvine s[ r[dice zavistnicul, pre aceastapizm[tariul, pre aceasta trufa=ul, pre aceasta clevetnicul. S[ nunecinsteasc[ cu clevetirea pre fratele s[u; s[ nu hr[neasc[ vraj-ba ]n inima lui; s[ nu voiasc[ r[utatea altuia; s[ nu s[ trufeasc[asupra altora. Iar de nu, nici m`ntuire va afla, nici s[ va sculadin groapa p[catului.

Dar[ ce voiu zice? M[ tem c[ s[ va prinde la noi cuv`ntulIsaiei ce zice la al =aselea cap: „S-au ]ngr[=at inima noroduluiacestuia =i cu urechile greu au ]n\eles =i ochii lor au ]nchis“; =iaceasta iaste pricina.

C`nd au vrut David s[ se lupte cu Goliath, alte arme n-au luatla el, f[r[ numai o pra=tie =i cinci pietri din rù. +i ce s-au]nt`mplat? }ndat[ cum au aruncat piatra cea dintì, zice Scriptu-ra, la ]ntìa carte a ]mp[ra\ilor, la 17 capete, cum c[ au r[nit prestreinul de fél ]n frunte, =i, surp`ndu-l jos, l-au omor`t. Goliathiaste p[catul; David, carele s[ lupt[ asupra p[catului iaste propo-veduitoriul Evangheliei; pietrile sunt cuvintele lui Dumnezeu =ipra=tiia iaste putéria dumnezeescului dar.

}mpotriva acestui Goliath o, c`\i Davizi, c`\i propoveduitoriEvangheliei s-au luptat cu putérea Duhului Sf`nt =i ]ntr-alte vremi=i ]n céste de acum. Au zv`rlit asupra p[catului nu cu un cuv`nt

144 Antim Ivireanul

evanghelicesc, nu cu o piatr[, precum au f[cut David, ci cu multe=i de multe féliuri de cuvinte =i ]nv[\[turi.

+i de vréme ce sf`nta Scriptur[ nu s[ d[ lenevirii, nici ]nceteaz[propoveduirea Evangheliei, dar[ ce, oare c[zut-a cu aceasta Go-liath? Oare omor`tu-s-au ]ntru voi p[catul? Dar[ unde sunt sém-nele m`ntuirii voastre? Unde sunt sémnele biruin\ii?

+tiu c[ ast[zi a\i luat, cu to\ii, din m`na biséricii, st`lp[rile =iramurile carele, pentru c[ sunt sémnele biruin\ii, v[desc c[ le-a\iluat; pentru c[ci ]ntr-acéste zile a\ biruit pre vr[jma=ii vo=tri,pre diavolul =i pre p[catul.

Dar[, oare, fi-va, aceasta adev[rat? M[car de ar da Dumne-zeu s[ fie a=a! O, c`t[ bucurie s-ar fi f[cut ]n ceriu pentru voi! Cim[ tem c[ voi \ine\i sémnele biruin\ii =i biruitoriu iaste diavolul,pentru c[ci nu v[z poc[in\[, nu v[z ispovedanie adev[rat[, nuv[z vreo bun[tate carea s[ veseleasc[ pre ]ngeri =i s[ ]ntristézepre diavolul.

}ns[ ave\i ]nc[, iubi\ii miei, vréme de m`ntuin\[. V-au r[mas=i acéste zile ale patemilor celor m`ntuitoare, ]ntru carele fiiullui Dumnezeu =-au v[rsat preasf`ntul s`ngele s[u pentru m`ntuireasufletelor voastre. Deci, ]ntru acéste sfinte zile face\i céle ce n-a\iispr[vit ]n toat[ vrémea (ceast[ bine primit[) a sf`ntului postsau din nesocotin\[, sau din z[ticneala vr[jma=ului. L[sa\i jafurile.L[sa\i str`mb[t[\ile, vr[jm[=iile, curviile =i scandilele.

Prorocul Iona, c`nd propoveduia poc[in\[ ]n Ninevi, ziceac[tr[ norod: „}nc[ 3 zile =i Ninevi s[ va strica“. Asémenea v[ zic=i eu ast[zi: ]nc[ 3 zile v-au r[mas: luni, mar\i =i miercuri; cine]ntru aceste 3 zile nu s[ va c[i =i nu-= va ispovedi p[catele,cre=tiné=te, cu omilin\[ =i ]nfr`ngere de inim[ =i s[ se cuminecela joi mari cu sfintele taine, adev[rat, pentru unul ca acela r[m`nepu\inic[ n[déjde de m`ntuin\[.

+i fie=tecarele s[ g`ndeasc[ cu socoteal[ acéste ce zic. +i Dum-nezeu s[ luminéze pre to\i s[ face\i acéia ce iaste de folos pentrusufletele voastre.

145Didahii

CUV~NT DE }NVA|{TUR{ LA PREOBRAJENIIA DOMNULUINOSTRU IISUS HRISTOS

„+i iat[ glas din nor zic`nd: «Acesta iaste Fiiul mieu cel iubit]ntru carele bine am vrut; pre acesta asculta\i».“

N-au v[zut p[m`ntul alt lucru mai sl[vit, dec`t acest de ast[zi,nici au cunoscut lumea, ceasta v[zut[, alt[ minune mai lumi-nat[. Fiiul =i Cuv`ntul lui Dumnezeu, carele au f[cut sémne =iminuni nenum[rate, n-au f[cut alt[ fapt[ mai presus dec`t el,sau asémenea. }n v`rful muntelui Thavorului au avut s[ arateapostolilor prealuminata slava dumnezeirii sale. Drept acéia =-auschimbat =i fa\a =i chipul =i ]ntr-o clip[ de ceas s-au ar[tat pre-cum era, mai ]nainte de véci, ]mpodobit cu toate frumuse\ileceriului, luminat cu toat[ lumina dumnezeirii. Razele ce e=iiadin dumnezeiasca lui fa\[ biruia str[lucirile soarelui =i albiciu-nea hainelor lui ]ntrecea str[lucirile luminii. Moisi =i Ilie, maiale=ii prorocilor era m[rturii acestui preasl[vit lucru =i privitoriai neapropiiatei m[riri era Petru, Iacov =i Ioann, mai marii apos-tolilor. }n ce chip de nor luminat ce umbriia =i muntele =i preapostoli, s-au ar[tat Duhul Sf`nt; =i pentru ca s[ cunoasc[fie=tecarele cum c[ s[ afla toat[ sf`nta troi\[ la acest lucrupreasl[vit, p[rintele cel f[r’de ]nceput au adev[rat cum c[ iastede fa\[, cu cuvintele ce au zis c[tr[ apostoli: „Acesta iaste Fiiulmieu cel iubit, pre acesta asculta\i“.

O, ferici\ ochii apostolilor carii s-au ]nvrednicit de au v[zutm[rirea ace=tii ]nfrico=ate ]nfrumuse\[ri! C[ ce taine nu s[ ]n-chiiae ]ntru acest lucru preasl[vit, sau ce ]nv[\[turi suflete=ti =im`ntuitoare nu ne d[ aceast[ ]nfrumuse\are a m`ntuitoriului!Nu ajunge cuno=tin\a omeneasc[ s[ le priceap[, nici minte]ngereasc[ s[ le cuprinz[.

+i pentru aceasta, cunosc`ndu-m[ =i eu nevrédnic =i departede toat[ =tiin\a, nu ]ndr[znesc s[ ]ntru ]ntru at`ta ad`ncime =icinstind taina acéasta a dumnezee=tii ]nfrumuse\[rii, cu cap ple-


146 Antim Ivireanul

cat =i cu cuciarnic[ t[cére trec cu cuv`ntul, spre pu\inic[]nv[\[tur[, carea socotesc s[ fie foarte folositoare de suflete =im`ntuitoare la ceia ce vor s[ asculte cu dragoste.

M[ uit la aceast[ dumnezeiasc[ =i ]nfrico=at[ ]nfrumuse\are,c`nd p[rintele cel f[r[ de ani cu glas viu, de sus, au m[rturisitcum c[ acest ]nfrumuse\at Iisus iaste Fiiul s[u cel iubit. Alt[]nv[\[tur[ nu s[ véde ca s[ fie dat apostolilor celor ce era defa\[, f[r[ numai aceasta s[-l asculte: „Pre d`nsul asculta\i“. Nule-au zis s[ laude pre Fiiul s[u, nici s[-l sl[veasc[, nici s[ m[reasc[lucrurile lui, nici s[-i propoveduiasc[ numele, nici s[ se minunézede ]nv[\[tura lui, nici s[-= r[pue via\a lor pentru d`nsul, nici s[rabde sc`rbe, necazuri, nevoi =i altele ca acéstia, asémene; cenumai s[ fie ascult[tori, s[ aib[ ascultare, s[ suppue voin\a lorsupt voia acestuia unuia singur n[scut, Fiiului s[u, carele s[]nfrumuse\a. „Pre d`nsul asculta\i.“

+i, cerc`nd cu denadinsul, ca s[ ]n\eleg pricina, am cunoscutdin sf`nta Scriptur[ =i din cea véche =i din cea noao =i de ladumnezee=tii dascali cum c[ aceast[ porunc[ iaste foarte tainic[=i nu s[ putea s[ s[ dea apostolilor alta mai iscusit[, mai folosi-toare =i mai de suflet m`ntuitoare dec`t aceasta, adec[ dec`tascultarea.

+i pricina iaste c[ cine are ascultare, acela are ]mpreun[ =itoate darurile =i toate bun[t[\ile; acela iaste ]ntreg la minte,acela iaste r[bd[toriu, acela iaste smerit, acela iaste bl`nd, acelaiaste ert[toriu, acela iaste iubitoriu de streini, cuciarnic, pacinic=i, ]n scurte cuvinte, acela iaste l[ca=ul tuturor bun[t[\ilor =ivasul tuturor darurilor. +i cum c[ iaste adev[rul a=a, o dovedé=tedumnezeiasca Evanghelie.

Povesté=te evanghelistul Ioan Botez[toriu <sic> la capul celdint`i cum c[, v[z`nd Ioan Botez[toriul pre Hristos merg`ndc[tr[ d`nsul, fiind cu totul plin de bucurie pentru darul ce lua,au ]nceput a m[rturisi ]naintea tuturor =i a zice: „Iat[ mielul luiDumnezeu, carele r[dic[ p[catul lumii“, la care cuvinte ale luiIoan stau de s[ mir[ dascalii beséricii.

147Didahii

Oare pentru ce fiind at`tea p[cate ]n lume, carele trebuia s[se =tiarg[ de Fiiul lui Dumnezeu, n-au zis: Carele r[dic[ p[catelelumii, ci „p[catul“. +i, iar[, zic`nd „p[catul“, nehot[r`t, care eraacel p[cat al lumii ce vrea s[-l pierz[ Hristos =i s[ lase cialialalte?

Dumnezeescul Theofilact, t[lm[cind acest cuv`nt al Evanghelieizice c[ p[catul lumii iaste neascult[toarea prea caré au r[dicat-oDomnul de la mijloc, f[c`ndu-se pre sine ascult[toriu p`n[ lamoarte; au numit-o Ioann p[catul lumii, ca c`nd n-ar fi fost altp[cat mai mare ]n lume dec`t neascultarea. +i au zis p[cat, iarnu p[cate, pentru c[ci numai ]ntru acéia singur[ neascultare s[cuprinde toate p[catele.

Drept acéia zic`nd cum c[ p[catul acela l-au =ters Domnulnostru arat[ cum c[ au =ters ]mpreun[ toate =i célialalte p[cate;=i de vréme ce cu ]mpotriva s-au vindecat ]mpotrivirea, dup[cum zice Theofilact, adec[ neascultarea lumii cu ascultarea luiHristos, urmeaz[ f[r’de nici un prepus c[ precum neascultareaiaste ]nceputul =i r[d[cina tuturor p[catelor, a=a =i ascultareaiaste izvorul =i mum[ tuturor bun[t[\ilor. Pentru acéia Dumne-zeu Tat[l pre dreptate au dat apostolilor numai aceast[ porunc[a ascult[rii ]n vrémea ]nfrumuse\[rii, pentru c[ci ]ntru d`nsa s[alc[tuesc toate bun[t[\ile =i toate darurile.

+i-mi adeverez mai mult cuv`ntul m[rturiia lui Iacov frateleDomnului la al doilea cap, zic`nd cum c[ Avraam, c`nd au merss[ junghe pre fiiu-s[u pre Isaac, numé=te j[rtva acéia lucruri -Iacov o zice multe-; j[rtva era una, iar nu multe. Deci =i lucrulunul era, iar nu multe =i s[ cuveniia s[ o zic[ cu num[r de unul,iar nu cu num[r de mul\i. Taina iaste aceasta; lucrul acesta alj[rtvei lui Avraam era lucrul ascult[rii =i de vréme ce unde iasteascultarea acolo sunt adunate toate bun[t[\ile, acolo sunt toatelucrurile céle bune. Pentru acéia cu cale au zis Iacov cum c[Avraam s-au ]ndreptat din lucruri, iar nu din lucru, pentru c[ci]naintea lui Dumnezeu i s-au socotit ascultare, nu ca o bun[tate

148 Antim Ivireanul

ci ca multe bun[t[\i, at`ta iaste de minunat[, at`ta-i de aleas[ =idumnezeiasc[ bun[tatea ascult[rii.

Pentru acéia =i Duhul Sf`nt, la cartea cea dint`i a }mp[ra\ilor,]n 15 capete zice: „Mai bun[ iaste ascultarea dec`t j[rtvele“. Maibine place lui Dumnezeu ascultarea dec`t j[rtvele, pentru c[cicine j[rtvuia=te, aduce lui Dumnezeu lucru strein, iar cine-l as-cult[ suppune voin\a sa lui Dumnnezeu =i slobozeniia, dintrucare ascultare ce alt[ j[rtv[ poate s[ se afle mai pl[cut[ lui Dum-nezeu? +i dumnezeescul Efrem, la cuv`ntul ce face pentru ascul-tare zice: O ascultare poate mai mult dec`t toate bun[t[\ile.

+i pentru aceasta vedem, at`ta ]n Scriptura véche, c`t =i ]ncea noao, cum c[ c`\i s-au ar[tat ascult[tori lui Dumnezeu, to\au c`=tigat =i plat[ mai aleas[.

Lui Noe i-au poruncit Dumnezeu s[ fac[ chivotul =i l-au f[cut,f[r[ de a-= prepune altceva r[u ]n g`ndul lui, sau de=ert.

Lui Avraam i-au poruncit, zic`ndu-i: „E=i din p[m`ntul t[u =idin rudeniia ta =i te du ]n p[m`ntul ]n carele ]\ voiu ar[ta“ =inimic nu s-au ]ndoit.

Iar[ lui Avraam, a dooa oar[, i-au poruncit s[ junghe pre fiiu-s[u, pre Isaac =i nimic nu s-au ]ntristat, ci cu bucurie au priimitporunca.

Lui lsaac, c[ s-au supus ascult[rii =i au priimit s[ j[rtvuiasc[pentru dragoste lui Dumnezeu =i nu s-au temut.

Lui Moisi i-au poruncit s[ mearg[ ]n Eghipet s[ m`ntuiasc[pre norodul lui Israil din robie =i m[car c[ era f[icav la limb[ =ivedea =i multe ]mpiedec[ri, fiind la mijloc ]mp[rat tiran =i crudla inim[, iar nu s-au ]ngrijit.

Lui Petru i-au poruncit Hristos s[ umble pre ape =i vedea c[iaste lucru cu nevoe =i cu neputin\[, iar[ n-au e=it din porunc[.Pavel, merg`nd pre cale =i c[z`nd jos de pre cal de frica videnieice au v[zut, au zis: „Doamne, ce porunce=ti s[ fac?“ =i ce i-au zisglasul au ascultat, ne]ndoindu-se.

149Didahii

+i pentru acéia, ace=tia to\i s-au cinstit, s-au l[udat =i s-aum[rit ]naintea lui Dumnezeu =i au luat dar pentru ascultarea lor;c[ Noe s-au ar[tat m`nuitor lumii; Avraam s-au f[cut p[rinte amulte neamuri; Isaac s-au f[cut fiiu blagosloveniei =i ]nchipui-rile lui Hristos; Moisi, c[petenie lui Israil =i iubit lui Dumnezeu;Petru s-au f[cut verhovnic apostolilor, c[ruia i s-au ]ncredin\at =ichieile ]mp[r[\iei ceriului =i Pavel, dascal limbilor, vas ales =iv[z[toriu cere=tilor bun[t[\i.

+i nu numai ace=tea, ci to\i c`\i s-au suppus ascult[rii lui Dum-nezeu =i mai nainte de lége =i dup[ lége, s-au f[cut fii darului =is[ bucur[ cu ]ngerii ]ntru ]mp[r[\iia ceriului.

Acuma, dar[, o porunc[ folositoare ca aceasta =i m`ntuitoareiaste, cineva din noi s[ o p[zeasc[? Noi, toat[ zioa =i la rug[ciuni=i la ]mpreun[ri =i la vorbe =i la fie=tece lucru al nostru, chiem[mpre Dumnezeu =i-l numim Domn. +i de-l numim Domn =i st[p`n,unde ne iaste suppunerea ce ar[t[m, ca ni=te slugi la domnulnostru? Sluga face voia domnului s[u, dar[ noi care voe facem,acestui domn al nostru? Care din poruncile lui p[zim? Care dra-goste avem c[tr[ d`nsul =i ce cinste ]i facem? O zice ]nsu= Dum-nezeu, prin rostul Malahiei, la capul cel dint`i: „+i de sunt euDomnul, unde iaste frica mea? Cine iaste din voi, s[ se team[ demine, s[ m[ cinsteasc[, s[ se ru=ineze de mine?1 „Nu iaste, p`n[

1 Urmeaz[ o cruce =i o men\iune marginal[: de la acest semn treci list. 133.Textul, ce urma s[ ]nlocuiasc[ finalul didahiei — ]n ipoteza ]n care domnul s-arfi aflat de fa\[ — este urm[torul: C[ cela ce s[ téme de Dumnezeu, — zice Ioancel cu rostul de aur — nu iscodé=te, ce crede, ]mbl`nzé=te, j[rvuia=te, cinsté=te,m[ré=te, c`nt[, =i laud[.

}ns[ precum nu lipsesc ]mp[ratului osta= credincio=i, a=a nu lipsesc nicilui Dumnezeu fii cuciarnici, carii s[ tem de el =i-l cinstesc, dintru care fiicuciarnici =i credincio=, cel mai ales e=ti m[riia-ta, prea]n[l\ate doamne, carelemai mult dec`t to\i te temi de Dumnezeu, de vreme ce mai mult dec`t to\ te]nchini lui =i-l ascul\i mai mult dec`t fie=tecarele, ]l cinste=ti =i-l lauzi. Pentru

150 Antim Ivireanul

la unul-zice David la Psalm 3 — to\ s-au ab[tut ]mpreun[, ne-trébnici, s-au f[cut; nu iaste cel ce face bun[tate, nu iaste p`n[la unul.“

Drept acéia nu iaste minune de nu ne ascult[ nici pre noi fiiino=tri, nici ni s[ suppun slugile =i patemile noastre, carele ]ntoate zilele o=tesc asupra sufletului; iaste aceasta dreapt[ jude-cat[ a lui Dumnezeu.

Zice fericitul Pavel la capul cel dint`i c[tr[ romani, stih 29: s[fim plini de toat[ nedreptatea, cu curvie, cu vicle=ug, cu l[comie,cu r[utate, pline de zavistie, de ucidere, de price, de ]n=[l[ciune,de n[rav r[u; s[ fim =optitori, clevetnici, ur`\ de Dumnezeu,ocarnici, m`ndri, seme\i, afl[tori de réle, la p[rin\i neascult[tori=i, ]n scurte cuvinte, s[ fim robi lumii, trupului =i diavolului,pentru c[ci, cunosc`nd pre Dumnezeu, nu-l cinstim ca pre unDumnezeu, nu-l ascult[m ca pre un domn, nu ne suppunem lui,ca unui st[p`n; =i cum c[ iaste adev[rul a=a, adevereaz[-o dra-gostea =i unirea ce avem.

m`riia-ta putem zice acéia ce zice Dumnezeu pentru David: „}n[l\at-am precel ales din norodul mieu. Aflat-am pre David, sluga mea; cu unt sf`nt l-amuns pre el.“ M`riia-ta e=ti cel ales din zeci de mii, dup[ cum zice Scriptura,carele, cu faptele tale céle bune cinste=ti pre Dumnezeu, cu facerile de bine ]l]mbl`nze=ti, =i cu multa-\ credin\[ m[re=ti =i lauz numele lui cel sf`nt.

Drept acéia, precum pentru David s-au f[g[duit s[-l ]nal\e mai v`rtosdec`t ]mp[ra\ii p[m`ntului s[-i p[zeasc[ ]n vécii vecilor semen\iia lui =iscaunul lui ca zilele ceriului, a=a m`na lui cea prea putérnic[ va fi pururea,spre paza domniei tale; va t[ia de la fa\a ta pre vr[jma=ii t[i, va ]nfr`nge precei ce te ur[sc =i va p[zi ]n véci semen\iia ta =i scaunul t[u. C[ voia celora ces[ tem de el va face — zice David — =i rug[ciunea lor va auzi =i-i va m`ntuipre d`n=ii.

Acestui dar s[ va ]nvrednici =i fie=tecarele din voi, fe\ii miei, de ve\ ascultacu cucerie =i cu dragoste glasul p[rintelui celui f[r’ de ani =i ve\i face]nv[\[turile ]nfrumuse\atului Hristos, Fiiului s[u, al c[ruia darul =i mila ceabogat[ rug[m pururea s[ fie spre m`ntuirea sufletelor voastre. Amin.

151Didahii

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA OCTOMVRIE 26, }N ZIOASF~NTULUI +I MARELUI MUCENIC DIMITRIE,

IZVOR~TORIULUI DE MIR ASUPRA CUTREMURULUI

„Doamne, m`ntuia=te-ne, c[ perim.“ Mathei, 8.Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce s[ pr[znuia=te ast[zi

]n toat[ lumea, ce alt a=teapt[ de la adunarea iubitorilor depr[znuire, f[r’ numai laude =i c`nt[ri. }ns[ eu, cunosc`ndu-m[nevrédnic =i slab ]ntru =tiin\[, nu ]ndr[znesc s[-i ]mpletesc cununide laude, nici s[-i vestesc precum s[ cuvine m[ririle minunilorlui. C[ci alt[ ]nv[\[tur[ cearc[ mucenice=tile lui lupt[ri =i altpr[znuitoriu trebuie pentru luminatele lui nevoin\e.

Drept acéia las s[ laude al\ii lucrurile lui céle sl[vite, al\ii s[povesteasc[ cea preste firea omeneasc[ b[rb[\iia sufletului s[u=i al\ii s[ spue vitejiia cea mare, cu care au r[bdat ranele =imoartea. Iar[ eu, ca un neputincios la vorb[, precum m[ ]ndemns[ m[ minunez de iale cu mintea, a=a =i a le cinsti m[ silesc cut[céria =i m[ ]ntorc cu vorba iar[, la ]nceputul cel dint`i:„Doamne, m`ntuia=te-ne, c[ perim“.

Pentru ca s[ ar[t ]naintea dragostei voastre nevoia ce aupetrecut apostolii ]n corabie =i grabnic ajutoriu ce le-au dat Hris-tos ]n mijlocul m[rii =i n[d[jduesc, cu darul sf`ntului, s[ v[ folosi\isufleté=te. Ce v[ pohtesc s[ asculta\i cu dragoste =i cu socotin\[.

}nfrico=at lucru socotesc, cu adev[rat, s[ fie st[tut turburaream[rii de ast[zi, de vréme ce =i sf`nta Evanghelie o numé=te mare(zic`nd): „+i iat[ cutremur mare s[ f[cu ]n mare.“

Mi s[ pare ca c`nd a=i vedea ]naintea ochilor miei chipul ei,de toate p[r\ile s[ sufle v`nturi mari, s[ se str`ng[ ]mprejurulv`ntului nori negri =i de=i, toat[ marea s[ spumege de m`nie =ipetutindenea s[ se ]nal\e valurile, ca ni=te mun\i. Mi s[ pare c[v[z corabiia apostolilor c[ o lupt[ cu mult[ s[lb[ticie turburaream[rii: de o parte o bat valurile, de alt[ parte o turbur[ v`nturile;de o parte o r[dic[ spre ceriu, de alt[ parte o pogoar[ la iad. Mi

152 Antim Ivireanul

s[ pare c[ v[z pre fé\ele apostolilor zugr[vit[, de fric[, moartea:unul s[ se cutremure, altul s[ se sp[im`ntéze; unul s[ se tur-bure, altul s[ strige =i to\i cu suspinuri =i cu lacr[mi s[ cear[, curug[minte, ajutoriu de la Hristos, ce dormiia: „Doamne, m`ntu-ia=te-ne, c[ perim“.

Eu ]ns[ nu m[ minunez nici pentru turburarea m[rii, pentruc[ci fiind o stihie nestatornic[, a=a ]i iaste pururea din fire, c`nds[ fie lin[ =i c`nd s[ se turbure, nici pentru turburarea aposto-lilor, pentru c[ci nevoia aduce pururea turburare =i fric[ la oa-meni, ce m[ minunez, cum s-au ]nt`mplat c[, ]ndat[ ce au aler-gat =i ]ndat[ ce s-au rugat, ]ndat[ au luat =i ajutoriul.“+i s[ f[culini=te mare“, zice Evanghelia.

Au ]ncetat valuri, au perit ]ntunérecul, s-au ]mpr[=tiiat norii,s-au smerit marea =i corabiia ]ntreag[ =i f[r’de nici o v[t[mare,au ajuns la ad[posteal[.

Cerc`nd eu pricina ace=tii minuni ce s-au f[cut f[r’de z[bav[,aflu de la t`lcuitorii sfintei Evanghelii cum c[ alta n-au fost f[r[numai rug[ciunea ce au f[cut apostolii cu un glas =i cu un suflet;to\i deodat[ au strigat, to\i s-au rugat, to\i au cer=ut deodat[ajutor: „Doamne, m`ntuia=te-ne, c[ perim“. +i pentru acéia Dom-nul au ascultat, ]ndat[ rug[ciunea lor =i pre to\i i-au m`ntuit,pre to\i i-au p[zit; n-au l[sat s[ piar[ nici unul ]n turburaream[rii.

Drept aceia =i dumnezeescul Theofilact: doarme, zice, Dom-nul, pentru ca s[ alérge apostolii, ce era ]nfrico=a\ la ajutoriullui, s[-l roage =i s[ ia pricin[ din rug[ciunea lor cea de ob=te, s[-im`ntuiasc[ din nevoe.

Cu adev[rat, mare ]nv[\[tur[ ni s[ d[ noao cu aceasta, pen-tru ca s[ luom pild[, s[ ne rug[m =i noi lui Dumnezeu la nevoilenoastre céle de ob=te.

Lumea aceasta iaste ca o mare ce s[ turbur[, ]ntru care nicio-dat[ n-au oamenii odihn[, nici lini=te. Cor[biile ]ntre valuri sunt]mp[r[\iile, cr[iile, domniile =i ora=ele, mul\imea norodului, politi-

153Didahii

ile, suppu=ii, boga\ii =i s[racii, cei mari =i cei mici, sunt cei cec[l[toresc =i s[ afl[ ]n nevoe.

V`nturile céle mari ce umfl[ marea sunt nevoile céle ce nesup[r[ totdeauna.

Valurile ce lupt[ corabiia sunt nenorocirile carele s[ ]nt`mpl[]n toate zilele.

Norii ce negresc v[zduhul, fulgerile ce orbesc ochii, tunetilece ]nfrico=az[ toat[ inima viteaz[ sunt ]nt`mpl[rile céle de multeféliuri, nea=teptatele pagube, ]nfrico=[rile vr[jma=ilor, sup[r[rile,necazurile ce ne vin de la cei din afar[, jafurile, robiile, d[rilecéle gréle =i nesuferite, carele le las[ Dumnezeu =i ne ]ncun-giur[, pentru ca s[ cunoasc[ credin\a noastr[ =i s[ ne vaz[r[bdarea.

Acuma dar[, pentru ca s[ m`ntuiasc[ norodul de acéstia =i s[lépede deasupra lor nevoia cea grea, oare care iaste, mijlociream`ntuirii? Acea mijlocire ne-o ]nva\[ cu pilda lor norodul celisrailtenesc, c`nd s[ sup[ra de o=tile lui Hananeu, ]mp[ratulAradului, ]n pustiu; ne-o ]nva\[ l[cuitorii din Vetulua, c`nd s-auocolit ]n cetatea lor de oastea cea groaznic[ a lui Olofern; ne-o]nva\[ Esdra, c`nd s[ ]ntorcea cu norodul lui Israil ]n Ierusalim,m`ntuit din robiia Vavilonului; ne-o ]nva\[ nineviténii, c`nd ausc[pat de periciunea, caré de spre partea lui Dumnezeu le-aufost spus prorocul Iona.

To\ ace=tea, pentru c[ci s-au rugat cu un glas =i cu un g`nd =iau cer=ut de la Dumnezeu ajutoriu, s-au m`ntuit.

Zice sf`nta Scriptur[: „+i s[ rug[ Israil rug[ Domnului =i auziDomnul glasul lui Israil =i déde pre Hananeu supt m`na lui.“ +il[cuitorii ce era ocoli\ ]n Vetulua au strigat c[tr[ Domnul, cu to\iideodat[, ne]ncetat =i au ascultat Domnul rug[ciunea lor =i i-aum`ntuit din m`inile lui Olofern. Zice Esdra: „Am cer=ut de laDumnezeul nostru cale dreapt[ noao =i coconilor no=tri =i la toat[agonisita noastr[ =i ne-au ascultat pre noi.“ +i iar[ nineviténii austrigat c[tr[ Dumnezeu, ne]ncetat =i s-au ]mbr[cat ]n saci, de la

154 Antim Ivireanul

mare p`n[ la mic; =i v[zu Domnul lacr[mile lor =i n-au stricatpre ei, nici dobitoacele, nici cetatea lor.

Drept acéia, zice David la Psalm 21: „Pre tine au n[d[jduitp[rin\ii no=tri, n[d[jduir[ =i ai izb[vit pre d`n=ii; c[tr[ tine austrigat =i s-au m`ntuit.“

Dar[ ce mai cerc eu din istoriile Scripturii =i din pildele ei s[]nv[\ ]n ce chip s[ fugim din ]nt`mpl[rile =i nevoile ce ne vin?}nsu= Dumnezeu ne ]nva\[, prin rostul lui David, la Psalm 49(zic`nd): „+i m[ chiam[ pre mine ]n zioa necazului t[u =i te voiuscoate =i m[ vei prosl[vi.“ +i la Psalm 90: „Striga-va c[tr[ mine=i voiu asculta pre el. Cu d`nsul sunt ]n necaz, scoate-voiu pred`nsul.“ +i iar[= prin rostul prorocului Isaiei, la 41 de capetezice: „+i s[ vor bucura lipsi\ii, pentru c[ vor cére =i eu voiu as-culta, Dumnezeul lui Israil =i nu voi p[r[si pre ei“. Asémene zice=i la 29 de capete ale Ieremiei =i la al 10 a Zahariei. +i Domnulnostru Iisus Hristos aceasta ne ]nva\[ ]n sf`nta Evanghelie: „Cére\i(zice) =i s[ va da voao“.

+i, pentru ca s[ ne ]ncredin\[m mai mult cum c[ f[g[duialalui iaste nemincinoas[, adaoge la 11 capete ale lui Marco: „Toatec`te ve\i cére rug`ndu-v[, s[ créde\ c[ ve\ lua =i vor fi voao“. +ide pe aceasta putem cunoa=te cum c[ nu iaste alt lucru mai defolos =i mai cuviincios dec`t a ne ruga, ]mpreun[ cu to\ii, s[cérem de la Dumnezeu ajutoriu =i s[ alerg[m la milostivirea lui.De am \inea acest sfat =i aceast[ ]nv[\[tur[, ce ne d[ Domnul =is[-l facem c`nd ne ]ncungiur[ ]nt`mpl[rile =i nevoile céle mari,o c`t ajutoriu =i c`t[ m`ng`iare am lua de la nem[surata mila luiDumnezeu.

Dumnezeu iaste tat[ de ob=te al tuturor. Pre to\ ne iube=te capre ni=te adev[ra\i fii ai lui =i nu poate r[bda milostivirea lui ceaiubitoare de oameni s[ ne afl[m pururea ]n tic[lo=ii =i ]n nevoi,ce numai a=teapt[ rug[ciunea noastr[; ia aminte s[ auz[ gla-surile noastre; st[ pururea cu urechile de=chise, pentru ca s[ neasculte, ]ndat[ ce vom chiema numele lui cel sf`nt.

155Didahii

Dar[ ce voiu s[ zic de nesim\irea cea mare a oamenilor aces-tui veac? To\i p[timesc, to\i sunt ]n sc`rbe, to\i suspin[ suptjugul cel greu al nevoei. Dar[ iaste cineva s[ zic[, ]mpreun[ cuDavid: „C[tr[ Domnul, c`nd m-am nec[jit am stigat?“ Sau zicecineva, vreodat[, lui Dumnezeu, ]ntru sup[r[rile lui: miluia=te-m[,Doamne, =i m[ ascult[?

Noi pohtim s[ ne ajute Dumnezeu =i s[ ne fac[ mil[ f[r’dea-l ruga.

Dar[ cine iaste ]mp[ratul acela, sau cine iaste st[p`nitoriulacela, carele s[ ]mpar\[ mil[ norodului s[u, sau s[ u=uréze presuppu=ii lui de d[rile céle gréle, f[r’ de a-l ruga =i f[r’de a-idovédi nevoia lor? Sau, s[ zic mai bine, carele iaste tat[l acelace d[ p`ine feciorilor lui, f[r’ de a-i cére? +i acéia ce nu face un]mp[rat cu norodul s[u =i un tat[ ce feciorii lui, f[r[ de rug[ciune,v < r > e\ s[ o fac[ Dumnezeu cu noi, netrébnicii, din voin\a sa,f[r[ de a ne ruga lui? „S[rac trufa= au ur`t sufletul mieu“, ziceDomnul la 25 de capete ale lui Sirah. Nu poate r[bda Dumnezeunici cu un mijloc pre acei ce sunt lipsi\i, tic[lo=, nenoroci\ =i apois[ ]nal\[ =i stau ]ng`nfa\ ]ntru ale sale =i nu vor s[ se arate cumc[ au trebuin\[.

+i cine socoti\i s[ fie ace=tea? Noi suntem, cu to\ii, cariip[timim at`ta sc`rbe nesuferite =i st[m ]n cump[n[ s[ perim denevoi, de nenorociri =i cu toate acéstia nu ne smerim ]naintea luiDumnezeu, nu ne plec[m cerbicea de trufiia cea mult[ ce avem,nu alerg[m cu suspinuri =i cu lacr[mi s[ cérem ajutoriu de laDumnezeu.

+i cum dar[ s[ va m`ntui norodul, cum s[ scuture aceast[tic[loas[ de \ar[ sarcina cea grea a rélelor ce o sup[r[? Noisocotim numai cu putérea noastr[ =i cu ]n\elepciunea noastr[,caré iaste nebunie ]naintea lui Dumnezeu, s[ chivernisim no-rodul =i s[-l ap[r[m de réle? Dar[ ]n zadar trudim. C[ zice Hris-tos: „F[r’de mine nu ve\i putea face nimic.“ +i David iar[, laPsalm 126: „De nu va p[zi Domnul cetatea, ]n de=ert o p[zescp[zitorii.“

156 Antim Ivireanul

}ns[ mie mi s[ pare cum c[ mul\i (din cei ce ascult[) pot s[r[spunz[ la c`te am zis p`n[ acum, c[ noi =i mult ne rug[m luiDumnezeu, c`nd ne vin sc`rbele =i nevoile =i c[dem la mila lui,dar[ nu vedem nici o m`ntuire, nici suntem ]ncredin\a\i cum c[ajung rug[ciunile noastre la ceriu, m[car c[ aceasta nu o crez s[o fac[ nimeni.

Iar s[ v[ spuiu ce au r[spuns Tiveriu chesarul unui t`n[r,carele pentru multele lui r[ut[\i s[ afla la ]nchisoare =i s[ c[zniiatic[losul mult[ vréme ]n leg[turi, cu foame, cu séte, ]ntru]ntunérecul pu=c[riei. +i, de vréme ce cuno=tea c[ nu iaste pen-tru d`nsul nici o n[déjde de m`ntuire, au cer=ut de la ]mp[ratul,cu mare rug[minte, s[ porunceasc[ s[-i dea moarte, pentru cas[ se m`ntuiasc[ din caznile ce p[timiia, c[ruia i-au zis Tiverie:„Tu ]nc[ n-ai aflat har ]naintea ochilor miei =i-mi ceri o facere debine ca aceasta?“

+i de vréme ce un vinovat n-are ]ndr[zneal[ ]naintea ]mp[ratu-lui celui p[m`ntesc, m[car s[-i cear[ moarte, dar[ noi, c[ sun-tem vinova\i ]naintea a tot putérnicului ]mp[ratului Dumnezeu=i ]nc[rca\i de gréle p[cate, cum pohtim s[ asculte Dumnezeurug[ciunea noastr[ =i s[ dea bun[t[\ile ce cérem? Ceti\ la 59 decapete, la Isaia, s[ ]n\elége\ pricina pentru ce rug[ciunile noas-tre nu afl[ ascultare la urechile lui Dumnezeu. Zice prorocul: aunu poate m`na Domnului a m`ntui? Au ]ngreuit-au uréchia luica s[ nu asculte? Ce socoti\ — zice — cum c[ nu poate preaputér-nic[ m`na lui Dumnezeu, s[ v[ m`ntuiasc[ din nevoile voastre?Au doar[ socoti\i c[ are astupate urechile lui =i nu ascult[rug[ciunea voastr[? Ba nu iaste a=a; ci pentru p[catele voastre(zice) au ]ntors fa\a lui de la voi, ca s[ nu v[ miluiasc[. P[catelevoastre céle multe sunt acélia ce opresc mila lui =i acélia nu las[rug[ciunile voastre s[ ajung[ ]naintea scaunului dumnezee=tiilui m[riri. C[ci m`inile voastre (zice) p`ng[rite-s cu s`nge; buzelevoastre gr[esc f[rdélege; limba voastr[ str`nb[tate cuget[; picioa-rele voastre alearg[ pre calea r[ut[\ii; nimeni nu gr[ia=te drept,nimeni nu va s[ fac[ judecat[ adev[rat[.

157Didahii

+i, cum dar[, s[ v[ asculte Dumnezeu? Cum s[ v[ m`ntuiasc[din nevoile voastre? +i cum, zice\ mai bine, cum ]ndelung rabd[,cum ]ng[duia=te =i cum poate suferi =i nu ne cufund[ pre to\, capre sodomleni? (Slav[, ]ndelungii r[bd[rii tale, Doamne, slav[ \ie).

Via, filosoful, mergia odat[ pre mare cu corabiia =i era ]mpre-un[ cu el, ni=te oameni r[i. +i, apuc`ndu-i furtun[ mare, era s[piar[. Iar oamenii cei r[i au ]nceput a s[ ruga dumnezeilor lor,s[-i m`ntuiasc[ din nevoe. Iar filosoful le-au zis: rogu-v[, t[ce\,s[ nu v[ priceap[ caré cumva dumnezeii c[ sunte\ aici, c[ adev[ratv[ va cufunda. Asémene zic =i eu c[tr[ p[c[to=ii ce s[ roag[, c[mai bine iaste s[ tac[, dec`t cu buzele lor céle spurcate, s[ aduc[rug[ciuni, c[tr[ Dumnezeu la nevoile lor, c[ ]n loc de a aflam`ntuire, poate s[ piar[ des[v`r=it pentru p[catele lor.

S[ cuvine ]nt`i s[ l[s[m r[utatea, jafurile, str`mb[t[\ile,ur`ciunea, vrajba, zavistiia =i atunce s[ ne rug[m, pentru c[ciatunce vom afla ascult[toare urechile lui Dumnezeu. C[ zicesf`ntul Ioann Zlatoust: „C`nd din buze curate iase rug[ciunea,atunce ajunge la nemomita uréchia st[p`nului.“ C`nd noi sun-tem cura\, atunce ajunge =i rug[ciunea noastr[ la ceriu. }ns[afar[ de aceasta trebuia=te =i alta, pentru ca s[ ne m`ntuim denevoile noastre, cu mijlocul rug[ciunii. S[ cuvine, c[ precumiaste r[utatea =i ]nt`mplarea de ob=te, s[ fie =i rug[ciunea deob=te. To\i s[ ne rug[m, to\ s[ cérem ajutoriu, precum au f[cut=i apostolii ast[zi ]n corabie, de au strigat to\i cu o gur[ =i cu oinim[: „Doamne, m`ntuia=te-ne c[ perim.“ Iar[ nu unul s[ seroage =i altul nici s[ g`ndeasc[; unul s[ pl`ng[ =i altul s[ r`z[;unul s[ se ]ntristéze =i altul s[ se bucure. Pentru c[ci atunceadev[rat, Dumnezeu nu ne ascult[.

Zice Hristos la Mathei, ]n 18 capete, c[: „De s[ vor tocmi doidintru voi pre p[m`nt de tot lucrul carele ar cere, fi-va lor, de latat[l mieu cel din ceriuri.“ Deci dar[, c`nd doi, uni\i, s[ vor ruga,c`=tig[ mila; cu c`t mai v`rtos vor c`=tiga, c`nd tot norodul =i

158 Antim Ivireanul

toat[ mul\imea, cu un glas =i cu o gur[ =i cu o inim[, vor cére dela Dumnezeu ajutoriu.

Pentru aceasta v[ pohtesc, fe\ii miei, a=a s[ v[ ruga\, pururea=i to\i deodat[. +i mai v`rtos ]ntru acéste vremi ce s-au ]nmul\itnevoile =i pre to\i, ]mpreun[, de toate p[r\ile ne-au ]ncungiuratnenorocirile, necazurile =i sc`rbele. C[ zice David: „Voia celor ces[ tem de el va face =i rug[ciunea lor va auzi =i-i va m`ntui pred`n=ii.“ Ne va asculta pururea Dumnezeu, c`nd to\i cu inim[curat[ ]l vom ruga =i ne va m`ntui de toate primejdiile =i dintoate nevoile, prin rug[ciunile marelui mucenic Dimitrie, ce s[pr[znuie=te ast[zi, a c[ruia rug[ciuni s[ p[zeasc[ pre ]n[l\atuldomnul nostru =i toat[ cinstita boerime =i tot norodul cre=tinesc.Amin.

}NV{|{TUR{ LA NOEMVRIE 8, }N ZIOA S{BORULUISFIN|ILOR }NGERI

„Socoti\ s[ nu obidi\ pre vreunul dintru ace=ti mici.“ Mathei 18.Nu s[ cuvine cinstea =i lauda numai oamenilor celor mari =i

boga\, c[ sunt vrédnici acestui dar =i cei mici =i smeri\. C[ m[carc[ cei mari str[lucesc cu hainele céle de mult pre\ =i cei mici n-aucu ce s[-= acopere trupul; cei mari s[ odihnesc pe a=ternuturimoi =i frumoase =i cei mici s[ culc[ pe p[m`ntul gol =i pe pae;aceia ]nso\i\ cu mul\ime de slugi, iar ace=tea lipsi\, pustii =i deajutoriu =i de priiateni; aceia ]ntre r[sf[\[ri =i ]ntre bog[\ii =iace=tea ]ntre primejdii =i ]ntre ]ntrist[ciuni. }ns[, cu toate acéstiam[riri desp[r\ite, nu s[ cuvine celor mici mai pu\inic[ cinste =idragoste dec`t acéia ce s[ cuvine celor mari =i boga\i, nici iastecu dreptate celor mari s[ li s[ ]nchine lumea =i pre cei mici s[-ibatjocoreasc[: de aceia s[ se team[ =i pre ace=tea s[-i obideas-c[; de acéia s[ se ru=inéze =i pre ace=tea s[-i ]nfruntéze, pentruc[ci m[car c[ cei mari cu sila =i cu putérea r[spl[tesc sud[lmile,

159Didahii

iar cei mici au ]ngeri sprijinitori ]n ceriu de pedepsesc pre cei ce-iobidesc.

Drept acéia =i domnul nostru Iisus Hristos poruncé=te tuturor]n Evanghelia de ast[zi, s[ se p[zeasc[, s[ nu socoteasc[ pre uniica ace=tea batjocur[ norocirii =i necur[\ii ale lumii. „Socoti\i,zice, s[ nu obidi\ pre vreunul dintru ace=ti mici.“ +i pricina iaste,pentru ce ace=tea at`ta s[ iubesc de Dumnezeu c[ au cu d`n=ii]ngeri carii pururea v[d fa\a lui Dumnezeu, ]n ceriuri, dintrucare cuv`nt evanghelicesc luom pricin[ ast[zi s[ ar[t[m ]nainteadragostei voastre m[ririle acestor mici, ce zice Evanghelia, pen-tru ca s[ priceap[ cei ce ]ndr[znesc de-i obidesc, c`t p[c[tuescde greu =i ce r[spuns vor s[ dea.

+i l[s`nd la al\i ]n\elep\i =i ]nv[\a\i s[ pr[znuiasc[ precum s[cade s[borul ferici\ilor ]ngeri, ce pr[znuia=te ast[zi besérica luiDumnezeu, eu m[ voiu nevoi s[-i veselesc cu aceast[ vorb[ cevoiu s[ fac, de va lumina mila lui Dumnezeu, pre vreunul dinp[c[to=i s[ vie la poc[in\a, de vréme ce s[ face mare bucurie ]nceriu, pentru un p[c[tos ce s[ va c[i: ci s[ asculta\ cu dragoste,de pohti\i s[ v[ folosi\i.

De doao féliuri de mici s[ afl[ ]n lume =i pre doao féliuri demici s[ obicinuesc de ob=te oamenii, de-i obidesc: cei dint`i sunts[racii =i cea de a doao sunt preo\ii. Pentru cei s[raci, zice]n\elepciunea lui Sirah la 13 capete: „Sc`rb[ e la cel bogat,s[racul“. +i dumnezeescul Iacov, fratele Domnului, la Poslaniialui, la al doilea cap zice: „Iar[ voi a\ necistit pre s[rac“. +i pentrupreo\ m`rturisé=te obiciaiul cel de ob=te =i mai v`rtos acela allocului acestuia, ]ntru care preo\ii sunt cei mai necinsti\i =i maiobidi\i. }ns[ ace=tea, pre carii lumea ]i socoté=te mici =i pro=ti,nu sunt mici, ci sunt a unii vrednicii =i a unii m[riri: c[ poci zicepentru d`n=ii, prin rostul apostolului, cum c[ pentru ace=tea nuiaste vrédnic[ lumea. Cei s[raci sunt at`ta de mari c`t iaste ]nsu=Hristos de mare, de vréme ce pre ace=tea nu-i numé=te slugi,nici priiateni, ci-i numé=te ]n Evanghelie fra\ zic`nd c[: „Ce a\

160 Antim Ivireanul

f[cut unuia dintru ace=ti fra\ mai mici ai miei, mie a\ f[cut.“ +ipreo\ii iar[, at`ta sunt f[r’de asem`nare, c[ dup[ Dumnezeu nus[ afl[ nici ]n ceriu nici pre p[m`nt, nimeni carele s[ poat[ s[ fieasémenea cu ei: cu Dumnezeu sunt, mai mici dec`t el =i cu oa-menii sunt mai mari dec`t ei. Nu sunt, fire=te, ]ngeri, iar pentrudarul ce au sunt mai mari dec`t ]ngerii. Drept aceia zice =i dum-nezeescul Efrem Sirianul, la cuv`ntul cel dintìu ce face pentrupreo\ie: „Preasl[vit[ minune iaste preotul =i putére nespus[: decer s[ atinge, cu ]ngerii petréce =i cu Dumnezeu are mare ames-tecare.“

+i pentru ca s[ cunoa=te\i cu lucrul =i cu ispita m`ririle aces-tor mici, adec[ a preo\ilor, ce-i batjocoré=te lumea, lua\ seama,rogu-v[, cu socoteal[ ]ntreag[ =i vede\ putérea cea mare ce au =i]n ceriu =i pre p[m`nt, pre l`ng[ oameni =i pre l`ng[ Dumnezeu.

C`nd domnul nostru Iisus Hristos au ertat p[catele sl[b[noguluiaceluia ce l-au fost adus ]naintea lui, s[-l t[m[duiasc[, =ti\i ce auzis c[rturarii =i fariseii, ce era acolo de fa\[: „Cine poate ertap[catele, f[r[ numai singur Dumnezeu?“ Unul ce poate s[ iartep[catele oamenilor cu adev[rat, au Dumnezeu iaste, au putéredumnezeiasc[ are ]n sine. Deci dar[ de o fac aceasta preo\ii ]ntoate zilele cu p[c[to=ii =i au at`ta putére s[ iarte p[catele, pre-cum cu to\ii o crédem, pute\ s[ zice\ cum c[ ace=ti mici nu suntal\i dumnezei ]n lume?

Asculta\i =i alta, mai mare. De a\ vedea, aici de fa\[, de oparte mul\ime de arapi negri carii s[ fie r[ni\ de vr[jma= cu ranede moarte =i lega\i cu lan\uri tari =i de alt[ parte un om putérnic=i s[ le zic[: s[ fi\ slobozi, s[ fie t[m[duite ranele voastre, s[fug[ din trupurile voastre acea negreal[ ce v[ ]ntunec[ =i, zic`nda=a, de a\ vedea s[ caz[ din mìnile =i din picioarele acelor tic[lo=leg[turile, s[ r[mè ]ndat[ s[n[to= de rane =i s[ se prefac[ ]nalbiciune acea negreal[ ]ntunecat[ ]ntreb, oare ce a\ putea zicepentru acel om? Cum v-ar p[rea putéria lui? Eu sunt ]ncredin\atcum c[ a\ zice =i a\ m[rturisi cum c[ acel om iaste preste to\

161Didahii

oamenii, cum c[ iaste om pogor`t din ceriu, cum c[ iaste altDumnezeu =i om.

Acuma dar[ socoti\ cum c[ acest om iaste unul din cei mici,ce nu-i bag[ lumea ]n seam[. Arapi negri sunt tic[lo=ii de p[c[to=pre carii p[catul ]i face mai ]ntuneca\i dec`t dracii; ace=tea suntto\i r[ni\i pentru c[ci de c`te ori p[c[tuesc, de at`tea ori s[tip[re=te ]n sufletul lor rane de moarte. Sunt lega\i cu lan\urigréle pentru c[ci p[catul ]i face robi diavolului. Aici vine miculacela netrébnicul preot =i cu un cuv`nt al lui, cu un: „Ertate s[-\fie p[catele“, face la sufletele p[c[to=ilor mai sl[vite lucruri dec`tacélia ce a\ auzit mai sus; dezleag[ leg[turile p[catelor, vindec[ranele, ]i cur[\é=te de tina p[catului, ]i m`ntuia=te din m`inilediavolului, ]i prietené=te cu Dumnezeu, ]i face de petrec cu ]ngerii.

Acuma dar[ =i acest mic, cum v[ s[ pare? Socoti\ s[ aib[ prep[m`nt pre altul mai tare dec`t el? Dar[ ce zic: pre p[m`nt, nici]n ceriu, afar[ din Dumnezeu, nu are micul acesta asémenea lui]n putére. +i voiu dovedi-o. Lua\ seama pentru omul acela cezice ]n sf`nta Evanghelie, c[ s[ pogoriia din Ierusalim la Ierihon=i au c[zut ]n t`lhari; s[ fie fost ca noi, cre=tin =i drept ]n cre-din\[ mi s[ pare c[-l v[z mai mort de rane, s[ zac[ pre p[m`nt =is[ cear[ ajutoriu de la to\ s[ se ]ntristéze =i s[ pl`ng[, nu at`tapentru via\[, ce r[punea, c`t pentru suflet, care pentru multelelui p[cate sta ]n nevoe s[-l piarz[.

Vie acum, aici, ]mp[ra\ii cei mari =i putérnicii p[m`ntului, s[vedem de au at`ta putére s[ m`ntuiasc[ sufletul acelui tic[los,din nevoia vécinicii mor\ii. Dar[ ce zic: ]mp[ra\ii =i putérnicii?Vie ]ngerii raiului, heruvimii cei cu ochi mul\i, serafimii cei c`tecu 6 arepi, scaunele, domniile =i toate cétele ]ngere=ti, s[ vedemde le va ajunge p`n[ ]ntr-at`ta putéria. Las[ s[ ia ]mpreun[ cuei, ]ntr-ajutoriu toate cétele sfin\ilor, s[ alérge m[cinicii, s[n[v[leasc[ apostolii, s[ gr[beasc[ cuvio=ii, drep\ii, prorocii,patriar=ii, s[ se pogoare ]mpreun[ cu ei ]ns[=i preacurata st[p`n[,Maica lui Dumnezeu, ]mp[r[teasa ]ngerilor =i a oamenilor, ce v[


162 Antim Ivireanul

s[ pare? Socoti\i c[ va putea toat[ ceata aceast[ cereasc[ =i to\sfin\ii s[ dezlége din leg[tura p[catelor, ce-l trag ]n iad, sufletulacelui ce z[cea mai mort? De o va zice cineva aceasta (c[ vaputea), acela nu créde drept, a=[z[m`nturile sfintei noastre cre-din\[, nici iaste din turma lui Hristos, de vréme ce nu \ine acéiace zice Hristos pentru aceasta la Evanghelie. }ngerii tot s[ mijlo-ceasc[, sfin\ii s[ se roage, drep\ii s[ se cucere, Maica lui Dum-nezeu s[ mijloceasc[ pentru ca s[ ia, tic[losul acela de p[c[tos,dezlegare p[catelor lui, iar s[-l dezlége de p[cate, cu putéria lornu pot nici unul din sfin\i.

+i pricina iaste pentru c[ci putéria a lega =i a dezlega nu o auferici\ii, ]n ceriu, ci o au preo\ii, oamenii, pre p[m`nt. Acuma(dar[) acéia ce ]n ceriu nu o pot face toate cétele sfin\ilor, vede\icum o s[v`r=a=te pre p[m`nt unul dintru ace=ti mici. Las[ s[ sepogoare =i aici, dup[ ]nt`mplare, un preot oarecarele =i s[ vaz[pre cel ce z[cea pre cale mai mort, carele cére ajutoriu =i m`ntuiresufleteasc[; las[ s[ vaz[ lacr[mile, s[ vaz[ suspinurile, s[ se uitevoin\ei =i, blagoslovind cu m`na acéia ce nu priimesc cei mari s[o s[rute cu evlavie, las[ s[ zic[ numai: te sloboz de toate p[cateletale. S[ vede\ streine, ]nfrico=ate =i preasl[vite, ]ndat[ s[m`ntuia=te sufletul acela din nevoia vécinicii munci, s[ dezleag[leg[turile p[catelor, fug dracii, s[ bucur[ ferici\ii ]ngeri =i aciia=dumnezeiasc[ dreptate, ce \inea goal[ sabiia r[spl[tirii o puneiar[= ]n teac[ =i toat[ s[ ]mbl`nze=te.

Nu iaste, drept acéia, lucru ]nf[\i=at c[ nici ]n ceriu nu iastenimeni, afar[ din Dumnezeu s[ aib[ at`ta putére, at`ta st[p`nire,c`t[ au pre p[m`nt ace=ti mici, ace=ti preo\i\.

Iar[ s[ vede\i =i alta, lucru mai minunat acestor mici. Au,r[mas toat[ zidirea uimit[ c`nd Iisus al lui Navi au poruncitsoarelui s[ stea pre cer, nemi=cat, p`n[ va birui pre vr[=ma=iilui; dar[ cu c`t mai v`rtos socoti\i c[ s-ar minuna c`nd acesta=Iisus ar zice soarelui, nu s[ stea nemi=cat pre ceriu, ci s[ sepogoare din ceriu pre p[m`nt. Adev[rat, ]nfrico=at lucru ar fi

163Didahii

acesta, iar nu iaste nimica ]ntru asemenare cu acéia ce face pre-otul ]n toate zilele, ]n sf`ntul j[rt[vnic. El nu poruncé=te soareluicestui ce s[ véde, ce pune supt datorie cu cuvintele lui =i curug[ciunea lui, pre soarele cel de tain[ al drept[\ii, pre ]nsu=unul n[scut fiiul lui Dumnezeu, s[ se pogoare din ceriu =i supt]nt`mpl[rile p`inii =i a vinului s[ se fac[ iar[ j[rtv[ vie pentruertaciunea p[catelor noastre. +i aceasta nu odat[ sau de doaoori, ce peste tot anul, ]n toate zile, c`nd el va vrea =i ]n ce loc vapohti. +i nu iaste aceasta o putére de caré s[ minuneaz[ =i ]nge-rii? Pre Melhisedec ]l numé=te, marele Pavel, asémenea cu Fiiullui Dumnezeu, la al 7 cap c[tr[ ovrei, pentru c[ci aducea p`ine=i vin j[rtv[ lui Dumnezeu, carele era ]nchipuire dumnezee=tilortaini.

+i noi cum vom numi cu nevrednicie pe preo\ii no=trii carii ]ntoate zilele aduc, nu ]nchipuirile, ci adev[rul, nu umbrele, ciacela= trup =i s`nge a m`ntuitoriului nostru, Dumnezeu. Cu c`tmai v`rtos dec`t Melhisedec iaste acesta asémene cu fiiul luiDumnezeu? Cu adev[rat, nu poate afla mintea g`nduri, nici lim-ba cuvinte, pentru ca s[ v[deasc[ m[ririle acestor mici.

+i cu acéstia toate, ce cinste le face lumea? Au s[ zic maichiar, care obide n-au de la oameni, de la cre=tini =i de la fiii lorcei duhovnice=ti? „Cu tot sufletul t[u téme-te de Domnul (porun-cé=te Sf`ntul Duh la al 7 cap a lui Sirah) =i pe preo\ii laud[.“ +iiar[=: „Téme-te de Domnul =i sl[ve=te pe preotul.“ +i iaste cine-va s[ o fac[ aceasta? Iaste cineva s[ aib[ cucerie c[tr[ preo\, s[-icinsteasc[, s[-i sl[veasc[?

}n légia véche at`ta de mare socotiia necinstea preo\ilor c`t]nsu= Dumnezeu au dat porunc[, precum scrie la a Dooa lége, ]n17 capete, c[ de va ]ndr[zni cineva, cu seme\ie s[ necinsteasc[pe preot =i s[ nu asculte porunca lui, omul acela s[ se dea mor\ii.

Acuma dar[ a c`t[ os`nd[ socoti\ c[ sunt vrédnici cei ce]ndr[znesc, cu at`ta seme\ie, de fac necinste preo\ilor, a sfintei

164 Antim Ivireanul

beséricii noastre, carii cov`r=esc =i ]n dar =i ]n vrednicie =i ]nputére, pe preo\ii legii vechi.

Pentru marele Antonie scrie ]n via\a dumnezeescul Athanasiecum c[ m[car c[ era at`ta de mare =i vestit ]ntru bun[t[\i, c[ s[cutremura de el dracii =i hiar[le pustiiului i s[ suppunea, iarc`nd vrea ]nt`mpina vreun preot ]= pleca genunchele ]naintealui =i nu s[ scula de la p[m`nt p`n[ nu-i s[ruta ]nt`i m`na =i s[ iade la el blagoslovenie. +i acum nu Antonii, nu sfin\i, ci oameninetrébnici =i p[c[to=i, nu numai s[ priimeasc[ s[ s[rute m`n[ depreot, ce pornesc asupra lor cu at`ta seme\ie limbilor céle slo-bode, de-i dojenesc, de-i ]nfrunteaz[ =i-i necinstesc. +i iaste aceas-ta credin\[ dumnezeiasc[, sau fapt[ cre=tineasc[?

Mi s[ pare c[ auz pre mul\i de-m dau r[spuns cum c[ preo\iinu sunt ca preo\ii acei vremi. Aceia, zic, era cu fapte bune, ace=teasunt ]nr[ut[\a\; aceia era cuciarnici =i ace=tea léne=i. Aceia erapostnici, ace=tea sunt be\ivi; aceia era far’de r[utate =i ace=teavicléni. Aceia era to\i duh =i ace=tea to\i trup =i pentru acéia cudreptate s[ =i necinstesc de lume (trebue dar[ s[ nu avem preo\ienicidecum, ci s[ fim ca dobitoacele céle necuv`nt[toare).

}ns[ eu voi zice cum c[ cu adev[rat bun[ pricin[ iaste aceasta=i a=a s[ fie. Numai ]nt`i voiu zice =i eu, cu sf`nta Scriptur[,fie=tec[ruia: „Cine te-au pus pre tine boiarin =i judec[toriu prestenoi?“ +i iar[=i ]mpreun[ cu mine zice sf`ntul Pavel: „Tu cine e=ticela ce judeci pre sluga strein[?“ +i la al 2 cap c[tr[ evrei, zice:„+i g`nde=ti, o, oame, cela ce judeci pre ceia ce ca acéstia fac =if[c`nd acéstia c[ tu vei sc[pa de judecata lui Dumnezeu?“ Cineau dat volniciia aceasta mirénilor, s[ ]nfruntéze pe preo\, s[ iaseama petrecaniia lor s[ vicleneasc[ la faptele lor? Nu era ]mp[rat— =i ]mp[rat cre=tin — marele Constandin? Iar c`nd i-au spuspentru un preot, cum s[ petréce via\[ rea =i preacurveasc[ n-auvrut s[-i cérce, nici s[-i iscodeasc[ via\a =i fapta lui ci, ca uniubitoriu de Hristos, ce era au zis: de a= vedea cu ochii miei pepreotul s[ fac[ p[catul, l-a= acoperi cu cabani\a mea. +i iar[, la

165Didahii

s[borul cel dint`i de la Nichea, aduc`nd oarecarii o scrisoare]mpotriva unor preo\ =i episcopi, n-au vrut fericitul nici cum s[ oceteasc[, ci ]ndat[ au rupt-o =i au b[gat-o ]nsu= ]n foc, de au ars=i au zis =i acéste cuvinte vrédnice de pomenire: s[ nu dea Dum-nezeu s[ judec eu vreodat[ pe preo\ii lui Dumnezeu.

Deci acum acéia ce n-au f[cut un ]mp[rat at`ta de mare =iat`ta de sf`nt, cum ]ndr[zné=te s[ o fac[ un om de r`nd, un omp[c[tos, nenorocit =i nevrednic?

A dooa r[spunz: acéste gre=ale, ce zice\i c[ au preo\ii, oaredin copil[rie le-au avut, au le-au c`=tigat dup[ ce au luat preo\iile?De le-au avut din copil[rie, vina nu iaste a lor, ci iaste a mirénilor,c[ n-au vrut s[-i creasc[ cu frica lui Dumnezeu, cu ]nv[\[turifolositoare =i cu pilda lor cea bun[. Iar de le-au c`=tigat preurm[, iar[ de la miréni le-au luat =i de la d`n=ii au ]nv[\atr[utatea, c[ ei n-au n[scut preo\, ci miréni. +i pentru ce nu cle-veti\ ]n=iv[ pre voi =i v[ ]nfrunta\ c[ a\ dat pricin[ rea? Ce necinsti\ipe preo\ carii, de s-au f[cut ucenici r[i, s-au f[cut pentru c[ci auavut pre voi dascali r[i? }ns[ eu m[ voiu uni cu g`ndul vostru =iacéstia ce zice\i pentru preo\ zic =i eu c[ iaste a=a. }ns[ s[ ascul-ta\ o pild[.

Evdoxiia, ]mp[r[teasa lui Arcadie, au fost ]n\eles cum c[ no-rodul de la Gaza nu petrec cre=tiné=te, de vréme ci cei mai mul\is[ ]nchina idolilor. +i zicea ]mp[ratului =i-l ]ndemna s[ fac[ ]ntot chipul s[-i suppue supt cre=tin[tate, pentru ca s[ nu s[ necin-steasc[ ]mp[r[\iia =i numele lui Hristos =i al credin\ii. Iar]mp[ratul Arcadie i-au r[spuns: o =tiu eu aceasta de mult, cumc[ acel norod pleac[ mai mult la ]nchin[ciunea idolilor, dar[ cevoiu s[ fac? S[ cuvine s[ m[ fac cum c[ nu-mi iaste ]n =tire =i s[-ilas s[ tr[iasc[ cum vor vrea, pentru c[ci are mare c`=tig ]mp[r[\iianoastr[ din d[rile lor.

Acum dar[, dintr-acest r[spuns iau =i eu pricin[ ca s[ astupgurile mirénilor acelora carii, cu at`ta ]ndr[zneal[ iscodesc, cutot denadinsul faptele lor, preo\ilor. Ce zice\ voi, r`vnitorii, cum

166 Antim Ivireanul

c[ preo\ii sunt r[i =i p[c[tuesc. Adev[rat, eu ]ns[ zic c[ p[c[tuesc.Numai ace=tea ce voi fi socoti\ p[c[to=, ace=tea sunt cei ce v[dau blagoslovenii. Ace=tea sunt cei ce v[ sfin\esc. Ace=tea suntcei ce v[ nasc de a doa oar[ ]n baia sf`ntului botez. Ace=tea v[pecetluesc cu darul Duhului. Ace=tea sparg zapisul p[catelor voas-tre. Ace=tea v[ ]mprietenesc cu Dumnezeu. Ace=tea v[ fac p[rta=icu trupul =i cu s`ngele Domnului. Ace=tea sunt ce v[ folosesc curug[ciunile lor, la boalele voastre, la nevoile voastre, ]n via\[, lamoarte =i dup[ moarte.

+i nu c[uta\i la at`ta c`=tig =i bun[t[\i ce v[ fac, la at`teadaruri, la at`tea faceri de bine ce v[ ]mpart, numai v[ uita\i cuat`ta pizm[ =i cu at`ta m`nie la gre=alele ce au ca ni=te oamenice poart[ trup =i vie\uesc ]n lume. Dar[ pe cine vat[m[ preotul,de gre=a=te, au de face ceva nepl[cut? +i de nu vat[m[ pre ni-meni, ci mai v`rtos face folos norodului lui Dumnezeu =i bé-sericii, pentru ce v[ ]ndemna\ pentru un r[u, carele nu va facepagub[, s[ obidi\ =i s[ necinsti\ cu bine ce v[ d[ at`ta folos?Dar[ ce voiu s[ zic? R[utatea cea mult[ a lumii orbé=te ochii afie=tec[ruia =i nu las[ s[ se uite la p[catul cel mare ce face, c`ndnecinsté=te unul dintru ace=ti mici.

}ns[ zice chiar marele Zlatoust, la al saptespr[zécelea vorb[ce face Evanghelia lui Mathei: „Cei ce \in locul lui Hristos suntpreo\ii =i cel ce cinsté=te pe preotul lui Hristos, pe Hristoscinsté=te“; iar cel ce sudue pe preot, pre ]nsu=i Domnul nostrusudue =i necinsté=te; c[ Hristos pe preo\ au l[sat ]n locul luiispravnici ]n besérica sa (=i de vréme ce un boiar nu poate suferis[-i necinsteasc[ cineva pe ispravnicul s[u, carele ]l va l[sa laniscai case a lui), dar[ Hristos cum va putea suferi?

+i la cea de apoi, ce dar socoti\ c[ vor lua unii ca aceia =i ]naceast[ via\[ =i ]n céialalt[? N-a\ cetit vreodat[ ]n sf`nta Scrip-tur[ ce s-au ]nt`mplat lui Noe c`nd au b[ut =i s-au ]mb[tat? S-audezbr[cat de tot ]n casa sa =i dormiia =i au v[zut fiiu-s[u Hamgoliciunea lui =i, ]n loc de a-l acoperi ca pre un tat[, au e=it afar[

167Didahii

=i l-au gr[it de r[u c[tr[ fra\ii lui. Iar[ aceia, ca ni=te ]n\elep\i =icuciarnici au mers de au acoperit goliciunea tat[lui lor, f[r’dea-=i ]ntoarce fé\ele lor, s[-l vaz[. +i dintru aceasta, ce au urmat?„+i s[ trezvi (zice Scriptura) Noe din vin =i cunoscu c`te ]i f[cului feciorul lui cel mai t`n[r =i zice: blestemat Ham, feciorul,slug[ va fi fra\ilor lui, de vréme ce mi-au f[cut aceasta Ham =im-au gr[it de r[u ]n lume. S[ fie blestemat =i el =i copii lui =iaverile lui; st[p`nire s[ nu ia, ]n via\a lui, ci s[ se fac[ slug[suppus[ fra\ilor lui.“ At`ta au zis b[tr`nul Noe =i p`n[ ast[zi =i]n véci va fi, pururea, blestemat neamul lui Ham.

+i aceasta socoti\i, fe\ii miei iubi\, c[ s[ va ]nt`mpla =i la ceice obidesc pre unul dintru ce=ti mici. Iar iubitorii de Dumnezeu=i cre=tinii s[ se p[zeasc[ de clevetirea cea preo\easc[, pentru cas[ c`=tige blagosloveniia lui Sim =i a lui Iafeth, care rug[m s[ v[d[ruiasc[ milostivul Dumnezeu =i ]n aceast[ lume =i ]n cea vii-toare. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ }N 26 A LUNII OCTOMVRIE.ASUPRA CUTREMURULUI +I A MARELUI MUCENIC DIMITRIE

IZVOR~TORIULUI DE MIR

„+i iat[ cutremur mare se f[cu ]n mare, c`t s[ acoperiia cora-biia de valuri.“

Precum un tat[ din ce=ti p[m`nte=ti, fiind din sine bun =idrept, are fireasc[ dragoste a iubi pre to\ feciorii lui, tot ]ntr-opotriv[ =i a-i cinsti tot ]ntocma =i a le ]mp[r\i avéria =i bun[t[\ilelui, tot ]ntr-un chip, ned`nd unuia mai mult =i altuia mai pu\in,sau s[ iubeasc[ pre cel dint`i mai v`rtos dec`t pre cel de preurm[, f[r[ numai c`nd ]nsu= feciorul s[ va face mai ascult[toriu,sau mai neascult[toriu poruncilor t[t`ne-s[u; =i a=a cu acest mij-loc, poate fi el pricina a ]nmul\i dragostea t[t`ne-s[u asupra lui,sau a o ]mpu\ina, precum pentru ascultarea aceasta =i neasculta-

168 Antim Ivireanul

rea ni-o ]nsemneaz[ ]n pild[ Mathei evanghelistul, zic`nd, cumc[ un om avea doi feciori =i unuia =i zicea s[ fac[ voia lui =i s[f[g[duia, iar[ nu o f[cea; =i celuilalt ]i zicea, =i el nu s[ f[g[duia=i f[cea. A=a iaste de bun =i de drept tat[l tuturor, Dumnezeu,c`t toate zidirile, ca ni=te faceri ale lui le-au n[scut =i bun[tateao face ]ntocma, la toate, dup[ vredniciia a fie=tec[ruia.

Drept aceia va s[ cinstiasc[ pre ]ngeri, ca pe ni=te zidiri maiaproape =i f[r[ de trupuri, ce str[lucesc cu nemurirea, va s[cinsteasc[ pre oameni ca pre ni=te chipuri ale sale, va s[ cin-steasc[ céle ne]nsufle\ite, adec[ ceriul =i p[m`ntul =i toate c`te-spre d`nsul.

+i iaste cinstea cea mai aleas[ la acéstea toate ]ndoit[: cin-stea cea dintì au fost la venirea cea dintì pre p[m`nt a luiHristos, iar[ a dooa cinste ca s[ fie la ]nfrico=ata a dooa venirealui. Deci cu venirea lui cea dintì au sl[vit pre ]ngeri, c[ci au]nvrednicit pre Gavriil a fi slug[ ]ntì la taina purt[rii de grij[,iar célialalte mul\imi de ]ngeri la na=terea lui cea sf`nt[, dinpreacurata Fecioar[, l[ud`nd pre Dumnezeu =i zic`nd: „Slav[Dumnezeului celui din n[l\ime =i pre p[m`nt pace“.

Pre oameni ]nc[ i-au cinstit cu dragostea, precum zice prea]n\e-leptul Pavel, la 5 capete c[tr[ romani, c[: „Vr[jma= fiind, ne-am]mp[cat cu Dumnezeu, prin moartea fiului lui, cu mult mai v`rtosfiind ]mp[ca\i ne vom m`ntui ]ntru via\a lui“. A=ijderea =i célialaltetoate le-au cinstit Dumnezeu, ca toate s[ le aduc[ supt un cap ]ndomnul nostru Iisus, precum zice iar[=i Pavel, la capul cel dintìc[tr[ efeséni, adec[: „Ar[t`ndu-ne noao taina voii sale dup[ bun[pl[céria sa, care au pus mai ]nainte ]ntru d`nsul, spre ispr[vniciiaplinirii vremilor, ca toate s[ le adune supt un cap, ]ntru Hristos,céle din ceriu =i céle de pre p[m`nt, ]ntru d`nsul“. +i iar[=i unac`te una le-au cinstit cu oarecare podoab[ ce le-au dat; v[zduhulle-au cinstit cu pogor`rea ]ngerilor =i a Duhului Sf`nt, c[ au trecutprintr-]nsul; apele céle dulci le-au cinstit cu sf`ntul botez;p[m`ntul l-au cinstit cu cutremurul, cu de=chiderea morminte-

169Didahii

lor =i cu ]nviiarea mor\ilor. Urma, drept acéia, s[ cinsteasc[ =imarea cea s[rat[; =i au cinstit-o cu turburarea cutremurului.

„+i iat[, cutremur mare s[ f[cu ]n mare.“ Pentru cutremurspun filozofii elinilor cum s[ se fie f[cut din amestecarea stihii-lor, zic`nd unii ]ntr-un chip, al\ii ]ntr-alt chip, fie=tecarele dup[putéria sa, sco\`nd ]ns[ de la mijloc pre Dumnezeu, carele iastepricina cea dintì. Ci noi, acum, de aceast[ dat[, vom l[sa ]ntr-oparte céle ce au zis Anaxagora, Aristotel, Dimocrit =i Anaxament=i vom créde mai v`rtos pre dumnezeul filosof, pre David, carelezice: „Cela ce caut[ pre p[m`nt =i-l face de s[ cutremur[ =i,]ntorc`ndu-=i fa\a, s[ vor turbura“.

Drept acéia, socotind =i noi a fi pricina cea dintì a cutremu-rului Dumnezeu, avem s[ zicem la aceast[ vorb[ 3 lucruri: ]ntì,pentru ce s[ se fac[ cutremurul ]n mare; a dooa, pentru ce s[doarm[ Hristos ]n corabie; a treia pentru ce s[ lase pre ucenicis[ se turbure.

+i zicem la cea dintì. Marile Dumnezeu, ]n Sf`nta Scriptur[,]ndoit s[ zice a fi ]n lucrare: spre chivernisirea neamului ome-nescu, cert`nd =i miluind. Cert`nd ]nsemneaz[ la Isaia 9 capete,unde spune urgiia lui Dumnezeu cea mult[ asupra lui Israil,zic`nd: „+i au luat Domnul de la Israil capul =i coada“, mare =imic, ]ntr-o zi. +i, miluind, iar[ la Isaia m[rturisé=te lui Dumne-zeu, ]nsu= Israil zic`nd: „Bine te voiu cuv`nta, Doamne, c[ci te-aiurgisit asupra mea =i ai ]ntors m`niia ta =i m-ai miluit pre mine“.Pentru urgiia lui Dumnezeu zice =i prorocul David: „Tinerii lori-au m`ncat focul =i fétele lor nej[lite era; preo\ii lor de sabie auc[zut =i v[duvele lor nu s-au t`nguit“. Iar pentru mila lui Dumne-zeu zice la Psalomul 68: „Ascult[-m[, Doamne, c[ e bun[ milala, =i dup[ mul\imea ]ndur[rilor tale, caut[ asupra mea“.

+i, de vréme ce am zis c[ Dumnezeu iaste ]ndoit ]n lucrare,spre chivernisirea oamenilor, am`ndoao cu ]n\elepciune le lu-creaz[. Iar ]nc[= zic =i aceasta cum c[, de demult, Dumnezeu maimult s[ ar[ta cercet[toriu =i certa lumea cu armele stihiilor, adec[

170 Antim Ivireanul

cu focul, cu v[zduhul, cu apa =i cu p[m`ntul acesta, carele estemaica tuturor oamenilor.

Cu apa au certat pe vrémea lui Noe, c`nd au f[cut potopul =iau ]necat tot trupul, de la om p`n[ la dobitoc, precum zice Moisila al 7 cap. Cu focul au certat pre sodomiténi ]n zilele lui Avraam,arz`ndu-le cet[\ile lor, precum zice la cartea Facerii, la 19 ca-pete. Cu p[m`ntul au certat pe vrémea lui Moisi, pre Core =i preDathan =i pre Aviron, pre carii, cr[p`nd p`m`ntul, i-au ]nghi\it =ipre to\ c`\ era cu d`n=ii, precum zice la cartea Numerelor. Cuv[zduhul au certat pre faraon cel v`rtos la cerbice, ca prin silav`ntului de la Austru l-au ]necat ]n Marea Ro=ie, cu toat[c[l[rimea lui, precum zice la 14 capete, la E=ire.

Drept acéia, de demult era Dumnezeu mai mult Dumnezeulr[spl[tirilor, iar acum iaste al milii =i al ]ndur[rii; =i pentru aceialucreaz[ cu acélia= stihii, ca s[ arate mila lui cea bogat[: apa,prin botez, pentru ca s[ ]néce p[catele; focul prin limbile céle defoc, la pogor`rea Sf`ntului Duh asupra capetelor sfin\ilor apos-toli; p`m`ntul prin sf`nta na=terea lui din fecioar[, ]n pe=ter[ =iprin umbletul =i prin moartea cea de pre cruce =i prin ]ngrop[-ciune =i prin ]nviiarea din mor\i; v`zduhul, prin ]n[l\area la ceriu.

Acéste ]ndoite lucruri vr`nd s[ le arate ast[zi, face cutremu-rul cel mare ce povestia=te Mathei evanghelistul zic`nd: „+i iat[cutremur mare s[ f[cu ]n mare“, cu cutremurul s[ dea pu\in[certare, ca cum ar fi ar[tat cu aceasta cum c[ acesta ]nsu= au fost=i de demult, carele certa prin stihii =i cu certarea s[ arate milalui. C[ zice: „Atunce cert[ v`nturile =i marea =i s[ f[cu lini=temare“. }n mare face cutremurul, pentru ca s[ cunoasc[ to\i cumc[ a lui iaste marea =i el au f[cut-o pre d`nsa: „+i uscatul m`nilelui l-au zidit“. +i ]nc[=, s[ nu g`ndeasc[ lumea cum c[ numai prep`m`nt s[ ocolé=te putéria lui Hristos Dumnezeului nostru, ce ]ntoat[ zidirea, neocolit lucreaz[ putérea lui, ca a unui st[p`n: „Tust[p`ne=ti putéria m[rii =i turburarea valurilor ei tu o imbl`nze=ti“.

A dooa, pentru ce s[ doarm[ ]n corabie, zice Mathei, cum c[

171Didahii

Hristos dormiia, iar Marco zice: „+i el era la c`rm[, dormind prec[p[tìu“. +i oare pentru ce, dormind, s[ se fac[ cutremurul? 3lucruri socotesc c[ urma s[ se fac[, de ar fi fost de=teptat: ]ntìurma s[ nu se fac[ cutremur; a dooa, de ar fi fost de=teptat urmac[ de ar fi ]nceput pu\in oarece cutremurul, ]ndat[ l-ar fi ]ncetat,c[ de nu l-ar fi ]ncetat ]ndat[ ar fi zis cei ce era de fa\a, cum c[nu poate; a treia, c[ de ar fi fost de=teptat, nu l-ar fi rugat uce-nicii =i s[-i zic[: „Doamne, m`ntuia=te-ne pre noi, c[ perim“.

Iar inc`= s[ mai zic =i alta, ca doar[ s-ar cuveni. Domnul nos-tru Hristos, ca un Dumnezeu adev[rat, iaste mai nainte cunosc[-toriu =i cuno=tea ]mpu\inarea credin\ii ce avea apostolii; =i pen-tru aceasta au dormit =i s-au dep[rtat s[ se fac[ cutremurul,pentru ca s[ se arate ]mpu\inarea credin\ii lor, ca s[-i cérte pu\inel=i s[-i ]nfrunteze. C[ci de ar fi crezut deplin s[ cuveniia s[ nuzic[ cuvintele ce au zis, nici s[ se team[, ci s[ socoteasc[ cum c[Domnul nostru =i c`nd doarme mintuia=te, dup[ cea des[v`r=itputiarea dumnezeirii lui; =i s[ cuveniia s[ zic`: de vréme ce Dom-nul iaste cu noi, ce r[u poate s[ ni s[ ]nt`mple“ C[ zice fericitulPavel, la 10 capete c[tr[ romani: c[ tot oricarele va chiema nu-mele Domnului, s[ va m`ntui, necum s[-l aib[ ]naintea ochilorpre Hristos, ci numai av`nd credin\[ curat[ =i chiem`nd preacin-stit numele lui s[ m`ntuia=te de nevoi. Dar[ ei, c[-l avea =i culucrul =i cu numele?

Deci pentru acéia Domnul nostru au ]nfruntat necredin\a lor=i drept acéia le-au ar[tat de fa\[ boala lor cea sufleteasc[, adec[pu\inica lor credin\[, cu acea pu\in[ ]nfruntare, zic`ndu-le: „Cesunte\i frico=i, pu\in credincio=ilor?“ Apoi, scul`ndu-se, au cer-tat v`ntul =i marea.

Socoti\, iubi\ii miei, de vede\ purtare de grij[ vindec[toare adohtorului celui ceresc, dohtorul cel des[v`r=it. }ntì cur[\é=teranele de carnea cea putred[, apoi pune erburile céle vindec[-toare. Nu voiu lenevi a zice cum c[ de n-ar fi t[m[duit necredin\a,n-ar fi ]ncetat cutremurul =i s[ fac[ lini=te. +i aceast[ tain[ as-

172 Antim Ivireanul

cuns[ =i acoperit[ o socotesc =i de pe alte minuni ce au f[cutdomnul nostru Hristos, ca =i sl[b[nogului; c[ i-au zis ]ntì:„Cuteaz[ fiiule, iart[-\i-s[ p[catele“. Au scos =i de la el ]ntì pu-trejunea p[catelor, apoi ]i zice: „Scoal[, ia-\i patul t[u =i mergi ]ncasa ta“.

S[ nu v[ par[ lucru de minune c[ci am zis pentru apostolicum c[ nu au avut pu\in[ credin\[, c[ci acea fric[ ce avea ei ledovedé=te credin\a, precum =i c`nd au ]ntrat ]n corabie, c[tr[Vithsaida, unde s-au =i temut noaptea, c[-l vede pre Hristos ca on[luc[ =i s-au sp[im`ntat =i pentru ce zice Marco evanghelistulc[ nu ]n\eléser[ din pìni, c[ci era inima lor ]mpietrit[. +i aiciiar[ a=a: frica =i cuvintele ce zicea c[tr[ Hristos ar[ta necredin\alor. „De=teapt[-te — zice — c[ ne ]nec[m“. Iar[ Hristos le zice:„Ce sunte\i frico=i, pu\in credincio=ilor“.

Oare ce socoti\i iubi\ii miei, pute\ dar[ zice cum c[ acéstecuvinte sfinte s[ fie fost goale, numai doj[nicioase? Ba. Ce nu-mai cuvintele acéstia asem[na erburilor celor amar[ ce dau doh-torii cei ale=, carele la gust sunt amar[ =i o\[roase, iar apoi aulucrare putérnic[ a trage veninul =i flegmele =i s[ cur[\e trupulde toate r[ut[\ile =i s[ mijloceasc[ san[tate. A=a era cuvinteleblagoslovitului Iisus, cuvinte de s[n[tate =i de via\[, m[car c[era =i pu\in amar[, precum zice fericitul Petru: „Doamne, c[tr[cine vom mérge? Cuvintele vie\ii de veac ai“. Acéste cuvintesunt ]ncredin\ate cum c[ au r[dicat necredin\a de la ucenici =icum au auzit necredin\a, au certat v`nturile =i marea =i s[ f[culini=te mare.

Stau pu\in de m[ mir de aceasta. Oare pentru ce s[ cérteHristos stihiile céle ne]nsufle\ite =i nesim\itoare: marea =i v`ntul?Nu socotesc s[ fie certat Hristos stihiile, ci pre dracii aceia cariidin dep[rtarea lui Dumnezeu lucreaz[ unile ca acéstia, spre ispi-ta noastr[. +i de pe ce m[ ]ncredin\ez cum s[ fie a=a? De pecuvintele evanghelistului Marco, c[ au zis v`ntului: taci, cuv`ntcarele era obicinuit Hristos s[-l zic[ la draci, precum au zis ]nCapernaum la omul cel ce avea duh necurat =i la omul ce au

173Didahii

adus pre fiiu-s[u =i avea duh mut =i surd, precum spune Matheic[ tot cu acel cuv`nt: taci, au certat v`nturile =i marea.

A 3 ]ntreb[ciune, pentru ce s[ lase pre ucenici s[ se turbure.Din ceput, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, carele s-au f[cut

om, pre sfin\ii lui ucenici =i cu cuvinte =i cu fapte ]i ]nva\[ s[petreac[ ]n strimtorime, ]n sc`rbe =i ]n ispite, pentru ca s[ learate cum c[ aceasta iaste calea cea adev[rat[, c[ ]nt`i el, dinceputul vie\ii lui au p[timit goane, sc`rbe =i ispite, p`n[ la moarte.Drept acéia, le zicea =i lor: „V[ vor da =i pre voi ]n sc`rbe =i v[vor ucide pre voi =i ve\i fi ur`\ de toate limbile pentru numelemieu“. S[ se turbure i-au l[sat =i s[ vie ]n nevoi, pentru ca s[fac[ minunea mare =i cu minunea s[-i m`ntuiasc[ din pu\inacredin\[.

+i adev[rat, pentru c[ci pricina minunii iaste mare =i numailui Dumnezeu s[ cuvine. C[ n-au f[cut minunea cu toiagul, carobul lui Dumnezeu Moisi, ]n Marea Ro=ie, sau cu cojocul, caElisei cu chiemarea lui Ilie, de au trecut Iordanul, sau cu chivo-tul, ca Iisus fiiul lui Navi, de au st[tut apele lui Iordan de-o parte=i de alt[ parte, ce numai cu porunc[ =i cu certare, ca un st[p`nslugii lui. Zise m[rii =i v`nturilor: taci =i ]ndat[ au ]ncetat. +iat`ta i-au plecat pre ucenici minunea aceasta, c`t s[ temur[.Zice Marco: „Fric[ mare =i zicea ]ntre d`n=ii: oare, cine iasteacesta, c[ =i v`ntul =i marea ascult[ pre d`nsul?“

Iar[ stau de m[ minunez, cum putu fi aceasta, de s-au]nt`mplat ast[zi s[ pr[znuim 2 cutremuri de-o dat[: unul ce s-auf[cut ]n mare din dep[rtarea lui Dumnezeu, de draci, pentru cas[ se ]ndep[rtéze pu\ina credin\[ a ucenicilor, al doilea cutre-mur ce s-au f[cut pre p[m`nt, din s[lb[ticiia =i cruzimea inimi-lor lui Dioclitian =i Maximian, p[réchia dracului, pentru ca s[ seadevereze credin\a cea mult[ a sf`ntului, marelui mucenic Di-mitrie, a c[ruia preznuim cinstita pomenire. C[ at`t cutremur auf[cut =i at`tea valuri s[lbatece au pornit asupra blagosloviteicor[biei lui Dimitrie c`t siliia s[ ]ntre ]ntru céle mai din l[untruale fericitului s[u suflet, s[-l cufunde, ne=tiind turba\ii aceia de

174 Antim Ivireanul

oameni, ca ni=te fiare s[lbatece, cum c[ Dimitrie nu era corabiede=art[, ci avea catarg bun =i cor[biiar vrednic =i vétrile iscusite=i c`rmaci foarte ]nv[\at.

Catargul era cinstita cruce, ]ntru carea se l[uda c[ iaste puru-rea tare =i nou =i poate s[ rabde v`nturile Duhului Sf`nt, ]ntruinima lui; c[ci ]i da at`ta ]ndr[zneal[ fericitul Pavel, dup[ cumscrie la 6 capete c[tr[ galaténi: „Mie s[ nu-mi fie a m[ l[uda,f[r[ numai ]n crucea domnului nostru Iisus Hristos.“Iar mai v`rtoscuv`ntul domnului Iisus, ce zice ]n sf`nta Evanghelie: „+i cine nuva lua crucea sa =i s[ vie dup[ mine nu iaste mie destoinic“. Iarcor[biiarul iaste =tiut de to\ cum c[ altul nu era numai ]nsu=Hristos, foarte ]nv[\at intru c[l[toriia cet[\ii cei cere=ti, c[ci deacolo iaste; =i mo=iia lui iaste ceriul, precum zice la Ioan ]n 18capele: „}mp[r[\iia mea nu iaste din lumea aceasta“; =i la al 6cap: „Eu sunt p`inea cea vie, carea s-au pogor`t din ceriu“.

Acesta ]nsu= era ]ntru ad`ncul sufletului lui Dimitrie, l[cuitoriu=i c`nd ]l vedea pu\in c[ sa ]nfrico=a, ]i zicea: „Dimitrie, tu e=tioaia mea =i foarte bine te cunosc, c[ urmezi dup[ mine; nu tetéme, c[ nu te va r[pi nimeni din m`na mea. +i-\ voiu da \ievia\[ vécinic[ =i acolea unde vor s[ p[trunz[ trupul t[u cu suli\ele,eu sunt: loviturile tale le voiu primi eu =i nu te voiu l[sa s[ aibidureri. Alearg[ cur`nd, c[ ai vréme bun[. Eu am umplut vétrilacredin\ii tale cei curate, cu duhul mieu cel sf`nt. Dimitrie f[-tep[rta= mor\ii méle, c[ te voiu face p[rta=i =i ]nvierii méle; cuduhul lui Dumnezeu petreci ]n patemi, pentru aceasta fiiul luiDumnezeu e=ti. Nu voiu l[sa s[ aibi duhul robiei spre fric[, ci-\ivoiu da duhul mo=tenirei fie=ti, carele s[ m[rturiseasc[ cum c[e=ti fiiul lui Dumnezeu =i, ca un fiiu al lui Dumnezeu, vei fi =imo=tean lui =i mo=tean ]mpreun[ cu mine, iubitul t[u Hristos.Fiiul mieu, Dimitrie, vezi crucea? }n inima ta am ]nfipt-o. Precrucea aceasta dormu somnul patemii, a mor\ii, carea au mijlo-cit via\a a toatei lumi; ce m-au de=teptat mila preaputérniculuiDumnezeu, cu ]nviiarea, pentru multa dragoste ce am c[tr[ tine=i c[tr[ toat[ lumea.

175Didahii

Furtunele acéstia =i cumplite valurile voiu ]nceta =i pre tine tevoiu r[pi din mijlocul lor. Ce vino dup[ mine, c[ am ]ntors c`rmadin partea cea slobod[ a de=[rt[ciunii, spre frumosé\ele célenemuritoare ale ]mp[r[\iei mele. Vino, prin moartea lui, ]n via\acea vécinic[, s[ m[ vezi =i s[ te vesele=ti.

Drept aceia =i noi, smeri\ii robii t[i, mare mucenice Dimitrie,te rug[m, de vreme ce ]ntr-at`ta cinste te-ai ]nvrednicit Dum-nezeu, ca s[ te faci fiiul lui =i sf`nta lui dreapt[ s[ te ia =i s[ tesue ]ntru ]mp[r[\iia lui, ca s[ te r[sfe\ cu ferici\ii ]ngeri, cuv`ntult[u =i rug[ciunea ta poate mult. Drept aceia adu-\i aminte =i denoi, carii ne turbur[m ]n furtuna cea mare a vr[jma=ilor =i ]nvalurile de=[rt[ciunilor celor lume=ti =i de doarme Dumnezeu,adec[ de s[ face ca cela ce doarme, =i nu va vrea s[ ne asculte, tuai mult[ ]ndr[zneal[ ce-l de=teapt[ =i te roag[ lui tu, cel vrednic,pentru noi, cei nevrédnici; tu, cel iubit a lui Dumnezeu, pentrunoi, cei ur`\i, pentru neascultarea =i nesupunerea poruncilor lui;tu, cel des[v`r=it priiaten a lui Dumnezeu, pentru noi, vr[jma=ii,pentru p[cat.

S[ ]ncéteze furtuna =i s[ alinéze valurile, c[ iaste dator s[fac[ voia ta. +i f[ aceast[ osteneal[ ca s[ ne aduni ]n corabiia ta,cea blagoslovit[, c`nd va r[spunde premilostivul st[pin s[ st[mde fa\[, ]n zioa cea dulce a r[spl[tirii, ca dinpreun[ s[ binecuv`n-t[m preal[udat numele Tat[lui =i al Fiiului =i al Duhului Sf`nt, ]nveci. Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ }N DUMINECA FLORILOR

„Bine e cuv`ntat cel ce vine ]n numele Domnului; Osanna]ntru cei de sus.“

Ast[zi ne poveste=te Mathei evanghelistul istoriia zilei aces-tui sf`nt praznic, ]ntru care au ]ntrat domnul nostru Iisus ]n Ieru-salim, ]ntr-acesta chip zic`nd: „Veni Iisus din Vithania la muntele

176 Antim Ivireanul

Maslinilor =i au trimis doi din ucenicii lui, zic`ndu-le lor: Merge\i]n satul carele iaste ]naintea voastr[, =i numaidec`t ve\ g[si oasin[ legat[ =i m`nzul cu ia; dezleg`ndu-o, o aduce\i. +i de vazice voao cineva ceva, ve\ zice c[ acéstia Domnului trebuesc =inumai dec`t le va trimite pre iale.

+i acéstia toate au fost ca s[ se plineasc[ ce s-au gr[it prinprorocul ce zice: Spune\ fétei Sionului, iat[ ]mp[ratul t[u vinela tine bl`nd =i =[z`nd pre asin[ =i pre m`nz, fiiul cei de supt jug.

Ci noi, cum, de aceast[ data, vom l[sa cuvintele evanghelis-tului ]ntr-o parte =i vom zice numai pentru cuvintele proroculuicarele zice: „Iat[ ]mp[ratul t[u vine, bl`nd.“ +i nu numai singuracest proroc, ci toat[ ceata proroceasc[, cu un glas m[rturisescpre domnul Hristos a fi ]mp[rat =i pentru aceasta pricin[ ]i zicMesiia (adec[ ]mp[rat, miruit).

Iar poate s[ zic[ cineva pentru Hristos, cum c[ c`t[ vreme aufost pre p[m`nt, ce lucru de m[rire ]mp[r[teasc[ au ar[tat? Sauce pohfal[ au f[cut? Unde-i sunt cur\ele? Unde-i iaste scaunul?Unde-i sunt gloatele =i slugile céle ]mp[r[te=ti? Unde-i iaste ste-ma =i podoabele =i célialalte lucruri ce s[ cuvin ]mp[ra\ilor?Adev[rat, nici unele de acéstia n-au avut, c[ci ]mp[r[\ia lui Hris-tos, nev[zut[ =i nepreceput[, iaste vécinic[ =i nemutat[, iastenebiruit[ =i f[r’de moarte, iaste cereasc[ =i sufleteasc[, iar nup[m`nteasc[ =i trupeasc[, precum ]nsu= au zis ]naintea lui Pilat:„}mp[r[\iia mea nu iaste din lumea aceasta.“

Drept acéia, dascalul =i ]mp[ratul acest ceresc toat[ lucrareaEvangheliei au numit-o a fi ]mp[r[\ia ceriurilor adec[ acéle cesunt scrise ]n sf`nta Evanghelie sunt cere=ti =i dumnezee=ti, c[ ne]ndrepteaz[ pre noi pre calea cea dreapt[ ce mérge la ]mp[r[\iiaceriului =i cu duh ceresc ne ]nt[re=te, ]nv[\`ndu-ne c[ petrécemvia\a cereasc[, pentru ca s[ c`=tig[m =i l[ca=urile ei s[ ne facemdes[v`r=it, dumnezee=ti =i cere=ti. +i de vréme, dar[, ce iastea=a, cu cuviin\[ au numit domnul Hristos Evanghelia sa cu nu-

177Didahii

mele ]mp[r[\iei ceriului, pentru c[ nimic nu iaste ]ntr-]nsa alta,f[r[ numai lucru ceresc =i dumnezeesc.

Drept acéia, pre ]mp[ratul acesta ca cu dégetul ni-l arat[ ast[ziZaharia prorocul zic`nd: „Iat[ ]mp[ratul t[u vine la tine bl`nd“,pre care ]mp[rat v[z`ndu-l fariseii, de zavistie r[p=tiia asupralui. Iar pruncii cei mici, fiind porni\i de Duhul Sf`nt, cu glasuride veselie ]l m[riia, zic`nd;“Bine e cuv`ntat cel ce vine ]n nume-le Domnului; Osanna ]ntru cei de sus“, care cuvinte s[ ]n\eleg:M`ntuia=te-ne, drept acéia, pre noi, cela ce ai venit din n[l\ime.

Multe =i alése lucruri trebuesc a le s[v`r=i ]mp[ra\ii cei buni=i vrédnici; iar mai v`rtos au datorie s[ p[zeasc[ pre noroduls[u de armele =i de stric[ciunile vr[jma=ilor, care lucru =i datoriedomnul Hristos foarte din destul l-au s[v`r=it. C[ci noi, fiindocoli\ de 5 vr[=ma=, nebirui\, carii stau de-a pururea ]mpotriv[=i ne aducea la mare =i nevindecat[ stric[ciune, cu preaputer-niciia dumnezeirii, i-au biruit =i i-au omor`t. Care vr[jma= suntace=tea? P[catul, moartea, iadul, diavolul =i trupul.

P[catul, prin v[rsarea preascumpului s[u s`nge l-au stins =inu poate nimic s[ ne strice de nu ne va fi str[p`nind vreo r[utate.Moartea, carea s-au n[scut din p[cat, precum zice fericitul Pavel:„Printr-un om au ]ntrat p[catul ]n lume =i, prin p[cat, moartea“,ca un vr[jma= nemilostiv ce iaste asupra noastr[, cu moartea luiau omor`t-o. Iadul, carele iaste plata cea des[v`r=it a p[catului,prin pogor`rea lui ]ntr-]nsul l-au de=[rtat =i l-au sf[r`mat. Prediavolul, ca pre un ]ncep[tor tuturor p[catelor =i muncitoriu su-fletetelor noastre, l-au legat =i l-au ]mbeznat ]ntru pr[p[stiilecéle mai ad`nci ale iadului. Trupul prin patemile sale =i prinr[stignirea cea de pe cruce de patemi l-au domolit =i l-au cur[\it.

+i, cum c[ ne-au m`ntuit domnul Hristos de ace=ti 5 vr[jma=nemilostivi, ce am zis, putem s[ ne ]ncredin\[m =i din m[rturiilesfintei Scripturi. C[ ]nt`i, pentru p[cat, Mihea prorocul zice:„Lep[da-va toate str`mb[t[\ile noastre =i va arunca toate p[catelenoastre ]ntru ad`ncul m[rii.“ Ace=tea sunt eghipténii cei suflete=ti


178 Antim Ivireanul

carii, gonind pre fiii lui Israil, fur[ ]neca\i =i omor`\i ]n MareaRo=ie (adec[ ]ntru s`ngele lui Hristos).

Pentru moarte zice apostolul Pavel, la cartea cea dint`i c[trecorinthéni, ]n 15 capete: „}n vrémea cea noao (adec[ la vrémea]nvierii cei de ob=te a trupurilor) vr[jma=a moarte s[ va strica =idintr-acéia zi ]nainte nu va mai avea loc ]ntru oameni.“

Pentru iad tot acesta=i apostol luminat arat[, gr[ind: „Nimicap[gubitoriu nu iaste acelora carii sunt ]ntru Hristos Iisus, cariinu dupe trup, ci dupe suflet umbl[.“

Pentru diavolul ]nsu= Domnul zice la Ioan, ]n 12 capete: „Acumiaste judecata lumii; acum mai marele lumii ace=tiia s[ va lep[daafar[.“

Pentru patima trupului, putéria crucii minunat ne p[zé=te,pre caré omul nostru cel vechiu s-au r[stignit, dup[ cum zice lar`mléni, ]n 6 capete: „Ca s[ se strice trupul, adec[ t[riia =i putériap[catului, ca de acum s[ nu mai slujim p[catului.“

C[ prin moartea lui, tuturor credincio=ilor li s-au dat bun[tate,cu care, prin duhul lui ]nt[rindu-s[ omul cel din l[untru, preomul cel dinnafar[ =i vechiu s[-l r[stigneasc[, ]mpreun[ cugre=alele =i pohtele sale =i s[ ]mbrace pre omul cel nou, careleiaste ]ntru sfin\iia =i dreptatea adev[rului.

Iar[ de vei pohti a cunoa=te firea =i n[ravurile acestui ]mp[rat,evanghelistul (t`lcuind cuvintele prorocului) le-au scris, zic`nd:„Vine \ie bl`nd.“ Oamenii pohtesc pre ]mp[ra\ a-i vedea ]n[l\at]ntru trufie =i s[ porunceasc[ cu putére =i cu groaz[ mare. Iarprecum gr[ia=te Solomon: „Mila =i adev[rul iaste paza ]mp[ratului=i cu dreptatea s[ ]nt[re=te scaunul lui.“ Aceasta iaste dar[, laudacea mare a ]mp[ratului nostru.

Bine au gr[it de d`nsul Zahariia, zic`nd: „Vine \ie bl`nd.“Bl`nd zic, iar nu groaznic =i ]nfrico=at; c[ n-au venit s[ r[diceo=ti, sau s[ arunce d[ri preste noroade, sau s[-i ]ngreuiaze culucruri mari =i grele, nici ca s[ ia bun[t[\ p[m`nte=ti, cela ced[ruia=te podoabe cere=ti. Ci au venit „\ie bl`nd“, adec[ spre

179Didahii

oc[r, spre necazuri, spre batjocuri, spre scuip[ri =i spre b[t[i ar[bda; c[ trupul s[u, dup[ cum zice Isaia: „L-au dat celor ce-lb[tea =i obrazul s[u scuip[torilor.“ +i ]nc[ at`ta au fost bl`ndé\ele]mp[ratului acestuia =i at`tea bun[t[\i ne-au adus noao printr-]nsa, c[ci vr`nd ca s[ cear[ apostolul ceva de la oameni, cu de-nadinsul ]i jura pre d`n=ii, pre bl`ndé\ele lui Hrisios zic`nd: juru-v[ pre voi, fra\ilor, pre bl`ndé\ele lui Hristos.

+i de vréme ce to\ urmeaz[ ]mp[ratului =i ascult[ de d`nsul,c[ci s[ nu ne ]ndrept[m =i noi via\a noastr[ spre bl`ndé\ele acestui]mp`rat? Ce \inem ]n piepturile noastre m`niia hiar[lor celors[lbatice =i pohta izb`ndirii, limba aspidei, gura =[rpilor, cu caretoat[ zioa clevetim, batjocorim, oc[r`m, ]njur[m =i ne pohtimunul altuia r[ul =i paguba.

Dup[ acéia pomené=te evanghelistul a fi s[v`r=it ucenicii po-runca Domnuluui =i a fi adus asina, ]mpreun[ cu m`nzul ei. Iar[n-au lipsit aceia carii striga =i zicea: ce face\, dezleg`nd m`nzul?Care cuvinte nu s-au scris ]n de=[r\ de Marco evanghelistul, c[cu acéstia au vrut sa ]nsemnéze cum c[ niciodat[ de acum nuvor lipsi aceia carii vor sta ]mpotriv[ apostolilor, cu cuvinte gréle=i ]mpotriva celor ce vor urma lor =i tuturor celor ce ar vrea s[petreac[ ]ntru Hristos cu dreptate =i s[ se nevoiasc[ a ]ntoarce =ia ]nv[\a pre norod, spre bun[t[\i. C[ a=a iaste scris ]mpotrivabinelui, r[u =i ]mpotriva vie\ii, moarte; a=a =i ]mpotriva dreptu-lui, cel p[c[tos.

Dup[ acéia, Domnul, =[z`nd pre asin[, mergea ]n Ierusalim =itoat[ cetatea, pornindu-s[ de dragoste, s[ bucura de o ]ntrarefericit[ ca aceasta =i cu ramuri de finic =i de maslin l-au ]nt`mpi-nat, cu acélia propoveduind nu numai biruin\a, ce =i mila lui. +icei ce era aprin=i de dumnezeiasca dragoste, a=ternea pre caleve=mintele sale, care feliu de cinste =i de ]nt`mpinare nu afl[mnic[iri s[ fie f[cut, nici unui ]mp[rat biruitoriu. Iar acest feliu decinste de pre urm[, sufleté=te, o dau lui Hristos, carii, pre omulcel vechiu lep[d`ndu-l, obiciaiurile céle vechi, pentru m[rirea

180 Antim Ivireanul

iui Hristos a le lep[da, s[ nevoesc; care lucru, m[car c[ =i ]ntr-alt[ vréme, iar mai v`rtos c`nd iaste vremea poc[in\ii, trebuia=tea-l face, ca, r[stignind p[catul ]ntru Hristos, ]mpreun[ cu d`nsul]nviind ]ntru ]noirea vie\ii s[ umbl[m.

Drept acéia, de pohtim s[ facem aceast[ cinste =i ]ntimpinareDomnului, cre=tiné=te, trebue s[ lep[d[m m`niia, s[ scuip[mpizma, s[ stingem pohta izb`ndirii, s[ gonim de la noi gura ceaviclean[ =i buzele céle hulitoare, s[ lep[d[m de la noi. +i de amluat cuiva, ceva, cu str`mbul, s[-l d[m ]napoi, a cui iaste. +i desuntem ]nso\i\i cu vreo so\ie oarecare, netrémnic[ =i ]ndemn[-toare spre lucruri réle =i de aceia s[ ne lipsim. C[ci toate acéstiasunt leg[turile diavolului; c[ de nu vom face aceasta acuma,c`nd avem at`tea pilde ]naintea ochilor no=tri =i c`nd ne]ndeamn[ at`ta inv[\[tur[ bisericeasc[ — =i ]nc[ tocma =imoartea, crucea, piroanele, suli\a, b[t[ile, scuip[rile, oc[r`le,leg[turile, ]nc[ =i s`ngele cel v[rsat a lui Hristos — nu ne vor]ntoarce spre poc[in\[, dar[ la focul c`nd ne vom mai ]ntoarce?

+i de vom vrea a pr[znui, cu dragoste, patima =i ]nviiareaDomnului =i de pohtim a priimi destoinicé=te pre Domnul cel cevine spre m`ntuirea noastr[, trebue s[ lep[d[m ve=mintele omu-lui celui vechiu, adec[ s[ zdrobim =i s[ sf[r`m[m obiceaiurile =ipohtele noastre céle vechi =i a=a ]i vom face ]ntimpinare priimit[=i cinstit[. +i ]mpreun[ cu pruncii cei mici, carii sunt f[r’de r[utate,s[ strig[m din inim[ umilit[, cu bucurie sufleteasc[ =i cu cucerie:„Bine e cuv`ntat cel ce vine ]ntru numele Domnului; Osanna]ntru cei de sus.“

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ ASUPRA OMULUI MORT

Nu pl`nge\, c[ n-au murit, ci doarme.“ A=a au zis Fiiul luiDumnezeu, c`nd au v[zut moart[ ]n pat pre fata lui Iair, maimarele Sinagogului. +i a=a zic =i eu c[tr[ ]n\elep\iia voastr[,blagoslovi\ilor ascult[tori =i c[tr[ dumneata (curatele) =i c[tr[

181Didahii

célialalte iubite rudenii, carii cu t`nguiri =i cu lacr[mi v[ ]ntrista\i]mpreun[, pentru aceast[ de bun neam =i de cinstit[ cocoan[carea s-au odihnit ]n Domnul.

„Nu pl`nge\i, c[ n-au murit, ci doarme.“ Fericitul ei sf`r=itiaste adormire, iar nu moarte. Drept acéia nu cére de la voilacr[mi, nu pohté=te suspinuri, nu priimé=te ]ntrist[ciune, nicipl`ngere. Vrédnici de pl`ns sunt limbile c[ n-au credin\[, jidovii,c[ n-au botez, ereticii, c[ sunt desp[r\it din bra\ele bisericii;pentru c[ci ace=tea adev[rat mor, ace=tea iau vécinica moarte,precum zice fericitul Pavel, la al =aselea cap, c[tr[ romani: „C[cel ce au murit p[catului, au murit odat[“.

Iar o cocoan[ cre=tineasc[, ca aceasta, ce s-au n[scut ]n baiasf`ntului botez, ce au supt laptele credin\ii, ce s-au hr[nit ]n casa]nv[\[turii dumnezeescului dar, ce s-au ]ntemeiat cu puterea cin-stitelor taini, ce era ]ngr[dit[ cu bunat[\i, cu faceri de bine, culucruri pl[cute lui Dumnezeu, una ca aceasta adev[rat, n-au murit,ci doarme. A=a ni-o adevereaz[ nemincinoasa gura lui Hristos lasf`nta Evanghelie: „Cela ce créde ]ntru mine nu va muri ]n véci.“+i de vréme ce credinciosul nu moare, ia=te lucru adev[rat c[sf`r=itul lui nu iaste moarte, ce adormire. O m[rturisé=te mareleVasile la cuv`ntul ce face asupra mor\ii: „Moartea drep\ilor iaste(zice) adormire.“ +i iar[=, la molitvele Rusaliilor: „C[ nu iaste,Doamne, moarte robilor t[i, c`nd e=im noi din trup =i venim latine, Dumnezeul nostru, ce schimbare dentru céle mai cu grij[ lacéle mai fericite =i la céle mai vésele =i la odihn[ =i la bucurie.“

+i adev[rat, c`t iaste de dulce aceast[ adormire =i cu c`t iastemai dorit[ dec`t adormirea cea fireasc[, de toate zilele. La ador-mirea cea fireasc[ r[m`ne omul f[r’de sim\ire: nu véde, nu aude,nu cunoa=te, s[ uit[ pre sine, uit[ pre fiii lui, pre rudenii, prepriiateni, r[m`ne lipsit de toate r[sf[\urile vie\ii =i de luminaace=tii lumi.

Iar la adormirea ceast[ de p[ urm[ o, c`t s[ bucur[, c`t s[r[sfa\[ =i c`t ]nviiaz[, ]n loc de a-= piiarde lumina. }= de=chide

182 Antim Ivireanul

mai v`rtos u=a ceriului, a luminii cei adev[rate. O zice Isaia la alnoaolea cap: „Celor ce l[cuesc ]n locul =i umbra mor\ii, lumin[ ]iva lumina pre ei.“ }n loc de a s[ lipsi de r[sf[\[ri =i de bog[\ii,c`=tig[ frumose\ile, carele pot singure s[ sature toate pohtelelui. O adevereaz[ David, la Psalomul 16: „S[tura-m[-voiu c`ndmi s[ va ar[ta m[rirea ta.“ }n loc de a r[m`nea de cuno=tin\arudeniilor =i a priiatenilor, ]ntre str[lucirile luminii cei neapropi-iate, véde, ]n toate zilele, =i pre p[rin\i =i pre fii =i verice alt auavut dorit ]n lume. O m[rturisé=te marele Pavel c[tr[ corinthéni,]n 13 capete: „Acum cunosc din parte, iar atuncea voiu cunoa=te,precum =i cunoscut sunt.“

+i de vréme ce aici, dup[ adormirea cea fireasc[, s[ ]ntoarceiar[ omul la osteneli, la sc`rbe, la sup[r[ri, la patemi, acolo,dup[ adormirea cea de pe urm[, caré o numim noi a mor\ii,tréce din sc`rb[ la bucurie, din stric[ciune ]ntru nestric[ciune,din ora=ul lacr[milor la locul veseliei, din turburarea vie\ii laad[postirea cea lin[ a m`ntuirii, din patimile Eghipetului ]np[m`ntul cel fericit al f[g[duin\ei, din robiia lumii la m`ntuireaceriului, din petrecaniia omeneasc[, ]n ceata ferici\ilor ]ngeri. +ice alt[ norocire iaste mai mare, dec`t aceasta? Ce alt[ adormiremai dorit[, dec`t adormirea mor\ii?

Drept acéia zice =i Duhul Sf`nt la Eclisiastul, ]n 7 capete: „Maibun[ e zioa mor\ii, dec`t zioa na=terii, c[ na=terea iaste ]ncepu-tul durerilor, iar moartea iaste ]nceputul vie\ii cei fericite“.

Drept aceia zic iar[: „Nu pl`nge\ c[ n-au murit, ci doarme“, =icu mine ]mpreun[ v[ zice =i cel cu rostul de aur, Ioan: „S[ cuvinela moarte s[ ne bucur[m, iar[ s[ nu pl`ngem“. +i pricina iaste,zice sf`ntul: „De va fi t`n[r, s-au m`ntuit cur`nd din mijloculrélelor, iar de va fi b[tr`n, acéia ce i s[ p[rea mai dorit[ a fi, cusa\iu lu`ndu-l, s-au dus“.

+i noi, de nu v[rs[m lacr[mi niciodat[, c`nd ruda sau priia-tenul doarme, ci mai v`rtos lini=tim, t[cem =i ne nevoim ca s[nu-i d[m vreo sup[rare, m[car c[ =tim cum c[ adormirea iaste

183Didahii

moarte trec[toare „sf`r=itul a unii zile“, precum zice dumnezeesculZlatoust, dar[ pentru ce s[ le v[rs[m pentru cei mor\i? Pentruce s[ ne ]ntrist[m de sf`r=itul vie\ii fra\ilor no=tri, ce s[ odihnesc]n Domnul, ce s[ veselesc ]n slava cereasc[, ce l[cuesc ]n l[ca=urilecelor vii? Adev[rat, moartea, ca o nemilostiv[ ce iaste, au sece-rat f[r’de vreme pre aceast[ floare aleas[ =i au r[pit prea timpu-riu podoaba, frumusé\ia neamului femeesc. Iar pentru aceastanici lacr[mele, sunt cu cale, nici ]ntristarea cu dreptate. C[ pre-cum iaste mai norocit cor[biiariul acela, pre carele v`ntul celtare ]l aduce cu grab[ la lini=te, dec`t acela ce cu mare lini=te,f[r’de v`nt, c[l[toré=te, a=a mai fericit iaste =i cela ce f[r[ vreme,de moarte grabnic[ s[ mut[ la lini=tea dumnezee=tii fericiri. Zice]n\eleptul Solomon: „Sf`r=indu-se preste pu\in, au plinit ani mul\i,c[ pl[cut era Domnului sufletul lui“. Au st[tut cu bun[ mul\emit[lui Dumnezeu =i sufletul ace=tii cinstite cocoane, pentru multa eicredin\[, pentru bun[t[\ile ei céle cre=tine=ti, pentru cur[\eniiacea f[r’de asem`nare, pentru cuceria cea mare, la céle dumnezee=ti.

Drept acéia s-au sf`r=it preste pu\in, pentru ca s[ c`=tige ro-durile lucrurilor ei, celor pl[cute lui Dumnezeu sau, s[ zic maibine, s-au sf`r=it preste pu\in, pentru ca s[ c`=tige zilele ei =i s[-=fac[ via\a ei vécinic[.

O pas[re, ce s[ numé=te finix, de ce s[ s[v`r=e=te f[r’de vrémede acéia mai mult ]= adaoge zilele vie\ii lui, pentru c[ci moartea]i ]noia=te via\a =i-i d[ruia=te ani mai mul\i. Deci aceast[ co-coan[, de ar fi murit pentru ca s[ se s[v`r=easc[, ar fi fost vred-nic de pl`ns sf`r=itul ei, pentru c[ci s-ar fi pierdut un chip minu-nat ca acesta al darurilor =i al bun[t[\ilor. Dar[ de vreme ce s-aus[v`r=it pentru ca s[ tr[iasc[ ]n véci, pentru ca s[ se bucure,]mpreun[ cu ]ngerii, pentru ca s[ se nasc[ de a doa ora, ]n ceriu,ca finixul, ce trebuesc lucr[mele? S[ cuvine (zice fericitul Pavel)acest trup stric[cios s[ se ]mbrace cu nestric[ciune =i acest muri-toriu s[ se ]mbrace cu nemurirea. }nceteaz[, drept acéia, jalea,s[v`r=easc[-se ]ntrist[ciunea, c[ n-au murit, ce doarme.

184 Antim Ivireanul

+i précum zicea apostolii c[tr[ Hristos pentru Lazar, a=a zic =ieu pentru d`nsa: „De-au adormit, m`ntui-s[-va.“ Va a=[za, f[r[de nici un prepus, marele Dumnezeu sufletul ei cel cre=tinesc ]ns`nul lui Avraam =i al lui Isac =i al lui Iacov, ]n l[ca=urile celor vii,]n corturile celor drep\i, unde str[lucé=te lumina cea de purureaa dumnezee=tii lui m[rire.

+i de vreme ce ]ntre célialalte faceri de bine sunt folositoarecérerile sfintei besérici =i rug[ciunile celor credincio=, pentru cas[ c`=tige fie=tecare cre=tin fericirea cea neschimbat[, pentruaceasta v[ pohtesc pre to\, preasfin\i\ilor arhierei, cuvio=ilorieromona=i, cucérnicilor preo\, cinsti\ilor boiari =i pre tot no-rodul ce v[ afla\ de fa\[, s[ zice\ cu un glas =i cu o inim[, to\deodat[, Dumnezeu s[ o iarte =i s[ o fericeasc[, pentru ca s[]nvredniceasc[ =i ea =i noi to\i (c`nd va fi voia lui Dumnezeu) s[ne veselim ]mpreun[ ]ntru ]mp[r[\iia ceriului, unde iaste via\af[r’de moarte =i m[rirea nedescoperit[ =i bucurie st[t[toare =ivécinic[. Amin.

}NV{|{TUR{ C~ND S{ FACE PARASTAS

Un lucru peste fire v[z ]n Sf`nta Scriptur[ la a doaoa carte a}mp[ra\ilor, ]n 12 capete =i foarte m[ face de m[ minunez.}mp[ratului David i-au fost boln[vit copila=ul cel dint`iu, ce aveadin Virsavea. +i, pentru c[ci se afla ]n nevoia mor\ii, era purureatrist =i m`hnit =i nici m`nca, nici bea, nici putea nimeni s[-lm`ng`e. Iar dup[ ce au murit, zice Sf`nta Scriptur[, ]ndat[ s-ausp[lat =i s-au uns cu mirosuri =i s-au ]mbr[cat ]n haine luminate=i, merg`nd ]n casa Domnului, au dat mul\emit[ lui Dumnezeu.+i e=ind afar[ s-au osp[tat =i s-au veselit, de care lucru stau dem[ mir, cum putu fi aceasta? Ca p`n[ era viu =i bolnav pl`ngea=i s[ ]ntrista =i, dup[ ce au murit, s-au veselit.

R[spunsul acesta ni-l d[ ]nsu= David. „P`n[ era — zice —

185Didahii

bolnav, mi s[ cuveniia s[ m[ m`hnesc pentru el, c[ci aveamn[déjde c[ mi-l va l[sa Dumnezeu. Iar de vréme ce au murit,]napoi nu pociu s[-l mai ]ntorc, ci-m caut mie a mérge dup[ el; =ipentru aceia m[ bucur c[ s-au odihnit ]n Domnul =i s-au m`ntuitde grijile lumii.“

Drept acéia zic =i eu c[tr[ dumneata (cutarele) =i c[tr[ célia-lalte iubite rudenii s[ ]nceta\i ]ntristarea =i s[ p[r[si\ lacr[mile,de vreme ce s-au odihnit ]n Domnul aceast[ cinstit[ cocoan[ ces[ pomené=te ast[z. C[ci lacr[mile =i ]ntrist[ciunile nu dau niciun folos mor\ilor, nici pot s[-i ]ntoarc[ din via\a cea vécinic[,nici s[-i scoa\[ din gropi. +i pentru acéia au pus lége dumnezee=tiiapostoli, s[ nu pl`ngem pre mor\i, ci s[-i pomenim la ]nfrico=ateletaini =i s[ facem milostenii =i alte faceri de bine pentru ei, c[iaste pl[cut ]naintea lui Dumnezeu =i li s[ face mare folos =i aducmult[ dob`nd[ =i m`ntuin\[ sufletelor, precum adevereaz[ =isf`ntul Dionisie Areopaghitul la cuv`ntul ce face asupra mor\ii.„Rug[ciunile — zice — ce s[ fac la sfintele jert[vnice sunt defolos nu numai celor vii, ci mai v`rtos =i celor mor\i.“

+i pentru acéia =i sf`nta beséric[ s[ roag[ ne]ncetat bun[t[\iilui Dumnezeu s[ lase toate gre=alele celui mort, pentru neputin\aomeneasc[ =i s[-l odihneasc[ ]n locul celor vii, ]n s`nul lui Avraam=i al lui Isaac =i al lui Iacov, de unde lipsé=te toat[ duréria, grija=i suspinarea. +i s[ nu s[ uite putéria lui Dumnezeu pentru mul-ta =i nespusa a lui bun[tate, spurc[ciunilor ce s-au f[cut de celmort, pentru neputin\a omeneasc[, de vréme ce nu iaste nimenicurat de spurc[ciuni, dup[ cum iaste zis.

+i de vréme ce =i aceast[ cinstit[ cocoan[ ce s[ pomené=teast[z, cu cuvioas[ slujb[ besericeasc[ au vie\uit ]n lume ca unom, s[ roag[, prin mijlocul mieu, tuturor, c`\i v[ afla\ de fa\[, cace va fi gre=it ]naintea lui Dumnezeu =i ]naintea oamenilor, s[zice\ to\i, cu un glas =i cu o inim[: Dumnezeu s[ o iarte, pentruca s[ ne ]nvrednicim =i noi a lua aceast[ ert[ciune, dup[ petre-caniia noastr[. Amin.

186 Antim Ivireanul

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ }N 25 A LUNII DECHEMVRIE.LA NA+TEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

„C[ iat[ vestesc voao bucurie mare, carea va fi la tot norodul,c[ s-au n[scut voao ast[z m`ntuitor, carele iaste Hristos, Dom-nul, ]n cetatea lui David.“

Mult[ veselie sufleteasc[ ne aduc noao, celor credincio=i =iiubitori de pr[znuire acéste cuvinte ale sfintei Evanghelii de ast[zi,dintre care cuvinte adun[m 2 lucruri minunate =i peste fire; una,c[ ]n\elégem o véste bun[, caré din véci nu s-au auzit, nici s[ vamai auzi p`n[ ]n véci =i alta, c[ auzim o bucurie mare caré stingetoat[ jalea, toat[ ]ntrist[ciunea =i toat[ lacr[ma de pe fa\ap[m`ntului. A= pohti ]ns[ acéste cuvinte s[ le ]ntinz ca o mas[desf[tat[ ]naintea dragostei voastre =i s[ v[ fac un osp[\ su-fletesc, dup[ putin\[, puind ]n loc de bucate, cu multe féliuri debun[t[\i drése, cuv`ntul cel de bun[ vestire =i, ]n loc de b[utur[veselitoare, s[ dreg ]n p[harul prea]n\eléptelor capetelor voas-tre cuv`ntul cel de mare bucurie, pentru care lucru cérem putérede la Hristos, carele ]n\elep\e=te pre cei ne]nv[\a\i, ca s[ ne lu-minéze mintea =i s[ ne dea ajutor ca s[ putem ]ndulci cu osp[\ulvorbelor inimile =i auzurile celor ce vor osp[ta sufléte=te.

Dec`t célialalte nume, cu carele zice Isaia s[ se numeasc[m`ntuitoriul, dec`t toate iaste, cel dint`i, minunat; =i cu cuvi-in\[ i s[ cuvine acest nume, c[ nu numa ]ntr-un lucru, ci ]n toatefaptele sale minunat au fost: minunat[ zemislirea lui, minunat[=i na=terea, minunat[ =i via\a, ]nv[\[tura, moartea, ]nviiarea,]n[l\area la ceriu; minunat[ au fost =i pohfala ]n[l\[rii lui, c[toate ]ntru d`nsul au fost noao ]n[l\ate =i minunate. Iar ce iastepr[znuirea noastr[, ceast[ de acuma, iaste mai minunat[ dec`ttoate, carele pomené=te evanghelistul zic`nd: „+i au n[scut preFiiul s[u cel ]nt`i n[scut =i l-au ]nf[=at pre d`nsul =i l-au pus ]niasle, pentru c[ nu avea ei loc ]n cas[.“ C[ ce iaste mai minunatdec`t a z[cea ]n iasle Domnul tuturor? +i nu fu lui alt loc ]n

187Didahii

lume? Ce iaste mai minunat dec`t o m[rire ca aceasta, s[ fiearuncat la locul dobitoacelor? +i pentru c[ci v[d ]ngerii pre Dom-nul cerurilor, aruncat ]n gunoae, c`nt[: m[rire lui Dumnezeu,celui din n[l\ime.

+i na=terea aceasta n-au fost numai m`ntuitoare, ce =i minu-nat[. C[ despre o parte trebue s[ ne minun[m de sfatul cel mi-nunat al ]n\elep\iei lui Dumnezeu, iar de alt[ parte trebuie=te s[m[rim lucrul cel mare al bun[t[\ii lui. C[ am c`=tigat ast[zi prejudec[toriul ceriului =i al p[m`ntului, carele, surp`nd zapistulr[ut[\ilor noastre, s-au milostivit de au rupt =i leg[turile.

C`=tigat-am ast[zi pre Domnul, carele jugul cel vechiu al ro-biei noastre, de pe grumazii no=tri f[r[m`ndu-l, ]ntrist[ciunealumii au veselit-o, cu slobozirea cea vécinic[. C`=tigat-am pre]mp[ratul cel bl`nd carele, ]n toat[ lumea c[lc`nd cu pa=ii drep-t[\ii cere=ti, tir[niia vr[jma=ului celui r[p=titoriu au sf[r`mat-o.

Ast[zi au str[lucit noul Adam, carele nu iaste l[cuitoriu cidomn =i st[p`n al raiului, pre carele frumosé\ia pomului celuioprit nu-l va ]n=[la, =arpele nu-l va vicleni, muiarea nu-l va am[gi.

Ast[zi au r[s[rit lumina ]ntru ]ntunérec.Ast[zi, pre acela de carele s[ turbura ceriul =i ceriul ceriuri-

lor, av`ndu-l lumea, ne=tiind l-au c`=tigat.V[zut-au sfin\ii, str[mo=ii no=tri, minuni mari =i f[r[ de num[r:

c[ Marea Ro=ie, desf[c`ndu-se ]n doao le-au f[cut cale; focul, caun st`lp lumin`ndu-le noaptea, le-au slujit; norul, de ar=i\a =iz[duful zilii i-au umbrit; ceriul, hran[ ]ngereasc[ le-au dat; pia-tra cea v`rtoas[, p[har dulce li-au deschis; Iordanul, curgerilesale céle répede, spre fug[ li-au ]ntors; zidurile céle tari alevr[jma=ilor, de glasul tr`mbi\elor au c[zut; soarele, pre ceriuz[bovind cu c[l[toriia, au m[rit zioa pentru izb`nd[. Iar minuneca aceasta nu s-au v[zut niciodat[, nici s-au auzit, ca cela ceiaste unul n[scut celui prea]nalt, pre carele puterile arhanghe-lilor cu fric[ ]i slujesc, a s[ ar[ta pre sine, cu trup, oamenilor =itrupul carele l-au luat de la oameni s[-l ]ndumnezeiasc[.

188 Antim Ivireanul

Drept acéia, dec`t iaste taina aceasta m`ntuitoare, de at`taiaste =i mai minunat[; care necum limba omeneasc[ poate a ogr[i, ce =i ]ngerii, carii ne vestesc noao ast[zi bucuriia cea mare=i c`nt[ m[rirea lui Dumnezeu, nu iaste cu putin\[ ca s[ o ade-veréze.

E=it-au — zice — porunc[ de la chesariul Avgust, s[ se scrietoat[ lumea, adec[ ca fié=tecine numele s[u, la mo=iia sa =i lalocul na=terii sale s[ =i-l spue. Drept acéia, cu pricina ace=tii po-runci, s-au suit =i Iosif din Galilea, din cetatea Nazaretului, laIudea, ]n cetatea lui David, care s[ chiam[ Vithleem (pentru c[era el din casa sa =i din mo=iia lui David), s[ se scrie cu Mariiacea logodit[ lui, muiare, fiind grea. Iar osteneala =i greotateac[l[toriei ace=tiia pre lesne o va putea cunoa=te fié=tecine, de vavrea s[ socoteasc[ vremea =i cine au fost cei ce c[l[toriia. C[ erapre la miezul ernii, c`nd p[m`ntul =i apele sunt ]nghe\ate de ger=i de v`nturile céle reci; =i fecioara t`n[r[ =i ru=inoas[, care nicidin cas[ nu era obicinuit[ a e=i, =i, fiind aproape de a na=te,purcéde pre o cale grea =i cu anevoe ca aceasta. +i, apropiindu-s[de Vithleem doar[ s-ar fi g[sit vreo cas[ cuvioas[, ca s[ nasc[fecioara aceasta ]ntr-]nsa, iar[ ]nsu= iubitoriul de s[r[cie, Dom-nul, au pohtit ]ntr-o co=are smerit[, ca s[ se nasc[.

+i fu, drept acéia (zice evanghelistul), fiind acolo s-au umplutzilele ei s[ nasc[. +i era noaptea, care noapte era mai luminat[dec`t soarele, ]ntru care au r[s[rit soarele drept[\ii. }ns[ eu maibine voiu numai zioa acéia a fi noapte ]ntru caré omul cel dint`i,Adam, au pohtit a fi asémenea lui Dumnezeu. +i noaptea aceas-ta, ]ntre caré au str[lucit lumina cea cereasc[ ]n lume, noul Adam,o voiu numi zio.

Iar sf`nta Fecioar[ a=tepta, cu mare poht[ ceasul acela ]ntrucare, pre Dumnezeu ca un prunc, s[-l ia ]n bra\ele sale =i cum`inile sale s[-l cuprinz[ =i cu \`\ele sale s[-l apléce, fiind, dreptacéia, toate ]ntr-un lini=te =i ]ntru t[cere.

F[c`ndu-=i noaptea calea sa jum[tate e=it-au aici, ]n lumina

189Didahii

aceasta a noastr[, ca un mire din c[mara sa; e=it-au, zic, n[déjdeatuturor vécilor, bucuriia ]ngerilor, m`ntuirea neamurilor, scula-rea celor mor\i, izvorul milii, r[d[cina vie\ii. E=it-au cuv`ntulTat[lui, cu trup ]mbr[cat, din trupul Fecioarei; e=it-au gol, pen-tru ca s[ ne ]mbrace pre noi, s[rac ca s[ ne ]mbog[\easc[, smeritca s[ ne ]nal\e la ceriu, ca un prunc, ca s[ ne fac[ pre noi des[v`r=it=i s[ ne dea noao bucuriia cea vécinic[. Auzitu-s-au, rogu-v[,vreodat[, véste ca aceasta? Au socoti\ c[ s[ va mai auzi? Deaduce at`ta bucurie la oameni o véste bun[ de céste trec[toare,dar[ aceast[ véste cu c`t mai v`rtos va aduce bucurie mare latot norodul, dup[ cum au zis ]ngerul? Precum c[ldura soareluitrage aburul de pe p[m`nt, ]n sus =i de acolo s[ pogoar[ roao =iface p[m`ntul de rodé=te =i s[ veselé=te a=a =i preacuratul s`ngeleFecioarei, cu putéria Sf`ntului Duh, far’ de nice o s[m`n\[ deb[rbat, zemislindu-se, s-au f[cut trupul Domnului Hristos carele,e=ind la lumin[, ca cela ce iaste lumina cea adev[rat[, minunatau veselit tot neamul omenesc; =i n[sc`ndu-l, l-au f[cut mai fru-mos dec`t ar fi fost ]nfrumuse\at cu tot féliul de bun[t[\. C[ eliaste izvorul bun[t[\ilor f[r’de nici o stric[ciune a fecioriei sale=i f[r’de nici o sim\ire de durére au str[lucit ]n lume acest sf`ntprunc.

Obiciai iaste, ]n multe p[r\i, ca tot cela ce ar duce road[ noaode v`nzare iaste ertat de toat[ datoriia v[mii lui. Drept acéiavrédnic lucru au fost s[ fie sf`nta Fecioar[ m`ntuit[ de toat[vama datoriei durerii na=terii sale, c[ numai ia singur[ au aduslumii road[ noao. C[ toate muerile c`te au n[scut ]n lume auadus roduri vechi, zemislite ]n tina p[catului celui str[mo=esc;iar acesta pre carele l-au n[scut sf`nta Fecioar[ cu adev[rat iasteroad[ noao, c[ iaste om zemislit din Duhul Sf`nt =i numai omsingur, ce =i Dumnezeu. C[ singur[ ia au adus ]n lume aceast[road[ frumoas[ =i pentru acéia au r[mas m`ntuit[ de toat[ vamana=terii cea cu durére, precum =i de toat[ stric[ciunea feciorieiau r`mas ]ntreag[. C[ cel ce venise ]n lume ca s[ fac[ pre to\

190 Antim Ivireanul

oamenii cura\i =i far’de stric[ciune n-ar fi fost nicidecum cucuviin\a s[ fac[ Maicii sale stric`ciune.

Drept acéia, ce iaste mai minunat =i mai sl[vit dec`t aceast[na=tere? C[ s[ ]ntunec[ mintea omului =i nu poate a le pricépeacéstia, cum poate c[ s[ nasc[ fecioara fiiu? +i prin venirea unuidar ]n lume s[ s[v`r=e=te taina a doao daruri: c[ ziditoriul s[na=te din zidirea sa =i muma cea ne]mpreunat[ cu b[rbat s[ mi-nuneaz[ de rodul p`ntecelui s[u =i muiarea s[ face ]ncep[toriuls[u ]ncep[toare.

+i nu =tiu de ce m[ voiu minuna ]nt`i? De zemislirea ceaf[r’de s[m`n\[, au c[ci prin na=terea aceasta mai mult s-au sl[vitfecioriia? +i nu iaste minune de au n[scut =i au r[mas Fecioaracurat[, c[ au n[scut pre cela ce iaste ]nceputul fecioriei =i ]ntrutot curat.

Cine va putea spune cu ce dragoste =i cu ce fric[ ]mpreun[ vafi cuprins pre acest Fiiu al s[u, c[ fiind plin[ de credin\[ ]l cuno=teapre acesta a fi Dumnezeu =i-l cuno=tea a fi =i Fiiul s[u; s[ cuno=teapre sine a fi =i mum[ =i slujnic[. Drept acéia, ca o mum[ cudragoste ]l cuprindea =i-l s[ruta =i ca o slujnic[, ca pre un Dum-nezeu ]nalt abiia cu preacuratele m`nile sale cuteza a-l apip[i.C[ci =tiia c[ nici preo\ilor nu era slobod a s[ atinge de lada legii,caré era ca o umbr[ ]naintea ace=tii taine =i =tiia a fi scris ca s[ secur[\easc[ cei ce purta vasele Domnului. +i de pohtiia ar[murilebeséricii at`ta cur[\ie, cu cit mai v`rtos pohté=te acesta cur[\iiacarele iaste ]ncep`toriul =i izvorul cur[\iei.

Drept acéia prea]n\eleapta Fecioar[, cu fric[ =i cu dragoste,]mpreun[ cu multe lacr[mi, carele le scotea dragostea cea mult[ce avea c[tr[ cela ce s[ n[scuse dintru d`nsa, uda trupulpreasf`ntului cocon; =i lu`ndu-l cu scutece l-au ]nf[=at =i cu bra\elel-au cuprins =i \`\e feciore=ti d`ndu-i ]n gur[, cu lapte curat l-aual[ptat.

+i ce s-au mai ]nt`mplat iaste lucru cu adev[rat c[ cov`r=a=tetoat[ minunea min\ii omene=ti. C[ zice: „+i-l puse pre d`nsul ]n

191Didahii

iasle, pentru c[ nu avea ei loc ]n cas[“. }nf[\[=ind, drept acéia,un lucru prea de jos, cu un lucru prea ]nalt, cum nu te vei cutre-mura de minune? C[ pruncul acesta, carele s[ v`rgulé=te ]n iasle,de ne vom r[dica ochii credin\ii noastre ]l vom cunoa=te f[c`ndtunete =i fulgere ]n nori =i pre cer umbletul stélelor r`nduind,soarele =i luna de raze ]mpl`ndu-se =i mi=carea ceriului ]ndrept`nd=i toat[ greimea lumii acest prunc ]nf[=at o c`rmuia=te.

Cine iaste acela a=a mic =i a=a mare, a=a smerit =i a=a ]nalt, c`t]n iasle z[c`nd, ]n ceriu cu glasuri ]ngere=ti s[ m[ré=te? C[ ceiaste mai mic =i mai smerit dec`t a s[ na=te ]n iasle, care loc nuiaste al oamenilor, ci al dobitoacelor? +i ce iaste mai mare =i mai]nalt dec`t tot ]ntru aceasta= na=tere, p[m`ntul cu mare lumin[a str[luci =i mul\imea o=tilor cere=ti a c`nta =i cétele ]ngerilor as[ veseli c`nt`nd: „M[rire lui Dumnezeu ]ntru cei de sus“? +iumpl`nd v[zduhul de glasuri dulci =i m`ng[ioase, c`nd, de la]nceputul lumii, s-au mai auzit, la na=terea vreunui om, glasuri =ic`nt[ri ]ngere=ti? De nu po\i créde, omule, cu sl[biciunea ta,cum c[ s-au n[scut Dumnezeu din muiare, cunoa=te c[ s-au n[scutdin fecioar[. De-\i pare lucru prost a fi scutecele acélia ]ntrucarele iaste ]nf[=at, minuneaz[-te de ]ngerii =i de mul\imea o=tilorlor cere=ti, cu ce c`nt[ri ]l m[resc. +i de te sc`rbe=ti de iasle,r[dic[-\ ochii pu\inel =i vei vedea pre ceriu stea noao, carém[rturise=te lumii na=terea Domnului. +i de vréme ce crezi al-tele mai mici, créde =i céle minunate. +i de te price=ti de céle cesunt ale smereniei, cinsté=te céle cere=ti =i ]nalte.

Cine, drept acéia, ]ntru ]n[l\imea m[rirei ace=tiia fiind ]mpre-unat[ cu at`ta smerenie, nu va cunoa=te a fi doao firi, dintru cariuna iaste vrednicie m[ririi =i alta priimin\a bun[t[\ii; careleam`ndoao le arat[ prorocul Isaia, zic`nd: „Prunc s-au n[scutnoao =i fiiu s-au dat noao“. Numindu-l prunc, ]nsemneaz[ sme-reniia omenirii =i numindu-l fiiu dat, arat[ ]n[l\imea m[ririi. C[s-au n[scut noao, cel ce lui= era; dat iaste, drept acéia, din dum-nezeire =i n[scut din fecioar[.

192 Antim Ivireanul

N[scut iaste cela ce simte apusul; dat iaste cela ce n-are]nceput; n[scut iaste cel ce iaste mai t`n[r dec`t mul\i; dat iastedec`t carele nu iaste nici p[rintele mai vechiu; n[scut iaste celce va s[ moar[; dat iaste acela dintru carele via\a s[ na=te =i a=a,cel ce era, dar iaste =i cel ce nu era s-au n[scut. Acela st[p`né=te,iar acesta s[ smere=te. Lui= st[p`né=te =i noao, celor credincio=,ne g[té=te mo=tenire; =i nimeni s[ nu socoteasc[ c[, lu`nd trup,s-au mic=orat ceva din m[rirea cea dumnezeiasc[. Nu s-au n[scut]ngerilor, c[ci acei ce au r[mas ]n dreptate nu le trebuia m`ntuire=i cei ce c[zuse nu putea ca s[ se m`ntuiasc[. Noao iaste, dreptacéia, dat Domnul acesta =i n[scut.

+i de vreme ce ]ngerii ]l m[resc pre d`nsul, cu c`nt[ri,ne]ntorc`ndu-i pre d`n=ii de la r[utate, nici cétele lor s[ le maisl[veasc[, dar[ noi, cu c`t mai v`rtos s[ cuvine s[-l m[rim =i s[-lmul\emim pentru véstia cea bun[ a ]mp[c[ciunii ce ne-au adusde la Dumnezeu Tat[l pentru bucuriia cea mare ce au v[rsatpeste tot p[m`ntul, pentru m`ntuirea noastr[ din m`na vr[jma-=ului, pentru de=chiderea u=ilor raiului =i pentru multele =inenum[ratele faceri de bine ce ne-au f[cut =i ne face totdeauna,pentru carele trebuia=te, cu bucurie sufleteasc[ =i cu laude demul\emiri =i de slavoslovie s[-i zicem: Slav[ \ie, Dumnezeule,celui din n[l\ime.

+i s[ ne ]nchin[m na=terii lui, aduc`ndu-i cu dragoste, cu fric[=i cu mult[ cucerie, ]mpreun[ cu filozofii =i daruri de bun[t[\:aur, t[m`e =i zmirn[ ]n locul aurului s[-i aducem credin\[ dreapt[,ca unui ]mp[rat ce iaste al ceriului =i al p[m`ntului =i a tuturorad`ncurilor; ]n locul t[m`ei s[-i aducem dragoste curat[, ca unuiDumnezeu vécinic; =i ]n loc de zmirn[ s[-i aducem n[déjdia ceabun[, c[ el iaste toat[ n[déjdia lumii.

+i a=a, cu acest mijloc f[c`nd, vom fi adev[ra\i pr[znuitori =i]nchin[tori na=terii domnului Hristos, c[ruia ne rug[m ca unuimult ]ndur[toriu, m[car c[ suntem =i nevrédnici, s[ aratebun[tatea lui cea des[v`r=it; =i precum s-au milostivit de au sur-

193Didahii

pat cu smereniia lui cea de margine, pre m`ndrul acela Lu\ifer,s[ surpe =i pre to\ vr[jma=ii cei v[zu\ =i nev[zu\ a preluminatu-lui, ]n[l\atului =i iubitoriului de Hristos domnului nostru Io Cos-tantin voevod.

+i precum au ]noit cu na=terea sfin\iei-sale toat[ lumea =ivia\a omeneasc[, a=a s[ ]noiasc[ =i anii vie\ii m[riei-sale, ca s[poat[ pr[znui ]n mul\i ani luminat =i pe pl[cérea lui Dumnezeuacest luminat praznic cu fericit[ =i ]ntreaga s[n[tate, cu lin[ pace=i cu via\[ norocit[ =i s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu ]ntru ad`ncib[tr`né\e, s[ st[p`neasc[ ]ntru ]n[l\at scaunul m[riei-sale =i s[obl[duiasc[ cu bl`ndé\e turma =i norodul ce i s-au ]ncredin\at,]mpreun[ cu toat[ luminata =i de Dumnezeu blagoslovita casam[riei-sale, cu luminata doamn[, cu luminatele odrasle, coconi=i cocoane ale m[riei-sale =i cu toat[ cinstea =i blagorodnica boe-rime, cu cei mari =i cu cei mici, cu cei ce sunt de fa\[ =i cu cei celipsesc cu toat[ cre=tin[tatea =i cu toat[ \ara cu blagosloveniiapreasfin\ilor mitropoli\i =i a iubitorilor de Hristos episcopi, curug[ciunile cuvio=ilor egumeni =i a cuciarnicilor preo\ =i a totcinul besericesc, ca cu o gur[ =i cu o inim[, cu bucurie sufleteasc[s[ zicem ]mpreun[ cu ]ngerii: Slav[ lui Dumnezeu celui dinn[l\ime =i pre p[m`nt pace, ]ntru oameni bun[voire.


„Zice\ fétii Sionului: „Iat[ ]mp[ratul t[u vine la tine bl`nd =im`ntuind“, ne poveste=te Mathei evanghelistul, ]n Evangheliiade ast[z.

La acest preacinstit =i sf`nt praznic de ast[z aflu doao lucruri]mpotrivitoare, carele am`ndoao deodat[, ]ntru acesta= ceas, ]mipricinuesc =i veselie =i ]ntristare. V[z, de-o parte, pre m`ntuitoriullumii c[ ]ntr[, biruitoriu, ]n Ierusalim, ]nso\it cu de tot féliul der`nduial[ =i de v`rst[ omeneasc[, dintru carii, unii, mergea


194 Antim Ivireanul

]nainte =i al\ii urma. Al\ii t[ia ramuri din copaci =i al\ii a=terneahainele lor pre p[m`nt. Al\ii ]l l[uda =i al\ii ]i cuv`nta m[riri:„Osanna, fiiul lui David“. +i de bucurie tot sufletul mi s[ veselé=te.

De alt[ parte iar[ v[z pre acesta= m`ntuitoriu Hristos c[apropiindu-s[ de Ierusalim, vars[ lacr[mi amar[ pentru d`nsa,din ochii lui cei dumnezee=ti. „+i v[z`nd cetatea (zice evanghe-listul) au pl`ns pentru d`nsa.“ +i, de mult[ ]ntrist[ciune, mi s[am[ra=te inima =i stau de m[ mir cum poate aici de s[ une=telumina cu ]ntunéricul, lini=tea cu furtuna, s[lt[rile cu suspinul,bucuriia cu ]ntristarea, c`nt[rile cu lacr[mile? Cum a=a am[ra=te,dulcele Iisus, cu pl`nsul, bucuriia biruin\ii sale? Cum nu s[veselé=te ]mpreun[ cu norodul ce-l laud[? Cum nu s[ bucur[ cucei ce-l propoveduesc, pretutindenea, ]mp[rat: blagoslovit celce vine ]n numele Domnului, ]mp[ratul lui Israil?

Pl`nge, fe\ii miei, ]ntre bucurii, domnul nostru Iisus Hristos,pentru c[ci ]ntr[ ]ntru nemul\umitoarea de cetate, cu totul bl`nd,pentru ca s[ o m`ntuiasc[ de p[catele ei. „Zice\ fétii Sionului“ iproci.

+i ]n loc de a afla ]ntr-]nsa poc[in\[ =i umilin\[, afl[ sud[lmi=i necinstiri, afl[ inima ei gata s[-l os`ndeasc[ spre moarte. Acestféliu de plat[ sunt obicinui\ oameni a da lui Dumnezeu, c`nd cumilostivirea lui cea de margine ]i chiam[ la poc[in\[ =i pohté=tes[-i m`ntuiasc[.

+i iaste cu putin\[ s[ aib[ pricin[ s[ se ]ntristéze ast[zi Hris-tos =i s[ pl`ng[ =i pentru voi, fiii miei cei suflete=ti, carii cu st`lp[ri=i cu ramuri a\ venit, cu to\ii, véseli, ]ntru ]nt`mpinarea lui. }ns[,pentru ca s[ cunosc adev[rul, v[ pohtesc s[-mi d[rui\ pu\inic[ascultare, pentru ca s[ se m`ng[e =i cuceriia voastr[ =i dorin\amea.

La ]nv[\[tura ce am f[cut ]n a dooa duminec[ a postului, deve\i \ine minte, a\ auzit c`t iaste f[r[ de asem`nare milostivirealui Dumnezeu =i cu c`t[ dragoste p[rin\easc[ chiam[ pre p[c[to=la poc[in\[; c[ numa pentru acest sf`r=it au r`nduit Dumnezeu

195Didahii

]n sf`nta a lui beséric[ acéste 40 de zile ale postului acestuia,pentru ca s[ aib[ p[c[to=ii pricin[ s[ se poc[iasc[ de p[catelelor =i Dumnezeu s[-= arate c[tr[ ei milostivirea lui. Au r`nduitaceast[ vréme s[ fie ca o zeciuial[ anului, nu pentru d`nsul, cipentru folosul nostru, pentru ca s[ l[s[m r[ut[\ile, pentru ca s[]nfr`n[m patemile, pentru ca s[ supunem trupul, pentru ca s[facem lucruri cre=tine=ti =i pl[cute lui Dumnezeu: s[ hr[nim pres[raci, s[ miluim pre cei streini, s[ ert[m pre cei gre=i\, s[ ar[t[mdragoste c[tr[ Dumnezeu =i c[tr[ vecinul nostru, iar mai v`rtospentru ca s[ ne cur[\im cugetele noastr[ de tina p[catului =icérem, ert[ciune de la Dumnezeu pentru necinstele ce i-am f[cut,peste tot anul, cu g`ndul, cu cuvintele =i cu lucrurile céle f[r’ delége.

Acum, toate acéstia, oare f[cutu-li-am? Oare cine iaste slugacea credincioas[ =i ]n\eleapt[? (}ntreb =i eu, cu gura m`ntuito-riului Hristos, dup[ cum zice la 24 de capete a lui Mathei). Carele,viind domnul lui, va afla f[c`nd a=a? Cine iaste cre=tinul acelacarele ]ntr-acéste sfinte zile =-au pl[tit datoriia? Cine iaste aceldrept ]n credin\[ =i ]mbun[t[\at, carele s[ fie postit =i sufleté=te=i trupé=te, s[ se fie poc[it de p[catele lui, s[ fie alergat, cuumilin\[ adev[rat[ la milostivirea lui Dumnezeu =i s[ cear[ert[ciune? Cine iaste sluga cea credincioas[ =i ]n\eleapt[?

Marele Vasilie, la cuv`ntul al doilea ce face pentru post, zicecum c[ ]ngerii a fie=tec[rii besérici au c`te o carte, ]ntru caré, dela ]nceputul postului scriu pre cei ce s[ postesc pen’ca s[ =tie ceice nu-= fac datoriia. Besérica ]nc[ are o carte, caré au luat-o dela Hristos dup[ a c[ruia ]nv[\[tur[ sunt s[ se ]ntrébe to\ c`\ s[laud[ a fi cre=tini, urm[tori lui Hristos =i fii adev[ra\ ai sfinteibesérici. +i oare ce carte socoti\ s[ fie aceasta? Iaste acéia ce st[]n l[untru, ]n sf`ntul j[rt[vnic, pre sf`ntul prestol, c[riia ne]nchin[m cu to\ii =i o crédem; adec[ iaste sf`nta =i dumnezeias-ca Evanghelie.

}n cartea ]ngerilor poate s[ fie mul\i nescri=, sau pentru vreo

196 Antim Ivireanul

nevoe lumeasc[, sau pentru vreo boal[ trupeasc[, cu carele li s-auz[ticnit postul, iar ]n cartea beséricii iaste s[ se afle, negre=it,scri= to\ =i cei tineri =i cei b[tr`ni, boga\ii =i s[racii, arhiereii, =ipreo\ii, boiarii =i st[p`nitorii =i to\ c`\ m[rturisesc dreapta cre-din\[. Pentru c[ci cine nu s[ va afla ]ntr-acea carte nu s[ va]nvrednici ]mp[r[\iei ceriului.

Pentru aceast[ sf`nt[ carte, prorocind David, cu duhul ziceun lucru preasl[vit la Psalomul 138, care m[ pune la mare mi-rare. +i cuvintele lui sunt acéstia: „+i ]n cartea ta to\ s[ vor scrie:zile s[ vor zidi =i nimeni ]ntru d`n=ii“. Adec[ zice c[ ]n cartea luiDumnezeu to\i s[ vor scrie =i cum c[ s[ vor r`ndui ni=te ziledesp[r\ite, ]ntru carele nimeni nu s[ va afla scris.

Acéste cuvinte a lui David foarte mi s[ par ]ntunecate =i ne-pricepute. Eu =tiu din Scriptur[ cum c[ ]n cartea lui Dumnezeunu numa s[ scrie fie=tecarele, ce s[ scriu ]nc[ =i a fie=tec[ruia =ifaptele céle bune ce au lucrat =i p[catele ce au f[cut =i zilele =iceasul =i locul ]ntru carele le-au f[cut. C[ zice iar[= David: „+i celnelucrat de mine au cunoscut ochii t[i“.

Dar[ oare care sunt zilele acélia ]ntru carele nici unul nu va fiscris? Multe sunt, peste tot anul, iar mai multe ale sf`ntului post.}ntru acéste zile m[ tem, adev[rat c[ nimeni nu s[ va fi scris ]ncartea lui Dumnezeu, c[ci a=a mi se pare cum c[ nimeni n-auf[cut poc[in\[ adev[rat[.

Cartea lui Dumnezeu iaste sf`nta Evanghelie, precum am =imai zis. Nu zic pentru célialalte zile ale anului, ci numai péntruacéstia ale sf`ntului post. Cine s-au scris ]ntr-]nsa? Cine au f[cutacélea ce l-au ]nv[\at Evangheliia?

}n Dumineca de l[sata secului de br`nz[ ne-a ]nv[\at Evanghe-liia s[ ert[m pre vr[jma=ii no=tri, pentru ca s[ ne iarte =i pre noip[rintele cel ceresc, s[ nu facem lucrurile noastre ]n f[\[rie, s[nu adun[m comori pre p[m`nt, ce comor`le s[ le adun[m ]nceriu, unde nici moliile, nici rugina nu o stric[ =i unde furii nu osap[ nici o fur[. +i acéstia, cine din noi le-au f[cut? Au trecut

197Didahii

acea zi =i ]n carte nimeni nu s-au scris. „Zile s[ vor zidi =i nime-nea ]ntru d`n=ii.“

Au venit Dumineca cea dint`i a postului, ]ntru caré au zisEvangheliia cum c[ Fiiul lui Dumnezeu ne-au v[zut supt smochin:smochinul iaste semnul p[catului. +i din noi care cre=tin au l[satp[catul? Cine s-au asem`nat lui Nathanail, s[ alérge cu poht[ =icu dragoste c[tr[ Hristos, s[-i m[rturiseasc[ „Fiiul lui Dumnezeu“=i s[ urasc[ din tot sufletul pre blestematul de smochin, prep[catul? Au trecut zioa =i ]n carte nu s-au scris nimeni, carele s[se fie poc[it. „Zile s[ vor zidi =i nimenea ]ntru d`n=ii.“

Au venit a dooa Duminec[, a sl[b[nogului =i cu pilda c[rtu-rarilor =i a fariseilor, carii au clevetit pre Hristos =i-l f[cea hu-litor, pentru c[ci erta p[catele, zic`nd: ce gr[ia=te acesta a=ahule? Ni-au ]nv[\at Evangheliia s[ p[r[sim clevetirile, s[ nu gr[imde r[u pre vecinul nostru, s[ nu-i zicem cuvinte grozave, s[ nu-lnecinstim. +i cine au f[cut-o aceasta? Cine =i-au oprit limba der[u =i buzele lui s[ nu gr[iasc[ vicle=ug? Au r[mas =i ]ntr-acea zicartea nescris[. „Zile s[ vor zidi =i nimenea ]ntru d`n=ii“.

Au venit a treia Duminec[, a ]nchin[rii cinstitei cruci, ]ntrucaré ne sf[tuia Hristos s[ ne lep[d[m de lume, s[ fugim de=ert[-ciunile =i s[ r[dic[m crucea lui: „Cine va vrea — zice — vie dup[mine, s[ se lépede de sine =i s[-= ia crucea sa =i s[ vie dup[ mine.+i carele din cre=tini au primit sfatul lui? Cine au f[cut acel lucrupl[cut lui Dumnezeu? „Zile s[ vor zidi =i nimenea ]ntru d`n=ii.“Au trecut =i acea zi =i nimenea nu s-au scris.

Au venit a 4 Duminec[ =i ni-au pus Evangheliia de fa\[ pe fiiulacelui om ce avea, din copil[rie duh mut. +i oare c`\ s-au ]nv[\atdintru aceasta s[ tac[ p[catele céle streine =i s[-= ispoveduiasc[,cu umilin\[, precum s[ cade, p[catele lor? „Zile s[ vor zidi =inimenea ]ntru d`n=ii“. C`\ era obicinui\ s[-= ascunz[ gre=alele =is[ nu-=i v[deasc[ p[catele lor, la duhovnic, au r[mas iar[= aceia,precum au fost =i mai ]nainte. Au trecut =i zioa acéia =i ]n cartenimeni nu s-au scris.

198 Antim Ivireanul

Au sosit =i a cincea Duminec[ a fiilor lui Zevedeu =i cu dojanace le-au f[cut Hristos, zic`ndu-le: „Nu =ti\i ce cere\i“ au vrut s[ne ]nvé\e s[ nu fim trufa=, s[ nu cérem m[riri de=arte, s[ nupurt[m grij[ pentru bog[\ii =i pentru slave trec[toare, ci pentru]mp[r[\iia lui Dumnezeu. +i cu aceasta ce am sporit? C[ au r[mas=i ]ntr-acea zi cartea nescris[ =i nimeni ]ntru d`n=ii.

+i la cea de pe urm[ au venit =i zioa de eri, a lui Lazar, carelede patru zile z[cea ]n groap[ =i au ]nviiat. +i cine, au din ceitineri, au din cei b[tr`ni, s-au sculat din groapa p[catului? Cine=-au de=chis ochii s[ vaz[ lumina darului? Cine au ascultat glasulFiiului lui Dumnezeu, carele cu pilda lui Lazar ]l chiema lapoc[in\[? Au trecut =i aceast[ zi =i cu d`nsa s-au s[v`r=it =i sf`ntulpost =i unde s[ se scrie cineva ]n sf`nta carte „Zile s[ vor zidi =inimenea ]ntru d`n=ii“.

Dar[ acéstia sunt rodurile poc[in\ii? Acest folos ne-au mi-jlocit postul? Aceasta dob`nd[ au f[cut zeciuiala acestui an? Pre-cum v[z eu =i pentru noi are pricin[ s[ se ]ntristeze Hristos pre-cum s[ ]ntrista =i pl`ngea =i pentru Ierusalim, c`nd ]ntra cu ra-muri =i cu st`lp[ri.

Dar[ c`nd vor fi zilele acélia ]ntru carele au s[ fac[ cre=tiniihot[r`re s[ schimbe firea, s[ schimbe via\a =i s[ se fac[ ]mbun[-t[\i\, de nu vor fi acéstia ale postului, carele s[ numesc zilelepl`ngerii =i ale umilin\ei? Ce acés\ia iat[ c[ au trecut, f[r’ defolos =i nu iaste cu putin\[ vrémea ce au trecut s[ se mai ]ntoarc[]napoi.

Acum, dar[, ce alt[ vréme ni-au mai r[mas pentru ca s[ putems[ ne scriem ]n cartea lui Dumnezeu, cu o poc[in\[ adev[rat[ =icu ispovedanie?

V[z ]n Sf`nta Scriptur[, la E=ire, ]n trei capete cum c`nd auchiemat Dumnezeu din rug pre Moisi =i i-au descoperit cum c[va, prin mijlocul lui s[ m`ntuiasc[ din robiia lui faraon pre nea-mul jidovesc, i-au poruncit s[ mearg[, s[ zic[ acéste cuvinte:„A=a s[ zici fiilor lui Israil: domnul Dumnezeul jidovilor ne-au

199Didahii

chiemat pre noi s[ mérgem cale de trei zile ]n pustiiu, s[-i facemj[rtv[“. Aceast[ porunc[ iaste tain[ ascuns[ =i trebuie s[ o des-coperim, pentru ca s[ se ]n\eleag[. Aici vedem patru lucruri:Eghipet, faraon, Moisi =i trei zile ]n pustiiu.

Eghipetul iaste lumea aceasta, neascult[toare =i viclean[, ]ntrucare iaste ]ntins ]ntunerécul p[catului, unde s[ omor toate ]nt`in[scute, adec[ sufletele céle cuv`nt[toare, unde s[ prefac apele]n s`nge, adec[ faptele omene=ti ]n sud[lmi =i ]n batjocur[ luiDumnezeu, unde st[p`ne=te l[custa =i omida, adec[ apuc[turile,str`mb[t[\ile, ura, zavistiia =i vrajba.

Faraon iaste diavolul, carele cu ]n=el[ciunile =i cu vicle=ugurile,adec[ cu desf[t[rile trupului, cu de=ert[ciunile céle lume=ti, cupohtele céle réle prinde pre oameni ]n curs[ =i \ine robi\ precre=tini, carii sunt Noul Israil =i norodul cel ales a lui Dumnezeu.

Moisi sunt eu, nevrédnicul, p[storiul vostru =i c`\ al\i arhiereipropoveduesc Evangheliia, carii suntem trimi=i de Dumnezeu s[v[ chiem la poc[in\[, s[ face\ j[rtv[ lui Dumnezeu, s[-i j[rtvui\tot sufletul vostru, tot g`ndul vostru =i toat[ inima voastr[. C[a=a zice David: „J[rtv[ lui Dumnezeu, duh zdrobit =i inim[]nfr`nt[“; =i apostolul Pavel: „J[rtve ca acéstia sunt pl[cute luiDumnezeu“. A=a ne iaste poruncit la al doilea cap al lui Ioil:„Tr`mbi\at — zice — cu tr`mbi\[ ]n Sion, sfin\i\ post, striga\islujb[, aduna\i norod, sfin\i\i adunare, alége\ b[tr`ni, aduna\iprunci“.

+i de vréme ce acéste 40 de zile ale sf`ntului post le-a\ trecut]n Eghipetul patemilor, ]ntru grijile vie\ii, ]ntru de=[rt[ciunilelumii, Dumnezeu, carele iaste tot, cu totul milostiv =i ]ndur[toriu,iar[ v[ chiam[ pre to\i ]n pustiiu, adec[ ]ntru aceast[ sf`nt[s[pt[m`n[, caré s[ cuvine s[ fie pustie, adec[ slobod[ de griji,de p[reri lume=ti, de desf[t[ri, de m`nc[ri =i de odihne trupe=ti=i v[ r`nduia=te cale de trei zile, carele sunt acéste trei zile ce aumai r[mas, adec[ luni, mar\i =i miercuri, pentru ca s[ v[ cur[\i\cu poc[in\a, pentru ca s[ v[ ]ndrepta\i cu ispovedaniia, pentru

200 Antim Ivireanul

ca s[ v[ ]mpodobi\i cu lucrurile céle suflete=ti =i pentru ca s[ v[g[ti\ cu rug[ciuni =i cu milostenii, ]n zioa cea mare =i ]nfrico=at[a sfintelor taini. S[ aduce\ lui Dumnezeu j[rtv[ de laud[, s[ v[]mpreuna\ cu trupul =i cu s`ngele Fiiului lui Dumnezeu, s[ v[uni\ to\ cu Dumnezeu =i to\ s[ v[ scrie\ ]n cartea lui.

Acuma, iaste cu putin\[ s[ se afle cineva at`ta de vr[jma=lui=, c`t s[ lase s[ treac[ =i acéste trei zile =i s[ r[mè nepoc[it,s[ r[mè nemi=cat din Eghipetul r[ut[\ilor, s[ r[mè lipsit dedarul =i de milostivirea lui Dumnezeu, ce-l chiam[ la poc[in\[?

Aceasta iaste, fe\ii miei, vrémea cea bine priimit[, ce zicemarele Pavel. +i zilele ace=tii sfinte s[pt[m`ni sunt zilele m`ntu-irii, ]ntru care s[ cuvine s[ r[scump[r[m vrémea, caré ]n de=[rto am pierdut; pentru c[ci célialalte zile ce a=tept[m sunt vi-cléne, sunt zilele lumii, zilele trupului, zilele de=[rt[ciunii, ]ntrucarele nu s-au folosit cei ce au umblat =i ]ntru acéstia trebue s[se vaz[ cuceriia voastr[, ]ntru acéstia s[ str[luceasc[ r`vnacre=tin[t[\ii voastre, ]ntru acéstia s[ cunoasc[ lumea putériacredin\ii voastre.

Norodul ce au ie=it ast[zi ]ntru ]nt`mpinarea m`ntuitoruluiHristos — zice sf`nta Evangheliia la Mathei ]n 24 de capete —cum c[ unii au a=ternut ve=m`ntele lor pre cale =i al\ii fr`ngeast`lp[ri den copaci =i a=ternea pre cale =i m[car c[ Mathei nuzice ce fel de st`lp[ri era, iar Ioan zice c[ era st`lp[ri de finic =iLuca zice c[ era st`lp[ri de maslin =i aceasta s[ cuvine s[ fac[fie=tecare cre=tin ]ntr-acéste zile, pentru ca s[ cinsteasc[ patemi-le lui Hristos =i pentru ca s[ priimeasc[ cu vrednicie dumnezee=tiletaini, s[ a=tearn[ pre p[m`nt ve=m`ntele lui =i s[ \ie ]n m`n[st`lp[ri de finic =i de maslin.

Ve=m`ntele — zice dumnezeescul Theofilact — cum c[]nchipuesc trupul, c[ trupul iaste ve=m`nt sufletului. Drept acéias[ cuvine s[ supue ne=tine trupul sufletului, s[-l smereasc[ cuposturi, cu \ineri =i cu strimtorimi, pentru ca s[ se fac[ l[ca=Dumnezeului celui viu =i vas curat Fiiului lui Dumnezeu.

201Didahii

St`lp[rile céle de finic ]nchipuesc r[bdarea, iar céle de ma-slin ]nchipuesc ]ndurarea. +i s[ cuvine acéste doao bun[t[\ s[ learate cre=tinul mai mult dec`t célialalte, ]ntru acéste sfinte zile=i cu acéstia s[ priimeasc[ pre m`ntuitoriul lumii; s[ rabdepu\inic[ sc`rb[ pentru dragostia celuia ce au r[bdat crucea =imoartea. Aceasta s[ se ]n\elep\easc[ ]ntru voi, caré =i ]n HristosIisus ne ]nva\[ marele Pavel.

La toate sim\irile au p[timit Domnul nostru: la vedére, laauz, la miros, la pip[ire =i la gust =i la toate sim\irile iaste cu cale=i cu dreptate s[ p[timeasc[ cine iaste cre=tin =i urm[torium`ntuitoriului: ochii lui s[ vérse lacr[mi, pentru ca s[-= pl`ng[p[catele; urechile lui s[ asculte cu r[bdare, ]n toate zilele, ceta-niile beserice=ti, c`nt[rile =i slujbele; cu mirosul s[ nu miroseasc[alta f[r’ numai mirosul cel duhovnicesc, ce iase din sfintele cu-vinte =i din darul Duhului Sf`nt. Gustul s[ p[zeasc[ post des[v`r=it=i \inére cu p`ine =i cu ap[, numai s[ ]mplineasc[ trebuin\a =i nucu bucatele céle de multe feliuri =i cu b[uturile céle multe.Pip[irea iar[, pentru c[ci iaste de c`t célialalte sim\iri mai vino-vat[, s[ cuvine s[ se smereasc[ mai mult dec`t célialalte, cuneodihna, cu metanii =i cu alte osteneli cu c`t s[ ]nfr`neaz[ trupul.

+i acéstia sunt st`lp[rile céle de finic; dar[ n-ajung numaiacélia, ce trebuesc =i st`lp[rile céle de maslin.

C`nd au mers priiatenii lui Iov s[-l vaz[ la acea nevoe marece i s-au ]nt`mplat, zice Sf`nta Scriptur[ cum c[ au st[tut 7 zilenumai uit`ndu-se la el, f[r’ de a-i gr[i un cuv`nt m[car. +i aceas-ta s[ cuvine s[ fac[ =i sufletele céle cre=tine=ti, ]ntr-aceast[s[pt[m`n[. De iubesc pre Fiiul lui Dumnezeu, s[ se uite la el, s[tac[ =i s[ se minunéze; s[ g`ndeasc[ pentru a cui dragostep[timé=te un Dumnezeu, f[r’ de p[cate =i dimpreun[ s[ sim\[durére, pentru durerile lui, s[ se ]ntristéze pentru ]ntristarea lui=i dinpreun[ s[ p[timeasc[ cu d`nsul, cu g`ndul =i cu inima.

+i a=a f[c`nd, ]ntr-acest fél, ve\ r[scump[ra vrémea postului,ce au trecut f[r’ de folos; v[ ve\ face vrédnici s[ v[ ]mpreuna\i

202 Antim Ivireanul

cu preacuratele taini ale m`ntuitoriului, v[ ve\ scrie f[r’ de nicio ]ndoial[ ]n cartea lui Dumnezeu. +i Domnul nostru Iisus Hris-tos, viind bl`nd =i m`ntuind, va avea pricin[ nu s[ se ]ntristéze,nici s[ vérse lacr[mi pentru sufletele voastre, =i s[ v[ bla-gosloveasc[, s[ v[ sfin\easc[ =i s[ ]mbog[\easc[ cu darul lui celdumnezeesc, a c[ruia noianul milostivirii s[ fie pururea acopere-m`nt, putére =i m`ntuire sufletelor voastre. Amin.

}NV{|{TUR{ ASUPRA POC{IN|II

„}ntoarce\i-v[ c[tr[ mine, din toat[ inima voastr[ =i cu post =icu pl`ngere =i cu t`nguire rumpe\i inimile voastre =i nu hainelevoastre =i m[ voiu ]ntoarce c[tr[ voi“, zice Domnul, la Ioil, ]n 2capete.

Cine au v[zut vreodinioar[ ]ntre zidiri at`ta dragoste c`t[iaste acéia ce arat[ soarele spre p[m`nt, c[ de =i iaste lumin[toriumare al ceriului =i ]mp[rat al tuturor stélelor, iar l[s`nd célia-lalte stihii, ]ndr[gé=te =i iube=te mai mult pre smeritul acesta dep[m`nt =i spre d`nsul are ]nchinat[ toat[ pohta lui, pre d`nsullumineaz[ cu razele sale, pre d`nsul ]mpodobé=te cu de toateféliurile de copaci, pre d`nsul ]ncununeaz[ cu florile, pre d`nsul]mbog[\é=te cu rodurile, pre d`nsul hr[né=te cu lucrurile sale.+i, pentru ca s[ nu s[ dep[rtéze de la el niciodat[, face purureao ]nv`rtejire ]mprejurul < lui > cu un umblet necontenit.

Asémene ace=tii pohte, sau, mai v`rtos s[ zic, mai cu multf[r’ de as[m`nare arat[ marele Dumnezeu, ziditoriul =i f[c[toriula toate, spre sufletul cel smerit =i p[c[tos al omului, m[car c[are ]n m`inile lui céle dumnezee=ti toate marginile p[m`ntului,m[car c[ bun[t[\ile noastre nu-i trebuesc, dup[ cum zice David,iar spre acest suflet are pus[ toat[ dragostea lui cea dumnezeiasc[;pentru d`nsul poart[ grija s[-l m`ntuiasc[, pre d`nsul cearc[,pre d`nsul iubé=te =i, ca cum ar avea vreo trebuin\[, de la el

203Didahii

pleac[ dumnezeiasca lui m[rire =i pohté=te dragostea lui, pohté=tepriete=ugul lui, pohté=te s[ umble pururea ]mpreun[ cu d`nsul.

Drept acéia trimite c[tr[ d`nsul proroci, trimite dascali, ]lcearc[ ]n toate p[r\ile p[m`ntului, ]l cearc[ ]n toate unghiurilelumii. +i, pentru c[ci pohté=te s[ fie pururea ]mpreunat cu el =inedesp[r\it de ]mp[r[\iia lui, ]i arat[ calea, ]i spune mijlocirea,pentru ca s[ se m`ntuiasc[ de p[cat =i s[ se ]ntoarc[ spre d`nsul.

Oare care iaste mijlocirea acéia? Iaste acéia a poc[in\ii, carénu are gre=al[. „}ntoarce\i-v[ — zice — c[tr[ mine =i m[ voiu]ntoarce c[tr[ voi.“ Deci pentru poc[in\a aceasta sunt gata ast[zis[ gr[esc pu\intéle cuvinte, ]naintea ]n\elep\iei voastre, fe\ii miei.Ci v[ pohtesc s[ asculta\ cu dragoste, c[ci aceasta iaste maitrebuincioas[ dec`t toate =i mijlocire f[r’ de gre=al[ pentrum`ntuirea noastr[.

Mare iaste, cu adev[rat, darul acesta al poc[in\ii, dintru carepoate cunoa=te fie=tecarele, mai ales dragostea cea mult[ ce arat[Dumnezeu spre noi cre=tinii =i pohta ce are ca s[ ne vaz[ m`ntui\i,de vréme ce numai pentru noi au r`nduit-o, numai pentru noiau dat-o, numai pentru noi au vrut s[ fie poc[in\a ]n lume. +icum c[ iaste adev[rul a=a o dovedé=te socoteala; pentru c[ci dear fi vrut s[ o r`nduiasc[ pentru al\ii =i nu pentru noi, credincio=iicre=tini, s[ cuveniia aceast[ r`nduial[ s[ fie sau pentru ]ngerisau pentru draci, sau pentru dobitoace, sau pentru célialalte alelui f[pturi.

+i de vréme ce pentru ]ngeri nu iaste, c[ci ]ngerii cei buni niciau gre=it, nici pot s[ gre=asc[, drept acéia nici poc[in\[ le trebue.Nici pentru draci, pentru c[ci ei dintru a sa voin\[ fiind ]mpietri\i]n vicle=ug nu priimesc nici vor poc[in\a. Iar nici pentru dobi-toace, pentru c[ci n-au nici minte, nici cuv`nt, ce lucreaz[ puru-rea f[r’de gre=al[, precum ]i ]nva\[ firea lor. Nici iaste pentrualt[ f[ptur[ din c`te s[ afl[ ]n lume, pentru c[ci sunt toatenesim\itoare =i urmeaz[ a nu fi priimitoare de poc[in\[.

+i iat[ dar[ c[ numai pentru noi, oamenii, au dat ]ndur[toriul

204 Antim Ivireanul

Dumnezeu acest dar de m`ntuire al poc[in\ei; sau, s[ zic maibine, pentru noi cre=tinii, pentru c[ci p[c[tuesc =i jidovii, =i tur-cii, iar nu le folosé=te, nici le ajut[ poc[in\a, nimic, pentru c[cisunt afar[ de lége. Iar noao cu adev[rat ne ajut[ =i ne d[ marefolos, pentru c[ci avem credin\[, pentru c[ci avem n[déjde, pen-tru c[ci prin mijlocul sf`ntului botez ne-am f[cut fii lui Dum-nezeu, dup[ cum zice Ioan la capul cel dint`i: „Le-au dat lorputére ca s[ fie fii lui Dumnezeu, celor ce cred ]ntru numele lui“.

+i adev[rat, ce alt ajutoriu mai mare, sau ce alt folos maitrebuincios poate s[ fie dec`t acela al poc[in\ii? Minunat[ iasteputéria ei, preasl[vite sunt lucrurile ei =i darul f[r’ de asem`nare.

Un lucru minunat s[ véde ]n Sf`nta Scriptur[, la a patra cartea }mp[ra\ilor, ]n 15 capete, zic`nd cum s[ se fie ]nt`mplat dup[moartea prorocului Elisei, de au fost murit un jidov ]n cetateaSamariei =i, dup[ obiceaiul ce avea acolo, au r[dicat unii trupulmortului =i-l ducea afar[ din cetate, s[-l ]ngroape. +i merg`ndpre cale, la locul cel r`nduit, f[r’ de véste au e=it dintr-un cr`ng,ce era acolea aproape, ni=te t`lhari moaviténi, ca s[-i omoar[. +iv[z`nd ]ngrop[torii o nevoe ca acéia, nea=teptat[, de fric[ s[f[cur[ mai mor\i dec`t mortul ce \inea. +i, pentru ca s[-=m`ntuiasc[ via\a lor, au aruncat pre mortul ]ntr-o groap[ ce s-auaflat acolo =i ]ndat[ au fugit, ]ntru care groap[ era ]ngropat pro-rocul Elisei. +i, ]ndat[ ce s-au atins trupul mortului de oaseleprorocului, au ]nviiat =i au venit iar[ ]n via\[.

Frumoas[ ]nchipuire a poc[in\ii ]n\elégem a fi acest lucrupreasl[vit ce s-au ]nt`mplat. C[ dup[ ce face omul p[catul r[m`nemort. Mort, pentru c[ci piiarde darul cel dumnezeesc; mort, pen-tru c[ci s[ desparte de Dumnezeu, carele iaste via\a cea adev[rat[=i ca pre un mort patemile lui, pohtele lui céle réle =i ]ndulciriletrupului s[u ]l aduc s[-l ]ngroape. Unde? Afar[ din cetate, afar[din p[m`ntul cel fericit al raiului, ]n groapa vecinicii munci. Dar[ce s[ ]nt`mpl[? }ndur[toriul Dumnezeu, carele prin rostul pro-rocului zice: „Nu voesc moartea p[c[tosului, precum a s[ ]ntoarce

205Didahii

=i a fi viu“, trimite ]mpotriva lui, f[r’ de véste, o n[val[ de t`lhari]nfrico=a\. Dar[ cine sunt t`lharii ace=tea? Frica mor\ii, cutre-murul muncii de véci, zioa cea ]nfrico=at[ a judec[\ii, dreaptar[spl[tire a lui Dumnezeu.

„Durerile iadului m-au ]ncungiurat; ]nt`mpinatu-m-au la\urilemor\ii.“ S[ uit[ p[c[tosul la nevoe, véde aiavea pierzarea lui,tremur[, s[ ]ngrozé=te =i de fric[ fug ]ngrop[torii: pohtele céleréle, patimile céle ne]nfr`nate, odihnele, desf[t[rile trupe=ti. +iunde ]l arunc[? }n groapa lui Eliseu.

Groapa iaste poc[in\a, pentru c[ci precum groapa stric[,r[sipé=te =i piiarde trupurile céle ]mpu\ite ce s[ pun ]ntr-]nsa,a=a =i poc[in\a =térge, stric[ =i topé=te ]mpu\iciunea p[catelor ce]nf[=ura sufletul.

Aici dar[, ]ntr-aceast[ groap[ a poc[in\ii, c[z`nd p[c[tosul,afle pre Elisei cel de tain[, carele iaste domnul nostru Iisus Hris-tos. C[ Elisei s[ t`lcuia=te Dumnezeu m`ntuitoriu; =i cu putéreaacestuia =i cu daru acestuia i s[ iart[ p[catele, s[ ]ndrepteaz[ =is[ ]ntoarce iar[ la via\[. „+i tr[i mortul — zice Sf`nta Scriptur[— =i s[ scul[ pre picioarele lui.“

De pe aceasta dar[ s[ priceap[ fie=tecarele c`t[ iaste putériapoc[in\ii, de vréme ce ]nviaz[ sufletul cel mort al p[c[tosului, ]id[ iar[ podoaba dumnezeescului dar ce au pierdut, ]i deschideu=ile ceriului carele i le-au ]nchis p[catul, ]l face so\ie ferici\ilor]ngeri, ]l face mo=tean, l[ca= lui Dumnezeu =i p[rta= slavei lui ceidumnezee=ti. Dar[ nu s[v`r=a=te numai acéste preasl[vite,aceast[ bun[tate mare a poc[in\ii, ci iaste alta =i mai minunat[,care face mintea s[ se mire =i inima s[ se uimeasc[: biruia=te pre]nsu= Dumnezeu. +i c`nd iaste m`nios de sud[lmile, de necin-stirile =i de hulele ce-i fac ]n toate zilele p[c[to=ii, cu faptele lorcéle f[rdelége, cu str`mb[t[\ile lor, cu jafurile lor, cu multa a lortrufie, cu zavistie ce hr[nesc ]n inima lor, cu at`tea necur[\ii cucarele spurc[ =i trupul =i sufletul, st[ gata s[ fac[ asupra lorr[spl[tire, s[ arunce asupra lor tr[snetele urgiei sale, s[-i piarz[

206 Antim Ivireanul

de pe toat[ fa\a p[m`ntului. Alearg[ atunce poc[in\a =i cu ocucérnic[ ]ndr[zneal[, cu doao lacr[me ce vars[ din ochi, cu unsuspin ce ]nal\[ la ceriu dintru ad`ncul inimii (cutez a zice), c[leag[ m`inile lui Dumnezeu, ]i ia armele a dréptei lui r[spl[tirepreface urgiia lui spre ert[ciune, ]l face bl`nd, ert[toriu, ]nde-lung r[bd[toriu, milostiv, iubitoriu asupra celui p[c[tos, careleat`ta l-au necinstit =i nu l-au b[gat ]n seam[.

+i, pentru ca s[ nu socoti\, fe\ii miei, cum c[ acéstia suntafl[ri ale méle, asculta\i o pild[.

La a treia carte a ]mp[ra\ilor, la 21 de capete, zice cum c[ auvrut direptul judec[toriul, Dumnezeu, s[ pedepseasc[ pre Ahaav,]mp[ratul lui Israil, pentru multele p[g`n[t[\i =i nedrept[\i cef[cea ]n toate zilele =i nu numai din r[utatea lui ce =i din sfatul]nr[ut[\atei f[meii lui, a Iezavelii. +i i-au trimis cuv`nt cu pro-rocul Ilie cum c[ va s[-i r[dice ]mp[r[\iia, s[-i piarz[ casa lui, s[-ir[sipeasc[ avu\iia lui, s[ nu mai aib[ dup[ acéia nici vrednicie,nici cinste =i la cea de pe urm[ s[ se fac[ m`ncare c`inilor =i apas[rilor ceriului. R[spunse Ahaav: at`ta r[utate s[-mi vie mie=i at`ta pedeaps[? Eu s[ aflu mijlocire ca acéia, s[ prefac dreaptaa lui Dumnezeu m`nie. +i ce au f[cut? Cum au auzit Ahaav cu-vintele acéstia ]= rumpse haina lui =i ]ncinse sac peste trupul lui=i puse cenu=[ pre capul lui =i posti =i f[cu o poc[in\[ ca acéia,c`t au schimbat ]ndat[ Dumnezeu m`niia lui =i au ]mbl`nzit ur-giia lui. +i chiem`nd iar[ pre Ilie i-au zis: n-ai v[zut ce smerenieau ar[tat ]naintea mea Ahaav =i ce poc[in\[ au f[cut? Deci, pen-tru c[ci s-au smerit ]naintea fé\ii méle, nu voiu aduce r[utate ]nzilele lui, ce ]n zilele feciorului lui voiu aduce r[utatea pestecasa lui.

Dar[ ce poate fi aceasta? P`n[ acum cu b[t[i, cu urgie, cum`nie, ]nfrico=a Dumnezeu pre Ahaav =i zicea s[-l piarz[, s[-i ia=i st[p`nirea =i via\a =i acum zice (cum) c[ nu poate s[-i fac[r[u. Iaste cu putin\[ acea pu\inic[ cenu=[ ce au pus Ahaav ]ncapul lui, acel sac cu carele s-au ]mbr[cat, acel pu\in post ce au

207Didahii

f[cut, acea poc[in\[ ce au ar[tat s[ fie sl[bit dumnezeiasca urgie=i s[ ]ndémne pre Dumnezeu s[ fac[ acéia ce vrea p[c[tosulacela Ahaav =i nu acéia ce cerca dumnezeiasca dreptate?Adev[rat, a=a iaste. Poc[in\a au ]ntors urgiia lui, poc[in\a auoprit m`niia lui, poc[in\a i-au zmult din m`inile lui célepreaputérnice sabiia r[spl[tirii, poc[in\a au =ters r[spunsul cel]nfrico=at =i purt[tor de moarte. „Nu voiu aduce — zice — r[utate]n zilele lui.“

}ns[, pentru ca s[ poat[ poc[in\a s[ s[v`r=easc[ acéste lucruripreasl[vite, s[ cuvine s[ fie poc[in\a adev[rat[, iar nu minci-noas[; poc[in\[ curat[, iar nu viclean[, poc[in\[ a inimii, iar nua gurii, c[ precum iaste aur adev[rat =i aur mincinos, a=a iaste =ipoc[in\[ adev[rat[ =i poc[in\[ mincinoas[.

Mul\ socotesc, pentru c[ci zic: am gre=it =i Doamne iart[ mie,p[c[tosul, cum c[ adev[rat, s[ poc[esc =i nu =tiu tic[lo=ii, c[poc[in\a nu st[ numai ]n cuvinte. C[ zice Hristos la Evanghelie:„Nu tot cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va ]ntra ]ntru]mp[r[\iia lui Dumnezeul, ci cel ce face voia Tat[lui mieu, celuiceresc“.

}ntre ceialal\i ce s-au poc[it, doi s[ afl[ vesti\i ]n Sf`nta Scrip-tur[: unul iaste Saul =i altul David. Gre=it-au Saul, au gre=it =iDavid =i vin am`ndoi ]n cuno=tiin\a gre=[lii lor. „Am gre=it“ ziceunul, „am gre=it“ zice =i celalalt. Dar[ David au auzit acest fericitglas: „+i Dumnezeu au l[sat p[catul t[u: nu vei muri“. +i pentruSaul s[ roag[ Samuil prorocul cu lacr[mi =i Dumnezeu ]i r[spundecu urgie: „P`n[ c`nd vei pl`nge tu pentru Saul? +i eu l-am def[i-mat pre el“.

Dar[ pentru ce pricin[ drept judec[toriule, Doamne, ar[\desp[r\eal[ ca aceasta; cu ace=ti doi ce s[ c[esc? De iasteadev[rat, precum o cunoa=tem, prea adev[rat, cum c[ ]nainteata nu iaste nici o f[\[rie =i cum c[ priime=ti cu mult[ mil[ =idragoste pre cei ce s[ c[esc, pentru ce, aici priime=ti pre David =ipre Saul ]l gone=ti? Nu iaste ]mp[rat =i unul =i altul? N-au gre=it

208 Antim Ivireanul

am`ndoi ]naintea ta? Dar[ drept ce, David, carele au f[cut p[catmai mare =i ]ndoit, adec[ preacurviia =i uciderea, afl[ mil[]naintea ta =i Saul s[ defaim[ =i s[ leap[d[, carele s-au ar[tatnumai neascultoiu?

Adev[rat, fe\ii miei, pe dinn afar[ a=a s[ véde, iar Dumnezeu,carele iaste cunosc[tori de inimi =i véde dinn l[untru acéia cenoi nu vedem au v[zut desp[r\eala poc[in\ii =i a unuia =i a altu-ia. C[ poc[in\a lui David era poc[in\[ adev[rat[, „cu duh umilit=i cu inim[ ]nfr`nt[ =i smerit[“, precum zice Sf`nta Scriptur[, iara lui Saul poc[in\a era mincinoas[ =i viclean[, din gur[ numai,iar nu =i de la inim[, c[ inima lui nu era dreapt[ c[tr[ Dum-nezeu. +i pentru aceasta acea a lui David s-au ar[tat priimit[ =i alui Saul s-au def[imat.

Drept acéia dar[, pentru c[ci iaste poc[in\[ lucr[toare =i binepriimit[ ]naintea lui Dumnezeu, s[ cuvine s[ fie poc[in\[ adev[-rat[, ca a lui David. +i, pentru ca s[ poat[ fie=tecarele s[ c`=tigeaceast[ poc[in\[ adev[rat[, des[v`r=it, curat[ =i priimit[, DuhulSf`nt ]n Scriptur[ ne arat[ ]n ce chip s[ o facem, cu pedeapsa ceau dat lui Navuhodonosor, ]mp[ratul asiriianilor. Pre aceasta,vr`nd dumnezeiasca dreptate s[-l pedepseasc[ ]ntr-aceast[ via\[,pentru multa a lui trufie =i iar[ s[-l miluiasc[, au f[cut asupra luiacest r[spuns, precum s[ véde la al patrulea cap al lui Daniil:„Cu hiar[le partea lui, ]n buruianul p[m`ntului; inima lui de laoameni s[ va schimba =i inima d[ hiar[ s[ va da lui =i =aptevremi s[ vor premeni preste el“. Adec[ l-au os`ndit s[ pasc[]mpreun[ cu hiar[le =i ca o hiar[ s[ m[n`nce erburile p[m`ntului;s[ i s[ schimbe inima lui cea omeneasc[ =i s[ i s[ dea inim[ dehiar[ =i s[ se afle ]ntru aceasta p`n[ s[ vor premeni =apte vremi=i atuncea s[ i s[ dea ert[ciunea. +i adev[rat a=a s-au ]nt`mplat,de au p[timit Navuhodonosor, dup[ cum au r`nduit dreapta ju-decata lui Dumnezeu =i ]ntr-acesta chip =-au luat ert[ciunea,des[v`r=it.

S[ cuvine, drept acéia, acéste trei lucrure s[ fac[ fie=tecare

209Didahii

cre=tin, pentru ca s[ arate poc[in\[ adev[rat[ =i pl[cut[ c[tr[Dumnezeu. }nt`i, s[ fie partea lui ]n iarba p[m`ntului. C`ndp[c[tuia=te omul las[ trupul lui slobod, ]n desf[t[ri, ]n pohte, ]nbe\ii =i ]n m`nc[ri mult =i alta nu socoté=te, f[r[ numai cum ]= vadezmierda trupul cum s[-i dea odihne, cum s[-l hr[neasc[ cumulte féliuri de bucate, dintru carele urmeaz[ be\iile, curviile,preacurviile =i alte pohte ne]nfr`nate, carele fac pre suflet l[ca=idiavolului.

Drept acéia s[ cuvine, c`nd va avea s[ se poc[iasc[ adev[rat,s[ schimbe firea, s[ schimbe via\a, s[ suppue trupul. Cu ce? }niarba p[m`ntului, cu \inéria, cu posturile, cu ajun[rile, cudep[rtarea m`nc[rilor =i a desf[t[rilor. Pentru c[ci, precum zicemarele Vasilie, postul iaste stric[ciune p[catului, ]nstreinarepatemilor, omor`re trupului; =i c`nd sl[bé=te cu postul omuluicel dinn afar[, atunce cel din l[untru s[ ]nt[ré=te, atunce s[ facecas[ lui Dumnezeu =i vas curat darului celui dumnezeesc.

Al doilea lucru ce trebuia=te iaste s[ schimbe inima lui =i s[ iainim[ de hiar[ („=i inim[ de hiar[ s[ va da lui“). Omul, precumare inima iscusit[, a=a o are =i mult pohtitoare =i pe nepl[cére;nu iaste pururea ]ntru o stare: acum s[ preface spre bine =i acums[ schimb[ spre r[u, acum pohté=te un lucru =i acum ]l ura=te,acum iubé=te =i acum vr[jm[=uia=te.

}mpotriva acestora hiara are pururea acéia= inim[, nepref[-cut[, st[t[toare =i nemi=cat[. +i de vréme ce omul, c`nd p[c[tu-ia=te, pentru c[ci are inima pref[c[toare, s[ dep[rteaz[ de laDumnezeu =i d[ toat[ voin\a lui =i dragostea la zidiri. +i, pentruca s[ fac[ poc[in\[ adev[rat[, trebue s[ schimbe — zice Dum-nezeu — acea inim[ a lui, viclean[ =i am[gitoare caré iastenest[t[toare =i lesne mut[toare =i s[ ia inima de hiar[, adec[ oinim[ st[t[toare, o inim[ neschimb[toare, o inim[ caré s[ r[m`iepururea nemi=cat[ de la bine, de la dragostea mea =i de la pazaporuncilor méle, caré s[ nu mai pohteasc[ r[ul, nici s[ se abat[


210 Antim Ivireanul

la p[cat. +i aceasta iaste acéia ce zice prorocul Ioil: „Rumpe\inimile voastre“.

+i la cea de pe urm[, al treilea lucru carele s[ urméze poc[in\iicei adev[rate iaste aceasta: „7 vremi s[ vor premeni prested`nsul“.

P[c[tosul, c`nd iase din calea lui Dumnezeu =i s[ face presine rob pohtelor celor trupe=ti, s[v`r=a=te toate p[catele célede moarte, dintru carele céle mai mari sunt, precum ne ]nva\[légia lui Dumnezeu =i sf`nta Evanghelie, adec[: trufiia, iubireade argint, p[catul cel trupesc, zavistiia, l[comiia, m`niia =i lénea.

Deci acéste p[cate sunt céle 7 vremi carele s[ cuvine s[ leschimbe cela ce va vrea s[ se poc[iasc[ cu adev[rat, adec[ s[prefac[ trufiia ]n smerenie, iubirea de argint ]n milostenie, p[catulcel trupesc ]n cur[\enie, zavistiia ]n dragoste, l[comiia ]n post,m`niia ]n bl`ndé\e =i lénea ]n rug[ciune =i ]ntr-alte fapte bune.+i precum c`nd f[cea acéste p[cate s[ bucura, s[ desf[ta =i r`dea,a=a =i c`nd s[ poc[ia=te s[ cuvine s[ se m`hneasc[, s[ suspine =is[ pl`ng[, pentru ca s[ fac[ premeneal[ vremilor =i s[ se arateprefacerea adev[rat[.

Cu acest fél de mijloace s[ face poc[in\a des[v`r=it =i pl[cut[=i c`=tig[ p[c[tosul ert[ciunea deplin, s[ ]mprietené=te cu Dum-nezeu =i s[ face iar[ vas darului celui dumnezeesc.

Drept acéia dar[, fe\ii miei, de vréme ce poc[in\a are putéreca aceasta, precum a\ auzit =i nu iaste alt[ cale =i alt[ mijlocirepentru ca s[ v[ m`ntui\ sufletele voastre, f[r[ numai cu poc[in\a,trebue dar[ to\ =i cei tineri =i cei b[tr`ni =i cei boga\i =i cei s[raci,s[ alerga\i cu os`rdie la aceast[ pacinic[ lini=te a m`ntuirii, pen-tru c[ci ve\i afla to\ odihn[ sufletelor voastre, dup[ cum ziceHristos la Evanghelie =i to\i v[ ve\i m`ntui.

Poc[in\a aceasta iaste cetatea cea minunat[ ]n patru cornurice au v[zut sf`ntul Ioan la Apocalipsis, ]n 21 de capete, careaavea 12 u=i: 3 de spre r[s[rit, 3 de spre miaz[noapte, 3 de spreamiaz[zi =i 3 de spre apus, pentru ca s[ poat[ ]ntra printr-]nsele

211Didahii

to\i =i cei mici =i cei mari, b[tr`nii =i tinerii =i fie=tecarele dup[r`nduiala sa =i dup[ v`rsta sa: prin céle de spre r[s[rit s[ ]ntrecei tineri, ca cei ce sunt la r[s[ritul vie\ii; prin céle de spre amia-z[ s[ ]ntre b[rba\ii carii s[ afl[ ]n mijlocul v`rstii; prin céle despre amiaz[noapte cei b[tr`ni, al c[rora le iaste s`ngele réce =ialbiciunea z[pezii o \in ]n barb[; =i prin céle de spre apus s[]ntre, f[r[ de nici o dezn[d[jduire, cei ce sunt la sf`r=itul vie\ii =iau am`ndoao picioarele ]n groap[ =i sufletul ]n buze, al c[roramilostivirea lui Dumnezeu le va priimi poc[in\a.

Drept acéia, ]n toat[ vremea, iar mai v`rtos ]n zilele acéstia asf`ntului post, v[ chiam[ pre to\ milostivul Dumnezeu, carelepohté=te m`ntuirea tuturor, zic`nd: „}ntoarce\i-v[ c[tr[ mine =im[ voiu ]ntoarce c[tr[ voi“.

Drept acéia nu ]nv`rto=a\ inimile voastre, ci cu vitejie cre=ti-neasc[ lep[da\ lucrurile ]ntunérecului, adec[ str`mb[t[\ile,jafurile, clevetirile, zavistiia, ur`ciunea, vrajba, curviile =i toatenecur[\iile =i v[ ]mbr[ca\i cu armele luminii, cu credin\a, cun[déjdia, cu dragostea, cu frica lui Dumnezeu, cu cuceriia =i cusmereniia, pentru ca s[ suppune\i cu aceste bun[t[\i pre ]mpo-trivnicul vostru, pre diavolul, trupul ce tir[né=te =i patemile célece stric[ sufletul =i s[ v[ face\i mo=téni ]mp[r[\iei ceriului, ac[riia s[ v[ ]nvrednici\i to\i, cu darul =i cu mila lui Dumnezeu.Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ LA POGREBANIIA OMULUIPREST{VIT

Mult p[tima=ul acela =i ]ng[duitoriul Iov, piatra r[bd[rii, dup[luptele céle mari ce i-au f[cut vicleanul diavol =i l-au golit ca]ntr-o clip[ de ceas de toate averile lui =i l-au lipsit de toat[cinstea, de toat[ bog[\iia, de toat[ slava =i de toate so\iile lui =iau r[mas numai cu muiarea, afar[ din casa lui, =[z`nd ]ntr-un

212 Antim Ivireanul

gunoiu, cu mult[ tic[lo=ie, plin de bube =i de viermi, iar ]nc[= laacéstia toate, pentru ca s[ ru=inéze pre vicleanul diavol =i s[-lbiruiasc[ cu b[rb[\iia sufletului lui =i cu r[bdarea, precum zicemai pre larg istoria lui, n-au dat nebunie lui Dumnezeu, nici augre=it cu buzele lui, m[car c[ cu acéstia toate, socotind =i elde=[rt[ciunia =i tic[lo=iia ace=tii vie\i =i multele ]nv`rtejiri =i prefa-ceri ale lucrurilor omene=ti, pl`ngea =i s[ t`nguia =i suspin`ndzicea: „Pre moartea am chiemat-o s[-mi fie tat[“, Iov, 17, adec[,ea cum ar zice: moartea-mi iaste tat[l, carele m[ na=te.

Oare ce poate fi aceasta, iubi\ii miei, ce zice direptul acesta,Iov? Nu iaste lucru ]mprotiv[, nu iaste lucru neunit. Moartea tae=i stric[ ca o sécere, iar tat[l na=te. Dar[ cum poate na=terea =istric[ciunea s[ se uneasc[, fiind am`ndoao ]mpotriv[? Poate c[de ispitele céle multe ce i s-au ]nt`mplat =i de pagubele célemulte ce l-au ajuns ]= va fi pierdut mintea, de zice c[ moartea ]iiaste tat[, sau de multele dureri poate c[ nu va fi =tiind cegr[ia=te?

Ba, iubi\ii miei, ba! Nu =-au pierdut mintea =i =tie ce gr[ia=te.Ci numai socotind c[ cu alta nu s[ poate m`ntui omul, nici s[poate odihni de patemile =i de tic[lo=iile ace=tii vie\i, f[r[ numaicu moartea, precum =i ]ntr-alt loc zice: „Moartea iaste odihnaomului“. Iov, 3.

Dar[ stau de m[ mir pentru ce nu zice: pre moartea am chie-mat-o s[-mi fie m`ntuire, ce zice: pre moartea am chiemat-os[-mi fie tat[.

Asculta\i, iubi\ii miei, socoteala =i ]nv[\[tura cea cre=tineasc[.Au cunoscut =i au preceput cum c[ iaste la fie=tecare cre=tin treina=teri: una trupeasc[, alta sufleteasc[ =i alta m`ntuitoare. Deci,na=terea cea trupeasc[ iaste acéia ce s[ na=te ne=tine trupé=te,din tat[ =i din mum[, precum o vedem aceasta totdeauna, nunumai la oameni, ce =i la dobitoace. +i pentru aceasta s[ numé=tena=tere trupeasc[, precum zice =i domnul Hristos: „C[ ce e n[scutdin trup, trup iaste“.

213Didahii

A dooa na=tere iaste cea duhovniceasc[ =i nu iaste la to\ioamenii, ci numai la cei ce s-au n[scut duhovnicé=te din baiasf`ntului botez, pentru carea iar[=i acesta=i Hristos zice c[tr[ucenicul cel ascuns, c[tr[ Nicodim: „De nu s[ va na=te ne=tinedin ap[ =i din duh nu va putea s[ ]ntre ]ntru ]mp[r[\iia ceriului“.

Iar[ a treia na=tere, ce am zis c[ iaste m`ntuitoare, iaste aceas-ta ce zice dreptul Iov, cum c[-i iaste tat[ moartea, pentru c[ci c[precum la na=terea cea dint`i trupeasc[, n[sc`ndu-s[ omul, iasedintru ]ntunecatele chisori ale p`ntecelui maicii sale =i védestr[lucita lumina soarelui =i precum la a dooa na=tere, a b[ii ceiduhovnice=ti a sf`ntului botez, iase ommul dintru ]ntunéreculnecredin\ii =i vine la lumina cuno=tin\ii de Dumnezeu, str[lu-cindu-se =i lumin`ndu-se din lumina cea cu trei str[luciri a sfin-tei troi\e, ]ntr-acesta= chip =i la na=terea cea dea treia, careaiaste m`ntuitoare, s[ na=te sufletul omului =i iase dintru ]ntuné-recul =i tina trupului, ca dintr-o pu=c[rie ]ntunecat[ =i mérge s[vaz[ lumina cea str[lucitoare =i slava cea fericit[ a vie\ii cei depururea.

Aceast[ na=tere a m`ntuirii pohtiia s[ vaz[ =i prorocul David=i pentru aceasta zicea: „Scoate, Doamne, din temni\[ sufletulmieu, ca s[ m[rturiseasc[ numele t[u“, Psalm. A=ijderea =i feri-citul Pavel zicea: „Pohtesc s[ m[ sloboz din trupul acesta =i s[ fiu]mpreun[ cu Hristos“, Filipis, l.

Aceast[ na=tere, a treia iaste cu mult mai bun[ =i mai de folosdec`t célialalte, pentru c[ci na=terea cea trupeasc[ s[ numé=tena=tere ]ntunecat[, iar na=terea cea duhovniceasc[, a sf`ntuluibotez, s[ numé=te luminat[. +i pentru aceasta sf`ntul botez s[zice luminare =i cei boteza\ s[ numesc lumina\i.

Iar a treia na=tere, a mor\ii, care iaste m`ntuitoaré, iaste far’degre=al[ =i f[r’de primejdie la omul cel credincios =i drept, c[ci nupoate s[ mai p[c[tuiasc[ dup[ moarte.

Drept acéia alerg[m to\ credincio=ii =i mérgem ]mpreun[ cupriiatenii no=tri =i cu rudeniile, petrec`ndu-i p`n[ la groap[ (sau

214 Antim Ivireanul

beséric[), cu adunare de preo\i cucernici, cu mul\ime de cre=tinicredincio=i, cu c`nt[ri sfinte, cu f[clii aprinse =i cu t[m`eri =i cutoate alte slavoslovii =i podoabe luminate.

Dintr-aceast[ na=tere s-au n[scut ast[zi =i sufletul cel curat alacestui fericit frate (cutarele) ce au murit. +i de vréme ce =-audat ob=teasca datorie, dup[ r`nduiala cea cre=tineasc[ =i-lpetrécem la groap[ =i s[ desparte de noi dintr-aceast[ via\[, precarele n[d[jduim =i noi s[-l vedem ]n célialalt[ via\[, trebuia=tes[-i d[m cu to\ii o ert[ciune =i m[ rog s[ zice\ cu to\ii, din totsufletul vostru: Dumnezeu s[-l iarte. De vréme ce au vie\uit caun om =i au petrecut cu noi ]ntr-aceast[ lume poate c[ va fiam[r`t sau va fi sc`rbit pe cineva, sau cu cuv`ntul, sau cu fapta;=i pentru aceasta iar[ s[-i zicem cu to\ii: Dumnezeu s[-l iarte,c[ci aceast[ c[l[torie iaste s[ o facem cu to\ii. +i pentru ca s[putem c`=tiga =i noi, dup[ moarte, aceast[ plat[ a ert[ciunii dela cei vii, pentru aceasta s[ zicem =i a treia oar[: Dumnezeu s[-liarte =i pre noi s[ ne miluiasc[, ca un bun =i iubitoriu de oameni.Amin.

CUV~NT DE }NV{|{TUR{ IAR{ LA PRESTEVIREA OMULUI

}ntristat, jalnic =i amar s[ véde a fi r[spunsul mor\ii la om, devréme ce Dumnezeu pe str[mo=ul nostru Adam, pentru p[catulneascult[rii, l-au os`ndit spre moarte, zic`ndu-i: „P[m`nt e=ti =i]n p[m`nt vei mérge“. }ns[ de va sta ne=tine s[ ia seama cu totdinadinsul socoteala aceii os`nde =i sf`r=itul acelui r[spuns a luiDumnezeu nu o va afla s[ fie munc[ =i pedeaps[, ce mare facerede bine =i mare dob`nd[. Pentru c[ci de n-ar fi hot[r`t Dum-nezeu moartea la om era s[ se fac[ r[otatea nemoart[ =i p[catulnecurmat. +i pentru aceasta zice Sf`nta Scriptur[ =i acum „ca nucumva s[ ]ntinz[ m`na sa =i va lua din lemnul vie\ii =i va m`nca=i va tr[i ]n véci“.

215Didahii

Preceput-a\ pricina, cum c[ dup[ ce au m`ncat din lemnulcuno=tin\ii =i au c[zut ]n p[catul neascult[rii l-au oprit Dumne-zeu s[ nu carea cumva s[ m[n`nce =i din lemnul vie\ii =i va tr[i]n véci =i s[ se fac[ r[utatea nemoart[ =i va r[m`nea omul cup[catul f[r’de moarte. +i apoi ce alt[ nevoe mai rea =i maicumplit[ ar fi putut fi la tic[losul om, dec`t aceasta?

Drept acéia, mare folos =i mare dar =i milostivnic[ vindecares-au dat omului de la Dumnezeu, ca s[ moar[ =i s[ se strice acesttrup al p[catului =i s[ ]nviiaze la ]nviiarea cea de ob=te alt trup,duhovnicesc, f[r’de stric[ciune =i f[r’de moarte; c[ mare dob`nd[s[ face omului moartea, dup[ cum zice =i sf`ntul Grigorie Bogo-slov, c[ s[ tae p[catul, pentru ca s[ nu r[mè r[utatea nemoart[=i s[ face munca milostivire =i iubire de oameni. Pentru aceasta(s-au zis ]n Scriptur[): „P[m`nt e=ti =i ]n p[m`nt vei mérge“.Pentru aceasta l-au scos domnul Dumnezeu din raiu, s[ lucrézep[m`ntul, dintre care s-au luat. Pentru aceasta i-au zis: „}ntrusudoarea fé\ii tale vei m`nca pìnea ta, p`n[ te vei ]ntoarce ]np[m`ntul dintru carele te-ai luat“. Pentru aceasta s-au ]nv[lit cufoi de smochin. Pentru aceasta s-au ]mbr[cat cu ]mbr[c[mintede piei, care ]mbr[c[minte nu iaste alta, dup[ cum zice iar[=isf`ntul Grigorie „f[r[ numai acest trup gras =i muritoriu“.

Drept acéia „acest trup gras“, o, iubi\ii miei ascult[tori, ca untrup al p[catului l-au dezbr[cat ast[zi =i l-au aruncat la p[m`ntca o hain[ véche =i stricat[.

+i acest fericit r[posat, fratele nostru (cutarele) s-au dezbr[cat,zic, de trupul acesta, pentru ca s[ se ]mbrace cu altul, f[r[ destric[ciune, au l[sat l[ca=ul cel p[m`ntesc pentru ca s[ c`=tigealt l[ca=, ]n ceriuri, precum m[rturisé=te fericitul Pavel, zic`nd:pentru c[ =tim c[ de s[ va surpa casa noastr[ cea p[m`nteasc[ atrupului, avem zidire de la Dumnezeu cas[ vecinic[ ]n ceriuri,nef[cut[ de m`n[. +i de vréme ce petrécem fericitul lui suflet ]nmìnile lui Dumnezeu, cu adunare de preo\ cuciarnici, cu mul\ime

216 Antim Ivireanul

de cre=tini credincio=i, cu c`nt[ri sfinte, cu f[clii aprinse =i cut[m`eri =i cu toate alte slavoslovii =i podoabe luminate.

Dintr-aceast[ na=tere s-au n[scut ast[zi =i sufletul cel curat alacestui fericit frate (cutarele) ce au murit. +i de vréme ce =-audat ob=teasca datorie, dup[ r`nduiala cea cre=tineasc[ =i-lpetrécem la groap[ =i s[ desparte de noi dintr-aceast[ via\[, precarele n[d[jduim =i noi s[-l vedem ]n céialalt[ via\[, trebuia=tes[-i d[m cu to\ii o ert[ciune =i m[ rog s[ zice\ cu to\ii, din totsufletul vostru: Dumnezeu s[-l iarte. De vréme ce au vie\uit caun om =i au petrecut cu noi ]ntr-aceast[ lume, poate c[ va fiam[r`t sau va fi sc`rbit pre cineva, sau cu cuv`ntul, sau cu fapta=i pentru aceasta iar[ s[-i zicem, cu to\ii: Dumnezeu s[-l iarte,c[ci aceast[ c[l[torie iaste s[ o facem cu to\ii. +i pentru ca s[putem c`=tiga =i noi, dup[ moarte, aceast[ plat[ a ert[ciunii dela cei vii, pentru aceasta s[ zicem =i a treia oar[: Dumnezeu s[-liarte =i pre noi s[ ne miluiasc[, ca un bun =i iubitoriu de oameni.Amin.

SCRISOAREA LA LEAT 7220, }N LUNA GHENARIE, }N 13 ZILE

Duminec[, la vréme de chindie, prealuminatul domn Io Cos-tandin Basarab Br`ncoveanu voevod, av`nd prepus pentru ni=telucruri ce le-au adus ]nt`mpl[rile vremii de s-au f[cut, cum s[ sefie f[cut cu ]nv[\[tura =i ]ndemnarea noastr[ =i fiind m[riia-sa]ndemnat de ni=te obraze mari beserice=ti =i mirene=ti, pline dezavistii =i de r[utate au trimis la noi cu porunc[ mare preduhovnicul lui pre episcopul Nisis chir Mitrofan Thasitul, careleera sfetagore\ de la m[n[stirea Dionisiului, de ni-au zis au s[ facparetisis de bun[ voia mea, =i s[-mi las scaunul, s[ es, au s[ m[scoa\[ m[riia-sa cu sila =i s[ scrie la |arigrad s[ m[ =i catheri-seasc[. Pentru care lucru, merg`nd eu la curte mar\i seara =i,vorbind ]n tain[ cu m[riia-sa, i-am zis cum c[ m[ las de vl[dicie,

217Didahii

de voia mea, =i ]ntr-acel ceas i-am dat =i scris acéste 12 capete,carele ]ns[mn[m aici, s[ se afle la cei de pre urm[, spre aducereaminte =i s[ cunoasc[ fie=tecine =i nevinov[\ia noastr[.

„Domnul au fost luminarea mea =i m`ntuitoriul mieu“, Psalm26. Aceast[ scrisoare ce o ]nchin ]ntru ]n\eleapta socoteala m[riei-tale, m[ rog ca unui domn milostiv =i iubitoriu de Hristos s[ ocite=ti, c`nd vei avea ]ndeléte, cu bl`ndé\e, pentru dragosteatoÐ pravt�tou Cu (= preabl`ndului Hristos) =i céle scrise s[ lesocote=ti toate cu am[runtul, cu judecata dreapt[, c[ le vei aflaadev[rate; =i scoate den inima m[rii-tale acel ghimp, c[ nu sunt(=tie Domnul) precum m[ socote=ti m[rii-ta =i precum m�glvssalgoÐn (= m[ limbu\esc) ]mprotivnicii miei =i am n[déjdepre Dumnezeu ca s[ va descoperi dreptatea mea f[r[ de z[bav[;«ti �gÄ �n �cac�a mou �poreÎshn, so� d� KÌrie, �l�hson (=c[eu ]ntru ner[utatea mea am umblat, iar tu, Doamne, m[ milu-ia=te). +tiu c[ vr[jma=ii miei l�gon par�nomon kat�qento kat’�moÐ= (cuv`nt f[r’delége au pus asupra mea) ]naintea f[c[toriuluimieu de bine, carele e=ti m[riia-ta; =i la aceasta ce alta pociuzice ]nt`i, f[r[ numai:

l) De am viclenit pre m[riia-ta, au casa m[riei-tale, au amvreun g`nd r[u s[ fac (]n c`t va ]ndelung r[bda Dumnezeu s[tr[esc pre p[m`nt), au ]n via\a m[riei-tale, au dup[ petrecaniiaa mul\i ani ai m[riei-tale, s[ fiu eu supt leg[tura cea grea aafurisaniei; iar de nu, s[ fie cei ce au gr[it r[u c[tr[ m[riia-ta(asupra nevinovatului) f[r[delége, ]n trufie =i ]n def[imare.

2) A dooa, de am gr[it au ]n beséric[ (propoveduind cuv`ntullui Dumnezeu), au afar[, ]n tain[, sau de fa\[ ]naintea m[riei-tale, au =i pe dup[ dos vreun cuv`nt carele s[ nu fie fost prepl[cérea m[riei-tale, l-am gr[it creosticÊV1 ca un p[storiu suf-letesc, iar nu cu vicle=ug, s[ te vat[m, au trupé=te au sufleté=te.

1 Din datorie.

218 Antim Ivireanul

3) Eu aici, ]n \ar[, n-am venit de voia mea, nici de vreo s[r[ciesau lips[; nici m[n[stirea Sneagovului o am luat-o cu de-a sila.Iar[ ce am lucrat ]n 7 ani, ce am f[cut acolo (nu at`ta din venitulcasei, c`t din sudorile fé\ii méle), lucrurile acélea m[rturisesc lato\i, =i m[car c[ m[riia-ta nu pohtiiai s[ es de acolo, iar cine aufost pricinuitorii e=irii méle vor da seama ]naintea lui Dumne-zeu; iar[ ]ncailea am e=it cu cinste =i nimenea nu mi-au luatseama, c[ci s[ védea c[ am f[cut =i am adaos, iar[ n-am stricat,iar nici datorie am l[sat.

4) La episcopiia R`mnicului puiu martur t©n krujokardiognÄstin Qn1 c[ nici ]n visul mieu d�n t© ejant�stika 2 s[ m[ facarhiereu, cunosc`ndu-m[ pre mine mai p[c[tos =i mai nevrédnicdec`t to\ oamenii p[m`ntului. Iar de vreme ce − t� p�nta pr�Vt© sumj�ron oÎkonom�n Qe�V 3, a=a au vrut, s[ r[dice, din p[m`nts[rac =i din gunoiu s[ ]nal\e méser, toÐ kaqÖsi aÎt�n met��rcÄntwn laoÐ aÎtoÐ 4, eu ce puteam face? Ïpot�ghn tÄ Kwka� �k�teusa aÎt�n 5.

Am =[zut =i acolo 3 ani, f[r[ doao luni. Ce am lucrat =i acolo(nu at`ta din veniturile casei, c`t, iar[, din osteneala =i sudoareafé\ii méle), iaste janar�n to±V p�si 6.

E=irea mea de acolo n-au fost cu voia mea. Eram odihnit cuat`ta =i mi-ajungea din destul necazurile ce petreceam; iar apoiam e=it cu cinste =i nici seama mi-au luat nimenea, nici datorieam l[sat, c[ a=a ni-au slujit vrémea.

5) Mitropoliia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici curug[ciuni. Fac[-mi Dumnezeu r[spl[tire de va fi urmat vreunadin acéstia, ci a=a au fost pl[cut ]naintea st[p`nului Dumnezeu =i

1 Pe Dumnezeu, care cunoa=te ascunzi=urile inimii.2 Nu mi-am ]nchipuit.3 Dumnezeu, cel ce pe toate le or`nduie=te spre mai bine.4 Pentru a-l a=eza pe el cu boierii poporului s[u.5 M-am supus Domnului =i l-am rugat pe el.6 Vederat tuturor.

219Didahii

au luminat pre m[riia-ta =i te-au f[cut �rganon 1 la mijloc, de mis-au f[cut mutare dintr-un scaun ]ntr-altul. +i, =tiind c[ aceast[oun�jeia 2 iaste duhovniceasc[, am pus osteneli peste osteneli]ntru toate =i am trudit din zi din noapte s[ ]nmul\esc talantulDomnului, pentru ca s[ nu m[ num[r ]n r`ndul léne=ii slugi; =iam silit, dup[ putin\a mea =i dup[ proast[ ajungerea min\ii méle,de am lucrat ]n viia Domnului, de nu ca cel de la al noaolea ceas,m[car ca cel de la al unspr[zécelea ceas =i n[d[jduesc c[ voiulua de la st[p`n plat[ deplin „c[ iaste volnic pre al s[u.“ +i acés-tia c`te am lucrat cu m`inile =i c`te am gr[it cu limba, cine vavrea, s[ le socoteasc[ m� ¬pq�n logism�n �proswpolÒptwV ka�kat� Qe�n 3 nici una nu va afla ca s[ nu fie spre slava lui Dum-nezeu, spre cinstea m[riei tale =i spre folosul \[rii.

6) R[utatea =i zavistiia din lume nici au lipsit, nici va lipsi,pentru c[ci iaste pornit omul din tineré\ele lui spre céle vicléne=i nu s[ p[r[sé=te a nu zavistui binele =i cinstea altuia. +i pentruacéia =tiu c[ s[ nevoesc mul\i ca s[ strice cu vorbele lor céleotr[vicioase t� crhst� sou hqh 4 =i silesc cu vicle=ug ca s[ te]ndémne pre m[riia-ta s[ faci célia ce n-ai f[cut ]n tineré\e, spresufleteasca v[t[mare =i spre clevetirea oamenilor.

7) Pre cei ce sunt pricina r[ut[\ii ]i =tiu cine sunt, ca cum m[=tiu ]nsumi pre mine: unii de aicea =i al\ii dintr-alt[ parte, cariisunt �met�treptoi 5 din r[u; iar[ a= pohti s[ stau de fa\[ cu d`n=ii,]naintea m[riei-tale =i ]naintea a mult norod t� parastÒsoun 6

céle neadev[rate, cu carele m[ lupt ]n zadar. +i m[car c[ mie numi s[ cuvine, ca unui arhiereu, s[ gr[esc pe nimenea de r[u, nici

1 Instrument.2 Urmare.3 Cu cuget drept, f[r[ p[rtinire =i dup[ Dumnezeu.4 Bunele tale moravuri.5 Neschimb[tori.6 S[ arate.

220 Antim Ivireanul

s[ p`r[sc, iar mi s[ pare c[ cu ajutoriul lui Dumnezeu foartetare s-ar ru=ina.

8) }ntre célialalte mozavirii =i v`nz[ri ce-mi fac, ca Iuda preHristos, au zis c[tr[ m[riia-ta, cel ce au zis, cum s[ fiu f[cut 24de capete asupra m[riei-tale ]mpotriv[, ce, =i ce voiu s[ fac.}ntreab[ pre p[rintele Nisis, s[-\ spue acéle capete ce zic, c[ ile-am cetit ]ntr-acel ceas ce au pomenit, de iale, fiind de fa\[ =iOdrianul, care capete eu vream s[ le ar[t m[riei-tale tocma deatunce =i s[-\ cer voe s[ m[ la= s[-i afurisesc de fa\[ pre cei ce lescornesc; dar[ n-au vrut s[ m[ lase unii. Iar de vei pohti m[riia-tas[ \i le trimi\ s[ le cete=ti, s[ vezi ce cinste ]mi fac fiii miei ceisuflete=ti =i ce vorbesc pentru mine; ci zic`nd eu aceluia ce \i le-auspus, cum c[ s-au lunecat =i el cu firea, ca to\ oamenii =i cum c[toate le am ]nsemnate capete =i nevr`nd s[ i le cetesc, c[ niciaveam vréme, nici ]mi iaste drag s[ le mai auz, au zis c[tr[ m[riia-ta t� ¦nap�lon 1. Dumnezeu s[ fac[ plat[ fie=tec[ruia dintr-]n=ii,dup[ faptele lor; eu sunt gata.

9) Iar[ pentru paretisis ce mi-au venit porunc[ de la m[riia-ta ca s[ fac, zic cum c[ nu ]ndr[znesc, pentru f[g[duialele cared[m noi, arhiereii, ]naintea lui Dumnezeu, c`nd ne hirotonim(precum =i cu m`na scriem ]n condic[, dup[ cum iaste r`nduialabesericeasc[ =i isc[lim ]naintea celor ce vor s[ hirotoneasc[), s[facem paretisis ]n=ine, noi, de voia noastr[, c[ci c[lc[m porunca=i f[g[duiala =i Dumnezeu nu glumé=te. C[ zice marele Pavel»kastoV �n Ê �klÒqh �ke± ka� men�tw 2; iar pentru dragosteam[riei-tale, de ne vei porunci, vom tace, pentru ca s[ nu socote=tic[-\ st[m ]mpotriv[; numai f[, m[riia-ta, socoteal[ dreapt[ =i cufrica lui Dumnezeu. De iaste cu dreptul s[ zic[ cineva, unui om,cu sila: desp[r\i-te de muiarea ta =i lipsé=te din casa ta =i dintoat[ agonisita ta f[r’de nici o vin[, pentru carele iaste zis (m[car

1 Contrariul.2 Fiecare, unde a fost chemat, acolo sa r[m`n[.

221Didahii

c[ iaste ]mpreunare trupeasc[): „Unde Dumnezeu au ]mpreunat,omul s[ nu despar\[“, dar[ cu c`t mai v`rtos s[ ]ndémne cinevapre un arhiereu s[-= lase eparhiia, f[r[ vin[ =i f[r’de judecat[, c[iaste ]mpreunare duhovniceasc[, carele are datorie, p`n[ lav[rsarea s`ngelui, s[ nu-= p[r[seasc[ turma, dup[ cum zice Hris-tos: „P[storiul cel bun ]= pune sufletul pentru oi“; iar[ ]nc[= eupohtesc s[ fac voia m[riei-tale, iar[ nu a mea.

10) Judec[, m[riia-ta, ca un domn cre=tin, de iaste cu cale =ide s[ cuvine s[ fiu lipsit acuma, la b[tr`né\ele méle, de am`n-doao: =i de turma ce mi s-au ]ncredin\at de la Dumnezeu, caunui nevrédnic =i de munca =i osteneala tineré\elor méle? C[zice Sf`nta Scriptur[: OÎk �kdikÒseiV d�V �p� tÊ aÎtÊ 1. +i devei afla m[riia-ta c[ iaste cu dreptate, fie numele domnului bla-goslovit, de acum =i p`n[ ]n véci.

11) Iar[ de vei zice m[riia-ta, pentru ce am ]ndatorit casa, deam f[cut céle ce am f[cut, am multe, de mi s-ar \inea ]n seam[,carele nu sunt f[r’de cale, numai le las =i zic c[ am cheltuit ca lao cas[ a mea, cum cheltuia=te fie=tecine la casa sa =i ca un p[storiuadev[rat, iar[ nu ca un n[emit carele junghe =i stric[. +i alta:pre acéste vremi a= pohti s[ =tiu, cine nu iaste datoriu, din c`\ nefiiarbem ]ntr-aceast[ tic[loas[ de \ar[? C[ ]nt`i =i pre m[riia-tate auz totdeauna zic`nd cum c[ iaste datoare \ara cu doao sute=i mai multe de pungi; oare acea datorie m[riia-ta o faci, au]nt`mpl[rile vremii? Adev[rat, ]nt`mpl[rile vremii. +i acéstia auadus =i pre al\ii =i pre mine la datorie. Iar m[ rog m[riei-tale s[nu r`m`iu ]ntr-aceasta, nici s[ fiu lipsit de mila m[riei-tale.

12) }ntre altele s[ cuvinteaz[ =i aceasta cum c[ sunt strein =inu s-au cuvenit s[ fiu eu mitropolit. }n Hristos suntem to\ una. +iapoi n-am fost numai eu episcop =i mitropolit strein ]n |araRom`neasc[, ci au fost =i al\ii mul\i, precum s[ v[d ]n condice =iprecum s[ politicé=te ]n toat[ besérica, precum =i domni au st[-

1 Nu vei pedepsi de dou[ ori pentru aceea=i (fapt[).

222 Antim Ivireanul

tut =i de \ar[ =i streini, ca =i ]n toat[ lumea; c[ Dumnezeu auf[cut lumea slobod[ pentru to\. +i un lucru ce nu s[ face, nici s[str[mut[ la o beséric[ de céle proaste, sau la o m[n[stire, pen-tru carele nu iaste hotar beséricesc, iar[ de s[ va =i ]nt`mplavreo pricin[ Ø eÎlogh, Ø �dikh 1 r`p=tesc cei mai mul\i =i zic c[iaste p[cat; dar[ cu c`t mai v`rtos s[ se str[mute capul besériciia vreunii eparhii =i s[ nu s[ vat[me multe suflete =i s[ nu urmézemulte lucruri necuvioase, precum vedem c[ s[ fac ]n bogate locuri.

+i cum c[ po\ m[riia-ta s[ faci ce vei vrea, dup[ pohtam[riei-tale, iaste lucru adev[rat; iar eu ]nc[ zic s[ faci =i dup[pohta lui Hristos de m[ \ii cu tot dinadinsul gre=it m[riei-tale„l[sa\ =i s[ va l[sa voao“.

Acéstia spre ]ndreptarea mea le scriu, ]n dreptate =i ]n adev[r.Iar din ce am zis ]naintea m[riei-tale nu voiu e=i; fie dup[ cumpohte=ti =i Dumnezeul p[cii s[ fie cu m[riia-ta.

DUMINEC{ LA FEVRUARIE 3 ZILE, R{SPUNSUL CE AM DATA DOA OAR{

„’En p§si to±V l�goiV sou mimnÒskou t� �skat� sou, ka�e�V t�n a�Êna a�c’ ¦martÒseiV 2“ zice Sirah. Iar[=i =i a doa oar[fac sup[rare m[riei-tale cu aceast[ pu\inic[ a mea cucérnic[scrisoare =i zic cuv`ntul lui David: „M`niia\i-v[ =i nu gre=i\i céliace zice\ ]n inimile voastr[.“ +i ia seama (pentru dragostea luiHristos) acestor scrise cu g`nd drept =i de pohte=ti ca s[ fii =im[riia-ta odihnit =i f[r[ v[t[mare sufleteasc[ =i s[ fiu eumul\umit, m[ rog \ine cump[na judec[\ii drept =i nu l[sa s[-\

1 Sau dreapt[, sau nedreapt[.2 }n toate cuvintele tale adu-\i aminte de céle de pe urm[ ale tale =i ]n veci

nu vei gre=i.

223Didahii

spurce unii =i al\ii auzurile, cu vorbele lor céle otr[vicioase. C[zice David: „Mincino= fiii oamenilor ]n cumpene a face str`mb[tate.“

M[riia-ta, c`nd ai trimis la mine pe p[rintele Nisis, mi-au zischiar ]n fa\[, au s[ fac, dup[ cum ]mi porunce=ti m[riia-ta paretisisde voia mea, au peste 15 zile vei face m[ria-ta precum vei =ti, dem[ vei scoate cu paguba mea =i cu ru=ine. Eu ]nc[, pentru ca s[nu m[ ar[t c[tr[ m[riia-ta iubitor de scandale =i s[ potolescm`niia m[riei-tale am zis c[tr[ sfin\iia-sa c[ voiu face dup[ cum]m porunce=ti =i voiu veni la m[riia-ta, precum am =i venit. +i]ntr-acel ceas mi-am dat cu cucerie toat[ voin\a mea ]nainteam[riei-tale =i prin glas viu =i ]n scris, socotind c[ dup[ ce vei cetim[riia-ta acéle 12 capete ce am scris ]ntr-acea foi\[ ce \i-am datq�lhV metamelhqÖ 1 =i vei l[sa pre Irod (pre carele te ]ndeamn[s[ face aceasta) ca pre un mincinos, c[ nu =tie a c`nta alliluia =inu vei ]ntra ]n p[cat cu mine =i ]n clevetirea a toatei lumi. Iar devréme ce v[z c[ te nevoe=ti m[riia-ta, cu tot dinadinsul s[ oispr[ve=ti aceasta, iar[=i zic c[ nu voiu e=i din porunca m[riei-tale. Numai m[ rog m[riei-tale s[-\ fie mil[ de b[tr`né\ele méle=i de neputin\ele ce am; =i precum te-au luminat Dumnezeu deai aflat chiverniseala acelor trei pungi (precum mi-au zis Nisis)s[ afli =i celoralalte 4 =i s[-mi iai zapisele de la datornici s[ mi ledai ]n m`na mea. +i a=a voiu face =i eu scrisoare de la m`na meatÖV paraitÒsewV2. +i aceasta nu pentru alta, f[r[ numai ca s[ iasf`r=it scandilile carele vei fi socotind m[riia-ta c[ doar[ s[ tragde spre mine; =i a=a vei fi m[riia-ta f[r[ p[cat =i eu mul\emit =iodihnit =i cel ce va fi ]n urma mea va fi pre lége =i nu f[r[delége,pentru c[ci atunci m[ voiu l[sa de voia mea. Iar ]ntr-alt chip,veri cu ce mijloc voiu e=i, nu va fi nici s[ va putea numi, cel depe urma mea, pre lege; c[ de s[ va face =i catherisis3, dup[ cum

1 Te vei r[zg`ndi.2 Paretisis = renun\are.3 Caterisire = demitere din tagma eclesiastic[.

224 Antim Ivireanul

]n\elégem, va fi ca acéia ce au f[cut acum lui Alixandrias; ce =iacéia nu iaste catheresis, ce batjocur[ beséricii lui Dumnezeu =isfintelor taini, pentru care lucru cel ce l[cuia=te ]n ceriuri var`de de d`n=ii =i Domnul va batjocori pre ei.

Iar[ m[riia-ta f[ ca un domn cre=tin =i milostiv =i nu m[ l[sas[ es obodit =i cu lacr[mile pe obraz, c[ va fi p[cat. +i precum nute pripe=ti la céle politice=ti a face r[spl[tire pentru cinstea dom-niei, a=a nu te pripi nici la céle beserice=ti, pentru cinstea luiDumnezeu; c[ r[ul a s[ face iaste lesne, iar a s[ desface iaste cunevoe. }\ mai ia seama de aceasta =i Dumnezeu s[ te luminéze s[faci ce ar fi mai cu cinste =i mai de folos, a c[ruia nespus[ mil[rug[m s[ fie pururea cu m[riia-ta.

Obiditul rug[tor al m[riei-tale,Antim al Ungrovlahiei.

}NCEP{TUR{ +I }NV{|{TUR{ PENTRU ISPOVEDANIE

Cel ce va s[ se ispoveduiasc[ s[-l aduc[ s[ stea ]naintea icoa-nei domnului nostru Iisus Hristos =i s[ ]nceap[ duhovnicul, careleva fi: Áëãñâgèú áãú èøú

1, ñòú�è æg2, ãñäè ïîìèëUè

3 12,ïðièähòg

4. Dup[ aceia: ãîìgã ì# üæg5 s[-l zic[ cel ce va s[ s[

ispoveduiasc[ (de va =ti carte), iar de nu va =ti, s[-l zic[duhovnicul.

+i dup[ aceia s[ gr[iasc[ duhovnicul c[tr[ cel ce va s[ s[ispoveduiasc[: iat[, fiiul mieu, c[ nev[zut st[ ]naintea noastr[domnul nostru Iisus Hristos, s[-\ priimeasc[ ispovedaniia ta. Deci

1 Binecuv`ntat este Dumnezeul nostru.2 Sfinte Dumnezeule.3 Doamne miluie=te (de 12 ori).4 Veni\i (s[ ne ]nchin[m).5 Miluie=te-m[ Dumnezeul (]nceputul Psalmului 50).

225Didahii

nimic s[ nu sfie=ti, sau s[ te ru=inezi, nici s[ te sp[im`ntezi =i s[ascunzi ceva de c[tr[ mine, ci cu ]ndr[zneal[ s[-mi spui toatec`te ai gre=it, ca s[ priime=ti ert[ciune de la domnul nostru IisusHristos. Iat[ chipul sfin\iei-sale aici, ]naintea noastr[. Iar eu nu-mai ce sunt m[rturie, ca s[ m[rturisesc ]naintea sfin\iei-sale toatec`te-mi vei gr[i c[tr[ mine. Iar de vei ascunde ceva de c[tr[mine vei s[ aibi ]ndoit p[catul =i os`nda. Deci ia-te aminte, deacaai venit la doftor, s[ nu te duci net[m[duit.

+i a=a s[-l ]ntrébe pre acela foarte cu dinadinsul, una dup[alta =i s[-i ]ng[duiasc[ p`n[ ce-i va r[spunde. Deci iar s[ gr[iasc[duhovnicul c[tr[ d`nsul: spune-mi, fiiule, au doar[ \e-ai stricatcur[\iia ta cu malachiia? +i iar ]mi spune: au doar[ ai c[zut ]np[catul sodomiei cu cineva, sau cineva cu tine? Au doar[ ai c[zut]n p[cat cu muiare? Sau =i cu c`te ai c[zut =i ce chipuri au fost:de céle v[duve, au de céle cu b[rbat? Pentru c[ cela ce cade ]np[cat cu muiarea céia ce are b[rbat, acela s[ chiam[ preacurva-riu. A=ijderea =i muiarea carea va c[dea ]n p[cat cu altul, av`ndia b[rbat s[ chiiam[ preacurvare.

+i iar ]l ]ntreab[ pre acela, pentru amestecarea de s`nge:spune-mi, fiiule, au doar[ ai c[zut cu rudeniile tale, sau cu fin[-ta, sau cu na=[-ta au ce chipuri au fost? C[ acéstia s[ chiam[amestecare de s`nge? Spune-mi au doar[ ai c[zut cu dobitocsau cu pas[re?

Iar de va fi ]nsurat acel ce s[ ispoveduia=te s[-l ]ntrébe: spu-ne-mi, fiiule, au doar[ ai c[zut ]n p[cat cu f[méia ta, peste fire,afar[ den fire? Au doar[ mai nainte de nunt[, fiind logodit cud`nsa, ai c[zut ]n p[cat? Sau au doar[ ai c[zut ]n p[cat cu altféliu de oameni, care sunt de alt[ lége? C[ acel p[cat s[ canoné=temai greu cu un an de alte p[cate care sunt.

Spune-mi, fiiule, au doar[ ai omor`t pre cineva cu voia ta,sau f[r’ de voia ta?

+i iar ]mi spune, au doar[ ai furat ceva =i mai pre urm[ s-auf[cut afurisanie? Sau au furat altul =i au adus la tine? +i de vei fi


226 Antim Ivireanul

furat ceva, s[ ]ntorci; =i ]ndat[ cum vei ]ntoarce, s[ alergi laarhiereu =i s[-\ iai canon de la d`nsul =i s[ te iarte de afurisanie,s[ ]ntorci, adec[ s[ pl[te=ti.

Spune-mi, fiiule au doar[ ai jurat cu str`mbul =i ]n ce chip te-aijurat: cu voia ta, au f[r’de voia ta? Au doar[ ai b[gat vreun s[rac]n nevoe? Au doar[ faci n[paste cuiva, au ai f[cut? Au ai opritsimbriia cuiva? De vei fi n[p[stuit pre cineva, sau n[p[stue=ti, s[]ntorci.

Spune-mi, fiiule, au doar[ e=ti cititoriu de stéle, au facifarmece? Sau ai v[rsat cear[, sau plumbu? Au doar[ ai adus ]ncasa ta f[rmec[toare, de te-au isb[vit de farmece? Au doar[ lefaci tu ]nsu\i, sau le-ai f[cut vreodat[? Sau ai f[cut farmece sprestric[ciunea cuiva? Au doar[ legi dobitoacele, ca s[ nu le m[n`ncelupii? Sau ai pus pre al\ii de au f[cut de acéstia lucrure? Audoar[ ai legat pre b[rbat cu f[mée? Au alt[ leg[tur[ pentru vreoboal[? Au por\i niscari baere, au erbi?

+i de s[ va afla cum c[ au f[cut el de acéstia, sau ]i va fi f[cutlui al\ii, unul ca acela s[ canoné=te 6 ani, precum iaste poruncasfintelor canoane. Iar me=terul acela carele le face acest féliu delucrare s[ canonisé=te ca un uciga=, adec[ ani 20, precumporuncé=te marele Vasilie.

+i iar ]i zice: spune-mi, fiiule, au doar[ ai oc[r`t pre p[rin\iit[i, sau pre vreun om, sau c[lug[r? Au doar[ ai vrajb[ cu cine-va? Pentru c[ de vei avea vrajb[ cu cineva, darurile tale =i pravi-la ta nu iaste priimit[ ]naintea lui Dumnezeu =i nici alteceva,orice vei face, nu sunt priimite.

Spune-mi, fiiule, au doar[ ai m`ncat carne mort[cin[, saus`nge de cel oprit, sau de lupi m`ncat, sau de vulturi omor`t?S-au te-ai spurcat cu altceva? Sau pre posturi, miercurea sauvinerea, te vei fi spurcat? Au doar[ ai ]nchinat pre cineva diia-volului? Sau ai hulit, sau ai ]njurat sf`nta lége, sau credin\a, saualt[ceva hul[? Sau ai anathimit pre om? Sau gr[e=ti minciuni =ite juri ]n minciuni? Au doar[ e=ti trufa=? Sau doar[ te ]mbe\i,pentru care iaste aceasta periciune =i trupé=te =i sufleté=te?

227Didahii

Deci acéstia toate de acum ]nainte iaste s[ te p[ze=ti foarte =is[ te iai aminte, pentru c[ iat[ c[ de a doao oar[ te botezi, duprecum iaste taina credin\ii cre=tine=ti =i de acum ]nainte s[ pui]ncep[tur[ bun[, cu ajutoriul lui Dumnezeu.

+i de glume s[ te fere=ti, s[ nu faci pre oameni s[ r`z[, c[acéstea nu sunt cre=tine=ti, ci cu dreptate =i cu cur[\ie =i cu sme-renie s[-\ petreci via\a, pentru ca s[-\ ajute Dumnezeu.

+i dup[ ce va zice el acéstea toate c[tr[ d`nsul cu am[runtul=i acela iar s[ va f[g[dui de acéstia, de toate s[ s[ p[r[seasc[,atunce ]ndat[ pleac[ ]n genunche cel ce s[ ispoveduia=te =i s[-iciteasc[ duhovnicul molitv[. Deci, dup[ ce-i va citi molitva, s[zic[: äîñòîèíî gñò

1, ñëàâà... è èíh2 =i otpust3.Atunce ]l canoné=te duhovnicul pre d`nsul, dup[ cumu-i va fi

gre=alele lui. +i de va avea acela multe p[cate, ]l canoné=te ]ncare p[cat iaste mai mare din célealalte, adec[ care p[cat areani mai mul\i; =i célealalte p[cate toate ]ntr-acel canon s[ iart[.

Deci atunci iar zice duhovnicul c[tr[ d`nsul: iat[, fiiule, c[at`\ea ani poruncé=te sf`nta pravil[ ca s[ nu te price=tue=ti sfin-telor taini. Numai c`nd va fi la praznicele céle mari, c`nd va fivrémea de price=tenie, ]n loc de price=tenie s[ iai aghiazm[. +ide te vei \inea, adec[ de te vei opri de sf`nta price=tenie, precumu-\ dau canon, \i s[ vor erta p[catele; iar de vei tréce, adec[de nu vei b[ga seam[, Iud[ te vei face.

Al doilea =i s[ p[ze=ti, de \i s[ va t`mpla boal[ grea, de moarte,atuncea s[ te price=tue=ti; =i de te vei scula iar s[ stai ]ntr-acelcanon care \i s-au poruncit =i s[ pui m[sur[, iar s[ \ii mai naintecu un an, ]n care te-ai price=tuit, s[ pline=ti m[sura anilor care-\sunt porunci\.

+i tu care e=ti duhovnic ia aminte =i aceasta c[, d[ s[ va p[r[si

1 Vrednic este.2 Slav[... =i acum...3 Rug[ciune final[.

228 Antim Ivireanul

omul de p[cat, atuncea s[ canonisé=te =i s[ priimé=te, precumporuncé=te canonul al marelui Vasilie. Iar ]n c`t[ vréme va fi el]np[cat nici nu s[ socote=te canonul lui. Iar de va \inea c`t[vavréme s[ nu s[ price=tuiasc[ =i apoi iar s[ va t`mpla de va c[dea]n p[cat, iar s[ pue ]ncep[tur[ canonul dentru-]nt`i. Iar dup[ ces[ va p[r[si el de p[cat =i s[ va fi oprit den voia lui =i de price=tenie,sau de porunca altui duhovnic, atuncea i s[ socotesc lui =i aceiani ]n canon. Iar de s[ va afla vreun om cucerit =i de s[ va nevoiel s[ fac[ c`t[va seam[ de metanii, ]n zi =i ]n noapte, s[-i pogorilui un an, mai jos de m[sura anilor de price=tenie. Iar de vanevoi el s[ dea milostenie, pre c`t ]i va fi putérea, iar s[-i la=i lui,=i alt an. Iar de va posti el miercurea =i vinerea, precum poruncé=tesf`nta pravil[, las[-i lui =i alt an; de va \inea lunea, de dulce s[nu m[n`nce, las[-i lui =i alt an.

Iar de va fi omul de treizeci de ani, sau =i mai jos =i alt an s[-ila= lui. Iar de va fi de dou[zeci de ani, sau =i mai jos mai pu\in s[s[ canoneasc[. Iar de nu va suferi acéstea care zisem mai sus, s[plineasc[ to\ anii care am zis mai sus, des[v`r=it precum i s-auporuncit ]nt`i; c[ acéstea semuiri, adec[ tocmire, iaste a sf`ntuluiIoan Postnicul =i mai mult acei 15 ani ai preacurviei =i ai sodo-miei =i ai dobitoacelor ]i pogoar[ p`n[ la trei ani, ]ns[ cu adev[ratde-i va posti ace=ti trei ani necurmat, adec[ des[v`r=it, cu post]n zi odat[ s[ m[n`nce =i metanii s[ fac[, cum i s[ va porunci dela duhovnic afar[ osebi de s`mb[t[ =i de duminec[. Iar al\i p[rin\ide acéstea n-au poruncit, numai de sf`nta price=tenie s[ fie opri\,dup[ gre=ala lor. Iar de p[catul curviei, p`n[ la patru ani s[-lpogoare dinpreun[ s[ \ie cu ce i s[ va porunci, precum s-au zismai sus.

Iar miercurea =i vinerea s[ cuvine tuturor cre=tinilor s[ pos-teasc[, ca =i cei ce au canoane =i cei ce n-au, pentru c[ aceastaiaste obicinuit[ cre=tinilor.

Iar dup[ c[dére ]n p[cat, de va vrea acela s[ se c[lug[reasc[,doao p[r\i s[ \ie =i o parte s[-i er\i. Iar de va vrea s[ mearg[ la

229Didahii

ob=te j`tie, las[-i lui canon pre jum[tate; iar dup[ ce au luatcinul c[lug[resc =i au c[zut ]n p[cat, c`\ ani i s-au poruncit, s[-iplineasc[.

A=ijderea =i muerile s[ le ]ntrebi, au doar[ vor fi purt`nderbi, sau vor fi b[ut erbi s[ nu fac[ copii. Sau, de s[ va afla s[ fief[cut iale lucru ca acesta, ca uciga=ii s[ se canoneasc[. Iar de vafi lep[dat ea copilul de vreo nevoe, un an s[ nu s[ price=tuiasc[.Iar céia ce va fi purtat erbi, sau va fi purt`nd, s[ se lépede =i s[s[ canoneasc[ =ase ani. Iar de va face farmece, ca s[ =tie ce copilva face, sau s[ =tie alte lucruri, =ase ani s[ nu s[ cuminece.A=ijderea s[ fie ]ntrebate iale de toate p[catele, ca =i parteab[rb[teasc[ =i, ]n c`\i ani s[ vor afla ]n canon, s[ n-aib[ voe afr[m`nta prescuri.

230 Antim Ivireanul

}nv[\[tura besericeasc[ la céle mai trebuincioase =i mai de folospentru ]nv[\[tura preo\ilor, acum ]ntr-aceasta chip tip[rit[ ]nsf`nta Mitropolie ]n T`rgovi=te, la anul de la Hristos 1710. S[s[ dea ]n dar preo\ilor/

Anthim cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Ungrovlahiei,preacinstit =i exarh Plaiurilor.

Cucérnicilor preo\i carii v[ afla\i ]n eparhia smereniei noas-tre, tuturor de ob=te, de la atotputérnicul Dumnezeu, v[ rug[mmil[, pace, s[n[tate, viia\[ curat[ =i sp[senie sufleteasc[, iar[dela smereniia noastr[ molitv[, blagoslovenie =i ert[ciune.

La aciast[ step[n[ ]nalt[ a / arhieriei, ]ntru carea au vrutdumnezeescul dar s[ ne sue, grija cea mai mare =i mai aleas[ ceavem, nu iaste alta f[r[ numai chivernisirea beséricii =i sp[seniiasufletelor oilor noastre celor cuv`nt[toare, pentru carele avemdatorie s[ priveghem zioa =i noaptea, c[ avem s[ d[m seama,dup[ cum zice Pavel apostolul; =i dup[ asem[narea ]ncep[toriuluip[storilor Iisus Hristos, carele =-au pus sufletul pentru noi s[ ned[m =i noi viia\a pentru paza turmei noastre.

}ns[ aciast[ bun[ chiverniseal[ nu putem noi ]n=ine s[ os[v`r=im dup[ cum s[ cade de / nu vom avea dinpreun[ lucr[tori=i slujitori, carii s[ poat[ ajuta la acest lucru mare, pentru c[cifiind seceri=ul mult, trebue =i lucr[tori mul\i; =i pentru c[ci iasteturma mare, un p[stor singur, m[car c[ iaste mare ]n vrednicie,=i de ar fi c`t de procopsit ]ntru politie =i iscusit ]ntru ]nv[\[tur[,iar[ nu poate s[ le vaz[ toate, nici s[ le =tie toate; =i pentru acéia

}NV{|{TUR{ BISERICEASC{

231}nv[\[tur[ bisericeasc[

dar are pre preo\i =i pre p[rin\ii cei duhovnice=ti, carii slujescsfin\itului p[storiu ca ni=te ochi s[ vaz[ toate, ca ni=te mìni s[lucréze céle trebuincioase =i ca ni=te picioare s[ alérge cu mi-jlocul / lor la trebuin\a tuturor.

Drept acéia ajut[torii la acest lucru mare al vostru sunte\ivoi, cucernicilor preo\i, carii ave\i datorie ne]ncetat[, =i cucuv`ntul =i cu fapta, s[ lucra\i =i s[ v[ nevoi\i zioa =i noaptea]mpreun[ cu p[storiul nostru pentru sp[seniia ace=tii turmecuv`nt[toare, carea au dat-o Dumnezeu ]n mìnile noastre. Daroare ce a= putea n[d[jdui de la voi? Sau ce fel de ajutoriu a=putea s[ a=tept din iscusirea voastr[?

C[ ]ntre célélalte sc`rbe ce am, de m[ r[nesc la inim[, iasteaceasta / cea mai grea de m[ ]ntristez =i m[ m`hnesc mai mult,c[ v[z ]ntre preo\ii miei at`ta prostie, at`ta ne]nv[\[tur[ =i at`tanedumireal[, c`t cunosc c[ nu pute\i face vreun ajutoriu sauvreun folos tic[loasei turme. +i pentru acea mult[ prostie avoastr[ =i ne=tiin\a la sf`nta carte, m-am ]ndemnat, fiind cuprinsde frica dumnezeiasc[, a v[ ]n=tiin\a cu aceast[ mic[ c[rticea,carea o am ]mp[r\it ]n trei p[r\i.

}n partea cea dintì s-au pus foarte pe scurt oare carele dincéle mai trebuincioase =i mai de folos ale sfintei beserici =i alesfintelor / taini, carele sunte\i datori s[ le =ti\i =i s[ le p[zi\i nunumai voi, ce =i bie\ii cre=tini prin mijlocul vostru.

}n partea a doao s-au pus ]nv[\[tur[ asupra ispovedaniei, cas[ =tie fie=tecare duhovnic cum s[ cade s[ ]ndreptéze =i cu cemijloc trebue s[ ispoveduiasc[ pre cei ce vor veni la d`nsul.

}n partea a treia s-au pus ]nv[\[turi pentru c`te lucruri s-auputut afla p`n[ ]ntru acest ceas, carele s[ fac cu necuviin\[ =if[r[ de cale, =i trebue ca de acum ]nainte s[ nu s[ mai fac[.

Care o puiu ]naintea cucerniciei voastre ca / o mas[ duhovni-ciasc[ f[r[ de plat[, ]n loc de blagoslovenie; socotind cum c[ cuacéste pu\ine ]nv[\[turi ve\i putéa s[ v[ s[tura\i de luminacuno=tin\ii =i s[ ajutora\i =i pre cre=tinii cei lipsi\i. Iar[ de ve\i fi

232 Antim Ivireanul

=i cu acéstia a=a de nesim\itori, c`t s[ nu v[ pute\i dumeri, nicis[ v[ pute\i ]ndrepta fiind a=a de pu\inele =i foarte pre ]n\eles =iprosté=te, atuncea s[ va cunoa=te c[ nu ve\i s[ v[ nevoi\i pentrudragostea lui Hristos, pentru ]ntemeiarea beséricii, pentru folo-sul cre=tinilor, =i pentru cinstea voastr[ =i mai v`rtos pentru pla-ta ce vi s-ar da / de la Dumnezeu pentru osteneala ce a\i face. +ipentru acéia voi ve\i da seama la ]nfrico=ata =i stra=nica judecat[a lui Hristos, c[ci eu v-am ]nv[\at c`te sunt trebuincioase =i defolos, =i mi-am f[cut datoriia, dup[ cum zice Hristos la Ioan ]n15 capete: „De n-a= fi venit, =i de n-a= fi gr[it lor, p[cat n-aravea, iar[ acum pricin[ n-au pentru p[catul lor.“

Iar[ de ve\i socoti ]n g`ndul vostru cum c[ nu le pute\i faceacéstia pentru nevoile =i p[surile ce ave\i, cu aceasta nimic[ nuv[ ve\i folosi, nici ve\i putea s[ v[ ]ndrepta\i ]naintea dreptuluijudec[toriu. C[ zice / Domnul Hristos la Mathei ]n 22 de capete:„Da\i ale chesariului, chesariului =i ale lui Dumnezeu lui Dum-nezeu“. C[ precum cére ]mp[ratul d[jdi de la supu=ii lui, a=acére =i Dumnezeu de la cre=tini, =i mai v`rtos de la preo\i, credin\i=i fapte bune; de la unul mult =i de la altul pu\in =i de lafie=tecarele dup[ putin\a sa =i dup[ vredniciia ce i s-au dat.

Drept acéia dar[, s[ l[sa\i toate pricinele ]ntr-o parte c[ suntde=ert[ciuni; =i nu v[ feri\i de a face osteneal[, nici v[ da\i le-neviei, c[ci ve\i c[dea ]n blestem, dup[ cum zice sf`nta Scriptur[la Ieremia ]n 48 de/capete: „Blestemat cela ce face lucrul Dom-nului cu léne“.

Ce sili\i ]n tot chipul cu poht[ =i cu dragoste pentru sp[seniianorodului cre=tinesc. Pentru ca s[ se ]nvredniceasc[ fie=tecareledintru voi s[ auzi\i glasul cel fericit al dreptului platnic al luiHristos: „Slug[ bun[ =i credincioas[, pre pu\in ai fost credincios,pre mai mult te voiu pune; ]ntr[ ]ntru bucuriia Domnului“. Ac[riia bucurie s[ v[ ]nvredniceasc[ darul lui Dumnezeu =irug[ciunea smereniei noastre“. /


SCARA ACE+TII C{RTICELE

1. Crucea ce putére are =i ]n ce chip trebue s[ o facem?2. Rug[ciunea cea domneasc[ =i ce cuprinde ]n sine.3. M[rturisirea credin\ii c`te alc[tuiri are =i dintr-]nsele ce ]n\elégem?4. Céle 7 taini ale beséricii ce putére =i ce dar are fie=tecare?5. Céle 9 porunci mari ale beséricii ce ne ]nva\[ s[ facem?6. Zéce porunci ale lui Dunmezeu c[ s[ cuvine s[ le \inem; c[ de nu le

vom \inea nu ]mplinim légia.7. Daruri ale Duhului Sf`nt / carele sunt =i c`te?8. Céle 3 bun[t[\i mari ale bogosloviei.9. Patru bun[t[\i ale sufletului.10. Patru bun[t[\i ale trupului.11. +apte p[cate de moarte.12. Céle 12 roduri ale milosteniei, carele sunt?13. }nv[\[tur[ pentru ispovedanie.14. Alte ]nv[\[turi trebuincioase. /

Crucea iaste un semn =i o arm[ tare asupra vr[jma=ului, c[ciiaste =i s[ numé=te putérea =i ]n\elepciunea lui Dumnezeu, du-pre cum zice Pavel la capul cel dintì c[tr[ corinténi. +i s[ cadecre=tinului pravoslavnic a-= face semnul sfintei cruci ]ntr-acesta=chip:

}ntì s[ ]mpreune céle 3 dégete ale mìnii drépte (adec[dégetul cel mare =i cu céle 2 de l`ng[ d`nsul) =i puind ]n fruntes[ zic[: ]n numele Tat[lui, apoi puind la buric s[ / zic[: =i alFiiului, apoi puind ]n um[rul cel drept s[ zic[: =i al Sf`ntuluiDuh, apoi puind ]n um[rul cel st`ng s[ zic[: Amin.

RUG{CIUNEA CARE AU }NV{|AT PRE APOSTOLIDOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS: „TAT{L NOSTRU

CARELE E+TI }N CERIURI“

Aicea ne ]nva\[ s[ =tim cum c[ n-avem alt tat[ f[ru numai preDumnezeu cel din ceriuri, precum la Matheiu, ]n 25 de capete

234 Antim Ivireanul

zice: +i tat[ s[ nu chiema\i voi pre p[m`nt, pentru c[ unul iasteTat[l / vostru cel din ceriuri.

Sfin\easc[-se numele t[u. Numele lui Dumnezeu s[ sfin\é=tecu lucrurile =i cu faptele céle bune, precum la Matheiu, cap 5zice: „}ntr-acesta chip s[ str[luceasc[ lumina voastr[ ]nainteaoamenilor, ca s[ vaz[ faptele voastre céle bune =i s[ sl[veasc[pre Tat[l vostru cel din ceriuri“.

S[ vie ]mp[r[\iia ta. Aicea s[ roag[ sufletul s[-=i trimi\[ Dum-nezeu ]mp[r[\iia, adec[ ajutorul =i dreptatea, ca s[-l p[zeasc[curat =i neb`ntuit de putéria p[catului, dupre cum apostolul c[tr[romani ]n 6 / capete zice: „S[ nu ]mp[r[\easc[ p[catul ]n trupulvostru cel muritor, ca s[ v[ supune\ ]ntru pohtele lui“.

Fie voia ta, cum ]n ceriu, a=a =i pre p[m`nt. La aceast[ cérererug[m pre Dumnezeu ca s[ i s[ plineasc[ voia pre p[m`nt ca =i]n ceriu, adec[ precum ]ngerii ]n ceriuri s[ supun voei lui Dum-nezeu, spre toate lucrurile, f[r’de nici o ]ndoire, ]ntr-acesta chip=i pre p[m`nt s[ s[ pléce lui =i oamenii, dupe cum zice Pavel ]n 2capete c[tr[ filipiséni: „}ntru numele lui Iisus Hristos tot genunchiuls[ va pleca cere=tilor =i p[m`nte=tilor =i celor de supt p[m`nt“. /

P`inea noastr[ cea din toate zilele d[-ne-o noao ast[zi. Cuaceast[ rug[ciune cérem mai v`rtos de la Dumnezeu hrana ceapreste fire a sufletului, carea iaste cuv`ntul lui Dumnezeu, dup[cum la Matheiu, cap 4 zice: „Nu numai cu p`ine va tr[i omul, cecu tot cuv`ntul ce iase din rostul lui Dumnezeu“.

+i iart[ noao gre=alele noastre, cum =i noi ert[m gre=i\ilorno=tri. Aceast[ rug[ciune ne ]ndemneaz[ mai mult s[ ert[mgre=alele celor ce ne gre=ésc noao, ca =i Dumnezeu s[ iartep[catele noastre céle ce / ]n toat[ vrémea gre=im de pre cum laMatheiu ]n 6 capete zice: „L[sa\i =i s[ va l[sa voao“.

+i nu ne duce pre noi ]n ispit[. Prin rug[ciunea aceasta céremde la Dumnezeu s[ nu ne duc[ la ispita lumii =i a diavolului =i atrupului, pentru c[ ]ntr-acéste trei ispite s[ cuprinde tot féliul deispit[. Ci p[zindu-ne de acéstia, vom fi p[zi\i de toat[ alt[ ispit[.


Ce izb[vé=te pre noi de cel r[u. Cu aceast[ rug[ciune céremde la Dumnezeu s[ ne m`ntuiasc[ de tot r[ul =i de tot p[catul; =imai ales ne rug[m s[ izgoneasc[ / de la noi tot vrajma=ul su-fletesc ]n vrémea mor\ii.

C[ a ta iaste ]mp[r[\iia =i putéria =i slava ]n véci. Amin. Cuacéste cuvinte ne ]ncredin\eaz[ cum c[ de c`te am rugat preDumnezeu Tat[l cu credin\[ curat[ =i cu n[déjde, de nevoia lui, caun ]mp[rat putérnic, ni le va da, precum la Ioan ]n 14 capete zice:„+i ori c`te ve\i cére ]ntru numele mieu, aceasta voiu face“. /

M{RTURISIREA CREDIN|II, CAREA S{ }MPARTE}N 12 ALC{TUIRI

Crez ]ntru unul Dumnezeu, Tat[l atot\iitorul, f[c[toriul ceru-lui =i al p[m`ntului, v[zutelor tuturor =i nev[zutelor.

Alc[tuirea aceasta ne ]nva\[ s[ crédem c[ unul iaste Dumne-zeu-Tat[l, precum apostolul c[tr[ efeséni, cap 4 zice: „Unul iasteDumnezeu =i Tat[l tuturor carele iaste preste toate =i prin toate=i ]ntru noi ]ntru to\i“. +i ]nc[ ne mai ]nva\[ s[ crédem cum c[acesta au f[cut toate / céle v[zute =i céle nev[zute, din nimica,numai cu cuv`ntul.

+i ]ntru unul domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, unuln[scut carele de la Tat[l s-au n[scut, mai nainte de to\i vécii,lumin[ din lumin[, Dumnezeu adev[rat de la Dumnezeu adev[rat,n[scut iar nu f[cut, cela ce iaste de o fiin\[ cu Tat[l, prin careletoate s-au f[cut.

A dooa alc[tuire ne ]nva\[ s[ crédem cum c[ Domnul IisusHristos, Fiiul lui Dumnezeu, iaste Dumnezeu adev[rat =i vécinic,nu f[cut, nici zidit, ci n[scut mai nainte de to\i vécii, din fireaTat[lui, asémene sl[vit cu Tat[l, precum / ]nsu=i la Ioann, ]n 17capete zicé: „+i acuma prosl[vé=te-m[ tu, p[rinte, cu slava careaam avut de la tine mai nainte de lume.“

236 Antim Ivireanul

}nc[ ne mai ]nva\[ s[ crédem cum c[ Iisus Hristos iaste f[c[tortuturor lucrurilor =i veacurilor, dup[ cum la Ioann, cap l zice:„Lumea de el s-au f[cut =i lumea pre el n-au cunoscut“.

Carele pentru noi, oamenii, =i pentru m`ntuirea noastr[ s-aupogor`t din ceriu =i s-au ]ntrupat din Duhul Sf`nt =i din MariiaFecioar[ =i s-au f[cut om.

A treia alc[tuire ne ]nva\[ s[ credem / cum c[ Domnul nostruIisus Hristos s-au pogor`t din ceriuri pentru m`ntuirea noastr[,z[mislindu-se din p`ntecile fecioarei Mariei de Duhul Sf`nt =is-au n[scut om des[v`r=it, cu suflet cuv`nt[tor =i cu toate c`teurmeaz[ firii omene=ti (afar[ numai din p[cat). }ns[ neschim-b`ndu-se dumnezeirea ]n omenire, nici omenirea ]n dumnezeire,ci am`ndoao firile des[v`r=it au petrecut ]ntr-o unire: Dumnezeuadev[rat =i om adev[rat.

+i s-au r[stignit supt Pilat din Pont =i au p[timit =i s-au ]ngro-pat. /

Aceast[ alc[tuire ne ]nva\[ s[ crédem cum c[ domnul nostruIisus Hristos s-au r[stignit de Pilat (carele era din Pont),v[rs`ndu-=i preacinstit s`ngele s[u pre cruce, pentru ca s[ nem`ntuiasc[ pre noi din p[cat; =i nefiind p[c[tos au p[timit, ]ns[nu dumnezeirea, ci omenirea. +i precum cu adev[rat au p[timitpre cruce, a=a adev[rat au =i murit, precum la Luca, cap 23 zice:+i strig`nd cu glas mare au zis: Tat[, ]n m`inile tale dau sufletulmieu. +i acéstia zic`nd au r[posat. +i ]ngrop`ndu-se i s-au pecetlu-it groapa, precum la Mathei, / cap 27 zice: „Ave\i custodie, mérge\ide ]nt[r`\i cum =ti\i“; iar[ ei merg`nd au ]nt[rit groapa, pecetluind=i piatra ]mpreun[ cu custodia.

+i au ]nviiat a treia zi dup[ scripturi.Cu aceast[ alc[tuire ne ]nv[\[m a créde cum c[ domnul nos-

tru Iisus Hristos cu putérea dumnezeirii lui s-au sculat din mor\i,]ns[ cu acela= trup cu carele s-au =i n[scut =i s-au =i ]ngropatdupe Scripturi; adec[ dup[ cum au fost prorocit prorocii =i dup[Scripturile legii cei vechi, precum ]nsu=i Hristos la Marco, cap


17 zice: „}ns[ Fiiul omenesc mérge precum / s-au scris pentrud`nsul“.

+i s-au suit la ceriuri =i =ade de-a dreapta Tat[lui.Aceasta ne ]nva\[ s[ crédem cum c[ cu trupul carele s-au

n[scut Hristos =i s-au ]ngropat =i s-au sculat din mor\i, cu acelas-au =i ]n[l\at la ceriuri =i au =[zut de-a dreapta Tat[lui, precumla Marco, cap 16 zice: „Iar[ Domnul dupre ce gr[i lor s[ lu[ laceriu =i =[zu de-a dreapta lui Dumnezeu“.

+i iar[= va s[ vie cu slav[ s[ judece viii =i mor\ii, a c[ruia]mp[r[\ie n-are sf`r=it.

Aicea ne ]nva\[ s[ crédem cum /c[ va s[ vie Hristos a doa oraca s[ judece pre cei vii =i pre cei mor\i =i ca s[ dea r[spl[tirefie=tec[ruia din oameni de pre faptele sale, precum ]nsu=i laMathei, cap 25 zice: „Iar[ [c`nd] va veni Fiiul omenesc ]ntruslava sa =i to\i sfin\ii ]ngeri ]mpreun[ cu d`nsul. +i iar[=i pentrur[spl[tire la Ioann, cap 5 zice: „+i vor e=i cei ce au f[cut célebune < ]ntru > ]nviiare de via\[, iar[ cei ce au f[cut réle ]ntru]nviiare de os`ndire“.

+i ]n Duhul Sf`nt Domnul de via\[ f[c[toriul, carele de laTat[l purcéde, cela ce cu Tat[l =i cu Fiiul iaste ]nchinat =i sl[vit, /carele au gr[it prin proroci.

Aceast[ alc[tuire ne ]nva\[ s[ crédem =i ]n Duhul Sf`nt, careleiaste de o fiin\[ cu Tat[l =i cu Fiul =i s[ sl[vé=te ]mpreun[ cuTat[l =i cu Fiiul. +i cum c[ de la Tat[l purcéde precum m`ntuitoriulnostru Hristos adevereaz[ la Ioan, cap 15 zic`nd: „C`nd va venim`ng`itoriul pre carele eu voiu trimite voao de la Tat[l, duhuladev[rului, carele de la Tat[l purcéde“. +i ]nc[ ne mai ]nva\[cum c[ Duhul Sf`nt au gr[it prin proroci.

}ntru una sf`nt[ s[borniceasc[ =i apostoliceasc[ beséric[.Aceast[ alc[tuire ne ]nva\[ s[ ne / supunem poruncilor

s[bornice=tii =i apostolice=tii bésérici, dup[ ]nv[\[tura lui Hris-tos, carea la Mathei, cap 18 zice: „Iar[ de nu va asculta nicibesérica, fie \ie ca cel p[g`n =i ca un vame=“.

M[rturisesc un botez, ]ntru ertarea p[catelor.

238 Antim Ivireanul

Aceast[ alc[tuire ne ]nva\[ s[ m[rtuirisim un botez, ]ntru er-tarea p[catelor, adec[ s[ ne botez[m noi, cre=tinii, ]ntru numeleTat[lui =i al Fiiului =i al Sf`ntului Duh, prin ap[ =i prin duh ca s[ni s[ iarte p[catul cel str[mo=esc =i alte p[cate, precum ]nsu=iHristos la Ioann, ]n 3 cap / zice: „De nu s[ va na=te ne=tine dinap[ =i din duh, nu va putea s[ ]ntre ]ntru ]mp[r[\ia lui Dum-nezeu.“

A=tept ]nviiarea mor\ilor.Aceast[ alc[tuire ne ]nva\[ s[ crédem cum c[ va fi cu adev[rat

]nviiarea trupurilor omene=ti, dup[ cuv`ntul Domnului care laIoann, cap 5 zice: „C[ to\i cei ce sunt ]n morm`nturi vor auziglasul Fiiului lui Dumnezeu =i vor e=i“.

+i via\a veacului celuia ce va s[ fie. Amin.Aicea ne ]nva\[ s[ crédem cum c[ ]n veacul ce va s[ fie va

veni blagosloveniia lui Dumnezeu la cei ale=i / ai lui =i via\avécinic[ cu bucurii suflete=ti, care nici odinioar[ sf`r=it nu voravea, precum Scriptura m[rturisé=te la ]nt`ia carte c[tr[ corin-théni, cap 2, zic`nd: „Céle ce ochiul n-au v[zut =i uréchia n-auauzit =i pre inima omului nu s-au suit, carele au g[tit Dumnezeucelor ce iubesc pre el.“ /

CELE +APTE TAINI ALE SFINTEI BESÉRICI

1. Sf`ntul botez. — 2. Sf`ntul mir. — 3. Sf`nta liturghie. —4. R`nduiala preo\iei. — 5. Ispovedania, sau poc[in\a. — 6. Nuntacéia ce s[ face pre lége. — 7. Sf`ntul maslu.

CE PUTERE +I CE DAR AU ACÉSTE +APTE TAINI

Botezul iaste temeiu celoralalte taine =i mai ]nt`i dec`t toatela r`nduial[. Are mare dar =i mult[ putére =i f[r’de sf`ntul botezcélealalte =ase / taine nu pot face nici cu un mijloc pre om cre=tin.


Care botez l-au ar[tat singur domnul Hristos, poruncind =i apos-tolilor s[-l s[v`r=asc[ precum scrie la Mathei ]n 28 de capetezic`ndu-le: „Merg`nd, ]nv[\a\i toate limbile, botez`nd pre ei ]nnumele Tat[lui =i al Fiiului =i al Sf`ntului Duh, ]nv[\`nd pre ei s[\ie toate c`te am poruncit voao“. Aceast[ tain[ ca =i célialalte 6taine are 4 pricini.

Cea dintì iaste pricina cea lucr[toare. A doao iaste materiia./ A treia iaste ]nchipuirea =i a patra iaste pricina cea s[v`r=itoare.

Pricina cea lucr[toare a sf`ntului botez =i a tuturor celorlaltetaine iaste Dumnezeu, carele lucreaz[ cu darul lui cel dumne-zeesc prin mijlocul preotului.

Materiia iaste apa cea curat[ f[r’de nici o amestec[tur[.}nchipuirea iaste chiemarea sfintei Troi\e, precum s-au zis

mai sus, adec[: Boteaz[-s[ robul lui Dumnezeu, ]n numele Tat[lui=i al Fiiului =i al Sf`ntului Duh. Amin.

Pricina cea s[v`r=itoare iaste ca s[ =tearg[ p[catul cel str[mo-=esc / =i al voin\ei de la om =i s[ fac[ pre cel botezat fericit, sf`ntdes[v`r=it, viu =i fiiu lui Dumnezeu, dup[ dar.

Pentru sf`ntul mir.Dup[ ce s[ s[v`r=a=te lucrarea sf`ntului botez, urmeaz[ sf`ntul

mir, cu carele unge preotul pre cel botezat. Materia mirului iasteuntuldelemn, cu alte multe materii mirositoare. }nchipuirea suntcuvintele =i rug[ciunele arhiereului care le zice pre d`nsul =inumai singur arhiereul ]l poate face =i s[ dea la cei boteza\i depreot cu acéstea cuvinte: Pecétea darului Sf`ntului Duh. /Amin.+i sf`r=itul iaste pentru ca s[ adeveréze pre cre=tini ]n credin\[ =is[ ia putére asupra vr[jma=ului.

PENTRU TAINA DUMNEZEE+TII LITURGHII

Taina Liturghiei iaste prefacerea pìnei =i a vinului ]n trupul=i s`ngele m`ntuitoriului nostru Iisus Hristos. +i iaste materiiaace=tii sfinte taini pìnea de grù curat =i vin curat =i ap[ curat[.

240 Antim Ivireanul

+i ]nchipuirea sunt sfintele cuvinte care le zice preotul dup[ cu-vintele céle domne=ti: +i f[ p`inea aceasta cinstit trupul Hristo-sului t[u, Amin, iar[ ce e ]n p[harul acesta, scump s`ngele Hris-tosului t[u, Amin, pref[c`ndu-le / pre d`nsele cu Duhul t[u celSf`nt. Amin. Sf`r=itul sfintei Liturghii iaste s[ s[ j[rtvuiasc[mielu=elul lui Dumnezeu, pentru m`ntuirea lumii.

PENTRU R~NDUIALA PREO|IEI

Preo\iia iaste r`nduial[ dumnezeiasc[ a tainei cei sim\itoare,av`nd putére duhovniceasc[ pentru m`ntuiria =i ajutoriul oame-nilor, r`nduit[ de m`ntuitoriul nostru Hristos. +i iaste materia eicel ce s[ hirotoné=te, iar chipul sunt cuvintele ce zice arhiereul:Darul cel dumnezeesc carele totdeauna céle neputincioase let[m[duia=te i proci, cu punerea m`inei / pre capul celui ce s[hirotoné=te.

+i sf`r=itul iaste ca s[ tiposeasc[ ]n sufletul celui hirotonitst[p`nire =i putére dumnezeiasc[, pentru ca s[ poat[ s[ s[v`r=easc[tainele. +i taina preo\iei numai arhiereul o s[v`r=a=te.

PENTRU TAINA ISPOVEDANIEI SAU A POC{IN|EI

Poc[in\a iaste ]ntoarcerea de bun[ voe din r[ot[\i spre bun[t[\i=i de la diiavolul ]ntoarcere spre Dumnezeu prin os`rdie =i prinosteneal[.

+i iaste materia poc[in\ei m[rturisirea gurii =i sf[r`marea ini-mii =i facerea canonului. Iar chipul poc[in\ei / iaste putérea ceau dat m`ntuitoriul nostru numai sfin\ilor lui ucenici =i aposto-lilor, dup[ cum zice la Mathei, ]n 8 capete: C`te ve\i lega prep[m`nt i proci (pentru aceasta vom ar[ta mai pre larg la ]nv[\[-tura ispovedaniei). Iar[ sf`r=itul iaste s[ s[ cur[\easc[ omul dep[cat =i s[ c`=tige iar[=i darul lui Dumnezeu.


PENTRU TAINA NUN|II CEI PRE LÉGE

Nunta iaste ]mpreunare b[rbat cu muiare spre ]mplinirea dum-nezeescului acela cuv`nt: „Cré=te\i =i v[ ]nmul\i\i“.

Materiia ace=tii taine iaste b[rbatul =i muiarea cari vin cug`nd des[v`r=it / ca s[ s[ ]mpreune am`ndoi =i s[ l[cuiasc[nedesp[r\i\i. Iar[ chipul sunt cuvintele carele am`ndoi zic ]n be-séric[ ]naintea preotului ]n auzul tuturor (adec[): Voie=ti-m[?Voescu-te; urm`nd la acéste cuvinte rug[ciunele =i blagosloveni-ile preotului spre cea des[v`r=it ]mplinire a nun\ii. Iar[ sf`r=ituliaste ]nmul\irea neamului omenesc =i ]ncetarea pohtei ceitrupe=ti, dup[ cum gr[ia=te sf`ntul Pavel la cartea cea dint`ic[tr[ corinthéni, ]n 7 capete zic`nd: „Iar[ pentru curvie fie=tecarelea sa muiare s[ aib[ =i fie=tecaré pre al s[u b[rbat s[-l aib[“. /

PENTRU TAINA MASLULUI

Maslul iaste o ungere care s[ face cu untdelemn curat pentrucei bolnavi =i are putére prin blagoslovenia preotului s[ deas[n[tate sufleteasc[ =i trupeasc[ celora ce s[ ]ntorc de la p[cate,dup[ cum zice sf`ntul Iacov la 5 capete, la adev[rata lui Po-slanie: „De bolé=te cineva ]ntru voi, chéme preo\ii beséricii =i s[s[ roage pentru el, ung`nd pre el cu untdelemn ]ntru numeleDomnului =i ruga credin\ii va m`ntui pre cel bolnav =i-l va sculapre el Domnul, m[car =i p[cate de va fi f[cut erta-se-vor/lui“.

+i iaste materia maslului untuldelemn curat, iar[ chipul suntcuvintele molitvei ce zice preotul (adec[): }nsu\i st[p`ne sfin\é=teuntuldelemn acesta, ca s[ fie celor ce s[ vor unge dintr-]nsul]ntru t[m[duire i proci. Iar[ sf`r=itul iaste s[ s[ =tearg[ r[m[=i\ilep[catelor =i s[ c`=tige bolnavul s[n[tatea sufletului =i a trupului. /


242 Antim Ivireanul

NOAO PORUNCI MARI ALE BESÉRICII

1. C[ s[ cuvine a ne ruga lui Dumnezeu cu ]nfr`ngere deinim[ =i cu umilin\[.

2. S[ p[zim céle 4 posturi ce sunt poruncite =i legate: al Na=teriilui Hristos, al Pa=tilor, al Sfin\ilor Apostoli =i al Maic[i Précistii.

3. A cinsti pre p[rin\ii cei duhovnice=ti carii s[ roag[ pentrunoi la Dumnezeu ca ni=te slugi ai lui Dumnezeu =i trebue s[ nesf[tuim cu d`n=ii pentru céle suflete=ti. /

4. A ne ispovedui p[catele noastre de 4 ori ]ntr-un an ]n vrémede post ]naintea p[rintelui celui duhovnicesc, carele va hirotonitpre lége cre=tiné=te, iar[ cei mai cu evlavie de 12 ori, iar[ ceimai pro=ti m[car o dat[ ]ntr-un an.

+i care vor fi bolnavi s[ s[ ispoveduiasc[ mai adése, f[c`ndu-=i=i maslu =i s[ se cuminece adése; =i a=a s[ vor face p[rta=i vie\iicei de véci.

5. S[ nu s[ ceteasc[ c[r\ile ereticilor nici d[sc[liile =i ]nv[\[turalor cea hulitoare s[ nu s[ asculte de cei ce nu-s ]nv[\a\i, nici =tiuSf`nta Scriptur[, nici s[ se / améstece cu ei, nici s[ se ]ntrébe cu ei.

6. S[ se fac[ rug[ciuni pentru ]ntemeiarea tuturor oamenilor:]nt`i pentru cei ce sunt ]ntru stepena preo\iei =i a clirosului; adooa pentru cei ce s[ afl[ ]n vredniciile céle lume=ti =i ale poli-tiei =i a osta=ilor; apoi pentru cei ce fac bine la besérici a spori =ia cré=te s[borniceasca =i dreapta credin\[.

7. S[ se p[zeasc[ posturile =i rug[ciunile carele s[ vor poruncide arhiereul locului s[ se fac[ ]n eparhiia lui, c`nd s-ar ]nt`mplavréme de nevoe ca s[ ]ntoarc[ m`niia / lui Dumnezeu dup[ no-rod =i s[ se m`ntuiasc[ veri de ce nevoe =i sc`rb[ s-ar ]nt`mpla.

8. Nu iaste ertat mirénilor s[ ia nimic de ale beséricii ]n sil[ =is[ se lucréze cu iale, dup[ cum vor vrea, ce numai s[ fie detreaba preo\ilor =i a celora ce slujesc la beséric[ a s[ hr[ni =i a dala s[raci =i la streini.


9. S[ nu s[ fac[ nunte ]n zilele céle ce sunt oprite de beséric[nici s[ cade cre=tinii s[ fac[ jocuri ]ntr-acéle zile, dup[ cum facp[g`nii; ce dup[ c`t va fi putin\a s[ se fereasc[ de acéstea. /

ZÉCE PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU, DE LA A 2 LÉGE,CAP 5.

1. S[ nu avem alt Dumnezeu ]naintea lui.2. S[ nu luom numele Domnului ]n de=[rt.3. S[ cinstim =i s[ \inem s[rb[torile.4. S[ cinstim pre p[rin\ii no=tri.5. S[ nu ucidem.6. S[ nu preacurvim.7. S[ nu fur[m.8. S[ nu m[rturisim str`mb.9. S[ nu pohtim muiarea altuia.10. S[ nu pohtim verice lucru strein. /

+APTE DARURI ALE DUHULUI SF~NT. CARELE SUNT. ISAIACAP 11, STIH 2

1. }n\elepciunea. 2. }n\elégerea. 3. Cuno=tin\a. 4. Voia. 5.Blagocestiia. 6. Vitejiia. 7. Frica lui Dumnezeu.

TREI FAPTE BUNE ALE BLAGOSLOVIEI. l COR<INTHENI>,CAP 13, STIH 13

1. Credin\a. 2. N[déjdia. 3. Dragostea. /Credin\a dup[ cum zice fericitul Pavel la 11 capete c[tr[ evrei

iaste fiin\a celor n[d[jduite =i lucrurilor celor ce nu s[ v[ddovediri.

244 Antim Ivireanul

N[déjdea iaste o ]ndr[zneal[ adev[rat[ c[tr[ Dumnezeu, dat[]n inima omului din dumnezeiasca str[lucire ca s[ nu s[ dezn[d[j-duiasc[ nici odat[ de darul lui Dumnezeu, ci s[ fie ]ncredin\atcum c[ va lua prin poc[in\[ ert[ciune p[catelor =i veri ce alt[cérere sau trec[toare, sau vécinic[.

Dragostea ]nc[ iaste, dup[ cum zice fericitul Pavel mai maredec`t credin\a =i dec`t / n[déjdea, t[meiul =i v`rful tuturorbun[t[\ilor, caréa uné=te pre mul\i ]ntru una =i face cale c[tr[Dumnezeu tuturor celora ce o iubesc.

PATRU BUN{T{|I ALE SUFLETULUI

l. Vitejiia. 2. }n\elepciunea. 3. Dreptarea =i 4. Cur[\eniia.

PATRU BUN{T{|I ALE TRUPULUI

l. T[riia. 2. }ntregimea. 3. Frumusé\ia =i 4. S[n[tatia. /

+APTE P{CATE DE MOARTE

l. Trufiia. 2. Iubirea de argint. 3. Curviia. 4. M`niia. 5. L[comiia6. Zavistiia. 7. Leneviia la faptele céle bune.

+APTE FACERI DE BINE }MPOTRIVA ACESTORA

l. Smereniia. 2. Eftin[tatea. 3. }nfr`narea pohtei. 4. }ng[duin\a.5. Postul ]mpotriva l[comiei. 6. Dragostea. 7. Nevoin\a.


CÉLE 12 RODURI ALE MILOSTENIEI. DUP{ CUM SCRIE LAMATHEI, CAP 15

Fl[m`ndului s[-i dea m`ncare. / Setosului s[-i dea s[ bea.Pre strein s[-l primeasc[ ]n cas[. Pre cel gol s[-l ]mbrace. Pre celbolnav s[-l caute. Pre cel din temni\[ s[-l cercetéze.

Mai sunt ]nc[ =i acéstia: Pre cei mor\i s[-i ]ngroape. Pre ceisc`rbi\i a-i m`ng`ia. A sf[tui céle m`ntuitoare. A ]nv[\a pre ceine=tiu\i. A erta gre=alele celui vinovat. A r[bda cu mul\[mit[sc`rbele ce vin de la Dumnezeu =i de la oameni =i a ruga preDumnezeu nu numai pentru d`nsul ce =i pentru to\i. /...........................................................................................................................................................................1.

ALTE }NV{|{TURI TREBUINCIOASE

1. Vericare preot afar[ din enoriia lui (de) va face Liturghiesau o sfe=tanie sau va cununa, sau va ispovedui, sau va cuminecapre cineva =i dup[ ce va muri ]l va ]ngropa, sau verice alt lucrubeserecesc va face f[r[ de voia preotului aceluia a c[ruia va finoriia, unul ca acela de pravilele sfin\ilor p[rin\ilor no=tri s[leap[d[ de tot darul preo\esc =i-l vom lep[da =i noi.

2. A=ijderea nici unul din voi / s[ nu ]ndr[zneasc[ s[ cununevreun om, sau vreo muiare streini, dintr-alt[ \ar[, au =i din \araaceasta =i s[ fie ne=tiu\i, p`n[ nu-i ve\i cerceta =i-i ve\i ispiti;pentru c[ vin mul\i din |ara Ungureasc[ =i din |ara Turceasc[ =idintr-alte locuri dep[rtate =i s[ ]nsoar[ aici =i pe la locurile lor

1 A doua parte, }nv[\[tur[ pentru ispovedanie ce cuprinde f. 28 — 35, esteaproape identic[ cu aceea inclus[ ]n bro=ura tip[rit[ la R`mnic ]n 1705:}nv[\[tur[ pre scurt pentru taina poc[in\ii, mai pu\in rug[ciunile, care, dealtfel, nu apar\in lui Antim.

246 Antim Ivireanul

au mueri, sau muerile au b[rba\i =i l[s`ndu-i au fugit, sau sunt atreia cununie =i vin aici pentru ca s[ ia a patra muiare, sau muia-rea s[ ia al patrulea b[rbat, care lucru iaste curvie =i f[r[delége.

Ci pre unii ca ace=tea f[r[ scrisoare de m[rturie de la preotul/ locului lor, care s[ scrie cum c[ nu s-au ]nsurat, au s-au ]nsurat=i i-au murit muiarea, sau iaste a doao nunt[ =i i s[ cade s[ maiia ]nc[ o muiare s[ nu-i cununa\i, pentru ca s[ nu s[ fac[f[r[delegi, precum ca acéstea multe ni s-au ]nt`mplat de amjudecat.

3. Iar[ de s[ va ]nt`mpla =i nu va fi cu putin\[ s[ ia scrisoarede la preotul locului lor, atuncea ]nt`i s[ pune\i pre fie=tecareledintr-]n=ii la jur[m`nt =i de vor priimi jur[m`ntul, cum c[ n-aula locul lor nici b[rbatul muiare, nici muiarea b[rbat =i cum c[n-au luat p`n[ acuma muiare, sau au luat una =i au / murit, saudoao, atuncea ]i ve\i cununa, au ]nt`ia nunt[ va fi, au a doao, aua treia, precum vor m[rturisi dup[ jur[m`ntul ce le ve\i da; iar[carii vor fi a patra nunt[ nice cum s[ nu ]ndr[zni\i a-i cununa.

4. }nc[=i v[ poruncim =i aceasta: nimeni din voi din preo\i s[nu ]ndr[zni\i a desp[r\i b[rbat de muiare, sau muiare de b[rbat,nici s[ v[ uni\i la un g`nd cu aceia ce ]ndr[znesc a face aceast[f[r[delége, pentru c[ am ]n\eles c[ s[ face acest lucru necuvios]n multe p[r\i; c[ numai de s[ ]nt`mpl[ s[ aib[ b[rbatul cu muia-rea vrajb[ / ]ntre d`n=ii, ]ndat[=i s[ duc la p`rc[labi, sau la alt[c[petenie =i la preotul satului =i la megiia=i de s[ despart =i-=i faccarte, care lucru nu cre=tinii, ce nici p[g`nii nu-l fac. C[ undeDumnezeu au ]mpreunat (zice), omul s[ nu despar\[. Ce de va fide desp[r\it s[ s[ trimi\[ aici la scaun, pentru ca s[ s[ fac[desp[r\eala pe pravil[.

5. Nice un preot, carele nu va avea voe de la arhiereu, s[ nucutéze a ispovedui (f[r[ numai la nevoe de moarte) precum am]n\eles c[ fac mul\i, ca s[ c`=tige daruri.

6. A=ijdirea =i cei ce vor avea voe, / c`nd ispoveduesc, sauispr[vesc verice tain[ care li s[ cade din céle =apte taine a le


s[v`r=i, s[ nu ia plat[ v`nz`nd sfintele, c[ s[ aseam`n[ Iudei,precum iar[=i am auzit c[ fac mul\i.

+i c`nd ]i chiam[ cineva s[ price=tuiasc[ bolnavi, au s[ botézeprunci ]n grab[, nu vor s[ mearg[, ce s[ lenevesc =i cer plat[mult[, puind pricini, au dep[rtarea locului, au a vremii.

7. A=ijdirea fie=tecarele ]n noriia sa s[ dea porunc[ popo-ranilor c`\i sunt supt ascultarea lui. Duminicile peste tot anul =is[rb[torile céle mari domne=ti =i ale / Maic[i Précistei =i a sfin\ilorcelor mari s[ le da\i ]nv[\[tur[ s[ p[zeasc[ la beséric[ seara laVecernie, diminea\a la Utr[nie =i mai v`rtos la sf`nta Liturghie,c[ci acéia iaste mai folositoare dec`t toate slujbele =i dec`t toaterug[ciunele.

+i ]ntr-acéle zile nici s[ lucréze, nici s[ v`nz[, nici s[ cumperenimic, afar[ din bucate de m`ncare; c[ci s[ lucreaz[ ]ntr-acélezile oprite, lucrul acela iaste afurisit. +i ]n posturi s[ s[ ispove-duiasc[ =i s[ s[ cuminece dup[ obiceaiu.

+i cine ar avea bolnavi ]n casa lui s[ nu a=tépte s[-i cuminecela ceasul mor\ii, c`nd le / piiare graiul, ce de cu vréme, p`n[sunt ]n fire, s[ chiiame pre preot, ca s[-i ispoveduiasc[ =i s[-icuminece. C[ vericari din voi nu ve\i purta grij[ s[ face\i a=a, ceve\i cumineca vreun bolnav de ace=tea carele nu s[ poate is-povedui, afar[ de-l va gr[bi moarte f[r[ véste, precum s[ ]nt`mpl[la unii, ve\i c[dea ]n os`nd[, ]mpreun[ cu el =i v[ ve\i lipsi =i dedarul preo\iei.

8. Nici unul din preo\i s[ nu cutéze a s[ muta din enoriia lui]ntr-alta, f[r[ de voia =i =tirea arhiereului locului. C[ verice sluj-b[ ar face iaste f[r[ de cale / =i cade ]n os`nd[.

9. Vericari din voi =i mai v`rtos protopopii s[ cerceta\i, c[ vinpreo\i =i c[lug[ri mincino=i dintr-alte \[ri de slujesc ale preo\iei]n=[l`nd cre=tinii. Ce pre unii ca ace=tea s[-i trimite\i la noi, cas[ le lu[m seama de sunt adev[ra\i preo\i. +i mai ]n scurt preotstr[in nimeni, nicidecum, s[ nu-l priimeasc[, f[r[ de carteanoastr[.

248 Antim Ivireanul

PRICINILE PENTRU CARE FIE+TECE PREOT ARE VOES{ SLUJEASC{ }N NORIIA ALTUIA

1. De s[ va ]nt`mpla cuiva nevoe de moarte =i preotul aceluisat / nu s[ va afla acolea, ce va fi lipsind undeva, departe, sau vafi cumva =i el bolnav, atuncea pentru nevoia mor\ii, preotul dinenoriia care va fi mai aproape, s[ aib[ voe s[-l ispoveduiasc[ =is[-l cuminece, =i de va muri s[-l =i ]ngroape, pentru ca nu cumvas[ moar[ negrijit cu célea ce s[ cad cre=tinului. A=ijdirea =i labotez.

2. A=ijdirea pentru ]nt`mplarea mor\ii s[ cade preo\ilor cariiau enoriile lor aproape s[ dea unul altuia ]n=tiin\are c`nd vorvrea s[ mearg[ undeva =i va lipsi vreunul din enoriia lui =i ]ntr-acea / norie va veni cuiva ceasul mor\ii, s[ vie preotul aceiia-lalte enorii s[-l ispoveduiasc[ =i s[-l cuminece.

3. }nc[=i de va lipsi preotul vreunii enorii ]ntru care s-ar aflaomul ]n cump[na mor\ii =i preotul ceiialalte enorii fiind chiematde oamenii bolnavului, pentru ca s[-l ispoveduiasc[ =i s[-l cumi-nece =i el nu va vrea s[ mearg[, ce va pune pricini la mijloc cumc[ are treab[, sau vrajb[ cu preotul enoriei aceiia =i de s-ar]nt`mpla ca s[ moar[ acel om negrijit, s[ =tie c[-l vom lipsi detot de preo\ie, de vréme ce au / l[sat un suflet =i au perit, pentrucare Dumnezeu s-au f[cut om =i au priimit moarte pentrum`ntuirea lui.

4. Iar[=i v[ poruncim =i aceasta c[ s[ ]nt`mpl[ de fug unii deprin judé\ele =i satele lor pentru nevoi =i vin ]ntralte judé\e =isate. Ce pentru ace=tea d[m voe ca unde s-ar afla =i de s-ar]nt`mpla nevoe de moarte, sau =i f[r[ de nevoia mor\ii de vorvrea s[ s[ ispoveduiasc[ =i s[ s[ cuminece p`n[ s[ vor ]ntoarceiar[ la locurile lor, s[-i ispovedui\i =i s[-i cumineca\i; pentru caacéste doao sunt trebuincioase la cre=tini. / Iar[ nunt[ de s-ar]nt`mpla s[ fac[ ace=ti fugi\i, s[ nu-i cununa\i p`n[ nu s[ va facecercare ca nu caréa cumva s[ fie rudenie de s`nge, sau alte]nt`mpl[ri de care s-au zis mai sus; c[ f[r[ ispovedanie =i f[r[ de


cuminec[tur[ nu s[ poate m`ntui omul, iar[ f[r[ de ]mpreuna-rea nun\ii s[ poate m`ntui.

5. A=ijdirea v[ poruncim fra\i de cruce nici cu un mijloc s[ nul[sa\i s[ s[ fac[, pentru c[ci s[ fac multe lucruri necuvioase prinmijlocul acei fr[\ii. Iar[ de va ]ndr[zni cineva din preo\i, s[ vapedepsi =i el =i acei ce s-au f[cut fra\i de cruce, dup[ cum scrie lasf`nta / pravil[, cap 210, list 198.

6. A=ijdirea v[ facem ]n =tire =i pentru \igani, ca de acum]nainte s[ purta\i de grij[ s[ nu l[sa\i s[ s[ mai fac[ ]ntre d`n=iicéle ce s-au f[cut p`n[ acum; adec[ de va veni \igan cu \iganc[s[ s[ cunune, p`n[ nu-i ve\i iscodi cu tot denadinsul, foarte cuam[runtul pentru toate céle ce opré=te pravila, ca =i la to\icre=tinii, s[ nu-i cununa\i.

Iar[ mai v`rtos, de va fi \iganul a unuia =i \iganca a altuia,p`n[ nu vor aduce scrisoare fie=tecarele de la st[p`nul s[u, cumc[ iaste cu voia lor =i cum c[ vor ]ng[dui unul pre altul p`n[ / s[vor ]mp[ca am`ndoao p[r\ile, au cu schimbu dup[ obiceiul \[rii,suflet pentru suflet, au cu bani s[ r[scumpere unul de la altulacel suflet, s[ nu-i cununa\i =i nici cu un mijloc, m[car de v-arface verice sile, au ]nfrico=are.

+i acea scrisoare s[ o \ine\i foarte cu seam[ bun[ la voi, verila carele s-ar ]nt`mpla; ca de va vrea cineva din st[p`nii acelor\igani ce s-au ]mpreunat cu voia lor s[ nu s[ \ie de cuv`nt, au ]npizm[ s[ fac[ s[-i despar\[, s[ ave\i cu ce v[ da seama, c[ci apoive\i c[dea ]n os`nd[ =i ]n pedeaps[, pentru c[ci c[ \iganii ]nc[sunt / cre=tini, boteza\i ]n numele sfintei Troi\e. +i avem dato-rie, ]n tot chipul, veri cu ce mijloc s-ar putea, s[-i punem la caleacea cre=tineasc[, c[ vom vrea s[ d[m seam[ ]naintea ]nfrico=atuluijudec[toriu pentru sufletele lor =i noi, deaca nu vom ]nv[\a pen-tru d`n=ii céle ce s[ cuvin =i voi, deaca nu ve\i face céle ce v[poruncim =i st[p`nii lor, deaca nu s[ vor supune drept[\ii =iascult[rii beserice=ti.

7. S[ =ti\i =i aceasta c[ de s[ va ]nt`mpla unul s[ botéze precineva, la vrémea c[s[toriei celui botezat poate s[-l cunune al-

250 Antim Ivireanul

tul, c[ / bisérica nu opré=te. Ce pentru aceasta s[ nu s[ fac[turburare =i g`lceav[, precum s-au ]nt`mplat la mul\i, de-au venit]naintea noastr[ de s-au judecat.

8. A=ijderea v[ facem ]n =tire ca nimenea din voi s[ nu]ndr[zneasc[ s[ fac[ beséric[ undeva p`n[ nu ve\i lua blagoslo-venie de la arhiereul locului, nici s[ l[sa\i pe al\ii s[ fac[ p`n[ nuse va face =tire, ca s[ li s[ dea voe, cu blagoslovenie, dup[ po-runca pravilei. C[ =i pentru aceasta s[ fac multe g`lcevi =i multev[t[m[ri de suflete =i trebue s[ s[ p[zeasc[.

9. Iat[ dar[ c[ v-am f[cut ]n=tiin\are / de c`te am socotit c[sunt trebuincioase =i de folos, ca s[ v[ lumina\i =i voi =i s[ ]nv[\a\i=i pre al\ii =i de c`te au venit =i s-au judecat ]naintea noastr[ =ide c`te am ]n\eles prin oameni cinsti\i =i credincio=i c[ s[ fac]ntre voi =i vi le trimitem tuturor, tip[rite, ca s[ =ti\i carele s[face\i =i carele s[ ]nv[\a\i =i de carele s[ v[ feri\i.

Iar[ cine dintru voi va face ]mpotriva vreunui lucru dintreacéstea ce scriem, sau va lenevi =i nu le va ]nv[\a acéstia toatec`te s[ cuprind ]ntr-aceast[ c[rticea ca s[ =tie ]n ce chip s[ les[v`r=easc[, / pentru ca s[ poat[ ]ndrepta pre cre=tini =i s[ lefoloseasc[ la céle suflete=ti, pre unul ca acela bine s[ =tie c[-lvom catherisi des[v`r=it, precum sfintele canoane ale sfin\ilorapostoli =i ale s[boar[lor poruncesc; =i de-aciia nu mai iaste cuputin\[ a i s[ erta, s[ fie preot, pentru ca s[ nu-=i mai r[puesufletul cu ne=tiin\a lui =i s[ pue ]n os`nd[ =i pre al\ii.

Iar[ de ve\i p[zi acéstea ce v[ poruncim, atuncea cu adev[ratve\i fi preo\i adev[ra\i ai lui Dumnezeu celui adev[rat =i v[ v-ad[rui pentru paza poruncilor lui =i ]ntr-aceast[ lume bun[t[\ile/ lui =i ]n viia\a cea viitoare, ]mp[r[\iia lui cea cereasc[.

A=a face\i, precum v[ scriem, ca =i darul domnului nostruIisus Hristos cu rug[ciunele =i cu blagosloveniia smereniei noas-tre s[ fie cu voi cu to\i.

Tip[rit[ ]n Sf`nta Mitropolie ]n T`rgovi=te, la anul de la zidi-rea lumii 7219 <1710>, noembrie 8, de Gheorghie Radovici.

Sf`r=it =i lui Dumnezeu laud[. /

251Didahii

Posta\a Evangheliei greco-rom`ne, tip[rit[la Bucure=ti, ]n anul 1693

Iubitoriului cetitoriu s[n[tate.Ca =i corhorul ]ntre alte verdé\e, precum zice pilda, m[ ar[t

=i eu, o iubi\ilor cetitori, c[tr[ cei me=teri =i iscusi\i =i ]n\elep\i =inevoitori tipografi, cu aciast[ de bogoslovie cu patru strune =i cutoat[ alc[tuirea de dulcele glas al[ut[, a ceii ]n trei staturidumnez[iri, capul ceii f[r[ prihan[ ai noastre credin\[, sf`nta,zic =i dumnez[iasca Evanghelie. Dintru carea noi lumin`ndu-nepren dumnez[e=tii =i ai duhului propovédnici apostoli, =i s`nguriv[z[tori a ]nfrico=atelor a Domnului taine, cea ]ntreit[ =i nedes-p[r\it[ aceii des[v`r=it[ =i necuprins[ troi\[, am cunoscut preTat[l nen[scut, =i pre Fiiul den p[rintele n[scut, =i pe dumne-z[escul Duh de la p[rintele purcez[toriu, o dumnez[ire de ofiin\[ =i de ]mp[r[\ie ]n trei fé\e cunoscut[.

Deci v[z`nd eu smeritul, ad`ncul bogoslovii, m[ stridiiam am[ apuca de acest lucru. }ns[ d`ndu-m[ pre mine cu credin\[curat[ =i cu n[déjde c[tr[ dulcele Hristos carele zice, la Mathei21: „De ve\i avea credin\[ =i nu v[ ve\i ]ndoi, ve\i zice munteluiacestuia, ridic[-te =i te arunc[ ]n mare, s[ va face, =i toate oarec`te ve\i cére, crez`nd, ve\i lua“.

Deci spre-acéstia c[ut`nd cu tot sufletul =i inema, prin trud[=i osteneal[, nu pu\in[, m-am atins de acest folositoriu de sufletlucru, al c[ruia ]nt`i cea lui Dumnez[u pl[cut[ voin\[ =i aflare, =icheltuialele au fost a prealuminatului =-a pravoslavnicului cre=tin=i mare cuviin\atului domn =i obl[duitoriu, a toat[ vestitei =iblagocistivii Ungrovlahiii, Ioan Costandin B[s[rab[ voevoda, iartip[rit[ de mine, prea micul ]n eromonahi, Anthim de la Iviriia.

PREFE|E, DEDICA|II, POSTFE|E

252 Antim Ivireanul

Rogu-v[ dar[, ]ndreptarea gre=alelor, ne=tiin\ii =i a nesocotéliiméle cu bl`nd[ =i fr[\asc[ voin\[, =i nedef[im`nd f[c`ndu-o,ruga\i-v[ pentru mine, smeritul purirea ]ntru Domnul.

(Dedica\ia Psaltirei rom`ne=ti, tip[rit[la Bucure=ti, ]n anul 1694

Blagocestivului, prealuminatului =i preasl[vitului domn =iobl[duitoriu a toat[ provoslavnica |ara Rum`neasc[, bunului =icre=tinului Ioan Costandin B[s[rab[ voevod =i al mieu de binef[c[toriu =i milostiv st[p`n, cu plec[ciune metanie f[c`nd, de laDumnezeu toat[ buna fericire poftesc.

Toat[ zidirea v[zut[ =i nev[zut[, cuv`nt[toare =i necuv`n-t[toare, c`t[ s-au f[cut de cea ad`nc[ a lui Dumnez[u ]n\elep-ciune, ]n[l\ate =i luminate doamne, caré=i dup[ firea sa, silé=tede-=i arat[ slujba =i lucrarea ei, dup[ cum i s-au poruncit. Stihi-ile ca ni=te ]nt`e pricini ]ndeamn[ pre toate chipurile neamurilor,de-=i dau roada sa la vrémea lor.

Iar[ mai v`rtos de toate, fericita =i mai aleasa =i cuv`nt[toareazidire, omul, silé=te de aduce nu numai un féliu de road[, cefoarte multe c`te trupe=ti, iar[ mai multe suflete=ti, de vréme ce=i el de doao s-au zidit, adec[ den suflet =i den trup. +i toatepentru el s-au f[cut =i i s-au dat aciast[ sim\itoare lume cu toat[frumusé\ea ei, ca o gr[din[ cu multe féliuri de flori, ca s[-=ialeag[ céle de folos, s[ se ]mpodobeasc[ trupé=te. +i i s-au dat =ilumea cea de sus den suflarea dumnez[iasc[, den carea, c`t vavrea, s[-=i ]nfrumuse\éze icoana cea sufleteasc[ =i c`t va puteas[ o asémene cu chipul icoanei ziditoriului s[u.

+i m[car c[ mul\i den neamul omenesc au alergat mai v`rtosdup[ céle trupe=ti, cu carele s-au =i ]n=[lat =i den calea adev[ruluis-au r[t[cit, iar[ c`\i mai v`rtos céle suflete=ti au iubit, =i prep[m`nt s-au cinstit, =i ]n ceriu via\[ vécinic[ au dob`ndit.

253Prefe\e, dedica\ii, postfe\e

Dentru carii =i m[riia-ta, blagocistive doamne, te-ai ales foarteden tot sufletul r`vnitoriu dumnez[e=tilor fapte, =i te nevoe=ticu toat[ os`rdiia de aduci multe féluri de roduri suflete=ti, pen-tru ca s[ aib[ preavoslavnicul t[u n[rod s[ se adape sufleté=te.Iar[ mai v`rtos de toate, precum zice acest fericit David, ai iubitpodoaba casii lui Dumnez[u, care iaste sf`nta biséric[. +i m[carc[ =i cu alte daruri multe o ]nfrumuse\ezi, iar[ cu cuv`nt[toareapodoab[, adec[ cu sfintele =i de Duhul Sf`nt gr[itele Scripturi,cu mult mai v`rtos dec`t to\i cei mai de nainte o ai rodit, carelucru arat[ aiave blagocistiva dragoste ce ai c[tr[ to\i pravo-slavnicii. Pentru aciasta, pre l`ng[ célélalte multe =i de folos c[r\ice s-au dat ]n tipariu, iubit-ai =i ai ales =i aciast[ de Duh Sf`ntpren rostul fericitului David suflat[ c`ntare, carea s[ nume=te deop=te Psaltire.

Pre carea, vr`nd cineva s[ o laude, s[ ia pild[ de pre altepreste fire lucruri ale Sf`ntului Duh, =i s[ ia seama voroavelor ceau to\i Psalomii ei; =i a=a poate cunoa=te ce féliu de laude i s[cuvine. C[ v[z`nd m[riia-ta folosul sufletesc ce iaste ascuns ]ntr-]nsa, =i m[car de au fost =i de al\ii mai denainte ]n multe féliuritip[rit[, iar[ acum mai cu mult[ os`rdie o ai scos la lumin[ =i oai ]mpodobit mai v`rtos déc`t al\ii; adec[ t[lm[cit[ chiar ]n lim-ba rum`neasc[ =i pentru toate cathizmele cu tropare =i cu molitvede rug[ciune pentru mai mult folosul =i ]n\elesul celor ce vor ceti.

+i mi-ai poruncit m[ria-ta de o am tip[rit cu toat[ cheltuialam[riei-tale, ca s[ s[ ]mpar\[ ]n har pravoslvnicilor cre=tini, cariito\i ]mpreun[ datori s[ fie a ruga pre atotputérnecul Dumnez[upentru via\a, ]nt[rirea =i toat[ fericirea m[riei-tale, p[zindu-tebine a otc`rmui tot norodul c`t de la Dumnez[u m[riei-tale cre-zut =i dat iaste a-l st[p`niré, =i s[ po\i ]nmul\i =i ]nt[ri pravo-slaviia, ca =i marele Costandin, cu carele ]mpreun[ s[ \i s[d[ruiasc[ =i cununa slavii ]ntru ]mp[r[\ia lui Dumnez[u. Amin.

Al m[riei-tale mai mic rug[toriu smeritul ]ntru ieromonahiAnthim Ivireanul, tipograful.

254 Antim Ivireanul

Dedica\ie la cartea lui Ioan Cariofil,Manual despre c`teva nedumeriri,

tip[rit[ la Snagov, ]n anul 1697

Preacuviosului, preastr[lucitului, preaseninului =i prin voiacelui de sus devenitului st[p`n =i domn al ]ntregii Ungrovlahii,domnului Ioan Constantin Basarab voevod, m`ntuire, via\[ bun[,mil[ din partea lui Dumnezeu =i fericire deplin[.

Nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu osta=ii care i se cuvin (Epis-tola a V-a lui Synesius) ]n biserici; adic[, nu au lipsit =i nici nuvor lipsi vreodat[ ]n orice ]mprejurare osta=ii Domnului din ceruri,ne]nfrica\ii lupt[tori ai sfintelor biserici ale lui Dumnezeu, =i]nfl[c[ra\ii ]n\eleg[tori ai adev[rului, ca =i biruitorii =i purt[toriide trofee ]mpotriva oric[rei falange de eretici =i ]n contra oric[reialte r[t[ciri grece=ti =i ateiste, ]narma\i nu numai cu armeconving[toare =i cu dovezi ale sfintei =i divin inspitei Scripturi,ba chiar =i cu ra\ionamente logice =i de ne]nvins, infailibile =i denecomb[tut, folosindu-se ]n toate de adev[rul ]nsu=i, fie ca refu-giu, fie ca ap[r[tor.

Adev[rul [care] a or`nduit s[ fie totdeauna al[turi de ceicredincio=i =i ortodoc=i, p`n[ la s[v`r=irea veacului, conformacelei hot[r`ri evanghelice: „+i iat[ eu (Matei, cap 28) sunt cuvoi (zice) ]n toate zilele p`n[ la sf`r=itul veacului“, deoarecef[r[ ajutorul lui Dumnezeu nimic nu se poate realiza, precumne-o certific[ ]nsu=i Domnul ]n Evanghelii, c[ f[r[ mine (zice)nimic nu pute\i face.

A=a cum =i ]n anii no=tri s-au g[sit =i se g[sesc unii ap[r[torica ace=tia =i vajnici lupt[tori ai cuv`ntului nostru ortodox =i aicredin\ei, prin urmare, marele stolnic Constantin Cantacuzino,cel prin pronie cereasc[ foarte cuminte =i prea nobil ]ntre domni,observ`nd pe unii cuvio=i, ce-i drept, =i ortodoc=i c`t prive=teadev[rul dar nenum[ra\i =i ignoran\i, poate chiar mode=ti, care]ns[ se scandalizau de pe urma unor dogme grece=ti, ca de pild[,


s[ spunem, norocul =i ursita =i mai ales ]n leg[tur[ cu menireacalvinist[ =i atee, ca =i ]n leg[tur[ cu alte c`teva chestiuni nece-sare, a vrut s[-l pun[ la osteneal[ pe prea]n\eleptul, prea]nv[\atul=i pe preacinstitul mare logof[t al marii biserici a lui Hristos, pechir Ioan Cariofil, alt[dat[ aflat la Bucure=ti, ]n cursul unei sluj-be divine, s[ r[spund[ ]n leg[tur[ cu ni=te chestiuni ca acestea,cu ]n\elepciunea =i cu ]nv[\[tura, pe care i le-a d[ruit Dumne-zeu, dup[ canoanele sfin\ilor p[rin\i =i dup[ negre=ita =i infaili-bila p[rere a sfintei =i catolicei noastre biserici, spre informareacelor ortodoc=i =i spre ru=inea =i compromiterea ereticilor =i anecredincio=ilor, ba chiar ]ntr-o limb[ accesibil[, astfel ]nc`t s[devin[ u=or =i bine ]n\eleas[ rezolvarea unor asemenea chesti-uni puse la ]ndoial[ =i cerute.

De aceea =i acest prea]n\elept dasc[l, dup[ ce a acceptataceast[ oportun[ cerere a sus-zisului boier, av`nd drept scopfolosul din aceasta, ce urma s[ rezulte pentru credincio=i ca =iinformarea, el a depus r`vn[ =i grij[ mult[ cu ocazia acestei]nv[\[turi. Cu acest prilej, el a dizolvat =i ]mpr[=tiat, cu claritate=i concis, flec[relile =i inep\iile celor cu p[reri opuse, aevea uneip`nze de p[ianjen, iar p[rerea sfintei noastre biserici =i hot[r`reaca =i judecata adev[rului evanghelic, el le-a l[murit =i confirmat.

Aceast[ lucrare c[z`ndu-mi ]n m`ini =i citind-o cu aten\ie =iaprofundare =i v[z`nd-o a fi foarte folositoare fiec[rui ortodox]ntru r[sturnarea dogmelor opuse =i ]nt[rirea =i confirmareahot[r`rilor =i citatelor adev[rului ]nsu=i, m-am oferit, foarte bu-curos =i ]mpins eu ]nsumi de un zel dumnezeiesc, s-o tip[resc ]nfolosul tuturor =i pentru m`ntuirea sufletelor =i pentru ve=nicaamintire a celor care s-au ostenit =i a acestor prea]nv[\a\i eroicare s-au preocupat =i pentru pomenirea ap[r[torilor credin\eiortodoxe.

Nu am ]ndr[znit ]ns[, prea]n[l\ate st[p`ne, s-o tip[resc f[r[o corectare =i o ajustare, =i din partea altcuiva dintre acei, careau o apreciabil[ experien\[ ]n ceea ce prive=te dogmele juste ale

256 Antim Ivireanul

bisericii, lucru pentru care am =i rugat pe prea]n\eleptul =iprea]nv[\atul =i venerabilul domn Kyminites din Trapezunt, nunumai ca pe cel mai bun cunosc[tor al dogmelor ortodoxe, dar=i zelos fierbinte al cuvio=iei =i preaevlavios fa\[ de céle sfinte.

+i am apelat la el mai ales ca la un dasc[l al renumitei =colide aici, pe care preacuvioasa-\i ]n[l\ime a ]nfiin\at-o cu cheltu-ieli larg acordate ]ntru iubire de Dumnezeu, ]n folosul iubito-rilor de ]nv[\[tur[ p[m`nteni =i str[ini.

+i lumin[\ia-sa proced`nd bine =i ]ntr-un mod cuvios, nu nu-mai c[ a reparat multe lucruri care din gre=eal[ =i uitare fuse-ser[ trecute cu vederea, ci =i altele care p[reau greu de ]n\eles,le-a l[murit, ad[ug`nd =i c`te erau folositoare spre o mai ampl[informare a celor care nu se dumireau, pe care lucrare o =i dedic]n calitate de slujitor recunosc[tor sub obl[duirea =i ]ndrumareasenin[t[\ii dumneavoastr[, sprijinit[ =i ]ncununat[ de Dumnezeu;a c[rei m[re\ie preacuvioas[ va s[ fie m`ndrie =i totodat[ con-firmare a unei opere foarte folositoare din punct de vedere spiri-tual, ]ntru faima =i ]n[l\area ortodoc=ilor pe de o parte, iar pe dealt[ parte ]ntru ru=inea =i totala compromitere a adversarilor,lucrare, care de=i de propor\ii reduse, din punct de vedere cali-tativ este foarte mare.

De aceea dar, prime=te favorabil, ilustrisime =i ]ntru Domnulsl[vite st[p`ne =i binef[c[torule, prezentul manual spiritual ex-trem de folositor, privindu-l nu at`t din latura cantitativ[, c`tmai cu seam[ din cea calitativ[, =i ]ndeosebi g`ndindu-te lapreferin\a =i recuno=tin\a cordial[ a slugilor tale, pentru multele=i infinitele binefaceri, de care zilnic ne bucur[m primindu-le dela ]n[l\imea-ta.

Pentru care bogate daruri pline de bun[voin\[ din parteam[riei-tale, ]\i r[m`nem pururi ]ndatora\i, spre a ne ruga necon-tenit de nem[rginita milostivenie =i bun[tate a lui Dumnezeu, cas[ p[streze, s[ p[zeasc[ =i s[ obl[duiasc[ divin cinstita str[lucirea m[riei-tale, sub atotputernica-i dreapt[ =i sub umbra aripilor


sale ocrotitoare ]mpotriva oric[rui atac al du=manului, =i s-o sta-torniceasc[ pe tronul s[u cel mai ]nalt, f[c`nd-o ferice ]n toatep`n[ la ad`nci =i u=oare b[tr`ne\e, ]n scopul grup[rii =i coordo-n[rii turmei ]ntru Hristos ]ncredin\at[ str[lucirii tale, =i pentruslava, renumele =i m`ndria ortodoc=ilor de pretutindeni. Amin.

Al m[riei-tale str[luciri slujitor preaplecat =i preaumil ]ntreieromanahi, tipograf Antim Ivireanul.

Prefa\a Gramaticii slavone=ti,tip[rit[ la Snagov, ]n anul 1697

Celui ce str[luce ]n pietate, prealuminatului domn Io Con-stantin Basarab voevod =i st[p`nitor al ]ntregii |[ri Ungrovlahe,celui preanobil n[scut =i bine f[c[tor, s[n[tate ]n lumea aceasta,zile ]ndelungate =i noroc =i vecinic[ m`ntuire s[ aib[ ]i dorim.

Precuv`ntare la gramatic[

Iat[ c[ a ]ncol\it s[m`n\a str[in[, adec[ gramatica slavoneasc[,o art[ cunoscut[ =i un lucru bun =i iscusit, =i ]n zilele domniei-voastre. Pentru fiecare e de mirare =i pl[cut lucru, c`nd pe c`mpullui (]n \arina lui) cresc oarecari gr[un\e de alt[ limb[, c[ci vedeun lucru nou =i t[inuit, ce mai nainte n-a fost =i nu s-a v[zut.Astfel c[ mult[ mirare s-a ]nt`mplat =i cu neamul nostru lipsitsau de s[m`n\a aceasta, adic[ de cetirea adev[rat[ slavoneasc[,sau de fructul ei, adec[ de ]n\elegerea celor cetite, c`nd ]n urma]ngrijirei pline de iubire a voastr[, ajunse vremea ca s[ se arate=i acest fericit dar, adec[ limba slavoneasc[, ]n \ara noastr[.

+i dac[ limba slavoneasc[ la ai s[i sau la ai casei (cum s-arzice), adec[ la slavi, e prea sl[vit[ =i admirat[, acolo unde ea se]ntrebuin\eaz[ ca limb[ proprie, cu c`t mai mult la noi, cari o


258 Antim Ivireanul

]ntrebuin\[m nu ca pe a noastr[, ci ca pe una str[in[ =i ]mpru-mutat[, ar trebui ca s[ fie ridicat[ ]n slav[ =i admira\ie str[luci-toare, spre exacta ]ntrebuin\are a noastr[.

C[ci ce este acest bun fruct ce se arat[ prin bun[voin\aSf`ntului Duh? Acesta ce este sufletul din corpul omenesc =i lu-mina din soare, =i ce este =i sarea ]n m`ncare; c[ci precum cor-pul f[r[ de suflet mort este, precum soarele f[r[ de lumin[ nulumineaz[ =i precum m`ncarea nu e pl[cut[ f[r[ de sare, tot a=ae =i cetirea sau scrierea f[r[ gramatic[ conduc[toare.

C[ci dac[ vrea cineva s[ =tie firea literelor =i silabelor, dac[cu glasul vrea s[ accentueze cuvintele drept =i s[ ]nsemne vorbe-le cu accente, acela trebue s[ se adreseze la prima parte a gra-maticei, adic[ la ortografie.

Dac[ vrea s[ desfac[ vorbele ]n p[r\ile lor cu exactitate, trebues[ cerceteze cu de am[nuntul a doua parte, adic[ etimologia.

Dac[ vrea s[ compun[ vorbe compuse, spre aceasta trebues[-=i ]nsu=asc[ bine regulele sintaxei.

Dac[ cineva dore=te s[ fac[ versuri, =i aceasta =i-o ]nsu=e=teprin prosodia f[c[toare de versuri.

Drept vorbind, lucrurile de minte folositoare la care ea a datna=tere fie ]n limba greceasc[, fie ]n cea latineasc[, sau ]n oricealt[ limb[, acelea=i le d[ =i ]n slavoneasc[, c[ci ne ]nva\[ s[cunoa=tem ]n proposi\ii deosebirile ]ntre p[r\ile de cuv`nt alegramaticei, =i declinarea numelor =i conjugarea verbelor, dup[temele lor =i dup[ termina\iuni, =i s[ judec[m la eteroclite sauanomale lipsa sau prisosul sau schimbarea. Cu un cuv`nt, eadeprinde pe cei ce se silesc cu r`vn[, s[ o ]nve\e =i s[ vorbeasc[=i s[ scrie bine. De toate acestea noi eram foarte lipsi\i, c[ci nelipsea gramatica conduc[toare.

De aceea, dac[ cuiva i se pare, cu at`t mai mult nou[ trebues[ ni se par[ a fi folositoare, deoarece ]n bisericele dumnezee=tinoi ne-am obicinuit a ceti slavone=te; dar necunosc`nd aceast[limb[, care ne este str[in[, nu a noastr[, puteam de multe ori s[


c[dem ]n gre=eli. +tiind voi aceasta, iar noi cititorii av`nd n[dejde]n Dumnezeu, n[dejdea noastr[ a c[p[tat un bun sf`r=it ]nbinecuv`ntata domnie a voastr[, c[ci vedem ]nr[d[cinarea aces-tei semin\e bune ]n \ara noastr[ =i ajutorul dumnezeesc ad[og`n-du-se la silin\a voastr[ neobosit[, c`nd cu ]ndurare (milostivire)=i cu iubire de Hristos, afar[ de alte binefaceri, ai ]ntemeiat =i=coal[ pentru ]nv[\area (]ndreptarea) limbei slavone=ti pentrucopiii de v`rst[ fraged[.

Dar s[ l[s[m la o parte vorba prea mult[ despre gramatic[;valoarea ei proprie, c`t de mare este =i c`t de pre\uit[, o vaar[ta lucrarea. S[ c[dem ]n genunchi cu rug[ciune, rug`ndu-necu s`rguin\[ lui Dumnezeu, ca s[ binevoiasc[ a face ca ea s[ fiede folos ]n ]ntrebuin\area ei =i spre m[rirea lui Dumnezeu =i sprecinstea prea fericitei Fecioare, N[sc[toarei de Dumnezeu =i atuturor sfin\ilor, =i spre folosul sufletesc =i trupesc al dreptcredincio=ilor.

Iar pentru luminat[ m[ria-voastr[, ca unul ce v-a\i ]ngrijit deaceasta, spre primirea pentru aceasta de la Dumnezeu a uneivie\i ]ndelungate p[m`nte=ti, a s[n[t[\ii trupe=ti, fericirii =i no-rocului ]n toate, iar ]n ceruri a ]ndulcirii cu toate fericirile(bun[t[\ile). +i astfel c[dem la picioarele luminatei m[riei-voas-tre, cu aceast[ c[rticic[ numit[ gramatic[, dup[ porunca voastr[acum din tipar scoas[, =i v[ rug[m s[ fi\i milostiv cu noi cei cene-am trudit.

Al luminatei m[riei-voastre, prea mic de Dumnezeu rug[tor,smeritul ]ntre ieromonahi, Antim tipograful.

Dedica\ia din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion,tip[rit[ ]n grece=te la Snagov, ]n anul 1701

Preaevlaviosului, preastr[lucitului, prealuminatului =i de Dum-nezeu ]ncoronatului domn =i st[p`nitor a toat[ Ungrovlahia, dom-nului domn Ioan Constantin Basarab voevod, m`ntuire, via\[

260 Antim Ivireanul

]ndelungat[ =i bun[ sortire de la Dumnezeu =i cea mai ]nalt[fericire.

}nceputul, mijlocul =i sf`r=itul, st[p`nul =i domnul tuturorfiin\elor =i sim\itoare =i ]n\eleg[toare este f[c[torul tuturor, Dum-nezeu. St[p`nul ]ns[ =i sf`r=itul tuturor celor de sub lun[ esteomul. Iar sf`r=itul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu,este c`=tigarea =i fericirea lui Dumnezeu ]ns[=i; fiindc[ pentruom s-a f[cut toat[ lumea aceasta, iar omul, se zice c[ s-a f[cutde c[tr[ Dumnezeu ca s[ dob`ndeasc[ pe Dumnezeu.

Dob`ndesc pe Dumnezeu oamenii aceia, carii cred drept ]n el=i p[zesc cu scump[tate sfintele lui porunci. Dar sfin\itele luiporunci se cuprind ]n aceste dou[ =i singure: din iubirea c[tr[Dumnezeu =i c[tr[ aproapele. Atunci se realizeaz[ =i se cunoa=teiubirea c[tr[ Dumnezeu, c`nd p[zim, cum am zis, cu scump[tatesfintele lui porunci, dup[ cum o spune =i Domnul ]n Evanghelii:c[ci zice c[, dac[ m[ iubi\i, p[zi\i poruncile mele.

Iubirea c[tr[ aproapele atunci s[ realizeaz[ =i se s[v`r=e=te,c`nd ne iubim cu fapta =i din tot sufletul ]ntre noi ca =i pe noi]n=ine, dup[ porunca lui Dumnezeu. S[ iube=ti, zice, pe domnulDumnezeul t[u din toat[ inima ta =i din tot sufletul t[u =i cutoat[ puterea ta =i cu toat[ inima ta; =i pe aproapele t[u ca petine ]nsu\i. +i iar[=i: acestea poruncesc vou[ ca s[ v[ iubi\i ]ntrevoi. C[ci atunci realiz[m o astfel de iubire, c`nd ne ]ndemn[m =ine ajut[m ]ntre noi la céle bune =i de folos, =i la céle trupe=ti,dar mai ales la céle suflete=ti =i m`ntuitoare, fiecare dup[ putin\alui =i dup[ capacitatea lui.

Deci eu, fiindc[ nu am =i alt[ putere spre ajutorul aproapeluidec`t ocupa\iunea tipografiei, n-am lipsit =i nu voiu lipsi vreo-dat[ ca s[ folosesc, dup[ putin\a mea, pe fra\ii ]n Hristos ai mei,tip[rind deosebite c[r\i de suflet folositoare =i m`ntuitoare.

De aceea, fiindc[ am g[sit =i aceast[ carte, care este lucrareaprea]n\eleptului =i prea]nv[\atului profesor domnul Sevastos


Trapezundiul Chimenitul, pe care cetind-o =i cunosc`nd dup[judecata mea c[ este prea mult de trebuin\[ =i folositoare oric[ruiortodox =i mai ales celor biserice=ti =i sfin\i\i, apoi =i iubitorilorde ]nv[\[tur[ =i studio=i =i ]ndeob=te fiec[rui ]nv[\at, mai cu seam[pentru c[ este compus[ ]n limb[ comun[ =i u=oar[ de priceput,am voit s-o tip[resc =i pe aceasta spre folosul, cum am zis, acelor ce vor ceti-o.

Dar fiindc[ este obiceiu la acei ce pun c[r\i ]n tipar, s[ le]nchine la vreo persoan[ mai ]nsemnat[ sau bisericeasc[ sau po-litic[ spre recomandarea =i ap[rarea c[r\ii, pentru aceea =i eu,cel mai mic rug[tor =i serv al vostru, afierosesc =i ]nchin carteaaceasta de fa\[ la ]n[l\imea cea de Dumnezeu m[rit[ =i la m[re\iacea de Dumnezeu p[zit[ =i cinstit[ a preastr[lucirii voastre pen-tru nenum[ratele voastre binefaceri =i daruri c[tr[ mine cel maimic, spre asemenea ap[rare =i recomandare a c[r\ii. Pe care cerere=i recunoa=tere priimind-o voi reda\i-mi bun[voin\a =i ajutorulprev[z[tor, ]ncuraj`ndu-ne la lucruri bune =i de folos.

Iar Pronia =i ]ngrijirea cea atoate\iitoare =i prev[z[toare a luiDumnezeu fie-v[ m`ntuitoare =i adumbritoare str[lucirei voa-stre cei de Dumnezeu ]ncununate mai presus de toat[ b`ntuireapotrivnic[, ]nt[rind-o la prea ]naltul ei tron cu ]ndelungatavie\uire, binefacere =i cea mai ]nalt[ fericire, p`n[ la cea maiad`nc[ =i deplin[ b[tr`ne\e, spre conservarea =i desvoltareaplinirei cei ]ncredin\ate vou[ de Dumnezeu cu numele de Hris-tos =i spre bunul renume, glorie =i laud[ a tot neamul ortodoc=ilor.

Iar dup[ str[mutarea din aceste vremelnice, fie s[ v[ ]nvred-niceasc[ pe voi pe to\i =i de ]mp[r[\ia cerurilor, ]n veacul vea-curilor nesf`r=i\i =i ne]ntrerup\i. Amin.

}n anul m`ntuirei 1701, luna iunie.Al str[lucirei voastre cei de Dumnezeu p[zite umilit rug[tor

=i serv, Antim ieromonahul, tipograf din Iviria.

262 Antim Ivireanul

Dedica\ia din Noul Testament,tip[rit la Bucure=ti, ]n anul 1703

Prealuminatului, ]n[l\atului =i bunului credincios domnobl[duitoriu a toat[ |ara Rum`neasc[, Io Constantin Basarab[voevod, plecate ]nchin[ciuni.

}ntoarce-se pururea magnitul c[tr[ polus; zboar[ spre ]n[l\imefocul; pleac[-se ]n s`nul p[m`ntului piatra; alearg[ apele ]nbra\ele m[rii; =i ]n scurte cuvinte toate lucrurile c[tr[ chendrullor s[ pleac[.

Deci dar[ de iaste a=a, nu iaste nicidecum minune, de vremece acestui dumnezeesc Testament toate ce sunt ]n s`nul credin-ciosului, iubitoriului de Hristos =i cre=tinescului t[u suflet, ca laun chendru firesc alearg[. Pentru ce? C[ precum céle sfinte s[cuvin sfin\ilor =i céle sfin\ite sfin\i\ilor, a=a =i céle cre=tine=ti,cre=tinilor s[ cuvin.

Multe adev[rate cre=tine=ti =i de Dumnezeu pl[cute =i de su-flete folositoare c[r\i, dentru ale m[rii-tale cheltuiale, spre folo-sul cel de ob=te, s-au dat; iar[ de c`t toate mai folositoare desuflete =i m`ntuitoare iaste aciasta a Noului Testament. Pentruc[, de vréme, dup[ cum zice fericitul Pavel, alt nu iaste Evanghe-liia, f[r[ numai putérea lui Dumnezeu spre m`ntuire la tot celace créde, ar[tat iaste cum c[ dec`t toate c[r\ile beserice=ti acias-ta iaste mai folositoare de suflete =i m`ntuitoare.

De vréme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruia=te toate arme-le potrivnicului, cu aceasta c[lc[m toate rélele, r[bd[m cu ]ndr[z-neal[ céle ]mprotiv[, gonirile, tic[lo=iile, n[cazurile =i moartea,as[m[n`ndu-se celui ce bine s-au vestit =i mult p[tima=uluim`ntuitoriu: pren mijlocul Evangheliei biruim pre iudei, ru=in[mnebun[ ]n\elepciunea ne]n\elep\ilor ]n\elep\i ai lumii ace=tiia;cu Evangheliia Pavel au smerit m`ndriia Romei =i ]ntr-]nsa o au]ntemeiat; Ioann cu lumina Evangheliei au luminat ]ntunecataElada; Petru au ]ntors toat[ Iudea =i to\i apostolii au s[dit viia


cea de tain[, besérica; supus-au r[s[ritul, biruit-au pe tirani, n-aub[gat ]n seam[ sud[lmile, n-au socotit muncile, izgonirile =imoartea, ci mergea bucur`ndu-se despre fa\a adun[rii.

Evanghelia arat[ pre cel ce pentru noi s-au ]ntrupat, p[timind=i cu necinste murind, cea des[v`r=it[ a lui dumnezeire, =ides[v`r=it omenire; adevereaz[ pre cea de margine a lui ]ncep[-toare st[p`nire a vie\ii =i a mor\ii. Prin Evanghelie ne-am ]mp[catcu Dumnezeu, =i den fiii m`niei ne-am ]nvrednicit a-i fi fii prinbotez. „Prin Evanghelie eu pre voi am n[scut“.

Deci c`t[ plat[ socote=ti, prealuminate doamne, s[ iai de labogatul d[t[toriu =i platnicul Dumnezeu pentru tip[ritul dumne-zee=tii ace=tiia =i de suflete folositoarei c[r\i al Noului Testament?Mare slav[ au luat adev[rat =i cinste nemuritoare Ptolemeu,]mp[ratul Eghipetului, pentru t[lm[cirea Bibliei ]n limba eli-neasc[. Iar[ m[riia-ta mai mare cinste =i plat[ vei lua ]n aciast[lume =i ]n cea viitoare, pentru c[ci Noul acesta Testament alm`ntuitoriului, fiind ]ntru limba cea p[rinteasc[ t[lm[cit, cu alem[rii-tale cheltuiale spre cea de ob=te folosin\[ l-ai mai tip[rit =il-ai dat.

Deci pentru aciasta f[r[ ]ndoial[ adeverez cum c[ aicea vei s[séceri roada acestui bine =i a cre=tine=tilor tale lucr[ri: ]nt[rirelin[, via\[ ]ndelungat[ =i mul\i ani la prea]n[l\at scaunul m[riii-tale, asupra vr[jma=ilor t[i biruin\[, dumnezeiasc[ scutire =i aju-toriu la toat[ prealuminat[ casa m[riii-tale; iar[ ]n cea viitoarenespusele acéle bun[t[\i carele mai nainte de ]ntemeiarea lumiis-au g[tit cre=tinilor =i credincio=ilor domni.

Primé=te-o dar[ cu ochiul bl`nd =i a=a s[ te avem cu s[n[tate=i cu zile ]ndelungate, ]n ani mul\i, spre slava =i lauda pravo-slavnicilor cre=tini, =i spre sporiul folositoarelor de suflete caacésté fapte.

Al m[riii-tale mic =i plecat rug[toriu, smeritul ]ntru ieromo-nahi, Anthim Ivireanul.

264 Antim Ivireanul

Prefa\[ la Vie\ile paralele de Plutarh,tip[rite ]n grece=te la Bucure=ti, ]n anul 1704

Preaiubitorilor de ]nv[\[tur[ cititori, Antim ieromonahul dinIviria =i tipograful tipografiei domne=ti din Bucure=ti, s[n[tatede la Dumnezeu =i ]ndeplinirea dorin\elor.

Zelul n[scut al iubirei de ]nv[\[tur[ m[ ]ndatore=te, iubito-rilor de ]nv[\[tur[ cititori, s[ fiu totdeauna cu ]ngrijire =i nele-nevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru r[sp`ndireacuno=tin\ei cei iubitoare de ]nv[\[tur[ a voastr[.

De aceea ]n=tiin\`ndu-m[ c[ dintre preastr[luci\ii, ]nv[\a\ii =ip[zi\ii de Dumnezeu fii ai prealuminatului =i iubitoriului de Hristosdomnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Br`nco-veanu, prea]nv[\atul, cuv`nt[re\ul =i ad`nc cuget[torul domnulConstantin a tradus Paralele grece=ti =i romane ale lui Plutarh ]nlimba obicinuit[ greceasc[, de loc n-am ]nt`rziat s[ ]ntrebuin\ezmii de chipuri ca s[ ]nduplec pe str[lucirea sa s[ dea ]n tipar.Ceea ce abia reu=ind prin mijlocul deselor =i ne]ncetatelorrug[min\i, dispre\uind str[lucirea sa, ca modest, ]n\elept =i cu-minte, svonurile de=arte =i laudele u=oare, ca proprii celor cevoesc s[ se arate ]n\elep\i =i nu celor ]n adev[r ]n\elep\i. Iat[ darc[ se produc ]n\elepciunei voastre preageniale =i cuget[ri prea]n-\elepte.

Dar ca s[ admira\i din ce ]n ce mai mult exactitatea preastr[lu-citului traduc[tor, ]nc[ =i prea marea ]nv[\[tur[, lua\i v[ rogtextul grecesc al lui Plutarh, c`nd ve\i vedea c[ nicidecum n-aneglijat unde era cu lips[ Plutarh s[ ]ndeplineasc[ cu mareos`rdie, deslu=ind str[lucirea sa pe larg acea istorie, unde scrii-torul cu repejune o atinge.

M[rturisesc, ]n adev[r, c[ ]ndat[ ce am citit-o, am fericit peprealuminatul nostru domn, c[ ]ntre alte haruri d[ruite de Dum-nezeu, i-a h[r[zit Dumnezeu prea]n[l\imii-sale =i fii, carii pentruprea marea lor virtute prematur[ sunt r`vni\i ]n lume =i invidia\i.


Aceasta o asigur[ acei cu carii ]mpreun[ petrec, ]i v[d =i con-vorbesc, localnici =i streini. Se ferice=te pre sine prea]n\eleptuldasc[l al sfintei Evanghelii a marei biserici, domnul domn preo-tul Gheorghe Maiota, nu at`t pentru c[ a fost ]nv[\[tor la astfelde nobili =i m[ri\i fii ai domnitorului, at`t de l[udat ]n lume, cipentru c[ a h[r[zit Dumnezeu sfin\eniei-sale ]nv[\ate astfel deucenici prea geniali, carii ca s[ fie icoane ]nsufle\ite a preageni-alului prototip, f[r[ osteneal[ =i cu o mic[ judecat[ logic[ atragadmirabil spre ei floarea ]nv[\[turii, dup[ cum chihlimbarul cuo u=oar[ frecare ]ndat[-=i dezvele=te puterea natural[ atractiv[.

Priimi\i dar cu toat[ pl[cerea str[lucita scriere ce vi se pro-duce, ca dovad[ de céle m[rturisite de mine, =i ca o mic[ garan\iea iubirii nefal=e, neviclene =i sincere. Fi\i s[n[to=i.

Dedica\ia din Ceaslovul tradus de Antim=i tip[rit la T`rgovi=te, ]n anul 1715

Prealuminatului, preacre=tinului =i ]n[l\atului domn =i obl[dui-toriu a toat[ Ungrovlahia, Io +tefan Cantacuzino voevod, pacede la Dumnezeu, =i de la smereniia noastr[ arhiereasc[ blagoslo-venie.

Acest Ciaslov, prea]n[l\ate doamne, care iaste r`nduiala sluj-bei beserice=ti al nop\ii =i al zilii, la alt[ fa\[ nu ciarc[ s[ se]nchine, f[r[ numai la ]n[l\imea cea de Dumnezeu cinstit[ am[rimei-tale, carele e=ti fiiul cel ales al beséricii, ]ndrept[toriucel l[udat al politiei, slava cea luminat[ a pravoslavnicilor, =iminunatul sprijenitoriu al cre=tin[t[\ii.

+i adev[rat cérerea iaste dreapt[, =i ]nchin[ciunea cuviincioa-s[, pentru c[ci precum din tipografie n-au e=it p`n[ acum acias-t[ carte, nici mai ]mpodobit[ de cum s[ véde, nici de tot t[lm[cit[pre limb[ rum`neasc[ precum acum s-au tip[rit; a=a =i ]n scaunulUngrovlahiei n-au =[zut alt domn, nici ]nfrumuse\at cu at`tea

266 Antim Ivireanul

daruri, nici ]mbog[\it cu at`tea bun[t[\i, c`te str[lucesc ]ncre=tinescul =i ]mp[r[tescul t[u suflet.

Au fost cei ce mai nainte au st[p`nit, al\ii lumina\i pentrunumele cel mare al neamului lor, =i al\ii l[uda\i pentru bun[tatealor cea mult[; al\ii vesti\i pentru mai aleasa lor ]n\elepciune, =ial\ii minuna\i pentru vitejia lor cea mare.

Iar[ m[riia-ta, ramura cea aleas[ a ]mp[r[tescului =i sl[vituluineam al Cantacuzine=tilor, ai ]ntrecut =i ai cov`r=it pre to\i, devréme ce toate ale celorlal\i domni ]mp[r\itele daruri le vedemcu mare cuviin\are ]nchipuite la cre=tineasca ta ]n[l\ime. Str[lu-cé=te ]ntr-]nsa domneasca mare podoab[, dar[ ]nfrumuse\at[ cubun[tatea faptelor; ]n\elepciunea cea politiciasc[, dar[ unit[ cur`vna cea cre=tineasc[; sfatul cel mare, dar[ ]nso\it cu putérealegilor; dreptatea cea cu socotin\[, dar[ ]mpreunat[ cu bl`ndé\ea=i cu ]ndelung[ r[bdarea.

}ns[ dec`t toate acéstea ale m[riei-tale vrédnice de laud[bun[t[\i, o c`t s[ véde de luminat multa cucerie ce ai c[tr[ céledumnezee=ti. Cu aciasta =i pre Dumnezeu cu faptele tale célebune necontenit m[re=ti, =i besérica cu ascultarea cinste=ti, =iceata preo\easc[ cu facerile de bine odihne=ti, =i dumnezee=tilel[ca=uri, cu luminatele tale daruri ]mpodobe=ti. +i iar[=i milosti-virea =i fireasca-\i buna cugetare, cu c`t[ desp[r\eal[ de c`t preceialal\i domni te arat[! Pre cei supu=i cu daruri ]ndestulate tot-deauna ]mbog[\e=ti, pre politie cu boeriile, pre norod cu u=urarea,pre streini cu priimeala, pre s[raci cu mila, =i pre toat[ \ara cubi=uguri nenum[rate.

Drept acéia, dup[ cum zice David, cu dreptate te-au uns pretine domnul Dumnezeul t[u, cu unt de bucurie mai v`rtos dec`tpre p[rta=ii t[i; cu dreptate te-au ]nt`mpinat cu blagosloveniilebun[t[\ii, =i ca pre un ales din norodul lui cu dreptate te-au]n[l\at ]n scaunul domniei acestuia de Dumnezeu p[zit p[m`nt,ca v[z`nd cei supu=i p[rinteasca-\i dragoste, multa-\i bun[tate,luminatele-\i faceri de bine, =i célialalte de Dumnezeu pl[cute


lucruri, ca lumina lumin`nd ]naintea oamenilor, s[ m[reasc[ prep[rintele nostru cel din ceriuri, carele ne-au cercetat pre noidintru ]n[l\ime =i au r[dicat corn de m`ntuire noao, d[ruindu-nedomn ca acesta, bl`nd, milostiv, drept, iubitoriu de streini, f[r’de r[otate, f[c[toriu de bine, iubitoriu bun[t[\ii =i gonaci r[ot[\ii.

Deci dar[ pentru acéste ]mpodobite bun[t[\i, prea]n[l\atedoamne, =i pentru cea f[r’ de as[m`nare cucerie la céle dumne-zee=ti smerenia noastr[ cu mare dragoste aduce dar aciast[ sf`nt[carte, =i o ]nchin[ ceii de Dumnezeu cinstit[ ]n[l\imei-tale. +in[d[jduesc f[r’de nici o ]ndoial[ c[ va afla vrédnic[ =i foartevésel[ priimeala, de vréme ce nu numai c[ are slavosloviile celuice ]n Troi\[ s[ prosl[vé=te Dumnezeu, a c[ruia e=ti icoan[ viepre p[m`nt cu st[p`nirea domniei, ce cuprinde =i laudele a tutu-ror sfin\ilor, pre carii cu cre=tineasc[ cucerie ]l cinste=ti, =i te]nchini lor, =i-i chiemi pururea ]ntru ajutoriu, ale c[rora ne]ncetaterug[ciuni c[tr[ Dumnezeu =i dumnezeescul dar, ce p[zé=te pecredincio=ii domni, s[ p[zeasc[ pre m[riia-ta ]ntru prealuminatulscaun al domniei, cu pace ]ntemeiat[, cu slav[ l[udat[, =i cunorocie adev[rat[ pentru lauda politiei, pentru folosul norodu-lui =i pentru buna chiverniseal[ a toat[ eparhia.

Cinstitei de Dumnezeu ]n[l\imei-tale, ]ntru Hristos rug[toriu,smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim.

Dedica\ia manuscris[ a lui Antim de peexemplarele Evangheliei georgiene, tip[rit[ la

Tiflis, ]n anul 1709

Aciast[ sf`nt[ carte a dumnezee=tii Evanghelii, carea cu]nchin[ciune s[ aduce ]n[l\imii-tale, prealuminate doamne, iasteroada cea noao care p[m`ntul iverilor ad[p`ndu-s[ din r`ul]mp[r[te=tilor tale daruri, ]ntru acest an au odr[slit, lu`nd =iacest p[m`nt norocire s[ se ]mbog[\easc[ cu tiparele limbii sale,

268 Antim Ivireanul

— precum cu tiparele ar[pe=ti s-au ]mbog[\it Araviia, cu céleeline=ti Elada, =i cu céle rum`ne=ti Ungrovlahiia, — mul\emita oaduce la m[riia-ta, ca =i célelalte trei eparhii, de vréme ce credin-cioasa =i cre=tineasca-\i mare ]nsufle\ire au st[tut a fi rùl cel cucurgerile de aur, dintru carele au curs acéste patru izvoar[, alerum`nilor, ale elinilor, ale aravilor, ale iverilor tipare, — aséme-nea rùlui celui dintì al gr[dinii desf[t[rii, dintru carele au e=itcéle patru rùri, Fison, Gheon, Tigru =i Efrat.

}ns[ cu acest fel de desp[r\eal[: c[ cu acéle ape ale rùriloracelora au odr[slit p[m`ntul, roduri stric[cioase =i trec[toare,iar[ ad[p[rile tiparelor carele cunosc ]ncep[tura din vitejasca-\ivoin\[, dau pretutindenea st[t[toare =i vécinic[ rodire.

+i pentru aciasta va r[m`ne m[riei-tale =i slava =i pomenireanemuritoare, de vréme ce iaste izvorul =i pricina acestui bine.

Mai 21, leat 7218, al m[riei-tale ]ntru Hristos rug[toriu, smeri-tul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim.

Prealuminaatului =i prea]n`l\atului domnConstandin Br`ncoveanu Basarab Voevod1

Multe =i desp[r\ite sunt faptele =i sf`r=iturile a cugetului celuimul\emitor, prin mijlocul a c[rora s[ adevereaz[ f[r[ de presu-pus cum c[ r[m`n ]ntru neuitarea celor ce li s-au f[cut binele.Toate facerile de bine ce au c`=igat, iar[ mai v`rtos =i mai alesacéste doao: ]ntì mul\emita cea adev[rat[ caré s[ face din ini-ma cea c[lduroas[ prin cuv`nt =i-a dooa, oarecare daruri micispre semn de cuno=tin\[ a datoriei ce li s-ar cuveni.

Pentru aceasta dar[ =i smerenia noastr[, cunosc`nd cum c[pentru multele folosuri =i faceri de bine ce ai ar[tat =i ar[\i m[riia-

1Preambul la Chipurile Vechiului =i Noului Testament, manuscris datat1 iulie 1709 (n. red.).


ta de-a pururea c[tr[ noi sunt datoriu nu numai s[ m[ rog luiDumnezeu, pentru fericita s[n[tate =i buna ]nt[rire ]ntru lumi-nat scaunul m[riei-tale, ce =i veri cu ce alt mijloc a=i putea s[ m[ar[t c[tr[ m[riia-ta mul\emitoriu =i voitoriu de bine at`ta la célesuflete=ti, c`t =i la céle trupe=ti.

Drept acéia am vrut cu iubire de osteneal[ de am adunat =iam ]nsemnat ]ntru aceast[ c[rticea chipurile =i obrazele tuturorstr[mo=ilor no=tri anume carele din carele s[ trage, precum s[povestesc ]n sf`nta =i dumnezeiasca Scriptur[ ]n cea véche =i ]ncea noao =i ca un dar mic =i mare s[ o aduc cre=tine=tii st[p`niria ]n[l\imei-tale, mic zic pentru statul ei, de vréme ce pre scurt =icu pu\ine cuvinte ]nchiiae toat[ rodoslovia de la Adam p`n[ laHristos; mare iar[ pentru g`ndul, c[ci ]ntru aceast[ rodoslovies[ cuprind obraze de oameni mari =i minuna\i, proroci, drep\i =i]mp[ra\i, a c[rora r`vnitor fierbinte e=ti ]n[l\imea-ta =i o oglind[curat[ prin mijlocul a c[riia poate s[ vaz[ fie=tecarele toatebun[t[\ile a celor ferici\i b[rba\i.

+i socotesc lucrul acesta s[ nu fie f[r[ de cuviin\[ =i f[r[ desocoteal[; una pentru c[ci acéle ce ]n\elégem prin auz =i princetaniia a multor zile cu vedéria chipurilor celor ]nsemnate =i cucetaniia povestirei lor pre scurt mai mult ne ]ncredin\[m =i maipre lesne ]ntru pomenire le putem p[zi. A dooa, ca celuia ce e=tist[p`nitoriu ]ntru a=ez[m`nt preasl[vit =i ]ntru obl[duire prea-luminat =i de at`ta mul\ime de credincio=i purt[tor de grij[ =ichivernisitor s[ cuvine drept acéia a fi adus ]n[l\imei-tale de lanoi un dar ca acesta; c[ céle luminate =i preasl[vite s[ cuvin iar[celor lumina\i =i preasl[vi\i. Pentru c[ m[riia-ta ]ntre prealumi-natul neam al B[s[r[be=tilor dintru carii s-au ar[tat domni vréd-nici =i cre=tini, ]nsu\i ai odr[slit ca o odrasl[ cu str[luciri de aur=i ai ]nflorit ca o floare cu bun miros, p[zit[ cu mila lui Dum-nezeu, neve=tejit[ p`n[ acum =i s[ va p[zi =i de acum ]naintekata diadohin pentru multele =i nenum[ratele faceri de bine,carele au c`=tigat cei de departe =i cei de aproape de la cre=tineas-

270 Antim Ivireanul

ca =i as[m`n[toarea lui Hristos voin\[ a m[riei-tale, pentru carelucru de vom zice =i te vom numi coroana tuturor domnilor nuvom gre=i adev[rului, de vréme ce ca un maslin roditoriu ce e=tis[dit ]n casa Domnului ]ntinzi spre to\i ramurile céle neve=tejiteale milosteniei =i f[cliia cre=tinescului t[u suflet spre faptele célebune =i dumnezee=ti pururea aprins[ cu focul credin\ii =i a dra-gostei cei fierbinte =i pus[ ]n sfé=nic pentru ca s[ lumineze tutu-ror celor ce sunt ]ntru ]ntunérecul sc`rbelor.

+i precum ]ntr-o gr[din[ ]mp[r[teasc[ cu multe podoabe s[afl[ multe =i de multe feliuri de flori, carele veselesc cu mirosultoate sim\irile celor ce s-apropie, a=a =i chipul cel de Dumnezeu]mpodobit a ]n[l\imei-tale iaste plin =i ]mpodobit cu multe da-ruri =i bun[t[\i =i pociu zice cum c[, ca alt Pariv indianesc, carelecu putéria lui cea tr[g[toare trage la sine toate materiile, sau caalt izvor din Scotusa ce ]nchiag[ toate vas[le céle stricate, a=a =ibl`ndé\ele m[riei-tale trage pre to\i c[tr[ sine =i-i ]nchiag[ cum`ng[iare =i t[m[duia=te a fie=tec[ruia sc`rba inimii =i sup[rarealipsii cu ]ndurarea.

+i cu adev[rat e=ti tot cu totul un chip ]nsufle\it asémene f[r’de nici o desp[r\ire cu acei minuna\i =i vesti\i ce mai sus s-au zis,atr[g`nd =i adun`nd de pre la to\i bun[t[\ile céle mai de treab[=i mai mari: ]ns[ de la unul cucerniciia, de la altul credin\a ceafierbinte =i r`vna cea dumnezeiasc[, de la altul iubirea de streini,de la altul bl`nde\éle, de la altul ]ndelung[ r[bdare =i ner[utatea,de la altul milostivirea =i iubirea de s[raci =i de la al\ii altebun[t[\i, carele sunt cunoscute =i adev[rate c[ le ai m[riia-ta,iar mai v`rtos =i mai ales de la dulcele mieu Iisus, smereniia ceade margine; c[ dec`t te-au m[rit Dumnezeu =i te-au ]n[l\at ]ncinste =i ]n st[p`nire, cu at`ta mai v`rtos te smere=ti cu duhul. +ipentru acéia cu mult[ cucerie te afli supt jugul cel bun =i suptsarcina lui Hristos cea u=oar[, primind cu mult[ r[bdare =i cumulte bl`ndé\e necazurile =i sup[r[rile céle multe =i de multefeliuri ce vin ne]ncetat, totdeauna, de toate p[r\ile.

271

+i precum cel ]ntr-un nume cu m[riia-ta sl[vitul =i de Dum-nezeu ]ncununatul, marele =i ]ntocma cu apostolii Constandin,]nt`iul ]mp[rat al cre=tinilor n-au \inut cu putére omeneasc[ schip-trul ]mp[r[\iei, ci numai cu singura nebiruita putéria ]mp[ratuluiceresc, ]ntr-acesta= chip =i m[riia-ta, ca un iubitoriu de Dum-nezeu nu n[d[jdue=ti a chivernisi trebile domniei cu ajutoriul =icu ]n\elepciune omeneasc[, ci chemi pururea =i ajutoriul cel desus c[ruia m[ rog necontenind ca s[ ajute m[riei-tale, p[zindu-tecu s[n[tate, cu veselie, cu via\[ ]ndelungat[, mai presus dec`ttoate célia ce aduc ]ntristare, necl[tit =i nemi=cat, ]ntru ]n[l\atscaunul m[riei-tale, ]mpreun[ cu toat[ luminat[ rudeniia m[riei-tale. Amin.

Dat ]n vestitul ora= al T`rgovi=tei, la anul de la zidirea lumii7217 <1709>, mese\[ iul`ie, 1.

A p[zitei de Dumnezeu ]n[l\imei-tale, ]ntru Hristos rug[tor,smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim.

272 Antim Ivireanul

Aad[sta (a) — a a=tepta, a dori.advar — avgar = amulet.afurisi (a) — a excomunica, a bleste-

ma.agonisit[ — avere, stare.als[uri — calit[\i.amestecare — leg[tur[.anathimi (a) — a excomunica, a bles-

tema.apuc[ri — ho\ii.aravon — ]nchipuire, simbol.ar[muri — vase.argat — slug[.aspid[ — viper[, =arpe veninos.

Bb[c[i (a) — a bate (toba).baere — amulete.basne — pove=ti, scornituri, minciuni.bdenii — denii, privegheri (religioa-

se).beteag — r[nit, bolnav.bezn[ — ad`nc, iad.blagocestie, blagorodnicie — noble\e,

m[rinimie.blagoslovi (a) — a binecuv`nta.bl`nde=te — bl`nde\e.bogate — multe.

GLOSAR

bor[turi — vomit[ri.broboan[ — boab[ (de strugure).

Ccabani\[ — mantie domneasc[.canon — obliga\ie de ]ndeplinit.cap, capete — capitol, capitole.casnic — gospodar.catart — catharsis = catarg (de cora-

bie).catherisi (a) — a scoate din tagma

eclesiastic[.cazn[ — mustrare, chin, tortur[.c[uta (a-=i) — a trebui.c[zut — cuvenit.cerbice — ceaf[.cerca (a) — a cerceta, a vizita.certa(a) — a pedepsi.cetanie — lectur[.chelar — c[m[ra=, cel ce de\ine cheile

de la pivni\[ =i c[mar[.chendru — centru, mijloc.chez[=ie — promisiune, angajament.chindie — timpul de dup[ amiaz[,

c`nd se las[ umbrele.chisoare — ]nchisoare, temni\[.chivernisi (a) — a gospod[ri, a ad-

ministra.chivernisire — chiverniseal[, bun[

gospod[rire, ]mbog[\ire.

273

cin — stare, treapt[.cinie — unealt[, capcan[.ciur — sit[ mare =i rar[ de s`rm[,

pentru cur[\it gr`nele.clevete — b`rfiri, calomnii.cleveti (a) — a b`rfi, a calomnia.clucs[ — curs[, capcan[.com`ndare — poman[.conceni (a) — a extermina.conteni (a) — a opri, a ]nceta.corhor — mohor (?).corn — col\.co=are — \arc, ]ngr[ditur[, staul de

nuiele.cr[ie — domnie.cuceri (a se) — a se umili.cucerie — cucerire, umilin\[, evlavie.cuhnie — buc[t[rie.custodie — paz[, straj[.

Ddascal — ]nv[\[tor, ]ndrum[tor.de-a tocma — ]ntocmai.def[imare — calomnie.de margine — nem[rginit.deosebi — foarte.desp[r\eal[ — precizare.destoinic — vrednic.dezgoli (a se) — a se desprinde, a sedeta=a, a pierde.diadoh — p[rta=, asociat, urma=.diat[ — testament.dichiu — intendent, administrator.dos[dit — m`hnit, ]ntristat, am[r`t.dovedire (nu se vede...) — nu poate fi

explicat, demonstrat.dulam[ — manta lung[ de postav.durori — dureri.

Eeres — erezie.

Ff[icav — peltic, b`lb`it.f[\[rie — f[\[rnicie, ipocrizie, pref[-

c[torie.filer — moned[ divizionar[ ungu-

reasc[.finix — phönix (pas[rea).flegm[ — puroi.fur — t`lhar.

Gg[tire — preg[tire.gherdan — cing[toareg`ng[vie — b`lb`ial[.gloat[ — mul\ime.gonaciu — gonitor, prigonitor.greime — greutate, povar[.grozav — jignitor, ireveren\ios.

Hhar — dar.hasn[ — folos.hr[pi (a) — a r[pi, a apuca.hul[ — def[imare, calomnie.

Iidiomata — particularitate.ipa\i — consuli, tribuni (?).i proci — =i celelalte.iscoad[ — spion.ispiti (a) — a cerceta, a ]ncerca, a

tenta.ispravnic — reprezentant, mandatar,

urma=.


274 Antim Ivireanul

}]mbezna (a) — a arunca ]n ]ntuneric.]mp[rt[=i (a) — a face parte cuiva.]mpistrit[ — ornamentat[ (hain[).]mpresura (a) — a cotropi, a ocupa.]mputa (a) — a repro=a.]ncailea — m[car.]ndoit — dublu.]nf[\[=at[ — trupeasc[.]nfr`nare — abstinen\[.]ngr[di — ]nconjura.]ngreuia (a se) — a se inerva, a se

sup[ra.]njugare — asociere.]ns[rcinat — ]mpov[rat.]ntin[ciuni — pete.]nv`rtejire — schimbare.]nv`rto=a (a) — a pietrifica.

Ll[muri (a) — a alege, a deosebi, a

cur[\ilimb[ — popor.limbu\i (a) — a calomnia.livej — sirop.lucrare — calitate, proprietate.luneca (a se) — a ]nclina.

Mm[dular — membru.magupe\ — brutar (dar =i buc[tar).m[gur[ — munte.mai v`rtos — mai ales.mamon — diavol.m[sc[ri (a) — a murd[ri.m[sur[ciune — margine, limit[ (aici:

peste m[sur[).matca — albia, ad`ncul.

merinde — ajutor, sprijin.meser — s[rac, umil.mied — b[utur[ din miere =i ap[.a mijloci — a pricinui, a media.mijloc — pretext.mirosuri — parfumuri.m`ng[ios — m`ng`ietor.mohor`ciune — ]ntunecime.mojic — om de jos.molitv[ — rug[ciune.mo=ie — avere.mo=nean — mo=tean, mo=tenitor, ur-

ma=.mozavirie — calomnie.munci (a) — a chinui.

Nn[imit — n[emit, servitor, simbria=.n[luc[ — n[lucire, ar[tare.n[paste — necaz, nenorocire.n[p`rc[ — viper[.n[strap[ — can[, cup[, vas.neam — popor.neascultoi — neascult[tor.nec[itor — ce nu se poc[ie=te.necurat — permanent, mereu.necuvios — necuviincios.nedichisit — nedeprins.nemomit — ne]n=elat.neritoricit — nedeprins cu oratoria.ne=tine — careva, cineva.netrebui (a se) — a se tic[lo=i, a fi

netrebnic.nevoi (a se) — a se chinui.nevoin\[ — chin.niscai — oarecari.norod — popor.

275

Oobid[ — ]ntristare.obidi (a) — a nedrept[\i, a m`hni.oblastie — vi\[, neam.obl[duire — st[p`nire.obraz — figur[, chip, imagine.obrezanie — obrezuire, t[iere ]mpre-

jur.ob=te jitie — adunare c[lug[reasc[.ob=teasc[ — comun[, general[, obi=-

nuit[.ocarnic — def[im[tor.oceanie — dezn[d[jduire.ochian — lunet[.ochii cei de g`nd — ochii min\ii, ima-

gina\ia.ocoli (a se) — a se face sim\it[.ora\ie — urare.osebi — deosebi.os`rdie — ardoare, zel.ostoi (a se) — a se alina, a se potoli.ostrov — insul[.o=ti (a) — a purta r[zboi.o\[ros — cu gust de o\et.otpust — aici cu sens de sf`r=it

Pparetisis — renun\are.p[rt[=ie — parte.p[sa (a) — a ap[sa, a deranja.pav[z[ — plato=[.peasn[ — c`ntare scurt[ bisericeasc[.petrecanie — petrecere (de timp); dar

=i ]ngrop[ciune.petrece (a) — a conduce.pizm[tar — invidios.plod — s[m`n\[.poclon — dar.

podnojie — pre=.pogribanie — ]ngrop[ciune.pohfal[ — pohval[, laud[, elogiu.pol — jum[tate.politici (a se) — a se pomeni.politie — ora=; dar =i: purtare, fel de

via\[.ponci= — piezi=, str`mb.ponoslui (a) — a reclama.porumb — porumbel.posdanic[ — \iitoare.pravoslavie — dreapt[, credin\[, or-

todoxie.premeneal[ — scurgere de timp.prepuitor — denun\[tor.prepus — ]ndoial[, b[nuial[.price — pricin[, ceart[.price=tanie — cuminec[tur[.pricini — pretext, scuz[.poslanie — scrisoare.prist[vire — moarte.priveal[ — privire.procopsit — ]nst[rit, ]nv[\at, instruit.propovedui (a) — a predica.prosl[vi (a) — a pream[ri.prostatec — simplu.prosti (a se) — a se retrage (din scaun

episcopal).

Rr[p=ti, r[p=i, rip=ti (a) — a murmu-

ra, a se revolta.r[pune (a) — a ]nfr`nge, a dobor].r[va= — adeverin\[.ritoricesc — de retor, de orator.r`vnitor — zelos, harnic.rost — gur[, t[i=.rotocolime — rotunjime.

276 Antim Ivireanul

roura (a) — a c[dea rou[.rudenie — neam, loc.rufet — r[fet, meserie.ru=ine — goliciunea trupului.

Ss[blazn[ — onanie.s[bor — sobor, adunare.s[la= — ad[post.s[rindar — rug[ciune la mor\i.scandal[ — scandil[ = sup[rare, ne-

pl[cere, indignare.schiptru — sceptru.sc`rb[ — neajuns, necaz.sc`rbi (a se) — a se sup[ra.scorpie — viper[.scuipa (a) — a alunga, a lep[da.seme\ie — ]ndr[zneal[, d`rzenie.semin\ie — neam, popor.semuire — socoteal[, asimilare, sta-

bilire.sfetagore\ — c[lug[r de la Muntele

Athos.silaves — silabe.simbrie — plat[.sirep — aprig, s[lbatic.s`ngiuri — jertfe s`ngeroase.s`rgui (a) — a se gr[bi.slavoslovie — sfin\enie.slobod — liber.sluji (a) — a fi prielnic (timpul).smerin — smerit, modest.sminteal[ — r[t[cire, ]mpiedicare.soroc — termen.so\ie — tovar[=.sp[senie — m`ntuire, salvare.spurca (a) — a murd[ri.stem[ — coroan[, diadem[.

stepen[ — treapt[, rang.sterpiciune — st`rpiciune, sterilitate.stihie — element; dar =i: planet[.st`lp[ri — ramuri verzi.stra=in[ — etaj.strimtorime — nerozie mare.str`mbul (cu) — pe nedrept.struncinat — sl[bit.sudalm[ — ]njur[tur[.suferi (a) — a suporta, a se feri.

+=optitor — calomniator.

Ttain[, (g`nd de) — sens, simbol, sem-

nifica\ie.t[iare (de fire) — miracol.tic[los — nenorocit, am[r`t.tiposi (a) — a tip[ri, a imprima.tir[ni (a) — a munci, a chinui, a tor-

tura.tiriac — vaccin (preparat primitiv).titulu= — titlu.tocmire — stabilire, socoteal[.toiag — baston lung.trezvi (a se) — a se trezi.tropar — c`ntare scurt[ bisericeasc[.trufi (a se) — a se m`ndri.

|\ine (a) — a socoti, a lua seama.

Uulcea — oal[ de p[m`nt.umbrire — acoperire.umejos — umed.umple (a se) — a se ]mplini.

277

uniciune — unire.urgie — pedeaps[.urgisi (a se) — a oropsi.userdie — zel, ardoare.usibi (a) — a opri, a ]mpiedica.

Vv[di (a) — a dovedi.v[t[ma (a) — a jigni.verhovnic — conduc[tor, ]ndrum[tor.vetril[ — p`nz[ de corabie.Veruiu — Crezul.v`rguli (a se) — a se mi=ca.voile veghiate — adul[rile, lingu=irile.

volnic — liber, slobod.vorovi (a) — a vorbi.vraci — t[m[duitor, vindec[tor, medic.vrajb[ — ne]n\elegere.

Zzapis — act, contract, ]nvoial[.zavistie — pizm[, invidie.zavistnic — pizm[tare\, invidios.z[ticneal[ — ]mpiedecare, oprire, de-

ranjare.zeciuial[ — dijm[, bir.zemisli (a) — a concepe.zmoli (a) — a ]nnegri.

278 Antim Ivireanul

Didahiile georgianului din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai ]nsem-nate (dec`t }nv[\[turi c[tre fiul s[u Teodosie de Neagoe Basarab =i Carterom`neasc[ de ]nv[\[tur[ de mitropolitul Varlaam — n. n.). Pe Antim ]l adusese]n \ar[ pe la 1690 Constantin Br`ncoveanu pentru ]mbun[t[\irea tipografieimitropolitane. Numeroase tip[rituri, ]ntre care grece=ti =i arabe, se datorescnoului specialist, care, c[lug[rindu-se, ajunse ]n 1708 mitropolit. Atitudineaantiturc[ ]l duse la caterisire =i moarte (1716). +i predicile lui Antim suntcompila\ii, izvorul principal fiind Ilie Miniat, ]ns[ naturale\a frazei, sponta-neitatea exordiilor, trecerea fireasc[ de la planul material la cel alegoric, fa-miliaritatea, indign[rile, ]ntrist[rile, mustr[rile, ]ntreb[rile retorice sunt per-sonale. Antim e un orator excelent =i un stilist des[v`r=it, echilibr`nd cu pa-tos exacta ma=in[rie a cazaniei. El propune cu ]ndem`nare ascult[torilorspecula\ii teologice =i transcendentalit[\i, vorbind de sensul mistic al cuv`ntuluiMariam, despre botezul cu ap[ =i cu duh, despre m`ntuire, f[c`nd cu gra\ieexegez[ sub\ire. Mai ales are darul de a izbi imagina\ia printr-un soi de carac-tere morale, evoc`nd de pild[ pe ]njur[torul „de lege, de cruce, de cuminic[tur[,de coliv[, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie“, pe ipocritul laspovedanie care a m`ncat miercurea =i vinerea „pe=te =i ]n post raci =i unt delemn“ dar n-a dat de poman[ nevoia=ilor, c[ci: „am face mil[, ci nu ne d[m`na, c[ avem nevoi multe =i d[ri =i avem cas[ grea, =i copila=i cam gloat[...“,pe cel care str`mb[ din nas la m`ncarea de post, r[p=tindu-se asupra verzelor,]njur`nd legumele, „zic`nd [c[] ]n zadar s-au adus ]n lume“. Antim are suavi-tate, exaltare liric[ =i face Fecioarei un elogiu franciscan desf[=urat ]ntr-ocaden\[ fastuoas[ ca o coad[ de p[un.

George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Bucure=ti, Edi-tura pentru literatur[, l968, p. 19.

Mitropolitul Antim, este dup[ c`te =tim p`n[ acum, primul care, rup`ndcu tradi\ia, se urc[ ]n amvonul mitropoliei, ]n zilele marilor s[rb[tori, ca s[gr[iasc[ poporului s[u drept de la suflet la suflet. P`n[ la el, ]n biserica noastr[,

APRECIERI CRITICE

279

locul predicii ]l \inea cazania; dar cazaniile, alc[tuite cu multe veacuri ]nurm[, cuprindeau explicarea textelor evanghelice ]n linii general-omene=ti,ca pentru toate vremurile =i pentru toate societ[\ile, pe c`nd societatearom`neasc[ de la ]nceputul secolului al XVIII - lea avea nevoie de o ]nv[\[tur[vie, adaptat[ la nevoile ei duhovnice=ti, la suferin\ele ei, la durerile ei. Mitro-politul Antim a ]n\eles acest mare adev[r =i, de pe ]n[l\imea amvonului, el a=tiut s[ g[seasc[ cuvinte mi=c[toare de m`ng`iere, care r[sunau ad`nc ]nsuflete, alin`nd necazurile unui neam ]ntreg, ca de pild[ acele discrete aluziila l[comia nes[\ioas[ a turcilor, care nu mai conteneau cu biruri =i angarale.

}n evolu\ia literaturii vechi, Antim Ivireanul are meritul de a fi stimulatintroducerea limbii materne ]n bisericile din |ara Rom`neasc[ =i de a fi fostini\iatorul predicii — o predic[ vie adaptat[ nevoilor societ[\ii =i timpului, deo mare ]n[l\ime moral[ =i o real[ frumuse\e stilistic[. El a dat o str[luciredeosebit[ domniei lui Br`ncoveanu, fiindc[ l-a ajutat ca, potrivit unei tradi\iimai vechi a domnilor Basarabi, s[ ia sub obl[duirea lui cre=tin[tatea orto-dox[ oprimat[ sub vitrega st[p`nire a turcilor.

Nicolae CARTOJAN, Istoria literaturii rom`ne vechi, Bucure=ti, Editura Mi-nerva, 1980, p. 414.

Antim Ivireanul, f[r[ ]ndoial[, a avut un talent oratoric remarcabil. Elrupe cu rutina predicii vechi, care se zbate ]n frazeologia bisericeasc[ veche,]n discu\ii teologice sterpe, ]n ]nv[\[turi banale. Predica lui este vie; ]n eatranspir[ nevoile vie\ii de atunci, obiceiurile stricate ale societ[\ii contempo-rane. C`teodat[, demasc[rile neajunsurilor oamenilor de atunci cap[t[ carac-terul unei satire biciuitoare. }n opera lui, plin[ de imagini vii, de compara\iisurprinz[toare, se simte =i omul literelor: Omul se turbur[ „ca valurile m[riic`nd le sufl[ v`ntul“; „Cerul de osteneal[ au fost ]nchis spre somn to\i ochiilui“; „Luna este st[p`na m[rii“ etc.

Didahiile lui Antim Ivireanul n-au v[zut lumina tiparului dec`t ]n a douajum[tate a secolului al XIX-lea. R[mase ]n manuscrise, ele n-au putut exer-cita o influen\[ asupra literaturii omiletice. Secolul al XVIII-lea ne-a mai l[satc`teva cuv`nt[ri originale, panegirice, cuv`nt[ri la ]nmorm`ntare sau la alteocazii, dar nici una nu atinge str[lucirea Didahiilor lui Antim Ivireanul nicica limb[, nici ca ]nsu=iri literare.

+tefan CIOBANU, Istoria literaturii rom`ne vechi, Chi=in[u, Editura Hype-rion, 1992, p. 616.

Antim este prin forma\ia lui un c[rturar, a lucrat ]n tipografie, a ]ngrijittexte, cunoa=te aceast[ munc[ la fel de bine ca =i laicii. Mai mult, el leag[

280 Antim Ivireanul

cuv`ntul de imagine, ca ]n acel splendid manuscris cu Chipurile Vechiului =iNoului Testament, ]n prefa\a c[ruia afirm[ deliberat c[ ]mbinarea celor dou[limbajuri spore=te capacitatea de ]n\elegere =i de memorizare — „mai multne ]ncredin\[m =i mai pre lesne ]ntru pomenire le putem p[zi“. Asociaz[ sculp-tura cu arhitectura =i caligrafia cu gravura, amintind de multiplele talenteale ctitorului Dragomirnei =i subtilului miniaturist, Anastasie Crimca. Vorbe=te]n public, tip[re=te c[r\i =i este preocupat de ]nv[\[m`nt; copierea Didahiilor,printre care se afl[ =i c`teva predici-tip, ne ]ndeamn[ s[ credem c[ autorulle-ar fi dorit tip[rite. }n orice caz, prezen\a lui marcat[ ]n domeniul comunic[riiculturale ]l ]nscrie ]ntr-un =ir ]n cadrul c[ruia vom reg[si pe Petru Maior =iVeniamin Costache. Aceast[ activitate ampl[ =i direct implicat[ ]n existen\acotidian[ solicit[ o permanent[ ]ncadrare a operei lui Antim ]n evolu\ia cul-turii noastre =i, cu prec[dere, printre contemporanii lui.

Alexandru DU|U, Cultura rom`n[ ]n civiliza\ia european[ modern[,Bucure=ti, Editura Minerva, 1978, p. 151.

Antim Ivireanul este primul cleric rom`n care, f[r[ a ie=i din marginilefunc\iei sale, a izbutit totu=i, ]ntocmai ca Bossuet, Bourdaloue =i Massillon, s[p[trund[, prin elocven\a sacr[, mai ad`nc ]n sfera literaturii propriu-zise.

}nainte de Eminescu, Antim a numit luna „st[p`na m[rii“ =i tot el evoc`ndun episod evanghelic, a dat cea dint`i imagine plastic[ a furtunii pe mare:„Mi se pare ca c`nd a=i vedea ]naintea ochilor mei chipul ei, de toate p[r\ile s[sufle v`nturi mari, s[ se str`ng[ ]mprejurul v`ntului nori negri =i de=i, toat[marea s[ spumege de m[rire =i pretutindenea s[ se ]nal\e valurile ca ni=temun\i; mi s[ pare c[ v[z corabia apostolilor c[ s[ lupt[ cu mult[ s[lb[ticie ]nturburarea m[rii, de o parte o bat valurile, de alt[ parte o turbur[ v`nturile,de o parte o ridic[ spre cer; de alt[ parte o pogoar[ la iad“.

Alexandru PIRU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1830,Bucure=ti, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[, p. 216.

Me=te=ugind ca poporenii limba vorbit[ de ei, Ivireanul pune geniul s[ulingvistic ]n slujba voca\iei sale c[rtur[re=ti-religioase. Dac[ nu are darulabstrac\iunii dialectice, dac[ nu are talentul creator de fizionomii =i situa\iiepic-morale, are ]n schimb puterea de a oglindi, prin via sa limb[ rom`neasc[,o personalitate =i o epoc[, ]n lini=tea sf`=iat[ de cu\ite a unei perioade istoricedefinibile prin sclipirile ce pot oferi media res. El ap[r[ puterea sacerdo\iului,de la dubio=ii preo\i de r`nd, la rangul s[u ]nsu=i: „De n-a\i =tiut p`n[ acum=i de n-au fost nimeni s[ v[ ]nve\e, iat[ c[ acum ve\i =ti c[ am treab[ cu to\i

281

oamemii c`\i sunt ]n |ara Rum`neasc[, de la mic p`n[ la mare =i p[n[ la uncopil de \`\[ afar[ din p[g`ni =i din cea ce nu sunt de o lege cu noi; c[ci ]nseama mea v-au dat st[p`nul Hristos s[ v[ p[zesc suflete=te, ca pre ni=te oicuv`nt[toare =i de g`tul meu sp`nzur[ sufletele voastre“... De la condamna-rea obiceiului ad`nc ]nr[d[cinat de a ]njura, Antim se ridic[ la viziunea isto-ric[ a p[storirii lui: „nu este lupta noastr[ spre s`nge =i trup, ci c[tr[ domnii,c[tr[ puteri, c[tr[ \iitori lumii ]ntunericului veacului acestuia, spre duhurilevicle=ugului celui de supt ceriu“... }ntr-o epoc[ ]n care nu numai s`ngele ome-nesc a curs m`r=av, dar =i, prin pacea greu cump[rat[ de Br`ncoveanu, a\[rii, bubuitul armelor p`ndea mi=elnic hotarele, el ]=i prevede tonant stilul,c`nd se refer[ la Nicolae al Mirelor: „st[ deasupra muntelui bisericii ca ocetate p[zit[ de Dumnezeu =i ]nt[rit[ de toate patru p[r\ile cu patru tunuriduhovnice=ti: cu credin\a, cu n[dejdea, cu dragostea =i smerenia. +i cu tunulcredin\ii gone=te departe pe vr[jma=ii bisericii, pe eretici; cu tunul n[dejdiiaduce pre cei dezn[d[jdui\i c[tr[ Dumnezeu; cu tunul dragostei ajut[ celors[raci =i lipsi\i; cu tunul smereniei sue pe cei p[c[to=i la ceriu“.

}n stilul religios-mesianic, Antim d[dea contemporanilor s[i o lec\ie depatriotism.

Ion NEGOI|ESCU, Analize =i sinteze, Bucure=ti, Editura Albatros, 1976, p. 6.

Tr[itor ]ntr-o epoc[ de str[lucitoare cultur[ =i rafinat[ art[, cum a fostepoca br`ncoveneasc[, Antim a izbutit prin talentele sale multiple =i abili-tatea sa ne]ntrecut[ s[ joace primul rol ]n via\a |[rii Rom`ne=ti f[r[ ca cine-va dintre contemporani sau urma=i s[ poat[ g`ndi ]n mod serios, c[ n-a meritat]ntregul curs al onorurilor prin care a str[b[tut...

Ca mitropolit, Antim Ivireanul a ]nzestrat cultura rom`neasc[ cu cea mai]nalt[ expresie a cuv`ntului rostit p`n[ la acea dat[, elabor`nd nemuritoareleDidahii, oper[ care ]l a=az[ printre cei mai mari oratori biserice=ti ai tuturortimpurilor. Predic`nd ]n rom`ne=te, f[r[ s[ i se tip[reasc[ opera ]n timpulvie\ii =i arunc`ndu-se urgia tuturor r[ut[\ilor asupra muncii sale, pus[ ]nslujba |[rii Rom`ne=ti, Didahiile n-au putut avea soarta predicilor contempo-ranilor s[i din Apus: Bossuet, Bourdaloue, Fléchier, Massillon, Ilie Miniat, de=inu sunt cu nimic inferioare acestora. Cunosc[tor al vie\ii sociale rom`ne=ti,]n toate ad`ncimile ei, Antim va prinde aceste realit[\i ]n formele ne]ntrecuteale Didahiilor =i nu va cru\a nici domn, nici clas[ boiereasc[, nici negus-torime de p[catele pe care el, mai bine dec`t oricine le cuno=tea. }nlocuie=te]n felul acesta vechea cazanie, traducere — corect prins[ ]n limba rom`neasc[,de un Coresi =i de un Varlaam, dar totu=i traducere, cu o oper[ original[,

282 Antim Ivireanul

menit[ s[ fie sim\it[ de ascult[tori tocmai prin via\a pe care i-o d[deau acesterealit[\i.

Gabriel +TREMPEL, Introducere la volumul: Antim Ivireanul, Opere,Bucure=ti, Editura Minerva, 1972, p. V =i XLII.

Este ]n Didahiile lui Antim Ivireanul un continuu joc de planuri (concret-abstract, real-simbolic, laic-religios), solicit`nd logica =i fantezia, erudi\ia (te-ologic[) =i elanul sufletesc deopotriv[. Moralist ]n sutan[, rigorist p`n[ laabsoluitate, predicatorul nu pierde nici un prilej pentru a-=i sem[na cuvintelede ]nv[\[tur[ „folositoare de suflet =i m`ntuitoare“. Cuv`ntu-l, cu for\a-i deiradiere, este harul s[u =i „mreaja“ de creator. Altitudinea oratoriei lui estedat[, net[g[duit, =i de tensiunea etic[ a unor cazanii. Paradoxul, dac[ poatefi numit paradox, ar fi c[ acest c[rturar cu o imagina\ie spectaculoas[ =iterifiant[ a r[ului, care s-ar fi desf[tat, desigur, citind ter\inele Infernului luiDante, are, cu aceea=i amploare, dar cu o mai redus[ facultate de plasticiza-re, o statornic[ ]ncredere ]n posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, pro-punerile lui de combatere a str`mb[t[\ii =i a stric[ciunii con\in ]ns[ =i o doz[de himeric.

Florin FAIFER, Postfa\[ la volumul: Antim Ivireanul. Didahii. Bucure=ti,Editura Minerva, 1983, p. 234 — 235.

283

Tabel cronologic ................................................................................................... 3

DIDAHII

Aceasta o am zis c`nd m-am f[cut mitropolit ..................................................... 6Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului .................................... 12Cazanie la Adormirea preasfintei N[sc[toarei de Dumnezeu ........................... 19La Dumineca Vame=ului, cuv`nt de ]nv[\[tur[ ................................................. 25Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos ................... 31Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Dumineca L[satului de br`nz[ ................................... 36Cazanie la Vovedenie Bogorodi\e noemvrie 21 ................................................ 42Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sf`ntul Nicolae .......................................... 48Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfin\ii apostoli Petru =i Pavel .................. 57Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Bogoiavlenie ............................................................... 64Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos ............. 74Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la sfin\ii =i ]ntocma cu apostolii ]mp[ra\ Constandin =i

Elena .......................................................................................................... 83Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Dumineca Florilor ...................................................... 88Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Dumineca L[satului sec de br`nz[ ............................. 95Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Dumineca Florilor .................................................... 104Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la sfin\ii =i ]ntocma cu apostolii ]mp[ra\ Constandin =i

Elena ........................................................................................................111Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Na=terea Domnului nostru Iisus Hristos ..................117Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Obrezaniia lui Hristos ...............................................123Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Adormirea preasfintei st[p`nei noastre N[sc[toarei

de Dumnezeu =i pururea Fecioarei Maria ................................................. 125}nv[\[tura la sf`ntul p[rintele nostru Nicolae ................................................129Predoslovie la cuv`ntul de ]nv[\[tur[ ]n Dumineca Florilor ...........................135Cuv`nt de ]nv[\[tur[ =i de umilin\[ ]n Dumineca Florilor ............................. 136

CUPRINS

284 Antim Ivireanul

Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos ...........144Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la octomvrie 26, ]n ziua sf[ntului =i marelui mucenic

Dimitrie, izvor`toriului de mir asupra cutremurului ................................ 150}nv[\[tur[ la noemvrie 8, ]n zioa S[borului sfin\ilor ]ngeri ............................157Cuv`nt de ]nv[\[tur[ ]n 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului =i a

marelui mucenic Dimitrie, izvor`toriului de mir ......................................166Cuv`nt de ]nv[\[tur[ ]n Dumineca Florilor .................................................... 174Cuv`nt de ]nv[\[tur[ asupra omului mort ..................................................... 179}nv[\[tur[ c]nd se face parastas ...................................................................... 183Cuv`nt de ]nv[\[tur[ ]n 25 a lunii dechemvrie, la na=terea Domnului

nostru Iisus Hristos .................................................................................. 185Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la Dumineca Florilor .................................................... 192}nv[\[tur[ asupra poc[in\ii ............................................................................ 201Cuv`nt de ]nv[\[tur[ la pogrebaniia omului prest[vit ...................................211Cuv`nt de ]nv[\[tur[ iar[ la prestevirea omului .............................................213Scrisoarea la leat 7220, ]n luna ghenarie, ]n 13 zile ....................................... 215Duminec[ la fevruarie 3 zile, r[spunsul ce am dat a doa oar[ ........................ 221}ncep[tur[ =i ]nv[\[tur[ pentru ispovedanie .................................................. 223

}NV{|{TUR{ BISERICEASC{

Scara ace=tii c[rticele ...................................................................................... 232Rug[ciunea care au ]nv[\at pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos „Tat[l

nostru carele e=ti ]n ceriuri“ ..................................................................... 232M[rturisirea credin\ii, carea se ]mparte ]n 12 alc[tuiri ...................................234Céle =apte taini ale sfintei besérici .................................................................237Ce putere =i ce dar au acéste =apte taini ......................................................... 237Pentru taina dumnezee=tii Liturghii ............................................................... 238Pentru r`nduiala preo\iei ................................................................................ 239Pentru taina ispovedaniei sau a poc[in\ei ...................................................... 239Pentru taina nun\ii cei pre lége .......................................................................240Pentru taina maslului .....................................................................................240Noao porunci mari ale beséricii ...................................................................... 241Zéce porunci ale lui Dumnezeu, de la a 2 Lége, cap.5. ...................................242+apte daruri ale Duhului Sf`nt, carele sunt. Isaia, cap.11, stih 2 ................... 242Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Cor<intheni>, cap.13, stih 13 ................ 242

285

Patru bun[t[\i ale sufletului ...........................................................................243Patru bun[t[\i ale trupului .............................................................................243+apte p[cate de moarte .................................................................................. 243+apte faceri de bine ]mpotriva acestora ..........................................................243Céle 12 roduri ale milosteniei, dup[ cum scrie la Mathei, cap 15 ..................244Alte ]nv[\[turi trebuincioase ..........................................................................244Pricinile pentru care fie=tece preot are voie s[ slujeasc[ ]n noriia altuia ........247

PREFE|E, DEDICA|II, POSTFE|EPostfa\a Evangheliei greco-rom`ne, tip[rit[ la Bucure=ti, ]n anul 1693...........250Dedica\ia Psaltirei rom`ne=ti, tip[rit[ la Bucure=ti, ]n anul 1694 ................... 251Dedica\ie la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre c`teva nedumeriri,

tip[rit[ la Snagov, ]n anul 1697................................................................253Prefa\a Gramaticii slavone=ti, tip[rit[ la Snagov, ]n anul 1697....................... 256Precuv`ntare la gramatic[ ..............................................................................256Dedica\ia din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tip[rit[ ]n

grece=te la Snagov, ]n anul 1701 .............................................................. 258Dedica\ia din Noul Testament, tip[rit la Bucure=ti, ]n anul 1703 .................... 261Prefa\[ la Vie\ile paralele de Plutarh,tip[rit[ ]n grece=te la Bucure=ti, ]n anul

1704 .........................................................................................................263Dedica\ia din Ceaslovul tradus de Antim =i tip[rit la T`rgovi=te, ]n

anul 1715 .................................................................................................264Dedica\ia manuscris[ a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei georgiene,

tip[rit[ la Tiflis, ]n anul 1709 ...................................................................266Prealuminaatului =i prea]n`l\atului domn Constandin Br`ncoveanu Basarab

Voevod (preambul la Chipurile Vechiului =i noului Testament,manuscris datat 1 iulie 1709) .................................................................. 267

Glosar ............................................................................................................. 271

Aprecieri critice ...............................................................................................277

286 Antim Ivireanul

A n t i m I v i r e a n u l

DIDAHIIProz[

Ap[rut: 1998. Coli tipar: 12,95. Coli editoriale: 12,22

GRUPUL EDITORIAL LITERAstr. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova

Editor: Anatol Vidra=cusau (pentru DAVID-LITERA) Editori: Anatol & Dan Vidra=cu

Redactor: Mihai PapucCorector: ____________

Tehnoredactor: Roman CamerzanOperator: Vitalie E=anu

Tiparul executat sub comanda nr. .Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,

Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova

Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

BIBLIOTECA +COLARULUI

ivireanul

Documents