j-m le breton - maretia si destinul batranei europe cap. 15 si anexele 1+ 2

16
'io'M~ rvl 1\ IUI\ 1.1\ I3RETON s-a llaSCUtin 19271a Paris. I )lIpll Nt\ldii dl; iSloric In Franta ~i la Oxford ~i dupa Ull dO\: I OJ"ll I 111 istorie, a inn"atill cariera diplomatica, la illceput 111 l)ircC\ia Europa de la Quai d'Orsay, ocupfmdu-se ill spe- cial de Polonia ~i URSS. In 1968 a fost numit Consilier la Ambasada Frantei de la Moscova. Devenind apoi spe- cialist in relatii Est-Vest, a fost numit la Ambasada Frantei de la Bucure~ti, iar din 1983 ambasador la Sofia ~i apoi la Bucure~ti in plina dictatura a lui Ceau~escu (1987). $i-a incheiat cariera diplomatica la Lisabona ca ambasador. A predat relatii internationale la Sciences Po ~i la Ecole Nationale d' Administration din Paris ~i a fost visiting pro- fessor ]a St. Anthony's College, Oxford. OPERE: Les relations internationales depuis 1968 (Nathan); L 'Europe centrale et orientale de 1917 a 1991 (Nathan, trad. rom. Cavaliotti, 1996); Una storia in{austa (Ii Mullino); Lafin de Ceausescu. Histoire d'une revolu- tion (L'Harmattan, 2000, trad. rom., Cavaliotti, 1997); Constant Le Breton, un peintre dans Ie siecle (L'Harmattan, 2000); La France et Ie Royaume Uni dans un monde en mutation (sub redactia, L'Harmattan, 2005). JEAN-MARIE LE BRETON MARETlA SI DESTINUL '-" 'A ' BATRANEI EUROPE 1492-2004 Eseu istoric Traducere din franceza de VLADRUSSO at •• HUMANITAS BUCURE$Tl

Upload: mariana-pancencu

Post on 12-Aug-2015

109 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Maretia si destinul batranei europe cap 15

TRANSCRIPT

Page 1: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

'io'M~ rvl1\ IUI\ 1.1\ I3RETON s-a llaSCUtin 19271a Paris.

I )lIpll Nt\ldii dl; iSloric In Franta ~i la Oxford ~i dupa UlldO\: I OJ"ll I 111 istorie, a inn"atill cariera diplomatica, la illceput

111 l)ircC\ia Europa de la Quai d'Orsay, ocupfmdu-se ill spe­cial de Polonia ~i URSS. In 1968 a fost numit Consilierla Ambasada Frantei de la Moscova. Devenind apoi spe­

cialist in relatii Est-Vest, a fost numit la Ambasada Frantei

de la Bucure~ti, iar din 1983 ambasador la Sofia ~iapoi laBucure~ti in plina dictatura a lui Ceau~escu (1987). $i-a

incheiat cariera diplomatica la Lisabona ca ambasador. A

predat relatii internationale la Sciences Po ~i la EcoleNationale d' Administration din Paris ~i a fost visiting pro­fessor ]a St. Anthony's College, Oxford.

OPERE: Les relations internationales depuis 1968

(Nathan); L 'Europe centrale et orientale de 1917 a 1991

(Nathan, trad. rom. Cavaliotti, 1996); Una storia in{austa

(Ii Mullino); Lafin de Ceausescu. Histoire d'une revolu­

tion (L'Harmattan, 2000, trad. rom., Cavaliotti, 1997);

Constant Le Breton, unpeintre dans Ie siecle (L'Harmattan,2000); La France et Ie Royaume Uni dans un monde en

mutation (sub redactia, L'Harmattan, 2005).

JEAN-MARIE LE BRETON

MARETlA SI DESTINUL'-" 'A '

BATRANEI EUROPE1492-2004Eseu istoric

Traducere din franceza deVLADRUSSO

at••HUMANITAS

BUCURE$Tl

Page 2: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

xvDestinul ~i arnbitia Europei

lnsularitatea engleza. - Unitatea arhipelagului. - Suprema­tia navalcl. - America preia $tafeta. - Dubla vocatie continenta­la $i colonialcl a Frantei. - Vointa de independenta. - Proiectllleuropean. -lncertitudinea germana. - Germaniafericita. - Lipsa de masura. - 0 Europa independenta, stapana pe destin II Iei. - Locul Europei fntr-o lume /in ita.

Istoria Europei n-a fost scrisa numai de cele patru mari pu­teri ale Europei occidentale care au incercat sa-~i impuna pre­ponderenta sau hegemonia pe continent. Alte popoare, alte statl'~i-au adus ~iele 0 contributie importanta la edificiul comun. Eu­ropa nu ar fi ceea ce este, cursul sau istoric ar fi fost altul dac,lVenetia, Portugalia, Provinciile Unite, ca sa ne limitam doar In

aceste exemple, nu ~i-ar fi jucat rolullor in istoria continentuJui.Dincolo de aceste rezerve insa, ambitia ~irivalitatile celor pa­

tru state au atarnat greu in istoria Europei. In cursul celor patrusecole scurse intre 1492 ~i 1950, Europa a cunoscut perioadaspaniola, perioada franceza, perioada engleza, perioada gel'­mana. Astazi, cand continentul aspira la un viitor care sa nu fienici american, nici rusesc, ci pur ~i simplu european, caracteris­ticile principale ale trecutului state lor europene contribuie lalamurirea ambitiilor noii Europe.

Destinul Angliei

Este oare insularitatea trasatura fundamentala care explicaistoria Marii Britanii? In Franta, de la Michelet ~iAndre Sieg­fried, raspunsul a fost categoric: totul, sau aproape totul, s-ar

DESTINUL $1 AMBITIA EUROPEI 353

explica prin acest fenomen geografic ~i strategic. "Anglia esteo insula ~i de aici porne~te totul", s-a spus: obiceiurile locui­tori lor sai, religia, politica extern a, institutiile sale. Intre ma­rile date ale istoriei sale, culminant este anull 066, anul cuceririisale de catre WilJiam Cuceritorul, ultima invazie reu~ita a In­sulei cfmtate in chip incomparabil de Shakespeare: "this bles­sed plot" (binecuvantatul petic de pamant).

In fapt, multe lucruri se coroboreaza intru acreditarea aces­tei explicatii. Cand este oare Anglia mai frumoasa, mai mandrade ea insa~i, mai fericita decat atunci cand est singura, in sin­gularitatea pe care ~i-o revendica, in "splendida sa izolare"?

In fata unor redutabili adversari: Filip al II-lea ~i invinci­bila Armada, Amiralul Ruyter ~i marinarii olandezi, Ludovical XIV-lea, Napoleon, Wilhelm al II-lea ~i Hitler, englezii ~i-autrait "their finest hours" (c1ipele supreme). Churchill ~i Elisabe­ta I, Cromwell ~iWilliam Pitt simbolizeaza 0 istorie a carei tra­satura marcanta este tocmai refuzul oricarei dominatii straine.

Cu toate acestea, pe langa tendinta insularitatii, care se im­pune, apare inca una, mai veche sau paralela, cea a ambitiilorcontinentale care-i strabate istoria din secolul al XI-lea panain secolul al XVI-lea. In timpul acestei lungi perioade de ma­turizare a istoriei sale, vreme de aproape cinici secole, Anglianutre~te ambitii teritoriale pe Continent. Mai multe dinastii seconsacra reaJizarii acestor ambitii. Cu unul sau doua prilejuri,istoria e cat pe ce sa basculeze. Va sucomba oare dinastia ca­petiana din Franta in fata regilor normanzi, a printilor de An­jou carecarmuiesc la Londra? Va ca~tiga Anglia Razboiul de100 de Ani? Istoria aceasta, cantata aidoma istoriei Imperiu­lui Roman de catre Shakespeare ~i poetii elisabetani, patrun­de in con~tiinta englezilor care vor trage invataminte in vremeadinastiei Tudorilor ~i Stuartilor. Marea epopee a incetat sa maiaiba urmari practice, dar ramane fundamentul ~i justificareaatitudinii insulare.

Dincolo de insularitate ~i de amintirile neplacute ale inter­ventiei pe Continent, reflexele politice ale cetateanului brita­nic se bazeaza pe alti doi parametri care continua sa joace un

Page 3: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

intr-o buna zi ar putea chiar sa apuce pe cai contrare interese­lor Marii Britanii, mra ca aceasta sa poata face ceva. Relatii­Ie Angliei cu fostul Imperiu nu s-au banalizat inca, dar procesuleste in curs.

Cu totul alta este relatia cu tarile Commonwealth-ului "alb":Canada, Australia, Noua Zeelanda. ~i tot alta este relatia cu fos­ta colonie care a devenit republica Statelor Unite ale Americii.

La izbucnirea marii conflagratii provocate de Hitler, dupacateva ezitari, dominioanele "albe" s-au aliniat toate la pozi­tia Marii Britanii. Al Doilea Razboi Mondial, mai mult decatPrimul, a imprimat aceasta solidaritate politica ~imilitara, for­jand toto data noi relatii stranse de apropiere cu Statele Unite.Primii pa~i concreti pe aceasta cale au fost mcuti inca din iu­nie 1940: livrarea de arme americane ~i cesiunea a cincizecide distrugatoare, acordul de imprumut pe credit din decembrie1940, Carta Atlanticului din august 1941. Aceasta din urma­fonnulare a principiilor comune ale popoarelor englez ~i ame­rican - a reprezentat 0 marturie a profundei unitati de princi­pii, vointa ~i destin a celor doua tari.

Totul s-a petre cut ca ~i cum, in 1941, Anglia i~i transmiteamisiunea imperiala unei Americi redevenite, dupa ~ocul cri­zei economice din 1929, sigura de ea insa~j, de puterea sa, dedestinul sau. lar predarea ~tafetei de la puterea aflata in declina Regatului Unit catre puterea aflata in cre~tere a State lor Uni­te a fost insotita de 0 preluare generala a pozitiilor detinute debritanici in lume de catre America.

De~i n-a fost explicita, aceasta preluare s-a mcut mra ~ocuri.Bazele navale engleze din intreaga lume au fost incredintateamericanilor. Mai mult, ramanand in continuare sentimentalata~at Regatului Unit, Commonwealth-ul "alb" a devenit, inultimii cincizeci de ani, una dintre cele mai sigure parghii alepoliticii americane. Fara nici un efort aparent, America i~i stre­coara mana in manu~a lepadata de Anglia care a pierdut su­prematia navala. Fara prea multe comentarii, Commonwealth-ul"alb" a devenit unul dintre stalpii puterii americane. Ce s-a in­tamplat insa cu Regatul Unit?

354 NOUA ORDINE INTERNATIONALA

rol esential: primul e legat de unitatea arhipelagului; cel de-aldoilea tine de imperiul colonial ~i de suprematia navala.

Unitatea arhipelagului n-a fost un dat permanent al istoriei.Marea insula irlandeza a cunoscut un destin diferit ~i n-a in­cetat sa puna probleme natiunii engleze. In ciuda contiguiti:'i­tii geografice cu Anglia, Scotia, ~iintr-o masura mai mica TaraGalilor, au totu~i puternice trasaturi distinctive. Iar Scotia, des­partita virtual de Anglia prin geografia ei, a fost diferita de eadin motive istorice.

E adevarat ca Anglia n-a fost niciodata atat de puternica ~ide mare ca atunci cand a domnit in chip absolut asupra restu­lui arhipelagului, adica de la inceputul secolului al XVIII-leapana la inceputul secolului xx. Dar este totodata de la sineinteles ca unitatea arhipelagului, care nu se sprijina nici pe geo­grafie, nici pe limba, nici pe religie, a fost impusa de natiuneaengleza dominanta. Sta marturie aici istoria, atat cea tragica aIrlandei, de-a lungul secolelor ~i pana in zilele noastre, cat ~icea a Scotiei, de la mi~carea iacobita pana la "autonomizarea"din 1999, trecand prin Union Act din 1707. Unitatea arhipe­lagului actioneaza deci ca un revelator al capacitatii unifica­toare ~i al puterii Angliei.

Dimensiunea imperiala nu e mai putin detenninanta. De­sigur, mandrul imperiu din vremea jubileului reginei Victoria,sau a Imperiului Indiei, a incetat sa mai existe. Dar maretia luise mai face inca simtita, chiar ~i astazi, in con~tiinta britani­cilor. La Londra, ~tirile despre Zimbabwe, Sri Lanka, India,sau Pakistan au un cu totul alt relief decat la Paris sau la Ber­

lin. Fara indoiala, acest fapt se datoreaza in mare parte pre­zentei pe pamantul britanic a numeroase comunitati provenitedin subcontinentul indian, din Antile sau din Africa. Dar maimult decat Franta, mai mult decat Germania, mai mult chiardecat Spania, Anglia a fost marcata de pecetea Imperiului. Dealtfel, prin stilul sau, prin arhitectura sa, Londra este 0 capi­tala imperiala.

Britanicii ~tiu foarte bine ca in zilele noastre vremea im­periilor a apus, ca India este independenta, ca ~i coloniile, ca

DESTINUL $1 AMBlTJA EUROPEl 355

Page 4: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

356 NOUA ORDINE 1NTERNA T10NALA DESTINUL $1 AMB1T1A EUROPEI 357

Aceste elt}mente atat de diferite relativizeaza importanta fac­torului geografic ~i a insularitatii. Anglia a trecut prin expe­rienta negativa a interventiei pe Continent. Ea n-a incercat sa-~iimpuna suprematia, ~imai putin hegemonia. S-a limitat sa-i im­piedice pe altii s-o faca. Ea a fost oputere imperiala, cu 0 £10­

ta care a dominat oceanele lumii. ~i ~i-a consolidat autoritateaasupra arhipelagului britanic.

De atunci, Londra a pierdut suprematia navala ~i a renun­tat la imperiul colonial. Regatul a incetat sa mai fie Unit. Irlan­da a obtinut Home Rule in 1922. Ea n-a urmat Anglia in razboi.S-a retras din Commonwealth. De~i ramane legata de fostul su­zeran prin tot soiul de legaturi umane ~i economice, este total­mente independenta azi. Soarta Uistemlui nu e inca reglementam,dar e limpede ca timpul nu lucreaza in favoarea unioni~tilor~i a conservatorilor. Logica ~iponderea politica a republicii parsa arate ca Irlanda se indreapta spre unitate, ceea ce nu repre­zinta deloc 0 apropiere de Anglia. Scotia a trecut deja de etapadobandirii autonomiei. Poate ca e un prim pas catre indepen­denta, chiar daca relatiile dintre Scotia ~i Anglia nu au carac­terul dramatic pe care-l au in cazul Irlandei.

Evolutia catre Europa a intarit deja tendintele centrifuge.Nici Irlanda, nici Sotia nu au nevoie de Anglia pentru a-~i faceun loc in Uniunea Europeana. In Scotia se vorbqte chiar tarainconjur despre trecerea peste e~alonul reprezentat de RegatulUnit; ~i, de~i nu s-a ajuns inca pana acolo, tendinta este amor­sata ~i nu intalne~te forte centripete care sa i se opuna. Cen­tralizarea care se poate observa in Anglia nu afecteaza delocaceasta mi~care de emancipare. Spre deosebire de Marea Bri­tanie, Franta nu e amenintata de 0 revendicare de autonomiecomparabila cu cea din Scotia care dispune de un teritoriu pro­priu, de importante resurse naturale, de un parlament ~i de tra­ditie statala. Se intelege deci ca unii englezi sunt i'ngrijorati deriscurile ca "Europa" sa dezmembreze Regatul Unit.

In ciuda catorva momente furtunoase, asocierea dintre An­glia ~i Statele Unite reprezinta protectia Marii Britanii. A~a afost in timpul razboiului ~i a~a a ramas ~i dupa incheierea lui,

in ciuda unor conflicte cum ar fi cellegat de conflictul de la Suez.Preluarea de catre Statele Unite a rolului imperial al Marii Bri­tanii a fost un atu fundamental pentm ambele tari. America esteastazi, de facto, succesoarea Mari Britanii, in particular a rolu­lui sau imperial de putere navala, ca ~i a celui jucat in lumeaanglofona. Ea are nevoie de Marea Britanie. Lumea "anglo-sa­xona" nu are semnificatie deplina, nu-~i dezvolta intreaga pu­tere decat prin participarea Americii. Aceasta din urma nu poaterenunta sa faca parte din ea, afara doar daca nu vrea sa-~i re­nege intreaga istorie.

Destinul Frantei

Destinul Frantei a fost rodul unei vointe. Geografia ii oferadeopotriva atuuri ~i tentatii. Franta a devenit insa ceea ce estein urma unei optiuni politice.

Franta de azi nu exista decM ca urmare a lungului ~i perse­verentului efort al unei familii princiare din lie de France de aaduna in jurul coroanei sale teritorii ce n-aveau nici 0 vocatieevidenta de a-i apartine. Obiectivul era desigur acela de a ajun­ge la frontierele Galiei de dinainte de stapanirea roman a, mit careascundea indisciplina, vrajba ~i anarhia care domneau in ran­dul galilor. Dinastia capetiana s-a straduit cu ri'ibdare sa cladeas­ca un ansamblu solid, ale cami parti sa nu fie atrase mai degrabade 0 putere exterioara decat de puterea regala. Statui comuna precedat limba comuna, aceasta din urma neavand neaparatprioritate in edificarea ansamblului teritorial, de vreme ce im­portante regiuni francofone au ramas in afara regatului. Demer­sui monarhiei franceze a fost dominat de empirism.

Alaturi de perseverenta ~i empirism, 0 alta trasatura carac­teristica a politicii capetiene a fost independenta. Regele era,potrivit legi~tilor, "suveranin regatul sau", adica nu acceptanici 0 suzeranitate externa pentru nici 0 parte a regatului. Inacest sens era monarhia "absoluta", intmcat refuza sa dea sea­ma atat in exterior cat ~i in interior.

Page 5: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

358 NOUA ORDINE INTERNATIONALA DESTINUL ~I AMBITIA EUROPEI 359

Prin urmare, granite Ie au simbolizat limitele statului fran­cez. Opera capetienilor a fost continuata de revolutionari ~i in­deosebi de iacobini care au introdus in functionarea statuluiprincipii de uniformizare ~i de unificare ale carol' premise apa­msera in opera realizata de monarhie, dar a carol' tinta era de­sigur strain a prin dogmatism filozofiei empirice a monarhiei.

Incepand din secolul al XVI-lea, Franta oscileaza intre vo­catia sa continentaJa ~i vocatia sa maritima. Nu poate intoar­ce spatele continentului, nu se poate dezinteresa, nici macarpentm sCUlieperioade, de treburile Europei, caci e prea impli­cata in existenta ei. Teritoriul sau e prea vulnerabil ~iprea expusinfluentelor ce vin din afara. Inchiderea in sine, "reculegerea"e pur ~i simplu imposibila. La fel de greu ii este Frantei sa nuformuleze 0 optiune atunci cand Europa e sfa~iata de un con­flict intre doi sau mai multi adversari. I s-a intamplat sa se an­gajeze cu intarziere, dar atunci a ilicut-o doar pentm a intervenimai eficient. Treburile continentale fac deci parte integrantadin destinul sau.

Vocatia maritima ~i coloniaIa nu este numai rezultatul iqi­rilor sale la mare - cu cateva din cele mai propice locuri de portdin lume. Ea a fost legata de participarea sa la rivalitatea pen­tm primulloc in Europa, resort fundamental al istoriei europe­ne, incepand de la sfar~itul secolului al XV-lea pana la mijloculcelui de-al XX-lea, ~i al expansiunii sale in lume. Expeditiilemaritime ~i coloniale ale lui Francisc I, Richelieu, Ludovic alXIV-lea, Ludovic al XV-lea ~i Ludovic al XVI-lea, cucerireaAigeriei, expeditiile lui Ludovic-Filip ~i ale lui Napoleon alIII-lea, imperiul colonial al celei de-a Treia Republici raspundunei provocari lansate Frantei de rivalii sai: Spania ~iapoi Ma­rea Britanie. Raspunsulla aceasHi provocare inseamna parti­ciparea Frantei la aventura coloniala: e rangul sau europeanin joc, ca ~i locul sau in randul marilor puteri. In competitiacare incepe ~i care decurge din lupta pentm suprematie in Eu­ropa, capacitatea de a dobandi un imperiu colonial este unuldintre elementele care atesta reu~ita.

Vocatia maritima a fost deci rodul acestei competitii. In maimulte randuri, Franta a contestat suprematia navaJa a principa­lilor sai adversari. Dar n-a reu~it niciodata s-o dobandeasca pen­tm sine, pentru ca a fost mereu constransa sa acorde priori tateechilibrului de forte pe continent. Incepand din 1803 ~i maiales dupa batalia de la Trafalgar, a fost silita sa renunte la amai contesta suprematia navala a Angliei.

Vocatia coloniala a Frantei s-a dezvoltat in decursuL seco­lelor intr-un context precar. Soarta coloniilor a depins de re­latii1e sale cu puterile maritime. In aceasta privinta, experientarazboaielor din vremea Revolutiei ~i a Imperiului este foarteedificatoare. In vreme ce in timpul domniei lui Ludovic alXVI-Lea flota franceza ~i-a putut duce la bun sfar~it misiunile,indeosebi in Oceanullndian, ~i a putut contribui la succesuLRazboiului de Independenta american, infrangerile suferite inperioada urmatoare au avut consecinte dezastruoase pentm po­zitiile ocupate de Franta in Egipt, in Oceanul Indian, in Sene­gal, in Antile ~i in America de Nord. Aceasta explica de altfellimitarea ambitiilor coloniale franceze la cadrul recunoscutde Regatul Unit din 1815. Dovada au adus-o incidentul de laFachoda ~i acordul din 8 aprilie 1904 prin care s-a constituitAntanta cordiala.

Suprematia navala n-a fost niciodata priroritatea conduca­torilor francezi - sau poate doar in vremea domniei lui Ludovical XVI-lea (care in clipa mortii intreba ce se mai aude cu Laperouse). Prima Lorpreocupare a fost intotdeauna continentul.Dupa 1815 insa, nici una dintre aceste ambitii nu mai pare po­sibil de realizat. Suprematia navala trece definitiv in mainile bri­tanicilor. Franta abandoneaza lupta pentru primulloc in Europa,mai intai deoarece 0 coalitie (Sfanta Alianta) 0 impune, apoipentru ca, invinsa de Prusia in 1870, Franta ~i-a redus ambitiile~i nu mai urmare~te decat un loc de prim-plan, nu primul insa.

Franta a inteles de timpuriu ca Europa, a carei conducere in­cercase atata timp s-o preia, se schimbase. Interventia masivaa armatei americane pe frontul francez in 1917 ~i, poate maimult, rolul jucat de Statele Unite in elaborarea acordurilor de

Page 6: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

360 NOUA ORDINE INTERNATIONALA DESTlNUL ~I AMBITIA EUROPE] 361

pace din 1919 au deschis ochii celor mai lucizi. De acum ina­inte soarta Europei nu se mai afUi doar in mana europenilor.Asupra destinului Europei apasa ~i alte puteri: America, Rusiasovietica.

Aceasta con~tientizare a fost mai precoce in Franta decatin alte tari, pentru ca ambitia de a se mentine pe primulloc afost aici mai repede abandonata. A~a cum presimtisera Napo­leon ~i Tocqueville, multi conducatori francezi au inteles incade la sfar~itul razboiului ca soarta lumii avea sa se afle de aiciinainte in mana popoarelor extraeuropene. Europa n-avea samai fie condusa de un stat aflat in alcatuirea ei, ci va trebui sase adapteze la 0 lume globala unde va figura, ca un partenerprintre altii, alaturi de Statele Unite, Rusia, China ~i Japonia.

Astfel, vointa de independenta explica faptul ca Franta s-apreocupat sa-~i reia soarta in propriile maini, nu insa incercandsa reca~tige primulloc in Europa, ci transferandu-~i ambitiade independenta asupra constructiei unei Europe unite. Intre celedoua razboaie, aceasta incercare era ~ovaielnica, intr-un cuvant:prematura. Atunci ~i Germania vorbea despre Europa ~i inde­pendenta europeana, dar cuvintele aveau pentru ea alt sens: eleerau un avatar al vointei sale de a domina. Franta, mai ales dupainfrangerea din 1940, a inteles ca numai 0 Europa unita i-arpermite sa nu fie un satelit al Statelor Unite sau al URSS .

Empirismul capetian ~i continuitatea proiectului, care au re­prezentat ~ansa Frantei, au inspirat politica europeana a Fran­tei incepand din 1950. Se mai manifesta desigur, ici ~i colo,atitudini dogmatice privind cea mai potrivita metoda de a con­strui Europa. Unii refuza mecanismele comunitare, altii vor sainlature abordarea interguvernamentala. Aceasta disputa teo­retica nu este totu~i punctul esential. Determinante sunt voin­ta politica ~i capacitatea de decizie.

In ce masura poate raspunde proiectul european ambitiilornatiunii franceze? El trebuie mai intai sa duca la 0 pozitie deputere. Lumea actuala, care este 0 lume finita, nu mai seamanacu Concertul european a~a cum se prezenta acesta la Congresul

de la Viena. Se poate ghici inca de pe acum ca marile ansam­bluri, cum sunt China, India ~i Rusia, vor juca un rol alaturi derolul detinut de America. In gandirea Iiderilor francezi, Europaar fi chemata deci sa actioneze in sensul diversificarii rapor­turilor internationale ~i al emanciparii in raport cu "hiperpu­terea" Statelor Unite.

In lumea schitata de Samuel Huntington, Europa, a~a cum 0

concep mai nmlt sau mai putin confuz francezii, ar reprezen­ta deopotriva 0 protectie a identitatii lor ~i 0 parghie de redo­bandire a independentei.

Destinul Germaniei

Poporul german se afla in inima Europei, unde ocupa unteritoriu lipsit de frontiere evidente. De altfel, existenta popo­rului german a precedat existenta statului german, el insu~i apa­rut dupa aparitia limbii, artei ~iculturii germane. Nimic nu-i estedeci garantat Germaniei, in afara acestei libertati de alegeredatorate pozitiei sale geografice: ea poate fi una din puterileoccidentale ale Europei, ~i va ~i fi in secolele al XIX-lea ~i alXX-lea contestandu-Ie Frantei ~iAngliei suprematia europea­na; dar poate opta sa se orienteze ~i spre est, impingand po­poarele slave ~i ocupand vastele spatii detinute de polonezi,. .. .ucramel1l ~1ru~1.

Dar fiindca nici 0 optiune nu se impune cu necesitate, Ger­mania a fost timp de mai multe secole mai degraba obiectulpoliticii internationale decat subiectul ei. Condusa de principiinzestrati cu 0 putere mijlocie, dar buni administratori, popu­latia germana a excelat in artele pacii. Micile comunitati au ada­postit excelenti meseria~i ~i arti~ti de talent. Forma desavar~itaa unei cre~tinatati medievale care a imbogatit Europa, aceas­ta Germanie nu s-a angajat pe calea structurarii unei puteri destat centralizate. Reforma n-a pus capat acestei stari de lucruri.Pacea de la Augsburg a consfintit neputinta politica a Germa­niei, dar a contribuit la prosperitatea ei.

Page 7: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

362 NOUA ORDINE INTERNA TIONALA

Dimpotriva, atunci cand s-a vrut 0 "natiune", un "stat-na­tiune" precum Franta ~i Anglia, Germania ~i-a ales un destinnenorocit. De altminteri, acest destin provine dintr-o nenoro­cire: infrangerea ei de catre armatele napoleoniene. Secolul alXIX-lea a reprezentat pentru ea 0 lunga incubatie a virusuluinationalist care a sfar~it prin a triumfa asupra deprinderilbr de­mocratice locale. Reich-ullui Bismarck a fost conceput de in­temeietorul sau drept un stat moderat. Dar destinull-a condusla nemasura: mai Intai aceea a Reich-ului lui Wilhelm al II-lea,apoi prabu~irea in abisul nazist a Republicii de la Weimar.

Destinul Germaniei depinde in egala masura de pecetea pusade prezenta romanica, a carei raspandire este destul de apropia­ta de cea a traditiei catolice ~i a barocului, in opozitie cu goticulprotestant. Totu~i, nu aceasta fractura este cea mai importan­ta. Ea intra, desigur, in matricea "Germaniei fericite", in timpce Prusia a simbolizat Gennania "nefericita". Caci exista in­tr-adevar 0 Germanie fericita: cea a infloririi virtutilor domes­tice ~i a particularului, cea a artelor ~i literaturii, cea a gandiriilibere, a libertatilor individuale, a cercetarii fecunde, a micilorora~e, a puterilor limitate in spatiu. Germania a devenit nefe­ricita ~i a adus nefericire Europei atunci cand a copiat mode­lul statului-natiune. Ea a dominat Europa prin masa ei. A impus,prin insa~i prezenta ei, pacea armata, apoi razboiul ~i in celedin urma nazismul. A fost prea mare, prea puternica pentru 0Europa ce nu putea funqiona decat pe baza unui echilibru in­tre statele componente. Ea a dobandit putere ~i ~i-a ales caleade dezvoltare in momentul in care dominatia asupra Europeiincepea sa fie contestata, in afara Europei, de noi centre de pu­tere: Japonia, Statele Unite, Rusia. Nu-i de mirare deci ca a

fost silita sa faca un efort imens pentru a se afirma ~i a aduceEuropa sub ascultarea ei. ~i nu-i de mirare ca a gasit in caleaei puteri extraeuropene care au impins-o in razboiul mondial.

In ambele razboaie mondiale, Germania a dat dovada de ener­gie, de curaj, de simt strategic. Cu toate acestea, de fiecare data,rezultatul a fost infrangerea ei.

DESTINUL $1 AMB1T1A EUROPE1 363

In Primul Razboi Mondial, Germania a beneficiat de cre~­terea rapida a economiei sale care-i dadea un avans considera­bil asupra adversarelor ei: Franta, Rusia, dar ~i Anglia care-~iincepuse declinul relativ. Prin utilizarea liniilor interioare decomunicatie, prin economisirea forte lor, printr-o doctrina mi­litara inteligenta, realista ~i care a menajat fortele umane, Ger­mania a fost - chiar ~iin 1918 -la un pas de victorie. Ea a e~uatin cele din urma tocmai pentru ca forta ei provoca teama ~iche­ma la alcatuirea unei vaste coalitii care, pentru prima oara inistoria Europei, a trecut de granitele ei.

Germania din 1914 era prea puternica pentru Europa.Situatia a fost mult mai rea in 1939-1945. Germania a intors

de aceasta data spatele masurii. Ca ~i in cazul Frantei sub Na­poleon, s-a imbatat de succesele initiale. Ea nu s-a multumit cuprimulloc in Europa, a vrut 0 Europa germana. lar din aceastaperspectiva a devenit 0 amenintare nu numai pentru toate sta­tele europene, ci ~i pentru lumea intreaga. Oricat de straluci­ta i-ar fi fost armata, oricat de inventivi i-ar fi fost savantii,Germania nu putea invinge 0 coalitie care cuprindea majori­tatea tarilor lumii.

Germania lipsei de masura nu putea sfar~i decat infranta.Destinul Germaniei este ~ialegerea intre Est ~iVest. De Vest

o leaga comunitatea de interese ~i incercarea de a ocupa pri­mulloc intr-o lume cu reguli precise. Alegand Vestul, Genna­nia ramane in cadrul Conceltului european. Ea opteaza totodatapentru 0 anumita forma de civilizatie. Intorcandu-se spre Est,ea privilegiaza aventura, vastele intinderi de pamant. Casta iun­cherilor, pe care se sprijinea Reich-ullui Bismarck ~icare-i fur­niza noii puteri administratori competenti ~i generali de talent,era foarte legaUi de alianta cu Rusia. Aceasta alianta ii deschi­dea perspectiva unei redistribuiri a cartilor la care Germania,intrata tarziu in lupta pentru suprematie in Europa, se credeaindreptatita.

Din 1945, datele fundamentale s-au schimbat. Germania ra­mane, desigur, cea mai mare putere europeana, dar nu se poa­te compara cu Statele Unite ~i cu Rusia. Europa insa~i nu mai

Page 8: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

364 NOUA ORDINE INTERNATIONALA

are ponderea ce facea din ea stapana lumii. Suprematia ei na­val a e de domeniul trecutului. In plus, ea nu mai are acum niciavansul pe care-l avea in domeniul cercetarii ~tiintifice.

Ii ramane deschisa Germaniei calea care imbina bazele Ger­

maniei fericite - cultul particularului, libertatile locale, spiritul decercetare - cu ambitia de a participa impreuna cu parteneriisai europeni la marea competitie dintre Europa ~i polurile pla­netare de putere reprezentate de Statele Unite, Rusia, China ~iJaponia.

Destinul Europei

Europa in care traim ~i-a inceput aventura mondialii in 1492.Ea a dominat lumea, i-a fasonat istoria. A unificat-o sub auto­ritatea ei ~i sub influenta ei. La inceputul secolului XX, aceas­ta Europa a inceput sa intre in declin, adesea pe un fond demelancolie.

Incepand din 1950, 0 aM Europa este pe cale sa apara. Carevor fi trasaturile ei? Marcata de razboiul mondial, ea a intorsspatele Europei nationalitatilor care n-a facut decat sa-i spo­reasca disputele interne. Acum incearca sa se unifice, ceea cear pune-o la adapost de razboaie intestine suicidare ~i i-ar per­mite sa-~i regaseasca un loc ~i un rol in lume.

Ceea ce s-a numit, dupa 1950, "construqia europeana" esteun proiect politic care n-a fost niciodata explicat in chip pre­cis. Intr-adevar, francezii, germanii, spaniolii nu sunt pregatitisa renunte la apartenenta lor nationala ~i este cu neputinta de~tiut cand anume vor fi pregatiti. La urma urmei, la doua seco­Ie de la disparitia provinciilor din Vechiul Regim, respectivelestructuri istorice raman inca vii in mintile cetatenilor. Prin ur­mare, nu e yorba de a suprima e~alonul national, ci de a adau­ga un alt nivel de putere. Dimensiunea europeana are meritulde a reconcilia marile state-natiuni care au fost protagoniste­Ie istoriei continentului. Reconcilierea era insa deja un obiec­tiv, ~i el poate fi considerat atins. Dar unificare, la ce bun?

DESTINUL ~I AMBITIA EUROPEI 365

Charles de Gaulle a definit cel mai bine proiectul ce tre­buie rea1izat: el a folosit, pentru a-I caracteriza, termenul de "sta­vilar al puterii", pentru ca istoria umanitatii va ramane alcatuitade rivalitatile dintre oameni. Nu va exista un "sfar~it al Isto­riei", iar democratia, ca ~i libertatea vor fi intotdeauna obiec­tive ce se vor indeparta mereu pe masura ce ne apropiem deele. Astfel, secolul XX trebuia sa fie democratic - n-a fost de­cat tiranic. Actuala victorie a drepturilor omului e partiaJa, ne­sigura, poate chiar fragila. Raporturile bazate pe forta continuasa fie dominante.

Europa intrevazuta de "parintii fondatori" nu era, desigur,un "superstat" dominator, aventurier ~i militarist, ci trebuia safie in masura sa exprime ~i sa afinne 0 vointa intr-o lume croi­ta la 0 alta scara, in care partenerii care se infrunta sau se vorinfrunta pe scena internationala au 0 populatie de mai multesute de milioane de locuitori.

Europa Unita - cea a lui Robert Schuman, Komad Adenauer~iAlcide de Gasperi - a avut deci ca prim obiectiv pecetluireareconcilierii franco-germane, apoi atingerea "masei critice" caresa-i permita sa existe in orice context.

Se pot oare face previziuni mai departe? Putin probabil, caciar insemna sa acceptam ca Istoria e predeterminata ~i ar pu­tea avea un sfar~it. Viitorul ramane ~i va ramane incert, peri­culos, contradictoriu. In aceste conditii, ambitia Europei Unitenu poate fi decat aceea de a defini 0 vointa ~i de a actiona inconformitate cu ea. E imposibil de spus care va fi obiectivulacestei vointe, ce trebuie sa fie comuna pentru a deveni, poate,intr-o buna zi, unica. Iar pentru aceasta, a~a cum 0 arata ex­perienta istorica a statului-natiune, trebuie ca Europa aflata pecalea unificarii sa-~i asigure mijloacele de a se proteja inspreexterior ~i,concomitent, ca mijloacele sa slujeasca in egalii ma­sura la intarirea acestei vointe ~ila initierea unor aqiuni in con­fonnitate cu ea.

Aceasta este problema care se ridica in fata Uniunii Euro­pene in prezentul stadiu al evolutiei sale: sa inceapa cu mij­loacele comune (institutii, buget, armata) sau cu vointa comuna.

Page 9: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

366 NOUA ORDINE INTERNATIONAL.&.

lata dilema pe care trebuie s-o rezolve Europa la fiecare pasal evolutiei sale.

In randul celor care se intereseaza de construqia europea­na ~i se arata favorabili acestei idei se pot defini, schematic,doua mari ~coli de gandire: pe de 0 parte, 0 ~coala pe care amputea-o caracteriza drept "gaullista", care considera prioritar acor­dul asupra vocatiei Europei; ~i 0 a doua ~coala, cea a lui RobertSchuman, care considera ca 0 atare vointa va fi trecatoare dacanu se va sprijini pe institutii constrangatoare.

Cu alte cuvinte, e oare preferabil sa se a~tepte obtinerea unuiacord care sa dea na~tere Europei Unite, sau trebuie ca state­Ie participante sa fie legate in a~a fel incat vointa comuna sadecurga in chip natural din capacitatea de a aqiona? Experien­ta ultimilor treizeci de ani confirma ca nu s-a reu~it obtinereanici unui acord asupra unui obiectiv politic ilira sprij inul insti­tutiilor. Fara institutii constrangatoare, politica Europei, adicafelul in care actioneaza diplomatia ~i forta ei militara, seama­na in chip straniu cu aliantele secolelor precedente, care se ili­ceau ~ise desiliceau in functie de interesele fiecarui participant.Ceea ce ramane solid in constructia europeana sunt tratatele cestipuleaza crearea institutiilor comunitare care, la randullor, auinitiat politici comune: politica agricola, politica regionala etc.

In ciuda marelui pas inainte reprezentat de introducerea mo­nedei unice, Europa nu are inca 0 existenta politica proprie cares-o faca sa devina partenerul Rusiei, al Statelor Unite sau alChinei. $i asta fiindca problema relatiilor dintre Europa ~i Sta­tele Unite s-a pus prematur, intr-un moment in care Europa nuputea face altceva decat sa acorde prioritate absoluta AlianteiNord-atlantice.

Din cauza razboiului rece ~i a amenintarii pe care URSS 0reprezenta pentru Europa occidentala, proteqia americana erao necesitate. Organizarea solidaritatii atlantice a luat-o inain­tea mi~carii europene. Ambiguitatea atitudinii europene s-a ili­cut simtita in momentul infiintarii Comunitatii Europene deAparare. Aceasta fusese conceputa de unii cu scopul de a da

DESTINUL $I AMBITIA EUROPEI 367

Europei 0 realitate militara, de altii insa drept 0 simpla intari­re a Aliantei Nord-atlantice ce trebuia sa lase americanilor res­ponsabilitatea pacii sau razboiului.

Intre cele doua cai, cea a Europei Unite ~icea a Aliantei Nord-a­tlantice, optiunea era neindoielnica. Fiindca unei solutii vir­tuale -lenta punere la punct a unor institutii ~imijloace ce aveausa dea Europei capacitatea de a duce 0 politica comuna - ii eraevident preferabila realitatea solida ~i imediata a AlianteiNord-atlantice. In fata tancurilor, rachetelor ~i amenintarii so­vietice, Alianta era singurul raspuns pertinent pentru europeni.

Numai ca atat Alianta cat ~i amenintarea sovietica se in­scriau in problemele pe tennen mediu. Amenintarea URSS aincetat. Ea a durat 40 de ani: de la blocada Berlinului din 1949la caderea Zidului Berlinului din 1989. In schimb, construc­tia Europei ca unul dintre marii parteneri ai posibilului Con­celi mondial al puterilor este un proces pe term en lung. In rest,Europa nu are ~i nici nu va avea drept unica vocatie aceea dea urma mereu Statele Unite, de pilda in lupta contra teroris­mului sau contra cutarui sau cutarui stat "cu apucaturi golane~ti".Ea va trebui sa-~i defineasca politica in functie de propriile saleinterese. $i nu se poate exclude ipoteza ca aceste interese sa fieintr-o buna zi diferite sau chiar opuse celor ale Statelor Unite.

Suntem deci in situatia de a ne apleca asupra mecanisme­lor ce-i vor permite Europei sa-~i defineasca ambitiile politice~i sa urmareasca realizarea lor.

Comunitatea europeana rezultata din Tratatul de la Romase baza pe compromisul dintre 0 structura federala ~i 0 grupa­re de tip interguvemamental. Aceasta formula nu era totu~i sta­tica, iar dinamismul sau provenea din intentia afirmata sus ~itare de a ajunge la 0 "uniune tot mai stransa". Aceasta din urmase inrude~te evident cu federalismu1. Numai presiunea in fa­voarea acestei fonnule pennite progresul. Rezultatul a fost po­zitiv in domeniul economic ~i monetar. Ramane sa fie extinsla domeniul politic ~i militar.

Page 10: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

368 NOUA ORDINE INTERNA TIONALA DESTINUL SI AMBITIA EUROPEI 369

Calea este insa barata de doua formidabile obstacole. Pri­

mul e legat de "mijloace", adica de institutiile europene ~i decapacitatea lor de a mobiliza resurse financiare, militare ~iuma­ne. Ori de dite ori statele europene incearca sa puna in comuno parte a capacitatilor lor militare, de la Washington se faceauzita 0 chemare la ordine - preluata imediat de sediul NATOde la Bruxelles. Exemplul din urma al fortei de interventie ra­pida este 0 ilustrare a acestui fapt. Pentru a depa~i acest ob­stacol ar trebui definita 0 autentica "vointa" comuna europeana,care sa nu excluda infruntarea cu Statele Unite. La ora actua­

la, aceasta perspectiva este de-a dreptul himerica.Celalalt mare obstacol este largirea. Din conjunqia speran­

telor fiecaruia din cele ~ase state s-a nascut 0 Europa volun­tarista. Obiectivullor evident a fost acela de a deschide calea

unei mari aventuri care sa redea popoarelor din Europa occi­dentala libertatea de a-~i hotari singure destinul- ace lor popoa­re care I-au pierdut ~i se simteau frustrate in acea perioada dea~teptare. Printre popoarele care au aderat mai tarziu la pro­iectul originar, unele imparta~esc aceasta ambitie. Altele se ternde consecinte. Largirea s-a mcut de fiecare data in urma unornegocieri bazate formal pe un text static ~inu pe baza unui pro­iect evolutiv. In realitate, textul fondator al Tratatului de laRoma era lipsit de claritate in privinta obiectivului federal alComunitatii.

Noile largiri, cerute zgomotos de Statele Unite ~iMarea Bri­tanie, vor avea drept consecinta logica ~iinevitabiIa absenta uneivointe comune, ~i deci indreptarea proiectului european pe unalt mga~.

Vest-europenii cedeaza inca 0 data sub presiunea propriuluilor trecut: raman ata~ati statului-natiune pe care au ~tiut sa-lconstruiasca cu succes. Ei nu pot depa~i acest reflex dedit stu­diind Istoria care Ie aminte~te ca statul-natiune a naufragiat inrazboaie ~inationalism ~ica, prin mmare, trebuie gasit ceva nou.

Popoarelor din Europa occidentala Ii se deschide 0 perspec­tiva care se va defini - mai devreme sau mai tarziu - printr-odistantare de partenerii atlantici, intre care ~i Statele Unite -

distantare punctata de crize ca ~i in cazul altor ansambluri deputere.

Popoarele din Europa occidentala imbarcate in proiectul eu­rope an vor trebui sa defineasca etapele destinului lor federal~i granitele comunitatii lor. Aceste limite nu au nimic de-a facecu geografia: nu vor face parte din aceasta comunitate nici Ru­sia, nici Turcia ~ipoate nici Marea Britanie ~i acele state apro­piate de ea carora Ie repugna sa faca pasul catre 0 federatie.

Anticiparea de fata nu se bazeaza pe sentimente, ea tine sea­ma de istorie. Ea nu reprezinta dorintele autorului ci presimti­rile sale. Autorul nu poate totu~i exclude e~ecul acestei vointeeuropene, de~i face parte dintre aceia ce s-ar simti frustrati depierderea acestei mari sperante.

Page 11: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

ANEXAI

Echilibru european - Concert european

Notiunea de echilibru european este relativ recenta. Ea aaparut atunci cand statele modeme au inlocuit societatea me­dievala dominata de un vast ~i complex sistem de relatii intrevasali ~i suzerani, sistem legat de dubla putere a Papalitatii ~iImperiului.

Aceasta stare de lucruri a aparut progresiv in secolele alXIV-lea ~i al XV-lea ~i a dus la aparitia unei societati europe­ne compuse din state de marimi ~iputeri inegale, care-~i pazeaucu stra~nicie independenta, cum 0 arata cu claritate adagiul fran­cez: "Regele e suveran in regatul sau". Statele din epoca mo­dema nu recunosc nici 0 suzeranitate fata de Imparat,conductorul Sfiintului Imperiu Roman de Natiune Germana ..$i chiar in interiorul acestui imperiu, are loc 0 evolutie in fa­voarea independentei principilor.

In lipsa unor relatii ierarhice, notiunea de echilibru tindesa se impuna ca regula de functionare a societatii intemationa­Ie. Nici un stat nu tolereaza ca alte state sa-i impuna punctelede vedere. Iar daca unul dintre state incearca acest lucru, par­tenerii sai se coalizeaza pentru a se opune pretentiilor sale.

Echilibrul european poate fi modificat in beneficiul unui statale carui bogatii, a carui demografie sau ambitie se dezvoltamai rapid deciit ale vecinilor. Se pot prezenta atunci doua si­tuatii. Statui a carui putere spore~te i~i poate limita ambitiilela dobandirea suprematiei in Europa. Acesta a fost cazul Fran­tei in timpul primei parti a domniei lui Ludovic al XIV-lea. Inaceasta faza, statui care pune sub semnul intrebarii ordinea sta­bilita poate spera sa gaseasca aliati, interesati ~i ei de un nouraport de forte care sa-i avantajeze.

Page 12: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

374 ANEXA I ECHILIBRU EUROPEAN - CONCERT EUROPEAN 375

Cealalta formula reprezinta vointa de hegemonie a unui statasupra Europei, ~i a~a s-a Intamplat In timpullui Filip al II-lea,Ludovic al XIV-lea In ultima parte a domniei, Napoleon, Wil­helm al II-lea ~i Hitler. In acest caz, unui asemenea stat i seopune 0 coalitie care gmpeaza majoritatea tarilor Europei.

In secolele al XVIII-lea ~i al XIX-lea, echilibml europeannu se baza insa numai pe relatii de putere. EI se stabilea intrestate legate intre ele printr-un ansamblu comun de raporturi pro­prii regimurilor monarhice. Puterea monarhica raspundea unorreguli de transmitere dinastica ce-i confereau "Iegitimitate".Statele monarhice nu se prea sinchiseau nici de atitudinile ide­ologice, nici de presiunea opiniei publice. In plus, legaturile di­nastice uneau familiile domnitoare intre ele. Retinerea era deciobligatorie daca se dorea pastrarea "lini~tii in Europa".

Acest ansamblu de reguli nescrise a fost dat peste cap deideile Revolutiei franceze ~i de nationalismele pe care aces­tea Ie-au favorizat in intreaga Europa. Imediat dupa razboaie­Ie din timpul Revolutiei ~i Imperiului, echilibml european afost cu atat mai invocat cu cat era mai fragil.

Notiunea de "Concert european" este strans legata de no­tiunea de echilibru european. Concertul european a fost defi­nit drept "un mijloc de a reglementa conflictele prin autoritateaconsensuaJa a marilor puteri" (formula ii apartine lui Roy Jen­kins ~i apare in cartea sa Gladstone). Concertul european seorganizeaza in vederea mentinerii sau restabilirii echilibruluieuropean - acesta din urma definit ca 0 situatie In care un statnu-~i poate impune suprematia, ~i mai putin Inca hegemonia,asupra ansamblului Europei. Concertul european determina echi­librul european. Numai cateva mari puteri hotarasc care suntpunctele de ruptura ~i ce actiuni trebuie intreprinse pentru arestabili 0 situatie de echilibru.

Inca de la Tratatele din Westfalia, garantarea ordinii europe­ne a determinat statele sa-~iaswne misiunea de a mentine un echi­libru in Europa. In speta, era yorba de a prezerva "libertatile

germanice", adica de a limita puterea imparatului asupra prin­cipatelor catolice ~i protestante care coexistau in Sfantul Im­perm.

Sistemul instituit de Tratatele din Westfalia a durat aproapeun secol ~i jumatate. In acest cadm general s-au impus ajus­tari care au tinut seama de realWitile politice ~i economice. Ie­~irile la Atlantic ~i la Marea Nordului au detronat ie~irile laMediterana ~i Marea Baltica. Pond erea Spaniei s-a redus, invreme ce ponderea Frantei ~i a Angliei a sporit. Noi state auInceput sa participe la jocul diplomatic european: Pmsia, Ru­sia. In secolul al XVIII-lea, totul s-a petrecut ca ~i cum tarileeuropene ar fi fost preocupate de pastrarea unei anumite or­dini internationale. lata de ce razboaiele nu urmareau distm­gerea unui stat, ci ajustarea raportului de forte respectiv. Inaceasta epoca, echilibml european a functionat deoarece lup­tele intre diver~i parteneri aveau drept scop dobandirea primulloc pe continent, nu hegemonia asupra lui.

Cu prilejul razboaielor din perioada Revolutiei ~i Imperiu­lui - sub influenta unor principii morale ~i a unor judecati devaloare in relatiile internationale, bazate pana atunci priori tarpe raporturi de forte - regulile s-au schimbat. Justificand in­cercarea de a dobandi hegemonia pe continent, razboaiele de"eliberare a popoarelor" au pus in pericol sistemul european.Si tocmai pentru restabilirea acestuia s-a nascut Concertul eu­ropean cu ocazia Congresului de la Viena din 1815. Principa­Iii aliati ai coalitiei anti-napoleoniene au dizut de acord pentma tine Franta in frau ~i a preveni orice noua tentativa hegemo­nica din partea ei, ca ~i din partea oricami alt stat. Obiectivullor a fost acela de a organiza viata internationala in juml ce­lor cinci puteri de forta comparabila, lasand in grija acestorasi ia masuri de restabilire a pacii in caz de criza. In aceastaperspectiva, aliatii au socotit ca Franta trebuia sa participe laacest "Concert" ~i din acest motiv, pentm a nu-i provoca do­rinta de revan~a, i-au acordat 0 pace destul de generoasa.

Page 13: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

376 ANEXAI ECHILIBRU EUROPEAN ~ CONCERT EUROPEAN 377

Prin reuniuni periodice, Concertul european s-a straduit satina cumpana intre marii protagoni~ti - echilibru in Germania,mentinerea pozitiilor Austriei in Italia, La indemnullui Met­temich, Concertul european a consolidat ordinea impusa de tra­tatele din 1815, lata de ce a fost acuzat de conservatorism.

Rastumat de Revolutiile de la 1848, Concertul european asupravietuit totu~i crizelor provocate de acestea, Succesulluicel mai mare a fost la Congresul de la Berlin care a privat Ru­sia, suspectata de tendinte hegemonice, de rodul victoriilor saleasupra turcilor din 1877-1878, a abolit Tratatul de la San Ste­fano ~i a convenit regulile ce urmau sa fie respectate in lungaperioada de decadenta a Imperiului Otoman.

Concertul european ~i echilibrul european au fost victimeale marilor batalii din timpul razboiului din 1914-1918. Invin­gatorii din 1918 n-au incercat sa restabileasca un "Concert eu­ropean" fiindca in opinia lor tocmai e~ecul acestuia provocaserazboiul, ci au incercat sa organizeze relatiile intemationale po­trivit unor principii etnice. Germania, acuzata de a fi incercatsa obtina prin razboi hegemonia in Europa, trebuia pedepsita.

Razboiul a avut un caracter mondial. Interventia armateiamericane a fost, daca nu decisiva, in orice caz extrem de im­portanta. Or, filozofia politica a Statelor Unite a intors dintot­deauna spatele filozofiei echilibrului european, ~i cu atilt maimult celei a Concertului european,

Ponderea State lor Unite in redactarea ~i aplicarea Tratatu­lui de la Versailles a fost hotaratoare. Vechile reguli nescriseale echilibrului european au fost inlocuite cu "principii", ~i inprimul rand cu principiul "dreptului popoarelor la auto deter­minare". Pe de alta parte, Pactul Ligii Natiunilor a prevazut unnumar de mecanisme privind prevenirea conflictelor, defini­tia agresorului, instituirea unor mijloace de a asigura respec­tarea dreptului.

Din cauza neratificarii Tratatului de la Versailles de catre

Washington, retragerea Statele Unite din Liga Natiunilor a mo­dificat functionarea previzibila a regulilor intemationale. In plus,

Uniunea Sovietica s-a inchis in granitele sale, iar europenii n-auprivit cu ochi rai excluderea ei din viata intemationala. In prac­tica, principalele puteri europene au crezut ca pot reconstituiun fel de Concert european men it sa determine respectarea ho­tararilor Tratatului de la Versailles tara sa tina seama de mo­difidirile survenite in lume. In 1934, proiectul avortat al Pactuluicvadripartit a aratat cat de rezistente sunt ideile secolului alXIX-lea, Cu toate acestea, la Mi.inchen, Concertul european s-amanifestat inca 0 data pentru reglementarea crizei cehoslova­ce - tara ca cehii sa aiba vreun cuvant de spus -, dar nu pen­tru restabilirea echilibrului european, ci dimpotriva, pentru adeschide calea hegemoniei germane in Europa.

Page 14: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

ANEXAII

Vointa de putere a statelor

Orice stat aspira la putere. lstoria este povestea incercari­lor facute de diverse popoare de a dobandi 0 putere superioa­ra puterii vecinilor lor. Cand un stat inceteaza sa mai luptepentru a-~i spori puterea, legaturile sociale care-i tin laolaltape cetateni se destrama sau se distrug, daca nu cumva tocmaidegenerarea acestor legaturi explica de ce un stat nu-~i mai ur­mare~te ambitiile. Dedinul unei societati, ~i slabirea legaturi­lor sociale ce decurge din el, reprezinta preludiul ~icauza scaderiiputerii sale.

Legaturile sociale se tensioneaza, se intaresc nu pentru eleinsele, ci in functie de 0 opera ce trebuie implinita sau de 0 am­bitie ce trebuie satisfacuta. 0 societate care nu mai are nici 0ambitie de putere - oricare ar fi, de altfel, misiunea ce-i esteatribuita - se destrama. Legaturile sociale nu se pot mentinedecat prin aspiratia catre putere.

Puterea nu se dobande~te insa in chip gratuit. Ea da na~te­re intotdeauna unei forme de violenta. Aceasta, la randul ei,depinde de incarcatura emotiva ~i afectiva a legaturilor socia­Ie care, pentru a elibera puterea, trebuie sa faca apella formede constrangere. Aceasta constrangere care apasa asupra ceta­tenilor nu pare nedreapta deeM daca legaturile sociale slabesc.Dimpotriva, atunci cand se intaresc, cand raspund unei mariambitii ~i unei dorinte de putere, arbitrariul caruia ii dau na~­tere nu apare nici nedrept, nici impus ~i nici macar violent. Sta­tuI i~i aduna laolalta cetatenii prin entuziasm. Ambitia sa capataculori nobile.

Apetitul de putere nu imbraca numai aspecte pozitive. Ast­fel, nu e deloc sigur ca ansamblul societatii imparta~e~te am­bitia pe care ~i-a propus-o statuI. Prin afilierea lor profesionala,

VOINT A DE PUTERE A STATELOR 379

religioasa, filozofica, unii se pot opune liniei care intrune~teaprobarea majoritatii. Dar nici ace~tia nu se pot izola de mi~­carea ce a luat na~tere. Se constat a frecvent ca exista 0 rela­tie stransa intre puterea unui stat ~i inflorirea artei ~ia literaturiisale, fie ca acest lucru ne bucura, fie ca ne intristeaza.

Raportul intre societate ~iputere se poate surprinde cel maibine prin studierea prime lor etape ale sporirii puterii unui stat.Ceea ce conteaza e mai putin aspectul masurabil al puterii ditforta curentului care-l poarta. Aceasta faza ascendenta rastoar­na vechile structuri, Ie pune in evidenta aerul prafuit ~i permi­te reu~ita unor proiecte care ar fi condamnate la e~ec daca s-arrespecta ill continuare doar logica ~i experienta.

A cauta puterea reprezinta 0 actiune cu un apasat caracterofensiv. Ea se face in detrimentul altui stat sau al altei gruparipolitice. lstoria Europei ilustreaza din plin acest fenomen. Pede 0 parte, in ciuda razboaielor intestine ~i a rivalitatilor aproa­pe nestinse, Europa in intregul sau a fost antrenata vreme depatru secole de 0 vointa general a de putere care s-a exercitatin dauna marilor imperii extraeuropene sau a altor focare decivilizatie. Pe de alta parte, chiar in interiorul Europei, mai mul­te state au incercat in aceea~i perioada, rand pe rand, sa do­bandeasca suprematia, ba chiar hegemonia. Spania, Franta,Anglia, Germania au fost insufletite fiecare pe rand, vreme deun secol sau doua, de ambitia conducatorilor lor de a-~i im­pune legea in fata rivalilor europeni ~i chiar in fata intreguluicontinent. Nu e yorba insa de un fenomen specific Europei.El afecteaza ~i Statele Unite, Japonia sau Rusia care au cunos­cut sau cunosc apetitul de put ere in momentul in care Europai~i pune intrebari privitoare la misiunea sa ~i la mijloacele dea-~i face simtita prezenta in lume.

Pe ce se sprij ina puterea state lor? Din ce se na~te 0 mareambitie?

Gandul se indreapta imediat catre doua criterii mai eviden­te: societatea apta sa Ie domine pe celelalte este aceea care areo populatie mai numeroasa ~i al carei teritoriu este mai bogat.

Page 15: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

380 ANEXA II VOINTA DE PUTERE A STATELOR 381

~i totu~i, nu exista lege istorica mai contestata: imensa annatapersana din vremea razboaielor medice a fost neputincioasa im­potriva grecilor; Frederic al II-lea a obtinut victorii impotrivaunui adversar mult mai numeros; batalia Angliei din vara anu­lui 1940 ilustreaza, printre multe altele, acela~i lucru. Ramanetotu~i adevarat ca bogatia in oameni ~iteritorii reprezinta un atuconsiderabil cand e pus in slujba unei mari ambitii. ~i mai multconteaza insa capacitatea de a afecta 0 parte a acestor bogatiipentru inzestrarea militara ~i pentru formarea unei armate.

Istoria expansiunii europene arata ca sporirea bogatiei a per­mis concomitent cre~terea nivelului de trai ~i dezvoltarea unorcapacitati militare ofensive. Societatile democratice au ~tiut saIe imp ace pe amandoua. Uneori, sub imperiulnecesitatii, eles-au descurcat la fel de bine sau chiar mai bine decat dictatu­

rile. La urma urmelor, bogatia globala conteaza mai putin. Ceeace conteaza cu adevarat este capacitatea unui stat de a-i face pecetatenii sai sa accepte un efort ce-i va permite sa se impuna,eventual cu forta armelor. In legatura cu aceasta, trebuie no­tat totu~i ca un popor bogat nu e mai bine situat decat altu!.Totul depinde de coeziunea sa ~i de aptitudinea de a conducea liderilor sai. In definitiv, diferenta este data de vointa, fie eaa unui popor, a unui lider sau a unei societati. Daca aceastavointa exista, se gasesc ~i mijloacele.

De la inceputul expansiunii sale pana in 1945, Europa ~i-apastrat un avans confortabil asupra adversarilor sai, fie in ma­terie de armament, fie in materie de strategie. A~a s-au petrecutlucmrile in relatia dintre Europa ~iChina: de~i aceasta din urmaa avut prioritate in domeniul armelor de foc, Europa nu s-a li­mitat sa copieze armamentul chinez, ci la modernizat, I-a ame­liorat, i-a multiplicat puterea. Pretutindeni unde a intrat in contactcu state organizate de pe alte continente, superioritatea mili­tara a Europei a fost zdrobitoare. A~a s-au petrecut lucrurilein America andina sau in Mexic. A~a s-a intamplat in India ~iin China. Singurul partener capabil sa rivalizeze cu Europa afost Imperiul Otoman, integrat ~i el de fapt, dupa cum se ~tie,

in sistemul european. De notat ca turcii au cumparat arme dinEuropa sau Ie-au fabricat dupa model european.

Aceasta superioritate s-a afirmat mereu in secolele alXVIII-lea ~i mai ales al XIX-lea. Introducerea masiva a arti­leriei in razboaiele napoleoniene ~i apoi in urma razboiului din1870-187] a insemnat 0 cotitura in arta razboiului de care au

profitat statele europene, in dauna partenerilor lor ~i mai alesin dauna popoarelor neeuropene.

Capacitatea novatoare a Europei in materie de armamenta ramas extrem de mare pana la s:ffir~itulcelui de-al Doilea Raz­boi Mondial. Europa este aceea care, in acest conflict, a innoitstrategia razboiului de tancuri concentrandu-Ie in mari unitatide forte mecanizate, strategia razboiului submarin prin folo­sirea "haitelor" de submarine, strategia razboiului aerian prinfolosirea avioanelor de asalt ~i a bombardamentelor care au se­manat teroare. Aceste inovatii in folosirea armelor cunoscute nupot sa eclipseze progresele tehnice: radaml, dispozitivul de eva-­cuare a gazelor de pe submarine, avionul cu reaqie, racheteleteleghidate ~i rachetele balistice.

De atunci incoace, progresele au venit mai ales dinspre ta­rile neeuropene: armele nucleare, cucerirea spatiului. Pe scurt,arsenalul razboiului modern a suferit din plin influenta inova­tiilor europene, dar a trecut acum in alte maini.

Puterea Europei s-a manifestat~i in plan economic, pe so­clul solid al strapungerilor realizate in domeniul ~tiintelor ~ial aplicatiilor lor tehnice. Nicaieri in lume n-a fost spiritul ~ti­intific mai riguros ca in Europa. Majoritatea marilor inventii dinultimele patru secole au fost opera europenilor. E imposibil deseparat ~tiinta de spiritul care a contribuit la puterea Europei.Aceste patru secole sunt in a~a masura secole ale puterii euro­pene incat au pus in umbra civilizatii din afara spatiului euro­pean care au fost invinse de europeni ~icare au supravietuit numaifiindca au imprumutat masiv de la invingatorii lor. Lumea s-a"europenizat" - destul de superficial, e drept. E un fenomen

Page 16: J-M LE BRETON - Maretia Si Destinul Batranei Europe Cap. 15 Si Anexele 1+ 2

382 ANEXA II

care se intelege mai bine pe masura ce civilizatia ~i modul deviata american devin dominante, inclusiv in Europa.

Puterea i~i afla dimensiunea glob ala ~i in aspectul cultural~i lingvistic. Puterea Europei a constat in respingerea pe sca­d larga a culturilor popoarelor supuse in beneficul propriei cul­turi. In ciuda faptului ca sunt diferite ~irivale, culturile franceza,engleza, spaniola, germana erau toate percepute drept "euro­pene" in afara Europei.