JEANE RICHARDS

Ra]iunile

inimii

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Clay Kencade p`[ea repede \n lungul [i \n latul biroului s`uprivat din luxosul apartament de la ultimul etaj al cl`diriiKencade. Se opri o clip` s` priveasc` panorama pe care TifthAvenue, faimosul bulevard al New York-ului, o oferea cu[aizeci [i patru de etaje mai jos. Apoi, \[i relu` mersul, enervat.Cranston \l ]inea pe loc! Nu fusese de-ajuns c` trebuise s`verifice ore \ntregi atâtea pagini cu cifre – procedur` asuprac`reia meticulosul s`u contabil insista \nainte de \ncepereafiec`rui audit, acum \l bloca [i acest Philip Cranston. |la[teptase deja o jum`tate de or` \n cursul dimine]ii.

Ap`s` pe butonul interfonului, aruncând o privire rapid`spre num`rul chiar din acea zi a ziarului Time, unde subfotografia lui st`tea scris: „Clay Kencade, milionarul de treizeci[i [ase de ani – {ansa unei vie]i“. Nu citise articolul, dar vroias` spun` autorului c` [ansa n-avea nimic comun cu succesullui. Era vorba doar de a [ti s` faci lucrul potrivit la momentulpotrivit, adic` de-a nu rata o ocazie pre]ioas`.

giannijollys

– Maggie, sun` [i afl` ce naiba s-a \ntâmplat cu Cranston.– Am sunat deja, domnule K; domnul Cranston e bolnav [i

vor trimite o oarecare doamn` Rogers \n locul lui. Urmeaz` s`soseasc` imediat.

Aflând c` \n locul lui Cranston va veni o individ`, ClayKencade se domoli considerabil. |i pl`ceau femeile. Chiar [i \nlumea arid` a afacerilor, acestea aduceau o adiere deprospe]ime. Constatase c`, aproape f`r` excep]ie, femeile deafaceri pe care le \ntâlnise d`deau dovad` de mult` pasiune,de o bogat` experien]` [i de competen]`, fiecare \n domeniulei. {i apoi, \i pl`cea [i cum ar`tau: atât de [ic [i de feminine,\ntotdeauna \nv`luite \n mireasma unui parfum delicat [iscump.

Prefera \ns` ca \ntâlnirile cu partenerele sale de afaceri s`aib` loc la orele mai târzii ale dup`-amiezii [i s` seprelungeasc` toat` seara, mai ales dac` interlocutoarea sedovedea inteligent` [i plin` de farmec. Rogers cam \ntârzia;probabil \[i f`cea ultimele retu[uri la machiaj sau coafur`.

***

{tia c` \ntârziase, dar nu-i p`sa. Cynthia Rogers st`tea labiroul ei, cu privirea a]intit` spre telefon. N-avea de gând s`plece pân` n-o suna medicul pediatru.

– Cindy, iar \]i strici manichiura! strig` Jane de la biroulal`turat, din sediul Carruthers & Cranston.

6 JEANE RICHARDS

– Ah, fir-ar s` fie! |ntr-adev`r, \[i rosese din nou unghia dela degetul mare. Jamey a f`cut temperatur` azi-noapte; dediminea]` \i trecuse, dar tot sunt pu]in \ngrijorat`.

– Nu faci altceva decât s` fii \ngrijorat` de când ]i-au venitpe cap copiii surorii tale; e de-ajuns ca unul din ei s` seloveasc` la un deget ca s` intri \n panic`.

– Temperatura nu e chiar ca o lovitur` la un deget. M-amgândit s`-l ]in acas` ast`zi [i s` chem doctorul. Nici n-a[ fi venitla serviciu decât ca s` iau dosarul Alston, [i-acum, iat`, trebuies` merg la acel interviu \n locul lui Cranston.

– De ce nu programezi \ntâlnirea pentru mâine? Dac` teinvit` la dejun?

– Cine?– Cum, cine? Cum po]i sta aici, rozându-]i unghiile, \n loc

s` fii \n culmea fericirii? {i de ce nu-]i dai cu ruj? Doar ai o\ntâlnire cu Clay Kencade.

Cindy râse. Jane Bowers era o bun` contabil`, dar maipu]in interesat` de [irurile de cifre decât de clien]ii ei \npersoan` – mai ales cei de gen masculin [i cu veniturisubstan]iale.

– E[ti o norocoas`. Mi-a[ dori [i eu s-ajung m`car la odistan]` de câ]iva pa[i de el.

– Pentru Dumnezeu, de ce? Toat` aten]ia \i era concentrat`\n \ncercarea de a \ndesa \n map` dosarul Kencade.

– Mai e nevoie s` spun? Toat` lumea e la curent cuaventurile lui amoroase. {i cred c` ai citit asta... ar`t` spre unexemplar din „Time“.

– Da, am citit articolul [i [tiu totul despre contul lui deprofit [i pierderi. {ansa a jucat, \ntr-adev`r, un rol important,

RA}IUNILE INIMII 7

numai c`, \ntr-o bun` zi, poate s` dispar`. Clay Kencade ariscat mult prea mult. |i f`cea auditul de patru ani [i de multeori avusese impresia c` imperiul creat de el se cam cl`tina. Darnu discuta despre clien]i nici m`car cu colegii. {tiu c` ]i-arprinde bine milioanele acelea ale lui, dar nu e genul care s` sec`s`toreasc`. |n „Time“ scrie c` e un burlac convins.

– M-a[ mul]umi cu o br`]ar` de diamante sau cu o vacan]`\n Hawaii, ba chiar cu invita]ia la mas` pe care ]i-o va face ]ie.Este cu mult deasupra celor mai boga]i clien]i ai no[tri, estefrumos, tân`r...

– Iar tu, Jane, e[ti cea mai... Se \ntrerupse \n mijlocul frazei,pentru a r`spunde la telefon. Da, domnule doctor Scofield...

Medicul \l putea vedea pe Jamey la ora dou` [i jum`tate.Cindy calcul` repede: era zece [i un sfert. Dac` termina cuKencade cel târziu la unsprezece [i jum`tate putea prindetrenul de dou`sprezece treizeci spre Connecticut.

Abia când \[i lu` \n grab` mapa, \[i d`du seama c` pantofii[i pantalonii sport nu prea erau potrivi]i pentru o \ntâlnire deafaceri, dar poate c` bluza de m`tase va salva aparen]ele. Nicinu se mai gândi la acest aspect [i fugi s` opreasc` un taxi.

De[i Cynthia mai fusese \n cl`direa Kencade de câteva ori,nu urcase niciodat` mai sus de etajul al [aizeci [i treilea, undese aflau birourile de contabilitate. {i nici nu-l v`zuse personalpe Clay Kencade. Conform revistei „Lumea financiar`“, era unvr`jitor \n domeniul finan]elor; conform ziarelor de scandal,era un playboy; \n fotografii, ar`ta \nalt [i frumos. Pentru ea,nu \nsemna decât un [ir de cifre pe o declara]ie de profituri [ipierderi – cifre \ntr-un echilibru destul de precar, dup`p`rerea ei.

8 JEANE RICHARDS

„|ncerc mereu s`-l fac s` \n]eleag`“, \i spunea Cranston,„dar nu accept` sfaturi cu u[urin]`“.

Ei bine, eu nu sunt aici ca s`-i dau sfaturi, ci doar ca s`l`murim câteva lucruri \nainte de a \ncepe auditul, se gândiCindy \n timp ce liftul o ducea spre apartamentul lui.

– Sunte]i a[teptat`; intra]i, spuse femeia atr`g`toare de labiroul de recep]ie, zâmbindu-i prietenos.

Cindy era obi[nuit` cu birourile luxoase [i cu \ntâlniri deafaceri cu directori de companii puternice [i importante, a[ac` intr` preg`tit` s`-[i deschid` servieta [i s`-[i scoat`documentele, \n mintea ei prinzând deja contur datelepertinente pentru argumentare.

Kencade veni zâmbind \n \ntâmpinarea ei [i Cindy ridic`privirea s`-l salute, numai c`... Nu [tiuse... nu fusese preg`tit`pentru acel neobi[nuit magnetism, pentru acea energie, aceafor]` pe care \ntreaga lui f`ptur` le emana. Nu, nu e vorba de[ans`! se gândi ea. Este vorba de o siguran]` [i de o \ncredere\n sine absolut impresionante cu care provoca, sfid`tor,\ntregul univers. O \nv`luia o senza]ie atât de senzual` [i de\mb`t`toare, \ncât pur [i simplu se sperie.

Zâmbetul lui Kencade i se [terse treptat de pe figur`,v`zând-o: mic`, p`r r`v`[it, pantofi sport – p`rea mai degrab`descins` direct dintr-un campus universitar. Ce naiba era cuCarruthers de-i trimiteau o novice?

Cindy \[i d`du seama imediat de gândurile lui, ceea ce oajut` s` dep`[easc` starea de moment [i s`-[i recapetecontrolul.

– Bun` diminea]a, domnule Kencade. Sunt CynthiaRogers, spuse ea preluând ini]iativa, a[a cum proceda

RA}IUNILE INIMII 9

\ntotdeauna cu noii clien]i care o cotau drept o \ncep`toare.M` tem c` am \ntârziat pu]in.

– Treizeci [i cinci de minute! {i nici m`car nu folosise acesttimp ca s`-[i acopere pistruii de pe nas cu pu]in` pudr`,complet` el \n sinea lui. Nu-mi place s` pierd timp.

– V` rog s` m` scuza]i, dar a trebuit s` dau un telefonurgent. Vocea ei avea o u[oar` urm` de insolen]`, iar ochiitransmiteau cât se poate de limpede mesajul: „Nu m`intimidezi, Clay Kencade!“ Sper c` nu v-am \ncurcat.

– Ei bine, am o agend` de lucru foarte \nc`rcat`. |l iritamaniera ei neprotocolar` [i sim]ea lipsa lui Cranston. De[iindividul \l re]inea \ntotdeauna ore \n [ir, discutândargumentele pro [i contra ale celei mai mici mi[c`ri pe planfinanciar, cel pu]in [tia perfect despre ce era vorba, pe cândcopila asta... Oft`, apoi \[i d`du seama c` se poart` totu[inepoliticos. Lua]i loc, doamn` Rogers. Apreciez foarte multfaptul c` a]i venit... Ezit` pu]in, gândindu-se cum s` nu par`foarte dur. Nu am nimic cu dumneavoastr` personal, continu`el, privindu-i mirat p`rul, o combina]ie ciudat` de castaniu [iauriu, cu bucle care-i \ncadrau totu[i perfect ovalul fe]ei. DarCompania Kencade Enterprises este o afacere destul decomplicat`; avem holdinguri \n diferite ]`ri din lume. O privicum \ncuviin]eaz` din cap, apoi continu`. Toate aceste ]`ri aupropriile lor reglement`ri privind comer]ul [i taxele. A[adar,doar un bun cunosc`tor al dreptului interna]ional poate aveao privire de ansamblu.

– Desigur.– Cranston cunoa[te foarte bine afacerile mele [i \mi pare

foarte r`u c` nu este disponibil tocmai \n acest moment, a[spune crucial.

10 JEANE RICHARDS

– Viru[ii ace[tia nu au nici un fel de respect... |mi dauseama perfect de ceea ce sim]i]i. Domnul Cranston trebuie s`se \ntoarc` la lucru \ntr-o s`pt`mân`, cel mult dou`. Dac`prefera]i s`-l a[tepta]i pe dumnealui, putem \nainta o cererede prelungire.

– Cred c` ar fi o idee bun`, r`sufl` el u[urat. De[i \i pl`ceas`-[i respecte programuul [i aceast` \ntârziere ar fi \nsemnats`-[i amâne c`l`toria la Londra, totu[i, f`r` Cranston... Maiprivi o dat` amalgamul de nuan]e din p`rul ei decolorat desoare – un indiciu al faptului c`-[i petrecea mai mult timpafar` decât studiind registrele contabile. Cred c` a[ preferas`-l a[tept pe domnul Cranston. |mi pare r`u c` a]i f`cutdrumul degeaba.

– Nici o problem`; riscurile meseriei. Se ridic`, ezit` pu]in,apoi \l privi cu o expresie foarte serioas` \n ochii larg deschi[i.Ar trebui totu[i s` lua]i imediat unele decizii, domnuleKencade. Inten]iona]i s` renun]a]i la op]iunile pentruconcesion`rile legate de petrolul din Peru? {i... mai sunt apoiLiniile Maritime Scandinave... Unele contracte ar trebui\ncheiate \nainte de sfâr[itul semestrului, ca s` nu v` afectezela impozite.

O privi mirat, apoi \i f`cu semn s` se a[eze din nou.– Spune]i-mi un singur lucru, domni[oar`, [i renun]a]i la

aerul acesta inocent! De ce m-a]i indus \n eroare?– Nu sunt r`spunz`toare pentru presupunerile pe care le

face]i \n ceea ce prive[te calificarea mea, domnule Kencade.– Ar fi trebuit s` ave]i amabilitatea de a m` informa.– Dac` a]i avea \ncredere \n Carruthers [i Cranston, nu ar

fi necesar s` v` informez c`, timp de patru ani, am avut

RA}IUNILE INIMII 11

responsabilitatea de a ]ine \n ordine dosarele dumneavoastr`[i a redacta documentele finale pentru acest audit [ideclara]iile de impozit. De fapt, \nainte de a se \ntâlni cudumneavoastr`, domnul Cranston [i-a f`cut un obicei de aveni la mine pentru o instruire de o or`.

– |n]eleg... O privi nedumerit, mai degrab` \nduio[at dezâmbetul acela care o f`cea s` arate ca o adolescent`, mai multamuzat decât furios de gre[eala f`cut`. Ei bine, din moment cev-a luat treizeci de minute ca s` ajunge]i aici [i \nc` zecepentru prezentarea scrisorilor de acreditare, continu` el,aruncând o privire spre ceasul de pe perete, nu ne-a r`masprea mult timp la dispozi]ie; n-a]i fi de acord s` m` a[tepta]ipân` când termin cu urm`toarea \ntâlnire [i apoi am puteadiscuta \n timpul prânzului?

– |mi pare r`u, dar nu pot; [i eu am o alt` \ntâlnire.Oricum, nu ne va lua mult timp. Nu sunt decât câtevachestiuni de am`nunt pe care doresc s` le supun aten]ieidumneavoastr`. De exemplu, privi]i aici, spuse ea, sco]ând, pem`sur` ce vorbea, câteva documente din serviet`.

Se a[ez` [i el la birou, f`r` nici un chef. Ura acea procedur`– ura s` se concentreze asupra unor cifre care reprezentaupentru el concepte abstracte ca „profit“ [i „pierderi“. Pentruel, importante erau faptele, ac]iunea: falimentul lan]ului defabrica]ie de hardware, sau pr`bu[irea unei fabrici deautomobile, care cereau m`suri imediate. S` cumpere, s`vând`, s` modifice sau s` extind` – acestea erau punctele luide interes.

Trebuia s` recunoasc` \ns` c` era bine preg`tit`; tot atât demeticuloas` ca [i Cranston, dar cu ea se lucra mai relaxat.

12 JEANE RICHARDS

Cranston avea tendin]a s` ezite \n ceea ce prive[te op]iunilede viitor [i se angaja \n discu]ii lungi pentru fiecare specula]iefinanciar`. Cynthia Rogers nu d`dea sfaturi, dar analiza eiprecis` a faptelor importante [i a cifrelor de cost \i l`sa luilibertatea de-a lua decizii – lucrul acesta \i pl`cea.

– Ei, cred c`, deocamdat`, asta e totul, spuse ea dup` câtvatimp.

– Da, a]i avut materialul foarte bine organizat. O privispeculativ, dându-[i seama c` era chiar atr`g`toare \n stilulacela nesofisticat [i plin de prospe]ime pe care-l aborda. Sigurnu pute]i r`mâne la prânz?

– Nu, \mi pare r`u.Nici m`car nu se uit` la el cât \[i strânse documentele de

pe mas`. Kencade sim]i un parfum delicat de... pudr` pentrucopii?! Arunc` o privire spre degetele ei – sub]iri, p`tate decerneal`, f`r` verighet`; unghia de la un deget mare era roas`pân` \n carne. Indiferent cât de capabil` p`rea, avea totu[i unaer de nesiguran]` [i de vulnerabilitate.

– N-a]i \ntârzia prea mult; putem lua masa aici, \nsufragerie!

– Nu, mul]umesc. Trebuie s` plec. |[i \nchise hot`rât`servieta [i-i zâmbi. Cred c` toul este \n ordine [i nu va trebuis` v` mai deranjez decât când aduc documentele la semnat. Larevedere, domnule Kencade. V` urez o zi bun`.

Cyunthia merse normal pân` când trecu de secretar` [i ie[idin hol, apoi pur [i simplu alerg` pân` la lift. De cine fugea?se-ntreb` ea, ap`sând pe buton. De fapt, [tia.

De Clay Kencade.

RA}IUNILE INIMII 13

Fusese luat` prin surprindere de impactul prezen]ei luifizice, ca [i de propria ei reac]ie; nu mai sim]ise a[a de laDan.

Ei, fii sincer`, Cindy. Dar nu reu[ise s` provoace niciodat`o emo]ie atât de ciudat`. Când privise \n ochii \ntuneca]i ai luiClay Kencade, se sim]ise tulburat` \ntr-un mod straniu [idezorientat`. Din fericire, reu[ise s`-[i ascund` reac]ia. Defapt, era obi[nuit` cu clien]ii care, v`zând-o pentru primadat`, asociau \n mod invariabil \nf`]i[area ei tinereasc`,adolescentin`, cu lipsa de competen]`. Atunci \[i lua un aerserios, \ncântat` s` le demonstreze contrariul! Aceea[istrategie o salvase [i acum: bilan]urile contabile \i limpeziser`gândurile [i-i potoliser` tremurul mâinilor [i al vocii.

{i invitat` la mas`... Dorea atât de mult s` fie cu el, s`-lcunoasc` – o dorin]` care o contraria [i contrazicea hot`râreaei ferm` de a nu mai \ncepe o rela]ie cu vreun b`rbat. Rela]iecu un b`rbat? Doar luase masa adesea cu o mul]ime de clien]isau asocia]i, a[a c`, de ce un dejun cu Kencade ar fi diferit?

{i totu[i, [tia c` ar fi. Sim]ea clar o team`, dar \ncerc` s` selini[teasc` spunându-[i c`, \n curând, Cranston se va \ntoarce[i va prelua dosarul, a[a c` era foarte probabil c` nu va maiavea ocazia s`-l \ntâlneasc` pe Kencade, ceea ce era o u[urarepentru ea.

Puse cap`t acestor gânduri [i se concentr` asupraproblemelor mai urgente. Poate c` Jane avea dreptate; poatec`-[i f`cea griji inutile \n privin]a celor trei copii de carer`spundea de la moartea surorii ei Claire, cu mai bine de unan \n urm`. Teri, feti]a, era doar un bebelu[; acum, avea

14 JEANE RICHARDS

aproape trei ani, iar fra]ii ei, Johnny [i Jamey, aveau nou` [irespectiv cinci ani. Cre[teau repede, iar ea f`cea fa]` din ce \nce mai greu.

Era con[tient` c`-[i f`cea prea multe griji, dar nu puteaaltfel. {i-ar fi dorit s` fie o mam` minunat` [i total relaxat`, a[acum fusese Claire, cel pu]in pân` \n cele câteva luni\ngrozitoare dinaintea mor]ii.

|n timpul c`l`toriei cu taxiul, Cindy se gândi din nou laClaire. Oare boala ei fusese cauzat` de stres? Este posibil s` fiexistat unele tulbur`ri de ordin emo]ional [i \nainte, dar nu aexistat un indiciu clar al bolii decât la trei luni de la accidentulfatal de ma[in` al so]ului ei. Moartea acestuia fusese un [ocdublu pentru ea: accidentul nu se petrecuse \n California,unde \i spusese c` merge \n c`l`torie de afaceri, ci \nPennsylvania, unde era \nso]it de frumoasa lui secretar`.

Chiar [i pentru Cindy fusese un [oc; considerase\ntotdeauna c`s`toria surorii ei cu John Atwood ca fiindfericit` [i trainic`, de[i \i vizitase destul de rar. Pe-atunci, eracomplet absorbit` de propria ei existen]` \mplinit`: fericit` \nmicul ei apartament din Manhattan, fericit` pentru cariera ei\n plin` ascensiune, \ndr`gostit` [i fericit` al`turi de Dan,logodnicul ei.

– Doar n-ai de gând s` iei copiii! exclamase acesta, ajutând-os` \ndeplineasc` toate formalit`]ile legale.

– Ba da, normal. Cine altcineva?|n nici un caz p`rin]ii ei, care-[i vânduser` \n urm` cu cinci

ani casa din Bronx [i se mutaser` \ntr-un centru pentrupensionari din Phoenix, Arizona, unde clima era mai bun`pentru artrita mamei ei.

RA}IUNILE INIMII 15

|n nici un caz Jerry, fratele ei mai mic, aflat \n ultimul an destudii \n California.

|n nici un caz socrii lui Claire, care nu manifestaser` preamare interes nici pentru fiul lor, cu atât mai pu]in pentru ceitrei nepo]i.

„Vrem s` ajut`m“, spuse mama lui John; „am putea luaeventual feti]a dar, la vârsta noastr`... \n nici un caz n-a[ maiface fa]` s` cresc un b`iat...“

– Vezi [i tu c` trebuie s`-i iau eu, \i spusese lui Dan.– Da... fusese el de acord. {i chiar o ajutase mult,

recuno[tea Cindy, coborând din taxi [i fugind spre garaaglomerat`. O ajutase s` se mute din apartamentul ei \n casalui Claire din Greenwich, Connecticut, astfel \ncât copiii s` nufie disloca]i din mediul lor; petrecuse chiar multe weekenduri\mpreun` cu ei, luând b`ie]ii la plimb`ri cu barca sau jucându-se\mpreun` \n curte – o f`cuse bucuros, timp de [ase luni. Apoi,renun]ase.

„Copiii ace[tia mi te-au luat de tot“, \i spusese el, [i aveadreptate! \[i continu` ea gândul, urcându-se \n tren. Nu-[i maipetrecea serile mergând cu el la teatru, la restaurant, saudansând \n diferite localuri pân` diminea]a, nu mai aveauaceea[i intimitate ca \n micul ei apartament... Poate c`, dac`n-ar fi amânat c`s`toria... sau, dac` n-ar fi fost atât de ocupat`la serviciu...

Poate, \ns`, era mai bine a[a; de[i fusese convins` c`-liubise pe Dan, acum nici m`car nu-i mai sim]ea lipsa. Mai multle lipsea b`ie]ilor, care resim]iser` plecarea lui ca pe o a douap`r`sire.

16 JEANE RICHARDS

Cindy oft` din nou. Via]a nu \nsemna numai joc [i citit depove[ti [i r`sf`]; sim]ea acut r`spunderea pe care [i-o asumasepentru cei trei copii. |ncerca s` le organizeze existen]a cumaximum de grij` [i disciplin`, numai c` nu era atât de simpluca \n cazul registrelor ei contabile \n care se descurca f`r` niciun efort cu milioanele de dolari din bilan]urile contabile,având convingerea c` fiecare cifr` este corect`. |n rela]ia cucopiii, \i lipsea aceast` \ncredere \n sine: nu-l l`sase pe Johnnys` joace fotbal, considerând c` e prea periculos; acum \[id`duse acordul \n scris pentru antrenamente de baseball [ib`iatul era entuziasmat, dar ea nu [tia dac` nu cumva ar fitrebuit s-a[tepte pân` când \[i mai \mbun`t`]ea nota lamatematic`; de asemenea, se sim]ea vinovat` c`-l l`sase singuracas` pe Jamey [i acum venea mai devreme de la serviciu, dar,pe de alt` parte, nu era sigur` c` nu exagerase cu acestem`suri de precau]ie.

Cum nu-i pl`cea s` piard` timpul cât dura c`l`toria cutrenul, Cindy scoase din serviet` câteva documente. Citindnotele f`cute pe marginea paginilor, sim]i din nou aceainexplicabil` emo]ie.

RA}IUNILE INIMII 17

Capitolul 2

– B`ie]elul acesta e cât se poate de s`n`tos, spuse doctorulScofield. Jamey, e[ti sigur c` n-a fost o tentativ` de chiul?

– Cindy nu m-a l`sat s` merg; eu a[ fi vrut, fiindc` azi eraprogramat` o plimbare \n parc. Ai v`zut, n-am plâns!

– Dar nici nu ]i-am f`cut injec]ie!– Totu[i, voi primi un balon?– Jamey! protest` Cindy, \ncercând zadarnic s`-i aranjeze

p`rul blond rebel.Doctorul Scofield râse [i-l trimise pe Jamey la asistent`,

pentru a-[i lua balonul, apoi se-ntoarse binevoitor spre Cindy.– Diagnosticul este: m`tu[` exagerat`.Cindy zâmbi oarecum jenat` [i-i mul]umi. Se s`turase s` i

se tot repete c`-[i face prea multe griji; nu vroia decât s`procedeze a[a cum ar fi procedat Claire...

– Cindy, ne oprim s` mânc`m un hamburger? \ntreb`Jamey, \n drum spre cas`, \n vechea furgonet` a lui Claire.

– |n nici un caz! Ai uitat c` disear` mergem s` mânc`mpizza? Acum trebuie s-ajungem repede acas`, ca s` poat` plecadoamna Stewart.

Doamna Stewart, menajera intern`, \[i petrecea\ntotdeauna sfâr[itul de s`pt`mân` cu sora ei, \n ora[.

„Dar weekendurile tale?“ o \ntrebase Jane. „Nu-n]eleg cumsupor]i s` stai atât de retras`“.

Retras`? Mergea cu copiii la tot felul de activit`]i [i o f`ceamereu cu pl`cere. {i de fiecare dat` când intra \n cas`,torentul de dragoste pe care copiii \l rev`rsau zgomotosasupra ei compensa toat` oboseala pe care inevitabil o sim]eauneori. Ca [i acum, de altfel: nici nu intr` bine [i Johnnyalerg` spre ea, ar`tându-i cu mândrie lucrarea la matematic`pentru care primise o not` mult mai mare decât de obicei, iarmicu]a Teri, f`cându-[i loc \ntre ei, se c`]`r` \n bra]ele luiCindy, punându-i \n pericol \mbr`c`mintea cu acadeaualipicioas` pe care o agita \n toate direc]iile.

O conduser` to]i patru pe doamna Stewart la gar` cuma[ina, apoi se-ntoarser` s` termine de f`cut cur`]enie.Doamna Stewart reu[ea s` men]in` parterul casei \n perfect`ordine, dar era prea mult pentru o singur` persoan` s` seocupe [i de cele cinci dormitoare, cu b`ile respective.|ntotdeauna Cindy considerase c` locuin]a aceea era preamare. Din fericire, existase asigurarea ipotecar` a cumnatuluiei, astfel \ncât casa putuse fi p`strat`.

Dar, chiar a[a, nu era u[or. Trebuia pl`tite taxe, cheltuielide \ntre]inere, salariul menajerei, [coala copiilor, f`r` a maipune la socoteal` banii necesari pentru mâncare [i

RA}IUNILE INIMII 19

\mbr`c`minte. Bunicii din ambele p`r]i se oferiser` s` ajute,dar Cindy \i convinsese c` se va descurca numai cu asigurareape via]` a lui John [i cu pensia social`. Totu[i, o mare partedin banii proveni]i din asigurarea lui John fuseser` cheltui]i cuboala lui Claire, iar Cindy depusese restul pentru anii decolegiu ai copiilor. Salariul [i pensia social` nu erau de-ajuns,a[a c` apel` la economiile ei. Tot nu vroia s` recurg` la ajutor;trebuia s` se bazeze pe propriile ei resurse – dar era\ngrijorat`. Hot`râse c` era bine ca b`ie]ii s` nu schimbe,deocamdat`, profesorii [i colegii, dar era foarte posibil ca,\ncepând cu anul urm`tor, s` fie nevoit` s`-i mute de la [coalaparticular` la care \nv`]au, se gândi ea \n timp ce cur`]a b`ilecu „ajutorul“ lui Teri, \l supraveghea pe Johnny care d`dea cuaspiratorul \n dormitoare [i insista pe lâng` Jamey s` strâng`toate juc`riile \mpr`[tiate.

***

Cindy adora prim`vara \n Greenwich: explozia de verde cucare pomii se trezeau la via]`; zilele \nsorite \n care speran]ap`rea c` plute[te \n aer, parfumul florilor. Trase cu putere \npiept mirosul de iarb` reav`n` pe terenul de baseball undevenise pentru antrenamentele lui Johnny \n cadrul LigiiJuniorilor.

Se p`rea c` era singurul p`rinte ce-[i \nso]ea copilul.Antrenorul, un b`rbat \nalt [i frumos c`ruia toat` lumea \i

20 JEANE RICHARDS

spunea Steve avea destul` b`taie de cap ca s` alinieze b`ie]ii,]ipând \n acela[i timp la propriul lui fiu care se juca \napropiere cu al]i b`ie]i.

– Se pare c`-i lipse[te Lem, se adres` so]ia lui Steve lui Cindy.– Cine e Lem?– Asistent de antrenor, dar [i-a rupt piciorul [i e

indisponibil pe toat` durata sezonului. Dar nu m-amprezentat: sunt Marcy Prescott.

– Cindy Rogers. Pot ajuta \n vreun fel?Oferta lui Cindy se dovedi o adev`rat` u[urare pentru

Marcy care, \ns`rcinat` fiind, obosise deja s` m`soare b`ie]ii.La fel de mult pre]uise [i Steve ajutorul ei la antrenamentulpropriu-zis. |ncet-\ncet, Cindy, care avusese de multe oriocazia s` joace baseball cu fratele ei, devenise asistentaantrenorului. Nici ea nu [tia bine cum se \ntâmplase –probabil, pentru c` Steve era prea tracasat [i Marcy prea\ns`rcinat` – dar, nici nu mai avea importan]` [i-i prindeachiar bine, din moment ce astfel putea fi lâng` Johnny.

***

Concediul medical al lui Philip Cranston se prelungise maimult decât era de a[teptat, astfel \ncât, \ntr-o luni diminea]`,Cindy merse \mpreun` cu echipa ei de audit \n cl`direaKencade, unde \ncepur` lucrul \n aripa care le fuseserezervat` temporar.

RA}IUNILE INIMII 21

|n urm`toarea zi dup`-amiaz` târziu, Cindy st`tea \npicioare \n spatele lui Ted Barister, privind pe deasupraum`rului acestuia cifrele de pe ecranul calculatorului. |nultimul trimestru ac]iunile crescuser` cu mai mult de zece lasut` [i mintea ei ordonat` de contabil era cam speriat` \n fa]amultitudinii de op]iuni de afaceri care puteau fi preluate – dela nave la c`zi de baie.

„Time“ \l numise pe Kencade „\ntreprinz`tor str`lucit“, pecând publica]ia „Lumea afacerilor“ \l etichetase drept un„gunoier care tr`ia din e[ecurile altora“.

Cindy vedea o oarecare l`comie \n toat` acea grab` de a\n[f`ca orice afacere care d`dea semne c` se clatin`. Se aplec`s` noteze ceva pe o foaie, când deveni con[tient` de o clip` delini[te nefireasc`, urmat` de o u[oar` rumoare [i, ridicându-[iprivirea, \n]elese motivul: Clay Kencade \n persoan` se aflaacolo!

Era probabil prima dat` când pre[edintele coorpora]iei seafla \n departamentul contabilitate pentru c`, de patru ani decând f`cea ea parte din echipa lui Cranston [i lucrase aici \netape de câteva s`pt`mâni, nu-l v`zuse niciodat`.

Directoarea biroului veni spre el, dar Kencade o opri cu unsemn al mâinii [i merse drept la Cindy. Aceasta sim]i c` nu maipoate s` respire [i ame]e[te, dar se str`dui s` p`streze oaparen]` de calm.

– Bun` ziua, domnule Kencade.– Bun` ziua, doamn` Rogers. Cum merg lucrurile?Zâmbetul lui era plin de c`ldur` [i amabilitate. Cum putea

fi atât de relaxat? O enerva calmul lui, comparativ cu propria

22 JEANE RICHARDS

ei stare de cumplit` agita]ie pe care \ncerca zadarnic s-o\n`bu[e. Ce naiba era cu ea? |l v`zu salutându-l pe Ted cu ou[oar` \nclinare a capului, iar acesta bâlbâi o scuz` [i plec`,l`sându-i singuri – atât cât puteau fi singuri \n acel birou \ncare lucrau atât de multe persoane.

– Sper c` nu au ap`rut probleme?– Oh, nu, spuse ea repede dându-[i seama c` nu

r`spunsese la prima lui \ntrebare. Totul merge bine, pân`acum.

– Bun! E aproape ora de terminare a programului [ivroiam s` v` invit s` lu`m cina \mpreun`.

– ~`... Era ultimul lucru la care se a[teptase [i, pe lâng`faptul c` se sim]ea foarte \ncurcat`, constat` cu surprinderec`-i p`rea extrem de r`u c` trebuia s` refuze. |mi pare r`u, amo \ntâlnire pe linie de serviciu.

– Atunci, poate mâine la prânz– M` scuza]i, dar... Se opri, dându-[i seama c` era unul din

cei mai importan]i clien]i ai lor. Dorea]i s` discut`m ceva?– Nu, era o rug`minte, nu un ordin.– Nu m-am gândit... adic`, n-am fost... La naiba! Parc` era

o [col`ri]` care ro[ea. Vreau s` spun c` mâine avem [edin]aobi[nuit` cu personalul... Deoarece domnul Cranston \nc`lipse[te, am promis s` rev`d unele materiale.

– |n]eleg. Ei, nu vreau s`-]i \ncurc programul atât de\nc`rcat; l`s`m pe alt` dat`. Se-ntoarse brusc [i plec`.

Cindy \l privi, cuprins` de dezam`gire. Poate ar fi putut, \nseara aceasta... Fir-ar s` fie, era asistent` de antrenor acum –trebuia s` fie acolo. {i dac` n-ar fi mers, cum ajungea Johnny

RA}IUNILE INIMII 23

la antrenament? Hot`râse c` va respecta \ntotdeaunaprogramul copiilor. Parc` [i-ar fi dorit... nu, nu s` nu aib`copiii, pentru c`-i iubea enorm, dar... m`car pu]in dinlibertatea de alt`dat`, când n-avea nici o grab` s-ajung` acas`,sau putea r`mâne oricât la un cocteil, explora un nousentiment, s` cunoasc` bine pe cineva...

– Cindy, uit`-te pu]in aici!Vocea lui Ted, pe care nici nu-l observase când se \ntorsese

la biroul lui, o f`cu s` tresar`. Privi pe ecranul calculatorului,dar gândul ei mai z`bovea \nc` la b`rbatul care tocmaiplecase. O invitase de dou` ori! Pe de alt` parte, Jane, carecitea ziarele de scandal, prev`zuse aceast` invita]ie [i oprevenise c` aventurile lui amoroase concurau \n num`r [idiversitate cu afacerile, abilitatea lui \n ambele domenii fiindremarcabil`. Era [tiut, de asemenea, c` rela]iile lui cu femeileerau de scurt` durat`.

***

Clay Kencade ridic` din umeri [i urc` \n liftul privat, spreapartamentul s`u. Ei, asta era! Cert este c` nu [i-o mai putusescoate din minte de când plecase din biroul lui, \n acea vineridiminea]`, de[i nu-[i explica de ce. Nu-[i explica nici de ce,când o v`zuse acum, sim]ise o timiditate pe care n-o maiavusese \n rela]iile cu femeile de când avea, probabil,paisprezece ani.

24 JEANE RICHARDS

Zâmbi, amintindu-[i de vara \n care-[i cunoscuse cele treisurori vitrege \n compania c`rora, cele câteva luni de vacan]`petrecute \n mod obligatoriu cu mama lui [i cel de-al treileaso] al acesteia, deveniser` suportabile. Dac` tat`lui s`u vitreg,un b`rbat mereu nemul]umit [i \mbufnat, \i displ`ceaprezen]a lui tot atât de mult ca aceea a propriilor fiice,acestea, \n schimb, pur [i simplu \l adorau, ceea ce [i pentruel constituia o mare schimbare fa]` de existen]a spartan` dincasa tat`lui s`u, \n timpul [colii. Clay le spunea f`r` ocoli[uridac` le venea bine sau nu cu o anumit` \mbr`c`minte, led`dea sfaturi \n privin]a altor b`ie]i, le \nso]ea \n diverselocuri [i le repara usc`toarele de p`r sau orice altceva ce sedefecta, iar ele \l \nv`]au primii pa[i \n dans, ca [i \n universulcomplicat al femeilor, \ncepând cu primele \ntâlniri. Chiar [iacum, dup` mai mult de dou`zeci de ani [i dup` \nc` doi ta]ivitregi, Clay r`m`sese la fel de apropiat de ele [i nu uitaseniciodat` afec]iunea lor. De asemenea, niciodat` de-atunci nuse mai sim]ise intimidat \n prezen]a unei femei. Exceptând...Ce avea Cynthia Rogers \mpotriva lui?

Privirea aceea, oarecum sfid`toare...|n definitiv, de ce i-ar fi p`sat?Pentru c` avea ceva deosebit.– Domnule K, spuse Maggie, intrând cu un teanc de hârtii,

de ce nu mi-a]i spus c-a]i venit?– Abia am intrat.– Sper c` r`mâne]i câteva minute; ar trebui clarificate

unele probleme.

RA}IUNILE INIMII 25

Maggie, o femeie \nalt` [i foarte cochet` care, \n ciudacoafurii perfecte [i a taiorului Dior purtat cu elegan]`, era obunic` de cincizeci de ani care f`cea pr`jituri [i citea pove[ti,scoase câteva dosare [i se a[ez` la birou, preg`tit` s` fac`câteva \nsemn`ri.

– La dispozi]ia ta, doamn`. Clay se a[ez` resemnat \n fa]aei privind-o atent, dar gândindu-se \nc` la femeia cu p`rul camciufulit [i \n dou` nuan]e [i care manifesta o predispozi]iespre \ntâlniri de afaceri.

– Lan]ul! Landover a respins oferta dumneavoastr`.– M`-ntreb de ce... „Oare chiar avea o \ntâlnire sau a fost

doar un pretext?“– Vre]i s` oferi]i mai mult?– La naiba, ce rost are? „Dac` nu m` place [i nu m`

consider` atr`g`tor, de ce s`-mi pese?“– Foarte bine. Ar putea lua \n considera]ie totu[i oferta

dumneavoastr` dac` nu mai primesc o alta.– O alt` ofert`? Crezi c` e implicat` \n vreo rela]ie? De ce

nu-i d`dea lini[te acest gând?– Cine?– Cynthia Rogers.– Cynthia... \l privi cu ochi mira]i. Despre ce vorbe[ti?– Despre acea contabil` pe care Caruthers mi-a trimis-o...

Este o persoan` foarte ocupat`...– Da?– |ntotdeauna are câte o \ntâlnire de serviciu.– Vorbe[ti despre doamna aceea care a avut neru[inarea –

mai degrab` curajul – s` refuze una din acele invita]ii pe carele faci sub impulsul momentului?

26 JEANE RICHARDS

– Impulsul... Oh, Maggie.– Exact, domnule K. Nu neg c` exist` o list` lung` de

persoane care abia a[teapt` cel mai mic semn din partea ta.– Ah, \nceteaz`!– Dar este posibil s` fie câteva, continu` ea netulburat`,

care prefer` s` fie anun]ate din timp... s` se preg`teasc`pentru marele eveniment, sau poate s`-[i replanifice agenda.

– Bine, bine, am \n]eles. Recunoscu faptul c` era opersoan` impulsiv` [i c` rareori f`cea planuri.

– S` trecem acum la uzina din Denver.– Simple rapoarte; po]i scrie orice pe hârtie. Trebuie s` v`d

uzina; programeaz`-mi o \ntâlnire. Ba nu, prefer s`-i iau prinsurprindere.

– Ah, mai e ceva; au sunat de la revista „Fortune“ [i vor uninterviu.

– Doar [tii c` nu dau interviuri.– Cred c` e timpul s` \ncepi s` dai, altfel vor scrie to]i

ce-[i \nchipuie. De exemplu, „Lumea afacerilor“ te consider`un vultur care profit` de cei \n pericol de a r`mâne f`r` slujb`.

– Prostii!– Nu e chiar a[a! Nu se scrie niciodat` nici un cuvânt

despre cum \i salvezi luându-i ca parteneri, sau numindu-i \nposturi de manager, sau dându-le prime – asta, pe lâng`faptul c` le salvezi afacerea pe care n-au [tiut s-o conduc`.

– Maggie, \]i cre[te tensiunea!– Am s` dau eu \ns`mi un interviu. Dac` tu nu te aperi...– Calmeaz`-te. Se aplec` [i o s`rut` pe obraz. F`r`

interviuri. Treaba noastr` este s` avem grij` de afacereanoastr`. Ceilal]i, n-au decât s` vorbeasc`!

RA}IUNILE INIMII 27

– Apropo de vorbe! Se vede c` nu cite[ti ce se scrie despretine. Revista de scandal „Personalit`]i“ pretinde c` umbli dup`femei [i c` apoi le p`r`se[ti. I-a[ spune eu acelui redactor cineurm`re[te pe cine! Dumnezeule! Toate acele femei care numai [tiu ce s` fac` pentru a te prinde \n plas`...

Soneria interfonului de pe biroul lui o \ntrerupse. Car`spuns la privirea ei \ntreb`toare, Clay ap`s` pe butonul caref`cea posibil ca vocea interlocutorului s`u s` se aud` tare. Erao voce de femeie, cu inflexiuni pasionale.

– Iubitule, Maggie nu e \n anticamer`, a[a c` am ap`sat pebutonul ̀ sta s` v`d dac` nu cumva e[ti \n biroul t`u. E[ti singur?

– ~`... da... cu Maggie.– Te rog, l`s`-m` s` intru. Nu-mi place s` vorbesc \n

ma[in`ria asta.Maggie deschise u[a [i o individ` \mbr`cat` \n m`tase [i

gabardin` [i emanând o arom` puternic` de „Obsesie“ trecupe lâng` ea, salutând-o cu o u[oar` \nclinare a capului,repezindu-se pur [i simplu spre Clay.

– Clay, iubitule, s` nu-mi spui c` e[ti ocupat! Am un planfantastic: cina – m` gândeam la acela[i loc unde m-ai dus cu olun` \n urm`, apoi, dac` e[ti foarte, foarte bun...

Maggie \l privi cu \n]eles, apoi ie[i din birou.

***

La ora patru [i jum`tate, Cindy se strecur` \ntr-un taxi,\ncercând s`-ncap` [i ceilal]i trei colegi care aveau drum

28 JEANE RICHARDS

comun pân` la gar`. Dac` prindea trenul de cinci f`r` un sfert,reu[ea s-ajung` la [ase cu copiii la antrenamentul lui Johnny.Numai c` era o or` de maxim` aglomera]ie [i taxiul abia putea\nainta.

|ncerc` totu[i s` se relaxeze, privind involuntar spre masade oameni care ie[ea din cl`direa Kencade; printre ei – \nsu[iClay Kencade, la bra] cu o femeie extrem de frumoas`.

Femeia mergea \ncet, leg`nându-[i [oldurile [i vorbea –spunea probabil ceva ce-l interesa pe Clay, deoarece acestap`rea complet absorbit de ceea ce asculta.

|i trebuise mai pu]in de-o or` ca s-o \nlocuiasc` la cin`. |ip`rea bine c`-l refuzase; \i p`rea bine, de asemenea, cândtaxiul \i dep`[i. |ndat`, \[i d`du seama c` imaginea lor \ipersista \n minte: un b`rbat [i o femeie ferici]i c` se afl` unullâng` cel`lalt.

Pentru ea, asta nu \nsemna nimic. Absolut nimic!

RA}IUNILE INIMII 29

Capitolul 3

Dup` câteva zile, când cobor\ dintr-un taxi, Clay o v`zu peCynthia care tocmai ie[ea din cl`direa companiei lui. R`masecâteva clipe pe trotuar, privind-o cum p`[e[te hot`rât, cucapul seme] [i umerii drep]i, unduindu-[i trupul pepicioarele zvelte, f`r` a p`rea deloc con[tient` de privirileadmiratoare \ndreptate spre ea. Se mi[ca repede [i u[or, cu ogra]ie natural`, nestudiat`, iar fiecare gest al ei tr`da energie[i dragoste de via]`.

Când disp`ru din raza lui vizual`, Clay intr` \n cl`dire,u[or stânjenit. Se surprindea mereu privind-o sau c`utând-odin priviri pe strad`, pe culoarele dintre birouri, când venea lalucru, \n pauza de mas`, la terminarea programului. N-o maiinvitase de-atunci [i nu [tia de ce. N-avea nici o leg`tur` cuceea ce insinuase Maggie – c` era singura femeie care-lrefuzase. Nici nu era adev`rat.

Sau era? se-ntreb` el, urcând \n lift. La naiba, nu-[i amintea.Se pare c` nici nu contase vreodat`.

De ce ar conta acum?

O v`zuse o dat` la cafeneaua de la parter cu un alt angajatde la contabilitate; când \[i ridicase privirea spre acel individ,ochii \i str`luceau puternic [i discutau [i râdeau, p`rândamândoi c` se simt atât de bine! Sim]ise o invidie ira]ional`.Ce nebunie! N-o cuno[tea aproape deloc, tot a[a cum nici eanu-l cuno[tea. Totu[i, de ce-l refuzase? De ambele d`]i la felde categoric [i de politicos. „Ei bine, voi reglementa aceast`situa]ie!“ \[i spuse el hot`rât, intrând \n birou.

– Maggie, scrie te rog o scrisoare.Din ce \n ce mai amuzat`, Maggie scrise invita]ia cu caracter

semioficial:„Domnul Clay Kencade are pl`cerea de a invita pe doamna

Cynthia Rogers \n ziua [i la ora pe care aceasta le va decide. V`rog sa bifa]i varianta care v` convine:

Cina, sâmb`t` 14 aprilie, ora 19.00Mic dejun, duminic` 15 aprilie, ora 10.00Prânz, luni 16 aprilie, ora 12.00....“Lista nu se oprea aici.

***

Cindy intr` \n magazin cu un pas hot`rât, dar gândurile \ifugeau de la un subiect la altul: ziua de na[tere a lui Teri,din]ii lui Johnny, bugetul ei [i... un b`rbat numit SamAlexander.

Alese pentru Teri o trus` de juc`rie de machiaj, un puzzle[i dou` c`r]i de colorat – dou`, ca s`-i dea una [i lui Jamey.

RA}IUNILE INIMII 31

Pentru c` era cea mai mic` [i b`ie]ii cedau \n fa]a ei, Teridevenise cam egoist`; poate c-ar trebui integrat` \ntr-un grupde copii de vârsta ei, dar deocamdat`, costul unei gr`dini]eera inaccesibil

Lui Johnny \i trebuia aparat dentar – trei mii de dolari, dincare doar jum`tate era suportat de asigur`ri.

Sam Alexander – b`rbatul care intr` \n lift când ea ie[i. |lmai v`zuse mai demult [i-l cuno[tea oarecum. Era principalulproprietar [i directorul financiar al unei companii de hârtie [ideclarase faliment cu aproximativ o lun` \n urm`. Era unuldin clien]ii Companiei Carruthers [i Cranston [i PhilipCranston o trimisese pe ea s` \ntocmeasc` actele. Lui Cindynu-i pl`cuse deloc ceea ce v`zuse.

– Se pare c` s-a umblat la cifre, \i spusese ea lui Cranston.E ca [i cum cineva ar deturna profiturile; probabil le \ngroap`undeva \n vreun cont la o banc` elve]ian`.

– Fii atent`, draga mea! o prevenise Cranston. Nu suntemdetectivi; treaba noastr` este doar s` lucr`m cu cifrele pe careclien]ii no[tri ni le furnizeaz`.

F`cuse a[a cum fusese sf`tuit`, dar oarecum \mpotrivavoin]ei ei. {i n-avea deloc \ncredere \n Sam Alexander. Darpoate c` nici nu s-ar fi gândit la el, dac` nu l-ar fi \ntâlnit dinnou, de data aceasta chiar \n Compania Kencade.

„Fac pariu c`-ncearc` s`-[i plaseze fabrica de hârtiecare nu mai face doi bani, Companiei Kencade“, gândi eadin ce \n ce mai convins`, \napoindu-se la serviciu. {i avea[anse s` reu[easc`, având \n vedere stilul de lucru al lui

32 JEANE RICHARDS

Clay. Hot`rât lucru, acest om era o enigm` pentru ea; nunumai c` prelua firme aflate \n pragul dezastrului, darcâteodat` forma parteneriate chiar cu aceia care leaduseser` \n stare de faliment. Pân` acum, fuseseincredibil de norocos, dar, cu un om ca Sam Alexander...Ar trebui s`-l avertizeze.

{i cum s-o fac`? S`-i spun` a[a, din senin. „{ti]i, l-am v`zutpe acest individ urcând cu liftul [i m-am gândit c` ve]i \ncheiao afacere cu el [i... tipul nu e de \ncredere?“ S-ar face pur [isimplu de râs. {i, \n definitiv, ce conta un m`r stricat \n co[ulcu firme de]inute de Kancade? Cât despre acesta, era convins`c` [tie s`-[i poarte singur de grij`. Cu toate c`... dincolo detoat` puterea lui, acea \ncredere nem`surat` pe care o avea \noameni \l f`cea vulnerabil.

|nc` o mai preocupa acest gând când ajunse la biroul ei [iv`zu plicul care-i era adresat.

Invita]ia era cu totul diferit`: inteligent` [i nostim`, \id`dea posibilitatea s` aleag` dintre... zece variante. O astfel deinvita]ie din partea unui b`rbat cum era Clay Kencade! O f`ceas` se simt` deosebit`!

„Fii atent`, Cindy!“ De fapt, nici nu avea timp pentru orela]ie sentimental` [i... ce importan]` avea o cin`?

|ncepu s` scrie r`spunsul:„Doamna Cynthia Rogers accept` cu pl`cere amabila

invita]ie a domnului Kencade...“ [i, când Clay o sun` s`-ntrebede unde s-o ia, propuse s` se \ntâlneasc` la [ase [i jum`tatechiar \n holul cl`dirii.

RA}IUNILE INIMII 33

***

Pl`cerea pe care Clay o sim]i v`zând-o pe Cindy a[teptând\l surprinse; se temuse s` nu se r`zgândeasc`.

O privi, \nainte ca ea s`-l observe: rochia maro, f`r`mâneci, \i punea \n eviden]` silueta, iar [li]ul ce l`sa s` se vad`o parte din piciorul sub]ire, frumos, era o provocare la visare.

Rezervase o mas` la Ritz, dar când ea \l privi, zâmbindu-i,se r`zgândi; brusc, nu mai vroia s-o \mpart` cu nimeni.

A[adar, Cindy constat̀ mirat̀ c ̀taxiul \n care se aflau se-ndreptaspre o zon` de locuin]e [i opri \n fa]a uneia din acestea: unbloc vechi, bine \ntre]inut, cu aspect sobru [i simplu.

– Am \n]eles c` mergem s` cin`m, spuse ea dup` cecoborâr` din ma[in`.

– Asta [i facem.– Aici?– Mâncarea e foarte bun`, e lini[te [i o atmosfer` pl`cut`,

maestrul buc`tar e excelent...– Cine este?Clay b`tu din c`lcâie [i se \nclin`, zâmbind.– Dumneavoastr`? Nu se poate... nu... Mai privi o dat`

locuin]a – \n nici un caz \n casa \n care [i-ar fi \nchipuit c`locuie[te un om ca el. Nu cred c`... Totu[i, a[ prefera s`mergem... la un restaurant.

34 JEANE RICHARDS

– De ce nu spune]i exact ce gândi]i?– Tocmai am spus!– Din privire, s-a \n]eles cu totul altceva, ceva de genul

„Uite ce e, n-am nici un chef s` fiu singur` cu tine \ntr-unapartament – mai ales când am citit ce se scrie despre tine \nziarele de scandal: departe de a fi cea mai bun`recomandare“.

– V` rog, [opti ea, nevrând s` dea trec`torilor impresia c`se certau.

– |mi pare r`u. Uite, dac` mergem sus, dumneavoastr`stabili]i regula. Nu m` apropii la mai pu]in de o lungime deb`], dac` a[a vre]i, sau pot sta tot timpul la cap`tul cel`lalt alcamerei. Ca s` fiu cinstit, am f`cut o rezervare la Ritz, a[a c`putem merge oricând. Dar, când am coborât \n hol [i m-a]iprivit zâmbind, mi-am dorit, deodat` s` v` am numai pentrumine \n seara aceasta. Acum, \mi da]i voie s` preg`tesc eucina? \ntinse mâna spre ea. Promit s` fiu un gentleman“.

O privea atât de deschis [i-i vorbise atât de sincer, \ncât \icâ[tig` \ncrederea. |i d`du mâna [i intrar`.

Apartamentul lui Clay se afla la ultimul etaj. Livingul era o\nc`pere spa]ioas`, decorat` \n tonuri calde, curat` [iordonat` [i totu[i l`sând clar s` se vad` c` e un spa]iu viu,locuit: pe masa de lâng` fereastr` erau o cea[c` de cafea [i unziar deschis, iar \n fa]a canapelei, o pereche de pantofi sportpentru jogging. Cindy [i-l imagin` imediat f`cându-[i turul dealergare, apoi \ntorcându-se s`-[i bea cafeaua de diminea]` [is` citeasc` ziarul – ca orice om obi[nuit, având foarte pu]in \n

RA}IUNILE INIMII 35

comun cu zeul din biroul de la ultimul etaj al cl`diriicompaniei sale.

– Face]i-v` comod`, o invit` el, ridicând adida[ii [idisp`rând \n dormitor.

R`mas` singur`, Cindy merse s` priveasc` de aproapepictura de deasupra c`minului – un peisaj stilizat, debun-gust, ca de altfel tot ce se afla acolo, \n notapredominant` de lips` de lux [i ostenta]ie:

– Be]i ceva \nainte de cin`? \ntreb` el, reap`rând. |[i scoasehaina [i cravata [i-[i ridic` mânecile. Ce prefera]i?

– Indiferent ce se ofer` din partea casei.A[teptându-se la un Martini clasic, Cindy primi cu

surprindere un Daiguiri cu ghea]`.– Delicios! A[ezat` \ntr-un fotoliu mare din piele, Cindy

savura gustul minunat de piersic`. |l privea pe Clay care st`tea\n fa]a ei, pe canapea, dar nu se sim]i amenin]at`, ci maidegrab` \nv`luit` de o lini[te ciudat` [i de bucurie. E frumosaici [i confortabil, de[i cu totul diferit...

– ... de ceea ce v` a[tepta]i s` fie?– Ei, recunosc; \mi \nchipuiam c` m`car b`utura v` este

servit`.– M-ar enerva cumplit s`-mi stea cineva permanent prin

preajm`.– De aceea nu v-a]i c`s`torit? La naiba, nu inten]ionase s`

fie indiscret`.– Ah, nu m-ar deranja un astfel de „cineva“. Dar c`s`toria...

ei bine, asta presupune \n mod obi[nuit copii.

36 JEANE RICHARDS

– Nu v` plac copiii?– Cred doar c`, uneori, ace[tia au mult de suferit.– Asta este o prostie. Se gândi totu[i c`, \n cazul copiilor lui

Claire, a[a se \ntâmplase. Pe de alt` parte, dac` n-ar fi existatc`s`toria dintre Claire [i John, n-ar fi existat nici copiii.

– Bine, bine; m` refeream la faptul c`, \n cazul unui divor],copiii sunt cei care au de suferit. Spun asta \n cuno[tin]` decauz` – am avut patru ta]i vitregi.

– Patru! I se p`rea ceva cu totul nemaipomenit s` te\ndr`goste[ti [i s` te c`s`tore[ti de cinci ori. Mamadumneavoastr` trebuie s` fi fost foarte frumoas`.

– |nc` mai este. Locuie[te la Paris cu cel de-al [asea so]...probabil cel mai bun, \n afar` de tata, desigur. Ei, e timpul s`merg s` v`d ce face buc`tarul.

Cindy \[i scoase pantofii [i-l urm` \n buc`t`ria echipat`modern, cu tot ceea ce trebuia \ntr-o gospod`rie.

– |mi place aici, spuse ea. De cât timp locui]i?– De aproximativ dou`zeci [i cinci de ani.– Nu se poate!– Ba da. Tata s-a mutat dup` divor] aici, \mpreun` cu mine.

Dup` moartea lui, am r`mas \n continuare \n apartament.– Dar totul arat` foarte modern. Probabil a]i renovat.– Am cump`rat cl`direa acum cinci ani. Am vrut s`

modernizez instala]ia de \nc`lzire, s` montez aercondi]ionat...

|n timp ce vorbea, Cindy pusese friptura [i cartofii \ncuptorul cu microunde, iar acum t`ia sparanghelul \n buc`]imici, a[ezându-l pentru un sote.

RA}IUNILE INIMII 37

– G`ti]i cu mare dexteritate; privindu-v` totul pare atât de u[or.|i spuse c`-ncepuse s` g`teasc` de când avea doisprezece

ani, pentru c` tat`l lui nu se pricepea, iar ea m`rturisi c` nug`tise niciodat`, pentru c` mai \ntâi se ocupase mama ei deaceasta, apoi sora ei mai mare, Claire. |i povesti despre Claire[i despre fratele ei, Jerry, dar nu [i despre copii.

La rândul ei, \n timp ce vorbea, a[eza masa \n sufragerie:argint`ria, paharele de vin... Se gândi la Jane; ce-ar zice deaceast` \ntâlnire total atipic` – un restaurant luxos, unapartament luxos, nici m`car o tentativ` din partea lui Clay dea-i face curte; nu \nc`...

– Pentru atmosfer`, coment` ea, a[ezând un sfe[nic pemas`.

– Perfect. Muzic`?– Nu; \mi place s` fie lini[te. De fapt, \i pl`cea enorm s`

discute cu el.– Atunci, povesti]i-mi despre dumneavoastr`.– V-am spus deja.– Mi-a]i spus despre p`rin]i, sora care a murit, fratele...– Nu e mult de spus despre mine: facultatea \n New York,

apoi Carruthers [i Cranston – cam la asta se reduce totul.– Dar via]a sentimental`?– Nimic serios. Am avut o leg`tur`, dar acum totul s-a

terminat.– Regret.Cindy scutur` din cap. Sim]ea nevoia s`-i povesteasc`

despre Dan, despre cât de mult i-au sim]it lipsa b`ie]ii, despre

38 JEANE RICHARDS

problemele ei cu copiii, dar se ab]inu. „Hei, Cindy, nu e[tisingur`; nu mai ai nevoie de un b`rbat care s` aduc` o nou`dezam`gire copiilor“. Cel mai sigur era s` schimbe subiectul –da, afacerile erau salvarea.

– Compania Kencade s-a extins mult, chiar \n ultimele treiluni.

– Cu cât mai mare, cu atât mai bine.– Poate, dar, vede]i... |[i mu[c` buza; nu era nici locul, nici

momentul potrivit s`-i spun` c` poate risca investind atât demult capital \n proiecte nesigure. Poate era mai bine s`-l lasepe Cranston s`-i sugereze. Totu[i, trebuia s` continue cumva,din moment ce Clay a[tepta s`-[i termine fraza. Uneleproiecte, de exemplu Linia Naval` Scandinav`, au o evolu]iefrumoas`; acesta aduce un profit de patruzeci la sut` [i a fosto investi]ie bun`.

– Altele \ns`... de exemplu Compania de Vopseele Allen,nu, continu` el gândul ei.

– Ei bine, ezit` ea, zâmbind, eviden]ele contabileprevedeau aceasta. Sunte]i alergic la cifre, se pare, dinmoment ce nu lua]i \n considera]ie...

– S` spunem c`-mi plac mai mult oamenii decât cifrele. LesAllen a lucrat cândva pentru tat`l meu.

– Ah, un prieten... Asta explic` lucrurile. „Dar al]ii“... deexemplu, Sam Alexander... \nc` nu [tia ce s` fac`, s`-l previn`sau nu. A]i avut dreptate, spuse ea, ridicând paharul: \ns`n`tatea unui excelent maestru buc`tar. Mâncarea estedelicioas`.

RA}IUNILE INIMII 39

– Mul]umesc. Speram s` v` plac`. Regreta]i c` a]i venit?– Ah, nu!Aici, Clay p`rea diferit; cu c`ma[a pu]in [ifonat` [i o [uvi]`

de p`r rebel` care-i c`dea pe frunte, p`rea atât de vulnerabil,\ncât sim]i nevoia s`-l protejeze.

– M-am \ntâlnit deun`zi \n lift cu un individ, un oarecaredomn Alexander.

– Da, are o fabric` de hârtie \n pragul falimentului.– {i vrea ca dumneavoastr` s` investi]i \n ea.– Ceva de genul `sta.– N-o face]i.Tonul ei categoric \l f`cu s`-[i ridice imediat capul.– {ti]i ceva \mpotriva lui?– Nu... Atâta doar c`... nu-mi plac ochii lui.– Ochii lui? Când \l mai v`d, am s` m` uit mai bine, râse el.

Cafea?– Da, v` rog. |[i d`du seama c` nu luase \n serios ceea

ce-i spusese, dar nu mai era treaba ei, de-acum.Dup` cin`, discutar` despre o mul]ime de lucruri: c`r]i,

filme, politic`, afaceri interna]ionale, \[i \mp`rt`[ir` idei. Demult timp Cindy nu se mai sim]ise atât de relaxat`. Se \ngrozicând v`zu, \ntâmpl`tor, cât e ceasul.

– V` rog s`-mi chema]i un taxi, spuse ea deodat`, \nmijlocul unei fraze. Trebuie s-ajung la ultimul tren.

– Tren?– Locuiesc \n Greenwich, Connecticut.– N-am [tiut. Trimit imediat s` mi se aduc` ma[ina.

40 JEANE RICHARDS

– Nu, nu v` deranja]i. |mi las ma[ina \n gara Greenwich,a[a c` nu ar fi nici o problem` s` ajung acas`.

– Când invit o doamn` la cin`, \ntotdeauna o conducacas`. Se \nclin` [i-i atinse u[or b`rbia cu degetul.

Jaguarul str`lucea \n lumina lunii, iar Clay conduceama[ina cu aceea[i siguran]` de sine cu care f`cea totul. T`ceauamândoi, ca [i cum fiecare savura \n lini[te compania celuilalt.O dat`, Clay \i lu` mâna [i lini[tea [i \ncrederea pe care Cindyle sim]ise tot timpul al`turi de el c`p`tar` sensul adânc al uneitandre intimit`]i. Ar fi vrut ca acea c`l`torie s` nu se sfâr[easc`.

Când ajunser` la gar`, era din nou st`pân` pe sine. Clayinsist` s-o urmeze cu ma[ina lui pân` acas`. Ajungând \n fa]agarajului, Cindy cobor\ din ma[in` [i-l a[tept` s` vin`.

– A fost o sear` minunat`, spuse ea \ntinzându-i mâna.Mul]umesc.

– Eu \]i mul]umesc. A fost \ntr-adev`r minunat.O s`rut` u[or, f`când-o s` vibreze de o dorin]` pe care cu

greu [i-o putea st`pâni. Cindy p`str` o aparen]` de calm [i seurc` din nou \n ma[in` pentru a o duce la garaj, \n timp ce elpornea \napoi spre locuin]a lui.

RA}IUNILE INIMII 41

Capitolul 4

Clay v`zuse casa [i curtea [i apoi, tot drumul spre cas` segândise. Acolo locuia ea? Singur`? Imposibil, sau \n orice caz,pu]in probabil. Recapitul` ce-i spusese despre ea – nu marelucru. Spusese \ns` c` rela]ia anterioar` se terminase definitiv[i p`ruse convins` de acest fapt. {i dac` totu[i... acel b`rbatera doar plecat temporar undeva? Nu, era totu[i prea sincer`[i direct` ca s` procedeze a[a. Dar, \n definitiv, ce conta?

{tia \ns` c` Cynthia Rogers conta. {i vroia s` [tie totuldespre ea. Putea s`-l \ntrebe pe Cranston, dar n-avea nici unrost. Va afla tot ce va dori chiar de la ea – pentru c` inten]ionas` se \ntâlneasc` din nou cu ea, \nc` [i \nc` o dat`.

***

Nu, nu se va mai \ntâlni cu el – niciodat`. Cindy r`mase\nc` mult timp \n ma[in`, cu palmele lipite de obrajiicare-i ardeau, \ncercând s`-n]eleag` ce se petrecea. Abia oatinsese cu buzele [i fusese gata s`-i cad` \n bra]e. Asta,poate pentru c`-i lipsea dragostea unui b`rbaat. Era atât demult timp de când nu mai fusese s`rutat`! Râse, dar râsulei sem`na mai mult a hohot de plâns. De ce trebuia s` fietocmai Clay Kencade – renumit pentru numeroasele luiaventuri amoroase, bogat, puternic, f`când parte dintr-oalt` lume?

{i totu[i, \n seara aceasta, \n apartamentul lui, o f`cuse s`se simt` ca \n compania unui vechi prieten. Poate c` avusesedreptate când, instinctiv, sim]ise nevoia s` fug` de el. {i pân`la urm`, de ce s` fug`? reu[i ea s` ajung` la un acord cu sine\ns`[i când cobor\ \n sfâr[it din ma[in`. Putea dansa cu Clay,râde, merge bra] la bra] cu el, tr`i cu intensitate maxim`, fiechiar numai pentru o clip`; putea fi minunat.

Intr` \n cas` \ntr-o stare euforic`, apoi, urcând sc`rile,starea ei de spirit se schimb` brusc. Copiii – ace[tia ar fi fostimplica]i \n mod obligatoriu \n orice rela]ie a ei cu un b`rbat,a[a cum se \ntâmplase [i \n rela]ia cu Dan [i nu mai putea s`ri[te ca ace[tia s` primeasc` o mare lovitur`.

De ce f`cea atât de mult caz pentru o cin`? Poate c` nici nuva mai fi invitat` a doua oar`; [i chiar dac` va fi, va refuza.

Intr` pe rând \n camera fiec`rui copil, \nvelindu-l,s`rutându-l, strângând câte o juc`rie, apoi merse [i se culc`,f`r` s`-l viseze pe Clay.

RA}IUNILE INIMII 43

***

Dou` s`pt`mâni mai târziu, Clay discuta la birou cuarhitectul pe care \l angajase pentru a se ocupa de centrulcomercial pe care inten]iona s`-l construiasc`. Avea o oarecarenostalgie la gândul c` va demola blocul de patru etajemo[tenit de la tat`l lui... cel mai mare din zona respectiv`! Defapt, vroia s` schimbe pu]in aerul \ntregului cartier culocuin]e cam \nvechite, dar ocupate de familii burgheze, cutradi]ie, \n majoritate profesori [i studen]i de la universitateadin apropiere, s`-l modernizeze. {i, ca de fiecare dat` când\ncepea un nou proiect, era entuziasmat.

Merse la fereastr` [i privi mul]imea de ma[ini [i de oameni,fiecare din ei gr`bindu-se spre o destina]ie. Printre ei,probabil [i Cynthia.

N-o \n]elegea deloc [i faptul acesta \l deranja. De ce naibacontinua s`-l refuze? Petrecuser` amândoi o sear` deosebit`...sau poate pentru ea nu fusese a[a, poate-ar fi preferatrestaurantul Ritz.

La naiba, dac` asta vroia, asta va primi... numai c` nu-id`dea niciodat` [ansa. De câte ori \ncerca s-o invite, spuneaacela[i lucru: „|mi pare r`u, dar sunt extrem de ocupat` zileleacestea... nu am timp“.

De ce n-avea timp? Ce, sau mai bine spus cine \i ocupa tottimpul \n casa aceea enorm` din Greenwich?

44 JEANE RICHARDS

– S` verific`m agenda, domnule K, spuse Maggie zâmbind[i a[ezându-se deja la birou. Vineri dup`-amiaza e completocupat`. Mâine sear`, cocteil la Sanderses [i apoi spectacol lateatru.

– Anuleaz`.– Duminic` diminea]a, partida obi[nuit` de golf. Acolo

se-ntrerupse pentru a r`spunde la telefon. Bun` ziua,doamn` Daniels... Ah, \mi pare r`u, dar nu este aici [i nu [tiucând revine, min]i ea, ascultând de semnele pe care Clay i lef`cea.

– {tii ceva, Maggie, \ncepu el, f`r` s` mai asculte la ceea ceaceasta \ncerca s`-i spun`. Cred c-am f`cut o gre[eal`.

– Da?– Am dus-o pe aceast` doamn` acas` la mine.– Bine, dar niciodat`... Abia atunci ridic` privirea spre el,

surprins`. Adic`, \ntotdeauna spui c`-]i ajunge cât e[ti deh`r]uit de femei la serviciu [i c` nu ai duce pentru nimic \nlume pe vreuna din ele acas` la tine. De fapt, mi-ai spus s` nudau nim`nui nici num`rul t`u de telefon, nici adresa.

– {tiu, [tiu, dar aceasta nu este una care s` m` urm`reasc`,mai degrab` una care m` evit`...

– Te evit`?– Da, reu[e[te de fiecare dat` s` m` refuze.– Ha, ha! Asta este o adev`rat` provocare pentru atât de

mult c`utatul Clay Kencade!– |nceteaz`, Maggie! Mai bine, spune-mi programul

de luni.

RA}IUNILE INIMII 45

Provocare? Dar de ce avea senza]ia c` totul se pr`bu[e[tecând \[i amintea c`, \n curând, auditul se va termina, Cranstonrevenise la serviciu [i nu o va mai vedea pe Cynthia m`car peculoarele companiei sale?

– Luni... da... Sam Alexander a sunat de dou` ori [i vrea s`discute cu tine. La ora patru dup`-amiaz`, \nc` nu ai nimicaranjat. Vrei s`-l programez atunci?

Sam Alexander. Clay zâmbi, amintindu-[i cum \ncercaseCynthia s`-i spun`, f`r` ca totu[i s` precizeze, c` individul eraun escroc.

– Domnule K, a[tept un r`spuns.– Nu. Spune-i c` m-am r`zgândit. Nu m` intereseaz`. Am

f`cut multe investiga]ii, dar nu e necesar s` [tie el asta.Se ridic` brusc. Sam Alexander! Era un pretext foarte bun.

***

Cynthia, \ncruntat`, st`tea la cap`tul aleii, ]inând cu toat`puterea bicicleta.

– Nu pleci nic`ieri pân` nu cure]i toate buruienile!Oricum, nu putea dura mult, pentru c` stratul de flori era

mic.– Ba m` duc! strig` Johnny. Nu m` po]i opri. Smuci

ghidonul, \ncât Cynthia abia reu[i s`-[i men]in` echilibrul.Merg la Todd, pentru c` tat`l lui exerseaz` cu noi pase labaseball. Pot s` cur`] gr`dina [i când m` \ntorc.

46 JEANE RICHARDS

– A[a ai spus [i s`pt`mâna trecut` [i ]i-am datt voie s` pleci,dar n-ai f`cut nimic când te-ai \ntors. Mai mult, ai avut toat`s`pt`mâna la dispozi]ie [i tot n-ai f`cut nimic! |i venea foartegreu, dar trebuia s` nu cedeze, de[i [tia cât de mult \[i doreaJohnny s` mearg`. Nu contau buruienile r`mase nesmulse,dar era necesar ca b`iatul s` \nve]e s` fie responsabil. Prinsedin nou bicicleta, aproape tr`gând-o din mâna lui. |ncepiimediat s` smulgi buruienile dac` vrei s` mai pleci undeva,inclusiv la antrenament \n aceast` dup`-amiaz`.

– E[ti meschin`, Cindy, meschin`! Mama m-ar fi l`sat s`merg. Ea nu m-a pus niciodat` s` smulg buruienile asteanenorocite sau altceva. {i nici nu e[ti mama mea! Oricum,plec! Dup` care, d`du drumul bicicletei atât de brutal, \ncât sed`du peste cap, trântind-o [i pe Cindy.

Durând-o mai mult cuvintele lui decât c`z`tura, Cindy prividezn`d`jduit` cum Johnny fuge afar` din curte, ie[ind pestrad`. Dumnezeule, dac` i se-ntâmpla ceva? Apoi, \l v`zuciocnindu-se de un individ care-l prinse de umeri.

– Stai pu]in, amice! Clay Kenecade \l \ntoarse pe Johnnyspre cas`, \mpingându-l cu o mân` ferm`. Nu a[a se vorbe[tecu o doamn`. Cred c-ar fi cazul s`-]i ceri scuze!

Cindy se ridic`, scuturându-[i [ortul de praf, \ngrozitor destânjenit`, furioas` deopotriv` pe Johnny [i pe Kencade, carefusese martor la acea scen` penibil`; furioas` [i neajutorat`.

– |nc` n-am auzit nici un cuvânt de scuz`.– Scuz`-m`.– A[a e mai bine. Neluând \n seam` faptul c` Johnny nu

ar`ta deloc c` i-ar fi p`rut r`u, \ntinse mâna. Sunt ClayKencade. Cum te cheam`?

RA}IUNILE INIMII 47

– Johnny Atwood. D`du mâna, fierbând \ns` de mânie\mpotriva acelui str`in care preluase controlul.

– Buruienile te a[teapt`, spuse Cindy, ne[tiind sigur cums` procedeze; desigur, sim]ea o mare u[urare, pentru c`fusese desperat` v`zându-l pe Johnny fugind de acas` \n semnde sfidare [i protest.

Johnny se \ncrunt`, dar Clay nu-i d`du timp.– {tii ceva? |ntotdeauna \]i ia mai pu]in timp s` faci o treab`

nepl`cut` decât s` negociezi ca s` scapi de ea. Vrei s` facemun pariu?

– Ce pariu?Clay merse deja la stratul de flori, \n timp ce Johnny \nc` \l

privea ne\ncrez`tor.– Fac pariu c` putem cur`]a buruienile \n dou`zeci... nu,

\ntr-o jum`tate de or`. Dac` am dreptate, mai r`mâne \nc`timp [i Cynthia te va l`sa s` mergi la prietenul t`u. Dac`dureaz` mai mult, \nseamn` c` pierd pariul [i-atunci va trebuis` fac eu câteva pase de mingi cu tine. Ce spui?

Pentru o clip`, Cindy se temu c` Johnny va refuza, doar erala fel de \nc`p`]ânat cum fusese [i tat`l lui.

– De acord, spuse Johnny al`turându-i-se lui Clay.Cindy \i privi, \nc` bulversat` de incredibilul \ntregii scene:

Clay tocmai venise, neinvitat, v`zuse acea scen` penibil` [ipreluase imediat controlul pentru a o remedia; [i-acum,smulgea buruienile cu Johnny, f`r` s`-i pese deloc de blugiis`i, crea]ie a unui renumit desinger, tot a[a cum nu-i p`sasenici de c`ma[a de m`tase ale c`rei mâneci le r`sucise cu ungest cât se poate de firesc când \ncepuase s` g`teasc` atunci,la el acas`. Individul acesta...

48 JEANE RICHARDS

Ah! uitase de Teri [i de Jamey! Intr` repede \n cas`, de[in-ar fi trebuit s`-[i fac` griji; \nc` \n pijama, st`teau amândoipe jos, fascina]i de ecranul televizorului.

– Stai prea aproape, dovlecel! Cum se termin` deseneleanimate, mergem sus s` v` sp`la]i [i s` v` \mbr`ca]i pentru c`,dup` prânz, \l \nso]im pe Johnny la antrenament.

Era sus cu copiii pe care tocmai \i \mbr`case, când Johnnyveni \n fug`.

– Am terminat, anun]` el cu o mândrie care distonaputernic cu repulsia cu care se apucase de treab`. |n dou`zeci[i nou` de minute. Acum pot s` merg la Todd?

– Da, po]i s` stai o or`. A[teapt` pu]in! Unde e domnulKencade?

– |l cheam` Clay. E jos, \n living, [i te a[teapt`.Cindy cobor\ \ncet, cu Teri \n bra]e, \n timp ce Jamey alerg`

\naintea ei. Când \i v`zu, Kencade se ridic` imediat, v`ditsurprins.

– Bun`! spuse Jamey oprindu-se chiar \n fa]a lui Clay.– Bun`! Cine e[ti?– Jamey. O s` te c`s`tore[ti cu Cindy?– P`i... arunc` o privire rapid` spre aceasta.– Dan a[a vroia, dar s-a r`zgândit. Dan are o barc` [i ne lua

la plimbare. Tu ai barc`?– Jamey! Nu-i frumos s` bombardezi un musafir cu tot felul

de \ntreb`ri, \ncerc` Cindy s`-l opreasc`, \ngrozitor de jenat`.– {i cine este aceast` domni[oar`? \ntreb` Clay, ridicând o

bucl` de pe obrazul feti]ei care continua s` r`mân` t`cut`, cubra]ele strâns lipite de gâtul lui Cindy.

RA}IUNILE INIMII 49

– Ea e Teri, \ncepu Jamey; e \nc` un bebelu[ [i...– Teri, salut`-l pe domnul Kencade, interveni Cindy

punând cap`t oric`ror alte comentarii nedorite din partea luiJamey, dup` care trimise amândoi copiii afar`, s` se joace. Pots`-]i ofer ceva de b`ut, se adres` ea din nou lui Clay, ap`mineral`, ceai cu ghea]`, sau ceva mai tare?

– Ceai cu ghea]`, mul]umesc.O urm` \n buc`t`rie [i se a[ez` pe un scaun de la bar, cu

acela[i calm de invidiat.– De ce m` prive[ti a[a?– Nu-mi vine s` cred; ar`]i chiar mai tân`r` decât când

ne-am v`zut ultima dat`. Mai degrab` pari sora mai mare aacestor copiii. Ce le e[ti, m`tu[`?

Cindy \ncuviin]` cu o mi[care a capului [i aduse pahare.– Ei sunt to]i?– To]i?– To]i copiii.– Ah, da, sigur.– Ai lui Claire?– Da.– N-ai spus nimic despre ei.– Nu? Stai, s` aduc pu]in` ment`. Hai s` mergem afar` ca

s`-i pot supraveghea.– De ce? \ntreb` el din nou, dup` ce se a[ezar` la mas` \n curte.– Ce anume?– De ce nu mi-ai spus nimic despre copii?– Ah! Cred c` nu m-am gândit la ei. Ro[i, v`zându-i privirea

plin` de ne\ncredere. Hei, Teri! Nu te duce la nisip. Jamey,juca]i-v` cu mingea, nu vreau s` se murd`reasc` pân` plec`m.

50 JEANE RICHARDS

– Nu [tie s-arunce mingea.– Atunci, d`-o \n leag`n, te rog. Merse [i o a[ez` pe Teri \n

leag`n. Ai grij`, nu foarte tare! mai spuse ea, \nainte de a se\ntoarse lâng` Clay.

– Via]a e uneori dur`, coment` acesta, surprinzând-o cu\n]elegerea de care d`dea dovad`. |i lu` mâna mângâind-o\ncet cu degetul mare, z`bovind \ndelung cu privirea asupraunghiei roase.

Stânjenit`, Cindy \[i retrase mâna.– Trebuie s`-]i mul]umesc, [i nu numai pentru cur`]area

gr`dinii. |]i mul]umesc pentru modul \n care l-ai abordat peJohnny. Oh, câteodat`... nu [tiu...

– Ce-l de-al doilea tat` vitreg al meu avea un pu[ti obraznicde nou` ani. Eram doar cu pu]in mai mare decât el, dar atrebuit s` \nv`] s` m` comport cu el \n autoap`rare.

– Trebuie s` fi avut o mul]ime de experien]e, extrem dediverse. Eu, m`rturisesc, n-am [tiu ce s` fac. Dac` n-ai fivenit...

|ntrebare nerostit` – din privirea ei \[i aminti c` trebuia s`explice cumva venirea lui neanun]at`.

– Vroiam s` te \ntreb ceva. Ai amintit despre un anumeSam Alexander.

– Da... ro[i u[or, alertat`.– A[ dori unele date care nu sunt accesibile celor din afar`

despre compania lui, „Aloha Paper“.– Date cu circuit interior...Re]inerea ei era evident` [i Clay se sim]i vinovat: nu trebuia

s-a pun` \ntr-o situa]ie stânjenitoare, din moment ce f`cuse

RA}IUNILE INIMII 51

deja unele cercet`ri [i luase o hot`râre. Totu[i, nu se putuab]ine s` nu adauge c` firma Carrunthers [i Cranston seocupase de \ntocmirea dosarului contabil.

– Acum, dosarul este la tribunal [i poate fi consultat deoricine.

– Cynthia, [tim amândoi c`, de multe ori, cifrele pot min]i.Când fac afaceri cu un om, vreau s` [tiu mai mult despre eldecât culoarea ochilor. Iar tu ai spus...

– C` nu-mi place expresia ochilor lui. Asta este tot ce veiafla de la mine. Mai dore[ti un pahar cu ceai?

Clay \ncuviin]` [i o privi cum \i umple paharul. Chiar dac`p`rea tân`r`, era o adev`rat` profesionist`. Indiferent cecredea [i cât [tia despre o persoan`, nu tr`da caracterulconfiden]ial al informa]iilor. |i pl`cea mult aceasta [i-i pl`cusechiar [i modul \n care i-o spusese.

La rândul ei, Cynthia se-ntreba dac` avea de gând s`continue cercet`rile pe cont propriu, pentru c` era un individcorect [i nu i-ar fi pl`cut s`-l [tie combinat cu acel escroc.

– Am venit, Cindy, a[a cum am promis, se auzi vocea luiJohnny.

– Foarte bine. Acum, r`mâi aici, afar`, lâng` Teri, pân`preg`tesc ceva de mâncare. Te rog s` m` scuzi, dar trebuie s`m` gr`besc, se adres` ea lui Clay.

– Spuneai c` nu [tii s` g`te[ti.– Nu [tiu, dar sunt expert` \n tartine cu unt de arahide [i

jeleu.Clay nu plec`, iar lui Cindy aproape c` nu-i venea s` cread`

v`zându-l a[ezat la masa de buc`t`rie, mâncând tartine,

52 JEANE RICHARDS

ajutând-o pe Teri s`-[i bea laptele, discutând cu Jamey desprezâne; Jamey credea \n tot – \n zâne, \n Mo[ Cr`ciun, \niepura[ul de Pa[te, iar Clay p`rea s`-l \n]eleag` perfect.

Pentru Cindy \ns`[i era ca un basm [i trebuia s`-[i repetemereu c` tot ceea ce tr`ia era real [i c`, dac` nu se gr`bea,\ntârziau la antrenament. Când, dup` ce terminar` prânzul,ap`ru \mbr`cat \n uniforma pe care Steve i-o comandase, sesim]i \ngrozitor de jenat`, dar spre surprinderea ei, Clay oprivi admirativ.

– Pur [i simplu m` uimew[ti; mereu mai sco]i la iveal` câteo fa]et` nou`. Ce talent urmeaz` s` descop`r la tine? Johnny,te duc eu \n ma[ina mea. A[ vrea s` te v`d [i pe tine, [i peantrenor \n ac]iune.

„Chiar n-are altundeva unde s` mearg`?“ se gândi Cindy,\ncercând s` nu se mai gândeasc` la b`rbatul care conducea \nspatele ei. Ar fi trebuit s` mearg` la cine [tie ce \ntrunire, saus` fie \n drum spre aeroport, ca to]i ceilal]i mari oameni deafaceri pe care-i cunoscuse sau de care auzise, pe când el aveatimp s` cure]e gr`dina [i s` discute cu copiii.

Cum ajunser` la terenul de baseball, feti]a lui Steve \i lu`\n primire pe Teri [i pe Jamey, Cindy [i Johnny intrar` peteren, iar Clay lu` loc \ntribun`.

Dup` doar dou` servicii, meciul se transform` \ntr-unadev`rat dezastru. Cindy observ` la un moment dat cumJohnny arunc` bâta [i fuge, plângând, apoi cum Clay coboar`din tribun` [i discut` cu el, dar trebuia s` se ocupe de ceilal]ijuc`tori [i nu-i mai putu urm`ri pe cei doi. Când, mai târziu,arunc` din nou o privire spre tribun`, Clay nu mai era acolo.

RA}IUNILE INIMII 53

Nici pe drum, nici când ajunser` acas`, nu-l \ntreb` peJohnny când plecase Clay – nu mai vroia s` se gândeasc` la el.Abia mult mai târziu, când merse la culcare, starea emotiv` pecare [i-o reprimase \ntreaga zi, izbucni \ntr-o multitudine desentimente [i senza]ii; \nc` \i mai sim]ea atingerea u[oar` pemâna ei [i prezen]a lui, \n general, \i adusese o nesperat`alinare.

– Cindy? era o [oapt` \nso]it` de o b`taie u[oar` \n u[adormitorului ei.

– Johnny? |mpinse u[a [i merse lâng` pat, \n pijama [iciufulit, cu ochii umezi de lacrimi. Te rog s` m` ier]i, Cindy.

– Nu face nimic, dragul meu; ai mai spus-o deja.– Faptul c-am spus c` nu e[ti mama mea... {tiu c` nu e[ti,

dar... cuvintele se \necar` \n plâns.Cindy \l trase lâng` ea, ]inându-l strâns la piept.– Te-n]eleg. Johnny; \]i lipse[te mama ta, a[a e? {tiu ce

sim]i, pentru c` [i mie mi-e dor de ea. Nici nu poate fi altfelcând cineva pe care l-ai iubit nu mai e.

– Da... [i mi-e dor [i de tata, [i de Dan. De ce nu l-ai mail`sat s` vin`?

– El... se opri brusc. Oare l-ar fi durut [i mai mult s` afle c`Dan o p`r`sise? El e foarte ocupat... fiind avocat, o mul]ime deoameni au nevoie de el. {i eu sunt ocupat` cu serviciul [i nuavem timp unul pentru cel`lalt. Pe când noi, vom avea mereutimp pe care s`-l petrecem \mpreun`.

– Te rog s` m` ier]i [i pentru c-am ]ipat la tine.– Te-n]eleg. |ncerc` s` râd`. Sunt sigur` c` vom mai avea

discu]ii de acest gen, pentru c` ]in la tine [i-]i voi spune

54 JEANE RICHARDS

\ntotdeauna ce s` faci. Nu trebuie s` ne sup`r`m [i s` ]ip`munul la cel`lalt... dar, dac` totu[i se \ntâmpl`, \ntotdeaunavom [ti s` ie[im din impas, pentru c` ne iubim.

– S` [tii c` te iubesc mult, Cindy.– {i eu te iubesc. De aceea, vom \ncerca s` nu mai ]ip`m

unul la cel`lalt; ne-am \n]eles? Apoi, \ncet-\ncet, schimb`subiectul: baseball.

– N-am fost foarte bun ast`zi...– Nu te po]i a[tepta s` fii perfect dintr-o dat`; trebuie mult

antrenament.– A[a mi-a spus [i Clay; mi-a dat ca exemplu pe cel mai bun

juc`tor din Liga Na]ional`. Spunea c` [i lui i-a trebuit unantrenament \ndelungat. {i a mai spus ceva: c` va veni [i vaexersa cu mine.

– Da... asta e bine, dar el este o persoan` foarte ocupat` [is-ar putea s` nu aib` totu[i timp...

– Mi-a promis, spuse Johnny \ncrez`tor, cu fa]a luminat`de o speran]` pe care Cindy nu avu inima s` i-o n`ruie.

|n sufletul ei, \ns`, ne\ncrederea st`ruia. Copiii nu\n]elegeau [i a[teptau mai mult decât unii oameni eraudispu[i sau capabili s` ofere. {i-i durea \ngrozitor cândpromisiunile nu erau respectate.

Cel mai sigur era ca b`rbatul acesta s` nu se apropie preamult de ei.

RA}IUNILE INIMII 55

Capitolul 5

– Ghici ce s-a \ntâmplat azi, Cindy! o \ntâmpin` Johnnycum sosi acas`, luni seara. Clay a venit \n aceast` dup`-amiaz`[i am exersat câteva arunc`ri de minge.

– {i le-am prins eu! strig` Jamey.– Nu-i adev`rat! Ne tot \ncurca [i Clay \i spunea s` stea

deoparte.– Doar când mingile s-au rostogolit pe jos, atunnci le-am prins.– {i eu, interveni Teri, alergând spre Cindy cu bra]ele

deschise.– |n]eleg c` v-a]i distrat bine \n aceast` dup`-mas`, spuse

Cindy, \ncercând s` se obi[nuiasc` oarecum cu ideea: Claypierzându-[i atâta timp cu un b`iat de nou` ani.

– A fost aici un oarecare domn Kencade, confirm` [idoamna Stewart. A spus c` avea drum pe aici [i au aranjat s`exerseze \mpreun`. Sper c` nu te deranjeaz`, nu?

– Sigur c` nu.Oare o deranja? |ntr-un fel, \i p`rea bine c` nu-l

degam`gise pe Johnny, dar spera totu[i ca vizitele s` nu

devin` foarte dese, pentru ca acesta s` nu \nceap` s` sea[tepte la prea mult. Doar [i Dan se jucase cu ei...

Era cazul s` nu se mai gândeasc` la Clay! Dar, nu era preau[or de f`cut. Nu se putu concentra nici m`car când trebui s`fac` socotelile lunare, lucru pe care oricum \l ura, pentru c`\nsemna completarea unei mul]imi de cecuri [i, implicit,reducerea substan]ial` a contului ei bancar. Ca [i acum, deexemplu: lu` plicul cu nota de plat` pentru gaze, ezitând s`-ldeschid`. Luna trecut` fusese o sum` enorm`. Acum \ns`...nu... era rezonabil; mai \ngrijor`toare era \n[tiin]area de la[coal` \n leg`tur` cu m`rirea taxelor, pentru c`-i displ`ceaprofund gândul de a trebui s` se mute de acolo. Aproape c`]ârâitul telefonului veni ca o u[urare pentru ea, \ntrerupându-i,fie [i pentru pu]in timp, [irul socotelilor sumbre. Era MarcyPrescott, care vroia programarea meciurilor [i lista adreselorp`rin]ilor [i propuse s` vin` s` le ia ea \ns`[i [i s` ia masa cuCindy la restaurant.

A[adar, când \n diminea]a urm`toare Clay o invit` [i el ladejun, Cindy se v`zu nevoit` s`-l refuze.

– |mi pare foarte r`u, spuse ea – [i chiar \i p`rea; ar fi vruts`-l fac` s` \n]eleag` cât de mult \nsemnase gestul lui pentruJohnny. Mul]umesc mult c-ai venit s` exersezi cu Johnny; afost extrem de fericit.

– Mi-a f`cut pl`cere. |mi pare r`u c` nu po]i veni; poatealt` dat`.

– Sigur c` da; sun`-m` oricând.{i \n ciuda hot`rârii de a nu se l`sa implicat` \ntr-o rela]ie

cu Clay, nu-[i putu reprima o adânc` dezam`gire pentru acea\ntâlnire ratat`.

RA}IUNILE INIMII 57

Din fericire, Marcy se dovedi o persoan` foarte agreabil`,care promitea s` devin` o adev`rat` prieten`.

***

Când Clay ajunse acas` \n seara aceea, suna telefonul –lucru ce se \ntâmpla destul de rar, având \n vedere c` numaifoarte pu]ini \i [tiau num`rul. Era Clarice, cea mai mic` dintresurorile lui vitrege.

– Clay, credeam c`-]i place Julie!– Julie? Clay se a[ez` pe pat, desf`cându-[i nodul de la

cravat` [i \ncercând s`-[i aduc` aminte ce era cu acel nume.– Prietena mea, Julie Compton. Ai cunoscut-o la una din

petrecerile date de George [i apoi am adus-o cu mine când amluat masa \mpreun` la Classic. |]i aminte[ti?

– Ah, da. Era profesoara aceea brunet`.– Mi-a spus c` nu te-a mai v`zut de când ai dus-o la acea

pies`. Credeam c`-]i place.Acum \[i amintea: spusese c`-i plac mult piesele de teatru

[i, cum Clarice amintise de abonamentul lui la mai multeteatre, o invitase o dat` la o pies`, dup` care luaser` cina\mpreun`. Piesa fusese amuzant`, iar Julie... dr`gu]` [ipl`cut`, dar destul de plictisitoare.

– Da, \mi place; e dr`gu]`.– Asta e tot ce po]i spune despre ea? {tii care e problema

ta? Ai atâtea femei lingu[itoare lâng` tine, \ncât când \ntâlne[tipe cineva cu adev`rat valoros, nu-]i mai dai seama. Julie este\ncânt`toare [i dac-ai cunoa[te-o mai bine...

58 JEANE RICHARDS

– Clarice, doar [tii cât de ocupat sunt.– Voi, b`rba]ii! Exact a[a spune [i George când vrea s` se

eschiveze. De fapt, te-am sunat s` te invit la o petrecere \n aerliber cu gr`tar; e abia peste o lun`, a[a c` ai timp s`-i faci loc\n programul t`u.

Clay \i promise s` vin`. Sigur c-o va g`si [i pe Julie acolo,doar Clarice era cea mai posesiv` dintre surori [i hot`rât`s-aranjeze vie]ile altora. P`cat c` ea locuia cel mai aproape deel, \n Long Island; sau, poate c` nu. So]ul ei, George Edwards,era cel mai bun manager local al lui [i fusese cea care \lconvinsese s`-l angajeze.

„Numai c` nu vei reu[i s` m` convingi [i s` m` \nsorsurioar`, [i \n nici un caz cu o femeie ca Julie“.

|[i turn` un pahar cu coniac [i b`u pu]in, cu minteapreocupat` de acela[i subiect: sigur, Cynthia era foarteocupat`; nici nu se putea altfel, cu serviciul [i cu cei trei copii.|n plus, mai avea [i antrenamentele acelea... ar`ta foarte binepân` [i \n costum de baseball. Totu[i, s` nu aib` timp nicim`car pentru prânz? |n curând, auditul se va termina [i atuncinu va mai veni \n cl`direa companiei lui.

Dar dac-ar lucra pentru el...

***

Venirea lui Clay \n departamentul de contabilitate dou`zile consecutive o surprinse pe Cynthia. Venise la biroul ei,privise pe ecranul calculatorului [i \n registrele contabile [i

RA}IUNILE INIMII 59

pusese numeroase \ntreb`ri, dintre care multe nerelevantepentru auditul respectiv. Joi, nu mai veni, ci doar \i telefon`.

– Este o problem` pe care vreau s-o discut`m, Cynthia. E[tiliber` la prânz? S` spunem, la dou`sprezece [i jum`tate, laConway.

– Da, sigur.Ce problem`? Din câte [tia, totul mergea bine [i, chiar dac`

ap`ruse ceva, trebuia discutat cu Cranston. Se a[tept` dealtfel, s`-l \ntâlneasc` [i pe [eful ei acolo, dar nu [tia dac` s`-lsune totu[i sau nu. |n cele din urm`, presupuse c` fusesechemat` [i ea pentru c` se ocupase de audit \n acel trimestru.

– Masa domnului Kencade? Pe aici, v` rog.Kencade se ridic` pentru a o \ntâmpina la o mas` de dou`

persoane, dar Cynthia ezit` s` se a[eze pe scaunul pe care el\l trase pentru ea.

– Unde e Cranston?– Cranston?– Am fost sigur` c`-l voi g`si aici. Ai spus c` e vorba de o

problem` legat` de audit.– Nu. Ia loc, Cynthia. Dup` ce aceasta se a[ez`, merse [i el

la scaunul lui. Nu e nici o problem` \n leg`tur` cu auditul.– Dar ai spus c`...– Am spus c` a[ vrea s` discut cu tine despre o problem`.

V`d c` e[ti nedumerit`, a[a c` voi trece direct la subiect. Aivrea s` lucrezi pentru mine?

– S` lucrez pentru tine? Propunerea o nedumerise [i maimult – dar \n compania lui birourile de contabilitate se\ntindeau pe un etaj \ntreg. {i ce anume ar trebui s` fac?

60 JEANE RICHARDS

– S` fii analist de achizi]ii: s` verifici acele cifre care-]i placatât de mult [i la care eu sunt alergic [i s` m` sf`tuie[ti.

– Bine, dar... fusese luat` complet prin surprindere.Credeam c` domnul Morrison...

– Tom e supra\nc`rcat. {i ca s`-]i spun adev`rul, cred c`este tot atât de alergic la proiecte noi cum sunt eu la cifre.

– Crede, probabil, c` sunt prea multe. De altfel, [i eu suntde aceea[i p`rere. Acum, se afla pe un teren mai sigur; de multtimp vroia s`-i spun` c` se extinde prea rapid. |ntr-un singuran, achizi]iile tale au \nregistrat un salt de... Se opri, cândchelnerul le aduse b`uturile [i lu` comanda.

Apoi, conversa]ia continu` pe tema mânc`rurilor [irestaurantelor preferate, spre u[urarea lui Cindy. Ce naiba! ]ise face o propunere de serviciu [i-ncepi s`-i spui individuluirespectiv cum s`-[i conduc` afacerea, asta chiar \nainte s`-ispui c` nici nu accep]i postul.

– Spuneai ceva despre achizi]iile mele, relu` el, dup` cele-au fost aduse [i salatele.

– Era complet deplasat.– Hai, Cindy, spune ce gânde[ti! De asta vreau s` te

angajez. ~sta e genul de informa]ii de care am nevoie. Sincer,m-ai impresionat. |n primul rând, e[ti foarte rapid`. |n primazi când ai venit la mine \n birou, ai analizat \n zece minutedate pentru care unor al]i contabili le-ar fi fost necesar dou`ore.

– M` faci s` m` simt o fi[` ambulant` pentru conturi deprofit [i pierderi.

– |n plus, \mi explici totul astfel \ncât s` \n]eleg. Ai aceaviziune de ansamblu de care am nevoie.

RA}IUNILE INIMII 61

Acum \n]elegea ea de ce-i pusese toate acele \ntreb`riaparent f`r` leg`tur` cu sarcina ei de moment. Nu putea s` nufie mândr`, dar era exclus s` accepte.

– |]i mul]umesc pentru \ncrederea \n mine [i pentruofert`. Apreciez foarte mult aceast` ofert`, dar trebuie s`refuz. Sunt satisf`cut` cu postul pe care \l am.

– Vrei s` spui c` am f`cut o gre[eal`?– Gre[eal`?– |n evaluare. Dac` obi[nuie[ti s` iei o decizie \nainte de a

lua \n considera]ie toate detaliile, atunci nu e[ti omul potrivitpentru organiza]ia mea.

– Nu v`d de ce nu. Se pare c` exact acesta e stilul t`u delucru.

– Punct câ[tigat! râse el. Dar tocmai asta \ncerc s` corectez.Dac` vii s` lucrezi pentru mine... T`cu, de parc`, brusc, s-ar figândit la ceva. Ai contract pe termen lung cu Carruthers [iCranston, sau ai semnat o conven]ie s` nu le preiei clien]ii?

Cindy neg`, scuturând capul.– Atunci, de ce nu vrei s` lucrezi pentru mine? O privi cu

un aer cât se poate de serios.„Pentru c`, atunci când m` prive[ti a[a, simt c` se tope[te

ceva \n`untrul meu [i ame]esc [i nu vreau s` m` mai ata[ez deun b`rbat... [i nu vreau s`-i fac pe copii s` sufere din nou“.

|ncerc`, totu[i, s`-i spun` o parte de adev`r.– Am acum o responsabilitate foarte mare. |mi este destul

de greu cu copiii [i, cel pu]in slujba pe care o am presupuneo parte de rutin`. Nu sunt preg`tit` pentru schimb`ri.

– |n]eleg foarte bine. {i totu[i, nu v`d cum un loc demunc` la doar câteva str`zi de cel actual ar aduce o mare

62 JEANE RICHARDS

schimbare. |n plus, programul de lucru s-ar putea s` fie maiconvenabil [i vei putea face o parte din lucru acas`, f`r` s` maifie nevoie s` vii chiar \n fiecare zi la serviciu, a[a cum faciacum. Iar salariul... desigur, nu [tiu care e cel pe care-l ai, darla mine ai avea responsabilitate foarte mare [i....

Se gândi o clip`, apoi spuse o cifr` care reprezenta dublua ceea ce câ[tiga ea.

Aparat dentar; taxele [colare, lec]ii de dans pentru Teri.Cum ar disp`rea tot stresul! Ar fi posibil chiar s` plece \nvacan]e.

– Dac` a[ lucra pentru tine, cred c` primul lucru pe care ]il-a[ sugera ar fi s` reduci salariile, nu se putu ea ab]ine s` nuspun`, zâmbind.

– Prime[ti atât cât pl`te[ti, râse el. Am un personalexcelent. Fii sigur` c` ]i-ai merita ace[ti bani. Acum, ascult`-m`.{i continu` s`-i arate avantajele reciproce ale angaj`rii lacompania lui.

Cindy era tentat`. Munca ar fi fost cu adev`rat interesant`[i ar fi fost capabil` s-o fac`; \n plus, [tia c` putea fi de folosfirmei Kencade. Cât despre salariu...

Pe de alt` parte, \nsemna s` lucreze cu el – s` simt` \nfiecare zi for]a aceea fantastic` pe care Clay o emana, f`cândca totul \n jurul ei s` vibreze; s` simt` entuziasmul uneicontinue provoc`ri la autodep`[ire; s` simt` c` tr`ie[te din plin.

|[i amintea \ns` cum fusese când se l`sase atras` de un altval: Dan. E-adev`rat, \[i d`dea seama c` nu-l iubise chiar atâtde mult cum crezuse, dar oricum, plecarea lui l`sase un gol \nvia]a ei. {tia sigur c` un gol l`sat de Clay \n sufletul ei ar fiinsuportabil; nu putea risca.

RA}IUNILE INIMII 63

– Nu. Apreciez foarte mult oferta, dar prefer s` nu fac nicio schimbare acum.

– |n]eleg, dar nu \ncuia u[a. Evident, nu era \ncântat – nuera obi[nuit s` fie refuzat. Mai gânde[te-te \n weekend [i vinoluni la terminarea programului \n biroul meu s` mai discut`m.Nu va fi vorba de o schimbare radical`, s` [tii...

– Dac` insi[ti...Dar hot`rârea ei era deja luat`, nu mai avea de ce s` se

gândeasc`.{i totu[i, se gândi \n zilele ce urmar`; indiferent ce

f`cea, acel gând nu-i ie[ea din minte. |n primul rând,munca \n sine era foarte interesant`; apoi, banii care arscuti-o de toate grijile ei actuale. {i, \n definitiv, ce-o f`ceas` cread` c` se va ajunge la o rela]ie personal`? Dac` ziarelede scandal aveau dreptate, cât timp avea s` fie ea un punctde interes? Nu trebuia decât s` men]in` totul la nivelprofesional. Da, de ce nu? Totul trebuia redus la o rela]iestrict profesional`.

Toat` ziua de luni abia se putuse concentra asupra a ceeace avea de f`cut, iar la sfâr[itul programului, când urca \n liftpentru a merge \n biroul lui, ner`bdarea ei ajunsese lapunctul de incandescen]`.

– A plecat, spuse Maggie, privind-o surprins`. {tia c`veni]i?

– Da. Nu. Adic`, nu chiar. Oricum, nu e ceva important.Ie[i \mpreun` cu secretara, care se preg`tea [i ea de

plecare. Indiferent de ceea ce-[i spunea, nu putea dep`[idezam`girea. Poate c` oferta lui fusese doar un capriciu; segândise mai bine [i se r`zgândise, sau poate c` uitase complet.

64 JEANE RICHARDS

***

Clay uitase \ntr-adev`r pentru moment. St`tea \n fa]aCamerei de gard` a spitalului, \ncercând s` consoleze femeiacare plângea \n hohote \n bra]ele lui. Parc`-i spusese c-ocheam` Denise, dar nu era sigur; nu [tia decât c` e fiica luiDaniel Salter, b`rbatul care tocmai murise.

– Infarct, spuseser` medicii. Acesta a fost motivul c`deriide pe schel`.

Salter nu era unul din angaja]ii lui permanen]i, dar apelade multe ori la firma lui specializat` \n demol`ri pentrulucr`rile de anvergur` mai mic`. Accidentul se-ntâmplase \ntimpul execut`rii unei lucr`ri pentru Compania Kencade [i,anun]at imediat, Clay venise \n cea mai mare grab` la spitalunde o g`sise pe fiica lui Salter singur` [i desperat`.

– Ar fi trebuit s` fiu acolo, lâng` el, continu` ea s` repete.– N-aveai cum s` [tii. O-n]elegea foarte bine, pentru c` [i

el sim]ise acela[i lucru la moartea tat`lui s`u. Se-ntâmpl`astfel de lucruri; nu puteai face absolut nimic.

F`cu tot posibilul s-o lini[teasc` [i r`mase al`turi de eapân` la venirea câtorva prieteni.

– Ah, domnule Kencade, a]i f`cut un gest minunat c` a]istat cu mine.

– E un moment greu pentru noi to]i. Vom ]ine leg`tura \ncontinuare. |ntre timp, dac` ai nevoie de ceva, indiferent ce,spuse el, dându-i cartea lui de vizit`.

RA}IUNILE INIMII 65

Capitolul 6

Clay \i telefon` imediat cum ajunse la birou, a doua zidiminea]`.

– |mi pare r`u c` nu m-ai g`sit la birou, Cynthia. Am avuto urgen]`.

A[adar, nu uitase.– Nu-]i face griji; nu e nici o grab`.– Ba da! Vreau s` discut cu tine. Din p`cate, sunt foarte

ocupat ast`zi, dar dac` ai câteva minute libere \n diminea]aaceasta... Ai putea veni acum?

– Da, sigur. |ncerca s`-[i st`pâneasc` entuziasmul [i s`-[imen]in` vocea calm`.

|[i tot repeta c` bucuria pe care abia putea s` [i-ost`pâneasc` era datorat` noii munci – o activitate oferinddeopotriv` provoc`ri [i stimulente [i c` tensiunea [i agita]ia \ncare se afla erau st`ri normale \nainte de orice schimbare aserviciului. Ceea ce era curios era c`, intrând \n birou, \l g`si[i pe el aproape \n aceea[i stare de tensiune.

– |]i mul]umesc c-ai venit. Ei, te-ai mai gândit?– Da. Mâinile \i tremurau atât de tare, \ncât le vâr\ \n

buzunarele fustei.– {i?– Pare s` fie o ocazie foarte interesant`; r`spunse ea

simplu. Cred c` a[ vrea s` \ncerc.– Foarte bine! Pe fa]a lui se citeau u[urare, \ncântare [i...

ceva \n plus. P`ru c` e gata s-o \mbr`]i[eze, dar se mul]umidoar s` zâmbeasc`. M` bucur mult. Vei completa grozavechipa noastr`, pe toate planurile.

– Sper.– Ia loc, s` discut`m condi]iile.Dup` o discu]ie scurt` [i direct`, convenir` condi]iile,

urmând s` i se redacteze contractul pentru ca avocatul ei s`-lciteasc` \nainte de a fi \n[tiin]at [i Cranston. Ridicându-se s`plece, Cindy se sim]i extrem de mul]umit`, gândindu-se c`-[if`cuse griji inutile. Nu se implicase niciodat` \n rela]iisentimentale cu colegii sau [efii [i n-avea de ce s` fie altfel nicide data aceasta. Va fi foarte distant` [i, \n afar` de dou` sautrei eventuale vizite ocazionale pe care Clay le va mai face laGreenwich, \n rest nici el nu va avea timp de pierdut cu ni[tecopii.

– S`-mi spui când pleci ast`zi. Te duc acas`. I-am promislui Johnny c` mai exers`m.

***

RA}IUNILE INIMII 67

Philip Cranston \i spusese c` mutarea aceea \nsemna unpas \nainte \n cariera ei [i-i urase succes, asigurând-o c`oricând se va putea re\ntoarce la ei.

Timp de dou` s`pt`mâni lucrase serile la vechiul ei birou,pentru a l`sa dosarele \n ordine, secondat` mereu de sfaturilepe care Jane i le d`dea, citând din presa de scandal [i dinrevistele pentru femei care avertizau \mpotriva \nceperii uneirela]ii amoroase cu persoana de care depind salariul [ipromovarea.

– Ascult`-m` cu aten]ie; faptul c` un b`rbat [i o femeie\mp`rt`[esc acelea[i lucruri [i probleme \n cadrul serviciului[i c` au mereu un subiect comun de discutat, poate ac]iona caun afrodisiac puternic.

– Nu pari s` fii aceea[