john steinbeck - soareci si oameni - pdf control

81
BIBLIOTECA RAO

Upload: hritcu-lili

Post on 10-Aug-2015

411 views

Category:

Documents


93 download

DESCRIPTION

roman

TRANSCRIPT

BIBLIOTECA RAO

_ q g

JOHN STEINBECK

{oareci [i oameni

Traducere din limba englez\FRIDA PAPADACHE

Prefa]\, tabel cronologic [i not\ asupra edi]ieiOCTAVIAN ROSKE

_ q g

{OARECI {I OAMENI SAU

FASCINA}IA VISULUI AGRARIAN

Romanul {oareci [i oameni ar fi putut deveni o parte a uneitrilogii a traumatizantului exod de popula]ie care a marcatistoria Statelor Unite `n anii ’30. Steinbeck a `nceput s\-l scrie lascurt\ vreme dup\ ce terminase In Dubious Battle (B\t\lia, 1936),un roman al confrunt\rii ideologice, pe fundalul unei greve aculeg\torilor de mere din California, [i cu pu]in timp `nainte dea extinde documentarea la ceea ce va constitui The Grapes of Wrath(Fructele m`niei, 1939), cel mai reprezentativ roman al MariiCrize. Ambele c\r]i vorbesc despre situa]ia muncitorilor itine-ran]i `ntr-o Californie avid\ de for]\ de munc\.

Soarta muncitorilor itineran]i a devenit un subiect de rezo-nan]\ na]ional\ `n anii ’30. Dou\ au fost cauzele acestui masivexod. Mai `nt`i, sc\derea pre]urilor la produsele agricole dup\Primul R\zboi Mondial a f\cut din cre[terea produc]iei singurulremediu pe termen scurt. Pentru a atinge acest obiectiv, miciifermieri au recurs la `mprumuturi bancare, investind `n noi achi-zi]ii de p\m`nt sau `n utilaje agricole. Dup\ pr\bu[irea burseidin 1929, a `nceput ciclul infernal al deposed\rilor: b\ncile auexecutat bunurile ipotecate, iar fermierii, r\ma[i f\r\ p\m`nturi,utilaje [i case, au migrat cu familiile lor spre vest. Al doilea motival migra]iei a fost eroziunea solului, un efect al exploat\rii intensivea terenurilor agricole, agravat de cumplita secet\ care a `nceput `n

Prefa ]\ 5

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

JOHN STEINBECKOf Mice and Men

© John Steinbeck, 1937Copyright renewed by John Steinbeck, 1965

All rights reserved

© RAO International Publishing Company, 2004pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat deR.A. „Monitorul Oficial“

Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-765-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României STEINBECK, JOHN

{oareci [i oameni / John Steinbeck; trad.: Frida PapadacheBucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005

ISBN 973-576-765-1

I. Papadache, Frida (trad.)

821.111(73)-31=135.I

_ q g

1931, o adev\rat\ catastrof\ ecologic\; aceasta a f\cut ca peste350 000 de muncitori itineran]i din a[a-numitul Dust Bowl –regiuni de[ertice din Oklahoma, Arkansas, Texas – s\ se depla-seze spre California, care ap\rea atunci ca un t\r`m al pro-misiunii. Aici `ns\ capacitatea de asimilare a patronatului agricola fost dep\[it\ de oferta de lucru, [i mii de familii au fost nevoites\ locuiasc\, `n a[teptarea angaj\rilor sezoniere, `n ad\posturi im-provizate sau `n tabere de munc\ aglomerate [i insalubre.

Acestei realit\]i a Marii Crize i se suprapune o tradi]ie afermelor californiene specializate `n cre[terea fructelor sau `nproduc]ii de cereale. ~nc\ de pe la 1870, acestea obi[nuiau s\recurg\ la muncitori itineran]i pentru a `ncheia ciclurile de pro-duc]ie agricol\. ~nainte de a-[i g\si de lucru, muncitorii se mutaudintr-un loc `n altul, dormind pe unde apucau `n speran]a unuiangajament mai b\nos. Dar [i c`nd g\seau de lucru, condi]iile delocuit erau mizere, iar posibilit\]ile de a economisi bani, aproapeinexistente. Cu un asemenea regim de via]\, ace[ti b\rba]i aveaupu]ine [anse de a `ntemeia o familie sau de a lega prietenii traini-ce, existen]a lor fiind marcat\ de provizorat, sub amenin]areaunei galopante pr\bu[iri fizice. Dintre ei se puteau recruta cuu[urin]\ revolta]ii care contestau, `n numele unei egalit\]i ideale,rela]iile de munc\, arogan]a marilor proprietari.

Totu[i, nu acesta este subiectul romanului {oareci [i oameni.Spre deosebire de romanul anterior B\t\lia sau de cel care `i vaurma, Fructele m`niei, aici nu este vorba despre un conflict `ntreo asocia]ie a patronatului care dispune de mijloace coercitive [iun proletariat supus influen]ei ideologiei comuniste. De[i perso-najele principale viseaz\ s\ aib\ p\m`ntul lor, absen]a acestuia [ipu]in\tatea banilor nu constituie motive de m`nie [i `mpotrivire.Chiar dac\ trudesc pe c`mp 11 ore pe zi, c\r`nd saci cu orz pentruun salariu modest (50 de dolari pe lun\), muncitorii de la ferm\nu au nimic de revendicat. Ceea ce `nt`lnim aici este mai cur`nd orela]ie direct\ `ntre muncitorul sezonier [i un fermier careangajeaz\ for]\ de munc\ pentru a-[i vedea recolta str`ns\ de pec`mp. De altfel, Steinbeck nici nu insist\ pe figura proprietarului,

Prefa ]\6

acesta ap\r`nd doar o singur\ dat\ `n roman, atunci c`nd `i repar-tizeaz\ `n echipe pe George [i pe Lennie. St\p`nul fermei ar fichiar o persoan\ generoas\ fiindc\ de Cr\ciun, a[a cum poveste[-te b\tr`nul Candy, un om de serviciu de la ferm\, le-ar fi datmuncitorilor s\ bea whisky pe s\turate.

Dac\ tema romanului nu este conflictul social, ea trebuie maicur`nd c\utat\ `n interiorul unei rela]ii de excep]ie, o camaraderiecare rezist\, de[i partenerii s`nt de multe ori `n dizarmonie, iarmediul le este ostil. Critica a observat c\ cei doi protagoni[ti, George[i Lennie, au mai multe deosebiri dec`t asem\n\ri, ceea ce d\ priete-niei lor o ciudat\ consisten]\, `ncadr`nd-o `n generoasa familie aloialit\]ii cavalere[ti. ~n timp ce Lennie este un asistat cronic, o hui-dum\ f\r\ minte, un munte de om incapabil s\ ia hot\r`ri, o fiin]\la limita subumanului, amnezic [i senzual, nest\p`nit `n izbucniri,dar fricos ca un copil, George este `ntruchiparea ra]iunii [i apruden]ei, planurile sale devenind [i planurile lui Lennie.

Un singur lucru, `ntre at`tea deosebiri, pare s\-i uneasc\ peace[ti doi b\rba]i [i, dincolo de ei, pe to]i dezmo[teni]ii, depose-da]ii [i n\p\stui]ii vremurilor: visul de a st\p`ni un petic dep\m`nt, de a c\lca `n acea gr\din\ minunat\ a vestului, la carer`vneau deopotriv\ [i fermierii alunga]i din Oklahoma sau Kansas, dar[i californienii care nu st\p`niser\ niciodat\ nimic. La acest lucruviseaz\ George [i Lennie, iar evocarea locului minunat cap\t\,prin repeti]ie, aproape o func]ie ritualic\. Proiectul nu ar aveanimic neobi[nuit `n el, cei doi dorindu-[i o c\su]\ f\r\ preten]ii[i vreo dou\ pogoane de p\m`nt, cu ap\ din bel[ug, c`teva anima-le de `ngrijit l`ng\ cas\, o vac\, ni[te purcei, g\ini [i iepuri, o gr\-din\ de zarzavat, o livad\ unde s\ culeag\ `n lini[te cire[e, mere,piersici, caise [i nuci, poate [i c`]iva butuci de vi]\. Aceasta ar fi,probabil, `ntruchiparea visului jeffersonian – pe care orice omliber ar fi fost capabil s\-l dob`ndeasc\ prin munc\ [i virtute `ntr-orepublic\ guvernat\ de principii democratice – sau a platformeipopuliste care nutrea speran]a s\ scape America de st\p`nireamarelui capital, sau a socialismului agrarian manifest `n aniiMarii Crize [i at`t de pregnant `n Fructele m`niei. ~ntr-un astfel

Prefa ]\ 7

_ q g

de loc s-ar `ncheia pribegia, munca pe la tot felul de st\p`ni, undesomnul nu e odihn\, iar rodul p\m`ntului nu apar]ine celor caremuncesc. Iarna s-ar putea a[eza l`ng\ soba fierbinte [i, proiec]ieidilic\, ar asculta `n tihn\ r\p\itul ploii pe acoperi[. „{i s\ fielocu’ nostru [i nimeni n-o s\ ne poa’ s\ ne dea afar\“, exclam\George, convins c\ fabula]ia poate prinde contur, chiar dac\,recunoa[te tot el, n-avea mai mult de 10 dolari `n buzunar, adic\o cincime din ceea ce ar fi putut c`[tiga trudind o lun\ `ntreag\,de dimine]a p`n\ seara, la c\ratul sacilor de orz.

Nu numai c\ George crede `n acest proiect, dar el face dinentuziasmul agrarian o cauz\ comun\. Dac\ Lennie nu este capa-bil s\ deslu[easc\ `n via]a la ferm\ dec`t pl\ceri legate de sim]uri –m`ng`iatul iepurilor pare s\ egaleze un extaz mistic – mo[ Candyvede mai cur`nd o retragere demn\, la v`rsta c`nd cei `mpov\ra]ide ani [i infirmi s`nt alunga]i de peste tot. Aceste temeri `i s`nt`nt\rite atunci c`nd `[i d\ seama c\ nu poate `mpiedica sf`r[itulc`inelui s\u b\tr`n, `mpu[cat de Carlson – tipul muncitoruluiaspru, f\r\ iluzii, f\r\ sentimente – pentru un motiv foartesimplu: „Nimic nu pute mai al dracului ca un c`ine b\tr`n“. Dedeparte cel mai `nst\rit dintre to]i muncitorii de la ferm\, cueconomii `n banc\ – pre]ul derizoriu al m`inii pierdute la mun-cile c`mpului, Candy sper\ s\ fie acceptat ca partener de George[i Lennie, tonul s\u `nsufle]it anun]`nd un proiect perfectrealizabil: „Ce-ar fi, m\ b\ie]i, s\ m\ lua]i [i pe mine tovar\[?...Trei sutare [i cin’zeci poci s\ bag io... a[ putea s\ g\tescm`ncarea, s\ v\z de g\ini, s\ mai plivesc gr\dina“.

Dar voca]ia contaminant\ pentru visul agarian pare s\ fieinepuizabil\, atr\g`nd `n mrejele sale `nc\ un personaj. Crooks,gr\jdarul negru, tr\ie[te `ntr-un alt fel de singur\tate, aceea impus\de prejudec\]ile rasiale. Via]a lui nu valoreaz\ mare lucru atuncic`nd so]ia lui Curley, nora proprietarului fermei, `l amenin]\:„Dac\ vreau, pot s\ pun s\ te sp`nzure de o crac\“. Victim\ asegrega]iei rasiale, Crooks `[i exprim\ revolta invent`nd un sis-tem propriu de interdic]ii, o discriminare r\sturnat\, prin care albiinu s`nt tolera]i `n intimitatea sa. „Cum nu m\ vrei `n dormitorul

Prefa ]\8

vostru, a[a nu te vreau nici eu `n odaia mea“, se r\ste[te el la Lennie,c`nd acesta `ncearc\ s\ se apropie de „magazia de hamuri“, loculunde Crooks `[i construise un univers al s\u populat de c\r]iponosite, reviste-magazin [i un Cod civil californian din 1905.Marcat fizic, cu trupul „aplecat spre st`nga din pricina [ireispin\rii str`mbe“, Crooks `[i `nt\re[te regimul izol\rii printr-unumor caustic de „om m`ndru [i rezervat“, de unde [i rezisten]a pecare o opune la `nceput visului agrarian. Fiind el `nsu[i un dez-mo[tenit al vie]ii, Crooks `i aminte[te lui Lennie de frumoaselevremuri ale copil\riei, c`nd tat\l lui avea p\m`nt, cre[tea p\s\ri,`ngrijea loturi cu c\p[uni [i t\ia lucern\ pentru g\ini, o lume f\r\bariere rasiale, `n care „pu[tii albi veneau pe la noi s\ se joace, [iunii dintre ei erau b\ie]i buni“. ~n cele din urm\, Crooks ajunges\ cread\ [i el `n restaurarea visului agrarian: „Dac\ voi, b\ie]i, a]iavea nevoie de-o m`n\ de lucru la voi acolo... f\r\ plat\, numa’`ntre]inerea, io a[ veni s\ v-ajut, de ce nu? Nu-s chiar a[a schilodca s\ nu pot munci `n draci dac\ vreau“.

De[i este construit pe o fantasm\, visul agrarian cucere[te [idezvolt\ comportamente subsumate unei ra]ionalit\]i consistente,`n continuitatea unei tradi]ii a eticii puritane, iluminist-deistesau modern pragmatice, toate exprim`nd sintetic formula succe-sului `n varianta american\. Pentru a reu[i s\ str`ng\ banii nece-sari achizi]ion\rii fermei mult visate, George `[i impune patrureguli. Prima prive[te exigen]ele muncii disciplinate. ~ncerc`nds\ supraevalueze meritele lui Lennie, el `i scoate `n eviden]\ for]auria[\, disponibilitatea, obedien]a. „Poa’ s\ fac\ tot ce spui“, `lrecomand\ el st\p`nului fermei, cu tonul unui comis voiajorcare-[i plaseaz\ marfa. „Poa’ s\-ncarce [i s\ care sacii cu gr\un]e.E c\r\u[ bun. {tie s\ gr\peze. Poa’ s\ fac\ orice. Pune]i-l la `ncer-care [i-o s\ vede]i.“ Dup\ numai o zi, ceilal]i muncitori ajung s\-laprecieze tocmai pentru aceste calit\]i. Slim, un etalon al `n]elep-ciunii `n roman, `l descrie admirativ pe Lennie: „Iste] n-o fi, da’ oms\ munceasc\ a[a n-am mai pomenit... Nimeni nu poa’ s\ ]ie pas cuel. Doamne Dumnezeule, n-am mai v\z’t fl\c\u ca \sta“. ~n aldoilea r`nd, George [tie c\ nu poate cump\ra p\m`ntul r`vnit dac\

Prefa ]\ 9

_ q g

nu va pune deoparte banii c`[tiga]i. Din aceast\ perspectiv\ sepoate interpreta [i refuzul lui de a participa la petrecerile din ora[de s`mb\t\ seara. C`nd Whit, unul dintre muncitori, `ncearc\ s\-lconving\ spun`ndu-i: „De, omu’ mai trebuie s\ se [i distreze c`nd [ic`nd“, George `[i explic\ sec rezerva: „Eu [i cu Lennie trebuie s\str`ngem ni[te b\ni[ori“. ~n al treilea r`nd, George [tie c`t valo-reaz\ discre]ia, dar [i c`t r\u poate aduce vorb\ria f\r\ rost atuncic`nd ]i-ai propus s\ realizezi ceva important. El nu exceleaz\ `ndest\inuiri fa]\ de ceilal]i muncitori, [i chiar apropierea de b\tr`nulCandy se face cu mult\ pruden]\, iar t\cerea pare s\ fie o condi]ienecesar\ succesului: „S\ nu sufla]i o vorb\, la nimeni, le spune ellui Lennie [i Candy. {tim numai noi trei [i-at`ta. E-n stare \[tia s\ne dea afar\, de s\ nu mai putem s\ str`ngem banii.“

~n afar\ de munc\, spirit economic [i discre]ie, George cultiv\`nc\ o regul\ desprins\ din mo[tenirea puritan\. Pentru Georgefemeia este `ntruchiparea tenta]iei carnale, sexualitatea agresiv\,for]a care distruge, un prilej de nenorociri sau, cum exclam\ elatunci c`nd o vede pe so]ia lui Curley, „o afurisit\ momeal\ dep`rnaie“. De fapt, George [i Lennie fugiser\ din Weed, ultimulloc de munc\, tot din cauza unei femei, iar la ferm\ trebuie s\reziste at`t farmecelor am\gitoare ale so]iei lui Curley, c`t [iispitei de a poposi s`mb\t\ sear\ „la localu’ lu’ tanti Suzy“,matroana „care ]ine cinci fete“ [i nu pune ap\ `n whisky. PentruCrooks, cel mai cinic observator al acestei lumi de fantasme [idezam\giri, via]a muncitorilor de la ferm\, c`nd nu e consumat\ `ntruda pe c`mp, se irose[te `n b\utur\ sau petreceri „`n vreo cas\ cut`rfe“. Singurul remediu `mpotriva acestor primejdii este vigilen]a,cultivarea distan]ei sau, `ntr-o formul\ radical\, respingerea fizic\,George devenind astfel un personaj „cump\tat, cast, aproapemonastic `n obiceiurile sale“, dup\ cum subliniaz\ Leo Gurko,`n contrast cu Lennie, care este de o senzualitate incontrolabil\.

De aici [i repro[ul care i se aduce lui Steinbeck c\ ar fi con-struit `n {oareci [i oameni un univers dominat de masculinitate,`n care, a[a cum arat\ Edmund C. Richards, teme precum onoa-rea unei femei [i dragostea romantic\ nu-[i g\sesc loc `n ierarhia

Prefa ]\10

de valori a autorului. Un anumit exclusivism de gen reiese [i dinlimbajul dialogurilor care, `n contrast cu descrierile, este marcatde un naturalism crud, reliefat de agramatisme, expresii argotice[i construc]ii defectuoase, semne ale unei lumi `n care conteaz\numai for]a fizic\. Nici visul agrarian nu anihileaz\ aceast\impresie. ~n proiec]iile imaginare care sudeaz\ rela]ia dintreGeorge [i Lennie, delirul verbal reprezint\ un spa]iu alsecurit\]ii personale, `n care femeia nu este tolerat\. La fermaideal\ camaraderia constituie singurul suport al rela]iei cuLennie, poate [i cu b\tr`nul Candy sau cu scepticul Crooks. Iaratunci c`nd Lennie `[i `ncurajeaz\ prietenul s\ evoce ferma devis: „Haide, George. Spune! Te rog, George! Cum ai mai spusal’t\dat\“, nu o face dec`t pentru a descoperi un habitat unde ser-vitu]ile gospod\re[ti s`nt asumate exclusiv de b\rba]i.

Chiar dac\ apare totu[i ca personaj – este cazul so]iei luiCurley – femeia nu poart\ un nume, ci este mai cur`nd o anex\ ast\rii civile. Drama ei const\ `n faptul c\ nu poate comunica, ni-meni nu vrea s\ stea de vorb\ cu ea, [i, `ntr-o manier\ tragico-gro-tesc\, acela c\ruia i se va dest\inui va fi [i ultimul interlocutor.Lipsa comunic\rii se oglinde[te `n mariajul ratat, al\turi de unso] gelos, un `nfumurat cu orgolii ridicole de fost boxer. So]ialui Curley are `ns\ `n roman o dubl\ func]ie. Pe de o parte eareprezint\ simbolul feminin al visului american, redus aici ladorin]a unei feti[cane provinciale de a deveni peste noapte ac-tri]\ de succes la Hollywood. Acolo, viseaz\ ea, va purta rochiisclipitoare, va sta `n hoteluri de lux [i va poza pentru marilereviste. Pe de alt\ parte, a[a cum sugera [i dramaturgul GeorgeKaufman, cu care Steinbeck a colaborat `n 1937 la realizarea pie-sei {oareci [i oameni, femeia constituie factorul care determin\ceea ce se `nt`mpl\, de la confruntarea Lennie-Curley – un semnalal for]ei incontrolabile – p`n\ la finalul tragic, c`nd Lennie `ifr`nge g`tul so]iei lui Curley cu aceea[i inocen]\ t`mp\ cu carestrive[te capetele c\]elandrilor sau ale [oriceilor cule[i de pe drum.O dat\ cu acest deznod\m`nt, nu numai c\ se n\ruie visulagrarian, dar se confirm\ toate temerile lui George: femeia este o

Prefa ]\ 11

_ q g

Ev\ aduc\toare de nenorociri. Culorile sumbre ale tabloului mi-sogin se accentueaz\ prin comentariul lui Candy, un epitaf caus-tic, la care ar fi subscris desigur [i Crooks: „Haimana afurisit\!...O f\cu[i, ai? Zic c\ ]i-o p\rea bine. To]i a [tiut c\ p`n’ la urm\ os\ ne bagi `n bocluc [i c-o s\ strici tot. N-ai fost bun\ de nimic.Cum nu e[ti bun\ de nimic nici acu’, putoare p\c\toas\!“

S-ar p\rea c\, prin acest final, romanului i s-a suprimat di-mensiunea moral\, dup\ ce, prin natura personajelor, o pierdusepe cea politic\. Nu faptul c\ visul se destram\ pune mesajul`ntregii pove[ti sub povara unei ambiguit\]i, ci caracterul aleato-riu al circumstan]elor care guverneaz\ e[ecul, dincolo de ra]io-nalitatea lui George. S-ar `n]elege astfel mai bine de ce Steinbecks-a inspirat din poezia lui Robert Burns, To a Mouse (Unui[oarece): „{oareci [i oameni se ridic\, / N\d\jduiesc, / {i vinnenorociri, de stric\, /Tot ce cl\desc“. Poetul sco]ian sugereaz\c\ planurile m\re]e nu valoreaz\ mai mult dec`t un cuib de[oareci a[ezat sub brazd\ [i trecut prin t\i[ul plugului la `nceputde decembrie. Nici devotamentul fa]\ de munc\, nici spirituleconomic, nici discre]ia sau `nfr`narea, nici una dintre rigorile pecare George [i le-a asumat, `ncerc`nd s\ controleze imprevizibi-lul, n-au `mpiedicat catastrofa. ~ntr-o clip\, Lennie se transform\din personajul inofensiv `ntr-o brut\ cu m`ini enorme, ultimaimagine pe care so]ia lui Curley o `nregistreaz\ `ngrozit\ peretin\, `nainte de a se pr\bu[i „greu la p\m`nt, ca un pe[te ce-a`ncetat s\ se zbat\“. Nu numai c\ George nu va putea tr\i `ntihn\ `mpreun\ cu Lennie la aceea[i ferm\, dar, pentru a nu-lvedea lin[at de poter\ sau `mpu[cat `n burt\ de Curley, va trebuis\-i gr\beasc\ el `nsu[i sf`r[itul, folosind acela[i pistol cu careCarlson omor`se c`inele b\tr`n din baraca muncitorilor. O dat\ cuvisul se spulber\ [i austeritatea unei vie]i disciplinate c\ci, pare s\spun\ George cu resemnare, la ce bun s\ fii moderat dac\ p`n\ laurm\ totul se n\ruie? „O s\ muncesc s\-mi `mplinesc luna, spuneel, [i-o s\-mi iau \i cinzeci de dolari, [i-o s\ stau toat\ noaptea `nvr’un pr\p\dit de bordel. Ori o s\ [ez `n vr’o c`rcium\ p`n\ pleac\toat\ lumea. {i dup\ aia iar m\ `ntorc s\ lucrez o lun\ [i iar am

Prefa ]\12

cinzeci de dolari.“ E un ciclu al degrad\rii fizice [i morale, din caremuncitorul itinerant nu are cum s\ mai ias\.

Morala acestei istorii amorale este transparent\: acolo undera]ionalitatea planurilor omene[ti d\ gre[, primatul dimensiuniibiologice a existen]ei ar trebui acceptat de la sine. Din aceast\perspectiv\, centrul de greutate al romanului se mut\ inevitabilspre Lennie. Mai `nt`i, fiindc\ el este declan[atorul ac]iunii, ceidoi protagoni[ti ap\r`nd la `nceputul romanului ca fugari dintr-unor\[el unde Lennie era urm\rit pentru a fi lin[at, dup\ ce ofemeie, interpret`nd gre[it dorin]a lui de a-i m`ng`ia rochiam\t\soas\, `l acuzase c\ a vrut s-o violeze. Apoi, Lennie este celcare, prin monologurile [i capacitatea lui neb\nuit\ de persuasiune,`ntre]ine, ca `ntr-un delir ritualic, proiectul fermei de vis.Masivitatea sa n\t`ng\ st`rne[te vanit\]ile de fost boxer ale luiCurley, iar so]ia acestuia vede `n gigantul f\r\ minte un prietende c`teva clipe. Finalul este precipitat de gesturile lui Lennie,`ntotdeauna supuse unui singur comandament: s\ nu `ncalceporuncile lui George. Sub aceast\ condi]ionare spaima are `ns\efecte teribile. ~ngrozit de strig\tele femeii, Lennie `i astup\gura, iar c`nd ea vrea s\ se elibereze, `i fr`nge g`tul. Moartea luiLennie `n acela[i h\]i[ `n care poposise `mpreun\ cu George la`nceputul ac]iunii semnaleaz\ brutal n\ruirea visului, camara-deria nefiind `n]eleas\ dec`t ca un joc al dependen]elor.

Dincolo de rolul s\u `n mecanica intrigii, Lennie configurea-z\ pasiunea lui Steinbeck pentru biologicul `n stare pur\, un uni-vers fixat dincolo de standardele impuse de moral\ sau religie.Steinbeck descrie `n acest fel o lume `n sine, `n care principiul„non-teleologic“ reprezint\ axa existen]ei. Omul nu vie]uie[tepentru valori abstracte, pentru ceea ce ar putea deveni, ci pentruceea ce este, `n datele sale concrete, `n fiecare clip\. De aici [i unprimitivism al experien]ei care poate lua forma unui anti-intelec-tualism declarat sau care dezvolt\ atrac]ie pentru personaje mar-cate de naturale]e [i simplitate, uneori la limita subumanului ori,a[a cum sugereaz\ Maxwell Geismar, poate deveni un vector alprotestului `mpotriva societ\]ii contemporane. „Sim]urile nu

Prefa ]\ 13

_ q g

s`nt f\r\ repro[, m\rturise[te Doc `n B\t\lia, dar `n afar\ de elenu am altceva. Nu vreau s\-mi pun ochelarii de cal care s\-mispun\ ce este bine [i ce este r\u, [i care s\-mi limiteze viziunea“.

Acest univers din care s-au extirpat axiomele morale estereprezentat de Lennie. Pentru el nu exist\ premeditare, dup\cum nu exist\ o memorie ordonat\ a celor `nt`mplate. Lennie es-te doar un mecanism biologic, la fel de pu]in controlabil ca [i os\lb\ticiune a p\durii. C`nd `l r\zbe[te setea, bea din primul ochide ap\, sfor\ind ca un cal, se strecoar\ precum un urs printre h\-]i[uri, iar c`nd simte primejdia vrea s\ se ascund\ `n pe[teri, ase-meni unui animal h\ituit. Lennie reprezint\ omul redus la celemai sumare tr\s\turi ale sale, adic\ natura `ns\[i care, de[i con-]ine principiul vie]ii, poate ucide `n orice clip\.

Aceast\ „brut\ mistic\“, acest „gigant infantil“, cum `l nu-me[te Geismar, acest „uria[ cu o putere colosal\, dar neajutoratca un copil“, dup\ cum `l descrie Joseph Warren Beach, acest„Samson idiot“, cum `l caracterizeaz\ Mark Spilka, nu reprezint\o figur\ singular\ `n c\r]ile lui Steinbeck. Exist\ multe alte per-sonaje demente, dar nevinovate sau chiar `nzestrate cu calit\]iparanormale, care exprim\ aceea[i tendin]\ spre primitivism [ibiologic pur. De pild\, Tularecito din The Pastures of Heaven(P\[unile raiului, 1932) este descris de Steinbeck ca „una dintreacele fiin]e pe care Dumnezeu n-a dus-o p`n\ la cap\t“. ~n roma-nul To a God Unknown (Unui zeu necunoscut, 1933) apare WillyRomas, un debil mintal ale c\rui vise despre un p\m`nt sterpprefigureaz\ seceta. Johnny Bear este f\ptura t`mp\ `n contactnemijlocit cu natura, `n povestirea cu acela[i nume din volumulThe Long Valley (Valea cea lung\, 1938). Frankie din CanneryRow (Calea conservelor, 1945) este un b\iat cu probleme de coor-donare, incapabil s\ asimileze, mereu `n urma celorlal]i. Aceast\tipologie include [i alte personaje, care se reg\sesc la Steinbeck,dup\ cum observ\ Joseph Fontenrose, `n nou\ romane [i dou\povestiri. Desigur c\ aceast\ unidimensionare a explor\rii `nplan biologic, avertizau Edmund Wilson [i Alfred Kazin, poatetransforma literatura `ntr-o experien]\ de laborator, `n care

Prefa ]\14

fiin]ele umane s`nt percepute la nivelul inferior al existen]ei, unfel de viet\]i simplificate sub impulsul instinctelor distrug\toare,care se manifest\ imprevizil, haotic, evident incon[tient, `ntr-unproces ce animalizeaz\ umanitatea.

Presim]ind parc\ aceste critici, Steinbeck a introdus `n{oareci [i oameni un personaj care `mbin\ seduc]ia primitivismu-lui din Lennie, natura ne`ngr\dit\ [i puternic\, cu ra]ionalitateafaptei [i judecata cump\nit\, pe care George o practic\, `ncer-c`nd s\ materializeze visul agrarian. Este vorba de Slim, prin]ulne`ncoronat din acest roman, o figur\ proiectat\ pe un ecran mi-tologic, unde istoricitatea se dizolv\: „Fa]a lui ascu]it\ ca bal-tagul era f\r\ de v`rst\. Putea s\ fi avut [i treizeci [i cinci, [icincizeci de ani“. Slim este un c\r\u[ uria[ [i, spre deosebire deLennie, controleaz\ for]a trupului p`n\ la precizie milimetric\,mi[c\rile sale av`nd ceva din „maiestatea la care nu ajung dec`tdomnitorii [i cei care au atins des\v`r[irea `n vreun me[te[ug“.Slim exprim\ cel mai bine principiul non-teleologic, fiindc\ via]alui se limiteaz\ la ceea ce exist\, f\r\ frustr\ri, f\r\ fantasme,`ntr-un prezent care trebuie acceptat integral. Totu[i, `n]elep-ciunea sa pare s\ ias\ din chingile timpului fiindc\, a[a cum spuneSteinbeck `nc\lc`nd interdic]ia impus\ de discre]ia auctorial\,„urechile sale auzeau mai mult dec`t i se spunea [i vorbirea luidomoal\ avea sub]irimi, nu de g`ndire, ci de `n]elegere dincolode g`ndire“. Poate tocmai de aceea „autoritatea lui era at`t demare, `nc`t opinia sa era lege, `n orice domeniu“. Acest amestecfascinant de putere, autoritate [i bun-sim] este conceput, desigur,ca o replic\ la for]ele incontrolabile ale destinului care spulber\`n c`teva clipe visurile lui George, Lennie, Candy sau Crooks.

Evocarea lui Slim nu anuleaz\ principiul non-teleologic din{oareci [i oameni. Dincolo de conforma]ia personajelor, desenate`n acord cu dominantele biologicului, principiul care stabile[tesuprema]ia a ceea ce exist\ `n raport cu oricare alt\ virtualitateeste, dincolo de orice alt\ influen]\, o excelent\ c\l\uz\ stilistic\pentru Steinbeck. ~n acest sens, a[a cum observ\ R.W.B. Lewis,`ntreaga construc]ie este controlat\ de un remarcabil sim] al

Prefa ]\ 15

_ q g

SURSE BIBLIOGRAFICE

Pentru alc\tuirea prefe]ei [i a tabelului cronologic am utili-zat urm\toarele volume, studii, recenzii sau surse electronice:John Steinbeck, Novels and Stories 1932–1937, The Library ofAmerica, New York, 1994. John Steinbeck, Of Mice and Men,with an Introduction by Susan Shillinglaw, Penguin Books,New York, 1994. John Steinbeck, The Grapes of Wrath, with anIntroduction by Robert DeMott, Penguin Books, New York,1939. John Steinbeck, The Moon is Down, with an Introductionby Donald V. Coers, Penguin Books, New York, 1995. JosephFontenrose, John Steinbeck. An Introduction and Interpretation,Holt, Rinehart and Winston, Inc., New York, 1963. WilliamGoldhurst, Of Mice and Men: John Steinbeck’s Parable of the Curseof Cain, `n Western American Literature, vol. VI, nr. 2, vara1971, pp. 123-135, reprodus selectiv `n Contemporary LiteraryCriticism, vol. 21, Editor Sharon R. Gunton, Project EditorGerard J. Senick, Gale Research Company, Detroit, Michigan,1982, pp. 378-380. John Steinbeck, Of Mice and Men, Notes byMartin Stephen, Longman, York Press, London, Beirut, 1980.Mark Spilka, Of George and Lennie and Curley’s Wife: SweetViolence in Steinbeck’s Eden, `n Modern Fiction Studies, vol. X,nr. 2, vara 1974, pp. 169-179, reprodus selectiv `n CLC 21,pp. 385-387. Leo Gurko, Of Mice and Men: Steinbeck asManichean, `n The University of Windsor Review, vol. VIII, nr. 2,

Prefa ]\ 17

realit\]ii, chiar dincolo de exigen]ele realismului. De asemenea,principiul non-teleologic `i impune naratorului restric]ii [i, ca oregul\ general\, este admis\ numai vocea obiectiv\, omniscient\,impersonal\. Descrierile s`nt condensate, extrem de sugestive,iar personajele, reduse la nivelul impulsurilor elementare, f\r\sofisticate ambiguit\]i psihologice. Aceast\ abordare simplificat\transform\ {oareci [i oameni `ntr-un experiment literar, un genhibrid combin`nd tehnica narativ\ cu arta dramatic\. „Lucrareape care o scriu acum, `i comunica Steinbeck agentului s\u literar`n aprilie 1936, nu este nici roman, nici pies\, ci este un fel deroman care poate fi jucat pe scen\. Scris `n forma unui roman, eleste compus din scene care pot fi interpretate a[a cum s`nt.“Perspectiva nu este panoramic\, ci focalizat\ pe un personaj saupe un loc bine delimitat, iar incursiunile `n trecut s`nt eliminate.Amintirile, atunci c`nd `[i fac loc `n text, vin direct de la perso-naje, `n m\sura `n care acestea doresc s\ se `ntoarc\ `n trecut –Crooks `l evoc\ pe tat\l s\u, nevasta lui Curley `[i aduce amintede interdic]iile mamei – asigur`ndu-se astfel o maxim\ obiectivi-tate `n relatare. Atunci c`nd a devenit pies\, `n toamna lui 1937,efectul de construc]ie simetric\ [i de concizie `n creionarea per-sonajelor s-a amplificat. Dialogurile au r\mas aproape neschimbate,iar descrierile au devenit indica]ii scenice. Finalul `ns\ este t\iat de omanier\ care urm\re[te exclusiv efectul dramatic – `mpu[carea luiLennie –, omi]`nd intrarea `n scen\ a cetei de urm\ritori, cu unCurley nemul]umit c\ a ratat ocazia de a trage un glon] `n burt\, cuCarlson `nc`ntat de precizia focului „drept `n ceaf\“ [i cu Slim,singurul, de altfel, care subliniaz\, nu f\r\ compasiune, destinulimplacabil: „Trebuia s-o faci, George. ~]i jur c\ trebuia“.

_ q g

prim\vara 1973, pp. 11-23, reprodus selectiv `n CLC 21, pp.383-385. Edward C. Richards, citat `n Modern AmericanLiterature, vol. III: P-Z, Compiled and edited by DorothyNyren Curley, Maurice Kramer, Elaine Fialka Kramer, Fre-derick Ungar Publishing Co., New York, 1973. Robert Burns,Poeme, traducere de Mihnea Gheorghiu, Editura de stat pentruliteratur\ [i art\, 1959. Warren French, John Steinbeck, TwaynePublishers, Inc, New York, 1961. Maxwell Geismar, AmericanModerns. From Rebellion to Conformity, Hill and Wang, NewYork, 1966. John S. Kennedy, John Steinbeck: Life Affirmed andDissolved, reprodus `n volumul Fifty Years of the American Novel,edited by Harold C. Gardiner, S.J., Charles Scribner’s Sons, 1951,reprodus selectiv `n Contemporary Literary Criticism, vol. 13,Editor Dedria Bryfonski, Gale Research Company, Detroit,Michigan, 1980, pp. 532-535. Dan Grigorescu, Dic]ionarulliteraturii americane, Editura Floarea Darurilor, Bucure[ti, 1999.The Short Novels of John Steinbeck, with an Introduction byJoseph Henry Jackson, The Viking Press, New York, 1967.Louis Paul, Prose Made of Wind and Soil and Weather `n NewYork Herald Tribune of Books, 28 februarie 1937, p. 5, reprodusselectiv `n CLC 21, pp. 365-366. Maxwell Geismar, Writers inCrisis. The American Novel, 1925–1940, Houghton MifflinCompany, Boston, 1942. Joseph Warren Beach, AmericanFiction 1920-1940, Russell and Russell, New York, 1968.Edmund Wilson, John Steinbeck, 1940, reluat `n volumul s\uClassics and Commercials: A Literary Chronicle of the Forties,Farrar, Straus & Giroux, Inc., 1950, reprodus `n CLC 13, pp.529-530. Alfred Kazin, On Native Grounds: An Interpretation ofModern Prose Literature, Harcourt Brace Jovanovich, 1942,reprodus selectiv `n CLC 13, pp. 530-532. R.W.B. Lewis, JohnSteinbeck: The Fitful Daemon, `n Modern American Fiction. Essaysin Criticism, edited by A. Walton Litz, Oxford UniversityPress, New York, 1963, pp. 265-277. Jackson J. Benson, JohnSteinbeck: Novelist as Scientist `n Novel: A Forum on Fiction,

Prefa ]\18

primavara 1977, pp. 248-264, reprodus selectiv `n ContemporaryLiterary Criticism, vol. 9, Editor Dedria Bryfonski, Gale ResearchCompany, Detroit, Michigan, 1982, pp. 517-520. Paul McCarthy,John Steinbeck, Frederick Ungar Publishing Co., Inc., New York,1980, reprodus selectiv `n CLC 21, pp. 390-392. Famous AmericanPlays of the 1930s, Selected and introduced by Harold Clurman,Dell Publishing Co., New York, 1959. The Portable Steinbeck,selected by Pascal Covici, enlarged edition with an Introductionby Lewis Gannett, The Viking Press, New York, 1967. KevinStarr, A Life of Dubious Battle `n The New York Times BookReview, 22 ianuarie 1984, pp. 1, 32-33, reprodus selectiv `nContemporary Literary Criticism, vol. 34, Editor Sharon K. Hall,Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1985, pp. 407-408.Tetsumaro Hayashi, A New Steinbeck Bibliography: 1971–1981, TheScarecrow Press, Inc., Metuchen, N.J. and London, 1983. ArnoldL. Goldsmith, Thematic Rhythm in The Red Pony, `n CollegeEnglish, februarie 1965, reprodus selectiv `n CLC 9, pp. 515-516.Gene Detro, Steinbeck Biography – Most Comprehensive Yet, butMarred by Bias, `n The Christian Science Monitor, 6 martie 1984,pp. 22, 24, reprodus selectiv `n CLC 34, pp. 412-413. MelvinMaddocks, The Man Who Belonged Nowhere, `n Time, vol. 123,nr. 4, 23 ianuarie 1984, pp. 69-70, reprodus selectiv `n CLC 34,pp. 408-409. A Catalogue of the John Steinbeck Collection atStanford University, Compiled and edited by Susan F. Riggs,with an Introduction by Jackson J. Benson, Stanford UniversityLibraries, Stanford, California, 1980. Thomas A. Gullason, Re-cenzie la The True Adventures of John Steinbeck, Writer, `n Studiesof Short Fiction, vol XXI, nr. 4, toamna 1984, pp. 415-416, repro-dus par]ial `n CLC 34, pp. 414-415. Carlos Baker, Mr. Steinbeck’sCross-Section, `n The New York Times Book Review, 16 februarie1947, pp. 1, 31, reprodus par]ial `n CLC 21, pp. 366-367.Thomas R. Edwards, The Innocent, `n The New York Review ofBooks, 16 februarie 1984, pp. 25-27, reprodus selectiv `n CLC 34,pp. 410-412. Mark Schorer, A Dark and Violent Steinbeck Novel,

Prefa ]\ 19

_ q g

TABEL CRONOLOGIC

1902 La 27 februarie se na[te la Salinas, California, John ErnstSteinbeck. Este al treilea copil al familiei Steinbeck. Tat\l,John Ernst Steinbeck (1863–1935), de origine german\, eraadministratorul unei mori, iar mama, Olive HamiltonSteinbeck (1867–1934), de origine irlandez\, fusese `nv\]\-toare. Ceilal]i copii ai familiei Steinbeck au fost Esther(1892–1986), Elizabeth (1894–1992) [i Mary (1905–1965).

1903–1909 Este l\sat adesea `n grija surorilor mai mari, mamafiind implicat\ `n diverse activit\]i pe plan local. Casap\rinteasc\ este plin\ de c\r]i. P\rin]ii [i surorile mai mari`i citesc cu voce tare din Biblie, mitologia greac\, RobertLouis Stevenson, Walter Scott, John Bunyan (C\l\toria pe-lerinului), John Milton (Paradisul pierdut). Printre primelelecturi se num\r\ [i Moartea lui Arthur de Sir ThomasMalory, adesea men]ionat\ `n evoc\rile sale autobiogra-fice. Toat\ via]a va fi un pasionat de basme, mituri [i le-gende. Al]i autori prefera]i ai copil\riei s`nt Mark Twain[i Jack London. Frecventeaz\ [colile publice din Salinas,iar verile [i le petrece la Pacific Grove, l`ng\ Monterey saula ferma unchiului s\u, Tom Hamilton, l`ng\ King City.

1910 Tat\l s\u este ales trezorier al comitatului Monterey.

Tabe l c rono log ic 21

`n The New York Times Book Review, 21 septembrie 1952, re-produs par]ial `n CLC 21, pp. 367-368. John Gardner, The Acts ofKing Arthur and His Noble Knights, `n The New York Times BookReview, 24 octombrie 1976, pp. 31-32, 34, 36, reprodus par]ial `nCLC 21, p. 387. Eric Goldman, Steinbeck’s America, Twenty YearsAfter, `n The New York Times Book Review, 29 iulie 1962, p. 5,reprodus par]ial `n CLC 21, p. 370. Barbara B. Reitt, I Never Re-turned as I Went In’: Steinbeck’s Travels with Charley, `n SouthwestReview, vol. 66, nr. 2, prim\vara 1981, pp. 186-202, reproduspar]ial `n CLC 21, pp. 392-393. Joseph Wood Krutch, The Ame-rican Drama since 1918, George Braziller, New York, 1957.www.sparknotes.com/lit/micemen/context.htmlwww.memory.loc.gov/ammem/afctshtml/tsme.htmlwww.enotes.com/ofmicewww.mediascreen.com/o/ofmiceandmen.htmlwww.nobelprize.prg/literature/laureates/1962/press.html

_ q g

1918 ~n penultimul an de liceu se `mboln\ve[te grav de pneu-monie. Este `ngrijit de mama sa la ferma familiei dinSalinas Valley.

1919–1924 Scrie pentru El Gabilan, ziarul liceului. Absolv\ liceuldin Salinas. ~ncepe s\ frecventeze Universitatea Stanford.Studiaz\ poezie englez\ cu William Herbert Carruth,filozofie cu Harold Chapman Brown [i compozi]ie cu EdithMirrielees. A mai urmat cursuri de literatur\ clasic\ [i uncurs introductiv de zoologie. Public\ primele povestiri `nrevista studen]easc\ The Standford Spectator.

1925–1926 P\r\se[te Universitatea `n iunie 1925, f\r\ s\ ob]in\ odiplom\. Cursurile frecventate `nsumeaz\ mai pu]in detrei ani. Lucreaz\ ca `ngrijitor la o locuin]\ l`ng\ LaculTahoe. Pleac\ la New York, unde ajunge cu doar 3 dolari`n buzunar. Cumnatul s\u E.G. Ainsworth `l ajut\ s\ g\-seasc\ o slujb\ ca muncitor pe [antierul de construc]ii dela Madison Square Garden. Se angajeaz\, prin bun\voin]aunchiului s\u Joe Hamilton, ca reporter la New YorkAmerican. Primele `ncerc\ri de a publica fic]iune e[ueaz\.Editura Robert M. McBride & Company din New York`i respinge povestirile. ~n 1926, se `ntoarce `n California labordul unui vas de m\rfuri. Ca s\-[i pl\teasc\ drumul, lu-creaz\ pe vas ca ajutor de steward. ~n toamna lui 1926, seangajeaz\ ca `ngrijitor la re[edin]a lui Alice Brigham del`ng\ Lacul Tahoe.

1927 Petrece singur iarna la re[edin]a Brigham. Sub pseudoni-mul John Stern `i apare povestirea The Gift of Iban (Darullui Iban) `n The Smoker’s Companion.

1928 Termin\ `n ianuarie primul roman Cup of Gold (Cupa deaur). Renun]\ la postul de `ngrijitor [i `n iunie se angajeaz\la o cresc\torie de pe[ti `n Tahoe City. ~n cursul verii o cu-noa[te pe Carol Henning, o fat\ din San Jose, aflat\ `ntr-oexcursie. ~n septembrie se mut\ la San Francisco. Locu-ie[te „`ntr-o mic\ mansard\ mohor`t\“ pe Powell Street.

Tabe l c rono log ic22

Ob]ine o slujb\ `ntr-un magazin al cumnatului s\u BillDekker, so]ul lui Mary.

1929 Amasa (Ted) Miller, fost coleg de facultate, `l ajut\ s\publice Cupa de aur la Editura Robert M. McBride dinNew York. Merg`nd pe urmele celebrului pirat SirHenry Moore, „un erou faustian care arat\ ca PeerGynt“, romanul este pres\rat cu descrieri pitore[ti ale}\rii Galilor, Barbados [i Panama, care `ntregesc o istoriede succes pe fundalul secolului al XVII-lea. ~n 1936, c`ndi s-a cerut s\ reediteze romanul, Steinbeck a declarat:„Nu s`nt foarte m`ndru de Cupa de aur. ~n afar\ de o oa-recare calitate liric\ nu v\d altceva `n el. Mai bine nu l-a[fi publicat niciodat\“. Renun]\ la postul de la magazin [ise consacr\ scrisului.

1930 ~n ianuarie, se c\s\tore[te cu Carol Henning. ~n septembriese mut\ `ntr-o c\su]\ de trei camere din Pacific Grove, orespectabil\ a[ezare metodist\. Tat\l s\u le asigur\ unvenit lunar de 25 de dolari. So]ii Steinbeck m\n`nc\ adeseadin ceea ce pescuiesc sau din legumele pe care le cultiv\singuri. Editura Robert M. McBride `i respinge manuscri-sul romanului To a God Unknown (Unui zeu necunsocut).Face cuno[tin]\ cu biologul Edward F. Ricketts, caredevine unul dintre cei mai apropia]i prieteni. Leg\tura cuRicketts i-a stimulat lui Steinbeck interesul pentru biolo-gie. Figura lui Ricketts va sluji ca model pentru personajeevocate `n povestirea The Snake ({arpele), Cannery Row(Calea conservelor) [i Sweet Thursday (Joia dulce).

1931 Scrie ciclul de povestiri The Pastures of Heaven (P\[unileraiului).

1932 Editura Cape and Smith `i accept\ `n februarie P\[unileraiului, dar d\ faliment, manuscrisul fiind preluat de Edi-tura Brewer, Warren and Putnam din New York care ti-p\re[te `n octombrie 2500 de exemplare. Editura nu areu[it s\ v`nd\ tot tirajul [i a dat faliment. Denumirea

Tabe l c rono log ic 23

_ q g

c\r]ii vine de la o vale din Mun]ii Santa Lucia. JohnSteinbeck [i Carol se mut\ `n zona ora[ului Montrose, lanord de Eagle Rock.

1933 ~n ciuda ajutorului financiar primit de la tat\l s\u, JohnSteinbeck [i Carol trebuie s\ renun]e la casa din Montrose.~n martie, c`nd afl\ c\ mama sa a suferit o como]ie cere-bral\ se `ntoarce la Salinas. O `ngrije[te la spital [i, apoi,acas\. ~n iunie scrie prima povestire din ciclul The Red Pony(C\lu]ul roib). ~n septembrie, Editura Robert O. Balloudin New York public\ Unui zeu necunoscut, care are `ncentru tema discloc\rii din New England spre California,`n Valea Nuestra Señora, sub vraja mitului ]\rii promise:„Am citit despre vest, c`t de ieftin este p\m`ntul acolo.Vreau cu orice pre] p\m`nt“, declar\ Joseph Wayne,protagonistul c\r]ii. Cartea este dominat\ de supersti]ii [iritualuri preluate din tradi]iile indienilor [i ale mexicanilorcalifornieni, fiind catalogat\ de critic\ drept o „excursie `np\g`nism“ (Maxwell Geismar). Termin\ prima versiunedin Tortilla Flat (Cartierul Tortilla), roman bazat, `n mareparte, pe anecdotele pe care le aflase de la Susan Gregory,un profesor de liceu din Monterey. Se `nt`lne[te cu ziaristulLincoln Steffens [i so]ia acestuia, Ella Winter.

1934 Moare mama lui John Steinbeck. Se `nt`lne[te cu lideriisindicali[ti Cicil McKiddy [i Carl Williams `n Seaside,California, da]i `n urm\rire pentru organizarea greveiculeg\torilor de bumbac din Valea San Joaquin. Ma-nuscrisul romanului Cartierul Tortilla este respins deRobert O. Ballou [i de Louis Kronenberger, redactor laKnopf. El va fi refuzat de alte 11 edituri `nainte de a fiacceptat spre publicare. ~n timpul verii, termin\ nou\ po-vestiri. Opt dintre ele vor constitui volumul The LongValley (Valea cea lung\). La `nceputul lui septembrie `nce-pe s\ scrie In Dubious Battle (B\t\lia), roman care are capunct de plecare discu]iile cu McKiddy [i Williams. Pascal

Tabe l c rono log ic24

Covici accept\ s\ publice Cartierul Tortilla [i s\ reeditezeCupa de aur, P\[unile raiului [i Unui zeu necunoscut la Edi-tura Covici-Friede din New York. Povestirea The Murder(Crima) este selectat\ pentru colec]ia de povestiri premiateO. Henry, un prim semnal al recunoa[terii valorii literarela nivel na]ional.

1935 Editura Covici-Friede din New York `i accept\ romanulB\t\lia. ~n mai moare tat\l lui John Steinbeck. Public\ ro-manul Cartierul Tortilla, un ciclu de 17 episoade care descriuvia]a acelor paisanos, o combina]ie de spanioli, indieni,mexicani [i diverse tipuri de caucazieni, care tr\iesc lamarginea ora[ului Monterey, pe coasta Oceanului Pacific,cu r\d\cini californiene mai vechi de 200 de ani, figuri pi-tore[ti, oameni sinceri, curtenitori, iubitori de vin [i defemei, plini de dragoste, inventivi `n a g\si cu ce s\-[i duc\zilele `ntr-o s\r\cie idilic\. Romanul este un „amestec iscu-sit de Don Quijote, Gil Blas, Anatole France [i CharlesLamb, aduc`nd aminte [i de tonul simplu, eroic din Moartealui Arthur, de Malory“ (Joseph Warren Beach). Chiar prinlimit\rile impuse de conven]ia basmului, cartea ar con-stitui cea mai izbutit\ realizare artistic\ a lui Steinbeck(Edmund Wilson). Romanul devine primul succes depia]\. ~n perioada mai 1935 – aprilie 1937 au fost publicateopt edi]ii. Se `mprietene[te cu Joseph Henry Jackson,cronicar literar la San Francisco Chronicle. Cu drepturilede autor ob]inute din v`nzarea romanului Cartierul Tortillac\l\tore[te cu Carol `n Mexic. Studiourile Paramount pl\-tesc 4000 de dolari pentru ecranizarea romanului CartierulTortilla, dar prin contract Steinbeck pierde controlul asu-pra scenariului, fapt care nu pare s\-l fi deranjat prea mult.„Oricum, una peste alta, nu v\d mai mult de un film pean“, m\rturisea el `n 1935. Premiat de CommonwealthClub of California pentru cel mai bun roman californian(Cartierul Tortilla).

Tabe l c rono log ic 25

_ q g

1936 ~n ianuarie, Editura Covici-Friede public\ romanul B\t\lia,`n care s`nt descrise scene de violen]\ pe parcursul greveiculeg\torilor de mere din Comitatul Torgas. Este conside-rat de Peter Lisca „cel mai bun roman care s-a scris vreo-dat\ `n englez\ despre o grev\“. Mac, unul dintre lideriigrevei, are viziunea unei revolu]ii marxiste, dar Doc Burton,personajul care reprezint\ punctul de vedere al autorului,demitizeaz\ dogma altruist-umanitar\ a comunismului.Explic`nd influen]a ideologiei comuniste, Steinbeck precizac\ ideile „veneau mai ales pe filiera comuni[tilor irlandezi[i italieni care aveau experien]\ de teren, [i nu de cabinet.Ei nu cred `n ideologii [i tactici ideale, ci fac ceea ce sepoate face `n circumstan]e date“. ~n privin]a limbajuluic\r]ii, Steinbeck preciza `n 1935: „Cred c\ este o carte bru-tal\, cu at`t mai brutal\ cu c`t nu exist\ un punct de vederemoral al autorului. Vorbirea muncitorilor ar putea s\apar\ oarecum vulgar\ cluburilor de doamne, dar, `ntruc`tcluburile de doamne nu cred c\ a[a ceva s-ar putea `nt`m-pla, nici nu mai conteaz\“. ~ncepe s\ scrie o carte pentrucopii, proiect care `l va `ndrepta `n cele din urm\ spre OfMice and Men ({oareci [i oameni). Prime[te vizita lui JohnO’Hara care `i va deveni prieten apropiat. ~[i construie[teo cas\ l`ng\ Los Gatos, la nord de Monterey. ~n augusttermin\ {oareci [i oameni. Angajat de San Francisco Newss\ scrie despre muncitorii itineran]i. Discut\ cu TomCollins, directorul unei tabere pentru muncitorii itine-ran]i din comitatul Kern. Notele acestor conversa]ii voralc\tui o parte din materia romanului The Grapes of Wrath(Fructele m`niei). Premiat de Commonwealth Club of Ca-lifornia pentru cel mai bun roman californian (B\t\lia).

1937 La 25 februarie, apare la Editura Covici-Friede {oareci [ioameni, care devine cur`nd un bestseller. Selectat de Clu-bul Cartea Lunii, volumul fusese comandat `ntr-un tiraj de117 000 de exemplare `nainte de a fi difuzat `n libr\rii. ~n

Tabe l c rono log ic26

prima lun\ dup\ lansare se v`nd 1000 de exemplare zilnic.Face prima c\l\torie `n Europa. ~mpreun\ cu Carol vizi-teaz\ Danemarca, Suedia, Finlanda [i Uniunea Sovietic\.Lucreaz\ `mpreun\ cu dramaturgul George Kaufman ladramatizarea romanului {oareci [i oameni. Apare laEditura Covici-Friede din New York, `ntr-un tiraj limitat,volumul The Red Pony (C\lu]ul roib), care con]ine patrupovestiri: The Gift, The Great Mountains, The Promise [iThe Leader of the People. Povestirile se remarc\ prin „rit-muri tematice, echilibru structural [i un simbolism al ano-timpurilor care le leag\ de mistica emersonian\“ (ArnoldL. Goldsmith). C\l\tore[te `n California `n octombriepentru a continua documentarea despre muncitorii itine-ran]i. Premiera la {oareci [i oameni este jucat\ pe Broad-way la 23 noiembrie. Piesa este v\zut\ ca o „parabol\ asingur\t\]ii americane [i ca o aspira]ie spre un sentimentde fraternitate, dou\ sentimente pe care Marea Criz\ le-aacutizat“ (Harold Clurman).

1938 Dramatizarea romanului Cartierul Tortilla, semnat\ deJack Kirkland, se joac\ pe Broadway doar de patru ori.Continu\ documentarea `n Valea San Joaquin, cu privirela chestiunea muncitorilor itineran]i. Articolul bazat peaceast\ documentare este respins de revista Life. Revoltat,`i scria lui Elizabeth Otis: „S`nt cinci mii de familii caremor de foame, pur [i simplu nu mai au ce m`nca. Guver-nul `ncearc\ s\-i hr\neasc\ [i s\ le acorde asisten]\ sanitar\,dar serviciile, b\ncile [i marii cultivatori care s`nt subcontrolul unor fasci[ti saboteaz\ ajutoarele, url`nd c\ dez-echilibreaz\ bugetul... Ce meschine [i ne`nsemnate parc\r]ile `n fa]a acestor tragedii“. Sub influen]a acestor im-presii, `ncepe s\ scrie romanul satiric L’Affaire Lettuceberg,inspirat de reprimarea brutal\ a grevei de la Salinas dinseptembrie 1936, proiect abandonat, `ntruc`t tonul nucorespunde dorin]ei autorului: „O carte trebuie s\ aib\

Tabe l c rono log ic 27

_ q g

via]\ prin ea `ns\[i, iar aceasta nu are. O carte nu se scriepur [i simplu. Nu este at`t de u[or. Procesul este mult maidureros“. ~n mai `ncepe s\ lucreze la Fructele m`niei, ]in`nd`n paralel un jurnal al romanului, publicat postum `n 1989sub titlul Working Days: The Journals of The Grapes ofWrath, 1931–1941 (Zile de lucru: Jurnalele de la Fructelem`niei, 1931–1941). „Dumnezeu [tie c`t timp `mi va lua s\scriu acest roman. Subiectul este at`t de vast, `nc`t m\`nfrico[eaz\“, scria la `nceput Steinbeck. Titlul romanului,preluat din Imnul de lupt\ al Republicii, scris de militantaaboli]ionist\ Julia Ward Howe pentru trupele unioniste,este sugerat de so]ia sa, care a avut [i o important\contribu]ie la punerea `n pagin\ a materialului docu-mentar. Prime[te vizita lui Charlie Chaplin cu care leag\o prietenie str`ns\. ~ncepe s\ construiasc\ o nou\ cas\ `nLos Gatos, la opt mile de San Jose. ~n septembrie, volu-mul de povestiri The Long Valley (Valea cea lung\) estepublicat de Editura Viking din New York. Steinbeck pre-fer\ proza scurt\. „Am epuizat romanul“, m\rturisea el `n1939, nu mai am ce s\ scot din el. Pentru mine r\m`ne unvehicul destul de incomod.“ Stilul povestirilor este„obiectiv, economic, direct [i, `n acela[i timp, marcat de onuan]\ poetic\, emo]ional\“ (Joseph Fontenrose). ~n no-iembrie termin\ Fructele m`niei, dar este la cap\tul pu-terilor, dup\ 100 de zile de efort sus]inut. ~i vor trebuic`teva luni ca s\-[i revin\. Premiat pentru {oareci [i oamenide Cercul Criticilor de Teatru din New York. Steinbeckeste apreciat pentru felul `n care „a refuzat s\ fac\ dinstudiul singur\t\]ii tragice [i al frustr\rii un gen ieftin sausentimental“ (Susan Shillinglaw).

1939 Agentul s\u literar Elizabeth Otis `i recomand\ s\ modi-fice pe alocuri limbajul din Fructele m`niei. Accept\ s\fac\ unele modific\ri, dar `i m\rturise[te lui Pascal Co-vici c\ nu „a schimbat nici un cuv`nt pentru a fi pe placul

Tabe l c rono log ic28

prejudec\]ilor unui grup anume. Acei cititori care se simtofensa]i de evenimente [i cuvinte normale nu `nseamn\nimic pentru mine“. Respinge propunerea editurii de aschimba finalul romanului. Fructele m`niei apare `n aprilie,devenind un bestseller na]ional. P`n\ `n 1941 editura av`ndut peste o jum\tate de milion de exemplare, iar `nsecolul al XX-lea num\rul total de exmplare v`ndute seridic\ la 14 milioane. Romanul este descris ca fiindhomeric, pasionant, comic [i `nduio[\tor totodat\ (LouisKronenberger) [i este comparat cu Coliba unchiului Tom,de Harriet Beecher Stowe, Fire de iarb\, de Whitman,Moby Dick, de Melville (Maxwell Geismar) sau cu Junglalui Upton Siclair (Peter Conn). Pre[edintele Franklin D.Roosevelt [i so]ia sa Eleanor au l\udat romanul pentruputerea, integritatea [i acurate]ea descrierilor. Drepturilede ecranizare s`nt achizi]ionate pentru 75 000 de dolari deproduc\torul Darryl F. Zanuck. Pe de alt\ parte, se`nregistreaz\ reac]ii violente `mpotriva romanului. Asocia-]ia Fermierilor sus]ine c\ fostul pre[edinte Hoover `lconsider\ pe Steinbeck ca av`nd cea mai „subversiv\influen]\ `n vest“. S`nt arse exemplare `n Buffalo, statulNew York, East St. Louis, Illinois [i `n comitatul Kerndin California. ~nchiriaz\ un apartament la Hollywood `niunie. O `nt`lne[te pe c`nt\rea]a Gwendolyn (Gwyn)Conger cu care are o rela]ie amoroas\. ~n decembrie sedifuzeaz\ ecranizarea dup\ {oareci [i oameni, `n regia luiLewis Milestone. ~n 1981, se difuzeaz\ o versiune TVdup\ {oareci [i oameni cu Robert Blake (George) [i RandyQuaid (Lennie), iar `n 1992 se realizeaz\ o nou\ ecra-nizare, `n regia lui Gary Sinise, cu John Malkovich `nrolul lui Lennie.

1940 Prime[te Premiul Pulitzer pentru Fructele m`niei. Pleac\`n Mexic cu Carol pentru a scrie scenariul la The For-gotten Village (Satul uitat), film regizat de Herbert Kline.

Tabe l c rono log ic 29

_ q g

La 26 iunie este primit de pre[edintele Franklin D.Roosevelt c\ruia `i propune `nfiin]area unui birou depropagand\ pentru emisfera vestic\. Se difuzeaz\ ecrani-zarea romanului Fructele m`niei, `n regia lui John Ford, cuHenry Fonda `n rolul lui Tom Joad.

1941 Cump\r\ o cas\ `n Monterey. ~n aprilie se desparte deCarol, dup\ ce-i m\rturise[te despre rela]ia cu GwynConger. ~mpreun\ cu Gwyn se mut\ la New York. ~n maiapare Satul uitat, o versiune a scenariului pentru film,av`nd ca subiect introducerea medicinii moderne `ntr-unsat `napoiat. Scrie discursuri pentru Serviciul de Difuzare aInforma]iilor `n Str\in\tate, condus de Robert Sherwood.Filmul Satul uitat este interzis de Comisia de Cenzori aStatului New York pentru c\ prezint\ scene considerateindecente, cum ar fi na[terea unui copil [i al\ptarea la s`n.Are `nt`lniri cu refugia]i din ]\rile ocupate de nazi[ti –Norvegia, Danemarca, Fran]a, Belgia, Olanda. Prin inter-mediul lor afl\ despre ac]iunile de rezisten]\ `mpotrivaocupa]iei naziste. Discut\ cu colonelul Donald J. Donovan,care conducea Office of Strategic Services (O.S.S.), despreo posibil\ lucrare de propagand\. Pred\ manuscrisulromanului The Moon is Down (Nop]i f\r\ lun\) agen]ieiForeign Information Service, care se afla tot `n subordinealui Donovan. C`nd i se sugereaz\ s\ schimbe locul ac]iunii,plasate ini]ial `n America, Steinbeck alege o ]ar\ nenu-mit\, „rece precum Norvegia, implacabil\ precum Dane-marca, ra]ional\ precum Fran]a“. ~n decembrie apare Seaof Cortez: A Leisurely Journal of Travel and Research (MareaCortez: Un jurnal lejer de c\l\torie [i cercetare), `nso]it de oampl\ documentare [tiin]ific\ semnat\ de Ricketts. Contri-bu]ie important\ la cunoa[terea zoologiei marine, textulajut\ la `n]elegerea viziunii biologice asupra existen]eiumane [i a teoriei sale non-teleologice (Joseph Fontenrose,Warren French).

Tabe l c rono log ic30

1942 ~n martie apare Nop]i f\r\ lun\ care descrie o ]ar\ euro-pean\ sub ocupa]ie german\, f\r\ a numi locul [i timpulac]iunii [i f\r\ a-i identifica pe germani cu ocupan]ii.Titlul inspirat de o replic\ din Macbeth sugereaz\ c\ Euro-pa se afl\ sub bezna nazismului. Totu[i, critica a localizatac]iunea `n Norvegia, iar pe ocupan]i i-a identificat cuarmata german\. De[i `n Statele Unite a fost acuzat c\ esteprea bl`nd cu nazi[tii (James Thurber), cartea a fost imediattradus\ [i difuzat\ clandestin `n Norvegia, Danemarca,Olanda, Fran]a, devenind cea mai popular\ carte de pro-pagand\ `n Europa ocupat\ de nazi[ti. ~n aprilie se joac\pe Broadway versiunea dramatic\ a romanului. Vinde laHollywood drepturile de ecranizare pentru Nop]i f\r\lun\. Numit consultant special al Secretarului pentru Ap\-rare, urm`nd s\ scrie o carte despre antrenamentul echipa-jelor de bombardiere. Cartea, cu fotografii de John Swope,se va numi Bombs Away: The Story of a Bomber Team (Lan-sa]i bombele: Povestea unui echipaj de bombardier) [i va fipublicat\ la New York de Editura Viking. Se difuzeaz\ecranizarea dup\ Cartierul Tortilla, `n regia lui VictorFleming, cu Spencer Tracy `n rolul principal.

1943 La 18 martie se pronun]\ divor]ul de Carol. La 29 martiese c\s\tore[te cu Gwyn Conger. Acreditat corespondentde r\zboi pentru New York Herald Tribune. Pleac\ `niunie, c\l\torind `n Anglia, Algeria, Tunisia, Sicilia, deunde trimite relat\ri despre lupte. Ca toate celelalte repor-taje de front, textele s`nt trecute prin filtrul cenzurii. Re-vine la New York `n octombrie. ~n noiembrie `ncepe s\scrie la Cannery Row (Calea conservelor). Se difuzeaz\ecranizarea dup\ Nop]i f\r\ lun\, `n regia lui Irving Pichel.Apare prima edi]ie din The Portable Steinbeck, la EdituraViking, sub `ngrijirea lui Pascal Covici.

1944 C\l\tore[te `n Mexic al\turi de Gwyn. Se `nt`lne[te cuErnest Hemingway, fa]\ de care se sim]ise complexat `n

Tabe l c rono log ic 31

_ q g

tinere]e. Dup\ ce citise povestirea The Killers (Uciga[ii), `im\rturisese lui Carol c\ Hemingway era cel mai bunautor american `n via]\ [i c\, din acest motiv, nu va maiciti nimic scris de el. Termin\ `n iulie Calea conservelor.La 2 august se na[te fiul s\u Thom. Se difuzeaz\ filmulLifeboat (Barca de salvare), `n regia lui Hitchcock, dup\ unscenariu de Steinbeck. Cump\r\ o cas\ `n Monterey undeeste primit cu ostilitate. Steinbeck noteaz\ cu am\r\ciune:„Acest loc nu mai este t\r`mul meu natal. {i nu va mai fipentru tot restul vie]ii mele“.

1945 Public\ la Editura Viking din New York Calea con-servelor, o re`ntoarcere la tonul nostalgic din CartierulTortilla, „o capodoper\ `n felul s\u, sclipitoare, original\[i amuzant\, cititorul fiind cucerit de for]a personalit\]iiautorului [i de modul unic `n care acesta vede lucrurile“,dar [i o satir\ la adresa conceptului de respectabilitate `nsocietatea modern\ (Jackson J. Benson, Warren French).Vinde casa din Monterey [i achizi]ioneaz\ o cas\ `n NewYork. Apare povestirea The Pearl of the World (M\rg\-ritarul lumii), o versiune a scenariului scris pentru filmulcu acela[i titlu.

1946 Premiat cu Crucea Libert\]ii „Regele Haakon“ pentru Nop]if\r\ lun\. La 12 iunie se na[te fiul s\u John. C\l\tore[te cuGwyn `n Suedia, Danemarca, Norvegia [i Danemarca.

1947 Se public\ The Wayward Bus (Autobuzul r\t\cit), considerato parabol\ a st\rii umanit\]ii `n secolul al XX-lea, o satir\la adresa vulgarit\]ii [i superficialit\]ii, concluzia moral\amintind de John O’Hara sau de polemistul Philip Wyllie,dar [i de umorul sardonic din C\l\toriile lui Gulliver(Carlos Baker, Warren French). Ac]iunea se desf\[oar\ peparcursul unei singure zile pe drumul care leag\ dou\ loca-lit\]i dintr-un comitat imaginar din California. Vizite `nFran]a, Uniunea Sovietic\, Cehoslovacia, Ungaria. ~n no-iembrie apare la Editura Viking din New York The Pearl

Tabe l c rono log ic32

(Perla), scris\ ini]ial `n Mexic ca scenariu de film. Carteavalorific\ un vechi basm mexican `ntr-o lume populat\ depaisanos [i este, `n opinia lui Steinbeck, „o poveste `n alb [inegru asemenea unei parabole“.

1948 Se difuzeaz\ ecranizarea dup\ Perla. Merge la Montereypentru a se documenta pentru romanul East of Eden (Lar\s\rit de Eden). ~n aprilie apare A Russian Journal (Jurnalrusesc). ~n mai moare, `n urma unui accident de ma[in\,prietenul s\u Ed. Ricketts. Dup\ unii critici pierderea lui Edar fi sec\tuit puterile creatoare ale scriitorului (J.P. Hunter).Divor]ul de Gwyn se pronun]\ `n octombrie. Criz\ dedepresie. Se refugiaz\ `n alcool. ~n decembrie i se aduce lacuno[tin]\ c\ a fost ales membru al Academiei Americanede Arte [i Litere.

1949 Premiera filmului C\lu]ul roib, `n regia lui Lewis Milestone.O `nt`lne[te pe Elaine Scott, so]ia actorului Zachary Scott.Termin\ scenariul la Viva Zapata!, un portret al revolu]io-narului mexican. Elaine Scott cere divor]ul de so]ul ei [i semut\ la New York, `n apartamentul lui Steinbeck.

1950 Termin\ `n ianuarie Burning Bright (Flac\ra vie), un genhibrid, un amestec de roman [i pies\ de teatru, pe aceea[ischem\ adoptat\ `n {oareci [i oameni; un roman scurt carepoate fi pus `n scen\ f\r\ probleme, dar care tr\deaz\ pro-cedeul mecanic de construire a personajelor, subordonareaspre un crescendo teatral care sacrific\ nuan]ele de oricefel, duc`nd la o parabol\ ce sun\ artificial din cauza senti-mentalismului [i artificialit\]ii (Maxwell Geismar, JosephFontenrose). Steinbeck recuno[tea `n 1954 c\ romanul„era prea abstract, c\ predica prea multe lucruri [i c\publicul era tot timpul cu un pas `naintea sa“. PiesaFlac\ra vie se joac\ pe Broadway `n octombrie, darrecenziile s`nt defavorabile. Romanul cu acela[i titlu apare`n noiembrie. Se c\s\tore[te cu Elaine Scott la 28 decem-brie, dup\ care pleac\ `n Bermude pentru luna de miere.

Tabe l c rono log ic 33

_ q g

1951 Se stabile[te cu Elaine `n New York. Termin\ romanul Lar\s\rit de Eden, „o poveste despre ]inutul meu, o povestedespre mine“. Apare The Log from the Sea of Cortez (Jurnalulde la Marea Cortez), care descrie via]a marin\ din GolfulCaliforniei, asimil`nd experien]a uman\ unui mare proiectecologic (Thomas R. Edwards).

1952 Reia leg\turile cu Arthur Miller cu care va r\m`ne `nrela]ii apropiate. Se difuzeaz\ filmul Viva Zapata!, cuMarlon Brando. C\l\tore[te `n Maroc, Algeria, Spania,Fran]a, Elve]ia, Italia, Anglia, Sco]ia [i Irlanda. Este atacatde ziarul comunist L’Unita fiindc\ nu a condamnat inter-ven]ia american\ `n Coreea. Apare `n septembrie La r\-s\rit de Eden, roman care reface istoria biblic\ a lui Adam,Cain [i Abel, prin cronica a dou\ familii, Trask [iHamilton, atrase de mirajul bel[ugului californian. Carteaeste [i un prilej de explorare a istoriei sociale a ]inutuluiSalinas pe o perioad\ care acoper\ aproape 60 de ani(Mark Schorer). Este cea mai izbutit\ realizare literar\din perspectiva autorului: „Aproape tot ce am se g\se[te`n acest roman“. Scrie discursuri pentru campaniaelectoral\ a democratului Adlai Stevenson.

1953 C\l\tore[te `n Insulele Virgine din Marea Caraibelor, locfavorit pentru petrecerea vacan]elor `n urm\torii nou\ani. Lucreaz\ la Sweet Thursday (Joia dulce). Crize de de-presie. Consultat de psihologul Gertrudis Brenner.

1954 Vacan]\ `n Insulele Virgine. Se `nt`lne[te cu economistulJohn Kenneth Galbraith [i cu so]ia acestuia. C\l\tore[te cuElaine `n Portugalia, Spania, Fran]a, Anglia, Germania, Italia,Grecia. Apare `n iunie la Editura Viking Joia dulce, care sevrea o continuare la Calea conservelor, cu „o intrig\ deoperet\“ (Joseph Fontenrose). Viziteaz\ la München postulde radio Europa Liber\. Scrie o declara]ie privind libertateade expresie `n ]\rile de dincolo de Cortina de Fier.

Tabe l c rono log ic34

1955 ~l invit\ pe Faulkner la mas\ la New York. Mai t`rziu, ceidoi se vor `mprieteni. Cump\r\ o alt\ cas\ `n Sag Harbor,Long Island, un sat de pescari de pe coasta Atlanticului,unde `[i va petrece vacan]ele de var\. Locul ales are simi-litudini cu Pacific Grove, de pe coasta de vest. Premierafilmului La r\s\rit de Eden, `n regia lui Elia Kazan. Seal\tur\ redac]iei de la Saturday Review.

1956 C\l\tore[te cu Elaine `n Trinidad. Scrie pentru Courier-Jour-nal din Louisville relat\ri despre conven]iile democrate [i re-publicane de la Chicago [i San Francisco. Se `nt`lne[te cuAdlai Stevenson cu care va r\m`ne `n rela]ii str`nse. Se al\-tur\ comitetului de scriitori care coordoneaz\ programulfinan]at de guvern Oameni c\tre oameni. ~n noiembrie ter-min\ romanul umoristic The Short Reign of Pippin IV (Scurtadomnie a lui Pepin al IV-lea). ~ncepe s\ lucreze la versiuneamodern\ a Mor]ii lui Arthur de Sir Thomas Malory.

1957 Lucreaz\ intens la adaptarea dup\ Malory. Cercet\ri la Bibli-oteca Morgan din New York. Ia ap\rarea lui Arthur Miller,ca urmare a acuza]iilor aduse de Comitetul pentru anchetareaactivit\]ilor antiamericane. Condamn\ patriotismul de parad\practicat de unii membri ai Congresului. Particip\ `n Italia laun program finan]at de Agen]ia de Informa]ii a StatelorUnite. Apare `n aprilie Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea, osatir\ burlesc\ plasat\ `ntr-un mediu politic francez, careprin extravagan]a imagina]iei sugereaz\ similitudini cuChesterton (Maxwell Geismar, Joseph Fontenrose). C\l\-tore[te `n Fran]a, Anglia, Danemarca [i Suedia.

1958 ~n iunie pleac\ `n Anglia cu Elaine. Continu\ documenta-rea la Malory. Public\ `n septembrie un volum de repor-taje de r\zboi din 1943, Once There Was a War (A fostodat\ un r\zboi).

1959 ~n februarie, c\l\tore[te cu Elaine `n Anglia, unde va r\-m`ne opt luni l`ng\ Bruton, Somerset. Continu\ cerceta-rea la Malory. ~i trimite lui Adlai Stevenson o scrisoare

Tabe l c rono log ic 35

_ q g

despre efectele distrug\toare ale bog\]iei: „Dac\ a[ dori s\distrug o na]iune, i-a[ da mai mult dec`t are nevoie. ~nfelul acesta a[ `ngenunchea-o, [i ea ar deveni neputincioas\,lacom\, bolnav\“.

1960 Renun]\ la proiectul Malory pentru a `ncepe un alt roman.Cele 293 de pagini de manuscris, probabil a zecea partedin proiectul adapt\rii moderne dup\ Malory, vor fi edi-tate de Chase Horton `n 1976 sub titlul The Acts of KingArthur and His Noble Knights (Faptele regelui Arthur [i alenobililor s\i cavaleri). Scrie romanul The Winter of our Dis-content (Iarna vrajbei noastre). ~n septembrie pleac\ `ntr-oc\l\torie de 11 s\pt\m`ni cu c`inele s\u Charley. Trece prinNew England, regiunea Marilor Lacuri, traverseaz\ celedou\ state Dakota, ajung`nd pe coasta de Vest. Se `ntoarceprin California, Texas [i Louisiana. C\l\toria dureaz\ treiluni [i acoper\ 10 000 de mile.

1961 Particip\ la festivitatea de inaugurare a pre[edintelui JohnF. Kennedy. Lucreaz\ la Travels with Charley in Search ofAmerica (Eu [i Charley descoperim America). Apare la Edi-tura Viking ultimul s\u roman Iarna vrajbei noastre, consi-derat de critici o revenire la temele semnificative din operasa. Pleac\ `n Europa `mpreun\ cu Elaine [i cei doi b\ie]i,Thom [i John. C\l\torii `n Anglia, Fran]a, Italia. La sf`r[i-tul lui noiembrie, sufer\ un atac cerebral minor.

1962 C\l\tore[te `n Italia [i Grecia. La mijlocul verii apare Eu [iCharley descoperim America, o carte `nc`nt\toare, „un amestecpicant de locuri [i oameni pres\rat de eseuri dulci-am\ruidespre aproape orice subiect, de la dificult\]ile emo]ionaleale `mb\tr`nirii p`n\ la m\re]ia impresionant\ a gigan]ilorsequoia“ (Eric Goldman). Cartea semnaleaz\ „aversiunea luiSteinbeck fa]\ de for]a implacabil\ a progresului [i im-pulsul americanilor de a-[i distruge propria ]ar\“ (BarbaraB. Reitt). Face cuno[tin]\ cu dramaturgul Edward Albee.Dup\ ce prime[te Premiul Nobel este atacat de revista

Tabe l c rono log ic36

Time care `l eticheteaz\ drept un scriitor proletar, iareditorialul din The New York Times se `ntreab\ de ce a fostacordat acest premiu unui romancier care n-a mai produsnimic de valoare de peste dou\ decenii, punct de vedere con-trazis de discursul de prezentare rostit de Anders Österlingla Academia Suedez\ care situeaz\ Iarna vrajbei noastre la`n\l]imea Fructelor m`niei. ~n discursul de acceptare a pre-miului de la 10 decembrie, Steinbeck declar\ c\ „scriitorulcare nu crede cu pasiune `n perfectibilitatea omului nu sepoate devota [i nu poate apar]ine literaturii“.

1963 La sugestia pre[edintelui John F. Kennedy face o vizit\ dedou\ luni `n Europa de R\s\rit pentru a participa la unproiect cultural. C\l\tore[te cu Elaine `n Finlanda, Uniu-nea Sovietic\, Polonia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia [iR.F.G. Se `nt`lne[te cu Ilia Ehrenburg, Viktor Nekrasov [iEvgheni Evtu[enko. ~n decembrie, se `ntoarce la Washing-ton unde prezint\ un raport al c\l\toriei la Departamentulde Stat. Dineu privat cu pre[edintele Lyndon B. Johnson[i Lady Bird Johnson.

1964 Jacqueline Kennedy `i sugereaz\ s\ scrie o carte despreJohn F. Kennedy. Urmeaz\ o lung\ coresponden]\, darproiectul nu va fi realizat. Conflicte cu fiii s\i care au aless\ stea cu Gwyn. Colaboreaz\ la realizarea discursului luiLyndon B. Johnson de acceptare a nominaliz\rii la Con-ven]ia Democrat\ [i apoi la realizarea discursului s\u deinaugurare.

1965 C\l\tore[te la Londra [i la Paris. Refuz\ sugestia pre[edin-telui Johnson de a vizita Vietnamul `n calitate de emisarspecial. ~i scrie lui Elizabeth Otis, propun`ndu-i spre pu-blicare jurnalul despre romanul La r\s\rit de Eden, ap\rutpostum `n 1969 sub titlul Journal of a Novel (Jurnalul unuiroman). ~ncepe s\ scrie pentru Newsday. C\l\torii `nAnglia [i Irlanda.

Tabe l c rono log ic 37

_ q g

NOT| ASUPRA EDI}IEI

{oareci [i oameni a fost publicat pentru prima oar\ `n StateleUnite de Editura Covici-Friede, `n 1937.

Textul edi]iei de fa]\ este reprodus dup\ volumul JohnSteinbeck, {oareci [i oameni, traducere, postfa]\ [i tabel cronologicde Frida Papadache, Editura Cartea Româneasc\, 1971. Laverificarea traducerii s-a folosit textul din John Steinbeck, Novelsand Stories 1932–1937, The Library of America, New York, 1994.

1966 C\l\tore[te cu Elaine `n Israel, scriind pentru Newsday.Public\ America and Americans (America [i americanii). ~iscrie pre[edintelui Johnson despre sprijinul acordat po-liticii americane `n Vietnam. Atitudinea sa fa]\ de r\zboieste cauza unui atac publicat de Evtu[enko `n The NewYork Times. Steinbeck r\spunde acuz`ndu-i pe chinezi [i pesovietici c\ ar fi `ndemnat Vietnamul de Nord la agresiuni`mpotriva Sudului. ~mpreun\ cu Elaine c\l\tore[te `n Asiade Sud-Est ca reporter pentru Newsday. La Saigon se`nt`lne[te cu fiul s\u John, care lupt\ `n Vietnam.

1967 Viziteaz\ Thailanda, Laos, Indonezia, Hong Kong, Japonia.~n mai este invitat la Casa Alb\ de pre[edintele Johnson.Poveste[te despre impresiile sale de pe front vicepre[edinteluiHubert Humphrey, Secretarului de Stat Dean Rusk [i Se-cretarului pentru Ap\rare Robert McNamara. ~n octombriese interneaz\ `n spital pentru o opera]ie pe coloan\. Dup\ ceiese din spital pleac\ `mpreun\ cu Elaine `n Grenada.

1968 ~n mai face un nou atac cerebral, iar `n iulie primul infarct.Este internat `n spital la New York, dar la 17 iulie sufer\un nou infarct. La 20 decembrie moare `n apartamentuls\u din New York. Diagnosticul: insuficien]\ cardio-respi-ratorie. Serviciul funerar are loc la New York, `n bisericaepiscopal\ St. James de pe Madison Avenue. Elaine vaduce cenu[a la Salinas, unde o va `ngropa al\turi de mor-mintele familiei.

_ q g

Capitolul unu

C`teva mile mai la sud de Soledad, r`ul Salinas vine dese lipe[te de coasta dealului [i curge verde [i ad`nc. E [icald\ apa, fiindc\ s-a strecurat, sclipind `n soare, peste nisi-purile galbene, mai `nainte de-a se aduna `ntr-un l\cule].De-o parte a r`ului, coastele aurii ale dealului suie unduindp`n\ la `n\l]imile st`ncoase ale mun]ilor Gabilan, dar sprevale apa e m\rginit\ de arbori – s\lcii ce-nverzesc crud `nfiece prim\var\, p\str`nd pe la `ncheieturile frunzelor dejos resturi din viiturile de cu iarn\, [i sicomori cu crengialbe-pestri]e lungi [i ramuri ce arcuiesc deasupra apeidormit`nde. Pe ]\rmul nisipos, pe sub arbori, frunzi[ulse-a[terne des [i-at`t de uscat, c\ o [op`rl\ isc\ un fo[netzgomotos c`nd se strecoar\ prin el. Seara ies iepuri dinh\]i[ ca s\ se-a[eze pe nisip [i locurile jilave din lunc\ s`ntpline de urme – urme de cu noapte de-ale ratonilor [i l\-b\r]ate labe de c`ini de pe la ferme, [i copitele despicate alecerbilor care vin s\ bea pe `ntuneric.

E un drumeag printre s\lcii [i sicomori, c\lcat de b\-ie]ii care coboar\ de pe la ferme s\ se scalde `n locul cu ap\ad`nc\ [i b\tut de muncitorii ambulan]i care coboar\ oste-ni]i din [osea, c`nd se las\ seara, s\-[i fac\ s\la[ l`ng\ ap\. ~nfa]a crengii joase a unui sicomor uria[, s-a `n\l]at un morman

{oarec i [ i oameni 41

_ q g

– Lennie! spuse, cu glas aspru. Lennie, pentru numelelui Dumnezeu, nu bea a[a mult!

Lennie continua s\ sfor\ie cu nasul `n ap\. M\run]elulse aplec\ [i-l zg`l]`i de um\r.

– Lennie! O s\-]i fie r\u cum ]i-a fost [i-asear\.Lennie `[i scufund\ capul `n ap\, cu p\l\rie cu tot, [i

apoi se a[ez\ pe mal, iar din p\l\rie `i [iroia apa pe hainaalbastr\ [i i se prelingea pe spinare.

– Bun\ ce-i! f\cu. Bea [i tu, George! Bea [i tu, pe s\turate!Z`mbi fericit.George `[i scoase sulul de pe um\r [i-l puse u[urel jos.– Nu prea-s sigur c\-i bun\ apa, zise. Parc-ar avea ni[te

spume!Lennie `[i b\l\cea laba lui mare [i-[i zv`rcolea degetele

prin ap\, f\c`nd-o s\ ]`[neasc\ `n stropi m\run]i; inele sel\]ir\ p`n\ `n partea cealalt\ a l\cule]ului [i se `ntoarser\ iar`napoi. Lennie le urm\rea.

– Ie-te, George, ie-te ce fac io.George `ngenunche l`ng\ ap\ [i b\u, sco]`nd apa cu `n-

dem`nare `n c\u[ul palmei.– La gust nu-i rea, admise. Da’ nici curg\toare parc\ n-ar

fi. Apa numai c`nd `i curg\toare s-o bei, Lennie, zise el,`nciudat. Tu [i din [an] ai bea, c`nd ]i-e sete.

~[i turn\ pe fa]\ un c\u[ de ap\ [i [i-o r\sp`ndi, frec`nd-ocu m`na, pe sub b\rbie [i `n jurul cefei. Apoi `[i puse iarp\l\ria pe cap, se d\du `napoi de l`ng\ ap\, `[i s\lt\ genun-chii [i-i cuprinse cu m`inile. Lennie, care `l urm\rise, f\cu[i el exact acelea[i mi[c\ri. Se `mpinse `napoi, s\lt\ genun-chii [i-i cuprinse cu m`inile, apoi arunc\ o privire spreGeorge, ca s\ vad\ dac\ f\cuse bine. ~[i trase p\l\ria ni]elmai pe ochi, cum o avea [i George.

{oarec i [ i oameni 43

de cenu[\ l\sat de multele focuri; [i creanga s-a netezit [is-a lustruit de c`]i au [ezut pe ea.

~nserarea unei zile cu ar[i]\ st`rnea un v`nt firav prinfrunzi[. Umbra suia dealurile spre culmi. Pe malurile nisi-poase [edeau neclinti]i iepurii, ca ni[te mici bolovani ce-nu[ii, t\ia]i cu dalta. {i-apoi veni dinspre drumul marezgomot de pa[i prin frunzele uscate de sicomor. Iepurii otulir\ f\r\ de zgomot `n ad\posturi. Un st`rc `[i `n\l]\trudnic aripile [i se l\s\ greoi mai la vale pe ap\. O clip\locul r\mase f\r\ de via]\ – apoi se ivir\ doi b\rba]i de pec\r\ruie [i venir\ la loc deschis l`ng\ ochiul de ap\ verde.

Cobor`ser\ drumeagul unul dup\ altul [i, ajun[i la locdeschis, unul tot mai r\m`nea `n urma celuilalt. Purtauam`ndoi pantaloni de doc [i haine de doc cu nasturi dealam\. Pe cap aveau p\l\rii negre, pleo[tite, [i pe um\r du-cea fiecare c`te-un sul de p\turi str`ns `nf\[urate. Cel dint`iera m\runt [i iute, oache[ la fa]\, cu ni[te ochi f\r’ de as-t`mp\r [i tr\s\turi ascu]ite, ferme. Totul `n f\ptura lui erabine definit: m`ini mici [i puternice, bra]e zvelte, nasulsub]ire [i osos. Cel care p\[ea `n urm\ era exact contrariuls\u: o namil\ de b\rbat, cu o fa]\ inform\, cu ochi mari,[ter[i, [i cu umeri la]i [i adu[i. Umbla greoi, t`r[`ind ni]elpicioarele, cum `[i t`r\[te un urs labele. Bra]ele nu-i pendu-lau `n mers, ci at`rnau grele.

Ajun[i `n lumini[, cel dint`i se opri scurt, `nc`t al doileafu c`t pe-aci s\ dea peste el. ~[i scoase p\l\ria [i, dup\ ce[terse panglica din\untru cu degetul ar\t\tor, [i-l scutur\ca s\ pice jos n\du[eala. Tovar\[ul lui `[i lep\d\ p\turile, setr`nti jos [i `ncepu s\ bea din ochiul verde de ap\; sorbeacu g`lg`ituri lungi, sfor\ind `n ap\ ca un cal. Cel m\runtveni, nelini[tit, l`ng\ el.

J O H N S T E I N B E C K42

_ q g

– Pai, dar, George, asta ]iu minte, cum s\ nu ]iu... da’p’orm\... ce... ce f\cur\m? }iu minte c\ trecur\ p-acoloni[te fete, [i tu zise[i... ai zis...

– La dracu’ ce-am zis. }ii minte c`nd ne-am dus la bi-rou’ lu’ Murray [i Ready, [i c`nd ne-a dat bonuri de munc\[i bilete de otobuz?

– ~h`, [tiu, George. Acu’ mi-aduc aminte! ~[i v`r` repede m`inile `n buzunarele laterale ale hainei.

Spuse apoi, `nceti[or:– George... Io n-am p-al meu. L-oi fi pierdut...!Se uita `n jos, disperat.– Nici nu l-ai avut, prostule. Le am io p-am`ndou\

aciia. Ce, era s\ te las pe tine s\-]i ]ii bonu’ de munc\?Lennie r`nji u[urat.– G`ndeam... G`ndeam c\ l-oi fi pus `n bozunar.~[i cufund\ iar m`na `n buzunar. George `l privi cu

asprime:– Ce scose[i din bozunaru’ \la?– N-am n’ica `n bozunar, f\cu Lennie, viclean.– {tiu c\ n-ai. E-n m`na ta. Ce ]ii `n m`n\ [i-ascunzi?– N’ica nu ]iu, George. Pe cuv`nt. – Haide, haide, d\-ncoa!Lennie ]inea m`na str`ns\, dep\rt`nd-o de George.– Doar un [oarece, George.– Un [oarece? Un [oarece viu?– A, \! Doar un [oarece mort, George. Nu-l omor`i io.

Pe cuv`nt! ~l g\sii, `l g\sii mort.– D\-l `ncoa! porunci George.– ~, `, las\-mi-l, George.– D\-l `ncoa, am zis!

{oarec i [ i oameni 45

George, posomor`t, se uita ]int\ la ap\. Marginile ochi-lor `i erau `nro[ite de soare. Vorbi, m`nios:

– Puteam s\ fi mers cu autobuzu’ p`n’ la ferm\, s\ fi[tiut p\c\tosu’ \la de [ofer ce spune. Cic\: „Numa’ un picmai la vale de [osea, colo. Numa’ un pic“. Aproape patrumile fur\, fire-ar ele afurisite! N-a vrut s\ opreasc\ la poartafermii, ast-a fost. I-era lene, blestematu’, s\ fr`neze. Taci, c\n-o catadicsi s\ opreasc\ nici la Soledad. Ne-mpinge afar’ [icic\: „Numa’ un pic mai la vale, colo“. Pui r\m\[ag c\ fur\mai mult de patru mile. Ce c\ldur\ afurisit\ toat\ ziulica!

Lennie se uita cu sfial\ la el:– George!– ~, ce-i?– Un-ne ducem, George?M\run]elul `[i smuci p\l\ria mai pe ochi [i se `ncrunt\

c\tre Lennie:– Ai [i uitat, ai? Iar s\-]i mai spui o dat\, ai? Iisuse,

Doamne, c\ zevzec mai e[ti!– Am uitat, zise Lennie cu bl`nde]e. M-am silit s\ nu

uit. Z\u c\ m-am silit, George.– Bine, bine. ~]i mai spui o dat\. C\ tot n-am alt\ treab\.

N-am dec`t s\ stau cu tine toat\ ziulica s\-]i tot spui toatealea, [i tu s\ le ui]i [i io iar s\ ]i le mai spui o dat\.

– M-am tot silit, spuse Lennie, da’ degeaba. }iu mintede iepuri, George.

– D\-i dracu’ de iepuri! Altceva nu [tii s\ ]ii minte, dec`tde iepuri. Bine! Acu’ ascult\ [i vezi de ]ine minte, ca s\ nud\m de necaz. }ii minte c`nd [edeai l`ng\ rigola aia, p-untrotoar din Howard Street, [i te uitai la tabla aia neagr\?

Pe fa]a lui Lennie se l\]i un z`mbet fericit:

J O H N S T E I N B E C K44

_ q g

– Nu spui nici o vorb\... Nu spui nici o vorb\... nuspui nici o vorb\.

– Bine, f\cu George. {i nu faci nici o prostie, cum f\-cu[i la Weed, auzi tu?

Lennie p\ru uluit:– Cum f\cui la Weed?– A[a! Vas\zic\ [i-asta uita[i, ai? Bine, nu-]i mai aduc

aminte, mi-e c-o faci iar.O lumin\ de `n]elegere zv`cni pe fa]a lui Lennie.– Ne-a dat afar\ de la Weed, explod\ triumf\tor.– Ne-a dat afar’ pe dracu’, f\cu George, `n sil\. Am

fugit noi. Ei ne-a c\tat, da’ nu ne-a dat de urm\.Lennie chicoti fericit: – N-am uitat-o p-asta, te crez.George se l\s\ `napoi pe nisip [i `[i `ncruci[\ m`inile

sub cap, iar Lennie `l imit\, `n\l]`ndu-[i capul, s\ vad\ dac\a f\cut `ntocmai ce trebuia.

– Doamne, c\ mult\ b\taie de cap mai am cu tine, ziseGeorge. Ce lesne mi-ar fi [i ce bine a[ duce-o, s\ nu te ampe tine `n c`rc\. Ce bine mi-ar merge [i poate a[ putea [i ios\ m\ ]in c-o fat\.

O clip\ Lennie z\cu lini[tit [i apoi spuse bucuros:– Mergem s\ lucr\m la o ferm\, George.– A[a, vezi? Pricepu[i. Da’ de dormit, o s\ dormim

aciia, [tiu io de ce.Lumina sc\dea repede acum. Doar crestele mun]ilor

Gabilan mai dogoreau `n v`ltoarea soarelui care p\r\sisevalea. Un [arpe de ap\ luneca pe lac, ]in`nd capul `n sus,ca un mic periscop. Trestia se cl\tina u[or c\tre ap\. De-parte, spre [osea, un om strig\ ceva [i un altul `i r\spunse.

{oarec i [ i oameni 47

M`na str`ns\ a lui Lennie se supuse, cu `ncetul. Georgescoase [oarecele [i-l zv`rli dincolo de ap\, `n h\]i[.

– Da’ ce faci tu c-un [oarece mort?– P\i, `l m`ng`iam cu de[tu’ mare c`nd mergeam pe

drum, zise Lennie.– N-o s\ m`ng`i nici un [oarece c`t o s\ mergi cu mine.

}ii minte un’ne ducem acu’?Lennie se f`st`ci [i-apoi, ru[inat, `[i ascunse fa]a pe

genunchi.– Iar uitai.– Doamne, Iisuse! f\cu George, resemnat. Bine, ascult\,

ne ducem s\ muncim la o ferm\ ca aia de un’ venim, de colosus, din nord.

– Din nord?– De la Weed.– A, a[a. }iu minte. La Weed.– Ferma aia un’ne ducem acu’ e aci, aproape, la vr’un

sfert de mil\. Intr\m [i vorbim cu administratoru’, cu[efu’. Ascult\ bine ce-]i spui: io `i dau bonurile de munc\,[i tu nu spui nici o vorbuli]\. Stai [i tu acolo, [i nu sufli ovorb\. C\ dac-o vedea ce nebun [i ce prost e[ti, nu ne d\de lucru, da’ dac\ te vede muncind p`n’ nu te-aude vor-bind, s-a f\cut, `n]elese[i?

– Sigur, George. Sigur c\-n]elesei.– Bine. A[a, acu’ c`nd intr\m s\ vorbim cu [efu’, tu ce faci?– Io... io..., chibzui Lennie. Fa]a i se `ncre]ise de `ncor-

dat ce se g`ndea. Io... nu spui nici o vorb\. Stau acolo [i nuspui nici o vorb\.

– Brava, vezi c\ e[ti b\iat bun? Brava! Acu’ spui asta dedou\, trei ori la r`nd, ca nu cumva s\ ui]i.

Lennie morm\ia `nceti[or pentru sine:

J O H N S T E I N B E C K46

_ q g

– Care [oarec, George? Io n-am nici un [oarec.George ]inea m`na `ntins\.– Haide, d\-l `ncoa! Nu m\ duci tu pe mine! Lennie [ov\i, se d\du `napoi, se uit\ disperat spre par-

tea h\]i[ului, de parc\ ar fi chibzuit dac\ s\ nu se refugiezeacolo. George spuse rece:

– ~mi dai [oarecu’ \la ori m\ faci s\ te pocnesc?– Ce s\-]i dau?– {tii foarte bine ce, afurisitule! D\-ncoa [oarecu’!Lennie b\g\ m`na `n buzunar, cu [ov\ial\. Glasul `n-

cepu s\-i tremure ni]el.– Da’ de ce s\ nu poci s\-l ]iu? Nu-i a lu’ nimeni [oa-

recu’ \sta. Nu-l furai, `l g\sii mort, l`ng\ drum.M`na lui George r\m`nea `ntins\, poruncitor. Cu `n-

cetineal\, ca un c\]el care nu vrea s\ aduc\ `napoi mingeaaruncat\ de st\p`nul s\u, Lennie se apropie, se dete `napoi,se apropie iar. George pocni din degete, tare, [i la acestzgomot Lennie `i puse [oarecele `n m`n\.

– Da’ nu f\ceam ni’ca r\u cu el, George. Numa’ ce-lm`ng`iam.

George se scul\ [i arunc\ [oarecele c`t putu de departe`n h\]i[ul peste care se l\sa `ntunericul, apoi se duse c\treap\ [i se sp\l\ pe m`ini.

– Nebun prost ce e[ti! Ce credeai c\ nu v\z cum te-aiudat pe picioare c`nd ai trecut apa s\-l iei?

Auzi pl`nsul sc`ncit al lui Lennie [i se roti pe c\lc`ie.– Te smiorc\i ca un ]`nc! Doamne, Hristoase! Gogea-

mite fl\c\u `n toat\ firea!Lui Lennie `i tremura buza [i ochii `i `notau `n lacrimi.– ~, `, George!George `i puse m`na pe um\r.

{oarec i [ i oameni 49

Frunzi[ul sicomorului frem\ta `n adierea unui v`nticelcare se stinse `ndat\.

– George, ce n’ne ducem la ferma aia, s\ ne dea [i nou\de m`ncare? La ferm\ d\ de m`ncare la oameni seara.

George se `ntoarse pe-o parte.– Geaba ’ntrebi tu de ce. Uite a[a. ~mi place mie aciia.

M`ine-om merge la lucru. V\zui ni[te treier\toare pe drumc`nd veneam. Asta-nseamn\ c-o s-avem de c\rat la saci cugr\un]e p`n\ crap\ ma]ele-n noi. ~n noaptea asta stau aciia,cu ochii la cer. ~mi place aciia.

Lennie se scul\ `n genunchi [i-l cercet\ cu privireape George.

– {i de m`ncat nu m`nc\m ast’sear\?– Ba, cum s\ nu, dac-aduni tu ni[te nuielu[e uscate, de

salcie. Am trei cutii de fasole `n bocceaua mea. Ia f\ tu unfoc! ~]i dau un chibrit dup\ ce-aduni usc\turile. {i-apoi `n-c\lzim fasolea [i m`nc\m.

Lennie zise:– Mie-mi place fasolea cu zeam\ de ro[ii.– O fi, da’ n-avem zeam\ de ro[ii. Du-te dup\ lemne! {i

vezi s\ nu umbli brambura, c-acu[ se-ntunec\.Lennie se puse greoi pe picioare [i disp\ru `n h\]i[.

George r\mase culcat, fluier`nd domol pentru sine. Din-spre r`u se auzea plesc\ind apa, `n direc]ia unde porniseLennie. George se opri din fluierat [i-[i ascu]i auzul.

– Bietu’ nerod, spuse `nceti[or [i `ncepu iar s\ fluiere.O clip\ mai t`rziu se auzir\ trosnind prin h\]i[ pa[ii lui

Lennie, care se [i `ntorsese. Ducea `n m`n\ o singur\ nuie-lu[\ de salcie. George se a[ez\ `n capul oaselor.

– A[a! spuse brusc, d\-mi [oarecu’ \la! Dar Lennie `nscena o complicat\ pantomim\ de inocen]\.

J O H N S T E I N B E C K48

_ q g

Lennie se duse `nd\r\tul copacului [i scoase de-acolo unbra] de frunze [i de crengu]e uscate. Le arunc\ gr\mad\peste mormanul de cenu[\ veche [i merse din nou, [i apoi`nc\ o dat\, s-aduc\ altele. Se f\cuse aproape noapte. Aripaunei turturele tremur\ peste ap\. George se duse c\tremorman [i aprinse frunzele uscate. Flac\ra se `n\l]\ sc`r-]`ind printre crengu]e [i se l\]i. George `[i desf\cu boc-ceaua [i scoase la iveal\ trei cutii cu conserve de fasoleboabe. Le r`ndui, `n picioare, `n jurul focului, aproape dedogoare, dar f\r\ s\ le ating\ flac\ra.

– E la fasole, colo, pentru patru in[i, zise George.Lennie `l urm\rea, de cealalt\ parte a focului. Spuse,

r\bd\tor:– Mie-mi place cu zeam\ de ro[ii.– Ei, d-aia n-avem! izbucni George. Numa’ ce n-avem

aia vrei. Doamne sfinte, s\ fiu io singur, ce bine-a[ duce-o!M-a[ duce s\ caut de lucru [i-a[ munci, far’ de nici o sup\-rare. Nu tu belele, nu tu nimic, [i la capu’ lunii, ia-]i b\iete\i cinzeci de dolari [i du-te cu ei la ora[ [i f\ cu ei ce pof-te[ti. P\i cum, a[ putea s\ stau toat\ nopticica `ntr-o cas\cu fete, a[ putea s\ m\n`nc unde-a[ pofti, [i pe la otele[i-or’unde, [i s\ comand or’ce mi-ar trece prin g`nd. Fir-ars\ fie! {i-asta a[ putea s-o fac `n fi[tecare afurisit\ de lun\.S\-mi iau o juma’ de vadr\ de whisky ori s\ joc c`te-o par-tid\ de biliard.

Lennie, `n genunchi, urm\rea m`nia lui George [i fa]a`i era crispat\ de teroare.

– {i de ce am parte? continu\ George furios. De tine!...De nici o munc\ nu e[ti `n stare s\ te ]ii... [i din pricina tapierz [i io or’ce treab\ care-o g\sesc. M\ faci s\ m\ f`]`i decolo p`n\ colo, numa’ asta faci. {i parc\ n-ar fi destul de r\u

{oarec i [ i oameni 51

– Nu ]i l-am luat numa’ a[a, de r\utate. {oarecu’ \laapucase s\ putrezeasc\, Lennie, [i-apoi `l [i zdrobise[i totm`ng`indu-l. Las’ c\ g\se[ti tu altu’ proasp\t [i p-\la te lass\-l ]ii ni]el.

Lennie se a[ez\ [i l\s\ capul `n jos, ab\tut.– Nu [tiu unde mai e alt [oarec. {tiu o cocoan\ care mi-i

da mie todauna c`nd `i prindea. Da’ cocoana aia nu-i aciia.George `l maimu]\ri:– O cocoan\, ai? Nici m\car nu ]ii minte cine era co-

coana aia. P\i nu era chiar tu[’ta Clara? {i p’orm\ nu ]i i-amai dat nici ea. C-a v\z’t c\-i omorai mereu.

Lennie `[i ridic\ ochii tri[ti c\tre el.– P\i dac\ era a[a mici, spuse, parc\ s-ar fi scuzat. Io

`i m`ng`iam, da’ nu trecea mult [i m\ mu[ca de de[te[i-atuncea le ciupeam un pic capu’ [i ei murea, fiinc\ eraa[a mici... George, a[ vrea s-avem mai repede iepurii \ia,iepurii nu e a[a mici.

– D\-i dracu’ de iepuri! }ie nu poa’ s\ ]i se dea pe m`n\nici m\car [oareci vii. Tu[’ta Clara `]i dete un [oarec degum\ [i tu nici nu te uitai la el.

– P\i nu era bun s\-l m`ng`i, f\cu Lennie. V`lv\taia asfin]itului pierea de pe culmile mun]ilor [i

amurgul se l\sa peste vale; printre s\lcii [i sicomori se strecurapenumbra. Un crap mare se ridic\ la suprafa]a lacului, h\p\idup\ aer [i apoi se cufund\ iar misterios `n oglinda `ntu-necat\, l\s`nd `n urm\-i cercuri cresc`nde. Deasupra capetelorcelor doi, frunzi[ul frem\ta iar [i smocuri mici de scam\ desalcie se l\sau prin aer [i aterizau pe suprafa]a lacului.

– Ai de g`nd s-aduci lemnele alea? `ntreb\ George. E ogroaz\ colo, dup\ copacu’ \la, r\mase de la viitur\. Ia du-te[i ad\-le!

J O H N S T E I N B E C K50

_ q g

– Da’ io n-a[ m`nca nici un pic, George. Toat\ ]i-a[l\sa-o ]ie. S-o torni peste fasolea ta, [i io nici c\ m-a[ atingede ea.

George tot se mai uita posac `n fl\c\rile focului.– C`nd stau [i m\ g`ndesc ce via]\ bun\ a[ avea, s\ nu te

am pe tine-n c`rc\, m\ apuc\ nebunia... Nu poci s-am picde lini[te.

Lennie tot mai sta `n genunchi, `[i ridic\ privirea spre`ntunericul de dincolo de ap\.

– George, vrei s\ plec, s\ te las singur?– Unde naiba poci tu s\ pleci?– P\i poci. Poci s\ plec sus la deal, colo. Undeva g\sesc

io o pe[ter\.– A[a, ai? {i ce naiba-ai m`nca? C\ n-ai destul\ minte s\

g\se[ti n’ica.– A[ g\si io c`te ceva, George. C\ n-am nevoie de bun\-

t\]i stropite cu zeam\ de ro[ii... A[ sta lungit la soare [i numi-ar f\cea nimenea n’ica. {i dac\ g\sesc un [oarece, `l ]iu.Nu mi-l mai ia nimeni.

George `i arunc\ o privire iute, scrut\toare.– Am fost r\u, ai?– Dac\ nu mai vrei s\ stau cu tine, io poci s\ plec la

deal [i s\ caut o pe[ter\. Poci s\ plec, c`nd vrei tu.– Ei, haide! Glumii [i io a[a, Lennie! C\ io vreau s\ stai

cu mine. Necazu’ cu [oarecii e c\ todauna-i omori... ~]ispui io ce facem, Lennie. Cu prima ocazie ce-oi putea, os\-]i dau un c\]elandru. Poate c\ p-\la nu-l omori. {i-ar fimai bun ca [oarecii. {i-ai putea s\-l [i m`ng`i mai tare.

Lennie ocoli momeala. Sim]ise c\ e `n avantaj.

{oarec i [ i oameni 53

[i-a[a, m\ mai bagi `n t\r\[\nii. Tu faci rele [i io trebuie s\te scap!

Glasul i se ridicase, aproape striga.– Nebunule, tembelule! ~ntruna m\ fierbi!~ncepu a vorbi afectat ca feti]ele c`nd se maimu]\resc

unele pe altele:– Doar am zis c\ s\ pip\i rochia fetii \leia, doar am zis

c\ s-o m`ng`i ca p-un [oricel... P\i de un’ naiba s\ [tie ea c\tu doar vreai s\-i pip\i rochia? Ea se smuce[te ’napoi [i tuo ]ii crampon de parc-ar fi [oarec. O faci s\ s\ pun\ peurlat [i-apoi va s\ st\m toat\ ziulica ascun[i `n [an]u’ de iri-ga]ie, cu to]i vl\jganii \ia cotrob\ind dup\ noi, [i dup\ aias-o tulim pe furi[, `n `ntuneric, [i s\ trebuie s\ ne c\r\mdin ]inut. Mereu faci c`te-o boac\n\ d-asta, mereu. Te-a[b\ga-ntr-o cu[c\, c-un milion de [oareci, s\-i tot m`ng`i!

Brusc `l p\r\si m`nia. Se uit\ dincolo de foc, la fa]a chi-nuit\ a lui Lennie, [i-apoi, ru[inat, `[i a]inti privirea `n fl\c\ri.

Se l\sase noaptea, dar v`lv\t\ile luminau trunchiurilecopacilor [i crengile boltite deasupra apei. Lennie se t`r``ncet, cu precau]ie, `n jurul focului, p`n\ ajunse l`ng\George. Se a[ez\ pe c\lc`ie. George `ntoarse cutiile de con-serve cu alt\ fa]\ spre foc. Se f\cea c\ nu bag\ de seam\ c\Lennie se apropiase de el.

– George! rosti domol de tot. Nici un r\spuns.– George!– Ce vrei?– Glumii, George. Mie nu-mi trebuie nici o zeam\ de ro[ii.

N-a[ m`nca zeam\ de ro[ii, aciia, l`ng\ mine s\ fie, acu[ica.– S\ fie aciia, ai putea s\ m\n`nci.

J O H N S T E I N B E C K52

_ q g

– Da’ noi nu s`ntem d’\ia. Noi avem ce-a[tepta, noiavem un viitor. Noi avem fi[tecare cu cine sta de vorb\, cucine-i pas\ de noi. N-avem de ce s\ [edem la local [i s\ necheltuim bi[tarii fi’nc\ n-avem un’ s\ ne ducem. Al]i tipidac\ nimere[te la zdup, poa’ s\ putrezeasc\ acolo, c\ nu leduce de grij\ nimenea, nu-i pas\ la nimenea nici c`t de-oceap\ degerat\... Da’ noi, nu.

Lennie `i ]inu isonul.– Da’ noi nu. Vrei s\ [tii de ce? Fiinc\... fiinc\ io te am pe

tine care-mi por]i de grij\ [i tu m\ ai pe mine care-]i port degrij\, [i d-aia.

R`se `nc`ntat.– Hai, George, zii ’nainte!– P\i [tii pe de rost. Poci s\ zici [i tu.– Nu, tu. Io mai uit din ele. Hai, zi cum o s\ fie!– Hai c\ zic. ~ntr-o bun\ zi o s-avem to]i bi[tarii adu-

na]i [i-o s\ ne cump\r\m o c\su]\ [i vreo dou\ pogoanecolo, [-o vac\, [i ni[te purcei, [i...

– {i-o s\ tr\im `n bel[ug din rodu’ p\m`ntului, url\Lennie. {i-o s-avem iepuri de cas\! Hai, zii, George! Zii ce-os-avem `n gr\din\ [i de iepurii din cu[ti, [i de ploaie, iarna,[i de sob\, [i ce groas\ o s\ fie sm`nt`na pe lapte, de s-o taicu cu]itu’. Zii d-asta, George!

– Da’ ce nu zici tu? C\ v\z c\ [tii tot.– No... tu s\ zici. C\ nu-i totuna c`nd zic io. Hai...

George! Cum o s\ v\z io de iepuri.– Bine, f\cu George. O s-avem gr\din\ mare de zarza-

vat [-o cu[c\ pentru iepuri, [i-o s-avem [i g\ini. {i c`nd oploua, iarna, o s\ zicem: d\-l’ dracu’ de lucru! {-o s\ facemun foc `n sob\, [-o s\ [edem p-al\turi, s-ascult\m cum r\-p\ie ploaia p-acoperi[... Prostii! D\-o dracului!

{oarec i [ i oameni 55

– Dac\ nu mai vrei s\ stau cu tine, n-ai dec`t s\ spui, [iio m\ duc sus la deal [i tr\iesc de capu’ meu. {i n-o s\ mai`mi fure nimeni [oarecii.

George zise:– Vreau s\ r\m`i cu mine, Lennie. Doamne, Iisuse, te-ar

putea lua drept o fiar\ [i te-ar `mpu[ca, dac-ai umbla singur.Nu, tu r\m`i cu mine. Tu[\-ta Clara nu i-ar pl\cea s\ te [tieumbl`nd a[a singur, chit c\-i moart\.

Lennie se f\cu viclean:– Spune, ce mi-ai mai spus al’dat\.– Ce s\-]i spun?– De iepuri. George se o]\r`:– Nu m\ mai duce tu pe mine de nas! Lennie se rug\:– Haide, George. Spune! Te rog, George! Cum ai mai

spus al’dat\.– Te unge la inim\, ai? Hai c\-]i spui [i dup\ aia m`nc\m.Glasul lui George deveni grav. ~[i repeta vorbele `n-

tr-un anumit ritm, de parc\ le-ar mai fi spus de multe orip`n\ atunci.

– De-alde noi, \[tia, care munce[te pe la ferme, e oame-nii \i mai singuri de pe lume. N-are familie. N-are nici unloc[or al lor un’ s\ se duc\. Vine la c`te-o ferm\ [i mun-ce[te pe br`nci p`n-adun\ un ban, [i-apoi se duce la ora[ [i-icurge pintre degete ce-a adunat, [i de cum se treze[te, iar seduce s\ se speteasc\ la alt\ ferm\. Nu sper\ n’ica, n-a[-teapt\ n’ica, n-are nici un viitor.

Lennie era `nc`ntat.– A[a, a[a. Acu’ zi de noi! George vorbi mai departe:

J O H N S T E I N B E C K54

_ q g

– S\ te-ascunzi `n h\]i[ p`n\ viu io dup\ tine. Poci s\ ]iiminte asta?

– P\i, sigur c\ poci, George. M-ascunz `n h\]i[ p`n\ vii tu.– Da’ n-ai s\ intri iar `n bocluc, c-alminteri nu te las s\

vezi de iepuri.~[i zv`rli cutia goal\ de fasole c\tre h\]i[.– Nu intru-n bocluc, George. Nu suflu o vorb\.– E-n regul\. Adu-]i leg\tura-ncoa, l`ng\ foc. O s\ fie

bine de dormit aciia. Te ui]i `n sus, [i vezi frunzi[u’. Numai pune pe foc! L\s\m s\ se sting\.

~[i f\cur\ culcu[urile pe nisip [i, pe c`nd v`lv\taia fo-cului sc\dea, aria luminat\ se tot mic[ora; crengile boltitepierir\ [i doar un lic\r slab mai ar\ta unde erau trunchiu-rile copacilor. Din `ntuneric Lennie strig\:

– George, dormi?– No. Ce-i?– S-avem iepuri de mai multe colori, George.– Cum s\ nu, f\cu George somnoros. Ro[ii [i-alba[tri,

[i verzi, Lennie. Milioane de iepuri.– {i cu blana mare, George, cum am v\z’t la b`lci, la

Sacramento.– ~h`, cu blana mare.– C\ io poci [i s\ plec, George, [i s\ stau `ntr-o pe[ter\.– Poci [i s\ pleci la naiba, zise George. Tac\-]i gura acu’!J\raticul p\lea. De sus de pe deal, deasupra r`ului, ve-

nea l\tratul jalnic al unui coiot [i un c`ine r\spundea, decealalt\ parte a apei. Frunzi[ul sicomorilor susura `n adie-rea unui v`nticel de noapte.

Scoase briceagul.– Nu mai am timp s\ mai zic.~nfipse briceagul `n capacul uneia dintre cutii, `l t\ie

afar\ cu totul [i puse `n m`na lui Lennie cutia deschis\.Apoi deschise o a doua. Din buzunarul hainei scoase laiveal\ dou\ linguri [i-i dete una lui Lennie.

{edeau l`ng\ foc [i-[i umpleau gura cu fasole, [i meste-cau v`rtos. Lui Lennie `i sc\par\ din col]ul gurii c`tevaboabe de fasole. George gesticula cu lingura.

– Ce spui tu m`ine c`nd te-o `ntreba ceva [efu’, colola ferm\?

Lennie se opri din mestecat [i `nghi]i. Dup\ fa]\ se ve-dea c\ se concentreaz\.

– Nu... nu suflu o vorb\.– Brava, b\iete! A[a, vezi, Lennie! Pesemne te faci mai

bine. C`nd om avea alea c`teva pogoane, crez c-oi putea s\ telas s\ vezi de iepuri! Mai cu seam\ dac\ ]ii minte a[a bine.

Lennie se sufoca de m`ndrie.– Io poci s\ ]iu minte, zise. George f\cu iar semn cu lingura.– Fii atent, Lennie. Vreau s\ te ui]i bine la locul \sta.

Poci s\-l ]ii minte, nu? Ferma-i la vr’un sfert de mil\ mai`ncolo, pe drumu’ \la. N-ai dec`t s\ te ]ii dup\ r`u.

– P\i sigur, f\cu Lennie. }iu io minte. Ce, nu ]inuiminte c\ s\ nu suflu-o vorb\?

– }inu[i, cum s\ nu! Ei, acu’ ascult\ aciia, Lennie, de ]ise mai `nt`mpl\ cumva s\ dai iar de vr’un bocluc, cum ]i s-atot `nt`mplat, vreau s\ vii `ncoa’ `n locu’ \sta [i s\ te-as-cunzi `n h\]i[.

– S\ te-ascunzi `n h\]i[, rosti Lennie arar.

J O H N S T E I N B E C K56

_ q g

Pe la ceasurile zece diminea]a, soarele arunca printr-unadin ferestrele laterale o dung\ str\lucitoare `nc\rcat\ cu pul-bere, iar mu[tele s\getau raza, ba n\v\lind `n ea, ba zv`c-nind afar\, ca ni[te stele c\z\toare.

~ncuietoarea de lemn se s\lt\. U[a se deschise [i intr\un b\tr`n `nalt, adus de umeri. Purta pantaloni de p`nz\ al-bastr\ [i ]inea `n m`na st`ng\ un m\turoi mare cu coad\.~nd\r\tul lui venea George [i `nd\r\tul lui George, Lennie.

– {efu’ v-a[tepta asear\, spuse mo[ul. Foc s-a f\cut azi’nea]\ c`nd a v\z’t c\ nu fur\]i aciia s\ ie[i]i la lucru.

~ntinse bra]ul drept [i, din m`nec\, ie[i un ciot de `n-cheietur\, rotund, f\r\ m`n\.

– Pute]i s\ lua]i alea dou\ paturi de colo, zise, ar\t`nddou\ culcu[uri din preajma sobei.

George merse `ntr-acolo [i `[i tr`nti p\turile pe sacul depaie ce servea drept saltea. Se uit\ `n l\di]a-etajer\ [i culesede acolo o cutie mic\ de tabl\ galben\.

– Hei? Ce naiba-i asta?– Habar n-am, spuse b\tr`nul.– Auzi ce z’ce: „Distruge radical p\duchii, g`ndacii [i

al]i parazi]i“. Ce dracu’, ce blestemate de paturi ne da]iaciia? N-avem chef s\ ne umplem pantalonii de b`zd`g\nii!

B\tr`nul r`nda[ `[i mut\ m\tura `ntre cot [i subsuoar\ [i`ntinse m`na dup\ cutie. Examina grijuliu eticheta.

– Stai c\ v\ spui io ce e, zise `n cele din urm\, \l de peurm\ care dormi `n patu’ \sta fu un fierar... Al dracu’ detreab\ era [i curat ce nu se mai afl\. Avea obicei de-[i sp\lam`inile [i dup\ ce m`nca.

– Atunci cum naiba f\cu p\duchi? George `ncepea s\ se `nfurie, cu `ncetul. Lennie `[i puse

balotul pe culcu[ul al\turat [i se a[ez\. ~l urm\rea peGeorge cu gura deschis\.

{oarec i [ i oameni 59

Capitolul doi

Baraca-dormitor era o construc]ie lung\, dreptunghiu-lar\. ~n\untru, pere]ii erau spoi]i cu var [i du[umeaua,nevopsit\. Trei pere]i aveau ferestre mici, p\trate, iar al pa-trulea, o u[\ solid\, cu o `ncuietoare de lemn. Lipite de pe-re]i erau opt paturi `nguste de sc`nduri, cinci dintre ele,a[ternute cu p\turi [i celelalte trei, cu salteaua de sac la ve-dere. Deasupra fiec\rui culcu[ era b\tut\ `n cuie o l\di]\pentru mere, cu deschiz\tura `nainte, `nc`t alc\tuia dou\ raf-turi pentru obiectele personale ale celui care ocupa patul.{i aceste rafturi erau `nc\rcate cu m\run]i[uri – s\pun [i pu-dr\ de talc, [i briciuri de ras – [i cu acele reviste-magazin dinVest, pe care muncitorii de pe la ferme se dau `n v`nt s\ leciteasc\ [i s\ le ironizeze, crez`nd `n inima lor tot ce scriuele. Mai erau pe rafturi medicamente, mici fiole, piepteni,iar de ni[te cuie b\tute `n laturile l\di]ei at`rnau vreo dou\cravate. L`ng\ un perete se afla o sob\ neagr\ de tabl\, cuburlanul scos drept `n sus prin tavan. ~n mijlocul `nc\periiera o mas\ mare, p\trat\, cu t\blia plin\ de c\r]i de joc risi-pite `n dezordine, [i `mprejurul ei erau a[ezate l\zi ce slu-jeau de scaune juc\torilor.

J O H N S T E I N B E C K58

_ q g

– {i la gr\jdar a zbierat de mama focului? `ntreb\.– P\i dar... Vezi c\ gr\jdarul `i negru.– Negru, ai?– ~h`. B\iat bun [i-\la. S-a ales cu spinarea str`mb\

de c`nd l-a pocnit un cal. {efu’ zbiar\ la el de mama foculuic`nd e m`nios. Da’ gr\jdarului nici c\-i pas\... |la cite[te ogroaz\. Are c\r]i `n odaie la el.

– {i [efu’ cam ce fel de om e? `ntreb\ George.– P\i, e om de treab\. Se cam `nfurie c`nd [i c`nd, da-i

om de treab\. P\i, uite, s\-]i spui ceva. {tii ce f\cu de Cr\-ciun? Aduse o juma’ de vadr\ de whisky, chiar aciia, [icic\: „Be]i, b\ie]i, poft\ bun\! O dat\ pe an e Cr\ciun“.

– Nu z\u? Chiar o juma’ de vadr\?– Da, dom’le. Doamne, ce-am mai petrecut! L-au l\sat [i

pe negru s\ intre aciia-n seara aia. C\r\u[u’ \la micu’, de-izice Smitty, s-a luat la b\taie cu negru’. S-a descurcat destulde bine. B\ie]ii nu l-a l\sat s\ dea [i cu picioarele, [i-a[a c\negru’ l-a dobor`t. S\ fi putut s\ dea [i cu picioarele, Smittyzicea c\-l omora pe negru. B\ie]ii-au zis c\ unde negru’ arespinarea str`mb\, Smitty n-are voie s\-i dea cu picioarele.

Se opri s\ savureze amintirea.– Dup\ aia, b\ie]ii s-au dus la Soledad, [i-au petrecut de-au

`ntors t`rgu’ pe dos. Io nu m-am dus. Mie nu-mi mai ardede d’alde-astea.

Lennie tocmai termina s\-[i a[tearn\ patul, `ncuietoareade lemn se s\lt\ iar, [i u[a se deschise. Un b\rbat mic [i `nde-sat st\tea `n prag. Purta pantaloni de doc alba[tri, o c\ma[\de flanel\, o vest\ neagr\ cu nasturii descheia]i [i o hain\neagr\. }inea degetele mari `nfipte `n cing\toare de-o parte[i de alta a unei catarame p\trate, de o]el. Avea pe cap o

{oarec i [ i oameni 61

– Stai c\-]i spui acu[ica, zise b\tr`nul r`nda[. Fieraru’\sta de care v\ spusei – Whitey `i zicea – era un tip care-arfi pres\rat cu d-asta [i unde nu era insecte neam, numa’a[a, ca s\ fie el sigur. P\i, s\ v\ spui io ce f\cea... La mas\-[icojea cartofii fier]i [i nu-i m`nca p`n’ nu zg`nd\rea din eifi[tece firicel negru. {i de era vro peti[oar\ ro[ie-ntr-un ou,zor nevoie s-o scoat\. P`n’ la urm\ d-aia a [i plecat, nu-iconvenea m`ncarea. A[a era el, curat. Avea obicei de se g\-tea dumineca [i dac\ nu se ducea nic\ieri `[i punea p`n’ [icravat\ la g`t, [-apoi [edea-n barac\, pe pat.

– Nu’[’ dac-o fi chiar a[a, f\cu George, sceptic. De cezise[i c\ plec\?

B\tr`nul v`r` cutia `n buzunar [i `[i frec\ ]epii de peobraz cu `ncheieturile degetelor.

– P\i... de... plec\ [i el, cum pleac\ oricare! ’Cea c\ nu-iconvine m`ncarea. Vrea [i el s\ se v`nture... N-a z`s n’icadec`t de m`ncare. ~ntr-o sear\, cic\: „Da]i-mi partea mea“,cum face ori[icare.

George ridic\ salteaua [i se uit\ dedesubtul ei. Se aplec\[i control\ de aproape p`nza de sac. ~ndat\ se scul\ [iLennie [i f\cu la fel la patul lui. ~n cele din urm\, Georgep\ru satisf\cut. Desp\turi balotul [i r`ndui lucruri pe po-li]\: briciul de ras [i o bucat\ de s\pun, pieptenele [i o sti-clu]\ cu pilule, unsoarea de frec]ie [i bandajul de pielepentru `ncheietura m`inii. Apoi `[i f\cu culcu[ul, a[tern`ndfrumos p\turile. B\tr`nul spuse:

– Zic c\ vine acu[ica [efu’. Se burzului r\u c`nd nu v\v\zu aciia azi ’nea]\. Intr\ la noi taman c`nd m`ncamgustarea [i se r\sti: „Da’ un’ dracu’ e \ia noii?“ {i la gr\jdara zbierat de mama focului.

George netezi o cut\ a p\turii [i se a[ez\ pe pat.

J O H N S T E I N B E C K60

_ q g

George zise:– Pe d`nsu’-l cheam\ Lennie Small. Numele fur\ trecute `n caiet.– A[a, vas\zic\, azi e-n dou\zeci, dou\zeci la amiaz\.~nchise caietul.– Unde-a]i lucrat mai ’nainte, b\ie]i?– Pe l`ng\ Weed, zise George.– {i ’mneata, tot acolo? c\tre Lennie. – ~h`, [i d`nsu’ tot acolo, f\cu George. {eful ar\t\, glume], c\tre Lennie.– Nu prea-i vorb\re], ai?– Nu, nu prea, da’ de muncit, munce[te c`t [apte. E ta-

re ca un taur.Lennie z`mbi, pentru sine. – Tare ca un taur, repet\.George se `ncrunt\ la el, [i Lennie `[i plec\ ochii, ru[i-

nat c\ uitase. {eful spuse brusc:– Ascult\, Small!Lennie ridic\ ochii.– Ce [tii s\ faci?~nsp\im`ntat, Lennie se uit\ la George, dup\ ajutor.– Poa’ s\ fac\ tot ce-i spui, zise George. Poa’ s\-ncarce

[i s\ care sacii cu gr\un]e. E c\r\u[ bun. {tie s\ gr\peze.Poa’ s\ fac\ orice. Pune]i-l la `ncercare [i-o s\ vede]i.

{eful se `ntoarse c\tre George.– Atunci de ce nu-l la[i s\ r\spund\ el? Pe cine vrei

’mneata s\ tragi pe sfoar\?George vorbi repezit, cu glas tare:– A! nu zic c\-i de[tept. Nu e. Ce zic e c\ munce[te gro-

zav! Poa’ s\ ridice o greutate de dou\ sute de kile.

{oarec i [ i oameni 63

p\l\rie murdar\, cafenie, [i purta cizme cu tocuri `nalte [i cupinteni, drept dovad\ c\ nu era muncitor cu ziua.

B\tr`nul r`nda[ `i arunc\ repede o privire [i apoi `[i t`r-[`i picioarele spre u[\, frec`ndu-[i ]epii b\rbii cu `ncheietu-rile degetelor.

– Chiar acu’ venir\ [i oamenii \ia, zise, c`nd trecu t`r[`-ind pe l`ng\ [ef [i ie[i pe u[\.

{eful intr\, cu pa[ii m\run]i [i repezi ai unui b\rbat cupicioarele groase.

– Le scrisesem la alde Murray [i Ready c\-mi trebuie doioameni azi-diminea]\. Unde v\ s`nt tichetele de angajare?

George v`r` m`na `n buzunar, scoase tichetele [i led\du [efului.

– Nu-s de vin\ Murray [i Ready. Scrie clar pe tichet c\trebuia s\ fi]i aici la lucru azi-diminea]\.

George `[i pironise privirea `n `nc\l]\rile sale.– {oferu’ de la otobuz ne-a `ndrumat anapoda, spuse.

A trebuit s\ umbl\m pe jos zece mile. ’Cea c-am [i ajuns,c`nd n-ajunsesem. Azi ’nea]\ nu g\sir\m pe nimeni s\ne-aduc\ ’ncoa.

{eful se uit\ chior`[.– De, a trebuit s\ trimit carele de gr`ne cu doi `nc\rc\-

tori lips\. Acu’ degeaba v\ mai duce]i, p`n\ dup\ pr`nz.Scoase din buzunar caietul cu `nregistrarea orelor de

lucru [i `l deschise la pagina unde era `nfipt un creion.George se `ncrunt\ cu t`lc la Lennie, iar Lennie dete dincap, ca s\ arate c\ `n]elesese.

{eful `[i umezi creionul cu limba.– Cum te cheam\? – George Milton.– Da’ pe ’mneata?

J O H N S T E I N B E C K62

_ q g

C`nd zgomotul pa[ilor lui pieri, George se `ndrept\spre Lennie.

– Parc\ ne-n]elesesem s\ nu sufli o vorb\. Trebuia s\-]i]ii gura aia spart\ [i s\ m\ la[i pe mine s\ vorbesc. C`t pece s\ nu ne mai ia.

Lennie se holba disperat la m`inile sale.– Uitai, George.– A[a, uita[i. Tu mereu ui]i, [i io mereu va s\ te scot de

la ananghie.Se a[ez\ greoi pe pat.– Acu’ e cu ochii pe noi. Acu’ trebuie s\ b\g\m de

seam\ s\ nu facem boac\ne. S\-]i ]ii fleoanca aia, s\ nu maifi gur\ spart\!

T\cu posomor`t.– George.– Ce mai vrei?– Nu-i a[a c\ nu m-a lovit nici un cal `n cap, ai, George?– Bine era dac\ te lovea, `i r\spunse George, cu r\utate.

Sc\pa lumea de-o groaz\ de necazuri.– Zise[i c\ ]i-s v\r, George.– Ei, min]ii. Noroc c\-i minciun\. S\ fi fost rud\ cu

tine, m\-mpu[cam.Se opri brusc, p\[i spre u[a deschis\ [i privi afar\.– I-ascult\, de ce dracu’ tragi cu urechea? Mo[ul intr\ domol `n odaie. }inea m\turoiul `n m`n\.

{i pe urmele lui venea, t`r`nd labele, un c`ine ciob\nesc, cubotul sur [i cu ochii b\tr`ni, palizi [i orbi.

C`inele se c\zni, olog, p`n\ `ntr-un col] al od\ii, undese tol\ni, m`r`ind domol [i ling`ndu-[i blana sur\, jig\rit\.B\tr`nul argat `l urm\ri din ochi p`n\ v\zu c\ s-a lini[tit.

{oarec i [ i oameni 65

{eful b\g\ caie]elul `n buzunar, cu un gest hot\r`t. ~[i`nc`rlig\ degetele mari `n cing\toare [i se uit\ chior`[, cuun ochi aproape `nchis.

– Ascult\, ce-mi vinzi mie?– Cum?– Te-am `ntrebat ce interes ai tu cu fl\c\ul \sta? Nu

cumva `i iei banii, la plat\?– No, cum o s\-i iau?... Cum adic\, ’mneata crezi c\

umblu s\-l v`nz?– P\i, eu n-am v\zut un om s\ se zbat\ at`ta pentru

altu’. A[ vrea doar s\ [tiu care ]i-e interesu’?George spuse:– Mi-e... v\r. I-am f\g\duit b\tr`nii lui c-oi avea grij\ de

d`nsu’. L-a lovit `n cap un cal c`nd era mic. Da’ al’minteri e catoat\ lumea. At`ta c\ nu-i de[tept. Da’ [tie s\ fac\ orice-i spui.

{eful `ntoarse ni]el capul.– De... ca s\ care saci cu orz, [tie Dumnezeu c\ nu-i tre-

buie minte. Da’ nu-ncerca s\ m\ p\c\le[ti, m\ Milton! S\[tii c\-s cu ochii pe tine. ’Ce-a]i plecat din Weed?

– Se ispr\vise treaba, spuse George repede.– Ce fel de treab\?– Am... am s\pat o hazna.– Bine. Da’ s\ nu-ncerci s\ m\ duci pe mine! Am mai

v\zut eu de[tep]i [i ’naintea ta. Dup\ mas\ ie[i]i la lucrucu echipele de gr`ne. Se str`nge orzu’ la ma[ina de treerat.Ie[i]i cu atelaju’ lu’ Slim.

– Slim?– ~h`, c\r\u[u’ \la mare, ’nalt. ~l vede]i voi la mas\.Se `ntoarse abrupt [i se `ndrept\ spre u[\, dar, `nainte de

a pleca, se mai `ntoarse o dat\ [i `i privi `ndelung pe cei doi.

J O H N S T E I N B E C K64

_ q g

D\du cu ochii de nou-sosi]i [i se opri. Se uit\ cu r\ceal\la George, apoi la Lennie. Bra]ele i se `ndoir\ treptat dincoate [i m`inile i se str`nser\ pumn. Se `ncord\ [i se coco[\un pic, uit`ndu-se de parc\ socotea [i amenin]a totodat\.Lennie, sub privirea lui, prinse a se fr\m`nta [i a mi[ca dinpicioare, nelini[tit. Curley p\[i bini[or p`n\ la el.

– Voi s`nte]i \i noi pe care-i a[tepta babacu’?– Chiar acu-am venit, spuse George.– Las\-l p-\sta marele s\ spuie.Lennie se zv`rcolea pe loc, de st`njenit ce era.George zise:– Da’ dac\ n-o avea poft\ s\ spuie? Curley `[i smuci trupul spre el.– Hristosu’ lui, s\ vorbeasc\ c`nd e-ntrebat! Da’ tu ce

dracu’ te v`ri?– Umbl\m `mpreun\, spuse George cu r\ceal\.– Zi a[a, d-aia.George sta `ncordat, neclintit.– Da, d-aia.Lennie `l privea neajutorat pe George, a[tept`nd in-

struc]iuni.– {i tu nu-i dai voie s\ vorbeasc\ lu’ g\liganu’ \sta

mare, ai?– S\ vorbeasc\ dac\ are s\-]i spuie ceva. Dete u[or din cap spre Lennie.– Chiar acu-am venit, spuse bl`nd Lennie. Curley `l privi ]int\.– Ei, al’dat\ s\ r\spunzi c`nd ]i se vorbe[te.Se `ndrept\ spre u[\ [i ie[i, cu coatele `nc\ ni]el `ndoite

`n afar\.

{oarec i [ i oameni 67

– Nu tr\geam cu urechea. Stam [i io la umbr\ un picu] [isc\rm\n\m c`inele. Acu[ica terminai de m\turat sp\l\toru’.

– Ba-]i ciuleai urechile la ce vorbeam noi aciia, ziseGeorge. Nu-mi place s\-[i v`re nimeni nasu’n treburile mele.

B\tr`nul se uit\ st`njenit de la George la Lennie [i de laLennie iar la George.

– Veneam [i io-ncoa, zise. Nici n-auzeam ce vorbea]ivoi. Ce m\-ntereseaz\ pe mine ce vorbi]i voi?! Cine lu-creaz\ la o ferm\ nu-ntreab\ n’ica.

– {i bine face, zise George, muindu-se ni]el, dac\ vreas\ mai lucreze acolo mult.

Dar cuvintele r`nda[ului `l lini[tiser\.– Hai, acu’ stai [i a[az’te un pic, zise. Da’ b\tr`n mai e

c`inele \sta.– ~h`, `l am de c`nd era c\]elandru. Ce mai c`ine bun la

oi a fost, c`nd era t`n\r!Propti m\tura de-un perete [i-[i frec\ ]epii albi din

obraz cu `ncheieturile degetelor.– Cum `]i pl\cu [efu’?– ~mi pl\cu. Pare om de treab\.– E om bun, se `nvoi argatul. Trebuie s\ [tii s\-l iei.~n clipa aceasta intr\ un t`n\r `n baraca-dormitor. Un

t`n\r sub]iratic, cu fa]a oache[\, cu ochii c\prui [i cu p\rulfoarte des [i cre]. Purta `n m`na st`ng\ o m\nu[\ de lucru[i, asemenea [efului, era `nc\l]at cu cizme `nalte cu tocuri.

– L-a]i v\zut pe babacu’? R`nda[ul zise:– Fu aciia adineauri, Curley. Crez c\ s-o fi dus spre bu-

c\t\rie.– M\ duc s\-l prinz, zise Curley.

J O H N S T E I N B E C K66

_ q g

Merse c\tre masa p\trat\ [i se a[ez\ pe una din l\zi.Str`nse pachet c`teva c\r]i [i `ncepu s\ le amestece.

Mo[ul se a[ez\ [i el pe o lad\.– S\ nu-i spui lu’ Curley c-am zis n’ica. M-ar da afar\.

Lui ce-i pas\! Pe el nu poa’ s\-l dea nimeni afar\, c\-ifecioru’ st\p`nului.

George t\ie c\r]ile [i `ncepu s\ le `ntoarc\, uit`ndu-se lafiecare [i arunc`ndu-le pe mas\ una peste alta.

– Curley \sta al vostru, zise, mi se pare c\-i un pui den\p`rc\. Ni[te st`rpituri afurisite, nu pot s\-i suf\r!

– Mie mi se pare c\ parc-ar fi mai r\u de la o vreme. Se`nsur\ acu’ vro dou\ s\pt\m`ni. Nevas’sa st\ acolo-n casalu’ [efu’. Curley parc\-i mai ]an]o[ de c`nd se-nsur\.

George bomb\ni:– O fi f\c`nd pe grozavu’ de ochii nevesti-sii. Mo[ul se `nsufle]i la b`rf\:– ~i v\zu[i m\nu[a, a din m`na st`ng\?– ~h`. O v\zui.– Ei, m\nu[a aia e plin\ de vaselin\.– Vaselin\? Pen’ ce dracu?– Ei, ]i-oi spune. Curley cic\-[i ]ine m`na aia moale

pentru nevas’sa.George se cufund\ `n studiul c\r]ilor lui.– S\-i fie ru[ine s\ povesteasc\ de-alde-astea, zise.B\tr`nul se sim]i reconfortat. Ob]inuse de la George

un vot de blam. Acum era pe teren ferm [i vorbi maiconfiden]ial.

– Stai s-o vezi pe nevas’sa, zise.George t\ie iar c\r]ile [i `ntinse o pasien]\, `ncet, pe

`ndelete.– Frumu[ic\?

{oarec i [ i oameni 69

George `l urm\ri din ochi p`n\ disp\ru [i apoi se `n-toarse c\tre r`nda[.

– Ascult\, ce i se n\z\ri \stuia?B\tr`nul se uit\ prudent dup\ u[\, ca s\ se conving\

totu[i c\ nu-l auzea nimeni.– Curley \sta e iute de m`n\. A f\cut [i ni]el box, e `n

categoria pan\, da-i iute de m`n\.– N-ar’ dec`t s\ fie, f\cu George. Da’ de ce s\ se lege de

Lennie? Lennie nu-i f\cu n’ica. Ce-are cu Lennie?Argatul chibzui.– De, ]i-oi spune ceva, Curley e [i d`nsu’ la fel c-o sam\

de fl\c\i d-\[tia m\run]eii. Toat\ ziua, bun\ ziua, caut\ g`l-ceav\ fl\c\ilor mari. De parc\ le-ar purta s`mbetele c\ nu-i[i el mare. ’Mneata n-ai mai v\z’t fl\c\i d’\[tia m\run]eii?Mereu le sare ]and\ra [i cat\ g`lceav\.

– Te crez c-am v\z’t [i io destui mititei d’\[tia afurisi]i.Da’ Curley al vostru ar face bine s\-l lase-n pace pe Lennie.Lennie nu-i iute de m`n\, da’ a[chiu]a asta de Curley o s\dea de dracu’ dac\ se joac\ cu Lennie.

– Ei, da’ Curley-i iute de m`n\, f\cu sceptic b\tr`nul r`n-da[. Io todauna am g`ndit c\ nu-i drept a[a. S\ zicem, m\rog, c-ar s\ri Curley la unu’ mare [i c\ l-ar bate. Toat\ lu-mea cic\ ce grozav e Curley. Da’ ia s\ zicem c\ sare la unu’mare [i-l bate \la pe el. Toat\ lumea, atunci, cic\ \l mare tre-buia s\-[i g\seasc\ pe unu’ c`t el s\ se bat\, [i poa’ s\ [i tabereto]i pe el. Io todauna am g`ndit c\ asta nu-i drept. Orice-arface, pare-se c\ lu’ Curley nimeni nu poa’ s\-i vie de hac.

George sta cu ochii la u[\. Spuse pe un ton de pre-vestire rea:

– De, cu Lennie s\ ia seama. Lennie nu-i boxer, da’Lennie-i tare [i iute, [i Lennie nu [tie de reguli.

J O H N S T E I N B E C K68

_ q g

Pata de soare se a[ternuse acum pe du[umea [i mu[telezv`cneau prin ea ca ni[te sc`ntei. De afar\ se auzi z\ng\nitde hamuri [i sc`r]`it de osii greu `nc\rcate. Din dep\rtareveni deslu[it o chemare:

– Hei, gr\jdarule! {i apoi:– Unde dracu’ e blestematu’ \la de cioroi? George `[i privi lung pasien]a, apoi spulber\ c\r]ile,

amestec`ndu-le, [i se `ntoarse spre Lennie. Lennie sta cul-cat pe pat [i-l observa.

– Ascult\, Lennie! Nu-i a bun\ aciia. M\ tem. O s\ daide necaz cu tipu’ \la, Curley. Am mai v\z’t io d-ald-\[tia.Acu’ doar te-a dibuit. Crede c\ te-a b\gat `n sperie]i, [i-acu’o s\-]i trag\ o snopeal\ de cum i-o veni la `ndem`n\.

Ochii lui Lennie erau speria]i.– Nu vreau s\ dau de necaz, spuse, jalnic. Nu-l l\sa s\

m\ snopeasc\, George!George se ridic\, trecu spre patul lui Lennie [i se a[ez\.– Ur`t mi-e soiu’ \sta de pramatii. Am v\z’t prea destui

d-\[tia. Cum zice mo[u’, lu’ Curley nu poa’ s\-i vie nimenide hac, el nu rizic\ niciodat\ n’ica. El todauna c`[tig\.

Reflect\ o clip\:– Dac\ se leag\ de tine, Lennie, trebuie s\ ne c\r\m.

Asta s\-]i intre bine-n cap. El e fecioru’ [efului. Auzi tu,Lennie? S\ cau]i cu tot dinadinsu’ s\-l ocole[ti, auzi? S\ nuvorbe[ti neam cu el. Dac\ vine p-aciia, tu numa’dec`t treci`n partea ailalt\ a od\ii. A[a s\ faci, Lennie, auzi tu?

– Io nu vroi s\ dau de necaz, se jelui Lennie. Io nu i-amf\cut n’ica lui.

{oarec i [ i oameni 71

– ~h`. Frumu[ic\... da’... George `[i studia c\r]ile.– Da’ ce?– De... `i joac\ ochii dup\ b\rba]i.– A[a? M\ritat\ de dou\ s\pt\m`ni [i-i joac\ ochii dup\

b\rba]i? D-aia l-o fi furnic`nd prin pantaloni pe Curley.– Am v\z’t-o cum `l cloce[te din ochi pe Slim. Slim

e-un c\r\u[ de frunte. E chipe[ al naibii. Slim n-are nevoies\ poarte cizme cu tocuri `nalte c`nd e-n caru’ cu gr`ne.Am v\z’t io cum `i f\cea ochi dulci lu’ Slim. Curley n-av\z’t-o. Am v\z’t cum `i f\cea ochi dulci [i lu’ Carlson.

George nu r\spunse.– Pesemne c-o s\ petrecem bine p-aciia. Argatul cel b\tr`n se ridic\ de pe lad\.– {tii ce crez io? George nu r\spunse.– Ei, io crez c\ s-a-nsurat c-o... putoare, Curley.– Nu-i \l dint`i, zise George. Au mai f\cut-o destui

’naintea lui.Mo[ul se `ndrept\ spre u[\, [i b\tr`nul s\u c`ine `nal]\ ca-

pul [i se uit\ `mprejuru-i, apoi se c\zni s\ se ridice [i-l urm\.– Trebuie s\ m\ duc s\ scot lighenele de sp\lat pentru

b\ie]i. Acu[ sosesc carele. Voi, b\ie]i, o s\ c\ra]i orz?– ~h`.– Nu-i spui n’ica lu’ Curley ce-]i spusei?– A[, cum o s\-i spui?– A[a, dom’le, s\ te ui]i la ea. S\ vezi dac\ nu-i cum zic

io, o putoare.Ie[i pe u[\, `n lumina vie a soarelui.George a[eza c\r]ile, g`nditor, [i le `ntorcea c`te trei.

A[ez\ patru trefle peste a[i.

J O H N S T E I N B E C K70

_ q g

– Te ascunzi p`n\ viu io s\ te iau. Nu la[i pe nimeni s\te vaz\. Te ascunzi `n h\]i[u’ de l`ng\ r`u. Repet\ asta.

– M-ascunz `n h\]i[u’ de l`ng\ r`u, colo jos `n h\]i[,l`ng\ r`u.

– Dac\ dai de bocluc.– Dac\ dau de bocluc.Afar\ sc`r]`i o fr`n\. Se auzi o chemare:– Hei! Gr\jdaru’! Hei! Gr\jdarule! George spuse:– Repet\ mereu singur, Lennie, s\ nu ui]i.Am`ndoi b\rba]ii ridicar\ ochii, c`nd dreptunghiul de

soare din prag se umbri. O fat\ sta acolo [i se uita `n\un-tru. Avea buze pline, date cu ro[u, [i ochii, dep\rta]i `ntreei, gros farda]i. Unghiile de la degete `i erau ro[ii. P\rul `iat`rna `n suluri mici de bucle, ca ni[te c`rn\ciori. Purta uncapot de stamb\ [i pantofi de cas\ ro[ii, cu pompoane ro[iidin fulgi de stru] pe c\pute.

– ~l caut pe Curley, spuse.Glasul ei avea un sunet nazal [i fragil totodat\. George

`[i desprinse privirea, apoi [i-o `ntoarse iar.– A fost aci adineauri, da’ plec\.– A[a!Ea `[i puse m`inile la spate [i se rezem\ de tocul u[ii, `n-

c`t trupul `i sta proiectat `nainte.– Voi s`nte]i fl\c\ii \i noi care-au sosit acu’, ai?– ~h`.Privirea lui Lennie trecea peste trupul ei [i, cu toate c\

ea p\rea s\ nu se uite la d`nsul, se arcui ni]elu[. ~[i privi un-ghiile degetelor.

– C`teodat\ vine p-aci, explic\. George spuse brusc:

{oarec i [ i oameni 73

– Asta a[a e, da’ pentru tine tot degeaba-i, dac-o vreaCurley s-o fac\ pe grozavu’ ca boxer. Tu at`ta ]ine minte:s\ n-ai nimic d-a face cu el. O s\ ]ii minte?

– Sigur, George. Nu suflu o vorb\. Zgomotul atelajelor ce se apropiau se `nte]i, tropotul

de copite mari pe p\m`ntul tare, trasul h\]urilor [i zorn\i-tul lan]urilor de [leauri. Oamenii strigau, de la un car laaltul. George [edea pe pat l`ng\ Lennie [i se g`ndea, `n-cruntat. Lennie `ntreb\ sfios:

– Te-ai sup\rat, George?– Nu m-am sup\rat pe tine. M-am sup\rat pe afurisitu’

\sta de Curley. Tr\geam n\dejde s-adun\m [i noi un ban,muncind am`ndoi, chiar [i vro sut\ de dolari.

Glasul `i deveni hot\r`t:– S\-l ocole[ti pe Curley, Lennie!– Sigur, George. Nu suflu o vorb\.– Nu-i da prilej s\ se lege de tine, da’ dac\ te bate,

tic\losu’, arat\-i [i tu lui.– Ce s\-i ar\t, George?– Las\, las’ c\-]i spui io c`nd. Ur`]i mi-s afurisi]ii \[tia

d-alde el. Ascult\, Lennie, dac\ dai de vr’un bocluc, mai ]iiminte ce ]i-am spus s\ faci?

Lennie se ridic\ `n cot. Fa]a i se contract\ de g`ndire.Apoi ochii lui se `ndreapt\ tri[ti c\tre fa]a lui George.

– Dac\ dau de vr’un bocluc nu m\ mai la[i s\ v\zde iepuri.

– Nu asta am vrut s\ zic. Mai ]ii minte unde dormir\mazi noapte? Colo jos l`ng\ r`u?

– ~h`. Cum s\ nu ]iu minte! M\’uc acolo [i m-ascunz`n h\]i[.

J O H N S T E I N B E C K72

_ q g

Lennie `ncerca s\-[i scoat\ din str`nsoare urechea.– Nu f\cui n’ica, George. Pe cuv`ntu’ meu!– Bine. S-o la[i `n pace, c\ de-am v\z’t vrodat’ capcan\

de [obolan, apoi asta-i. Las\-l pe Curley \la s\ intre la zduppentru ea. El [i-a c\tat-o. M\nu[\ plin\ de vaselin\! spuseGeorge cu sc`rb\. {i pui r\m\[ag c\-nghite ou\ crude [i c\scrie s\-i trimea]\ toate doftoriile brevetate.

Lennie izbucni deodat\:– Nu-mi place aciia, George. Nu-i loc bun. Vroi s\ plec

d’aciia.– Va s\ st\m, p`n\ prindem ni]el cheag. N-avem `ncotro,

Lennie. Om pleca de-ndat\ ce-om putea. Nici mie nu-miplace, n-ai grij\.

Se `ndrept\ c\tre mas\ [i `ntinse alt\ pasien]\.– Nu, nu-mi place, zise. Numa’ c`]iva dolari s-avem `n

buzunar [i ne c\r\m. Ne ’cem `n sus pe R`ul Americii, s\sp\l\m aur. Acolo poate facem v’ro doi dolari pe zi [i, mai[tii, poate d\m de vrun filon.

Lennie se aplec\ p\tima[ spre el.– Hai s\ plec\m, George! S\ plec\m d’aciia! E r\u aciia.– Trebuie s\ st\m, spuse George scurt. Taci acuma! Or

s\ intre b\ie]ii.Din sp\l\torul vecin venea zgomotul apei curg\toare [i

zorn\itul lighenelor. George `[i studia c\r]ile.– Poate-ar trebui s\ ne ’cem [i noi s\ ne sp\l\m, zise.

Da’ nu f\cur\m n’ica s\ ne murd\rim.Un b\rbat `nalt sta `n prag. }inea la subsuoar\ o p\l\-

rie de p`sl\ turtit\, `n timp ce `[i piept\na lins `napoi p\ruljilav, negru [i lung. Ca [i ceilal]i, purta pantaloni alba[tride doc [i o jachet\ scurt\ de bumbac. C`nd termin\ s\-[ipieptene p\rul, se `ndrept\ spre interiorul od\ii, mi[c`ndu-se

{oarec i [ i oameni 75

– Da, da’ acu nu-i aciia.– Dac\ nu-i, o s\-l caut p`n alte p\r]i, zise ea, juc\u[.Lennie o urm\rea, fascinat. George spuse:– Dac\-l v\z, i-oi spune c\ l-a]i c\tat. Ea z`mbi [iret [i-[i juc\ [oldurile.– Nu face r\u cine caut\, zise.~nd\r\tul ei r\sunar\ pa[i, `n trecere. Ea `ntoarse capul.– Bun\, Slim, ce mai faci? Prin u[\ veni vocea lui Slim:– Bun\, dumneata ce faci? Ar\]i bine.– ~l caut pe Curley [i nu-l g\sesc, Slim.– De, pesemne nu l-ai c\tat unde trebuia. L-am v\z’t in-

tr`nd acas’ la voi.Ea deveni brusc tem\toare.– Cu bine, b\ie]i! strig\ `nl\untrul bar\cii-dormitor

[i plec\ zorit\.George se uit\ la Lennie.– Iisuse, ce mai t`r`tur\! Va-zic\ a[a nevast\-[i alese

Curley.– E frumoas\, f\cu Lennie, defensiv.– P\i dar! {i sfioas\, foc. Curley o s\ mai aib\ de furc\

cu asta. At`ta c\ pentru vro dou\j’ de dolari `l las\.Lennie tot mai ]inea privirea pironit\ asupra u[ii unde

fusese femeia.– Doamne, frumoas\ era!Z`mbea admirativ. George cobor` o privire iute asupr\-i,

apoi `l prinse de-o ureche [i-l zg`l]`i.– Ascult\, tembelule! zise furios. Nici de uitat s\ nu te ui]i

la c\]eaua asta. Pu]in `mi pas\ ce spune [i ce face. Am maiv\z-t io otr\vuri d-astea, da’ mai afurisit\ momeal\ de p`rnaieca asta d’adineauri nu v\zui nicic`nd. Tu s-o la[i `n pace!

J O H N S T E I N B E C K74

_ q g

– Ba bine c\ nu. Io-unu’ n-am cu ce m\ f\li, da’ tic\-losu’ \sta mare de colo poa’ s\ duc\ singur mai multe gr\-un]e dec`t car\ al]ii c`te doi.

Lennie, care urm\rise conversa]ia plimb`ndu-[i ochii dela unul la altul, z`mbi mul]umit de sine, auzind compli-mentul. Slim `l privi aprobator pe George, care f\cuse unasemenea compliment. Se aplec\ peste mas\ [i pocni cu de-getul col]ul unei c\r]i de joc r\zle]e.

– Voi, b\ie]i, umbla]i dup\ lucru `mpreun\? Tonul `i era prietenos. ~mbia la dest\inuire f\r\ a o cere.– Sigur c-a[a, f\cu George. Vedem unu’ d-altu’, oarecum.Ar\t\ spre Lennie, cu degetul mare.– Nu-i iste]. Da’ la munc\-i grozav. {i-i b\iat tare bun,

da’ iste] nu-i. ~l [tiu demult.Ochii lui Slim p\rur\ s\ treac\ prin George [i dincolo

de el.– Nu-s mul]i car’ s\ umble `mpreun\ dup\ lucru, spuse

meditativ. Nu’[ de ce. Pesemne c\ or’unde pe lumea astaafurisit\ i-e fric\ la unu’ d-altu’.

– E mult mai pl\cut s\ umbli c-un b\iat care-l cuno[ti,spuse George.

Un b\rbat voinic, corpolent, intr\ `n baraca-dormitor.~nc\ i se mai scurgeau pic\turi pe obraz, din capul ce [i-lfrecase muindu-l sub ap\.

– Bun\, Slim, spuse, apoi se opri [i `[i a]inti ochii asu-pra lui George [i a lui Lennie.

– B\ie]ii \[tia acu’ au venit, zise Slim, drept prezentare.– ~mi pare bine, f\cu cel mare. ~mi zice Carlson.– Eu s`nt George Milton. |l de colo e Lennie Small.– ~mi pare bine de cuno[tin]\, repet\ Carlson. Nu

prea-i mic.

{oarec i [ i oameni 77

cu maiestatea la care nu ajung dec`t domnitorii [i cei care-auatins des\v`r[irea `n vreun me[te[ug. Era c\r\u[ul frunta[,prin]ul fermei, `n stare s\ m`ne zece, [aisprezece [i chiardou\zeci de cat`ri, lega]i cu un singur lan] de cei din cap.Era `n stare s\ ucid\ din v`rful biciului o musc\ pe cruparota[ului, f\r\ a atinge animalul. Avea `n felul lui de a fi ogravitate [i un calm at`t de profund, `nc`t orice discu]ie `n-ceta c`nd deschidea el gura. Autoritatea lui era at`t demare, `nc`t opinia sa era lege, `n orice domeniu, fie c\ eravorba de politic\ ori de dragoste. Acesta era Slim, c\r\u[ulfrunta[. Fa]a lui ascu]it\ ca baltagul era f\r\ de v`rst\. Pu-tea s\ fi avut [i treizeci [i cinci, [i cincizeci de ani. Urechilesale auzeau mai mult dec`t i se spunea [i vorbirea luidomoal\ avea sub]irimi, nu de g`ndire, ci de `n]elegere din-colo de g`ndire. M`inile lui, mari [i sub]iri, aveau `n mi[-c\ri delicate]a gesturilor unui dansator de templu.

~[i netezi p\l\ria mototolit\, `i f\cu o cut\ la mijloc [i[i-o puse pe cap. Se uit\ binevoitor la cei doi din barac\.

– I-o lumin\ grozav\ afar\, spuse cu glas pl\cut. Mai c\nu v\z nimic aci ’n\untru. Voi s`nte]i \i noi?

– Adineauri sosir\m, spuse George.– O s\ c\ra]i orz?– A[a ’ce [efu’.Slim se a[ez\ pe o lad\ de cealalt\ parte a mesei, `n fa]a lui

George. Examin\ pasien]a a[ternut\ de-a-ndaratelea `n fa]\-i.– Sper c-o s\ veni]i la atelaju’ meu, spuse. Glasul `i era

foarte bl`nd. Am doi neispr\vi]i `n echipa mea care nu [tius\ osebeasc\ un sac de orz de-o minge albastr\. Voi, b\ie]i,a]i mai `nc\rcat orz?

J O H N S T E I N B E C K76

_ q g

– Hai, b\ie]i, veni]i [i voi c`t mai e ceva de m`ncat. ~ndou\ minute nu mai g\si]i n’ica.

Carlson se d\du la o parte ca s\-l lase pe Slim s\ treac\`nainte [i am`ndoi ie[ir\ pe u[\.

Lennie, foarte tulburat, `l urm\rea din ochi pe George.George `[i r\v\[i c\r]ile [i le l\s\ gr\mad\.

– Bine, bine! spuse, `l auzii, Lennie. O s\-i cer.– Unu’ cafeniu cu alb, strig\ Lennie, a]`]at.– Haide acuma, hai s\ mergem [i noi la mas\. {tiu io

dac-o avea vr’unu cafeniu cu alb?Lennie nu se clintea de pe patul lui.– S\-i cei acu[ica, George! S\ nu mai omoare din ei!– Da, da, sigur. Acu’ hai, pun’te pe picioare! Lennie se suci de pe pat [i se ridic\; am`ndoi se `ndrep-

tar\ c\tre u[\. C`nd ajunseser\, se n\pusti `n\untru Curley.– A]i v\zut o fat\ p-aci? `ntreba furios. George spuse cu r\ceal\:– Acu’ vro juma’ de or\.– A[a, ce dracu’ cat\ aci?George sta neclintit, privindu-l pe omule]ul cel m`nios.

Spuse, cu ton jignitor:– ’Cea c\ pe ’mneata te cat\.Curley p\ru abia acum s\-l vad\ cu adev\rat pe George.

Ochii lui sc\p\rar\ c\tre d`nsul, `i m\surar\ `n\l]imea, `icump\nir\ `ndem`narea, `i privir\ mijlocul suplu.

– Bine, [i-ncotro a luat-o? `ntreb\ `n cele din urm\.– Nu [tiu, zise George. Nu m-am uitat dup\ ea c`nd

plec\.Curley se `ncrunt\ la el [i, `ntorc`ndu-i spatele, ie[i gr\-

bit pe u[\. George zise:

{oarec i [ i oameni 79

Chicoti u[urel de gluma lui.– Nu-i mic deloc, repet\.– Vrui s\ te-ntreb, Slim... ce-i cu c\]eaua ta? B\gai de

sam\ c\ nu fu azi sub caru’ t\u.– A f\tat asear\, spuse Slim. Nou\ pui f\cu. Patru i-am

`necat de-`ndat\. Nu putea s\ l\pteze at`]ia.– ~]i r\maser\ cinci c\]elandri, ai?– ~h`, cinci’, `i ]inui p-\i mai mari.– Ce soi zici c-or fi?– Nu [tiu. Zic c-or fi vrun soi de ciob\ne[ti. C\ mai

mult d-\[tia am v\zut p-aciia c`nd era-n c\lduri.Carlson continu\:– Va-zic\ ai cinci c\]elandri, a[a. Vreai s\-i ]ii pe to]i?– Nu [tiu. Va s\-i ]iu ni]el s\ sug\ laptele lu’ Lulu.Carlson spuse g`nditor:– Da, ascult\ aicea, Slim. Uit’ce m\ g`ndii. C`inele \la a

lu’ Candy e b\tr`n r\u, d-abia mai umbl\. {i pute-n draci.De c`te ori vine p-aci, `mi miroase dou\, trei zile a c`ine`mpu]it. Ce nu-i spui tu lu’ Candy s\-[i `mpu[te c`inele\sta b\tr`n [i s\-i dai tu un c\]elandru’ s\ [i-l creasc\? Putec`inele \la al lui de la o po[t\. Din]i nu mai are, i-aproapeorb, de m`ncat nu mai poa’ s\ m\n`nce. Candy-l ]ine culapte. Nu poa’ s\ mai mestece n’ica.

George r\m\sese cu privirea a]intit\ st\ruitor asupralui Slim. Dintr-odat\, se auzir\ de-afar\ b\t\i `ntr-un trian-glu, mai `nt`i rar, apoi tot mai repede, p`n\ ce b\taia setopi `ntr-un singur sunet continuu. ~ncet\, la fel de brusccum `ncepuse.

– Uite c\ sun\, spuse Carlson.De afar\ irupse larma glasurilor unui grup de oameni

care treceau. Slim se ridic\ `ncet [i cu demnitate.

J O H N S T E I N B E C K78

_ q g

Capitolul trei

De[i prin ferestrele bar\cii-dormitor mijea lumina `nse-r\rii, `n\untru era aproape `ntuneric. Prin u[a deschis\ ve-neau bufnetele [i, din c`nd `n c`nd, z\ng\nitul unui joc cupotcoave1 [i la r\stimpuri zgomotul vocilor ce se `n\l]auaprobatoare sau ironice.

Slim [i George intrar\ `mpreun\ `n dormitorul cuprinsde `ntuneric. Slim `ntinse bra]ul deasupra mesei cu c\r]ilede joc [i aprinse becul electric umbrit de un abajur de ta-bl\. ~ntr-o clip\ masa se `nveli `n lumin\ str\lucitoare [i co-nul abajurului `[i arunc\ fascicolul de raze drept `n jos,l\s`nd col]urile bar\cii `n penumbr\. Slim se a[ez\ pe olad\ [i George lu\ loc `n fa]a lui.

– A, i-o n’ica toat\, zise Slim. Tot trebuia s\-i `nec p-\imai mul]i. N-ai de ce s\-mi mul]ume[ti.

– Pentru ’mneata n-o fi fost cine [tie ce, da’ pentrud`nsu’ fu ceva grozav. Doamne sfinte, nici nu [tiu cuml-om mai face s\ doarm\ aciia. Are s\ vrea mor]i[ s\ doarm\

{oarec i [ i oameni 81

– Auzi tu, Lennie, mi-e c-o s\ trebuiasc\ s\ m\ r\fuiesc[i io cu tic\losu’ \sta. Nu-mi place mutra lui. Doamne!Haide! N-o mai fi r\mas n’ica de m`ncare.

Ie[ir\ pe u[\. Sub fereastr\ se a[ternea o f`[ie de soare.Din dep\rtare se auzea zdr\ng\nit de bliduri.

O clip\ mai t`rziu, c`inele cel foarte b\tr`n intr\ [chio-p\t`nd pe u[a deschis\. Privi `n dreapta [i `n st`nga cu ochiilui bl`nzi, pe jum\tate orbi. Adulmec\ [i-apoi se l\s\ pe du-[umea [i puse capul `ntre labe. Curley se ivi iar `n prag [ist\tu uit`ndu-se `n odaie. C`inele `n\l]\ capul, dar c`ndCurley ]`[ni afar\ din odaie, capul sur al animalului se l\s\iar pe podea.

1 Este vorba de un joc foarte popular `n mediile rurale americane, careconst\ `n aruncarea cu potcoave `ntr-o ]int\ `nfipt\ `n p\m`nt sau c`tmai aproape de aceasta. (n.tr.)

_ q g

str`nge `n hambar recolta mea, nu s\ stau s\ fac toat\munca [i s\ n-am parte de rodu’ p\m`ntului.

George t\cu. Sim]ea nevoia s\ vorbeasc\. Slim nici nu-ida ghes, nici nu-l descuraja. Doar [edea acolo, rezemat `na-poi, calm [i receptiv.

– Nu prea-i de mirare c\ noi doi umbl\m laolalt\, spuseGeorge `n cele din urm\. El [i cu mine s`ntem n\scu]iam`ndoi la Auburn. O cuno[team pe tu[\-sa Clara. D`nsa-lluase de mic [i-l crescuse. C`nd a murit tu[\-sa Clara,Lennie ce era s\ fac\ dec`t s\ mearg\ cu mine la lucru. Cutimpu’, ne-am deprins unu’ cu altu’.

– ~h`, f\cu Slim.George se uit\ spre Slim [i v\zu ochii lini[ti]i, ca de

zeu, prin[i de fa]a sa.– La-nceput `mi pl\cea, spuse George. M\ distram ceva

grozav cu el. ~i jucam la renghiuri, unde era prea bleg ca s\vaz\ singur de el. Da’ era prea bleg [i ca s\ [tie c\-i joac\altu’ vr’un renghi. Io m\ distram. Mi se p\rea c\-s de[teptfoc, pe l`ng\ d`nsu’. F\cea orice-i spuneam, c`t de n\stru[-nic s\ fi fost. S\-i fi spus s\ saie-ntr-o pr\pastie, s\rea. Dup\un timp, a `nceput s\ nu-mi prea mai plac\. El niciodat\nu se sup\ra, puteam s\-l chinui oric`t... [i c`nd te g`nde[ti,cu m`inile lui, i-era lesne s\-mi zdrobeasc\ fi[tece oscior,da’ odat\ nu m-a atins, nici c-un de[t.

Glasul lui George trecu la un ton de spovedanie.– S\-]i spui ce m-a f\cut s\ nu m\ mai port a[a. ~ntr-o zi

stam c-un c`rd de b\ie]i sus pe malu’ r`ului Sacramento. {im\ sim]eam iste] al naibii, [i-mi ardea de joac\. M\-ntorcc\tre Lennie [i-i zic: „S\i `n ap\!“ {i el sare. {i nu [tie s\-noateneam. Mai s\ se-nece p`n’ s\-l putem scoate. {i ce recunosc\-

{oarec i [ i oameni 83

cu ei `n grajd. Anevoie l-om opri s\ nu se v`re [i el `n ladac\]elandrilor.

– A, n’ica toat\, repet\ Slim. Da, auzi, z\u c-avuse[idreptate, ce spuneai de el. Iste] n-o fi, da’ om s\ munceasc\a[a n-am mai pomenit. Mai s\-l omoare p-\l care-i era pere-che la c\rat sacii cu orz. Nimeni nu poa’ s\ ]ie pas cu el.Doamne Dumnezeule, n-am mai v\z’t fl\c\u ca \sta!

George vorbi cu m`ndrie:– Lu’ Lennie doar s\-i spui ce s\ fac\’ [i ]i-o face, dac\

n-are de g`ndit cu capu’ lui. Singur nu-l taie capu’ cum s\fac\ n’ica, da’ [tie s\ fac\ ce-i spui.

De-afar\ se auzi z\ng\nitul unei potcoave lovind ]intade fier [i scurta larm\ a unor strig\te aprobatoare.

Slim se l\s\ u[or `napoi, `nc`t s\ nu-i cad\ luminape obraz.

– E ciudat cum v-a]i adunat voi a[a, unu’ cu altu’.Era calma `mbiere a lui Slim la dest\inuire.– Da’ ce-i a[a de mirare? `ntreb\ George, pe-un ton

defensiv.– A, nu [tiu. Rar vezi muncitori s\ umble `mpreun\.

Mai c\ n-am v\z’t p`n-acu’ doi b\ie]i s\ umble `mpreun\dup\ lucru. Doar [tii cum `s muncitorii de pe la ferme:vin, `[i iau `n primire patu’, lucreaz\ o lun\, [-apoi pleac\iar, de unu’ singur. Parc\ n-ar avea pe nimeni pe lumeaasta de car’ s\-i pese. A[a c\-i ni]el de mirare s\ vezi p-unscr`ntit ca \sta [i p-un b\iat ager ca tine umbl`nd laolalt\.

– Nu-i scr`ntit, zise George. E bleg ca oaia, da’ ]icnitnu-i. {i nici io nu-s chiar a[a de ager, altfel n-a[ sta s\-ncarcorz pe cinze[’ de dolari [i-un culcu[. S\ fiu ager sau m\carni]el mai iste] colo a[ avea ferma mea, c`t de mic\, [i mi-a[

J O H N S T E I N B E C K82

_ q g

de rochie, fiin’c\ alceva nu-i d\-n g`nd. {i fata ]ipa `ntruna.Io nu eram departe [i c`nd auzii scandalu’ d\dui fuga. C`ndajunsei, Lennie at`ta de speriat era c\ altceva dec`t s\ ]iecrampon rochia nu-i da-n g`nd. L-am pocnit `n cap c-ostinghie de gard ca s\-l fac s\-i dea drumu’. A[a de speriatera c\ nu putea da drumu’ rochii. {i [tii c`t `i el de tare.

Ochii lui Slim, neschimba]i, nu clipeau. D\du u[ureldin cap.

– {i ce se-nt`mpl\?George `[i `ntinse cu grij\ [irul pasien]ei.– P\i, nebuna aia de fat\ s-a n\pustit la poli]ie s\ spun\ c-a

violat-o. Oamenii de la Weed au pornit o ceat\ dup\ Lennies\-l lin[eze. A[a c\ [ezur\m `ntr-un [an] de iriga]ie, sub ap\,toat\ ziulica ceea. Numa’ capetele le ]ineam afar\, sub ierbu-rile de pe buza [an]ului. {i noaptea am tulit-o din ]inut.

Slim r\mase c`tva timp t\cut.– Zi nu i-a f\cut nici un r\u fetii, ``? `ntreb\ `n cele

din urm\.– A[, de unde. Doar c-a speriat-o. {i io m-a[ fi speriat s\

m\ fi-n[f\cat unu’ ca el. Da’ nu i-a f\cut n’ica. At`ta vroiael, s\ pip\ie rochia aia ro[ie, cum vrea acu’ s\ m`ng`ie c\]eii\ia `ntruna.

– Nu-i om r\u, spuse Slim. Io-l ghicesc p-unu’ tic\losde la o po[t\.

– Sigur c-a[a-i, nu-i r\u, [i orice i-a[ zice io s\ fac\...Lennie intr\ pe u[\. ~[i purta haina de doc pe umeri ca

pe-o pelerin\ [i p\rea ni]elu[ aplecat `nainte.– Ce faci, Lennie? `l `nt`mpin\ George. Cum `]i place

c\]elu’ care ]i l-a dat?Lennie r\spunse `ntr-o suflare:– E cafeniu cu alb, cum vream io.

{oarec i [ i oameni 85

tor mi-a fost c\ l-am sc\pat! Uitase ca p\m`ntu’ c\ io-i spuse-sem s\ saie-n ap\. Ei, de-atuncia n-am mai f\cut d-alde-astea.

– E b\iat bun, spuse Slim. Po]i s\ fii b\iat bun [i f\r\ s\ai minte. Ba-mi pare chiar c\-i tocmai pe dos. Ia-l pe unu’cu adev\rat iste], s\ vezi c\ rareori e [i om bun.

George adun\ c\r]ile risipite [i `ncepu s\ `ntind\ onou\ pasien]\. Afar\ bufneau de p\m`nt potcoavele. La fe-restre, lumina amurgului tot mai lucea `n geamuri.

– Io neamuri n-am, zise George. Am v\z’t io p-\i careumbl\ s\ munceasc\ singuri pe la ferme. Nu le e bine.N-au nici o pl\cere. Cu vremea se tic\lo[esc. Nu se maig`ndesc dec`t la b\taie p`n\ la urm\.

– ~h`, se tic\lo[esc, admise Slim. Ajung de nu le maivine s\ vorbeasc\ cu nimeni.

– Fire[te, Lennie i-un blestem pe capu’ meu, `mi facemulte belele, prea des chiar, da’ vezi c\ te deprinzi s\ totumbli c-un om c`nd nu po]i sc\pa de el.

– R\u nu e Lennie, spuse Slim. Io-mi dau seama c\Lennie nu-i deloc r\u.

– Fire[te c\ nu-i. Da’ intr\ mereu `n belele fin’c\-i a[ableg, s\racu’. Cum s-a-nt`mplat [i la Weed...

Se opri, pe cale s\ `ntoarc\ o carte. P\rea `ngrijorat.Arunc\ o privire peste mas\, c\tre Slim.

– Da’ nu spui la nimeni.– Ce f\cu la Weed? `ntreb\ calm Slim.– N-\i spune la nimeni?... Nu, fire[te c\ nu.– Ce f\cu la Weed? `ntreb\ iar Slim.– P\i, v\zu o fat\-n rochie ro[ie. Copil\ros cum e, vrea

s\ puie m`na pe tot ce-i place. Nu-ma’ a[a, s\ pip\ie. Ei, [i-ntinde m`na s\ pip\ie rochia aia ro[ie, da’ fata se pune pe]ipat [i asta-l n\uce[te de tot pe Lennie, [i se ]ine crampon

J O H N S T E I N B E C K84

_ q g

Afar\ aproape c\ se `ntunecase. Mo[ Candy, r`nda[ul,intr\ `n odaie [i se duse drept spre pat, iar `n urma lui sechinuia s\-l urmeze b\tr`nul s\u c`ine.

– Hello, Slim! Hello, George! N-a]i jucat nici unu’potcoave?

– Nu-mi place s\ joc sear\ de sear\, `i r\spunse Slim.Candy vorbi `nainte:– N-ave]i vr’unu’ din voi un pic de whisky? M\ doare

burta.– N-am, zise Slim. S\-l am, l-a[ bea io, cu toate c\ nu

m\ doare burta.– M\ doare r\u burta, zise Candy. De la blestematele

alea de gulii. {tiam io c-o s\-mi fac\ a[a, dinainte s\le m\n`nc.

Din curtea peste care se l\sa `ntunericul intr\ Carlsoncel gros. Se duse c\tre cel\lalt cap al dormitorului [i aprinseal doilea bec, umbrit de-un abajur de tabl\.

– E mai `ntuneric ca-n iad aciia, zise. Iisuse, ce maitrage negru’ \la la potcoave!

– Se pricepe, nici vorb\, zise Slim.– Se pricepe-al naibii, f\cu iar Carlson. Pe l`ng\ el nu

mai poa’ s\ c`[tige nimeni...Se opri [i adulmec\ aerul od\ii [i tot adulmec`nd, `[i co-

bor` privirea spre c`inele cel b\tr`n:– Doamne, Dumnezeule, ce mai pute [i c`inele \sta!

D\-l afar\, Candy! Nimic nu pute mai al dracului ca unc`ine b\tr`n. Trebuie s\-l dai afar\.

Candy se r\suci p`n\ `n marginea patului, `ntinse m`na[i m`ng`ie c`inele b\tr`n, apoi se scuz\:

– At`t-a stat pe l`ng\ mine, c\ io nici nu mai bag deseam\ c\ pute.

{oarec i [ i oameni 87

Se duse de-a dreptul c\tre patul lui [i se culc\, cu fa]a laperete [i cu genunchii ridica]i. George puse brusc c\r]ile jos.

– Lennie! zise el, sever.Lennie r\suci g`tul [i se uit\ peste um\r:– Ai? Ce vrei, George?– }i-am spus c\ n-ai voie s-aduci aciia c\]elu’.– Ce c\]el, George? N-am nici un c\]el. George se duse repede la el, `l `n[fac\ de um\r [i `l `n-

toarse pe spate. B\g\ m`na [i culese c\]elu[ul de unde `l ]i-nuse ascuns Lennie, lipit de p`ntecele lui.

Lennie se a[ez\ repede `n capul oaselor.– D\-mi-l, George! George zise:– Ie[i imediat [i duci c\]elu’ `napoi `n culcu[u’ \lorlal]i.

Trebuie s\ doarm\ cu maic\-sa. Ce, vrei s\-l omori? Abiase n\scu, ieri sear\, [i tu-l [i sco]i din cuibu’ lui. Dac\ nu-lduci ’napoi, `i spui lu’ Slim s\ nu ]i-l mai dea.

Lennie `n\l]\ m`inile, rug\tor:– D\-mi-l, George! ~l duc ’napoi. Nu vrui s\-i fac r\u,

George. Z\u c\ nu. Vrui doar s\-l m`ng`i un pic.George `i puse c\]elul `n m`ini.– E-n regul\, `l duci ’napoi repede [i nu cumva s\-l mai

sco]i din lad\! Altfel s\ [tii c\ moare.Lennie o [terse repede din odaie. Slim nu se mi[case.

Ochii lui calmi `l urm\rir\ pe Lennie p`n\ ie[i pe u[\.– Iisuse, zise. E aidoma ca un copil.– A[a e, aidoma c-un copil. {i nici r\utate mai mult\

n-are, ca un copil, doar c\-i at`ta de puternic. Pui r\m\[agc\ nu mai vine la noapte s\ doarm\ aciia. O s\ doarm\ li-pit de lada cu c\]ei, `n grajd. De... s\-l l\s\m. N-ar’ ce r\us\ fac\ acolo.

J O H N S T E I N B E C K86

_ q g

– Ei [i, parc\-i faci vr’un bine c\-l ]ii `n via]\? ziseCarlson. Auzi tu, c\]eaua lu’ Slim a f\tat ieri. Pui r\m\[agc\ Slim `]i d\ un c\]elu[ s\-l cre[ti, nu-i a[a, Slim?

~ntre timp, c\r\u[ul `l cercetase cu ochii lui lini[ti]i peb\tr`nul c`ine.

– A[a e, spuse. Dac\ vrei, `]i dau un c\]elandru.Se smuci ni]el, ca pentru a-[i reg\si graiul nestingherit.– Carl are dreptate, Candy. C`inele \sta nu mai are

nici o bucurie de via]\. Io a[ dori s\ se g\seasc\ cineva s\m\-mpu[te, dac-o fi s-ajung b\tr`n [i schilod.

Candy se uit\ la el dezn\d\jduit, fiindc\ opiniile luiSlim erau lege.

– Mai [tii, poate l-o durea, suger\. Mie nu mi-i anevoies\-l `ngrijesc.

Carlson spuse:– Cum l-a[ `mpu[ca io, n-ar sim]i nimica. A[ pune

pistolu’ drept acilea. Ar\t\ locul cu v`rful piciorului.– Chiar acilea-n ceaf\. Nici m\car n-ar tres\ri.Candy c\ut\ ajutor, uit`ndu-se de la unul la altul, scru-

t`ndu-le fe]ele. Un t`n\r care lucra la c`mp intr\ `n odaie.Umerii lui g`rbovi]i erau adu[i `nainte [i umbla greoi deparc\ ar fi c\rat, nev\zut, sacul cu gr`ne. Se duse la patullui [i `[i puse p\l\ria pe poli]\. Apoi culese de pe poli]\ orevist\-magazin, grosolan tip\rit\ pe h`rtie galben\, [i o a-duse sub b\taia luminii.

– }i-ar\tai asta, Slim?– Ce anume?T`n\rul c\ut\ pe la sf`r[itul revistei, apoi o puse pe

mas\ [i ar\t\ cu degetul.– Uite ici, cite[te asta!

{oarec i [ i oameni 89

– Bine, da’ io nu-l pot r\bda aciia, f\cu Carlson. Du-hoarea asta a lui mocne[te [i dup\ ce-l dai afar\.

Cu pasul lui greoi trecu mai aproape de c`ine [i `l privi.– N-are din]i, zise. E ]eap\n de reumatism. Nu ]i-e de

nici un folos, Candy. {i nici lui nu-[i mai e de nici un fo-los. De ce nu-l `mpu[ti, Candy?

B\tr`nul se suci ni]el `n pat, stingherit.– De, dracu’ [tie! ~l am de-at`ta de demult. De c`nd era

c\]elandru. P\zeam oile cu el.Spuse cu m`ndrie:– N-ave]i s\ crede]i dac\ v\ uita]i acu’ la el, da’ a fost \l

mai bun c`ine ciob\nesc car’ l-am pomenit `n via]a mea!George zise:– Am v\z’t la Weed p-unu’ c-un fox s`rmos care [tia s\

p\zeasc\ oile. ~nv\]ase de la c`inii \ilal]i.Carlson nu se l\s\.– Auzi, Candy. C`inele \sta b\tr`n al t\u p\time[te-ntruna.

Dac\ l-ai duce tu colo-n fundu’ cur]ii [i i-ai trage un glon]`n ceaf\... – se aplec\ ni]el s\-i arate locul – ... uite, chiaraci... ~]i spui io c\ nici n-ar mai [ti ce l-a picnit.

Candy privi `mprejur, nenorocit.– No, zise `nceti[or. No, n-a[ putea s\ fac una ca asta.– N-are, m\, nici o bucurie, st\rui Carlson. {i mai [i

pute-n draci. S\-]i spui io cum facem. ~l omor io-n locu’t\u. Ca s\ nu zici c\ l-ai omor`t cu m`na ta.

Candy `[i d\du jos picioarele de pe pat. ~[i scarpin\ ner-vos ]epii albi din obraji.

– ~s a[a deprins cu el, spuse `nceti[or, `l am de c`nd erac\]elandru.

J O H N S T E I N B E C K88

_ q g

– Ia s\ v\z [i io!Whit g\si locul cu pricina, dar nu d\du revista din m`n\.

Indic\ scrisoarea cu degetul ar\t\tor. Apoi se duse la poli]asa [i a[ez\ revista cu grij\ `n\untru.

– Oare o fi v\z’t-o Bill? zise. Bill [i cu mine lucramam`ndoi pe ogoru’ \la cu maz\re. Eram cu gr\patu’ am`n-doi. Bill era b\iat bun, dat naibii.

Carlson nu se l\sase atras de noul subiect. Sta tot cuprivirea a]intit\ `n jos, spre b\tr`nul c`ine. Candy `l urm\-rea, st`njenit. Carlson spuse:

– Dac\ vrei, `l scap pe nenorocitu’ \sta chiar acu’ de toatechinurile [i-am ispr\vit povestea. De m`ncat nu m\n`nc\, dev\zut nu vede, nici s\ umble nu poate f\r’ s\ sufere.

Candy spuse cu oarecare n\dejde `n glas: – N-ai arm\.– Pe dracu’ n-am! Am un Luger. N-o s\-l doar\ neam.Candy zise:– Nu-i mai bine m`ine? S\ mai a[tept\m p`n\ m`ine.– Nu v\z ca ce, zise Carlson.Se duse la patul lui, trase de dedesubt un sac [i scoase

din el un pistol Luger.– S\ ispr\vim odat\ cu chestia asta, zise. Nu poate

omu’ dormi aciia de duhoarea asta a lui.B\g\ pistolul `n buzunarul de la spate. Candy se uita

`ndelung la Slim, `n n\dejdea c\-l va ajuta s\ g\seasc\ vreunargument. Dar Slim t\cea. ~n cele din urm\, Candy spusedomol [i resemnat:

– Bine, ia-l!Nu `[i cobor` deloc privirea asupra c`inelui. Se culc\ [i

`[i `ncruci[\ bra]ele pe dind\r\tul patului, uit`ndu-se ]int\`n tavan.

{oarec i [ i oameni 91

Slim se aplec\ peste foaie.– Hai, zise t`n\rul. Cite[te tare!– „Drag\ Redac]ie, rosti rar Slim, citesc revista dum-

neavoastr\ de [ase ani [i zic c\-i cea mai bun\ de pe pia]\,`mi plac povestirile lui Peber Rand. E formidabil! Depild\: C\l\re]ul negru. Da]i-ne mai des asemenea povestiri.Eu nu prea scriu scrisori. Dar g`ndii ca s\ v\ spui c\ revistadv., c`nd d\ omul zece cen]i, nu-i pare r\u.“

Slim ridic\ ochii, `ntreb\tor:– De ce vru[i s\ citesc asta? Whit spuse:– Cite[te `nainte! Cite[te numele, dedesubt! Slim citi:– „Al dumneavoastr\, care v\ dore[te succes, William

Tenner.“Ridic\ iar ochii c\tre Whit:– De ce vru[i s\ citesc asta?Whit `nchise revista, plin de demnitate.– Nu ]i-l aminte[ti pe Bill Tenner? Care-a lucrat aciia

acu’ vro trei luni?Slim se g`ndi...– Unu’ m\run]el? `ntreb\. Care lucra la grap\?– El e! strig\ Whit. El e \la!– Crezi c\ el e \la care-a scris scrisoarea?– P\i, [tiu io. Bill [i cu mine st\m `ntr-o zi chiar aciia.

Bill avea la el o revist\ d-asta care tocma’ ap\ruse. Se uit\p`n ea [i zice: „Scrisei o scrisoare. S\ vedem, au b\gat-o-nrevist\?“ Da’ n-o b\gaser\. {i-atuncia Bill cic\: „Or fi ]i-n`nd-o pentru al’dat\“. {i poftim c-a[a fu. Asta e!

– Pesemne c-ai dreptate. Uite c-au tip\rit-o! George `ntinse m`na dup\ revist\.

J O H N S T E I N B E C K90

_ q g

Candy nu r\spunse. T\cerea se l\s\ iar asupra od\ii.Venea din noapte [i invada odaia. George spuse:

– Nu vrea nimenea s\ joace o partid\ de c\r]i cu mine?– A[ juca io vr’o dou\ partide cu ’mneata, spuse Whit.Se a[ezar\ unul `n fa]a celuilalt, la mas\, sub b\taia l\mpii,

dar George `nt`rzia s\ amestece c\r]ile. R`c`ia nervos cu un-ghia marginea pachetului [i m\runtul zgomot sc`r]`it atraseasupr\-i privirea tuturor celor din odaie, `nc`t se opri. T\ce-rea se l\s\ iar peste `nc\pere. Trecu un minut [i apoi `nc\unul. Candy z\cea neclintit, cu privirea a]intit\ `n tavan.Slim `l privi o clip\, apoi `[i cobor` ochii asupra m`inilorsale; `[i acoperi o m`n\ cu cealalt\ [i r\mase a[a. De sub du-[umea veni un zgomot m\run]el, ca un ron]\it, [i to]i b\r-ba]ii `[i mutar\ privirile `ntr-acolo, recunosc\tori. DoarCandy sta mai departe cu ochii pironi]i `n tavan.

– Parc-ar fi un guzgan, colo, jos, spuse George. Ar tre-bui s\ punem o curs\ acolo.

Whit izbucni:– Ce naiba o face at`ta?... Hai [i d\ c\r]ile, ce nu le dai?

A[a nu mai juc\m noi c\r]i niciodat\.George adun\ c\r]ile `ntr-un pachet str`ns, apoi le privi

dosurile. T\cerea n\p\dise iar\[i odaia.O detun\tur\ r\sun\ `n dep\rtare. Oamenii se uitar\

iute la b\tr`n. Toate capetele se `ntoarser\ spre d`nsul. Oclip\ el continu\ s\ priveasc\ tavanul. Apoi se r\suci `ncetcu fa]a la perete [i r\mase a[a, `n t\cere.

George amestec\ zgomotos c\r]ile [i le `mp\r]i. Whittrase c\tre el un carton pentru `nsemnat punctele [i `ncepuprin a a[eza fisele. Whit spuse:

– Zic c\ voi, b\ie]i, a]i fi venit aci s\ lucra]i?– Cum adic\? Ce vrei s\ spui? `ntreb\ George.

{oarec i [ i oameni 93

Carlson scoase din buzunar o ching\ mic\ de piele. Seaplec\ [i i-o leg\ b\tr`nului c`ine `n jurul g`tului. To]i ceide fa]\, `n afara lui Candy, se uitau ce face.

– Hai, b\iete, hai, b\iatule! spuse cu bl`nde]e.{i lui Candy, pe un ton de scuz\:– Nici n-o s\ simt\.Candy nu se mi[c\ [i nici nu-i r\spunse. Carlson trase

de curea. B\tr`nul c`ine se scul\ anevoie [i se puse ]eap\n pepicioare, apoi se duse dup\ cureaua care `l tr\gea domol.

Slim spuse:– Carlson.– ~?– {tii ce-ai de f\cut.– Ce vrei s\ spui, Slim?– Ia o lopat\, spuse Slim scurt.– A, fire[te! Am `n]eles. Scoase c`inele afar\, `n `ntuneric.George `l urm\ p`n\ la u[\, o `nchise [i trase bini[or la

loc `ncuietoarea. Candy sta pe pat, ]eap\n, uit`ndu-se ]int\`n tavan.

Slim vorbi tare:– Unu’ din cat`rii mei `nainta[i nu’[ ce are la o copit\.

S-o fi r\nit. Trebuie s\-i pui ni[te catran.Avea un glas t\r\g\nat, care se stinse degrab\. Afar\ era

t\cere. Pa[ii lui Carlson piereau `n dep\rtare. T\cerea p\-trunse `n cas\. T\cerea st\ruia.

George chicoti.– Pui r\m\[ag c\ Lennie-i colo-n grajd, la c\]elu’ lui. N-o

s\ mai vrea s\ vie aciia acu’, dac\ are-un c\]el.Slim spuse:– Candy, po]i s\-]i alegi din c\]eii \ia pe care-l vrei.

J O H N S T E I N B E C K92

_ q g

– Las\, nu-i nimic. I-am dat [i lui un c\]el.– M\ g`ndii s\ v\ spui, zise Crooks. ~i tot scoate din

lad\ [i-i tot suce[te `n m`ini. Bine n-ar’ s\ le fac\.– Las’ c\ nu le face nimic, zise Slim. Viu [i eu cu tine acu’.George ridic\ ochii.– Dac\ nebunu’ \la face prostii p-acolo, d\-l afar\, Slim!Slim ie[i din camer\, duc`ndu-se dup\ gr\jdar. George

`mp\r]i c\r]ile [i Whit le culese pe ale sale [i le examina.– O v\zu[i pe mititica? `ntreb\.– Care mititic\?– P\i, nevasta aia nou\ a lu’ Curley.– Da, o v\zui.– Ei, a[a c\-i o buc\]ic\ bun\?– N-am v\z’t-o destul ca s\ [tiu, spuse George.Whit `[i puse jos c\r]ile, spectaculos.– Ei, stai p-aci [i ]ine ochii deschi[i. O s\ vezi destule.

N-ascunde nimica aia. N-am mai v\z’t una ca ea. ~i joac\ochii mereu, dup\ to]i. Pui r\m\[ag c\ face cu ochiu’ [igr\jdarului. Nu-[ ce dracu’ vrea.

George `ntreb\ ca `n treac\t:– A fost vr’un necaz ceva, de c`nd e aciia? Era evident c\ pe Whit nu-l interesa jocul.Puse pe mas\ c\r]ile ce le ]inea `n m`n\ [i George le

amestec\ `n pachet. Cu un aer hot\r`t, George `[i `ntinseiar pasien]a – [apte c\r]i [i [ase pe deasupra, [i iar cincipeste ele. Whit zise:

– Da, `n]eleg ce vrei s\ spui. No, p`n’ acu’ nimica. Lu’Curley i-au intrat viespi `n n\dragi [i-at`ta tot, p`n’ acu’. Decum e b\ie]ii p-acilea, hop [i d`nsa. ~l cat\ pe Curley ori [i-a-duce aminte c-a uitat vr’o dr\cie p-aci [i vine s-o cate. Pesemne

{oarec i [ i oameni 95

Whit r`se.– P\i, venir\]i vinerea. P`n\ duminec\ ave]i de lucru

dou\ zile.– Nu-[ ce socoteal\-i asta, f\cu George. Whit r`se iar:– Ba [tii, dac-ai mai umblat mult pe la ferme d-astea

mari. Unu’ care vrea s\ vaz\ cum e la o ferm\, sose[te s`m-b\t\ dup\-mas\. ~[i ia cina de s`mb\t\ [i trei mese de dumi-nec\, [i poa’ s\ plece luni dup\ gustarea dint`i, f\r’ s\ fi pusm`na pe ni’ca. Da’ voi venir\]i vinerea la amiaz\. O zijum’ate trebuie s\ face]i, oricum v-a]i fi socotit voi.

George `l privi lini[tit `n fa]\.– Noi o s\ cam st\m p-aciia. Eu [i cu Lennie vrem s\

str`ngem c`]iva b\ni[ori.U[a se deschise lini[tit [i gr\jdarul b\g\ capul `n\untru;

o fa]\ desc\rnat\ de negru, purt`nd semnele durerii, [i cuochi r\bd\tori.

– Domnu’ Slim.Slim `[i lu\ ochii de la b\tr`nul Candy.– O, bun\, Crooks. Ce e?– Mi-a]i spus s\-nc\lzesc catran pentru picioru’ cat`-

rului \luia. E cald.– Aha! Sigur c-a[a, Crooks. O s\ viu `ndat\ s\ i-l pui.– Pot s\ i-l pui [i eu, dac\ vre]i, domnule Slim.– No. Viu eu imediat. Se scul\.Crooks spuse:– Domnu’ Slim.– Da?– Tipu’ \la mare, \l nou, se tot joac\ mereu cu c\]eii

dumneavoastr\, `n grajd.

J O H N S T E I N B E C K94

_ q g

ce v\ trebuie vou\, b\ie]i“, cic\. „Fetele mele e curate“, cic\„[i-n whisky-u’ meu io nu bag ap\“, cic\. „Dac\ are vr’unu’din voi chef s\ se uite la o lamp\ cu farafast`curi [i nu-i pas\de s-o arde, n-ar’ dec`t, [tie un’ s\ se duc\“. {i cic\: „S`ntunii p-aciia care umbl\ [i-acu’ r\scr\c\na]i fiin’c\ le pl\cu s\se uite la o lamp\ cu farafast`curi“.

George `ntreb\:– Clara ]ine localu’ \l’lalt, ai?– ~h`, confirm\ Whit. Da’ noi nu ne ’cem acolo neam.

Clara ia trei bi[tari culcatu’ [i trei’[’cinci un pahar, [i nicibancuri nu face. Da’ localu’ lu’ Suzy e curat [i-are fotelurica lumea. {i, pe deasupra, nici nu prime[te filfizoni.

– Eu [i cu Lennie trebuie s\ str`ngem ni[te b\ni[ori,spuse George. M-oi duce poate io p-acolo, s\ [ez s\ beauun pahar, da’ de cheltuit doi dolari jum’ate, aia n-o fac.

– De, omu’ mai trebuie s\ se [i distreze c`nd [i c`nd,spuse Whit.

U[a se deschise [i intrar\ `mpreun\ Lennie [i Carlson.Lennie se strecur\ spre patul lui [i se a[ez\ pe el, silindu-ses\ nu atrag\ aten]ia. Carlson b\g\ m`na sub patul s\u [i `[iscoase sacul. Nu se uit\ la mo[ Candy, care tot mai sta cufa]a la perete. Carlson g\si `n sac o vergea de cur\]at [i unbidona[ cu ulei. Le puse pe pat [i apoi scoase la iveal\ pis-tolul, `i trase magazia [i cu un zgomot sec arunc\ glon]uldin loca[. Apoi se apuc\ s\ cure]e ]eava cu v\rgu]a. C`nd seauzi zgomotul ejectorului, Candy se `ntoarse [i se uit\ oclip\ la arm\, apoi se suci iar cu fa]a la perete.

Carlson `ntreb\, degajat:– Curley a mai fost p-aci?– Nu, `i r\spunse Whit. Da’ ce dracu-l roade pe Curley?Carlson se uit\ chior`[ la ]eava armei sale.

{oarec i [ i oameni 97

zor nevoie s\ stea l`ng\ b\rba]i. Iar pe Curley `l furnic\ p`npantaloni `n draci, da’ p`n-acu’ altceva nimic.

George spuse:– O s\ ias\ o belea. O s\ fac\ aia o belea de toat\ frumu-

se]ea. O vezi c`t de colo c\-i momeal\ de pu[c\rie d-a gata.Curley \la [i-a f\cut-o cu m`na lui, ar’ s\ vaz\ el. O ferm\ caasta, c-o ceat\ de g\ligani, nu-i loc nimerit pentru-o fat\, maicu seam\ una ca ea.

Whit spuse:– Dac\ te s`c`ie ceva g`nduri, ai face bine s\ vii cu noi

\[tialal]i la ora[ m`ine sear\.– De ce? Ce face]i acolo?– P\i... ce se face de-obicei. Ne ’cem la localu’ lu’ tanti

Suzy. E ceva pe cinste. Tanti Suzy e grozav\, te strici de r`scu ea, numa-n bancuri o ]ine. Ca de pild\, c`nd dam s\ in-tr\m s`mb\ta trecut\. Tanti Suzy deschide u[a [-apoi ]ip\peste um\r: „Fetelor, pune]i repede ceva pe voi, c\ vine[erifu’!“ {i nici nu vorbe[te porcos, niciodat\. }ine cinci fete.

– {i c`t te cost\?– Doi dolari jum’ate. Cu dou[’cinci de cen]i poci s\ ai

o b\utur\. Suzy are [i ni[te foteluri ca lumea unde poci s\stai. Dac\ n-ai chef de fete, nu-i bai, poci sta `ntr-un foteld-\la, s\ bei un pahar, dou\, trei [i s\-]i treci timpu’, c\Suzy nu se sup\r\. Nu-i repede pe b\ie]i [i nu-i d\ afar\,dac\ n-are chef de fete.

– Poate m-oi duce [i io s\ v\z cum e p-acolo, spuse George.– Sigur. S\ vii. I-o distrac]ie pe cinste, cu bancurile alea

care le tot spune d`nsa. Odat\ cic\: „{tiu pe unii care dac-aupe podea o scoar]\ de petice [i pe patifon o lamp\ c-o p\-pu[\ [i cu farafast`curi la abajur, `[i `nchipuie c\ ]ine un sa-lon“. De localu’ lu’ Clara vorbea ea a[a. Cic\, Suzy: „Io [tiu

J O H N S T E I N B E C K96

_ q g

Carlson termin\ de cur\]at arma, [i-o puse `n sac [i `m-pinse sacul sub pat.

– O s\ merg [i io afar\, s\ v\z t\r\[enia asta, zise.Mo[ Candy r\mase nemi[cat, iar Lennie sta pe patul lui

[i-l urm\rea cu b\gare de seam\ pe George.Dup\ ce plecar\ Whit [i Carlson, [i u[a se `nchise `n

urma lor, George se `ntoarse c\tre Lennie:– Ce-i cu tine? Ce f\cu[i?– N’ica nu f\cui, George. Slim ’ce c\ mai bine s\ nu-i

mai m`ng`i at`ta pe c\]eii \ia acuma. Slim ’ce c\ nu le facebine. {i-atuncia venii aciia. Am fost cuminte, George.

– Puteam s\-]i spui [i io at`ta lucru, zise George.– P\i da’ nu le f\ceam nici un r\u. Stam cu c\]elu[u’

meu `n poal\ [i-l m`ng`iam, at`ta.George `ntreb\:– L-ai v\z’t pe Slim acolo-n grajd?– P\i dar! Mi-a zis c\ mai bine s\ nu mai tot m`ng`i

c\]elu’ \la.– Ai v\z’t-o [i pe fata aia?– Care, a lu’ Curley?– ~h`. Veni [i ea `n grajd?– No. Io n-am v\z’t-o.– N-ai v\z’t deloc pe Slim vorbind cu d`nsa?– }]], scutur\ din cap Lennie. N-a venit `n grajd.– Bine, f\cu George. Mi-e c\ n-o s\ vaz\ b\ie]ii nici o

b\taie. Dac\ e vr’o b\taie, Lennie, tu s\ nu te bagi.– Io nu vroi s\ m\ bat, f\cu Lennie.Se ridic\ de pe patul lui [i se a[ez\ la mas\, `n fa]a

lui George.George amesteca, aproape automat, c\r]ile; `[i `n[ir\ ia-

r\[i pasien]a, cu o `ncetineal\ deliberat\, meditativ\.

{oarec i [ i oameni 99

– ~[i cat\ cocoana. ~l v\zui umbl`nd de colo-colo p-afar\.Whit spuse, sarcastic:– Jum’ate din timp o caut\, [i jum’atea ailalt\-l caut\

ea pe el.~n odaie n\v\li Curley, agitat.– A]i v\zut-o careva pe nevast\-mea, b\ie]i? `ntreb\.– N-a fost p-acilea, spuse Whit. Curley se uit\ amenin]\tor prin camer\.– Unde dracu’ e Slim?– S-a dus la grajd, spuse George. S\ puie catran p-o co-

pit\ cr\pat\.Umerii lui Curley c\zur\, apoi se ridicar\ iar.– De c`nd s-a dus?– Acu’ cinci, zece minute.Curley o zbughi afar\, tr`ntind u[a `n urm\-i. Whit

se ridic\.– Zic c\ s\ v\z [i io una ca asta, spuse. Curley s-a

scr`ntit, altfel nu s-ar lega de Slim. {i e iute de m`n\,Curley. A ajuns `n final\ la M\nu[ile de Aur. Are [i ni[tet\ieturi din ziare unde scrie d-asta.

Chibzui.– Da’, ori[ic`t, pe Slim ar face bine s\-l lase-n pace. Nu

[tie nimeni de ce-i `n stare Slim.– Crede c\ Slim e cu nevast\-sa, ai? zise George.– A[a s-ar p\rea, f\cu Whit. Fire[te c\ nu-i cu ea. Cel

pu]in a[a zic io. Da’ vreau s\ v\z [i io tevatura, dac-o fi s\fie. Hai s\ mergem!

George spuse:– Io r\m`i aciia. Nu vreau s\ m\ bag `n nici o chestie cu

bocluc. Lennie [i cu mine trebuie s\ str`ngem un b\nu], s\ne facem ni]el cheag.

J O H N S T E I N B E C K98

_ q g

Lennie b\tea toba `n mas\ cu degetele. – George!– Ai?– George, c`t mai e p`n-o s-avem c\su]a aia a noastr\ [i-o

s\ tr\im `n bel[ug, din rodu’ p\m`ntului, [i cu iepuri?– Nu [tiu, spuse George. Trebuie s\ str`ngem ceva b\-

ni[ori. Io [tiu un loc[or care-am putea s\-l lu\m ieftin, da’pe degeaba nu-l d\.

Mo[ Candy se r\suci `ncet cu fa]a la ei. Ochii `i eraularg deschi[i, `l urm\rea pe George cu luare-aminte.

Lennie zise:– Mai spune de locu’ \la, George!– P\i nu-]i spusei asear\?– Hai, mai spune, George!– P\i, e zece pogoane, zise George. Are [i-o moricic\ de

v`nt. Are pe el o colib\ [i-o curte de p\s\ri. Are buc\t\rie,are livad\, cire[e, mere, piersici, caise, nuci [i c`]iva butucide vi]\. E [i-un petec de lu]ern\ [i ap\ berechet s-o uzi. E[i-o cocin\ pentru porci...

– {i iepuri, George.– Pentru iepuri nu e `nc\ n’ica, da’ poci foarte u[or s\

zidesc io c`teva cote]e [i tu poci s\-i hr\ne[ti cu lu]ern\ peiepurii \ia.

– Te crez c\ poci, spuse Lennie. Afurisit s\ fiu dac\ nupoci io.

M`inile lui George l\sar\ c\r]ile. Glasul `i deveni mai cald.– {i-am putea s\ ]inem c`]iva porci. A[ putea s\ zidesc

o afum\toare, ca aia de-o avea bunicu’, [i c`nd t\iemporcu’ putem s-afum\m sl\nina [i [uncile, [i s\ facem c`r-na]i [i d-alde-astea. {i c`nd suie somonu’ apa, am putea s\prindem cam o sut\ [i s\-i s\r\m ori s\-i afum\m. I-am

{oarec i [ i oameni 101

Lennie `ntinse m`na dup\ o carte cu figur\, o privi `nde-lung, apoi o `ntoarse cu cap\tul cel\lalt [i iar o privi `ndelung.

– E la fel la am`ndou\ capetele, spuse. George, de ce-i lafel la am`ndou\ capetele?

– Nu [tiu, spuse George. A[a le face... Ce f\cea Slim `ngrajd c`nd l-ai v\z’t tu?

– Slim?– Da, el. C`nd l-ai v\z’t la grajd [i ]i-a spus c\ s\ nu-i

mai m`ng`i at`ta pe c\]ei.– A, da. Avea-n m`n\ o can\ cu p\cur\ [i-o pensul\.

Nu-[ ce f\cea cu ele.– E[ti sigur c\ fata aia n-a intrat, cum intr\ aciia azi-di-

minea]\?– No, n-a intrat neam.George oft\.– Mai bine, ori[ic`nd, un bordel bun, zise. Se duce

omu’ acolo, se-mbat\, `[i u[ureaz\ firea-n toate privin]ile [in-are nici un bocluc. {i [tie din capu’ locului c`t are s\-lcoste. Da’ cu momelile astea, parc\ n-ar avea alt g`nd dec`ts\ te bage la zdup.

Lennie `i sorbea admirativ vorbele [i mi[ca ni]el dinbuze ca s\ nu piard\ [irul. George continu\:

– }i-aduci aminte de Andy Cushman, Lennie? |la caremergea la [coala primar\?

– |la care-avea o mam\ de f\cea pl\cinte calde la copii?– ~h`. |la. Tu ]ii minte ori[ice dac\-i amestecat cu haleal\.George `[i privi atent pasien]a. Puse un as peste r`ndul

din urm\ [i le suprapuse un doi, un trei [i un patru de carou.– Andy e acu’ la San-Quentin1, din pricina unei putori,

spuse George.

J O H N S T E I N B E C K100

1 ~nchisoare `n apropiere de San-Francisco (n.tr.).

_ q g

– Cam la [ase s\pt\m`ni, continu\ George, iepuroaiceleor s\ fete, a[a c-o s-avem la iepuri berechet, [i s\ m`nc\m, [is\ vindem. {i-o s\ ]inem [i c`]iva porumbei, s\ zboare-ntruna`n juru’ morii de v`nt, ca atunci c`nd eram io mic.

Privea fascinat peretele pe deasupra capului lui Lennie:– {i-o s\ fie locu’ nostru [i nimeni n-o s\ poa’ s\ ne dea

afar\. {i dac\ nu ne place careva, `i spunem: „Pleac\ dra-cului d-aci!“ [i musai s\ plece. Da’ dac\ vine un prieten, p\icum, n-avem noi un pat special? {i-i spunem: „Ce nu stai s\m`i noaptea aciia?“ {i el st\, z\u c-a[a. {i-om avea [i-unc`ine setter [i vr’o dou\ pisici v\rgate, da’ tu trebuie s\ fiicu ochii-n patru pe pisicile alea, s\ nu prinz\ puii de iepuri.

Lennie sufla din greu.– S\ pofteasc\ s\ se dea ele la iepuri! Le fr`ng g`tu’ la

afurisitele alea! Le... le pocnesc c-un b\].Se mai potoli, bomb\nind, pentru sine, amenin]\ri la

adresa viitoarelor pisici care ar `ndr\zni s\-i supere pe vii-torii iepuri.

George sta, ca vr\jit de vedenia lui.C`nd vorbi Candy, tres\rir\ am`ndoi, de parc\ ar fi fost

prin[i asupra unei fapte vinovate. Candy spuse:– {tii tu un loc ca \sta undeva? George intr\ imediat `n defensiv\:– S\ zicem c\ [tiu, f\cu. Ce-]i pas\ dumitale?– N-am nevoie s\-mi spui un’ se afl\. Poa’ s\ fie ori[iunde.– Fire[te, spuse George. A[a e. ’Mneata nu l-ai g\si [i

s\-l ca]i o sut\ de ani.Candy urm\ s\ vorbeasc\ agitat:– {i c`t cere p-un loc ca \sta? George `l urm\rea, b\nuitor.

{oarec i [ i oameni 103

m`nca diminea]a. Nici nu exist\ ceva mai bun ca somonu’afumat. {i c`nd s-or coace fructele, putem s\ facem con-serve – [i de ro[ii – e foarte lesne s\ faci conserve de ro[ii.~n toat\ duminica t\iem c`te-o g\in\ sau c`te-un iepura[.Poate s-avem [i-o vac\ ori o capr\, [i sm`nt`na-i at`ta degroas\ de s-o tai cu cu]itu’ [i s-o sco]i cu lingura.

Lennie `l urm\rea cu ochi mari [i la fel `l urm\rea [imo[ Candy. Lennie spuse `nceti[or:

– Am tr\i `n bel[ug, din rodu’ p\m`ntului.– Fire[te, f\cu George. Toate soiurile de verde]uri `n

gr\din\ [i, dac-avem chef de ni]el whisky, ne-om duce s\vindem c`teva ou\ ori al’ceva, ori ni[te lapte. Am tr\iacolo [i gata. Ar fi locu’ nostru. S-ar termina cu alerg\turade colo-colo pin ]inut, nu ne-ar mai face de m`ncare vr’unbuc\tar japonez. Nu, dom’le, am avea [i noi locu’ nostru[i-acolo am sta, [i n-am mai dormi prin bar\ci-dormitoare.

– Spune de cas\, George! se rug\ Lennie.– Fire[te, am avea o c\scioar\ [i-o odaie pentru noi.

O sob\ bun\, d-alea rotunde de tuci, [i iarna nu s-ar maistinge focu-n ea. N-ar fi a[a mult p\m`nt ca s\ ne spetimmuncind. Poate a[a, vr’o [ase, [apte ceasuri pe zi. N-ar tre-bui s\ c\r\m orz c`te un[’pe ceasuri pe zi. {i c`nd am se-m\na ce-am sem\na, tot acolo am fi ca s\ str`ngem recolta.Am vedea cu ochii no[tri ce-a ie[it din ce sem\nar\m.

– {i iepurii, spuse Lennie cu fervoare. {i-o s\-i `ngrijescio. Spune, George, cum o s\-i `ngrijesc io.

– Fire[te, o s\ te duci la brazda cu lu]ern\ [i-o s\ iei cutine un sac. O s\ umpli sacu’ [i p’orm\ o s\-l iei [i-o s\-lpui `n cu[tile iepurilor.

– {i ei o s\ ron]\ie, [i-o s\ ron]\ie, zise Lennie, cumface ei. I-am v\z’t io.

J O H N S T E I N B E C K102

_ q g

R\maser\ t\cu]i. Se uitar\ unul la altul, uimi]i. Lucrulacela, `n care niciodat\ nu crezuser\ cu adev\rat, era pecale s\ se `mplineasc\. George spuse cu gravitate:

– Doamne, Iisuse Hristoase! Pui r\m\[ag c\ putems\-l lu\m.

Ochii `i erau plini de mirare.– Pui r\m\[ag c\ putem s\-l lu\m, repet\ cu duio[ie.Candy se a[ez\ pe marginea patului, `[i sc\rpina nervos

ciotul de la `ncheietura m`inii.– Acu’ patru ani m-am r\nit, zise el. Nu mai trece mult

[i-or s\ m\ dea afar\. De cum n-oi mai fi `n stare s\ cur\]b\r\cile-dormitor, or s\ m\ dea-n sarcina comitatului.Poate c\ dac\ v-oi da vou\ banii, voi o s\ m\ l\sa]i s\ pli-vesc pin gr\din\ [i c`nd n-oi mai plivi prea bine. {i-oi sp\lavasele, [-alte m\run]i[uri d-astea. Da’ m-oi afla pe locu’nostru [i-oi fi l\sat s\ muncesc pe locu’ nostru.

Spuse, jalnic:– V\zur\]i ce-i f\cur\ `n \st’ sear\ c`nelui meu? ’Ceau

c\ nu mai e de nici un folos, nici pentru d`nsu’, nici pentrualtu’... C`nd m-or da afar’ d-aciia, mi-ar p\rea bine s\ se g\-seasc\ cineva care s\ m\-mpu[te [i pe mine. Da’ n-or s\fac\ una ca asta. N-o s\ am nici un’ m\ duce [i nici nu maim\ ia nimeni, la nici un fel de treab\. P`n\ s`nte]i gata voib\ie]i s\ pleca]i, io o s\ mai am `nc\ treizeci de dolari.

George se ridic\.– O facem, spuse. Aranj\m noi loc[oru’ \la [i-o s\

st\m acolo.Se a[ez\ iar. {edeau cu to]ii nemi[ca]i, n\uci]i de fru-

muse]ea a ceea ce li se `nt`mpla, fiecare cu mintea `ncor-dat\ spre vremea viitoare, c`nd avea s\ se realizeze acellucru `nc`nt\tor.

{oarec i [ i oameni 105

– De, io zic c-a[ putea s\-l iau cu [ase sutare. B\tr`nii care-lau e lefteri, [i femeia are nevoie d-o opera]ie. Da, i-ascult\,ce te ’ntereseaz\ pe ’mneata? Astea-s trebur’le noastre.

Candy spuse:– Io, c-o m`n\, mare br`nz\ nu poci face. Pierdui m`na

dreapt\ chiar aciia, la ferma asta. D-aia mi-au dat un loc der`nda[ – paznic [i m\tur\tor. {i-mi d\dur\ dou\ sutare [icin’zeci fiinc-am r\mas f\r\ m`n\. {i mai am p`n-acu’ `nc\cin’zeci care i-am economisit io la banc\, [tii. Asta face treisutare. {i la capu’ lunii, iar mai iau cin’zeci de dolari. S\-]ispui io ceva[ilea.

Se aplec\ `nainte, plin de `nsufle]ire: – Ce-ar fi, m\ b\ie]i, s\ m\ lua]i [i pe mine tovar\[?...

Trei sutare [i cin’zeci poci s\ bag io. De munc\ nu prea-sbun, ce-i drept, da’ a[ putea s\ g\tesc m`ncarea, s\ v\z deg\ini, s\ mai plivesc gr\dina. Ce zice]i, b\ie]i?

George `nchise pe jum\tate ochii.– Trebuie s\ m\ g`ndesc la asta. Todauna-am zis c\ s-o

facem noi doi, `ntre noi...Candy `l `ntrerupse:– A[ f\cea un testament [i v-a[ l\sa tot vou\ partea mea,

la caz c\ dau ortu’ popii, fiin’c\ neamuri tot n-am, [i n’ica.Voi doi ave]i ceva b\ni[ori? Poate-am [i putea s-aranj\m.

George scuip\ pe du[umea, plin de dispre].– Avem, am`ndoi, zece dolari. Apoi spuse, g`nditor: As-

cult\, dac\ muncim, Lennie [i cu mine, o lun\, [i nu chel-tuim n’ica, o s-avem un sutar. Asta ar face cu totu’ patrusutare [i cin’zeci. Pui r\m\[ag c\ pe banii \[tia putem lualocu’. {i-atuncia ’mneata [i cu Lennie a]i putea s\ [i-ncepe]is\-l aranja]i, [i io mi-a[ mai g\si o munc\, s\ pl\tim restu’, [ivoi a]i putea s\ vinde]i ou\ [i d-a’lde-astea.

J O H N S T E I N B E C K104

_ q g

Se deschise u[a. Intr\ Slim, urmat de Curley, de Carlson[i de Whit. Slim avea m`inile negre de smoal\ [i privireaposomor`t\. Curley se ]inea pe urmele lui.

Curley spuse:– Z\u, Slim, c\ n’aveam nici un g`nd r`u. Te-ntrebai

[i io a[a.Slim f\cu:– Bine, bine, da’ prea m-ai `ntrebat des. M-am s\turat

p`n\-n g`t, z\u. Dac\ nu po]i s\-]i p\ze[ti nevasta, ce vrei s\fac io? Pe mine s\ m\ la[i `n pace!

– P\i asta m\ c\znesc s\-]i spui, c\ n-avui nici un g`ndr\u. Ziceam [i io a[a, c\ poate-i fi v\zut-o, din `nt`mplare.

– Ce nu-i spui s\ stea dracului acas\, unde i-e locu’? ziseCarlson. O la[i s\ se f`]`ie prin dormitoare [i-ai s\ vezi c\nu trece mult [i-o s\ ias\ o belea, de n-o s\ mai [tii pe un’s\ sco]i c\ma[a.

Curley se smuci spre Carlson:– Tu s\ nu te-amesteci! Ori vrei s\ te treze[ti zv`rlit afar\?Carlson zise:– Neispr\vitule! ~ncerca[i s\-l sperii pe Slim, da’ nu s-a

prins. Te-a speriat Slim pe tine. E[ti fricos ca un iepure.Nu mai poci io c\ e[ti \l mai mare boxer din ]inut. S\ pof-te[ti s\ te legi de mine, c\ te pocnesc odat\ de-]i zboar\ c\-p\]`na cu mutra aia afurisit\ cu tot.

Candy se al\tur\ bucuros atacului.– O m\nu[\ plin\ cu vaselin\! spuse cu dezgust.Curley `l fulger\ din ochi. Apoi privirea `i alunec\ pe

de l\turi [i se opri asupra lui Lennie, care `nc\ mai z`mbea,vr\jit de amintirea fermei sale viitoare.

Curley se apropie de Lennie, adulmec`ndu-l du[m\nos.– Tu de ce dracu’ r`zi? Lennie `l privi absent.

{oarec i [ i oameni 107

George spuse, speculativ:– S\ ’cem c\ s-ar da la ora[ vr’o serbare sau c-ar veni

vr’un circ, sau vr’un meci de baseball, ori mai [tiu io ce.Mo[ Candy d\du din cap, aprobator.– Ne-am duce acolo [i gata, spuse George. N-am `n-

treba pe nimeni dac\ ne d\ voie. Mulge, b\iete, vaca, zv`rlec`teva boabe la g\ini [i-apoi gata, mergem la ora[.

– {i ni[te iarb\ la iepuri! izbucni Lennie. Io n-o s\ uitniciodat\ s\ le dau de m`ncare... C`nd o facem, George?

– Peste-o lun\. O lun\-n cap, nici mai mult, nici maipu]in. {tii ce-oi face? Oi scrie b\tr`nilor \lora, proprietariilocului, ca s\ [tie c\-l lu\m. {i Candy ar’ s\ le trimit\ unsutar arvun\.

– Sigur c-a[a, spuse Candy. {i-are \ia sob\ bun\ acolo?– Fire[te, are o sob\ foarte bun\, arde [i cu c\rbuni, [i

cu lemne.– Io-mi iau c\]elu’, spuse Lennie. Pui r\m\[ag c\ ce-o

s\-i mai plac\ acolo... Doamne!Se apropiau glasuri de afar\. George zise repede:– S\ nu sufla]i o vorb\, la nimeni. {tim numai noi trei

[i-at`ta. E-n stare \[tia s\ ne dea afar\, de s\ nu mai putems\ str`ngem banii. Ne vedem de treab\, de parc-am avea deg`nd s\ c\r\m orz c`t om tr\i, [i-apoi, `ntr-o bun\ zi, neducem glon] de ne lu\m ce ni se cuvine [i ne c\r\m d-aciia.

Lennie [i Candy f\cur\ semn c\ da, hlizindu-se de`nc`ntare.

– Nu spui la nimeni, `[i poruncea sie[i Lennie.Candy zise:– George?– ~`?– Trebuia s\ fi-mpu[cat io c`inele \la, m\ George! Nu

trebuia s\ las un str\in s\-mi `mpu[te c`inele.

J O H N S T E I N B E C K106

_ q g

– D\-i drumu’, Lennie! D\-i drumu’!Dar Lennie se uita `ngrozit la omule]ul care se zb\tea

`n m`na lui. Pe obrazul lui Lennie [iroia s`ngele, unul dinochi `i era zdrelit [i-l ]inea `nchis. George `l p\lmui pesteobraz, de c`teva ori, dar Lennie nu d\dea drumul pum-nului `n[f\cat. ~ntre timp, Curley se f\cuse alb la fa]\ [i sechircise, abia se mai zb\tea. }ipa `ntruna, cu pumnul pier-dut `n laba lui Lennie.

George strig\ iar\[i [i iar\[i:– D\-i drumu’, Lennie! Las\-i m`na, Lennie! D\-i

drumu’! Slim, hai, ajut\-m\, c`t mai are \sta m`na!Brusc, Lennie dete drumul, `[i `ndoi spinarea, ghemu-

indu-se la perete.– Tu ai zis, George! spuse jalnic.Curley [edea pe jos, privindu-[i cu uimire m`na zdro-

bit\. Slim [i Carlson se plecar\ asupr\-i. Apoi Slim se `n-drept\ [i-l privi pe Lennie cu oroare.

– Trebuie s\-l ducem la un doftor, spuse. Pare-se c\ n-amai r\mas oscior nefr`nt `n m`na asta a lui.

– N-am vrut, pl`ngea Lennie, n-am vrut s\-i fac r\u.Slim spuse:– Carlson, du-te [i-nham\ [areta! O s\-l ducem la

Soledad, s\-l c`rpeasc\.Carlson ie[i, zorit. Slim se `ntoarse c\tre Lennie, care

sta [i sc`ncea.– Nu e[ti tu de vin\. Demult `l p\[tea a[a ceva pe neispr\-

vitu’ \sta. Da’, Doamne sfinte, mai c-a r\mas f\r\ m`n\.Slim ie[i repede [i `ntr-o clip\ se `ntoarse cu o c\ni]\ de

tabl\ plin\ cu ap\. I-o ]inu la gur\ lui Curley.George spuse:

{oarec i [ i oameni 109

– H\?Atunci furia lui Curley explod\.– Ia d\-te-ncoa, m\ g\ligane! Scoal’te-n picioare! De

mine n-ar’ s\-[i bat\ joc nici un pui de lele, fie el [i-un g\li-gan ca tine. }i-ar\t io ]ie cine-i fricos!

Lennie se uit\ dezn\d\jduit la George, apoi se scul\ [i`ncerc\ s\ se dea `nd\r\t. Curley luase pozi]ia de atac. Serepezi la Lennie cu pumnul st`ng [i apoi `l izbi cu dreptul.Lennie scoase un strig\t de groaz\. Din nas `i ]`[nea s`nge.

– George! strig\. Spune-i s\ m\ lase-n pace, George!Se d\du `napoi p`n\ se lipi de perete, iar Curley venea

dup\ el, pocnindu-l `n obraz. Lui Lennie `i sp`nzurau bra-]ele `n l\turi; era prea speriat ca s\ se apere.

George s\rise `n picioare [i urla:– Pune m`na pe el, Lennie! Nu te l\sa! Lennie `[i acoperi fa]a cu labele lui de urs. Strig\:– Spune-i s\ nu mai dea, George!Atunci Curly `l pocni `n stomac [i-i t\ie r\suflarea.Slim s\ri `n sus.– Tic\losu’! strig\. Trebuie s\-l iau io `n primire!George `ntinse m`na [i-l re]inu pe Slim.– Stai ni]el! strig\. ~[i f\cu m`inile p`lnie la gur\ [i

zbier\: Pune m`na pe el, Lennie!Lennie `[i lu\ m`inile de pe obraz [i se uit\ dup\ George;

Curley `i repezi pumnii `n ochi. Fa]a cea mare se umplude s`nge. George url\ din nou:

– Am spus: pune m`na pe el!Pumnul lui Curley `[i lua av`nt, c`nd Lennie `ntinse m`na

dup\ el. ~n minutul urm\tor, Curley se zb\tea ca un pe[te `nundi]\ [i pumnul lui str`ns se pierdea `n m`na enorm\ a luiLennie. George d\du fuga spre cel\lalt cap\t al od\ii.

J O H N S T E I N B E C K108

_ q g

George se `ntoarse c\tre Lennie:– Nu-i vina ta. N-ai de ce s\ mai fii speriat. F\cu[i

tocma’ ce ]i-am spus. Ai face bine s\ te duci acu’ la sp\-l\tor [i s\-]i cure]i fa]a. Ar\]i ca dracu’.

Lennie z`mbi, cu gura lui zdrelit\.– Io n-am vrut s\ d\m de belea, spuse.Se `ndrept\ spre u[\, dar `nainte de-a ajunge, se `ntoarse iar:– George?– Ce vrei?– O s\ poci s\ v\z de iepuri, nu-i a[a, George?– Fire[te. N-ai f\cut ni’ca r\u.– Nu vrui s\ fac r\u, George.– Bine, du-te dracului [i te spal\!

– Slim, acu’ o s\ ne dea afar\? Ne trebuie ni[te bani.Babacu’ lu’ Curley o s\ ne dea afar\ acu’?

Slim `[i schimonosi fa]a `ntr-un sur`s. ~ngenunchel`ng\ Curley.

– ~]i veni[i `n fire destul ca s-ascul]i ce-]i spun? `l `ntreb\.Curley f\cu semn c\ da.– Atunci ascult\: Io crez c\-]i prinse[i m`na `ntr-o ma-

[in\. Dac\ nu spui la nimeni ce s-a-nt`mplat, nu spunemnici noi. Da’ dac\ tr\nc\ne[ti [i dac\ pui s\-l dea afar\ p-\sta, s\ [tii c\ spunem la to]i [i-o s-ajungi de r`su’ lumii.

– N-o s\ spui, zise Curley. Se ferea s\ se uite la Slim.De afar\ se auzi zgomot de ro]i. Slim `l ajut\ pe Curley

s\ se ridice.– Hai acu’. Carlson o s\ te duc\ la un doftor.~l ajut\ pe Curley s\ ias\ pe u[\. Zgomotul ro]ilor se `n-

dep\rt\. Dup\ o clip\, Slim reveni `n dormitor. Se uit\ laLennie, care tot mai sta ghemuit la perete, `nfrico[at.

– D\ s\-]i v\z m`inile! `i ceru. Lennie `ntinse m`inile.– Doamne, Iisuse Hristoase, nu mi-ar pl\cea deloc s\ te

m`nii pe mine!George `l `ntrerupse.– Lennie era speriat, d-aia, explic\. Nu [tia ce s\ fac\.

}i-am spus io c\ nu trebuie s\ se bat\ nimeni cu d`nsu’.No, parc\ lu’ Candy `i spusei.

Candy d\du din cap cu gravitate.– Chiar a[a-mi spuse[i, zise. Chiar azi-’nea]\ c`nd se

leg\ Curley `nt`i [i-nt`i de prietenu’ t\u, ai zis: „Ar facebine s\ nu se joace cu Lennie dac\ nu vrea s\ dea de bo-cluc“. Chiar a[a-mi spuse[i.

J O H N S T E I N B E C K110

_ q g

[i infirm, era mai statornic dec`t ceilal]i muncitori [i agoni-sise mai multe dec`t putea duce `n spinare.

Crooks st\p`nea c`teva perechi de ghete, o pereche decizme de cauciuc, un cogeamite ceas de[tept\tor [i o pu[c\de v`n\toare cu o singur\ ]eav\. Avea [i c\r]i: un dic]ionarzdren]\ros [i un exemplar decolorat al Codului civilcalifornian din anul 1905. Pe o poli]\ special\ deasupra pa-tului mai erau ni[te reviste-magazin [i c`teva c\r]i mur-dare; o pereche de ochelari `nr\ma]i cu aur at`rnau de uncui deasupra culcu[ului.

Odaia aceasta se `nf\]i[a m\turat\ [i `ndeajuns de cu-rat\, deoarece Crooks era un om m`ndru [i rezervat. Elp\stra distan]\ fa]\ de ceilal]i [i pretindea ca [i ei s\ fac\ lafel. Trupul `i era aplecat spre st`nga din pricina [irei spi-n\rii str`mbate [i ochii, foarte ad`nci]i `n orbite, p\reau s\sc`nteieze intens, de at`ta profunzime. Fa]a lui slab\ erabr\zdat\ de cute ad`nci, negre, [i buzele sub]iri, crispate dedureri, aveau o nuan]\ mai deschis\ dec`t obrazul.

Era s`mb\t\ seara. Prin u[a deschis\ care d\dea `n grajdveneau zgomote de cai ce se mi[cau, de picioare ce nu st\-teau locului, de din]i ron]\ind f`nul, de z\ng\nit de lan-]uri. ~n odaia gr\jdarului, un mic bec electric r\sp`ndea oslab\ lumin\ galben\.

Crooks [edea pe culcu[ul lui. C\ma[a `i era scoas\ dinpantaloni, la spate. ~ntr-o m`n\ ]inea o sticl\ cu ulei defrec]ie [i cu cealalt\ `[i freca [ira spin\rii. La r\stimpuri,turna c`teva pic\turi din uleiul pentru frec]ie `n palmatrandafirie [i b\ga m`na sub c\ma[\ frec`ndu-se din nou. ~[icontracta mu[chii spatelui [i se `nfiora.

F\r\ zgomot, Lennie ap\ru `n pragul u[ii deschise [i r\-mase acolo privind `n\untru; umerii lui la]i aproape c\ um-pleau cadrul u[ii. O clip\ Crooks nu-l v\zu, dar c`nd ridic\

{oarec i [ i oameni 113

Capitolul patru

Negrul Crooks, gr\jdarul, `[i avea patul `n magazia cuhamuri, un mic hangar proptit de peretele grajdului. De-oparte a c\m\ru]ei era o fereastr\ p\trat\, cu patru ochiuride geam, iar de cealalt\ parte, o u[\ `ngust\ de sc`nduri,care d\dea spre grajd. Culcu[ul lui Crooks era alc\tuitdintr-o lad\ lung\, umplut\ cu paie, pe care erau zv`rlitep\turile lui. ~n peretele cu fereastra erau b\tute piroane decare at`rnau hamuri stricate, `n curs de reparare, f`[ii depiele nou\; [i, chiar dedesubtul ferestrei, se g\sea o b\ncu]\cu unelte de [elar, cu]ite `ndoite [i ace, [i sule, [i gheme desfoar\. De piroane mai at`rnau piese de harna[ament, ogur\ de ham cr\pat\, cu umplutura de p\r de cal ie[ind dinea, un belciug fr`nt [i un lan] de [leau, cu `mbr\c\minteade piele sf`[iat\. Crooks `[i avea l\di]a de mere deasupraculcu[ului [i acolo ]inea un [ir de sticle cu medicamente,at`t pentru el c`t [i pentru cai. Se mai g\seau pe ea cutii detabl\ cu s\pun pentru [ei [i o cutie din care picura catran,`n care era `nfipt\ o pensul\. ~mpr\[tiate pe du[umea z\-ceau o seam\ de obiecte personale, c\ci, locuind singur,Crooks putea s\-[i lase lucrurile `mpr\[tiate [i, fiind gr\jdar

J O H N S T E I N B E C K112

_ q g

– Bine, atunci du-te [i vezi-]i c\]elu’. Nu veni unde nue nevoie de tine.

Lennie `[i pierdu z`mbetul. ~naint\ un pas `n odaie,apoi `[i aduse aminte [i se d\du iar c\tre u[\.

– M\ uitai ni]el la ei. Slim cic\ n-am voie s\-i m`ng`iprea mult.

Crooks spuse:– P\i mereu i-ai scos din culcu[u’ lor. M\ [i mir c\

maic\-sa nu i-a dus `n alt\ parte.– A, ea nu-mi face n’ica. Ea m\ las\.Lennie `naintase iar `n odaie. Crooks se `ncrunt\, dar

sur`sul dezarmant al lui Lennie `l `nvinse.– Hai, acu’ intr\ [i [ezi un pic, spuse. Dac\ tot nu vrei

s\ ie[i [i s\ m\ la[i `n pace, baremi intr\ [i [ezi.Glasul `i devenise pu]in mai prietenos.– To]i b\ie]ii s-au dus la ora[, ai?– To]i, afar’ de mo[ Candy. D`nsu’ [ade-n dormitor

[i-[i ascute creionu’ [i tot `l ascute [i socote[te.Crooks `[i potrivi mai bine ochelarii.– Socote[te? Da’ ce-are de socotit Candy? Lennie aproape strig\:– Pentru iepuri.– E[ti ]icnit, spuse Crooks. E[ti scr`ntit r\u. Care iepuri?– Iepurii care-o s\-i avem noi, [i de-ngrijit o s\-i `ngri-

jesc io, o s\ le tai iarb\ [i-o s\ le dau ap\, [i d-alde-astea.– E[ti scr`ntit, ce mai vorb\, f\cu Crooks. Bine face \l

de umbl\ cu tine c\ te ]ine deoparte, s\ nu te vaz\ nimeni.Lennie spuse calm:– Nu-i minciun\. O s-o facem. O s\ ne lu\m un loc[or

al nostru [i-o s\ tr\im `n bel[ug din rodu’ p\m`ntului.Crooks se instala ceva mai confortabil pe culcu[ul lui.– A[az’te, `l `mbie. A[az’te pe putinica de cuie!

{oarec i [ i oameni 115

ochii, r\mase ]eap\n [i fa]a i se posomori. Scoase m`na desub c\ma[\.

Lennie z`mbi neajutorat, `ntr-o tentativ\ de `mprietenire.Crooks spuse t\ios:– N-ai nici un drept s\ intri `n odaia mea. Asta-i odaia

mea. Nimeni n-are drept s\ intre aci, afar’ de mine.Lennie `nghi]i un nod din g`t [i `[i l\]i z`mbetul care `n-

cerca s\ cucereasc\.– Nu fac n’ica, spuse. Am venit [i io s\-mi v\z c\]elu’.

{i-am v\z’t lumina aprins\, explic\.– Ei [i, e dreptu’ meu s-aprinz lumina. F\ bine [i pleac\

din camera mea! Cum nu m\ vor `n dormitoru’ vostru, a[anu te vreau nici eu `n odaia mea.

– Da’ de ce nu te vor? `ntreb\ Lennie.– Fiindc\-s negru. Ei joac\ c\r]i acolo [i eu nu pot s\

joc, fiindc\-s negru. Cic\ put. Ei, dac\ vrei s\ [tii, [i voi`mi pu]i]i mie, cu to]ii.

Lennie `[i b\l\b\ni stingherit m`inile enorme; nu [tiace s\ fac\.

– To]i s-au dus la ora[, spuse. Slim [i George, [i toat\lumea. George a zis c\ io s\ stau aciia [i s\ nu fac prostii.Am v\z’t lumina dumitale aprins\.

– Ei [i, ce vrei?– N’ica, am v\z’t lumina aprins\. Am zis c\ poci [i io

s\ intru [i s\ [ez un pic.Crooks se uit\ la Lennie, apoi `ntinse m`na `nd\r\t [i

lu\ din cui ochelarii, `i potrivi pe urechile lui trandafirii [iiar se uit\ lung la Lennie.

– Da’ io tot nu-n]eleg ce c\tai `n grajd, protest\. Nue[ti c\r\u[. |i de-ncarc\ sacii n-au ce c\ta-n grajd. Nu e[tic\r\u[. N-ai n’ica d-a face cu caii.

– C\]elu’, repet\ Lennie. Venii s\-mi v\z c\]elu’.

J O H N S T E I N B E C K114

_ q g

– Cu tine poa’ s\ vorbeasc\ omu’ [i s\ fie sigur c\ pe-oureche-]i intr\ [i p-alta-]i iese. C`teva s\pt\m`ni [i-or s\ fiec\]eii cum `]i place ]ie. {tie George ce face. El vorbe[te [itu habar n-ai, nu-n]elegi nimic.

Se aplec\ `nainte, foarte animat:– „Vorbe[te un negru’ acolo“... [i `nc\ un negru cu spi-

narea str`mb\. A[a c\ nu va s\ zic\ nimic, `n]elegi? Tot nu]ii minte ce-a zis. Am v\zut asta de c`te [i mai c`te ori, vor-be[te unu’ cu altu’ [i pu]in `i pas\ dac\-l aude ori dac\ pri-cepe ce spune. Ce conteaz\ e c\ st\ de vorb\ unu’ cu altu’ori c\ [ed a[a am`ndoi, chiar [i f\r\ s\ vorbeasc\. Nici nu-ipas\ d-al’ceva.

Se `nsufle]ise `ntr-at`ta, `nc`t `ncepu a bate cu m`na `ngenunchi.

– George poa’ s\-]i spuie orice n\zb`tii, nu va s\ zic\ ni-mic. Vorba e s\ vorbeasc\. S\ mai fie cu cineva. Asta e.

Se opri. Glasul `i deveni bl`nd [i persuasiv.– S\ ’cem c\ George n-ar mai veni ’napoi. S\ ’cem c\ [i-a

luat t\lp\[i]a [i, uite, nu mai vine. Ei, tu ce te faci atuncea?Lennie devenise tot mai atent.– Ce? f\cu.– Am zis: ce te faci dac\ George s-a dus ast’sear\ la ora[

[i tu nu mai auzi niciodat\ de el?Crooks parc\ urm\rea st\ruitor o victorie personal\.– ~nchipuie-]i [i tu c-ar fi a[a, ce faci? repet\.– George nu face a[a! strig\ Lennie. Nu face una ca

asta! Io s`nt cu George demult. Vine `napoi ast’sear\...Dar `ndoiala era prea zdrobitoare pentru el.– ’Mneata nu crezi c-ar s\ vin\?Fa]a lui Crooks se lumin\ de pl\cerea ce-o sim]ea

chinuindu-l.

{oarec i [ i oameni 117

Lennie se ghemui [i se a[ez\ pe butoia[.– ’Mneata zici c\-i minciun\, f\cu. Da’ nu-i minciun\.

E-adev\rat tot ce spusei, [i n-ai dec`t s\-l `ntrebi pe George.Crooks `[i propti b\rbia neagr\ `n palma trandafirie.– Tu umbli dup\ lucru cu George, a[a-i?– Fire[te. Un’ se duce el s\ lucreze, m\ ia [i pe mine.Crooks vorbi `nainte:– {i c`teodat\ d`nsu’ vorbe[te [i tu habar n-ai despre ce

dracu’ vorbe[te, a[a-i?Se aplec\ `nainte, sfredelindu-l pe Lennie cu ochii

lui ad`nci.– A[a-i?– ~h`... c`teodat\.– Vorbe[te [i el a[a, [i tu habar n-ai despre ce dracu-i

vorba?– ~h`... c`teodat\. Da’... nu todeauna. Crooks se aplec\ `nainte peste marginea culcu[ului.– Io nu-s negru din sud, zise. Io-s n\scut aciia-n Califor-

nia. Babacu-meu avea o ferm\ de vr’o zece pogoane, cre[-tea p\s\ri. Pu[tii albilor veneau pe la noi s\ se joace, [i uniidin ei erau b\ie]i buni. Lu’ babacu’ nu-i pl\cea. Io n-am[tiut p`n\ h\t t`rziu de ce nu-i pl\cea. Da’ acu’ [tiu.

{ov\ia [i, c`nd vorbi iar, glasul i se f\cu mai bl`nd.– Nu mai era alt\ familie de culoare la mile [i mile `m-

prejur. {i nici acu’ nu mai e alt om de culoare aci, la fermaasta, [i doar o familie `n Soledad.

R`se.– Dac\ spui io ceva, cic\: „Eh, spuse [i negru’ \la a[a“. Lennie `ntreb\:– C`t zici ’mneata c-o s\ mai treac\ p`n\ cresc destul

c\]eii \ia ca s\ poci s\-i m`ng`i?Crooks r`se iar:

J O H N S T E I N B E C K116

_ q g

po]i s\ te duci `n dormitor [i s\ joci rummy fiin’c\ e[ti ne-gru. Cum ]i-ar pl\cea? Ia zi c-ar trebui s\ stai aciia singur [is\ cite[ti c\r]i. Fire[te, po]i s\ joci potcoave p`n’ se `ntu-nec\, da’ dup\ aia trebuie s\ cite[ti c\r]i. Geaba cite[tic\r]i. Omu’ are nevoie de al]ii l`ng\ el.

Sc`nci:– Omu’ se tic\lo[e[te dac\ n-are pe nimeni. Fie cum o

fi, da’ s\ fie cineva l`ng\ tine. ~]i spui io, strig\, `]i spui io,omu’ c`nd e prea singur se-mboln\ve[te.

– George are s\ se-ntoarc\, `[i repeta Lennie cu glas spe-riat, `ncerc`nd s\ se lini[teasc\. Poate George s-o fi [i `n-tors. Mai bine m-a[ duce s\ v\z.

Crooks spuse:– N-am vrut s\ te sperii. Ar’ s\ vie `napoi. Io vorbeam

de mine. St\ omu’ singur acilea toat\ noaptea, poate cite[tec\r]i, ori se g`nde[te, ori a[a ceva. C`nd [i c`nd se pune peg`ndit [i n-are pe nimeni s\-i spuie dac\-i a[a ori e altmin-trelea. Poate c-a v\z’t [i el ceva, da’ nu [tie dac\-i a[a orinu. N-are la cin’ s\ se duc\ s\-l `ntrebe dac\ vede [i-\la totla fel. N-are cum [ti. N-are cum m\sura. Uite, am v\z’t ioaciia ni[te lucruri. Beat nu eram. Nu [tiu dac\ dormeam.S\ fi fost cineva aci cu mine, ar fi putut s\-mi spun\ dac\eram adormit, [i-atunci ar fi bine. Da’ a[a nu [tiu...

Privirea lui Crooks r\t\cea acum prin odaie, se `n-drepta spre fereastr\.

Lennie spuse cu glas de jale:– George n-ar’ s\ plece [i s\ m\ lase p\ mine. {tiu io c\

George nu face a[a.Gr\jdarul continua vis\tor:– }iu minte c`nd eram mic [i stam acas’ la ferma de

p\s\ri a tatii. Aveam doi fra]i. Erau mereu p-aproape,todeauna erau pe l`ng\ mine. Dormeam `ntr-aceea[i odaie,

{oarec i [ i oameni 119

– Nu [tie nimeni ce poa’ s\ fac\ un om, observ\ calm.S\ ’cem c\ vrea s\ vin\ [i nu poate. S\ ’cem c\ l-a omor`tori c\ l-a r\nit careva [i c\ nu mai poa’ s\ vie.

Lennie se lupta s\ `n]eleag\.– George nu face una ca asta, repet\. George bag\ de

seam\. P\ George nu-l r\ne[te nimenea. Pa el nu l-a r\nitnimenea niciodat\, fiin’c\ el bag\ de seam\.

– Ei, da’ s\ ’cem c\ n-ar veni ’napoi. Ce faci tu?Fa]a lui Lennie se zb`rci de team\.– Nu [tiu. Ascult\, ce spui ’mneata? strig\. Nu-i ade-

v\rat... P\ George nu l-a r\nit!Crooks `l sfredeli `nainte.– S\-]i spui io ce s-ar `nt`mpla. Te-ar lua la balamuc.

Te-ar pune la cote]. }i-ar pune zgard\, ca la c`ini.Dintr-o dat\, ochii lui Lennie se fixar\ asupr\-i [i luar\

o expresie de furie lini[tit\. Se ridic\ `n picioare [i se `n-drept\ amenin]\tor c\tre Crooks.

– Cine l-a r\nit pe George?Crooks v\zu primejdia care `l p\[tea. Se d\du mai `na-

poi `n culcu[ul s\u, pentru a se feri.– Ziceam [i io a[a, c\ dac-ar fi s\ fie, spuse. Da’ nu l-a

r\nit nimenea pe George. E bine, s\n\tos. Vine ’napoi.Lennie sta aplecat asupr\-i.– De ce ’ceai c\ s\ fie a[a? S\ nu zic\ nimenea c\ George

s\ fie r\nit.Crooks `[i scoase ochelarii [i `[i [terse ochii cu degetele.– Hai, a[az’te colo, spuse. George nu-i r\nit. Lennie se `ntoarse m`r`ind la butoia[ul de cuie.– S\ nu zic\ nimeni de George c\-i r\nit, bolborosi.Crooks spuse cu bl`nde]e:– Poate c\ acu-ai s\ `n]elegi. Tu-l ai pe George. Tu [tii

bine c\ vine ’napoi. Da’ ia zi c\ n-ai pe nimeni. Ia zi c\ nu

J O H N S T E I N B E C K118

_ q g

Candy sta `n prag sc\rpin`ndu-[i ciotul m`inii [i uit`n-du-se orbe[te `n odaia luminat\. Nu `ncerca s\ intre.

– S\-]i spui ceva, Lennie. F\cui socoteala cu iepurii \ia.Crooks spuse irascibil:– Po]i s\ intri dac\ vrei. Candy p\rea `ncurcat.– {tiu [i io? Sigur... dac\ zici tu c\ s\ intru.– Hai, intr\! Dac\ intr\ ori[icare, po]i [i tu s\ intri.Crooks `[i ascundea cu greu pl\cerea sub pref\cuta-i

sup\rare.Candy intr\, dar `nc\ `ncurcat.– Ai aciia un loc[or bun [i pl\cut, `i spuse lui Crooks.

Bine trebuie s\ fie s\ ai o od\i]\ ca asta, numa’ a ta.– Fire[te, f\cu Crooks. {i-un morman de gunoi sub fe-

reastr\. Fire[te, e grozav!Lennie irupse:– Ai spus de iepurii \ia.Candy sta rezemat de perete, l`ng\ gura de ham rupt\,

sc\rpin`ndu-[i ciotul m`inii.– Io-s demult acilea, spuse, [i Crooks e [i el demult.

Da-i `nt`ia[i dat\ c`nd v\z camera lui.Crooks spuse `ntunecat:– Oamenii nu prea intr\ la un om de culoare-n odaie.

N-a fost nimeni acilea dec`t Slim. Slim [i [efu’.Candy schimb\ repede subiectul.– Slim e-un c\r\u[ cum nu se mai afl\. Lennie se aplec\ spre r`nda[ul cel b\tr`n.– Spune de iepurii \ia, st\rui. Candy sur`se.– Am f\cut socoteala. Putem s\ scoatem ni[te bani cu

iepurii \ia, dac\ facem ce trebuie.

{oarec i [ i oameni 121

chiar `ntr-acela[i pat, to]i trei. Aveam un petec cu c\p[uni.Aveam un petec cu lu]ern\. Dam drumu’ la g\ini `n lu]ern\,diminea]a pe soare. Fra]ii mei [edeau pe o stinghie de gard[i se uitau dup\ ele... g\ini albe erau...

Treptat interesul lui Lennie se trezea.– George cic-o s-avem lu]ern\ pentru iepuri.– Care iepuri?– O s-avem iepuri [i-un petec cu struguri.– E[ti ]icnit?– Ba o s-avem. ~ntreab\-l pe George!– E[ti ]icnit, repet\ Crooks dispre]uitor. Am v\z’t sute

de oameni trec`nd pe drum [i pe la ferme, cu leg\tura-n spi-nare [i tot cu n\zb`tia asta idioat\-n cap. Sute am v\z’t. Vine[i pleac\ [i se duce pin alte p\r]i; [i fi[tecare din ei cloce[te-ncapu’ lui c\ s\ aib\ un petec de p\m`nt. {i nici unu’ nu poa’s\-l aib\. E ca raiu’. To]i vrea s\ aib\ un petec de p\m`nt.Am citit, de c`nd `s aici, o groaz\ de c\r]i. N-ajunge nimeni`n rai. {i n-ajunge nimeni s-aib\ p\m`nt. E-n capu’ lor. Vor-be[te-ntruna d-asta, da’ e numa-n capu’ lor.

Se opri [i privi spre u[\; caii se mi[cau neast`mp\ra]i [ilan]urile lor zorn\iau. Un cal nechez\.

– Trebuie s\ fie cineva acolo, spuse Crooks. Poate-iSlim. Slim vine c`teodat\ [i de dou\, trei ori pe noapte. Slime-un adev\rat c\r\u[. Are grij\ de atelaju’ lui.

Se `ndrept\ cu o str`mb\tur\ de durere [i se duse c\tre u[\.– ’Mneata e[ti, Slim? strig\. R\spunse vocea lui Candy:– Slim s-a dus la ora[. Ascult\, `l v\zu[i pe Lennie?– |la mare?– ~h`. L-ai v\z’t pe undeva?– E-aci `n\untru, f\cu Crooks scurt.Se `ntoarse la patul lui [i se culc\.

J O H N S T E I N B E C K120

_ q g

– N-am v\z’t niciodat\ pe nimeni s-o scoat\ la cap\t.Am v\z’t pe unii nebuni dup\ p\m`nt, da’ mereu se nime-rea c`te-o cas\ cu t`rfe ori c`te-un joc de c\r]i s\ le ia baniicare-i str`nsese.

{ov\i.– Dac\ voi, b\ie]i, a]i avea nevoie de-o m`n\ de lucru

la voi acolo... f\r\ plat\, numa’ `ntre]inerea, io a[ veni s\v-ajut, de ce nu? Nu-s chiar a[a schilod ca s\ nu pot munci`n draci dac\ vreau.

– L-a]i v\zut pe Curley, vr’unu’ din voi, b\ie]i?~ntoarser\ repede capetele spre u[\. Nevasta lui Curley

sta acolo [i se uita. Fa]a `i era fardat\ gros. Buzele `i erauu[or `ntredeschise. G`f`ia, de parc\ ar fi alergat.

– Curley n-a fost p-acilea, spuse Candy, acru.Ea tot mai sta `n prag, z`mbindu-le u[or, frec`ndu-[i un-

ghiile unei m`ini cu degetul mare [i cu cel ar\t\tor de lam`na cealalt\. Ochii ei se plimbar\ de la o fa]\ la cealalt\.

– I-au l\sat acas\ p-\i sl\b\nogi, spuse `n cele din urm\.Crede]i c\ nu [tiu unde s-au dus to]i?

Lennie sta [i o urm\rea, fascinat; dar Candy [i Crooks`[i `mpl`ntaser\ privirea `ncruntat\ `n p\m`nt, ca s\-i oco-leasc\ ochii.

Candy spuse:– Atunci, dac\ [tii, de ce vii s\ ne-ntrebi pe noi unde-i

Curley?Ea `i privi, amuzat\.– Caraghios lucru mai e [i-\sta, zise. C`nd dau peste

vr’un b\rbat [i e singur, m\-n]eleg foarte bine cu el. Da’ decum s`nte]i c`te doi, gata, nu mai vre]i s\ sta]i de vorb\ cumine. Parc\ s`nte]i turba]i.

~[i l\s\ unghiile [i puse m`inile `n [olduri.

{oarec i [ i oameni 123

– Da’ io-i `ngrijesc, `l `ntrerupse Lennie. George a zis c\io o s\-i `ngrijesc. Mi-a promis.

Crooks interveni brutal:– Geaba v\ b\ga]i `n cap prostii, m\! Tr\nc\ni]i [i voi a[a

`ntruna d-asta, da’ de avut n-o s-ave]i p\m`ntu’ \la c`t `i lu-mea. Tu o s\ r\m`i s\ m\turi p-acilea p`n-or s\ te scoat\ `ntr-olad\ cu picioarele-nainte. La to]i vi-e g`ndu’ la p\m`nt.

Candy `[i frec\ sup\rat fa]a.– Vezi tu! S\ fiu afurisit dac\ n-o facem! George zice

c-o facem. Avem [i banii.– A[a? f\cu Crooks. {i unde-i George a-cuma? La ora[,

`n vreo cas\ cu t`rfe. Acolo se duc banii vo[tri... Iisuse, dec`te ori n-am v\z’t io d-ald-astea! Prea mul]i i-am v\z’t cup\m`nt `n cap. Da’ niciodat\ nu pune m`na pe el.

Candy strig\:– Fire[te c\ to]i se g`ndesc la asta! Ori[icare vrea un pe-

tec de p\m`nt al lui, nu mult, nu cine [tie ce, da’ s-aib\ [i elceva al lui. Un loc un’ s\ poa’ s\ tr\iasc\ [i de unde s\ nu-lpoat\ da nimeni afar\. Io n-am avut niciodat\. Io am sem\-nat gr`ne pentru mai to]i din statu’ \sta, da’ nu fur\ gr`nelemele, [i c`nd am muncit la adunatu’ recoltelor, nici una n-afost recolta mea. Da’ acuma o facem noi p-asta, gre[e[ti dac\crezi c\ n-o facem. George n-are banii la el, acolo-n ora[. Ba-nii e-n banc\. Io [i cu Lennie, [i cu George. O s-avem oodaie a noastr\. O s-avem un c`ine [i iepuri de cas\, [i g\ini.O s-avem porumb verde [i poate c\ [i-o vac\ ori o capr\...

Se opri, cople[it de acest tablou. – {i zici c-ave]i banii \[tia? spuse Crooks.– P\i cum s\ nu. Aproape to]i. A[a, c`]iva gologani mai

trebuie. ~i facem `ntr-o lun\. C\ George l-o [i g\sit.Crooks `ntinse bra]ul `nd\r\t [i `[i examin\ cu m`na

[ira spin\rii.

J O H N S T E I N B E C K122

_ q g

Candy repet\ posomor`t:– {i-a prins-o-ntr-o ma[in\.– Bine, bine, f\cu ea cu dispre]. N-ave]i dec`t s\-i ]ine]i

partea, mie ce-mi pas\? Voi, \[tia cu bocceaua-n spinare,v\ crede]i grozavi. Da’ ce g`ndi]i voi c\ s`nt eu, o pu[-toaic\-acolo? Dac\ vre]i s\ [ti]i, io puteam s\ fi jucat pescen\. {i nu o dat\! {i-un tip mi-a spus `ntr-un r`nd c\ poa’s\ m\ bage [i-n filme.

De indignare `[i pierduse suflul.– Poftim, s`mb\t\ seara! Toat\ lumea e dus\ [i face c`te

ceva. Toat\ lumea! {i io, ce fac? Stau aici, de vorb\ c-unc`rd de bagabon]i, un negru [i-un ]icnit, [i-un pr\p\dit decioban, [i mai `mi [i place, fin-c\ al’cineva nu-i!

Lennie o urm\rea din ochi, cu gura pe jum\tate des-chis\. Crooks se retr\sese `n teribila demnitate ocrotitoarea negrilor. Dar cu mo[ Candy se produse o schimbare. Else scul\ brusc `n picioare [i d\du peste cap butoia[ul decuie pe care [ezuse.

– M-am s\turat! spuse m`nios. N-ai ce c\ta aciia. Noi]i-am spus c\ n-ai ce c\ta. {i-]i mai spui c\ te pripe[ti s\-]idai cu p\rerea `n ce ne prive[te. N-ai destul\ minte-n c\p\-]`nica aia de pui de g\in\ ca s\-]i dai seama c\ noi nu s`n-tem bagabon]i. S\ zicem c\ pui s\ ne dea afar\. S\ zicem.G`nde[ti c-o s\ batem drumurile ca s\ g\sim alt p`rlit deloc de doi bani ca \sta? ’Mneata s\ [tii c\ noi avem fermanoastr\ un’ ne putem duce, [i casa noastr\. Nu s`ntem sili]is\ st\m acilea. Noi avem cas\ [i p\s\ri, [i pomi roditori, [io ferm\ de-o sut\ de ori mai frumoas\ ca asta. {i avem pri-eteni, da, avem. O fi fost o vreme c`nd ni-era fric\ s\ nu nedea afar’, da’ acu’ nu ne mai e. Avem p\m`ntu’ nostru, da,al nostru, [i putem s\ ne ducem acolo.

Nevasta lui Curley `i r`se `n nas.

{oarec i [ i oameni 125

– Vi-e fric\ la to]i, unu’ d-altu’, asta-i. Fiec\ruia i-efric\, s\ nu spuie \ilal]i ceva de el.

Dup\ o t\cere, Crooks zise:– Mai bine acu’ te-ai duce acas\ la ’mneata. Nou\ acilea

nu ne trebuie belele.– Da’ eu nu fac nici o belea. Ce crede]i c\ nu mi-o pl\-

cea [i mie s\ mai stau de vorb\ cu c`te cineva ici [i colo?Crede]i c\ mi-o pl\cea s\ tot zac `n casa aia mereu?

Candy `[i puse ciotul m`inii drepte pe genunchi [i-lfrec\ u[urel cu cealalt\ m`n\. Spuse mustr\tor:

– Ai b\rbat. N-ai de ce s\ tot dai t`rcoale la al]ii [i s\-ifaci s\ dea de belea.

Fata se `nfurie.– Fire[te c-am b\rbat. {i ce mai b\rbat! L-a]i v\zut cu

to]ii, nu? Toat\ ziulica nu face altceva dec`t s\ tot spuie ce-os\ le fac\ la \i de nu i-s pe plac, [i nimeni nu i-e pe plac. Cecrede]i, c-o s\ stau mereu `n casa aia de doi metri pe patru [is\ tot ascult cum atac\ Curley cu st`nga [i-apoi vine [i-l poc-ne[te cu grozava aia de lovitur\ a lui cu dreapta? „Un-doi“,cic\. „At`ta-i trebuie, un-doi, [i-i la p\m`nt.“

Se opri [i, lumin`ndu-i-se fa]a, `ntreb\, cu o expresie decuriozitate:

– Ia zice]i, ce-a fost cu m`na lu’ Curley? Urm\ o t\cere st`njenit\. Candy strecur\ o privire fu-

ri[\ c\tre Lennie. Apoi tu[i.– P\i... Curley... [i-a prins m`na-ntr-o ma[in\, coan\.

I-a strivit-o.Ea `l scrut\ o clip\, apoi r`se.– Gogo[i! Ce-mi vinzi mie? Curley s-a apucat de ceva

care n-a putut ispr\vi. Prins `ntr-o ma[in\, gogo[i! Ei, da-ivorba c\ nu mai pocne[te pe nimeni cu grozavu’ lui deun-doi, de c`nd s-a ales cu m`na strivit\. Cine i-a strivit-o?

J O H N S T E I N B E C K124

_ q g

Lennie z`mbi fericit.– El e, spuse. El e \la, [i-o s\ m\ lase s\ v\z de iepuri.– P\i dac\ at`ta lucru vrei tu, pot [i io s\ fac rost de

ni[te iepuri.Crooks se scul\ de pe pat [i se `ndrept\ s-o `nfrunte.– Ajunge, spuse rece. N-ai nici un drept s\ vii `n odaia

unui negru. {i nici n-ai nici un drept s\ te f`]`i p-aci. Acu’s\ faci bine s\ pleci, [i c`t mai repede. C\ de nu, `i spui lu’[efu’ s\ nu te mai lase s\ intri-n grajd niciodat\.

Ea se `ntoarse spre el dispre]uitoare:– I-ascult\, cioroiule! Tu [tii ce pot io s\-]i fac dac\

nu-]i ]ii fleanca?Crooks se holb\ la ea, dezn\d\jduit; apoi se a[ez\ pe

patul lui [i se retrase `n sine. Ea se apropie, `ncol]indu-l:– {tii ce pot s\ fac, dac\ vreau?Crooks parc\ se f\cea mai mic; se str`nse l`ng\ perete.– Da, coan\.– Ei, atuncea stai la locu’ t\u, cioroiule! Dac\ vreau,

pot s\ pui s\ te sp`nzure de-o crac\, [i-a[a de lesne c\ n-ar finici o scofal\, nici n-a[ avea de ce s\ m\ bucur.

Crooks se redusese la nimic. Nu mai avea nici persona-litate, nici „eu“, nimic care s\ plac\ sau s\ displac\. Spuse:„Da, coan\“, [i vocea `i era lipsit\ de orice nuan]\.

O clip\ ea st\tu aplecat\ deasupr\-i, de parc\ ar fi a[-teptat ca el s\ se mi[te, pentru a-l plesni iar cu biciul; darCrooks [edea neclintit, cu ochii `n l\turi, cu tot ce-ar fiputut fi lovit retras `n sine. ~n cele din urm\, ea se `ndrept\spre ceilal]i doi.

Mo[ Candy nu `[i putea lua ochii de la d`nsa.– Dac\ faci una ca asta, noi o s\ spunem, zise `n cele

din urm\, lini[tit. O s\ spunem c-ai ticluit-o `mpotriva lu’Crooks.

{oarec i [ i oameni 127

– Gogo[i! spuse. Am v\z’t io destui d-alde voi. S-ave]ivoi doi bi[tari, p\i a]i fi colo, la ora[, [i v-a]i lua dou\ r`n-duri de rachiu [i-a]i suge fundu’ paharului. V\ [tiu io.

Fa]a lui Candy se `ncingea din ce `n ce, dar `nc\ mai`nainte ca d`nsa s\-[i fi sf`r[it vorbele, el izbutise s\ se `n-fr`neze. Era st\p`n pe situa]ie.

– Oi fi [tiind io, spuse bl`nd. N-ar fi mai bine ’mneatas-o [tergi [i s\ ba]i mingea-n alt\ parte? Noi n-avem cevorbi cu ’mneata. Noi [tim ce-avem [i pu]in ne pas\ dac\[tii [i ’mneata ori nu. A[a c-ai face mai bine s-o [tergi,fiin’c\, mai [tii, lu’ Curley te pomene[ti c\ nu i-o pl\ceas\-[i vaz\ nevasta-n grajd cu noi \[tia, bagabon]ii cu boc-ceaua-n spinare.

Ea se uit\ de la o fa]\ la alta [i `i v\zu pe to]i ostili. Celmai lung se uit\ la Lennie, p`n\ ce el `[i plec\ ochii, f`st`cit.Deodat\ ea `ntreb\:

– Da’ din ce te-ai ales cu v`n\t\ile alea pe obraz?Lennie ridic\ o privire vinovat\.– Cine, io?– ~h`, tu.Lennie se uit\ dup\ ajutor spre Candy [i-apoi `[i cobor`

iar privirea `n poal\.– {i-a prins m`na `ntr-o ma[in\, zise. Nevasta lui Curley izbucni `n r`s.– Bine. Ma[in\, ai? Vorbesc io cu tine mai t`rziu. Mie-mi

place ma[inile.Candy interveni:– S\-l la[i `n pace pe b\iatu’ \sta! S\ nu care cumva s\ te

legi de el! O s\-i spui lu’ George ce-ai zis. George n-ar’ s\rabde s\ te legi de Lennie.

– Da’ cine-i George? `ntreb\ ea. Ala micu’ cu careai venit?

J O H N S T E I N B E C K126

_ q g

– Poate c-ar fi mai bine, m\ b\ie]i, s\ pleca]i acuma,zise. Nu [tiu dac\ mai am chef s\ mai sta]i p-aci. Un om deculoare trebuie s\ aib\ [i el ni[te drepturi, chiar dac\ nu-spe pl\cu’ lui.

Candy spuse:– C\]eaua aia nu trebuia s\ fi vorbit a[a cu tine.– N-are nimica, f\cu posomor`t Crooks. Unde-a]i venit

voi aciia [i-a]i [ezut cu mine, uitasem. E-a[a cum spune d`nsa.Se auzi sfor\it de cai `n grajd [i zorn\itul lan]urilor, [i

un glas chem\:– Lennie! Ei, Lennie! E[ti `n grajd?– E George, strig\ Lennie. {i r\spunse:– Acilea-s, George. Acilea.O clip\ mai t`rziu, George ap\ru `n cadrul u[ii, arun-

c`nd `n juru-i o privire dezaprobatoare.– Ce cau]i `n odaia lui Crooks? N-aveai ce c\ta aci.Crooks dete din cap.– A[a le-am zis [i io, da’ ei tot a intrat.– {i tu de ce nu-i d\du[i afar’?– C\ nu prea-mi veni, spuse Crooks. Lennie e b\iat bun.Acum se agit\ Candy.– Ascult\, George! Am tot socotit. Am dibuit io c\

chiar [i cu iepurii \ia putem s\ facem ni[te bani.George se `ntunec\.– Parc\-]i spusei ca s\ nu vorbe[ti cu nimenea de

treaba asta.Candy zise, ab\tut:– Nu vorbii cu nimeni dec`t numa’ cu Crooks.George spuse:– Ei, ia pleca]i voi d-aciia, m\ b\ie]i! Doamne, nici un

minut nu poci s\ lipsesc.

{oarec i [ i oameni 129

– Spune]i [i duce]i-v\ dracului! strig\ ea. N-ar sta nimenis\ v-asculte, [ti]i foarte bine. Nimeni n-ar sta s\ v-asculte.

Candy recunoscu:– Nu... n-ar sta nimeni s\ ne-asculte. Lennie sc`nci:– Ah, s\ fie George aciia... s\ fie George aciia...Candy trecu c\tre d`nsul.– N-ai nici o grij\, spuse. Adineauri i-am auzit pe b\ie]i

venind ’napoi. M\ prind c\ George o fi [i ajuns `n dormitor.Se `ntoarse c\tre nevasta lui Curley.– Acu’ ai face bine s\ te duci acas\, spuse lini[tit. Dac\

pleci acu[ica, n-o s\-i spunem lu’ Curley c-ai fost acilea.Ea `l m\sur\ cu r\ceal\.– Nu prea crez c-ai auzit nimic.– De, dac\ nu e[ti sigur\, mai bine-ai face s\ fii cu-

minte, s\ n-o p\]e[ti cumva.Ea se `ndrept\ spre Lennie:– ~mi pare bine c\ l-ai pocnit ni]el pe Curley. Demult [i-o

caut\ cu lum`narea. C`teodat\ `mi vine [i mie s\-l pocnesc.Se strecur\ pe u[\, disp\r`nd `n `ntunericul grajdului. {i

c`t trecu prin grajd, se auzir\ lan]urile hamurilor zorn\ind,c`]iva cai sfor\ir\ [i al]ii trop\ir\ din copite.

Crooks p\ru s\ ias\ cu `ncetul din straturile ap\r\toare`n care se `nf\[urase.

– Era adev\rat ce spuse[i, c\ se `ntoarser\ b\ie]ii? `ntreb\.– Fire[te, `i auzii.– Da? Io n-am auzit nimica.– A z\ng\nit poarta, spuse Candy. Apoi continu\:– Doamne Iisuse, [tie s\ umble tiptil nevasta asta a lu’

Curley. Zic c\ s-a-nv\]at, de c`nd tot `ncearc\.Crooks evit\ acum subiectul.

J O H N S T E I N B E C K128

_ q g

Capitolul cinci

La un cap\t al grajdului se ridica o claie mare de f`nproasp\t [i deasupra cl\ii at`rna de scripetele s\u furca cupatru coarne. F`nul se l\sa ca un pov`rni[ de munte p`n\-ncel\lalt cap\t al grajdului, unde se mai g\sea un loc neted`nc\ neumplut cu noua recolt\. Pe de l\turi se vedeau ies-lele [i printre stinghii se z\reau capetele cailor.

Era duminic\ dup\-mas\. Caii, la odihn\, ciupeau dinsmocurile de f`n r\mase [i trop\iau pe loc din copite, [i mu[-cau lemnul ieslelor, [i zorn\iau din lan]urile cu care erau le-ga]i. Soarele de dup\-amiaz\ strecura f`[ii prin cr\p\turilepere]ilor grajdului [i a[ternea d`re luminoase prin f`n. ~n aerst\ruia b`z`itul mu[telor, susurul lene[ al dup\-amiezei.

De afar\ veneau clinchete de potcoave ce izbeau ]inta [istrig\te de `ncurajare sau de ironie ale oamenilor aduna]i lajoc. ~n grajd `ns\ era lini[te [i zumzet molcom, [i c\ldur\.

Nu mai era nimeni `n grajd dec`t Lennie, [i Lennie [e-dea `n f`n, al\turi de o lad\ de ambalaj a[ezat\ sub o iesle,la cap\tul grajdului care nu era `nc\ umplut cu f`n. Lennie[edea `n f`n [i se uita la un c\]elu[ mort ce z\cea `n fa]alui. Se uit\ la el timp `ndelungat [i-apoi `ntinse m`na luienorm\ [i-l netezi peste tot trupul. {i Lennie vorbea `nceti-[or c\]elu[ului:

{oarec i [ i oameni 131

Candy [i Lennie se ridicar\ [i se `ndreptar\ spre u[\.Crooks strig\:

– Candy!– H\?– Mai ]ii minte ce-]i spusei, de s\pat [i de-ajutat la orice?– ~h`, f\cu Candy. }iu minte.– P\i, uit\ ce-]i spusei! Nu era serios. Glumeam [i io.

Nu mi-ar pl\cea s\ m\ duc s\ stau `ntr-un loc ca \la.– De, foarte bine, cum zici tu. Noapte bun\! Cei trei b\rba]i ie[ir\ pe u[\. C`t trecur\ prin grajd, se

auzir\ caii sfor\ind [i lan]urile z\ng\nind.De pe patul unde [edea, Crooks se uit\ c`teva clipe la

u[\, apoi `ntinse m`na dup\ sticla cu ulei de frec]ie. ~[iscoase c\ma[a din pantaloni, la spate, turn\ c`teva pic\turide ulei `n palma-i trandafirie [i, `ntinz`nd m`na `napoi, seapuc\ agale s\-[i frece spinarea.

_ q g

– Poate c\ George n-ar’ s\ se supere, zise. C\ lu’George nu-i p\sa de afurisitu’ \sta de c\]elu[.

Dinspre cap\tul ultimului st\nog se apropie nevasta luiCurley. P\[ea foarte u[or [i Lennie nu o v\zu. Purta ro-chia ei de bumbac viu colorat\ [i papucii cu pompoane dinfulgi ro[ii de stru]. Fa]a `i era fardat\ [i zulufii at`rnau lalocurile lor, ca ni[te c`rn\ciori. Fu chiar l`ng\ d`nsul mai`nainte ca Lennie s\ ridice ochii [i s-o vad\.

Cuprins de panic\, el arunc\ un pumn de f`n peste c\]el.Se uit\ posomor`t `n sus, la d`nsa.

Ea zise:– Ce-ai acolo, micu]ule? Lennie `i arunc\ o privire sever\.– George spune c\ n-am voie s\ am n’ica d-a face cu

’mneata, s\ nu vorbesc cu ’mneata [i pace.Ea r`se.– George `]i comand\ ce s\ faci [i ce s\ nu faci? ~n

toate alea?Lennie `[i cobor` privirea `n f`n.– ’Ce c\ nu mai am voie s\-ngrijesc iepurii dac\ stau de

vorb\ cu ’mneata sau n’ica.Ea spuse calm:– I-e fric\ s\ nu se-nfurie Curley. Ei, da’ Curley poart\-acu

m`na dreapt\ legat\ de g`t, [i dac\ Curley se-nfurie, po]is\-i f\r`mi [i m`na ailalt\. Crezi c\ m-ai dus tu pe mine c`ndmi-ai spus c\ [i-a prins-o-ntr-o ma[in\?

Dar Lennie nu se l\s\ atras.– Nu, dom’le. N-am voie s\ vorbesc cu ’mneata [i pace.Ea se l\s\ `n genunchi l`ng\ d`nsul `n f`n.– Ascult\, spuse. To]i b\ie]ii-s la o `ntrecere de potcoave.

E d-abia patru ceasu’. Nici unu’ din ei n-ar’ s\ plece de la

{oarec i [ i oameni 133

– De ce-ai murit? Nu e[ti mic ca [oarecii. Io nu te-amlovit a[a tare.

Ridic\ `n sus capul c\]elu[ului, `i cercet\ chipul [i-i spuse:– Acuma George n-o s\ m\ mai lase s\-ngrijesc iepurii,

dac\ vede c\ tu ai murit.Scobi `n f`n o mic\ ad`ncitur\, a[ez\ `n ea c\]elu[ul [i-l

acoperi bine cu f`n, s\ nu se mai vad\. Dar continu\ s\ seuite ]int\ la movili]a ce-o f\cuse.

– N-am f\cut r\u chiar a[a mare, zise, ca s\ m\ duc s\m-ascunz `n h\]i[. A[! nu... N-am f\cut chiar a[a r\u! O s\-ispui lu’ George c\ l-am g\sit mort.

Dezgrop\ c\]elu[ul [i-l examina am\nun]it, apoi `[itrecu m`na peste trupul lui, de la urechi p`n\ la coad\.Urm\ s\ vorbeasc\, m`hnit:

– Da’ el o s\ [tie. George todauna [tie. Ar’ s\ zic\: „Tu aif\cut asta. Nu-ncerca s\ m\ min]i“. {i-ar s\ zic\: „Acu’ uite,pentru c\ f\cu[i asta, n-ai s\ mai `ngrije[ti deloc iepurii“.

Dintr-o dat\ i se st`rni m`nia.– Afurisitule! strig\. De ce trebuia s\ mori? Tu nu e[ti

mic ca [oarecii.Culese de pe jos c\]elu[ul [i-l zv`rli c`t colo. ~i `ntoarse

spatele. {ezu `ncovoiat peste genunchi, [optind:– Acu’ n-o s\ mai `ngrijesc iepurii. Acu’ n-o s\ m\ mai lase.Se leg\na `ncolo [i `ncoace, cople[it de m`hnire.De afar\ se auzi un clinchet de potcoav\ izbind jalonul

de fier [i apoi oarecare zarv\ de glasuri. Lennie se scul\ [iaduse `napoi c\]elu[ul mort, `l puse `n f`n [i se a[ez\ l`ng\el. ~l m`ng`ie iar.

– Nu fuse[i destul de mare, `i zise. Mereu mi-a spus,to]i, c\ e[ti `nc\ prea mic. Da’ io n-am [tiut c\ poci s\ moria[a lesne.

~[i trecea degetele peste urechea moale a c\]elu[ului.

J O H N S T E I N B E C K132

_ q g

– Dac\ m\ vede George c\ vorbesc cu ’mneata, ar s\m\ oc\rasc\ r\u, spuse Lennie prev\z\tor. A[a mi-a spus.

Pe fa]a ei se oglindi m`nia.– Da’ ce-i cu mine? strig\. Da’ ce, i-o n-am dreptu’ s\

vorbesc cu nimenea? Ce crede ei c\ s`nt io, da’ ce? Tu e[tiun b\iat de treab\. De ce s\ nu pot s\ vorbesc cu tine?Doar nu-]i fac nici un r\u.

– George spune c-o s\ ne bagi `n bocluc.– Aiurea! f\cu ea. Da’ ce r\u `]i fac io? Nu se g`nde[te

nimenea dintre d`n[ii cum tr\iesc io acilea! Ce le pas\ lor!Ascult\ ce-]i spui: io nu-s `nv\]at\ s\ tr\iesc a[a. Io puteams\ fiu cineva.

Ad\ug\, sumbru:– {i nu se [tie dac\ n-o s\ fiu odat\ [i-odat\!{i apoi vorbele ei n\v\lir\, `ntr-o p\tima[\ sete de co-

municare, de parc\ s-ar fi temut c\ acela care-o asculta i-arfi putut fi smuls.

– Io am stat chiar `n Salinas, povesti. Venisem acolo decopil. Ei, [i `ntr-un r`nd a trecut p-acolo o trup\ de teatru,[i-am f\cut cuno[tin]\ cu unu’ din actori. El a zis c-a[ pu-tea s\ merg [i io cu trupa lor. Da’ b\tr`na mea n-a vrut s\m\ lase. ’Cea c\ nu se poate, fiinc\ aveam numa’ cin[’peani. Da’ \la zicea c\ se poate. S\ m\ fi dus, nu tr\iam acumaa[a cum m\ vezi, po]i s\-]i `nchipui...

Lennie `[i trecea m`na `ncoace [i `ncolo peste trupul c\-]elu[ului mort.

– O s-avem un loc[or al nostru... [i iepuri, explic\.Ea `[i urm\ repede povestea, ca s\ nu mai fie `ntrerupt\.– Alt\dat\ am f\cut cuno[tin]\ c-un tip care lucra la

filme. Am fost cu el la Riverside Dance Palace. |la zicea c-os\ m\ pun\ s\ joc `n filme. Zicea c\-s n\scut\ s\ fiu actri]\.De cum se-ntorcea la Hollywood, a zis c-ar’ s\-mi scrie.

{oarec i [ i oameni 135

`ntrecerea aia. De ce s\ nu stau de vorb\ cu tine? Niciodat\n-apuc s\ stau de vorb\ cu nimeni. Mi-e ur`t de nu mai pot.

Lennie zise:– Bine, da’ io nu trebuie s\ vorbesc cu ’mneata [i pace.– Mi-e ur`t, spuse ea. Tu po]i s\ vorbe[ti cu lumea, da’

io nu pot s\ vorbesc dec`t numa’ cu Curley. Alminteri se-n-furie. }ie cum ]i-ar pl\cea s\ nu vorbe[ti cu nimeni?

Lennie spuse:– Bine, da’ io nu trebuie. Lu’ George i-e fric\ s\ nu dau

de bocluc.Ea schimb\ subiectul. – Ce ]ii acoperit acolo? Atunci lui Lennie i se `ntoarse toat\ m`hnirea.– O! e c\]elu’ meu, spuse trist. C\]elu[u’ meu.{i degetele lui m\turar\ deoparte f`nul ce-l acoperea.– P\i e mort! strig\ ea.– Era a[a mic, spuse Lennie. M\ jucam [i io cu el... [i el

se f\cea c\ vrea s\ m\ mu[te... [i io m\ f\ceam c\ vreau s\-lpocnesc... [i... [i l-am pocnit. {i el a r\mas mort.

Ea `l consol\.– Eh, nu te nec\ji! O javr\ acolo. G\se[ti tu lesne alta.

Tot ]inutu-i plin de javre d-astea.– Da’ nu-i numa’ asta, explic\ Lennie cu jale. George

acu’ n-ar’ s\ m\ mai lase s\ v\z de iepuri.– Da’ de ce?– P\i a zis c\, dac\ mai fac iar rele, n-ar’ s\ m\ mai lase

s\ v\z de iepuri.Ea veni mai aproape de el [i-i vorbi m`ng`ios:– S\ nu-]i fie fric\ s\ vorbe[ti cu mine. I-auzi cum

zbiar\ \ia afar\. Au pus prinsoare patru dolari la `ntrecereaaia. Nu pleac\ nici unu’ d-acolo p`n’ nu se ispr\ve[te.

J O H N S T E I N B E C K134

_ q g

– Poate c\, dac-a[ duce c\]elu[u’ \sta afar\ [i l-a[ lep\daundeva, George n-ar mai [ti niciodat\. {i-atunci n-ar mai finici un necaz cu `ngrijitu’ iepurilor.

Nevasta lui Curley spuse m`nioas\:– Tu la alceva dec`t la iepuri nu po]i s\ te g`nde[ti?– O s-avem un loc[or al nostru, explic\ Lennie r\bd\-

tor. O s-avem o cas\ [i-o gr\din\, [i-un petic cu lu]ern\, [ilu]erna aia ar’ s\ fie pentru iepuri, [i io iau un sac [i-l um-plu bine cu lu]ern\ [i p-orm\-l duc la iepuri.

– Da’ de ce te dai a[a `n v`nt dup\ iepuri? `ntreb\ ea.Lennie trebui s\ se g`ndeasc\ de dou\ ori p`n\ s\

poat\ ajunge la o concluzie. Se apropie prudent de d`nsa,p`n\ aproape s-o ating\:

– ~mi place s\ m`ng`i lucruri frumoase. Odat\, la unb`lci, am v\zut iepuri din \ia cu p\r lung. Te crez c\ eraufrumo[i! C`teodat\ m`ng`i [i [oareci, da’ numa’ c`nd nu g\-sesc ceva mai bun.

Nevasta lui Curley se trase ni]el mai departe de el.– Cred c\ e[ti scr`ntit, spuse.– Ba nu-s, explic\ Lennie cu gravitate. George zice c\ nu-s.

~mi place s\ m`ng`i cu degetele lucrurile frumoase [i moi.Ea se lini[ti `ntru c`tva.– Ei, p\i cui nu-i place? Mie-mi place s-ating m\tasea [i

catifeaua. }ie-]i place s-atingi catifeaua?Lennie chicoti de pl\cere.– Te crez, z\u! strig\ fericit. {i-am avut [i io. Mi-a

dat-o o cocoan\, [i cocoana aia era tu[\-mea Clara. Mi-a dat-omie, uite o bucat\ at`ta de mare! Ce bine-ar fi s-o amacuma aciia!...

O `ntunecare i se l\s\ pe fa]\.– Am pierdut-o, f\cu. N-am mai v\z’t-o demult.Nevasta lui Curley r`se de el.

{oarec i [ i oameni 137

Se uit\ `ndeaproape la Lennie ca s\ vad\ dac\-l impre-sionase.

– N-am primit niciodat\ scrisoarea aia, spuse. Am [tiuttodauna c\ mi-o [terpelise b\tr`na mea. Ei, cum era s\ r\m`i`ntr-un loc de unde nu puteam s\ plec nic\ieri ori s-ajungcineva, [i unde `]i mai [i fur\ scrisorile! {i-am [i `ntrebat-odac\ mi-o [terpelise d`nsa [i d`nsa a zis c\ nu. {i-atunceam-am m\ritat cu Curley. L-am cunoscut tot `n seara aia, laRiverside Dance Palace... M-ascul]i? `ntreb\.

– Io? Sigur.– Uite, asta n-am mai spus-o la nimeni p`n-acu’. Poate nici

n-ar trebui s\ spui. Mie nu-mi place Curley. Nu e b\iat bun.{i cum `i f\cuse confiden]e, se dete mai aproape de

Lennie, [ez`nd l`ng\ el.– Puteam s\ joc `n filme [i s\ fi avut rochii frumoase,

care le poart\ alea. {i puteam s\ fi stat `n hotelurile ale mari,[i s\ m\ fotografieze. {i c`nd se d\ premierele alea, puteams\ fi mers [i eu, [i puteam s\ vorbesc [i la radio – nu m\costa nici un ban, pentru c-a[ fi fost [i io `n film. {i toate ro-chiile alea frumoase care le-a[ fi purtat, cum le poart\ alea-nfilme. Fiinc\ tipu’ \la a spus c\ io-s n\scut\ s\ fiu actri]\.

Ridic\ ochii c\tre Lennie [i f\cu un mic gest grandioscu bra]ul [i cu m`na ca s\ arate c\ [tie s\ joace. Degetele ur-mau `ncheietura m`inii, care luase conducerea, cu degetulmic grandilocvent separat de celelalte.

Lennie oft\ ad`nc. De afar\ r\zbi un z\ng\nit de pot-coav\ pe metal [i apoi un cor de aclama]ii.

– A b\gat unu’ potcoava pe ]\ru[! spuse nevasta lui Curley.Acum lumina se `n\l]a, pe c`nd soarele cobora spre as-

fin]it, [i f`[iile luminoase urcau pe perete [i c\deau pe iesle[i pe capetele cailor.

Lennie zise:

J O H N S T E I N B E C K136

_ q g

– Ascult\, nu mai f\ a[a! Nu vreau ca s\ zbieri. O s\m\ bagi `n bocluc, cum a spus George c-ar s\ fie. S\ numai faci a[a!

Iar d`nsa continua s\ se lupte [i ochii `i erau `nnebuni]ide groaz\. Atunci el o scutur\ [i se m`nie pe ea.

– Nu mai tot zbiera, `i spuse, [i-o scutur\. {i trupul ei c\zu greu la p\m`nt, ca un pe[te dup\ ce-a `n-

cetat s\ se zbat\. {i apoi nu mai mi[c\. Lennie `i fr`nsese g`tul.El o privi [i, cu grij\, `[i lu\ m`na de pe gura ei, iar ea

r\mase neclintit\.– Nu vreau s\-]i fac nici un r\u, zise, da’ dac\ ]ipi,

George ar’ s\ se `nfurie.C`nd ea nu r\spunse [i nici nu se mi[c\, el se aplec\

foarte aproape asupr\-i. ~i ridic\ un bra] [i-l l\s\ s\ cad\.O clip\, p\ru uluit. Apoi [opti `nsp\im`ntat:

– F\cui ceva r\u. Iar f\cui ceva r\u. ~ngr\m\di f`n peste ea p`n\ ce-o acoperi `n parte.De dincolo de grajd se auzir\ strig\tele b\rba]ilor [i un

repetat z\ng\nit de potcoave pe metal. Pentru prima oar\Lennie deveni con[tient de lumea de-afar\. Se chirci `n f`n[i ciuli urechea.

– Am f\cut ceva r\u de-adev\rat, spuse. Nu trebuia s\fi f\cut asta. George ar’ s\ fie foarte sup\rat. {i el a zis...s\ te-ascunzi `n h\]i[ p`n\ vin eu. A[a a zis.

Lennie se duse `napoi [i se uit\ la t`n\ra femeie moart\.C\]elu[ul z\cea `n apropierea ei. Lennie `l culese de pe jos.

– O s\-l arunc, zise. E destul de r\u [i-a[a... V`r` c\]elu[ul sub hain\ [i apoi se t`r` p`n\ la peretele

grajdului [i se uit\ printre cr\p\turi, spre jocul de pot-coave. Apoi se t`r` primprejurul ultimei iesle [i disp\ru.

{oarec i [ i oameni 139

– E[ti scr`ntit, spuse. Da’ e[ti dr\gu] `n felu’ t\u. Parc-aifi un copil mare. Da’ poa’ s\ te-n]eleag\ omu’ cam ce vreis\ zici. C`teodat\ [i io, c`nd m\ piept\n, stau [i-mi netezescp\ru’ cu m`na, [i-mi place c\-i a[a moale [i frumos. Fiinc\-lperiez mult. D-aia-i frumos. Ia pune m`na, uite ici!

~i lu\ m`na [i i-o a[ez\ pe cap.– Uite, pip\ie p-aci, s\ vezi ce moale e.Degetele enorme ale lui Lennie se apucar\ s\-i pi-

p\ie p\rul.– Vezi s\ nu m\ ciufule[ti, zise ea.Lennie f\cu: – O, ce bun e, [i-l m`ng`ie mai ap\sat. O, ce bun!– Bag\ de seam\, c\-mi strici piept\n\tura! Apoi strig\ sup\rat\:– Acu’ ispr\ve[te, c\ mi-l strici de tot!~[i smuci capul la o parte, dar degetele lui Lennie se `n-

cle[tar\ `n p\rul ei [i-l ]inur\.– D\-i drumu’! strig\ ea. N-auzi s\-i dai drumu’!Lennie intrase `n panic\. Fa]a `i era crispat\. Atunci ea

]ip\ – [i m`na cealalt\ a lui Lennie i se puse pe gur\ [i pe nas.– Te rog, nu f\ asta! se ruga el. O! Te rog, nu ]ipa.

George o s\ fie sup\rat foc.Ea se lupta cu violen]\ sub m`inile lui. D\dea `ntruna

din picioare, `n f`n, [i se zv`rcolea ca s\ scape; [i de subm`na lui Lennie r\zbi un ]ip\t `n\bu[it. Lennie `ncepu s\strige de spaim\:

– O! Te rog, nu mai f\ a[a! o implora. George ar’ s\spun\ c\ iar am f\cut ceva r\u. N-ar’ s\ m\ mai lase s\ v\zde iepuri!

~[i mi[c\ ni]el m`na [i `n clipa aceea se auzi iar strig\tulei r\gu[it. Atunci Lennie se sup\r\.

J O H N S T E I N B E C K138

_ q g

– Hai, m\ Lennie! strig\ iar, apoi t\cu [i r\mase locului,]eap\n. ~[i frec\ ciotul neted al m`inii de ]epii albi din obraji.

– Nu [tiam c\ e[ti aici, `i spuse nevestei lui Curley.C`nd ea nu-i r\spunse, el p\[i mai aproape.– Nu faci bine c\ dormi aciia, `i spuse dojenitor; apoi se

aplec\ asupr\-i: O, Iisuse Hristoase!Privi `n juru-i, descump\nit, [i `[i frec\ barba. Apoi s\ri

`n sus [i se n\pusti afar\ din grajd.Dar grajdul acum se `nsufle]ise. Caii trop\iau [i sfo-

r\iau, `[i mestecau paiele culcu[ului [i zorn\iau din lan]uri.~ntr-o clip\, Candy fu `napoi, `nso]it de George.

George spuse: – Ce-aveai cu mine?Candy ar\t\ spre nevasta lui Curley. George r\mase cu

privirea pironit\ acolo. P\[i mai aproape [i apoi, ca unecou, repet\ cuvintele lui Candy:

– O, Iisuse Hristoase!Se l\s\ `n genunchi l`ng\ d`nsa. Puse m`na pe inima ei.

{i c`nd `n cele din urm\ se ridic\, `ncet [i ]eap\n, fa]a luiera dur\ [i de nep\truns, ca lemnul, [i privirea `i era aspr\.

Candy spuse:– Da’ cine-o fi f\cut asta? George `l privi cu r\ceal\.– Nu-]i d\-n g`nd? `ntreb\. {i Candy t\cu.– Trebuia s\-mi dea prin minte, spuse George f\r-de n\-

dejde. Cred c\ undeva, `n ad`ncu’ min]ii, [tiam.Candy `ntreb\:– Acu’ ce facem, George? Ce facem?Lui George `i trebui mult timp p`n\ s\ r\spund\:

{oarec i [ i oameni 141

D`rele de soare se `n\l]aser\ acum sus pe perete [i `ngrajd domnea o lumin\ din ce `n ce mai bl`nd\. Nevastalui Curley z\cea pe spate, pe jum\tate acoperit\ cu f`n.

~n grajd era mare lini[te [i peste toat\ ferma pogor`se li-ni[tea dup\-amiezei. Chiar [i z\ng\nitul potcoavelor azv`rlite,chiar [i glasurile juc\torilor, parc\ se domoleau. Aerul dingrajd se cufunda `n penumbr\ mai repede dec`t lumina de zide-afar\. Un porumbel intr\ `n zbor prin canatul u[ii deschisepentru f`n, d\du roat\ `nc\perii [i `[i lu\ iar zborul. De dup\ultimul st\nog se ivi o c\]ea ciob\neasc\, slab\ [i lung\, cu ]`-]ele at`rn`nd grele. La jum\tatea drumului `nspre lada de am-balaj unde `i erau puii, adulmec\ mirosul femeii moarte [i i sezb`rli p\rul de-a lungul [irei spin\rii. Sc`nci, apoi se t`r` cuburta la p\m`nt p`n\ la lad\ [i s\ri `n\untru, printre puii ei.

Nevasta lui Curley z\cea pe jum\tate acoperit\ de f`nulgalben. {i josnicia, [i visurile ce le urzise, [i nemul]umirea, [isetea de a st`rni aten]ie pieriser\ cu totul de pe fa]a ei. Eratare dr\gu]\ [i simpl\, [i chipul `i era ginga[ [i t`n\r. Obrajiifarda]i [i buzele vopsite cu ro[u o f\ceau s\ par\ vie, dor-mind u[or. Zulufii, ca ni[te c`rn\ciori delica]i, erau r\sp`ndi]i`n f`n, `nd\r\tul capului ei, [i buzele `i erau `ntredeschise.

Cum se `nt`mpl\ uneori, clipa se statornici; pluti [i z\-bovi mult dincolo de durata unei clipe. {i orice sunet `ncet\[i orice mi[care `ncet\, cu mult dincolo de durata unei clipe.

Apoi, treptat, timpul se trezi iar [i se t`r` lene[ `nainte.Caii trop\ir\, de cealalt\ parte a ieslelor, [i lan]urile zor-n\ir\. Afar\, glasurile b\rba]ilor se f\cur\ mai puternice [imai limpezi.

De dup\ ultimul st\nog se auzi glasul lui mo[ Candy.– Lennie! striga el. M\, Lennie! Aicea e[ti? Am mai f\-

cut ni[te socoteli. Hai s\-]i spui ce mai putem face, Lennie.Mo[ Candy ap\ru dind\r\tul ultimului st\nog.

J O H N S T E I N B E C K140

_ q g

– Lennie n-a f\cut-o din r\utate, spuse. Mereu face larele, da’ niciodat\ din r\utate.

~[i `ndrept\ spinarea [i privi iar spre Candy.– Acu’ ascult\ aici! Trebuie s\ le spunem b\ie]ilor.

Crez c-or s\-l aduc\ aciia. N-avem `ncotro. Al’ceva n-avemce face. Poate c\ n-or s\-i fac\ nici un r\u.

Ad\ug\ t\ios:– N-o s\-i las s\ fac\ nici un r\u lu’ Lennie. Acu’ ascult\

aci! B\ie]ii ar putea s\ creaz\ c\ am [i io vr’un amestec. Iom\ duc `n dormitor. Dup\ aia, cam `ntr-un minut, ’mneataintri [i le spui b\ie]ilor c-ai g\sit-o moart\, [i io o s\ viu cu\ilal]i `mpreun\ [i-o s\ m\ fac c\ n-am v\z’t-o p`n’atunci.Vrei s\ faci a[a? Ca s\ nu creaz\ b\ie]ii c\ am vrun amestec?

Candy zise:– Sigur, George. Sigur c-a[a oi face.– Bine. Las\-mi timp vreo dou\ minute [i-apoi vii fuga

dintr-acilea [i spui cum c-ai g\sit-o atunci. Io m\ duc.George `ntoarse spatele [i plec\ repede.C`t str\b\tu grajdul, mo[ Candy `l urm\ri cu privirea.

Apoi se uit\ `nd\r\t neajutorat, spre nevasta lui Curley [i,treptat, durerea [i m`nia lui crescur\, p`n\ prinser\ glas.

– Haimana afurisit\! spuse cu r\utate. O f\cu[i, ai? Zicc\ ]i-o p\rea bine. To]i a [tiut c\ p`n’ la urm\ o s\ ne bagi`n bocluc [i c-o s\ strici tot. N-ai fost bun\ de nimic. Cumnu e[ti bun\ de nimic nici acu’, putoare p\c\toas\!

~[i trase lacrimile pe nas [i glasul `i tremur\.– Puteam s\ fi plivit pin gr\din\ [i s\ sp\l vasele \lora.T\cu [i apoi `ncepu iar s\ vorbeasc\, repet`nd, ca o

psalmodie, cuvintele bine cunoscute:– {i s\ fi venit vr’un circ sau vr’un meci de baseball...

noi ne duceam acolo... ’Ceam: „D\-o dracu’ de munc\“, [ine duceam. Nu ceream voie la nimeni. {i era s\ fie [i-un

{oarec i [ i oameni 143

– Crez... c\ trebuie s\ le spunem... b\ie]ilor. Crez c\trebuie s\-l g\sim [i s\-l `nchidem. Nu putem s\-l l\s\m s\fug\. P\i ar muri de foame, bietul nerod...

{i `ncerc\ s\ se lini[teasc\:– Poate l-or `nchide [i-or fi buni cu el. Dar Candy spuse cu a]`]are:– Trebuie s\-l l\s\m s\ scape. Tu nu-l [tii pe Curley.

Curley o s\ vrea s\ fie lin[at. Curley n-o s\ se lase p`n\nu-l vede mort.

George r\mase cu ochii la buzele lui Candy.– ~h`, spuse `n cele din urm\, ai dreptate. Curley a[a ar’

s\ fac\. {i \ilal]i la fel.{i se uit\ `nd\r\t, la nevasta lui Curley. Acum Candy

`[i rosti teama lui de c\petenie.– Noi am`ndoi tot putem s\ lu\m locu’ \la, nu-i a[a,

George? Noi am`ndoi putem s\ ne ducem acolo [i s\ tr\imomene[te, nu, George? Nu?

Mai `nainte ca George s\ r\spund\, Candy l\s\ capul `njos [i se uit\ `n f`n. {tia. George spuse cu bl`nde]e:

– Io crez c-am [tiut dintru-nceput. Crez c-am [tiut c\ n-ofacem noi niciodat\. Da’ lui at`ta-i pl\cea s-auz\ povesteaasta, p`n’ ce-ncepusem [i io s\ crez c-o facem.

– Vas\zic\... nici o n\dejde... s-a terminat? `ntreb\Candy posomor`t.

George nu-i r\spunse la `ntrebare. Zise:– O s\ muncesc s\-mi `mplinesc luna [i-o s\-mi iau \i

cinzeci de dolari, [i-o s\ stau toat\ noaptea `n vr’un pr\-p\dit de bordel. Ori o s\ [ez `n vre’o c`rcium\ p`n\ pleac\toat\ lumea. {i dup\ aia iar m\-ntorc s\ lucrez o lun\ [i iaram cinzeci de dolari.

Candy spuse:– {i ce b\iat bun e! N-a[ fi g`ndit s\ fac\ una ca asta.George iar `[i ]intui privirea asupra nevestei lui Curley.

J O H N S T E I N B E C K142

_ q g

Slim vorbi mai departe:– ’Poate la fel ca de data aia, la Weed, de care mi-ai

povestit.George dete iar\[i din cap. Slim oft\:– De, zic c\ trebuie s\-l prindem. Unde crezi c\ s-o fi

putut duce?~i trebui mult\ vreme lui George p`n\ s\ poat\ scoate

o vorb\.– S-o fi... s-o fi dus spre sud, zise. Noi am venit dinspre

nord, a[a c\ s-o fi dus spre sud.– Zic c\ trebuie s\-l prindem, repet\ Slim. George veni mai aproape.– Nu s-ar putea s\-l aducem aciia [i p’orm\ s\-l `nchiz\?

E ]icnit, Slim. N-a f\cut-o din tic\lo[ie.Slim aprob\ din cap.– S-ar putea, zise. Dac-am putea s\-l `nchidem pe Curley!

Da’ Curley ar’ s\ vrea s\-l omoare. Mai e [i-acuma turbat dinpricina m`inii. {i-apoi, dac\-l `nchide [i-l leag\ [i-l bag\-ntr-ocu[c\! Nici asta nu e bine, George.

– {tiu, spuse George, [tiu.Carlson veni alerg`nd.– Tic\losu’ mi-a furat pistolu’! strig\. Nu mai e-n

sacu’ meu.Pe urmele lui venea Curley, ]in`nd o pu[c\ `n m`na s\-

n\toas\. Se calmase acum.– Ei, s`nte]i gata, b\ie]i? f\cu. Are negru’ o pu[c\. Ia-o

’mneata p-aia, Carlson. {i de cum `l vezi, nu-l l\sa s\ scape.Trage-n burt\, g\ure[te-i ma]ele. Ca s\ caz\ imediat.

Whit spuse a]`]at:– Io n-am arm\. Curley zise:

{oarec i [ i oameni 145

porc, [i p\s\ri... [i iarna... sobi]a aia bun\, rotund\... [ic`nd venea ploaia, noi st\m frumos pe l`ng\ ea.

~l orbir\ lacrimile. Se `ntoarse [i ie[i cu un pas sleit dingrajd, frec`ndu-[i ]epii din obraz cu ciotul m`inii.

Afar\, zgomotul jocului `ncet\. Se `n\l]au voci `ntreb\-toare, se dezl\n]ui tropot de bocanci [i b\rba]ii n\v\lir\ `ngrajd. Slim [i Carlson, [i fl\c\ul Whit, [i Curley, [i Crooks,mai `nd\r\t, la distan]a cuvenit\, ca s\ nu atrag\ aten]ia.Candy venea `n urma lor [i ultimul dintre to]i veni George.

George `[i pusese haina albastr\ de doc [i `[i `ncheiasenasturii, [i `[i tr\sese bine pe ochi p\l\ria lui neagr\. Oa-menii trecur\ `n fug\ pe l`ng\ ultimul st\nog. Ochii lor odeslu[ir\ `n penumbr\ pe nevasta lui Curley. Se oprir\, st\-tur\ [i se uitar\.

Apoi Slim se apropie lini[tit de ea, [i-i cerc\ pulsul. Cuun deget sub]ire atinse obrazul moartei, apoi v`r` m`na subceafa ei u[or r\sucit\ [i cu degetele `i palp\ vertebrele g`tului.C`nd se ridic\, oamenii n\v\lir\ aproape [i t\cerea se sparse.

Curley se `nsufle]i brusc.– {tiu cine-a f\cut-o! strig\. |la marele, tic\losu’ \la. S`nt

sigur c\ el e. P\i dar, to]i \ilal]i erau afar’, jucau potcoave.Se a]`]\ p`n\ la furie.– Pui io m`na pe el! M\ duc s\-mi iau pu[ca. Io cu m`na

mea o s\-l omor pe tic\losu’ \la! O’ s\-i g\uresc ma]ele.Hai, b\ie]i!

Ie[i `n goan\ din grajd, furibund. Carlson zise:– M\ duc s\-mi iau [i io pistolu’.{i plec\ [i el `n fug\.Slim se `ndrept\ lini[tit c\tre George.– Zic c-a[a e, c\ Lennie o fi f\cut-o, spuse. Are ceafa

fr`nt\. Lennie era `n stare s\ fac\ una ca asta.George nu r\spunse, dar dete din cap `ncet. P\l\ria `i

era at`t de `ndesat\ pe frunte c\-i acoperea ochii.

J O H N S T E I N B E C K144

_ q g

Capitolul [ase

Ochiul de ap\ ad`nc\ [i verde de pe r`ul Salinas se a[ter-nea lini[tit `n dup\-amiaza t`rzie. Soarele p\r\sise valea [isuia pov`rni[urile mun]ilor Gabilan, iar crestele erau sc\l-date `n lumina trandafirie. Dar l`ng\ lacul de printre sico-morii cu coaja pestri]\ se l\sase umbr\ pa[nic\.

Un [arpe de ap\ luneca `n susul l\cule]ului, r\sucindu-[icapul, ca un periscop, dintr-o parte `n alta. Str\b\tu `notlungimea ochiului de ap\, p`n\ ajunse la picioarele unuist`rc care sta neclintit la un vad. ~n t\cere, capul [i plisculst`rcului s\getar\ `n jos [i-l culeser\ din ap\, apuc`ndu-l decap, iar pliscul `nghi]i micul [arpe, pe c`nd coada i se zb\tea`nc\, frenetic.

Susur\ o `ndep\rtat\ pal\ de v`nt [i o r\bufnire str\b\tucre[tetele copacilor ca un val. Frunzele sicomorilor se r\-sucir\ cu partea argintie `n sus, frunzi[ul uscat, cafeniu, depe jos, se l\s\ dus de v`nt c`]iva metri. {ir dup\ [ir, v\lure-lele iscate de v`nt s\ltau la suprafa]a verde a lacului.

La fel de brusc cum se iscase, v`ntul se potoli [i pestelumini[ se l\s\ iar lini[tea. St`rcul sta neclintit l`ng\ vad, `na[teptare. Alt [arpe de ap\ `not\ pe lac `n sus, r\sucindu-[icapul ca un mic periscop dintr-o parte `ntr-alta.

{oarec i [ i oameni 147

– Tu te duci la Soledad [i-aduci poli]ia. Ia-l pe Al Wilts,ajutoru’ de [erif. Acu’ hai s\ mergem!

Se `ntoarse b\nuitor c\tre George.– ’Mneata vii cu noi, b\iete.– Da, viu, zise George. Da’ ascult\ aciia, Curley. Bietu’

b\iat e ]icnit. Nu-l `mpu[ca]i. N-a [tiut ce face.– S\ nu-l `mpu[c\m? url\ Curley. A luat pistolul lu’

Carlson. Te crez c-o s\-l `mpu[c\m,George spuse moale:– Poate s\-l fi pierdut, Carlson, pistolu’ \la.– Azi ’nea]\ l-am v\z’t, spuse Carlson. A[, mi l-a luat \la!Slim sta uit`ndu-se `n jos, la nevasta lui Curley.– Curley, spuse, n-ar fi mai bine s\ stai tu aciia cu ne-

vast\-ta?Curley se `ncinse la fa]\.– Ba m\ duc, zise. Io cu m`na mea o s\-i g\uresc ma]ele

\luia, cu toate c-am numa’ o m`n\. Io o s\-l prinz.Slim se `ndrept\ c\tre Candy.– Atunci stai ’mneata aciia cu d`nsa, Candy! Noi \[ti-

lal]i am face bine s\ plec\m.Se urnir\ din loc. George se opri o clip\ al\turi de

Candy [i am`ndoi o privir\ pe fata cea moart\, p`n\ c`ndCurley strig\:

– Hei, George! F\ bine [i ]in’te de noi, s\ nu g`ndim c-aiavut [i tu d-a face cu chestia asta!

George se lu\ `ncet dup\ ei; picioarele i se t`rau, grele.Dup\ ce plecar\, Candy se ghemui `n f`n, tot uit`ndu-se

la fa]a nevestei lui Curley.– Bietul nerod! spuse cu bl`nde]e. Zgomotul cetei de b\rba]i pierea. ~n grajd se l\sa trep-

tat `ntunericul [i, `ntre st\noagele lor, caii tot mi[cau peloc din picioare [i-[i zorn\iau lan]urile. Mo[ Candy seculc\ `n f`n [i `[i acoperi ochii cu bra]ul.

_ q g

{i c`nd vorbi, vorbi cu vocea lui Lennie.– }i-am spus [i iar ]i-am spus, zise ea. }i-am tot spus

mereu: „Ascult\ de George, finc\-i b\iat tare de treab\ [i-iat`ta de bun cu tine.“ Da’ tu niciodat\ nu iei aminte. {imereu faci lucruri rele.

{i Lennie `i r\spunse:– Mi-am dat silin]a, tu[\ Clara, mereu mi-am dat si-

lin]a, tu[\. Da’ p`n’ la urm\ iar am gre[it.– Tu niciodat\ nu ]ii sama de George, zise ea pe urm\

cu glasul lui Lennie. El mereu a fost bun cu tine. C`nd arec`te-o pl\cint\, totdauna-]i d\ ]ie jum’ate ori [i mai mult cajum’ate. {i c`nd se-nt`mpl\ s\ fie zeam\ de ro[ii, e-n stares\-]i dea [i toat\ por]ia lui.

– {tiu, spuse Lennie cu glas jalnic. Mi-am dat silin]a,tu[\ Clara, mereu mi-am dat silin]a, tu[\.

Ea `i t\ie vorba:– Ar fi putut, toat\ vremea, s-o duc\ tare bine dac\ nu

erai tu. ~[i lua plata [i se ducea s\-i trag\ un chef la vreocas\ cu t`rfe, [i putea s\ [az\ `ntr-un local [i s\ joace c`te-opartid\ de biliard. Da’ el, s\racu’, trebuie s\ vaz\ de tine.

Lennie gemu de m`hnire:– {tiu, tu[\ Clara, [tiu, tu[\. O s\ m\ duc sus la munte

[i-o s\-mi g\sesc o pe[ter\ un’ s\ tr\iesc. O s\ stau acolo, cas\ nu-l mai sup\r pe George.

– Zici tu a[a! r\spunse ea sever. Mereu zici a[a, da’ [tiifoarte bine, ca un tic\los ce e[ti, c\ n-o s-o faci niciodat\.O s\ stai mereu acilea [i-o s\-l fierbi pe George `ntruna,bietu’ b\iat.

Lennie zise:– Ba poci [i s\ plec. C\ George acu’ tot n-o s\ m\ mai

lase s\-ngrijesc iepurii.Tu[a Clara disp\ruse [i, din capul lui Lennie, ie[i la

iveal\ un iepure enorm. Se a[ez\ `n coad\ `n fa]a lui [i

{oarec i [ i oameni 149

Deodat\, ie[ind din h\]i[, se ivi Lennie. P\[ea bini[or,cu mi[c\rile prudente ale unui urs ce se furi[eaz\. St`rculb\tu aerul cu aripile, se desprinse de pe ap\ [i se `ndrept\`n zbor spre partea de jos a r`ului. Micul [arpe lunec\`nl\untrul trestiilor de pe malul lacului.

Lennie veni lini[tit p`n\ la marginea ochiului de ap\. ~n-genunche [i b\u, abia ating`nd apa cu buzele. C`nd `napoiasa frunzi[ul uscat p`r`i la trecerea unei p\s\ruici, capul `i ]`[ni`n sus [i el `[i ascu]i ochii [i urechile spre acel zgomot, p`n\ce v\zu pas\rea, apoi `[i plec\ iar capul [i b\u mai departe.

C`nd termin\, se a[ez\ pe mal, `ntorc`nd pu]in spateleapei, `nc`t s\ poat\ supraveghea intrarea `n c\r\ruie. ~[i cu-prinse cu m`inile genunchii [i `[i culc\ b\rbia pe ei.

Lumina se tot `n\l]a [i, pe m\sur\ ce p\r\sea valea, cres-tele mun]ilor p\reau s\ se `ncing\ de-o v`lv\taie tot mai vie.

Lennie spuse `nceti[or:– Nu uitai, te crez, afurisit s\ fiu. M-ascunz `n h\]i[ [i-l

a[tept pe George.~[i trase p\l\ria ad`nc pe ochi.– George ar’ s\ m\ oc\rasc\ r\u, spuse. George ar s\ zic\

c\ ce bine-ar fi s\ fie el singur, s\ nu-i mai fac io necazuri.~ntoarse capul [i privi crestele luminate ale mun]ilor.– Poci s\ m\ duc colo sus [i s\-mi caut o pe[ter\, zise.{i continu\ m`hnit:– ... [i niciodat\ n-o s\ mai m`nc zeam\ de ro[ii... da’

nu-mi pas\. Dac\ George nu m\ vrea... io poci s\ m\ duc.Poci s\ m\ duc.

{i apoi se ivi, din capul lui Lennie, o b\tr`nic\ mic\ [igr\sulie. Purta ochelari cu lentile bulbucate [i un [or]enorm de a]ic\ `n p\tr\]ele, cu buzunare, [i tot ce-avea peea era scrobit [i curat. St\tu `n fa]a lui Lennie, `[i puse m`i-nile `n [olduri [i `[i `ncre]i fruntea c\tre d`nsul a mustrare.

J O H N S T E I N B E C K148

_ q g

Lennie se scul\ `n genunchi:– N-o s\ m\ la[i, George, nu-i a[a? {tiu io c\ n-o s\

m\ la[i.George se apropie, ]eap\n, [i se a[ez\ l`ng\ el.– Nu.– {tiam io! strig\ Lennie. Tu nu e[ti d-\ia. George t\cea. Lennie spuse:– George. – |?– Iar am f\cut ceva r\u.– N-are nimica, spuse George. {i r\mase iar t\cut.Doar v`rfurile cele mai `nalte ale mun]ilor mai erau lumi-

nate de soare. Valea se cufundase `n umbr\ albastr\ [i lin\.Din dep\rtare, r\zbi larma unor b\rba]i care strigau unulc\tre cel\lalt. George `ntoarse capul [i ascult\ acele strig\te.

Lennie f\cu:– George.– |?– Nu m\ oc\r\[ti?– ’Ce s\ te oc\r\sc?– P\i cum m\ oc\rai todauna. Nu spui: „S\ nu te am pe

tine-n c`rc\, mi-a[ lua \i cinzeci de dolari...“– Doamne Iisuse, Lennie!... Din ce se-nt`mpl\, nu ]ii

minte nimica [i fi[tece cuv`nt care l-am spus `l ]ii minte.– P\i nu mai spui?George se `nfior\. Spuse ]eap\n:– S\ fiu singur, ce bine-a[ duce-o! Glasul `i era monoton, f\r\ expresie.– A[ putea s\-mi g\sesc de lucru [i s\ n-am nici o sup\rare.Se opri.– Zi ’nainte..., spuse Lennie. {i la capu’ lunii...

{oarec i [ i oameni 151

mi[c\ din urechi [i `[i zb`rci nasul spre el. {i tot cu glasullui Lennie vorbi.

– S\-ngrije[ti iepurii! spuse dispre]uitor. Tic\losule, ne-bunule! Nu e[ti vrednic nici s\-i lingi `nc\l]\rile la nici uniepure. Ai uita de ei [i i-ai l\sa s\ fl\m`nzeasc\, asta-i face.{i p’orm\ ce-ar zice George?

– Ba n-a[ uita, r\spunse Lennie cu glas tare.– Pe dracu’ n-ai uita, `l contrazise iepurele. Nu meri]i

nici funia cu car’ s\ te sp`nzure. Dumnezeu [tie c\ George af\cut todauna tot ce-a putut ca s\ te scoat\ de la ananghie,da’ degeaba. Dac\ crezi tu acu’ c-o s\ te lase George s\ vezide iepuri `nseamn\ c\ e[ti [i mai ]icnit dec`t erai. N-o s\ telase. O s\-]i trag\ o ciom\geal\ de mama focului, aia o s\fac\, s\ scoat\ r\utatea din tine.

Acum Lennie se ap\r\ cu vehemen]\:– Ba deloc. George n-o s\ fac\ una ca asta. Io-l cunosc

pe George... nici nu mai [tiu de c`nd... [i niciodat\ n-a datcu b\]u-n mine. El e bun cu mine. N-ar’ s\ fie r\u nici acu’.

– Ei, da’ acu’ s-a s\turat de tine p`n\-n g`t, spuse iepu-rele. O s\-]i trag\ o b\taie de mama focului [i-ar’ s\ plece,[i-ar’ s\ te lase.

– Ba nu, n-ar’ s\ m\ lase! strig\ Lennie, `nnebunit. N-os\ fac\ una ca asta. El un’ se duce, se duce cu mine-mpreun\.

Dar iepurele tot repeta `nceti[or, `ntruna:– Ar’ s\ te lase, tic\los [i nebun ce e[ti! Ar’ s\ te lase

singur. Ar’ s\ te lase.Lennie `[i astup\ urechile cu am`ndou\ m`inile.– Ba n-ar’ s\ m\ lase, `]i spui io c\ nu! {i strig\: O, George,

George, George! George ie[i lini[tit din h\]i[ [i iepurele o zbughi `napoi

`n creierul lui Lennie. George spuse lini[tit:– Ce naiba zbieri a[a?

J O H N S T E I N B E C K150

_ q g

George `[i scoase p\l\ria de pe cap. Spuse cu vocetremur`nd\:

– Scoate-]i p\l\ria, Lennie! S\ sim]i ce pl\cut e aerul.Lennie, ascult\tor, `[i scoase p\l\ria [i o a[ez\ jos, `n fa]a

sa. ~n vale, umbra se f\cuse mai albastr\ [i seara se l\sa re-pede. V`ntul aducea dinspre h\]i[ zgomot de crengi strivite.

Lennie se rug\:– Spune cum o s\ fie!George ciulise urechea la zgomotul `ndep\rtat. Pentru

o clip\ lu\ un ton rece [i lini[tit, de parc\ ar fi fost vorbade-o treab\ de f\cut:

– Ia uit’te peste ap\, Lennie, [i io ]i-oi spune, de ]i-o p\-rea c\ vezi cu ochii.

Lennie `ntoarse capul [i se uit\ dincolo de ap\ [i `n sus,spre coastele `ntunecate ale mun]ilor Gabilan.

George `ncepu:– O s\ ne cump\r\m un loc[or al nostru.B\g\ m`na `n buzunarul hainei [i scoase pistolul lui

Carlson; `l despiedic\ [i puse m`na [i pistolul jos pe p\m`nt,`nd\r\tul spatelui lui Lennie. Se uit\ la ceafa lui Lennie, cer-cet\ locul unde [ira spin\rii se `mbin\ cu craniul.

Un glas de b\rbat strig\ din susul r`ului [i un alt glasb\rb\tesc r\spunse.

– Hai, zi, f\cu Lennie.George ridic\ pistolul, dar `i tremura m`na [i-o l\s\

iar jos.– Hai, zi, `mbie iar Lennie. Zi cum o s\ fie. O s\ ne

cump\r\m un loc[or al nostru, o s-avem ferma noastr\.– O s-avem o vac\, spuse George. {i-o s-avem poate [i-un

porc, [i-o s-avem g\ini... [i pe l`ng\ cas\ o s-avem... un petecde lu]ern\...

– Pentru iepuri, strig\ Lennie.

{oarec i [ i oameni 153

– {i la capu’ lunii, mi-a[ lua \i cinzeci de dolari [i m-a[duce la o... cas\ cu fete...

Se opri iar.Lennie `l privi cu a]`]are.– Zi ’nainte, George! Nu m\ mai oc\r\[ti?– Nu, zise George.– C\ io poci [i s\ plec, spuse Lennie. Poci s\ m\ duc sus

la munte [i s\-mi g\sesc o pe[ter\, dac\ tu nu vrei s\ maistau cu tine.

Pe George `l scutur\ iar un fior.– Nu, zise. Vreau s\ stai aciia cu mine! Lennie f\cu, [iret:– Mai zi-mi cum ’ceai al’dat\.– Ce s\-]i zic?– De-\ilal]i [i de noi. George zise:– De-alde noi \[tia e singuri pe lume. Munce[te p`n’adun\

un ban [i-apoi le curge printre de[te ce-a adunat. N-are penimeni pe lume s\ le poarte de grij\ c`t de c`t...

– Da’ noi nu s`ntem a[a! strig\ Lennie fericit. Acu’ zide noi!

George t\cu o clip\.– Da’ noi nu, zise.– Fiinc\...– Fiinc\ io te am pe tine...– {i io te am pe tine. D-aia. C\ ne-avem unu’ p-altu’ s\

ne purt\m de grij\, strig\ Lennie triumf\tor.V`ntul de sear\ adie peste lumini[ [i frunzi[ul f`[`i [i v\-

lurele s\ltar\ la suprafa]a ochiului verde de ap\. {i strig\-tele de b\rba]i r\sunar\ din nou, de ast\ dat\ cu mult maiaproape ca mai `nainte.

J O H N S T E I N B E C K152

_ q g

`napoi. Lennie zv`cni [i-apoi se l\s\ domol `nainte, cu fa]ape nisip, [i r\mase acolo neclintit.

George se `nfior\ [i privi arma, apoi o zv`rli departe de el,`napoi pe mal, `n apropierea mormanului de cenu[\ veche.

H\]i[ul p\rea plin de strig\te [i de zgomot de pa[i repe-zi]i. Vocea lui Slim r\cni:

– George! Unde e[ti, George?George [edea ]eap\n pe mal, cu ochii la m`na lui dreapt\

care lep\dase arma. Ceata n\v\li `n lumini[ [i Curley era`n frunte.

Curley `l v\zu pe Lennie z\c`nd pe nisip.– L-a achitat, z\u!Trecu aproape [i se uit\ jos, la Lennie, apoi se uit\ la

George.– Drept `n ceaf\, spuse, `mbl`nzit.Slim veni de-a dreptul c\tre George [i se a[ez\ al\turi

de el, foarte aproape.– Nu-]i f\ inim\ rea, zise Slim. S`nt lucruri care trebuie

s\ le fac\ omu’, c`nd n-are `ncotro!Dar Carlson sta aplecat asupra lui George.– Cum f\cu[i? `ntreb\.– Uite-a[a, o f\cui, zise George ostenit.– Avea la el pistolu’ meu? – ~h`. ~l avea.– {i tu ai pus m`na pe el [i i l-ai luat, [i-ai tras `n el?– ~h`. A[a-am f\cut.Glasul lui George devenise aproape [optit. Se uita ]int\

la m`na sa dreapt\ care ]inuse arma. Slim `l apuc\ de cot.– Haide, George! Vino cu mine, s\ bem ceva. George se l\s\ ajutat s\ se pun\ pe picioare.– Da, s\ bem ceva. Slim spuse:

{oarec i [ i oameni 155

– Pentru iepuri, repet\ George.– {i io o s\-ngrijesc de iepuri.– {i tu o s\-ngrije[ti de iepuri. Lennie chicoti fericit:– {i-o s\ tr\im `n bel[ug, din rodu’ p\m`ntului.– Chiar a[a. Lennie `ntoarse capul.– Nu, Lennie. Uit’te colo, peste ap\, ca s\ ]i se par\ c\

vezi locu’ \la al nostru.Lennie se supuse. George `[i plec\ iar ochii spre revolver.Se auzir\ acum pa[i trosnind, prin h\]i[. George se `n-

toarse [i privi `ntr-acolo.– Hai, George, zi! C`nd `l lu\m?– Acu[ nu mai e mult.– Eu [i cu tine.– Tu... [i cu mine. To]i or s\ fie buni cu tine. O s\ se

termine cu necazurile. Nimeni n-ar s\ mai fac\ r\u nim\-nui [i n-ar’ s\-i mai ia n’ica.

Lennie spuse:– Credeam c\ e[ti sup\rat pe mine, George.– Nu, zise George. Nu, Lennie. Nu-s sup\rat. N-am

fost niciodat\ sup\rat pe tine [i nici acu’ nu-s. Asta s-o [tii.Larma se apropia acum. George ridic\ arma [i ascult\

glasurile. Lennie st\rui:– Hai s-o facem mai repede! Hai s\ lu\m acu’ locu’ \la!– Da, sigur, chiar acuma. Trebuie s-o fac. Trebuie s-o

facem.{i George ridic\ arma [i o str`nse puternic, [i-i apropie

]eava de ceafa lui Lennie. M`na `i tremura tare, dar fa]a i se`n\spri [i m`na se `nt\ri. Ap\s\ pe tr\gaci. Tr\snetul de-tun\turii bubui p`n\ sus pe coastele mun]ilor [i h\ui iar

J O H N S T E I N B E C K154

_ q g

biblioteca raoDe la clasici la contemporani, într-o formul\

grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastrã

Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STATGrigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE {I

„GLON}UL DE AUR“Emily Brontë LA R|SCRUCE DE V~NTURIDan Brown ~NGERI {I DEMONI CODULLUI DAVINCI

FORT|REA}ADIGITAL|Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I

~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA /MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA

CARNETE TEATRUJohn Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|Robin Cook RISC ASUMATClive Cussler SAHARA AURUL INCA{ILORNelson DeMille FIICA GENERALULUI PLUM ISLANDCharles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAUF.M. Dostoievski CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII

IDIOTUL ADOLESCENTULJoseph Finder PUTERI EXCEP}IONALEColin Forbes CATACLISMUL RINOCERUL PE MUCHIE

DE CU}IT CONSPIRA}IAFrederick Forsyth R|ZBUN|TORULAndré Gide FRUCTELE P|M~NTULUI FALSIFICATORII DE

BANI / PORUMBELULJohn Grisham TESTAMENTUL FR|}IA ULTIMUL JURAT

UN ALTFEL DE CR|CIUN CAMPIONULDIN ARKANSAS MAESTRUL

MO{TENITORIIV.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|RHermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|

NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DESTEP| SIDDHARTA / C|L|TORIA SPRESOARE-R|SARE KNULP. DEMIAN

CELE MAI FRUMOASE POVESTIRIIlf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL

DE AURFranz Kafka JURNAL CASTELULDean Koontz UNICUL SUPRAVIE}UITOR

– Trebuia s-o faci, George. ~]i jur c\ trebuia. Haide,vino cu mine.

~l duse pe George p`n\ la intrarea pe c\r\ruie [i deacolo `n sus, spre [osea.

Curley [i Carlson priveau dup\ ei. {i Carlson spuse:– Ce dracu’ o fi av`nd \[tia doi?

_ q g

Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMIICONVERSA}IE LA CATEDRALA

André Malraux CONDI}IA UMAN|CUCERITORII/CALEA REGAL|

Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JITPOVESTIRI M|RTURISIRILE ESCROCU-

LUI FELIX KRULLG. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA

PATRIARHULUI DOU|SPREZECEPOVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRA-GOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA{I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA{I A BUNICII SALE F|R| SUFLET

DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREIAVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN,

CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A {TIRI DESPRE O R|PIRE

GENERALUL ~N LABIRINTUL S|UVirgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?Ilie N\stase MR N|STASERegina Noor CALEA SPRE CREDIN}|Farah Pahlavi MEMORIIChristopher Paolini ERAGONL. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILORMario Puzo OMERTAErnesto Sábato ~NAINTE DE T|CERE ESEURI (vol. 1)Antoine de Saint-Exupéry CITADELAJean-Paul Sartre TEATRU GREA}A/CUVINTELEJohn Saul PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI

CASA DE LA R|SCRUCEDinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU

BODYGUARDDinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL& Victor St\nculescu ~N GHIPSHenryk Sienkiewicz QUO VADIS?Stendhal RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMAAlex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA

(vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUITOMMASO D’AQUINO INTERVIURIDESPRE REVOLU}IE

J.R.R. Tolkien ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele dou\turnuri; ~ntoarcerea regelui HOBBITUL

SILMARILLION ROVERANDOML.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA

KREUTZER {I ALTE POVESTIRII.S. Turgheniev UN CUIB DE NOBILIMoony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA

{I MISTERUL NOTEI A OPTA

Hermann HesseSIDDHARTA C|L|TORIE

SPRE SOARE-R|SARE

Thomas MannLOTTE LA WEIMAR

William FaulknerC|TUNUL

Gabriel García MàrquezUN VEAC

DE SINGUR|TATE

Gabriel García MàrquezDRAGOSTEA

~N VREMEA HOLEREI

Thomas MannDOCTOR FAUSTUS

Hermann HesseLUPUL DE STEP|

~n cur`nd,`n colec]iile de autor ale bibliotecii rao

vor ap\rea:

_ q g

cllubull cc\r]]iiii rraaoo{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI

C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje:

Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi

informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale,

oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de

transport prin po[t\. În plus:

pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%;

de la trei c\r]i în sus se acord\ o reducere de 15%

[i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.

Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la

tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36E-mail:

[email protected]@raobooks.com

A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa:

Editura RAOC.P. 2-124 Bucure[ti

Acum ne pute]i g\si [i pe Internet:

www.raobooks.comwww.rao.ro

_ q g