Jurnalul unui puci ratat

de Grigore Cartianu

jurnalist și scriitor român, fost redactorul-șef al cotidianului Adevărul; în prezent, director editorial; autor

al cărților: Sfârșitul Ceaușeștilor (2010), Crimele Revoluției (2010), Teroriștii printre noi (2011).

„Pentru ca răul să triumfe, este

suficient ca oamenii buni să nu

facă nimic”.

EDMUND BURKE

(om politic irlandez)

Cuvântul autorului

“Pe la jumătatea lunii iulie, în plină ofensivă pucistă, am capotat fizic: oboseala, stresul şi un prânz

nepotrivit, luat pe fugă, m-au trimis direct în spital. Am crezut că e ulcer, iar medicul era pe punctul «să

mă deschidă». Din fericire, a fost doar o indigestie puternică. Dar asta am aflat-o abia după un examen

endoscopic – nu mai făcusem niciodată aşa ceva. Doctorul mi-a spus că o să-mi introducă o micuţă

cameră video pe esofag, până în stomac, pentru «a filma» zona, dar că nu voi simţi nimic, nici măcar

greaţă, pentru că voi fi sub anestezie. Şi s-a ţinut de cuvânt. Anestezicul mi l-a pus prin branula înfiptă

în mâna dreaptă. Era în jurul orei 15.00. Am mai schimbat câteva fraze şi de atunci nu mai ştiu nimic.

Mi s-a tăiat filmul. Oricât m-aş strădui, nu-mi pot aminti mai mult decât că m-am trezit pe patul din

rezerva spitalului, pe la ora 17.30. Soţia, care mă veghease, se amuza împreună cu asistenta

medicală. Ziceau că vai, ce simpatic am fost când, transportat într-un scaun de invalid din cabinetul

endoscopic până la patul din rezervă, bolboroseam ceva despre editorialul pe care trebuie să-l scriu

neapărat, altfel ne dau gata puciştii. Bine, bine, veţi scrie editorialul, zicea asistenta, dar mai întâi puneţi

capul pe pernă şi dormiţi două ore, să treacă anestezia. Iar eu, ridicându-mă în capul oaselor:trebuie să

scriu editorialul, le-am promis colegilor din redacţie că-l trimit până la opt seara… Şi tot aşa până când

am adormit.

Colegii din redacţie îmi oferiseră varianta comodă ca, date fiind condiţiile speciale, să-mi republice un

editorial mai vechi, dar bunele lor intenţii s-au izbit de încăpăţânarea mea: nu, eu scriu editorialul la zi,

nu pot sta deoparte când arde ţara! Şi dacă mor, tot o să scriu editorialul! Şi l-am scris, mai ales că n-

am murit, iar anestezia a ţinut exact cât anticipase medicul: două ore. Soţia mea şi asistenta au

continuat să se amuze pe seama îndârjirii mele de luptător în cârje, dar cu memoria suspendată...

Aşa am simţit toată vara: că miza este istorică şi că România tocmai o ia razna, sub ochii noştri. Nu

ştiam dacă vom reuşi să stopăm alunecarea spre haos, dar aveam datoria de a încerca. Eu, unul, nu

mi-aş fi iertat niciodată laşitatea. De aceea, m-am dedicat total, convins că e o bătălie pentru apărarea

statului de drept. M-am simţit luptător pe baricadele democraţiei, iar acum sunt sigur că nu m-am

înşelat: pericolul a fost, într-adevăr, enorm. Şi – atenţie! – nu a fost spulberat, ci doar suspendat. El

continuă să pândească din subteranele unei politici primitive şi iresponsabile.”

.....................................................................................................................................................................

CuprinsCe-a mai făcut tiranul...........................................................................................................................3Cornu şi faptele....................................................................................................................................3Crin, mamă-eroină................................................................................................................................4Dan Voiculescu, noul Miron Cozma....................................................................................................5Minerii lui Patapievici..........................................................................................................................6Marele Vânător.....................................................................................................................................6Trofeul Cantităţii: Năstase n-are ouă....................................................................................................8Dictatura Justiţiei..................................................................................................................................8Mincinoşi, pucişti, uzurpatori...............................................................................................................9Gangsteri la nivel înalt.......................................................................................................................10Iubesc Constituţia, dar îi urăsc pe constituţionali!.............................................................................11Gustul amar al loviturii de stat...........................................................................................................12O ţară fără Constituţie........................................................................................................................13Puciul a reuşit, urmează execuţia.......................................................................................................13Patriotul Pârţag-Vodă.........................................................................................................................14Ministerul Propagandei......................................................................................................................15Uzurpatorul nu e mediator..................................................................................................................16O juntă antinaţională..........................................................................................................................17Mica lovitură de stat de la plagiat......................................................................................................18Scheletul din dulapul lui Ponta...........................................................................................................19O nouă porcărie marca Ponta.............................................................................................................20Propagandă şi ură...............................................................................................................................21Urna pe uliţă.......................................................................................................................................22Între lege şi balamuc...........................................................................................................................23Un scenariu înfricoşător: din nou sub cizma Rusiei...........................................................................24O şansă: prostia puciştilor..................................................................................................................25Lovitura de stat a procurorilor............................................................................................................26Haite de procurori care dau năvală. Plus un bolşevic.........................................................................27Nepreşedintele şi interlopii.................................................................................................................28Puciul a eşuat, puciştii continuă.........................................................................................................29Un Blitzkrieg mai lung decât veacul..................................................................................................30Patriotul Dan Voiculescu şi băsista Herta Müller..............................................................................31Domnul Crin merge la culcare...........................................................................................................32Între Dragnea şi Barroso.....................................................................................................................33O, ce dulce e sfânta coabitare!............................................................................................................34O zi din viaţa unui doctor în Drept.....................................................................................................35Mortul e rău pe listă, dar e bun în urnă..............................................................................................35Rămăşiţele puciului............................................................................................................................36Domnu’ Dragnea, mai zâmbim şi noi un pic?....................................................................................37

2

Ce-a mai făcut tiranul22 ianuarie 2012, 21:21

În acest weekend, tiranul a nins. A dat ordin la Meteo şi, dintr-odată, fulgi mari au început să cadă peste Capitală.

Nori albi s-au adunat suspect de repede în zonele fierbinţi ale luptei cu dictatura. A nins nu doar în Piaţa Universităţii, ci - stranie coincidenţă! - şi la Palatul Cotroceni, şi la Palatul Victoria, fenomen meteorologic rar întâlnit într-o democraţie. Cumpliţii fulgi de nea au fost trimişi asupra poporului, fără milă, exact acolo unde putea fi zgâlţâită tirania. Doar naivii ar putea crede că a fost voia Domnului; în mişcarea suspectă a fulgilor de nea se simţea, omniprezentă, mâna lui Zeus...

Împotriva dictaturii s-au ridicat oameni curajoşi, precum Crin Antonescu (reîncarnarea lui Gheorghe I. Brătianu), Victor Ponta (care are profilul moral al lui Iuliu Maniu) şi Ion Iliescu (adevăratul Corneliu Coposu). Adevăraţi martiri ai neamului, aceştia îşi duc martiriul cu demnitate, asumându-şi o disidenţă periculoasă. Viaţa lor în tiranie este un coşmar: sunt nevoiţi să folosească limuzine cu aer condiţionat (ca să răcească, să facă gâlci sau chiar pneumonie), locuiesc în zonele de lux ale Capitalei (pentru a fi ţinuţi sub observaţie de poliţia politică) şi sunt legaţi seară de seară cu fire perfide, în studiourile TV, sub pretextul că li se pune lavalieră (aşa cum sclavii de pe vremuri erau ţinuţi în lanţuri). Circulă informaţii că unul dintre patrioţi (se pare, Crin) este supus unui sever arest la domiciliu, dovadă faptul că e văzut foarte rar ieşind din casă, şi atunci numai după-amiază.

Disidenţii din partidele de Opoziţie sunt hăituiţi prin vile de protocol social-democrate şi prin conace liberale, aşa cum înaintaşii lor, în anii '50, au pătimit la Aiud sau la Canal. Unii sunt alungaţi departe de ţară, ajungând să pribegească în Gulagul mileniului III: Coasta de Azur, Thailanda, Caraibe, Seychelles...Dictatura a luat forme hidoase: au fost autorizate zeci, chiar sute de televiziuni, pentru ca mesajul Pieţei Universităţii să fie disipat: un pic ici, un pic dincolo... Suntem ţintuiţi în tirania direct-ului, a Breaking News-ului. Dacă ar fi fost permis un singur canal TV, ca în eroicul decembrie 1989, am fi avut un mesaj unic şi puternic pentru 20 de milioane de oameni (sau, mă rog, 18-19 milioane, câţi om mai fi rămas după ce ne-a căsăpit satrapul).

Şefa femeilor PSD-iste, Rovana Plumb, şi-a asumat riscul revenirii în ţară, din exilul de la Parlamentul European, pentru a ne deschide ochii: tiranul e rău pentru că are acasă o nevastă. Asta era: odiosul dictator şi sinistra sa consoartă!

Pentru o mai bună branduire a cazului, ar trebui să ne hotărâm o dată pentru totdeauna: dictator, satrap sau tiran? Propaganda lui perfidă le foloseşte pe toate trei, ca să ne bage în ceaţă. Vrea să fim derutaţi ca la revoluţia precedentă, cea din 1989, când la TVR avea loc următorul dialog:

Generalul: Criminalul acesta l-am avut dictator până duminică... duminică a devenit tiran, casap al poporului...

Dinescu: Era tiran al poporului... de 20 de ani...

Generalul: De 20 de ani... M-ai auzit c-am zis c-a fost... dictator, dictator neînduplecat... da' de-acuma a devenit măcelar, tiran.

Pe Mircea Dinescu l-aţi recunoscut, pe generalul octogenar n-a reuşit să-l identifice nimeni până-n ziua de azi, chiar dacă atunci i-a sărit proteza din gură, în direct, în timp ce-l înjura pe dictatorul fugar. Cine-o să ne mai spună nouă dacă avem de-a face cu un dictator criminal sau un măcelar tiran?!

Cornu şi faptele30 ianuarie 2012, 21:37

Ieri, de Sfântul Ioan Gură de Aur, Ion Iliescu ar fi avut motive de bucurie: felicitări, urări, „La mulţi ani!".

S-o fi bucurat? Chiar şi după ora 15.20, când a fost anunţată condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani cu executare? Întrebarea nu e retorică şi nici ironică: o fi avut Ion Iliescu vreun sentiment de revoltă faţă

3

de Justiţia cea cruntă şi nedreaptă sau, dimpotrivă, a schiţat un zâmbet mulţumit sub streaşina ochelarilor?

Cert este că 30 ianuarie 2012 marchează un moment istoric: primul şef de Guvern condamnat pentru corupţie în România postcomunistă. Sigur că sentinţa nu este definitivă, dar nici departe nu e. Ajuns în acest punct mort, Adrian Năstase mai are dreptul la o singură încercare: recursul ce va fi judecat, în complet de cinci judecători, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ultimul mare condamnat de la vârful politicii româneşti a fost Nicolae Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989. N-a fost vorba însă de un proces, ci de o mascaradă finalizată cu o execuţie stalinistă. Astfel, am fost văduviţi de o sentinţă validă pentru istorie, să ştim şi noi, şi urmaşii urmaşilor noştri care a fost vinovăţia dictatorului Ceauşescu. Prostiile acelea cu genocid - „peste 60.000 de morţi" - şi „încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate" rămân mostre de minciună revoluţionar-bolşevică, nicidecum repere juridice care să-l definească, peste ani, pe Nicolae Ceauşescu.

La Târgovişte, Ceauşescu a avut la dispoziţie o oră ca să se apere (vorba vine, pentru că-i închideau gura chiar şi propriii avocaţi) şi câteva minute pentru a striga „e o mascaradă!". În epoca post-Ceauşescu, Adrian Năstase a avut la dispoziţie câţiva ani ca să se apere (cu avocaţi care se dau peste cap să-şi scoată clientul basma curată) şi tot atâţia ani pentru a striga pe la toate televiziunile, de dimineaţa până seara, „e o mascaradă, e un proces politic!".

Din nefericire pentru el şi din fericire pentru sănătatea mediului politic, Năstase strigă în pustiu. Puţini sunt cei dispuşi să-l creadă, şi mai puţini sunt cei care îi vor rămâne aproape. Fostul prim-ministru este pe cale să devină un deşeu toxic chiar şi pentru propriu-i partid.Dar nu trebuie să fie supărat pe nimeni: şi-a făcut-o cu mâna lui. Are multe calităţi de politician rasat, dar îi lipseşte una esenţială: onestitatea. Într-o reprezentare grafică, ar fi descris printr-o minte ascuţită şi o mână nefiresc de lungă, iar pantalonii săi ar fi prevăzuţi cu buzunare fără fund: bagi în ei şi nu se umplu niciodată.

Ca prim-ministru, în plan social, Adrian Năstase s-a remarcat prin programul „Cornul şi laptele". La şapte ani de când a ratat şansa de a ajunge preşedinte al României, din programul său a mai rămas doar o proiecţie caricaturală: Cornu şi faptele. Ferma de găini ouătoare de la Cornu şi faptele care-l ajung din urmă, condamnându-l la nopţi albe. 

Crin, mamă-eroină22 februarie 2012, 20:42

Cel mai recent raport întocmit de Institutul pentru Politici Publice (IPP) marchează o premieră absolută în politica românească din ultimii 22 de ani: un membru al forului legislativ a absentat de la absolut toate voturile unei sesiuni parlamentare (218 voturi, septembrie - decembrie 2011).

Se numeşte George Crin Laurenţiu Antonescu, este preşedintele Partidului Naţional Liberal, iar prezenţa sa la lucrările Senatului a fost de 0%. Nu vă frecaţi la ochi, aţi citit bine: zero la sută!

Pentru a realiza dimensiunile grozăviei, să-i trecem în revistă pe marii chiulangii ai Parlamentului.

La Senat: 1. Crin Antonescu (PNL) - 0%; 2. Nicolae Moga (PSD) - 23%; 3. Mircea Geoană (independent, ex-PSD) - 27%.

La Camera Deputaţilor: 4. Viorel Hrebenciuc (PSD) - 3%; 5. Florian Popa (PSD) - 12%; 6. Marin Bobeş (PSD) - 18%.

Prima observaţie: marele specialist al chiulului parlamentar este „partidul oamenilor muncii", PSD. Nici măcar puternicul pluton de chiulangii social-democraţi nu-i poate face faţă însă primului liberal al ţării, Crin Antonescu. Acesta reuşeşte un scor cu care-i surclasează chiar şi pe colegii săi de pe „podiumul ruşinii". Doar tradiţionalul sforar al PSD, Viorel Hrebenciuc, se poate „mândri" cu un procent apropiat de cel al liderului PNL: 3%, faţă de 0%. În rest, nimeni nu scade sub 12%.

4

Crin Antonescu dovedeşte o consecvenţă devastatoare. De câţiva ani, toate rapoartele IPP îl plasează pe primul loc la capitolul absenteism. Medalii de aur în serie, am putea spune. Un fel de Nadia Comăneci a chiulului parlamentar!

Anul trecut, pe vremea asta, ştirile sunau astfel: în perioada decembrie 2008 - decembrie 2010, prezenţa lui Crin Antonescu la lucrările Senatului a fost de 1,3%. Raportul din vară indica 1,5%. Părea un progres, dar deodată, pleosc: 0%! Domnul Crin şi-a bătut chiar şi propriul record. Acum poate, cel mult, să şi-l egaleze...

Marţi seară, în emisiunea lui Robert Turcescu, o tânără deputată liberală îşi explica slaba prezenţă în Parlament prin faptul că a stat o vreme acasă, pentru a-şi creşte copilul. O alta se pregăteşte să devină şi ea mămică. Să fie sănătoşi şi copiii, şi mămicile! Dar întrebarea e: dacă o mamă a adunat totuşi 30-40% prezenţe la voturile din Parlament, ce evenimente deosebite l-or fi condamnat pe Crin Antonescu la 0%? Să fi născut cumva în fiecare sesiune parlamentară? Doamne-ajută, ne-am bucura cu toţii, ba chiar l-am declara mamă-eroină! 

.....................................................................................................................................................................

Dan Voiculescu, noul Miron Cozma2 mai 2012, 21:54

Băsescu nu apucă Revelionul la Cotroceni, ca preşedinte, proroceşte Baba Omida a politicii româneşti, Dan Voiculescu.

Marţi seara, într-o emisiune în care l-a avut invitat pe Mihai Gâdea, Felix Turnătorul a spus: „I-aș recomanda președintelui să scutească România atât în plan intern, și mai ales în plan internaţional de o nouă figură neadecvată - suspendare, referendum, chemarea poporului la referendum și demiterea lui. (...) Dacă nu-și dă demisia în următoarele 30 de zile, va fi suspendat în următoarele 60 de zile. (...) În 60 de zile va fi suspendat oricum. Avem 30 de zile până la referendum, înseamnă 90 de zile, după care vom avea alegerile prezidenţiale în același timp cu alegerile parlamentare, în noiembrie sau poate în octombrie".

Veninul de varan se face simţit la doar câteva zile după confirmarea cocoţării la Putere, prin votul Parlamentului. Patron al unui partid de sub 1%, dar al unor audienţe mult mai consistente, Voiculescu crede că a venit vremea să-şi facă mendrele. Prea mult a pătimit în Opoziţie! Prea mare ruşine i-au provocat CNSAS şi instanţele de judecată, ştampilându-l pe vecie cu eticheta „informator al Securităţii"! Prea mult l-au chinuit procurorii, în dosarul terenului luat de la stat, pe doi bani, în paradisul imobiliar Băneasa! Prea multe emoţii îi dau judecătorii, care se apropie de pronunţarea unei sentinţe! Prea... şi prea... şi prea...

Aşadar, Traian Băsescu a evitat o criză politică prelungită, alegând să înghită broasca râioasă a unui guvern pe care nu-l are defel la suflet. A adus Opoziţia la Putere, deşi - în virtutea prerogativelor constituţionale - se putea juca de-a prim-miniştrii: unul, doi, dizolvarea Parlamentului (sau nu)... Stabilitatea politică a fost însă mai importantă decât propriile resentimente.

Dan Voiculescu spune însă că nu e bine. Îl vrea pe Băsescu plecat de la Cotroceni acum, chiar dacă mandatul prezidenţial - constituţional! - se încheie abia în decembrie 2014. Nu contează dacă Băsescu respectă sau nu Constituţia (treabă care se decide la Curtea Constituţională, nu la Grivco!), nu contează criza politică în care ar fi aruncată ţara, contează doar ura viscerală pe care o nutreşte Voiculescu faţă de şeful statului.

Stabilitatea politică a ţării înseamnă şi stabilitatea instituţiilor sale, nu luarea lor cu asalt de câte ori i se năzare unuia sau altuia! De exemplu, acestui Miron Cozma al zilelor noastre, care - deşi a înlocuit bâta cu Antena - visează mineriade la tot pasul... ................................................................................................................................................................

5

Minerii lui Patapievici20 iunie 2012, 22:18

Am ajuns la vorba lui Marin Preda: timpul nu mai are răbdare.

1. Adrian Năstase a fost condamnat definitiv de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: doi ani de închisoare cu executare. Este demnitarul cu cel mai mare rang trimis după gratii în România postcomunistă. Prim-ministru (2000-2004), ministru de Externe (1990-1992), preşedinte al Camerei Deputaţilor (1992-1996, 2004-2006), preşedinte de partid (PDSR 1993-1997, PSD 2000-2005), finalist în alegerile prezidenţiale din 2004 (48,77% din voturi în turul 2, câştigat de Traian Băsescu), membru al multor comitete şi comiţii. Omul care în primii ani ai mileniului III, crezându-se atotputernic, a instaurat un regim de corupţie devastatoare, sufocantă, instituţionalizată. Acum achită nota de plată a unuia dintre multele cazuri de corupţie în care s-a implicat direct sau indirect. Şi tot acum, putem să-l numim -fără a putea fi combătuţi - Năstase cel Corupt. Aşa cum în istoria acestor locuri au existat Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Alexandru cel Bun, există, iată, şi Năstase cel Corupt. Şi asta nu mai e o metaforă, ci o sentinţă definitivă şi irevocabilă, dată de instanţa supremă cu scorul de 5-0. Iar din urmă ne ajung vorbele lui Traian Băsescu, din 2004: „La ţepe, în Piaţa Victoriei!" şi „Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii"...

2. Ieri, înainte de condamnarea lui Năstase, pruncul său politic - Victor Ponta -a încercat să acopere valul ameninţător declanşat de propriu-i plagiat printr-o acţiune de un ridicol absolut. Şeful Guvernului şi jalnicul său ministru de Externe, Andrei Marga, au trimis depeşă Evropii, anunţând-o că el, Micul Titulescu (supranumit, mai nou, Micul Furtilescu) - şi nu Balaurul de la Cotroceni - va reprezenta România la Consiliul European. Dar să vezi drăcie: fără semnătura Balaurului, depeşa are valoarea unui petic de hârtie igienică. Pentru a fi valabilă, trebuia să conţină trei semnături: pe cea a preşedintelui, pe cea a primului-ministru şi pe cea a ministrului de Externe. Le-a avut doar pe ultimele două.

3. Oricâte perdele de fum se va strădui să ridice, Victor Ponta nu poate spera că scandalul plagiatului său se va stinge. Acum sau mai târziu, coţcăria îl va mătura ca pe un deşeu politic. Energiile societăţii civile sunt latente, dar când se descătuşează nu iartă pe nimeni. Cu atât mai puţin pe autorul unui furt intelectual de cea mai joasă speţă. Merită să reţinem simbolistica acestor zile: Adrian Năstase - condamnat (pentru corupţie), Victor Ponta - plagiator (furt intelectual), Adrian Năstase - conducătorul tezei de doctorat a lui Victor Ponta... Cine se aseamănă se adună.

4. Marţi seară, când toată ţara vuia pe marginea plagiatului lui Ponta, Mihai Gâdea dezbătea o chestiune arzătoare: violenţa extremă a grupului Patapievici - Pleşu - Cărtărescu. Pe ecranul Antenei 3 tronau, simultan, un titlu şi un subtitlu cutremurătoare: „«Mineriadă» pentru Patapievici. Intelectualii cu papioane, bruschează lumea pe stradă". Virgula între subiect şi predicat n-au introdus-o minerii lui Patapievici, ci intelectualii lui Gâdea. Iar pe Gâdea nu l-a deranjat defel, dovadă că a convieţuit cu ea - cu virgula - în deplină armonie. Probabil că tânărul realizator era marcat profund de această sângeroasă mineriadă a papioanelor, pe lângă care mineriadele lui Iliescu, din anii '90, erau nişte hârjoneli înduioşătoare...

Marele Vânător21 iunie 2012, 09:49

Ziua de 20 iunie 2012 poate deveni piatra de hotar a României postcomuniste. Ziua în care Justiţia şi-a încheiat lunga tranziţie de la sistemul comenzii politice la asumarea propriului destin. A condamna la închisoare un fost prim-ministru presupune nu doar probe indubitabile, ci şi curaj profesional.

Cei cinci judecători ai completului din dosarul „Trofeul Calităţii" le-au demonstrat colegilor lor de breaslă că, dacă-şi respectă meseria, chiar sunt o forţă. Una în faţa căreia statutul de politician nu poate conferi imunitate.

Ziua de joi a adus două şocuri: arestarea lui Adrian Năstase (spre seară) şi încercarea acestuia de a se sinucide (spre miezul nopţii). Unii au sărit să-l căineze în talk-show-urile de seară, alţii, în dezbaterile nocturne, i-au depistat asasinul: Traian Băsescu.

6

Adevărul e că Năstase suferă de sindromul Ceauşescu: a crezut până în ultima clipă că, în ciuda evidenţei, nu i se poate întâmpla nimic. În 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost convinşi chiar şi la Târgovişte, până spre finalul simulacrului de proces, că generalul Stănculescu a venit să-i salveze, nu să-i împuşte. S-au înşelat. În 2012, Adrian Năstase n-a acceptat statutul de condamnat nici măcar după ce acesta a fost consfinţit de instanţa supremă. De aici, şocul întâlnirii cu poliţiştii care veniseră să-l ridice, şoc urmat de panică şi de gestul sinucigaş.

Tentativa de sinucidere nu-l face pe Năstase mai puţin vinovat. Emoţia produsă de pistolul pus în gât nu ţine locul unei hotărâri judecătoreşti. Sinuciderea nu este o dovadă de bărbăţie, ci mai degrabă de laşitate. Şi aici nu e vorba de Adrian Năstase, ci de sinucigaşi în general.

Partizanii lui Năstase se plâng acum că procesul a durat prea mult. Uită să spună însă că judecarea cazului s-a prelungit tocmai din cauza lui Năstase şi a avocaţilor săi, care au apelat la toate şmecheriile pentru a amâna verdictul final.

Noroc că ministru de Interne este Ioan Rus de la PSD, altfel poliţiştii trimişi să-l ridice pe Năstase ar fi devenit uşor criminali. Criminalii lui Băsescu. Etichetă care, în cele din urmă, le-a fost aplicată celor cinci judecători fără suflet.

Mulţi PSD-işti au încercat să-şi facă reclamă la spitalul unde era internat Năstase. Printre reporteri şi cameramani s-au fâţâit tot felul de politruci, ca să-şi arate tristeţea la televizor. În salonul fostului prim-ministru oricum nu aveau acces.

Dottore Victor Ponta a produs cea mai spurcată declaraţie a ultimilor ani: „Mă gândesc dacă domnul Băsescu-i fericit acuma". Mie, unul, îmi este clar că acest băieţaş obraznic-arogant-stupid nu are controlul propriului aparat vocal. Limbariţa sa ne oferă producţii groteşti, care-l descalifică nu doar ca politician, ci şi ca om. M-am convins: un individ irecuperabil. Un tânăr cadavru politic.

Deşi spune că nu cunoaşte dosarul, europarlamentara Corina Creţu ştie cu precizie de ce a fost condamnat Năstase: „S-a luptat cu nişte judecători porniţi împotriva lui". Duduia a cam pierdut vremea pe la Bruxelles...

Pe senatorul Dan Şova, holocaustul pare să-l fi tamponat rău: „Este o condamnare fără probe. Acest dosar n-are probe!" Plus: „Un sacrificiu ritualic" - părere care coincide cu cea a lui Viorel Hrebenciuc.

Ilustrul intelectual Marian Vanghelie, pesemne vreun doctor în Drept, ştie cum stă treaba cu Justiţia: „Ne-am întors nu cu 22 de ani în urmă, ne-am întors cu peste 60 de ani în istorie. Condamnarea lui Adrian Năstase depăşeşte cu mult practicile NKVD-iste". Dacă tot îi place istoria, ar face bine să-şi scoată neamurile din cavoul generalului Iacob Lahovary (1846-1907), fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine. Eu înţeleg că poţi fura parcuri şi pieţe, nu însă şi adevărul istoric ori mormintele eroilor din Cimitirul Bellu!

Codrin Ştefănescu, încă afectat de concubinajul nevrotic cu Vadim: „Traian Băsescu trebuie să se gândească foarte bine în ce situaţie ne-a adus. Adrian Năstase este victima unui proces politic". E plin partidul de super-jurişti...

Şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu: "Eu cred că e o eroare judiciară, dar şi un comportament inuman". Alt specialist în Drept, nejudecat la timp pentru "terorişti" şi mineriade...

A fost o săptămână plină, în care am aflat că Traian Băsescu a mai produs câteva orori: a plagiat doctoratul lui Victor Ponta, apoi l-a condamnat şi împuşcat pe Adrian Năstase. Tiranul, tot tiran...

Destinul este adeseori un cerc care se închide când ţi-e lumea mai dragă. Marele Vânător obişnuia să ia la ţintă fazani, urşi, mistreţi şi căprioare. Hobby-ul lui sângeros l-a făcut să privească de multe ori moartea în faţă. Era moartea victimelor sale inocente. De data asta, Marele Vânător a ales să se transforme în vânat. Moartea i-a dat târcoale, dar destinul a hotărât altceva. Cercul a refuzat să se închidă. După atâta moarte semănată în jur, Adrian Năstase a primit o nouă şansă la viaţă - fie ea şi după gratii. Poate că de data asta va şti s-o preţuiască...

.....................................................................................................................................................................

7

Trofeul Cantităţii: Năstase n-are ouă25 iunie 2012, 20:20

Cazul Năstase scoate la iveală încă o dată uriaşa capacitate a PSD de a-şi apăra corupţii.

Zeci, sute de gaiţe guralive se perindă pe la televiziuni ca să ne convingă de câteva lucruri: Adrian Năstase e nevinovat, el este victima unui proces politic, dirijat din umbră de tiranul Traian Băsescu.

Cea mai limpede afirmare a solidarităţii cu infractorul ne-a oferit-o secretarul general al partidului, Liviu Dragnea. Pe sub streaşina mustăţii sale, baronul de Teleorman ne-a anunţat: „PSD este alături de Adrian Năstase! PSD nu se disociază de Adrian Năstase! PSD crede în nevinovăţia lui Adrian Năstase!" Adăugând şi pelerinajul continuu la căpătâiul condamnatului, în frunte cu preşedintele Victor Ponta, avem dimensiunea unei impresionante mobilizări de partid. Un veritabil sindicat al corupţiei.

Dintre toate partidele care defilează pe eşichierul politic, unul singur îşi apără corupţii cu o consecvenţă niciodată pusă la îndoială: PSD.  Urmaş biologic al odiosului FSN, partidul moşit şi patronat de Ion Iliescu ne oferă permanent dovezi ale solidarităţii cu infractorii. Întunecaţii ani '90 ne-au lăsat mărturii multiple, culminând cu demonstraţia de forţă a unui grup numeros, în frunte cu Adrian Năstase, în apărarea deputatului Gabriel Bivolaru. Pungaşul partidului tocmai furase câteva zeci de milioane de dolari, iar partidul răcnea la Justiţie, să nu îndrăznească să-i atingă coruptul.

Anul trecut, trioul Victor Ponta - Adrian Năstase (acelaşi Năstase!) - Titus Corlăţean a dat o fugă la Piteşti, pentru a-şi apăra un alt muşteriu: baronul Constantin Nicolescu, un client gras al procurorilor anticorupţie. Prin portavocea PSD-istă răsunau atacuri de tip interlop la adresa magistraţilor, aşa cum numai la procesele fraţilor Cămătaru şi ale verilor Becali s-au mai pomenit.

În linia unui trecut atât de glorios, clădit pe rânjetul tătucului Ion Iliescu, pe strigătul de durere al miilor de români împuşcaţi la Revoluţie şi pe suferinţa a milioane de victime ale unei tranziţii infecte, eroica solidaritate cu infractorul Adrian Năstase este un gest cât se poate de firesc.

Să reţinem, totuşi, că există şase condamnaţi în dosarul „Trofeul Calităţii". Pentru cinci dintre ei - Irina Jianu (sentinţă: 6 ani), Bogdan Popovici (6 ani), Marina Popovici (5 ani), Diana Gasparovici (5 ani) şi Cristian Vasile (6 ani) - nu face nimeni mitinguri pe holurile spitalului sau pe treptele puşcăriei. Unul singur e atât de penibil încât să accepte ritualul de partid: cel care are de ispăşit cea mai mică pedeapsă. Bărbat politic? Muiere!

În toată cariera sa politică, Adrian Năstase a jucat pentru Trofeul Cantităţii. Şi, la nici zece ani distanţă de când ne invita să-i numărăm ouăle, constatăm cu tristeţe că nici măcar nu le are. Carevasăzică, ne-a mai tras o ţeapă... 

Dictatura Justiţiei26 iunie 2012, 22:27

Telenovela Năstase a ajuns la faza pe puşcărie. Atenţia naţiunii s-a mutat spre Penitenciarul Rahova, în sectorul lui Vanghelie.

Cum care Vanghelie? Cel care zilele trecute răcnea pe deasupra Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: „Ne-am întors nu cu 22 de ani în urmă, ne-am întors cu peste 60 de ani în istorie. Condamnarea lui Adrian Năstase depăşeşte cu mult practicile NKVD-iste".

Lacrimile şi chiotele care însoţesc telenovela Năstase sunt alimentate de zgomotul de tiribombă al circului ambulant pe frontispiciul căruia scrie cu litere colorate: „Antena 3, partid & televiziune". Ieri, la ceas de seară, trăgând cu urechea la bâlciul televizat, am aflat că:

1. „Dacă nici asta nu e lovitură de stat, atunci care mama dracu' mai este? După umila mea cultură politică, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovitură de stat" (Victor Ciutacu, fost directoraş ministerial în regimul Năstase);

2. Asistăm la „dictatura procurorilor împotriva legii" (Radu Tudor);

8

3. „De ce să fie dus la Rahova? Cine ne garantează nouă că deţinutul Năstase nu va fi linşat în închisoare?" (Dana Grecu);

4. „Suntem în direct cu Spitalul Floreasca, unde vine Poliţia să-l ia pe Traian Băsescu... pardon, pe Adrian Năstase..." (aceeaşi Dana Grecu)

Trecând peste dorinţele care o iau înaintea realităţii, să reţinem această expresie: dictatura procurorilor. Urmează dictatura judecătorilor şi, în general, tirania Justiţiei.

Pentru a se pune la adăpost de asemenea pericole, Dan Voiculescu, patronul circului ambulant, a avut o revelaţie: nu poate suporta respingerea, de către colegii săi din USL, a unei legi care prevedea dublarea pedepselor pentru evaziune fiscală. O decizie „inexplicabilă într-un regim responsabil", a explicat dl Voiculescu. Şi - pac, demisia din Senat! Din grijă faţă de banul public, desigur. Nicio legătură cu faptul că, prin plecarea subită din Parlament, jupânul Antenelor a scăpat de pericolul iminent al unei sentinţe pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un dosar de corupţie... De-acum, judecata se mută la tribunal, iar procesul se lungeşte, se lungeşte, doar-doar s-o apropia prescrierea...

Dar toată lumea luptă pentru democraţie, pentru dreptate, pentru libertate (ei, pentru libertate chiar luptă!), carevasăzică trăim într-o ţară condusă de patrioţi. Păcat că dumnealor, patrioţii, au găsit că duşmanii patriei nu sunt corupţii, hoţii, infractorii, ci procurorii, judecătorii, Consiliul Superior al Magistraturii etc. Într-un cuvânt, Justiţia. Păi, dacă trăim în dictatura Justiţiei...

Soluţia vine tot de la Antena 3: Băsescu să fie suspendat cât mai repede, dacă se poate - până în septembrie! Liniştea trebuie instaurată cumva în ţara asta... Căci, iată, din cauza dictatorului de la Cotroceni, a criminalului de la Cotroceni, în ţara bântuită de dictatura Justiţiei, nimeni nu-şi mai poate vedea de treaba lui. Nici măcar primul-ministru Victor Ponta, care ne-a mărturisit cu duioşie: „Vreau să-mi exprim amărăciunea pentru faptul că, în timpul ședinţelor de Guvern, alocăm 75% din timp discuţiilor despre moduri de a ne proteja de atacuri politice".

Ei, vedeţi ce ne poate face dictatorul?! 

.....................................................................................................................................................................

Mincinoşi, pucişti, uzurpatori28 iunie 2012, 21:59

Ziua de 28 iunie 2012 va intra în istorie la rubrica „Mici puciuri, mici pucişti“. Spun „mici“ pentru că nu reuşesc să pună la îndoială regimul democratic din România, ci doar să uzurpe atribuţiile constituţionale ale şefului statului.

În 1946-1947, bolşevicii, cocoţaţi pe tancurile sovietice, îi tot retezau din atribuţii Regelui Mihai, şeful de atunci al statului. În 2012, Guvernul şi Parlamentul - colorate în roşu, ca pe vremea comuniştilor - îl hărţuiesc pe preşedintele Băsescu, tăindu-i din puteri cu o consecvenţă diabolică. În acest marş uzurpator nu mai ţin cont de nimic: nici de legi, nici de instituţii, nici de bunul-simţ politic. Aşa s-a ajuns la mica lovitură de stat de ieri, când premierul Victor Ponta, dotat cu un tupeu de tip bolşevic, s-a şters la fund cu hotărârea pronunţată de Curtea Constituţională cu doar o zi în urmă.

Lovitura a fost premeditată de mai mult timp şi a fost ticluită de două personaje-cheie ale Guvernului: premierul şi ministrul de Externe. Victor Ponta şi Andrei Marga. Pentru a-şi atinge scopul, cei doi au recurs la minciuni în serie şi la fals în acte publice. Elocvente sunt cronologia evenimentelor şi traseul documentelor care au stat la baza reprezentării României la Consiliul European din 28-29 iunie.

Şi Ponta, şi Marga au minţit făcându-se că nu ştiu nimic despre demersurile oficiale făcute de Preşedinţie pentru reprezentarea României la Consiliul European. Au acţionat ca doi pungaşi de la o primărie comunală, ascunzând adresele primite de la Cotroceni şi trimiţând la Bruxelles hârtiile ticluite de ei. În plus, Ponta a zburat spre capitala Europei fără a avea mandat din partea preşedintelui, aşa cum este cutuma europeană şi cum a menţionat Curtea Constituţională.

Din acest tablou nu putea lipsi Ion Iliescu. Aşa cum îi stă bine unui bătrân bolşevic, patronul spiritual al PSD loveşte la temelia statului de drept, atacându-i o instituţie fundamentală. „Decizia Curţii Constituţionale este o prostie. Curtea dă avize consultative, nu are drept de decizie. Avizele ei sunt întotdeauna favorabile preşedintelui", a spus Iliescu, apelând la o jignire şi două minciuni. De altfel,

9

atacurile la adresa Curţii vin în valuri din direcţia PSD, fiind conduse, prin declaraţii mahalageşti, de premierul Victor Ponta şi de ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean.

Atitudinea lui Ponta seamănă cu cea a unui golănaş care-ţi ocupă locul în avion, iar când îl rogi respectuos să se ridice, te înjură şi-ţi mai trage şi o flegmă-n faţă. Apelezi la stewardese, ba chiar şi la comandantul de bord, dar şi aceştia sunt trataţi cu sictir.

Perseverent în impostura sa şi inconsecvent în principii (la Bruxelles a spus că, dacă-i va fi dovedit plagiatul, va demisiona; în România afirmase exact contrariul), Victor Ponta a reuşit să facă o poză cu membrii Consiliului European. S-o pună în ramă aurită, pentru că nu se ştie dacă va mai prinde vreuna! Până la următorul summit al Consiliului, hotărârea de miercuri a Curţii Constituţionale va fi publicată în Monitorul Oficial.

Şi ar mai trebui să se întâmple ceva: cetăţeanul Ponta să fie dat pe mâna colegilor săi, procurorii, pentru uzurparea puterii în stat. Traian Băsescu are nu doar dreptul, ci şi datoria de a face acest lucru! Preşedintele Băsescu să nu uite că este garantul respectării Constituţiei, iar Ponta „l-a împiedicat să-şi îndeplinească îndatoririle constituţionale" şi „reprezintă România nelegitim la Consiliul European", după cum a declarat chiar şeful statului!

Într-un moment în care mahalagioaicele politicii româneşti lucrează pentru suspendarea neconstituţională a preşedintelui, s-ar impune aplicarea legii în cazul premierului care îşi bate joc şi de Curtea Constituţională, şi de Constituţie! 

Gangsteri la nivel înalt29 iunie 2012, 15:54

Pe 16 iunie, când a aflat de golănia Guvernului Ponta în privinţa Institutului Cultural Român, regizorul Cristian Mungiu a explodat: „Sentimentul este că ne aflăm în plină mineriadă, mai lipsesc doar minerii".

Marele cineast nici nu ştia că, în privinţa barbariei decizionale, Guvernul Ponta are resurse nelimitate.

Chiar acum, sub ochii noştri, se derulează o nouă mineriadă, un fel de 13-15 iunie 1990. Nişte indivizi cu funcţii mari în stat se comportă ca nişte gangsteri din Vestul Sălbatic.

În ultimele sale zile ca ministru al Educaţiei, abrutizatul Liviu Pop s-a năpustit cu târnăcopul asupra instituţiei care urma să se pronunţe azi în privinţa plagiatului lui Victor Ponta. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a fost pulverizat, practic, prin Ordin de ministru. Ordinul a fost emis miercuri, 27 iunie, în aceeaşi zi în care Cabinetul Ponta a decis trecerea Monitorului Oficial din subordinea Camerei Deputaţilor în cea a Guvernului.

Ordinul a fost publicat, retras şi republicat în Monitorul Oficial ieri dimineaţă, la scurt timp după începerea dezbaterii cazului Ponta în şedinţa CNATDCU. Întrucât membrii Consiliului continuau să dezbată cazul, haidamacul Pop a năvălit peste ei, ameninţându-i cu Corpul de Control al ministerului. Scena trebuie să fi fost năucitoare: un semidoct care nu ştie cum se scrie "Anghel Saligny" (numele liceului la care predă de şapte ani) încercând să-i intimideze pe ditamai profesorii universitari şi academicieni!

Ordinul de ministru emis de Liviu Pop a vizat două direcţii: 1. schimbarea componenţei CNATDCU; 2. retragerea dreptului Consiliului de a verifica suspiciunile de plagiat. Pentru a-şi atinge aceste scopuri, subomul Pop a modificat Regulamentul de funcţionare a instituţiei, invocând că din 21 iunie până în 26 iunie aceasta nu a finalizat cerinţele ministrului: "raportul de activitate pe anul trecut şi încă 7-8 lucruri". Pop a indicat cine ar trebui, în noile condiţii, să analizeze cazurile de plagiat: Consiliul Naţional de Etică din cadrul Ministerului Educaţiei, pe care tocmai l-a decimat, înţesându-l cu activişti PSD!

Guvernul Ponta demonstrează că lucrează după o schemă de salvare a marilor hoţi şi corupţi ai coaliţiei de guvernare. Cazul "plagiatul lui Victor Ponta" seamănă izbitor cu dosarele de corupţie ale lui Adrian Năstase şi Dan Voiculescu. Metoda guvernamentală de acţiune este aceeaşi în toate cele trei cazuri.

1. Dosarul "Năstase - Trofeul Calităţii". Beneficiar: Adrian Năstase. Făptuitor: Victor Ponta. Unealtă: Balaban Grăjdan. Instituţia folosită: Institutul de Stat pentru Construcţii (ISC).

2. Dosarul "Voiculescu - ICA". Beneficiar: Dan Voiculescu. Făptuitor: Victor Ponta. Unealtă: conducerea Monitorului Oficial. Instituţia folosită: Monitorul Oficial.

10

3. Dosarul "Plagiatul lui Ponta". Beneficiar: Victor Ponta. Făptuitor: Victor Ponta. Unelte: Liviu Pop şi conducerea Monitorului Oficial. Instituţiile folosite: Ministerul Educaţiei şi Monitorul Oficial. Instituţii anihilate: Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNE).

Precizare: Monitorul Oficial a intervenit abject în jocul politic, publicând cu grăbire deciziile salvatoare pentru Dan Voiculescu (demisia din Senat) şi pentru Victor Ponta (Ordinul de ministru emis de Liviu Pop), dar întârziind publicarea hotărârii Curţii Constituţionale care-l trimitea la Consiliul European pe Traian Băsescu.

Victor Ponta a ţinut morţiş să meargă la Bruxelles. Bine a făcut! Doar aşa putea fi repusă pe tapet, cu toată vigoarea, tema oribilului său plagiat. Tot aşa s-a trezit Ponta în gura presei străine, care i-a smuls o frază de care în România se ferise ca dracu' de tămâie: "dacă se dovedeşte că am plagiat, voi demisiona". În fine, tot aşa putea să vadă întreaga Europă figura jalnică a unui prim-ministru care, în timp ce se străduia să zâmbească la Bruxelles, îşi asmuţea haidamacii de la Bucureşti spre a masacra legi, instituţii şi orice urmă de bună-credinţă.

Prin îndârjirea de a-şi acoperi hoţia, Victor Ponta s-a sinucis politic. Orice zbatere de a rămâne în prim-plan echivalează cu un vagon de rahat pe care şi-l toarnă singur în cap. Când se va îneca, să nu strige după ajutor: nici măcar îndrumătorul său ştiinţific, Adrian Năstase, nu-i mai poate fi de folos. Într-o ţară liberă, fiecare e liber să aleagă modul în care se sinucide...

.....................................................................................................................................................................

Iubesc Constituţia, dar îi urăsc pe constituţionali!2 iulie 2012, 21:55

Succesiunea manevrelor din ultima vreme nu lasă loc pentru dubii: guvernarea Ponta a devenit un pericol la adresa democraţiei din România.

Nu întâmplător, câteva voci din Cetate au transmis semnalul de alarmă.

Gabriel Liiceanu, pe contributor.ro: „Nici un guvern al României nu a reușit, asemeni guvernului Ponta, să inducă în populaţie o isterie mai mare într-un timp mai scurt. Pe acest fundal de Blitzkrieg declarat societăţii civile, instituţiilor statului și Constituţiei României, pe acest fundal de cultivare sistematică a urii și agresivităţii devenită program de guvernare, nimeni, se pare, nu mai poate să-și vadă de treabă. (...) Parcă niciodată n-am văzut cuvintele minţind, punctual, în halul ăsta".

Ion Cristoiu, în „Evenimentul zilei": „Sistemul care l-a pus pe Victor Ponta premier a intrat în alertă, îngrijorat că Dan Voiculescu ar putea fi judecat de Înalta Curte. Şi Victor Ponta, marioneta penalilor din România, s-a executat. Ca şi în cazul Grăjdan, ca şi în alte cazuri trecute sau viitoare. Avem astfel explicaţia uşurinţei cu care USL a acceptat să preia guvernarea înainte de alegerile parlamentare şi, mai ales, în condiţiile în care nu era pregătită pentru aşa ceva. (...) De la preluarea Guvernării, timp de două luni, Victor Ponta n-a luat o singură măsură de administrare a ţării. A fost ocupat cu îndeplinirea misiunii pentru care Sistemul l-a făcut premier: Salvarea Penalilor din ghearele Justiţiei!"

Cristian Tudor Popescu, la Realitatea TV: „Lucrurile încep să arate ca în Germania după victoria naziştilor, după alegerea lui Hitler cancelar al Germaniei. Este aceeaşi sfidare din partea noii puteri de a-şi impune voinţa cu orice preţ. (...) Este vorba de manevre totalitare, de acţiuni sfidătoare, de încălcarea şi dispreţuirea legilor. Sunt semne imposibil de confundat ale totalitarismului - noi nu polemizăm, noi te desfiinţăm. A nu a mai avea acum o atitudine, în această fază, compromite pe oricine. Victor Ponta nu va fi veşnic premier. Toţi cei care acum încearcă să acopere această ruşine naţională se compromit în faţa istoriei".

Ultima frază este esenţială, în condiţiile ticăloşiei pe care o practică o bună parte a industriei media şi o mare parte a clasei politice. E şi o excelentă ocazie de a semnala inconştienţa cu care PNL, prin tele-propagandiştii săi, continuă să fie solidar cu neroziile lui Ponta. E ceva să vezi ditamai liberalii străduindu-se să explice cât de bine face plagiatul la sănătate şi cum creşte PIB-ul când sunt masacrate instituţiile statului de drept...

11

Aceeaşi logică l-a ghidat şi pe Crin Antonescu, aseară, în sufrageria alianţei sale electorale, Antena 3. Războiul purtat de preşedintele PNL împotriva Curţii Constituţionale a ajuns în faza delirului: „Curtea Constituţională a României este o ruşine!"; „Parlamentul, care a numit şase judecători ai Curţii Constituţionale, are dreptul să-i revoce pe toţi şase!"; „Când tu ai votul Parlamentului, cum să vină Curtea Constituţională să-ţi spună «Nu te duci la Bruxelles!»? Din două, una: ori tu, ori Zegrean!". (Augustin Zegrean este preşedintele Curţii Constituţionale.) Şi fraza sublimă: „Curtea Constituţională să funcţioneze constituţional!", ca şi cum constituţionalitatea o constată domnul Crin, nu însăşi Curtea Constituţională.

Şi Antonescu, şi Ponta transmit un mesaj schizoid: noi respectăm Constituţia, nu însă şi Curtea Constituţională! Şi iată cum „Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători!" devine „Iubesc Constituţia, dar îi urăsc pe constituţionali!"

Concluzia îi aparţine omului numărul 2 în stat, Vasile Blaga: „Aşa e când laşi copiii să conducă ţara". Copiii prost-crescuţi, aş adăuga eu. 

Gustul amar al loviturii de stat3 iulie 2012, 22:04

Aceste rânduri nu sunt scrise de un ziarist, ci de un cetăţean. Iar acesta nu este un editorial, ci un strigăt de disperare.

Da, este o lovitură de stat. Nu una militară, cu tancuri şi vipuşti, ci una derulată de două instituţii civile - Parlamentul şi Guvernul -, prin încălcări succesive ale legii. De fapt, prin încălcarea mai multor legi, inclusiv a legii supreme - Constituţia.

De unde ştiu că e lovitură de stat? Îi simt gustul. E un gust amar, care vine din stomac şi ajunge în cerul gurii, provocându-mi o stare de greaţă şi un sentiment de nesiguranţă.

În ultimele săptămâni mi s-a întâmplat ceva ce nu mai păţisem de multă vreme: am simţit pericolul. Mi s-a întâmplat de câteva ori în viaţă să simt pericolul. Prima dată - în anii '80, când ameninţarea era difuză, plutea în aer, nu avea contur, dar o simţeam aproape. A doua oară - în prima jumătate a anului 1990, când, abia ieşiţi din euforia însângerată a Revoluţiei, am avut revelaţia unei înşelătorii istorice, prin instalarea la putere a unei clici de sorginte stalinistă. A treia oară - la mineriada sângeroasă din 13-15 iunie 1990. A patra oară - la mineriada din ianuarie 1999. Şi a cincea oară - când în finala prezidenţială din 2000 au ajuns Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor, stingând lumina pentru patru ani.

Acum simt din nou pericolul. Un pericol care nu are legături cu propria-mi persoană (cu astfel de pericole mi-e plină existenţa), ci cu mediul în care trăiesc. Nu mi-e frică de foame sau de frig, pe astea le cunosc bine şi ştiu să le înfrunt, ci de aerul pe care-l respir - iar aerul nu poate fi al meu, al tău sau al lui, ci al nostru. Nu pot respira eu un aer curat în timp ce tu, vecinul meu, respiri un aer otrăvit. De aici vine pericolul: de la sentimentul că nişte cetăţeni, trezindu-se cu anumite puteri în stat, ne otrăvesc pe toţi cu aerul lor toxic.

Peste ani, ziua de marţi, 3 iulie 2012, va figura în paginile întunecate ale cărţii de istorie. „Tirania majorităţii" (cum o numea Emil Hurezeanu) a călcat în picioare legi şi regulamente, într-o frenezie vecină cu nebunia. N-a mai fost un simplu joc politic - purtat cu cinism, dar în limitele legii -, ci un tăvălug al fărădelegii. Voiau să-l schimbe pe Vasile Blaga? Să-l schimbe, dar prin mijloace legale (dacă există)! Voiau s-o schimbe pe Roberta Anastase? S-o schimbe, dar respectând legea! Voiau să-l schimbe pe Avocatul Poporului? Să-l schimbe doar în condiţiile prevăzute de lege!

Căutând originile avalanşei, nu e greu de ajuns la puncul zero: o decizie a Justiţiei într-un dosar de corupţie la nivel înalt. Totul a pornit, aşadar, de la condamnarea lui Adrian Năstase. Din acel moment, mecanismul s-a pus în mişcare. Îl putem numi, pe scurt, MSMCPGJ (Mecanismul de Salvare a Marilor Corupţi Politici din Ghearele Justiţiei). Acest mecanism prevede zdrobirea instituţiilor care se opun diabolicului plan ticluit de „creierul" acestei escrocherii istorice, Dan Voiculescu.

Cum poate fi oprit tăvălugul? Teoretic, prin sesizarea fărădelegilor către Curtea Constituţională. Dar ne-a lămurit rapid noua vedetă PSD de la Camera Deputaţilor, Valeriu Zgonea: „Să o sesizeze şi pe mama Curţii Constituţionale!"

P.S. O sugestie pentru domnii Ponta şi Antonescu: încercaţi şi suspendarea câtorva redactori-şefi, pentru a fi siguri că nu vă mai dă nimeni în vileag imensele ticăloşii! 

12

O ţară fără Constituţie4 iulie 2012, 22:02

Marea golănie politică a anului continuă.

Constituţia a fost trimisă la culcare, ieri, prin Ordonanţă de Urgenţă dată de Guvernul Ponta. Coţcăria ar fi putut fi reclamată la Curtea Constituţională de Avocatul Poporului, cu o condiţie: acesta să nu fi fost decapitat cu o zi înainte printr-o altă năzdrăvănie a Parlamentului (acţiune complet ilegală). De-acum, Parlamentul poate să adopte orice hotărâre, oricât de neconstituţională - nimeni nu i se va mai putea opune. Iar Guvernul poate să adopte orice Ordonanţă de Urgenţă, oricât de neconstituţională - nimeni nu-i mai poate sta în cale. După numai două luni de regim USL, Constituţia a devenit o cărticică inutilă.

Planul ticluit de Dan Voiculescu merge precum tancul sovietic: calcă totul sub şenile - oameni, legi, regulamente. Unul dintre beneficiarii planului este Crin Antonescu, care din senator cu 1% prezenţă în Parlament s-a trezit preşedinte al Senatului, adică omul numărul 2 în stat. Cum suspendarea lui Traian Băsescu pare de neevitat, Crin Antonescu va ajunge preşedinte interimar al României. Iată-l, aşadar, şi şef al statului!

Nu strică să ne amintim situaţia de la care am pornit în noiembrie-decembrie 2009, în urma alegerilor prezidenţiale: 1. Traian Băsescu; 2. Mircea Geoană; 3. Crin Antonescu. Imediat după alegeri, funcţiile din stat au reflectat situaţia de la prezidenţiale: Băsescu - preşedinte al României, Geoană - preşedinte al Senatului. În 2011 a fost schimbat Geoană, în 2012 este pe cale să fie eliminat Băsescu - şi unul, şi altul la iniţiativa PSD, cu susţinere PNL. Iată cum Antonescu, prin uneltiri politice, ajunge de pe poziţia a treia în cea mai înaltă funcţie din stat!

Şi ar mai fi o observaţie legată de Crin Antonescu, preşedintele-fără-alegători: liderul PNL va deveni şef de stat fără să fi câştigat măcar colegiul în care a candidat pentru Parlament! Concurând într-un colegiu din Sectorul 1 al Capitalei, Antonescu a fost surclasat de ministrul-ziarist Ionuţ Popescu.

Îngrijorarea românilor interesaţi să trăiască într-un stat de drept este dublată de tăcerea în care s-au cufundat instituţiile abilitate să apere legea. Când vezi atâtea acte de banditism politic în doar câteva zile, te-ai aştepta la acţiuni ferme din partea Parchetului şi a Curţii Constituţionale. Treaba procurorilor este să intervină rapid pentru a stopa încălcarea legii. Rostul judecătorilor constituţionali este să judece în regim de urgenţă acuzaţiile de neconstituţionalitate, pentru a nu permite ca decizii ilegale să-şi facă efectul.

Dar procurorilor le e teamă încă să se apropie de muşuroiul cu politicieni, iar judecătorii Curţii Constituţionale par timoraţi de asediul sub care s-au aflat în ultima vreme. Sunt slăbiciuni instituţionale care arartă rahitismul statului de drept. Iar pentru asta este responsabil şi preşedintele Băsescu, care timp de câţiva ani a avut la dispoziţie toate pârghiile instituţionale pentru a reforma şi întări statul, dar se vede treaba că a dat greş.

Acestui eşec îi pică victime - la primul strănut al USL - nu doar instituţii fundamentale ale statului, ci şi însuşi Traian Băsescu. E drept că nota de plată o vom deconta tot noi, cetăţenii români.

.....................................................................................................................................................................

Puciul a reuşit, urmează execuţia8 iulie 2012, 21:38

Să fim bine înţeleşi: avizul Curţii Constituţionale, la solicitarea de suspendare a preşedintelui, a fost evident negativ.

Curtea n-a spus-o direct, ci indirect: nu există „fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei", aşa cum este definită singura situaţie în care poate fi suspendat preşedintele (Art. 95, alineatul 1 din legea fundamentală).

Întrucât textul constituţional nu defineşte noţiunea de „fapte grave", pentru a statua dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a Preşedintele României, Curtea Constituţională a precizat în 2007, la precedenta suspendare a preşedintelui, că:

13

„Pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilorConstituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare".

Niciuna dintre obser-vaţiile făcute de Curtea Constituiţională, în cele şapte puncte ale Avizului consultativ de vineri, 6 iulie 2012, nu se încadrează în definiţia de mai sus.

Dar aceste lucruri sunt deja istorie. Oricum, majoritatea parlamentară, în formula sa gestantă (PSD-PNL-PC-UNPR-UDMR-Minorităţi), era hotărâtă să voteze suspendarea indiferent de verdictul Curţii Constituţionale. Sunt, nu sunt „fapte grave de încălcare a Constituţiei" - jos Băsescu!

Aşadar, mergem la referendum. Un referendum în care opţiunea nu va fi pro-Băsescu sau anti-Băsescu, ci pentru statul de drept sau împotriva statului de drept. Căci nu putem uita cum domnii Ponta şi Antonescu au călcat pe cadavre, siluind legile şi suspendând Constituţia, pentru a reuşi să decapiteze, în numai patru zile, primii trei oameni în ordinea statală!

Personal, cred că Roberta Anastase merita cu vârf şi îndesat să fie dată jos de la şefia Camerei Deputaţilor, dar nu prin încălcarea legii! Procedând altfel, călăii Robertei Anastase au arătat că nu sunt cu nimic mai buni decât ea. În schimb, în cazul lui Vasile Blaga şi al Avocatului Poporului, abuzul este total; revocarea acestora nu este doar ilegală, ci şi imorală.

Planul pucist a mers până acum cu o precizie criminală. Au fost amputate legi şi instituţii exact acolo unde a fost nevoie, într-un soi de „defrişare" care aboleşte regulile democraţiei de tip occidental. Două piedici mai stau în calea hoardei USL: Curtea Constituţională (chiar şi aşa, cu atribuţiile ciuntite) şi lumea civilizată.

Azi şi mâine, Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe în privinţa unor legi şi hotărâri ale Parlamentului. Dacă va fi constatată neconstituţionalitatea acestora, atunci barbaria va primi oficial eticheta de lovitură de stat. Iar lovitura de stat, în ciuda planului clocit în laboratoarele USL, nu va putea fi legalizată prin Ordonanţă de Urgenţă!

Să mă numesc Victor Ponta sau Crin Antonescu, aş crăpa de ruşine văzând ce spun marii oameni politici ai Europei, de la Angela Merkel la Jose Manuel Barroso, de la Wilfried Martens la Markus Ferber, de la Viviane Reding la Susanne Kastner. Sau, instituţional: de la guvernul Germaniei la cel al Franţei, de la Consiliul European la Comisia Europeană, de la Consiliul Europei la Departamentul de Stat american...

Patriotul Pârţag-Vodă9 iulie 2012, 21:48

Mai are cineva vreun dubiu că puciştii au dat foc la casă? Priviţi în jur: de o săptămână, de când a demarat planul loviturii de stat, totul a luat-o la vale.

Leul se prăbuşeşte de la o zi la alta, investitorii sunt consternaţi, iar România a devenit ţară de risc mare.

Ieri a intrat în scenă Angela Merkel, şeful de guvern al celei mai puternice ţări din Europa: Germania. Doamna Merkel mai trimisese un semnal către Guvernul Ponta în urmă cu două zile, dar de astă-dată a schimbat tonul faţă de Guvernul Ponta, trecând de la „îndoieli" şi „îngrijorare" la „inacceptabil". „Cancelarul consideră inacceptabil ca principiile de bază ale statului de drept să fie încălcate într-o ţară membră a Uniunii Europene. Demersurile Guvernului român condus de premierul Victor Ponta şi procedura de destituire a preşedintelui Traian Băsescu sunt inacceptabile", a declarat cancelarul german.

Reacţia lui Victor Ponta a fost nu doar ţâfnoasă, ci de-a dreptul grosolană. Acest Pârţag-Vodă, născut dintr-un accident politic, s-a răţoit la Frau Merkel ca la Miţa Baston de la capu' dealului: „Bănuiesc că nu doamna Merkel o să voteze pe 29 iulie. Doamna Merkel şi creştin-democraţii germani - pentru că doar ei sunt cei care îi ţin partea domnului Băsescu şi PDL - sunt cei care au crezut totdeauna în austeritate, în tăieri. E adevărat, austeritate mai mult în România şi în Grecia şi în Italia şi în Spania, mai puţin la dânşii... în timp ce restul Europei spune un singur lucru: că suntem în standarde europene şi că

14

problema poate fi rezolvată doar de locuitorii României". Apoi, Ponta a plusat: „Sunt convins că pe 30 iulie niciun creştin-democrat german nu o să-şi mai permită să jignească poporul roman vorbind despre dictatură. Ce, suntem colonie?"

Hopa, s-a trezit naţionalismu-n izmenele lui Pârţag-Vodă! Ce, suntem colonie? Asta a înţeles „micul Titulescu" din avertismentul Angelei Merkel. A-i cere jalnicului pucist să respecte regulile statului de drept este un afront tratat cu arţag: ce, trebuie să ne închinăm la Înalta Poartă, ca pe vremea fanarioţilor?!

Naţionalismul de gang, îmbrăcat în haina patriotismului, este noua jucărie a lui Ponta. O jucărie periculoasă, care - căzută în mâna unui iresponsabil - poate produce multe nenorociri. De aceea trebuie să-i dea cineva peste mână cât nu e prea târziu!

Că Pârţag-Vodă este un mincinos notoriu, nici nu mai trebuie demonstrat. Nu e zi de la Dumnezeu în care tânăra speranţă a social-democraţiei româneşti să nu siluiască adevărul. Ieri, de exemplu, a spus că „doar doamna Merkel şi creştin-democraţii germani îi ţin partea domnului Băsescu". Aşa o fi, oare? Iată ce a declarat liderul social-democraţilor din Bundestag-ul german, Frank-Walter Steinmeier: „Este inacceptabil să restrângi în doar câteva zile atribuţiile Curţii Constituţionale, să adaptezi procedurile parlamentare scopului tău şi să ocupi funcţii importante peste noapte. Pe scurt, normele democratice şi standardele parlamentare sunt suprasolicitate şi încălcate". Asta o spune colegul de social-democraţie al domnului Ponta!

Şi asta nu e totul. Un alt pucist al acestor zile, Crin Antonescu, nu este singurul liberal de vază al acestei planete. În Germania, de exemplu, există un anume Guido Westerwelle, ministru de Externe al Guvernului Merkel. Frăţia liberală nu l-a oprit pe Herr Westerwelle să declare: „Încălcări serioase ale legii sau ale spiritului comunităţii de valori europene ridică semne de întrebare în chestiunea capacităţii României de a face ultimii paşi ai procesului de integrare europeană". Und so weiter.

Aşadar, doar doamna Merkel şi creştin-democraţii germani... 

Ministerul Propagandei10 iulie 2012, 22:44

Ieri a mai fost pusă o bombă sub pavajul fragil al statului de drept.

O decizie a Curţii Constituţionale a fost primită de alianţa PSD-PNL-PC şi de Guvernul Ponta cu o flegmă între ochi. Câţiva miniştri şi o cohortă de parlamentari au decretat: nu ne interesează ce spune Curtea, noi organizăm referendumul prin ordonanţă de urgenţă! 

Crin Antonescu avea ocazia să-şi înceapă scurtul sejur la Palatul Cotroceni printr-o poziţionare onestă. Dar a ales altfel: aseară, la prima sa apariţie publică în calitate de preşedinte interimar, s-a comportat ca un şef de partid. Mesajul său a sunat cam aşa: sigur, Curtea Constituţională e sacră, deciziile sale trebuie respectate, uraaaaa, bravo! -dar să ştiţi că eu aş prefera ca la referendum să mergem pe ordonanţa de urgenţă; ce, nu merită şi ea un dram de respect?! Păi, ori suntem democraţi, ori nu mai suntem...

Astfel de obscenităţi politice ne costă deja pe noi, românii, ne ard la buzunar, dar marea povară apasă pe viitorul nostru. Un viitor la care lucrează uzurpatorii iresponsabili din triunghiul Voiculescu-Ponta-Antonescu. Într-un timp record, aceştia ne-au transformat dintr-o ţară respectată într-una ciudată şi bolnavă. Deja am trecut de punctul din care putem vorbi despre atentat asupra statului de drept. Dar astea le vor lămuri juriştii viitorului.

Acum, marea problemă a puciştilor o reprezintă murmurul ameninţător al Europei. Politicieni de toate orientările -populari, social-democraţi, liberali - ridică degetul spre Bucureşti şi îngroaşă vocea: voi chiar nu mai aveţi nicio ruşine? Guvernul Ponta este pe cale să devină un reper negativ pentru mult timp în spaţiul comunitar. O provocare halucinantă pentru Europa şi un coşmar pentru noi, românii.

De-a dreptul şocantă este diferenţa dintre atitudinea civic-onestă a străinătăţii şi ticăloşia exersată plenar în spaţiul mioritic, pe o problemă a noastră, nu a lor! Occidentalii încearcă să înţeleagă şi să stopeze cumva banditismul politic al conducătorilor noştri. Agonia democraţiei noastre îi preocupă mai mult pe ziariştii lumii civilizate decât pe „formatorii de opinie" de la noi. E drept, ei se ocupă doar de jurnalism, nu de propagandă.

15

De două zile, cel mai înjurat om în România este Angela Merkel. Nici nu bănuia cancelarul Germaniei ce va păţi după ce va îndrăzni să critice Guvernul Ponta! De dimineaţa până seara, analişti încruntaţi şi sindicalişti isterici o mitraliază pe Frau Merkel cu vorbe grele din studiourile TV! Dar să vedeţi ce-o mai reped cei mai agramaţi dintre politicieni! Şi totul, sub bagheta magică a realizatorilor care au înţeles că, pentru câteva zile, Răul Primordial nu mai este Traian Băsescu, ci aceia care îndrăznesc să se opună barbariei la care este supus statul de drept.

S-a remarcat, ca de obicei, Antena 3 - acest Minister al Propagandei pus de Dan Voiculescu la dispoziţia hoardei barbare. Nici nu vreau să mă gândesc ce vor păţi domnii Barroso şi Van Rompuy după ce-l vor înfrunta, la Bruxelles, pe Victor Ponta...

.....................................................................................................................................................................

Uzurpatorul nu e mediator15 iulie 2012, 21:17

Pentru prima dată în istoria sa, România are un preşedinte uzurpator.

Oficial i se spune preşedinte interimar, dar el a ajuns la Palatul Cotroceni printr-o enormă operaţiune de uzurpare.

Situaţia nu seamănă cu cea de la suspendarea din 2007, când Nicolae Văcăroiu a ajuns preşedinte interimar din poziţia legitimă de şef al Senatului. Era numărul 2 în stat, a devenit - pentru o lună - numărul 1 în stat. În schimb, Crin Antonescu era ultimul dintre senatori (în privinţa prezenţei la vot) în dimineaţa de 3 iulie 2012, preşedinte al Senatului în seara aceleiaşi zile, pentru a deveni preşedinte al României pe 6 iulie. În patru zile, pornind din coada plutonului parlamentar, a cucerit două redute - preşedinţia Senatului şi pe cea a ţării - fără a se supune vreunui vot popular! Iar pentru a-şi atinge scopul, a pus umărul la reuşita unui puci care l-a ajutat să uzurpe, de marţi până vineri, primele două poziţii în stat. Ambiţiilor sale nu le-au rezistat nici legi, nici instituţii, nici oameni.

Era de aşteptat ca, odată instalat la Cotroceni, Crin Antonescu să intre în rolul preşedintelui mediator, plasat între taberele politice, pentru a-i da o lecţie de echidistanţă titularului de mandat, Traian Băsescu. Ar fi fost o bună ocazie de a arăta ce fel de preşedinte ar fi el, dacă românii l-ar alege ca succesor al lui Băsescu. O conduită corectă a lui Antonescu, în cele trei săptămâni la Cotroceni, ar fi putut influenţa şi deznodământul referendumului din 29 iulie, contribuind la demiterea lui Băsescu. Chiar şi cu riscul de a fi păcăliţi, destui oameni ar fi spus: iată, în sfârşit, un preşedinte care nu trage cu ai lui!

Dar ţi-ai găsit omul... Chiar în ziua instalării sale la Cotroceni, Crin Antonescu a îmbrăcat găunoasa haină de partid, maimuţărindu-i pe adversarii USL şi răţoindu-se la Europa. Partizanatul grosolan a continuat prin conferinţa de presă de vineri, 13 iulie, şi prin apariţiile ridicole de la Ministerul Propagandei (Antena 3). De la microfonul prezidenţial au fost oferite naţiunii fraze de genul: „Îi salut pe cei 30.000 de oameni reuniţi la Constanţa pentru a susţine un punct de vedere!" La malul mării tocmai se derula un miting anti-Băsescu, organizat de USL şi patronat de baronul Radu Mazăre...

Culmea „echidistanţei" a fost atinsă aseară, prin prezenţa preşedintelui uzurpator la mitingul USL de la Timişoara (camuflat în spatele unor comitete şi comiţii). Aceasta este o sfidare neruşinată nu doar a Constituţiei, ci şi a promisiunilor pe care, nu cu mult timp în urmă, le făcea din tabăra Opoziţiei. În aproape opt ani de mandat, Traian Băsescu nu şi-a permis niciodată afişarea unui partizanat atât de scandalos!

Demagogia lui Crin Antonescu poate fi depăşită doar de minciunile acestuia. Un exemplu: vineri seară, la Cotroceni, preşedintele uzurpator s-a referit şi la prezenţa lui Victor Ponta la Bruxelles. Şi a zis: „Se vorbeşte în ultimele ore de cele 10-11 porunci pe care preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, le-ar fi dat premierului. Nu există aşa ceva, nu avem un document în sensul acesta. Ar fi însemnat o depăşire de atribuţii inacceptabilă şi de neimaginat a Comisiei Europene. Cum putea să-i dea dispoziţie domnul Barroso, un politician foarte experimentat, premierului României despre ce să facă preşedintele interimar al României? Aşa ceva e de neimaginat".

Ghinion! Puţin mai târziu, premierul Ponta s-a destăinuit la Antena 3: „Domnul preşedinte Barroso mi-a ridicat 11 probleme - «Astea sunt cele 11 probleme. Nu spunem că sunteţi vinovat, spunem doar că am

16

vrea răspunsuri la ele». Eu, astăzi, am făcut aceste răspunsuri şi le-am transmis către Comisia Europeană".

Politica bunului-simţ, parcă aşa scria pe afişele electorale ale lui Crin Antonescu. Sau, în versiunea USL: un altfel de politică. Atât de altfel, încât bunul-simţ a dispărut cu desăvârşire, lăsând locul imensei neruşinări cu care ne tratează preşedintele uzurpator.

P.S. Dan Şova, senator PSD, a vorbit ieri despre „agenturile de presă" care lucrează împotriva regimului Ponta-Antonescu. Iar Titus Corlăţean, ministrul Justiţiei, zice că Occidentul ne va pedepsi din cauza vorbelor Opoziţiei, nu a faptelor Puterii. 

.....................................................................................................................................................................

O juntă antinaţională17 iulie 2012, 22:06

În acest an, Raportul pe Justiţie pentru România, întocmit de Comisia Europeană, este devastator. Pentru prima dată din 2007, de când facem parte din Uniunea Europeană, ne aflăm într-o situaţie atât de jenantă, chiar periculoasă, în raport cu „guvernul“ de la Bruxelles.

Prin acest raport ni se pune în faţă oglinda în care ne vedem aşa cum am devenit - galopant şi dureros - în ultimele 17 zile: de o hidoşenie îngrozitoare. Aşa arată chipul României după această clipire dementă a istoriei! Când ne vom dezmetici, va fi prea târziu. Vom constata pagubele şi o vom lua de la capăt, cu speranţa că stricăciunile produse de atacul bezmetic la adresa democraţiei vor fi eliminate în câţiva ani. Alţi câţiva ani din viaţa noastră, pierduţi din cauza unor iresponsabili care au pus mâna pe frâiele Puterii...

Cei doi principali executanţi ai puciului din iulie, Crin Antonescu şi Victor Ponta, au îmbrăcat haina unui naţionalism scârbos, de care s-ar jena până şi Vadim. În discursul lor din ultimele zile, Uniunea Europeană a devenit un fel de bau-bau care atentează la independenţa noastră naţională, iar Jose Manuel Barroso, Angela Merkel, Viviane Reding şi Herman van Rompuy - nişte imperialişti care vor să ne transforme în colonie. De altfel, termenul „colonie" a fost lansat de însuşi Victor Ponta, după care a fost preluat şi meliţat de toată gloata de politruci, pe la televiziuni, de dimineaţa până seara.

După ani de străduinţe în care am încercat să arătăm lumii civilizate o faţă cât de cât frumoasă (chiar dacă fardată pe ici, pe colo), puciştii s-au întors cu spatele, şi-au dat pantalonii jos şi au tratat Europa cu fundul. Este o imagine pe care n-o vom putea şterge cu una, cu două! Chiar şi peste ani de zile, când vom încerca să pătrundem în saloanele lumii bune, ni se va aminti grozăvia din iulie 2012. 

Ce a reuşit, de fapt, trioul Ponta-Antonescu-Voiculescu? Să convingă Europa că firava noastră democraţie poate fi spulberată cu un bobârnac. Şi că statul de drept este o iluzie care dispare sub asaltul câtorva ordonanţe de urgenţă. Şi au mai reuşit aceşti trădători ai intereselor naţionale (nu vociferaţi, că vă pun în braţe Codul Penal!) să convingă lumea civilizată că noi, românii, putem fi uneori atât de mărunţi, încât acceptăm să ne călărească indivizi atât de josnici!

Aseară, la RTV, Traian Băsescu a pronunţat pentru prima dată expresia „lovitură de stat". „O lovitură de stat mascată în legi şi ordonanţe", a zis preşedintele ales de români şi suspendat de pucişti. Şi a explicat: „o lovitură de stat modernă, fără militari; faţă de America de Sud, lipsesc doar batalioanele".

Nu trebuie să-l simpatizezi pe Traian Băsescu pentru a constata că are dreptate. O dreptate amară, dureroasă, apăsătoare, pentru că el, Băsescu, pleacă şi îşi vede de bătrâneţile sau de vapoarele sale, dar noi, românii, rămânem să ne ducem viaţa, mai departe, cu puciştii.Până în ziua când le va veni rândul să dea socoteală... 

....................................................................................................................................................................

17

Mica lovitură de stat de la plagiat20 iulie 2012, 21:18

Nu e totul pierdut! Mai există în ţara asta şi oameni curajoşi, demni, admirabili. Mai există şi oameni de onoare, care menţin vie speranţa de a trăi într-o ţară normală.

Datorită lor, mica lovitură de stat de la plagiat - manifestată prin desfiinţarea ori „repopularea" comisiilor ministeriale care urmau să se pronunţe în „cazul Ponta" - a fost anihilată, paralizată, ridiculizată.

Vă propun să le facem o reverenţă celor zece profesori de la Universitatea Bucureşti care, în ciuda presiunilor imense şi a şantajului practicat de ministrul Ecaterina Andronescu, au avut puterea de a decide, în unanimitate, că teza de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat de tip copy-paste.

Aşadar: Ovidiu Bozgan - profesor doctor la Facultatea de Istorie; Georgeta Ghebrea - profesor doctor la Facultatea de Ştiinte Politice; Adrian Paul Iliescu - şeful catedrei de Filozofie politică şi morală din cadrul Facultăţii de Filozofie; Cristian Mărunţeanu - profesor la Facultatea de Geologie şi Geofizică; Marian Popescu - profesor doctor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării; Vasile Preda - profesor doctor la Facultatea de Matematică şi Informatică; Tudor Roşu - profesor doctor la Facultatea de Chimie; Dumitru Sandu - profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială; Sterea Tache - profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă; Liliana Zaharia - profesor doctor la Facultatea de Geografie.

Acestor dascăli admirabili li se adaugă alţi doi oameni de caracter: Mircea Dumitru - rectorul Universităţii Bucureşti; Flavius Baias, decanul Facultăţii de Drept (demisionar).

Pentru aceşti dascăli, prestigiul Universităţii Bucureşti şi al învăţământului superior românesc este mai important decât apărarea unui scaun sau avantajele otrăvite ale unui "blat" politic.

Comisia de Etică a Univeristăţii a studiat temeinic şi profesionist teza de doctorat a lui Victor Ponta, apelând inclusiv la specialişti străini. Prezentarea concluziilor, făcută ieri într-o conferinţă de presă, a răspuns la toate întrebările ridicate de un asemenea caz.

Am aflat că teza de doctorat a lui Ponta „încalcă principiile eticii, integrităţii şi bunei conduite în activitatea de cercetare". Şi că plagiatul lui Ponta "a fost intenţionat". „S-a preluat enorm", spune profesorul Mihai Popescu, preşedintele Comisiei. Şi: "S-a copiat în succesiune". Şi: „Elemente de plagiat pot fi indentificate în 115 pagini din cele 297. Există blocuri mari de text preluate cu totul. În topul plagierilor din lucrare, pe locul 1 se află un bloc compact de 15 pagini, iar pe locul 2, unul de 12 pagini".

Comisia a găsit "patru tipuri de plagiere":- „preluarea copy-paste, fără citare, a unor blocuri masive de text, care ajung şi la 8-10 pagini";- „ignorarea voită a bunelor practici din lucrările-sursă pentru plagiat";- „eliminarea autorilor-sursă majoră de plagiat din corpul lucrării";- „degradarea modurilor de citare corectă din lucrările-sursă".

Comisia de Etică a pulverizat şi teoria potrivit căreia în 2003, când şi-a luat Ponta doctoratul, regulile anti-plagiat ar fi fost mai puţin severe decât în prezent. „Regulile de bună conduită şi normele etice existau înainte de 2003, există de aproape 230 de ani. În general, când eşti mic, acasă, eşti învăţat cum să te comporţi, nu-ţi trebuie elemente de legislaţie. Dar, pentru plagiat există norme produse de Academie în urmă cu două sute şi ceva de ani", a explicat profesorul Mihai Popescu, preşedintele Comisiei de Etică.

Nu încape îndoială că o comisie de etică a unei universităţi prestigioase este mult mai credibilă decât o comisie de etică a unui minister înţesat de politruci. În cazul de faţă, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti este infinit mai credibilă decât Consiliul Naţional de Etică de la Ministerul Educaţiei, mai ales după ce componenţa acestui Consiliu a fost „modelată" de ministrul-găgăuţă Liviu Pop şi influenţată de o fantomatică subcomisie tehnică scoasă din joben de jalnica ministresă Ecaterina Andronescu.

18

Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a întărit importanţa deciziei luate azi: „Nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama că două pagini sunt identice. Decizia Universităţii va avea în lumea academică un ecou mai important decât orice comisie. Universitatea are ca interes protejarea propriei reputaţii". Jos pălăria, domnule Haiduc! Şi dumneavoastră contribuiţi la protejarea reputaţiei unei instituţii precum Academia Română.

Dar să nu credeţi că nu are şi Victor Ponta susţinători! Eminenţa-Sa Liviu Pop, semidoctul folosit pe post de preş al primului-ministru, strigă pe la toate televiziunile că profesorii de la Universitate nu aveau dreptul să se pronunţe asupra plagiatului unui demnitar. I-a sărit în ajutor Gigi Becali, care s-a pronunţat ferm: «Nu e plagiat!». Mai rămâne să-şi dea cu părerea şi Marian Vanghelie, poate chiar şi Cătălin Voicu...

Se mai întreabă dăştepţii patriei de ce-şi permite Universitatea Bucureşti să propună în 2012 retragerea unui titlu de doctor pe care tot ea l-a acordat în 2003. Greu de priceput de către capetele pătrate! Conform unei gândiri atât de „profunde", nici Universitatea Politehnica Bucureşti n-ar fi avut dreptul să judece şi să retragă titlul de doctor acordat cândva Elenei Ceauşescu. Sigur, dacă ne mai uităm şi la ce spune legea, îi trimitem pe coţcari în parcul cu proşti al naţiunii.

Proştii cu proştii şi ticăloşii cu ticăloşii. Imediat ce i-a fost confirmat plagiatul primitiv, Victor Ponta i-a jignit grav pe profesorii din Comisia de Etică a Universităţii: „Ce se decide azi este o decizie politică. Este o comisie ad-hoc, făcută special pentru mine". Carevasăzică, la Universitate este o comisie politică, dar la Ministerul Educaţiei este un consiliu apolitic! Atât de apolitic, încât membrii săi au fost numiţi, om cu om, de ţucălarul Liviu Pop. Asta nu-l împiedică pe Ponta să spună - să mintă! - că, "potrivit Legii Educaţiei fãcută de domnul Funeriu, singura decizie recunoscută este cea a Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică, ANCS".

Dar, atenţie! Pe 22 iunie, când Universitatea Bucureşti a anunţat că va verifica acuzaţia de plagiat a lui Victor Ponta, premierul Victor Ponta declara: „E foarte bine, pentru că eu, ieri, am constatat că nimeni nu depusese nicio sesizare la Comisa de Etică. Totul se dorea să rămână la nivel mediatic". Ei, uite cănu se mai dorea, dar nici aşa nu e bine...

Apropo de încrederea domnului Ponta în Consiliul Naţional de Etică de la Ministerul Educaţiei: pe 10 mai, referindu-se la plagiatul ministrului Ioan Mang, proaspătul prim-ministru Victor Ponta manifesta o acută neîncredere în judecata acestei instituţii. „Dacă e vorba de Ministerul Educaţiei, inevitabil, vă daţi seama, că nu poate fi o anchetă considerată obiectivă. E greu să-ţi anchetezi propriul şef. De aceea, m-am gândit şi am analizat ideea unei instituţii dincolo de orice fel de bănuială de implicare politică, cum este Academia Română". Sigur, domnului Ponta i-a crescut încrederea în judecata Ministerului Educaţiei după ce agariciul Pop a schimbat componenţa Consiliului de Etică...

Şi pentru că tot am început acest comentariu cu o reverenţă făcută unor oameni de onoare (cei zece membri ai Comisiei de Etică de la Universitatea Bucureşti), voi încheia amintind că mai există şi alţi oameni de onoare. Este vorba despre cei 13 iluştri profesori şi academicieni care, în cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), au dat un prim verdict în "cazul Ponta" în urmă cu o lună: plagiat copy-paste!

Dar, vorba aia: toate comisiile care spun adevărul sunt politice şi trebuie desfiinţate. Iar dacă Europa va continua să fie băsistă, nu-i nimic, o vor desfiinţa şi pe ea!

.....................................................................................................................................................................

Scheletul din dulapul lui Ponta22 iulie 2012, 22:12

De-acum e clar: o a doua comisie de etică, formată - ca şi prima - din profesori universitari cu reputaţie neştirbită, a decis că Victor Ponta a plagiat.

Expunându-se temerar pentru a salva prestigiul Universităţii Bucureşti, Comisia de Etică a acestei instituţii a confirmat, cu un scor de 10-0, verdictul dat în urmă cu aproape o lună de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Şi atunci, decizia universitarilor (dintre care şapte academicieni) a fost luată în unanimitate: 13-0. Nimeni nu a vrut să se compromită apărând un plagiat primitiv, de tipul copy-paste, precum cel al domnului Ponta.

19

Între aceste două verdicte s-a insinuat însă şi o diversiune ruşinoasă păstorită de Ministerul Educaţiei. Consiliul Naţional de Etică, având în componenţă opt profesori dintre cei impuşi luna trecută de ministrul-agramat Liviu Pop, a comunicat cu jumătate de gură că n-a constatat un plagiat în teza de doctorat ajupânului Victor Ponta. Ulterior, câţiva dascăli-de-unică-folosinţă s-au scuzat penibil, spunând că ei n-au verificat dacă este plagiat sau nu, ci şi-au asumat verdictul dat de o misterioasă Subcomisie Tehnică.

Carevasăzică, le-a venit un plic cu „sentinţa" şi ei doar au citit-o. Cu excepţia avocatului Gheorghiţă Mateuţ (care nu se ştie de cine a fost pus să-şi salveze foştii colaboratori Victor Ponta şi Adrian Năstase), componenţa Subcomisiei Tehnice este un secret apărat mai ceva ca Sfântul Graal, semn că e greu de asumat o ruşine atât de mare.

Astfel, ne trezim într-o situaţie halucinantă: ministerul doamnei Ecaterina Andronescu a emis un verdict de non-plagiat pe care nu şi-l asumă nimeni! Nici Subcomisia Tehnică (pentru că e o fantomă compusă din nu se ştie cine - ar putea fi Mateuţ, un pisic şi un căţel), nici Consiliul Naţional de Etică (al cărui unic rol a fost de mesager). În acest context, „verdictul" comunicat de consiliul ministerial al cuplului Pop-Andronescu este singurul recunoscut de Victor Ponta! Celelalte două comisii, formate din profesori cu nume, prenume, semnătură şi carieră universitară, au luat „decizii politice", spune domnul Ponta, a cărui mitomanie tinde să devină legendară. La fel ca şi tupeul de borfaş care, prins cu mâna în buzunarul altuia, începe să ţipe, să ameninţe, să scoată limba şi să scuipe. Cei 13+10 profesori care l-au declarat plagiator au simţit-o deja pe pielea lor.

Apropo de desfiinţarea comisiilor vrăjmaşe şi de înfiinţarea altora prietene: o proiecţie convingătoare a fost creată de Gabriel Liiceanu într-un comentariu intitulat „Testul de etică al comisiilor de etică" şi postat pe contributors.ro. Citiţi-o, e colosală!

„Pentru a înţelege mai limpede ridicolul care se naște odată cu crearea unor comisii în lanţ pentru examinarea unui fapt instalat din prima clipă în evidenţă, să luăm următorul exemplu. Un om cade în plină stradă ciuruit de optzeci și cinci de gloanţe. După primul moment de panică, lumea se apropie și constată că omul e cât se poate de mort. Desigur, e necesar, pentru ca episodul final al funeraliilor să aibă loc, un raport al poliţiei și constatul medicului legist. Cum ar arăta însă cazul celui ciuruit, dacă lucrurile ar urma cursul plagiatului nostru? El n-ar mai fi înmormântat niciodată. Noi și noi comisii de medici legiști și mereu alte echipe de poliţiști vor fi chemate să stabilească moartea celui ciuruit. Și asta cu atât mai abitir cu cât cel mort, deși mort, ar fi întrebat dacă este mort și, culmea!, din noua dimensiune în care s-ar afla, a morţii pure (asta în raport cu dimensiunea în care ne aflăm noi), ar susţine că nu este mort. Putrezind și rămânând cu vremea un simplu schelet, el ar continua să fie cercetat de diferite comisii care se vor disputa asupra stării lui. În final, o fantomă ne va bântui viaţa și, deși cu toţii vom ști că ea este o fantomă, unii vom spune că ea e vie (fantoma va afirma mereu asta, chiar dacă, prima, ea va ști că e fantomă), alţii, că a murit de-adevăratelea."

Un excelent început de roman sud-american! 

.....................................................................................................................................................................

O nouă porcărie marca Ponta25 iulie 2012, 22:09

Ieri, Palatul Victoria a fost zguduit de un nou fulger din direcţia Bruxelles.

Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, a anunţat, contrariată: „Încă sunt foarte îngrijorată în legătură cu situaţia democraţiei din România, ca şi întreaga Comisie Europeană, de altfel. Comisia şi-a exprimat această îngrijorare, iar preşedintele Jose Barroso şi-a declarat public îngrijorările şi i-a înmânat primului-ministru român o listă cu 11 puncte care trebuiau îndeplinite pentru a aduce România la un sistem democratic echilibrat. De la momentul transmiterii îngrijorărilor Bruxelles-ului către Bucureşti, lucrurile nu au evoluat. Nu s-a schimbat nimic. Iar noi analizăm fapte, nu promisiuni. (...) Am primit sute de scrisori, iar unele dintre ele dezvăluie nişte lucruri cu adevărat şocante".

Prins cu izmenele în vine, prim-ministrul Victor Ponta n-a scos o vorbă despre noua păcăleală pe care a tras-o Europei. În schimb, şi-a convocat ziariştii de casă, cu care se trage de brăcinari prin Palatul Victoria, i-a urcat într-un autocar şi i-a dus trei kilometri mai la nord, debarcându-i în faţa unei vile din Cartierul Primăverii. Ai fi zis că le prezintă Tezaurul României, adus de la Moscova în urma unor negocieri încheiate cu un succes istoric.

20

Când colo, ce să vezi? Premierul-pucist fusese lovit de o nouă criză de mitomanie (mitomanie = manie caracterizată prin tendinţa maladivă de a denatura adevărul, de a minţi, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate). Ditamai şeful de guvern s-a pretat la o diversiune de ghetou, susţinând că Vila Dante a devenit, practic, vila lui Traian Băsescu, în care acesta se va muta la încheierea mandatului prezidenţial. Plagiatorul numărul 1 al ţării (asta e, Google spune că dacă dai căutare pe cuvântul „plagiator", îţi apare Victor Ponta) n-a fost în stare să prezinte nicio dovadă, cât de mică, a faptului că Vila Dante a fost „pusă la păstrare" pentru Traian Băsescu. Niciun contract, nicio chitanţă, niciun proces-verbal, nimic. Mai mult, RAAPPS, regie aflată în subordinea Guvernului (adică a lui Ponta), a spus clar că nu a existat vreo solicitare a lui Traian Băsescu în privinţa Vilei Dante. Însăşi Administraţia Prezidenţială a precizat, anul trecut, când a fost vehiculat prima dată acest zvon: „Preşedintele României nu intenţionează să locuiască în Casa Dante, în timpul mandatului sau după expirarea acestuia".

În ciuda acestor realităţi, Victor Ponta a delirat, mitoman şi populist: „În 2010-2011, când se tăiau salarii şi pensii, această locuinţă aparţinând Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat, la solicitarea lui Traian Băsescu, a fost pregătită - investindu-se peste un milion de euro pentru repararea sa - pentru a fi ocupată de Băsescu după terminarea mandatului de preşedinte. A fost pregătită din bani publici ca viitoare locuinţă a lui Băsescu. (...) Eu, ca prim-ministru, nu voi semna ca această casă să treacă la Băsescu. Voi solicita un control şi, dacă se dovedeşte faptul, atunci Băsescu să dea banii înapoi!". Când vorbeşte Ponta, se sting neoanele raţiunii.

Jegoşenia prim-ministerială a găsit corespondent în prestaţia de curve puturoase a două televiziuni dâmboviţene: Antena 3 şi RTV. Titluri demente au început să defileze pe ecrane: „Vilă de un milion de euro pentru Băsescu" (transformat, curând, în „Vilă de milioane de euro pentru Băsescu"), „Pensii şi salarii tăiate, lux pentru Băsescu", „Imagini cu luxul pregătit pentru Băsescu", „Piscină de lux pentru Băsescu", „Ţara trăieşte în mizerie, Băsescu în lux". Nu citate, nu ghilimele, ci titluri asumate de cele două oficine de propagandă, chiar şi în lipsa unei minime confirmări a celor scrise cu litere de-o şchioapă.

Şi, în timp ce în studio erau înfierate straşnic „luxul şi huzurul" în care vrea să trăiască Băsescu „pe banii poporului", iar komisarul sovietic Eugen Nicolăescu convoca o conferinţă de presă pentru a vorbi despre „delirul imobiliar faraonic" al preşedintelui ales, camerele de luat vederi se focusau pe robineţii unei chiuvete şi pe dulapurile din încăperi exact la fel cum, în decembrie 1989, propaganda lui Ion Iliescu ne prezenta „robinetul de aur", „cântarul de aur", pantofii şi rochiile din vila lui Nicolae Ceauşescu.

Cu o diferenţă, totuşi: „vila lui Băsescu" nu este a lui Băsescu. Eventual, a lui Ponta (cel căruia i se închină RAAPPS) sau a lui Voiculescu (ale cărui slugi au intrat ieri cu opincile în Vila Dante, pentru a transmite „huzurul" băsescian).

E clar: duminică nu mă duc la vot! 

.....................................................................................................................................................................

Propagandă şi ură29 iulie 2012, 23:36

În luna iulie a anului 2012, democraţia românească a fost caricaturizată de pucişti şi maimuţărită de propagandişti.

Ticăloşia a mers atât de departe, încât propaganda n-a luat pauză nici după încheierea campaniei electorale.

Cea mai gravă intervenţie în procesul electoral i-a aparţinut chiar lui Victor Ponta, prim-ministrul acestei ţări abuzate şi nefericite. Proclamarea în ziua referendumului a unei „Zile a Porţilor Deschise" la Vila Dante, vila-lui-Băsescu-care-nu-e-a-lui-Băsescu, a fost o decizie pe cât de mârlănească, pe atât de primitivă. Să nu uităm: Vila Dante aparţine statului român şi este administrată de Protocolul de Stat (RA-APPS), instituţie aflată în subordinea Guvernului. Aşadar, destinaţia celebrei vile este la îndemâna lui Ponta, nu a lui Băsescu.

Dar cum construcţia se află gard în gard cu reşedinţa prezidenţială, cunoscută ca Vila Lac 3, de ce să nu fie organizat un pelerinaj pe sub ferestrele acesteia, cu „popor" mobilizat de activiştii USL? Pelerinaj

21

care să-i „indigneze" pe „oamenii muncii" şi să-i facă viaţa amară lui Traian Băsescu. Ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat: Ioana Băsescu, una dintre fiicele preşedintelui, a fost agresată verbal de câţiva „vizitatori" ai Vilei Dante. Două expresii infecte folosite de o pensionară - „scroafă" şi „ordinară" - au fost reluate cu mare voluptate, de mai multe ori, de cele două televiziuni aflate în slujba puciştilor: Antena 3 şi RTV.

Antena 3 a fost, ca de obicei, campioana diversiunilor. În acest weekend istoric, activiştii lui Felix au încercat să-i scoată pe români la vot prin reînvierea unei sperietori: pericolul maghiar. „Balaurii" de serviciu ai propagandei voiculesciene: Viktor Orban şi Laszlo Tokes.

Dar ura antieuropeană nu s-a oprit la Budapesta, ci a otrăvit totul până la Bruxelles. Sâmbătă seara, într-o emisiune de la Antena 3, „duşmanul naţiunii române" a fost Viviane Reding, comisar european pentru Justiţie şi vicepreşedinte al Comisiei Europene, cea care criticase dur derapajele de la democraţie ale regimului Ponta-Antonescu. „Doamna Reding asta e îmbogăţită pe spinarea noastră", a cugetat profund un produs al naţionalismului rezidual, Val Vâlcu. Şi tot el ne-a explicat cine conduce instituţiile europene: „şobolănimea de la Bruxelles". Unul dintre invitaţi, profesorul Daniel Barbu, l-a completat cu plăcere: „Doamna Reding e un politician de mâna a doua în Luxemburg şi vrea să se facă remarcată". În studio chiţăiau fericiţi Costin Georgescu (fost director al SRI), Mihnea Costoiu (rector al Universităţii Politehnica Bucureşti), Mugur Ciuvică (de meserie propagandist) şi realizatoarea emisiunii, Oana Stănciulescu.

Furia diversionistă a Antenei 3 a devenit de-a dreptul dementă ieri, spre seară. Cifrele privind prezenţa la vot au explodat, la Antena 3, de la 30,1% la 35,72% într-o jumătate de oră (18.30 - 19.00) şi au luat-o complet razna la următoarele raportări: 39,6% la 19.50, 40,2% la 20.00, cifre mult umflate faţă de cele anunţate pe toate celelalte canale. Diversiunea putea avea două scopuri imediate: 1. mobilizarea la urne, în speranţa atingerii cvorumului de 9.146.258 de voturi necesare demiterii preşedintelui; 2. acoperirea unei eventuale fraude „pe înnoptat" a USL.

Un lucru e cert: referendumul a trecut, tensiunea continuă. Iar frustrările acumulate în cele două tabere, puse de Puciul din Iulie pe picior de război, vor continua să producă suferinţă multă vreme unei naţiuni grav rănite.

Urna pe uliţă30 iulie 2012, 22:12

Ca să obţii procente de participare la vot de 74-75% la nivel de judeţ, trebuie să convingi să dea cu ştampila toată populaţia cu drept de vot, iar pe deasupra să mai aduci şi câteva sute de autocare pline cu sârbi sau cu bulgari!

În judeţe precum Olt, Mehedinţi sau Teleorman, dintre oltenaşii sau muntenaşii apţi de vot, mulţi sunt plecaţi prin Italia sau Spania, unii lucrează prin Bucureşti sau prin alte zone ale ţării, alţii se află în concediu la munte, la mare sau în străinătate. Dintre cei rămaşi „la vatră", unii nu au chef de vot, alţii nu au acte de identitate, iar cei mai curajoşi (adevăraţi „disidenţi" ai locului) au recurs la boicot. Şi atunci, de unde să mai rămână atâţia alegători încât să iasă procente ca la FSN, în 1990? Reproduc scrisoarea pe care mi-a trimis-o ieri un tânăr care semnează Gabriel. 

„Eu locuiesc în Bucureşti, dar părinţii şi bunicii mei locuiesc la sat, în judeţul Teleorman. Mi-au spus că ieri, pe seară, au intrat cu urnele mobile în curţile oamenilor. Bănuiesc că după anunţarea estimării de prezenţă la vot de 27% la ora 17, preşedinţii de secţii de votare au intrat în panică şi au silit practic oamenii să voteze, trimiţând urnele mobile peste ei în curţi şi în case. Aşa «s-a făcut» peste 70% participare la vot în Teleorman.

La ţară, omul - de ruşine - nu-i poate da afară din curte când i se încalcă intimitatea, pentru că la ţară oamenii se cunosc între ei. Oamenilor le e frică să refuze urna mobilă, pentru că se tem de primari (dupa alegerile locale, majoritatea fiind de la USL), se gândesc că poate vor avea de suferit când vor merge la primărie cu diverse probleme.

Eu cred că, prin trimiterea urnei mobile în curţile oamenilor, se încalcă liberul arbitru al cetăţeanului. Dacă omul din mediul rural consideră că e mai important să mulgă caprele sau să dea grăunţe la păsări decât să meargă la şcoală să voteze, trebuie lăsat în pace să-şi vadă de treburile lui, nu să-l manipulezi intrând peste el în curte cu urna mobilă.

22

E adevărat că nu toţi cei care au fost manipulaţi să voteze la urna mobilă au spus DA, că unii au mai spus şi NU. Disputa era pentru cvorum, nu pentru procente. Mulţi oameni pur şi simplu nu ar fi validat referendumul dacă ar fi fost lăsaţi în pace."

Prin astfel de metode, precum cea relatată de Gabriel, a obţinut PSD o recoltă-record de voturi la hectar. Dezmăţul a atins cote neruşinate în sudul ţării. Ardelenii au fost mai reţinuţi la referendumul puciştilor, fapt pentru care au fost jigniţi grosolan de activiştii de la Ministerul Propagandei (Antena 3). În schimb, au fost lăudaţi cu gura până la urechi „cetăţenii cu spirit civic" de la sud de Carpaţi.

Adevărul e cât se poate de crud: diferenţa de procente dintre Ardeal şi Oltenia-Muntenia exprimă perfect diferenţa dintre corectitudine şi  hoţomănie. Sau diferenţa dintre a fi trăit sub austrieci şi a fi trăit sub turci... 

Între lege şi balamuc31 iulie 2012, 22:30

De două zile, refrenul preferat al puciştilor - înfrânţi drastic la referendum, în ciuda uriaşelor fraude comise de baronii PSD în sudul ţării - sună cam aşa: Traian Băsescu să plece, pentru că este un preşedinte nelegitim.

Ca întotdeauna în astfel de cazuri, dăm fuga la dicţionar:nelegitim (sau ilegitim) = care nu este legitim; neconfirmat de lege; nu împlinește condiţiile legii. Şi pentru că definiţia ne trimite la legitimitate, să mai frunzărim un pic dicţionarul:legitim = care este stabilit prin lege; fondat pe lege; care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.

Aşadar, legitimitatea lui Traian Băsescu ca preşedinte al României nu o constată zdrăngănitorii de partid, nici vuvuzelele mediatice, ci e dată de lege şi confirmată de instituţiile care aplică legea (în cazul de faţă, Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională). Iar legea spune aşa: Traian Băsescu a fost ales preşedinte pe 6 decembrie 2009, pe un mandat de cinci ani. Aşadar, până în decembrie 2014, el nu mai are nevoie să fie ales preşedinte.

Mai departe: Traian Băsescu a fost suspendat pe 6 iulie 2012. Mandatul său nu a luat sfârşit, ci doar a fost întrerupt. Şi s-a ajuns la referendum, unde pentru demiterea preşedintelui trebuiau îndeplinite simultan două condiţii: 1. să se prezinte la urne 50%+1 din populaţia cu drept de vot a României, adică 9.146.258 (din 18.292.514 aflaţi în listele electorale); 2. în favoarea demiterii să voteze 50%+1 dintre cei prezenţi la vot (în niciun caz mai puţin de 4.573.130).

Duminică, 29 iulie 2012, a avut loc referendumul. Şi ce s-a întâmplat? Una dintre cele două condiţii pentru demiterea preşedintelui nu a fost îndeplinită. La urne s-au prezentat doar 46,23% din alegătorii cu drept de vot. Pentru validarea referendumului ar fi fost nevoie de încă aproape 700.000 de voturi. Tot ce mai rămâne instituţiilor statului este să fie aplicată legea, constatând astfel invaliditatea referendumului şi, prin asta, eşecul tentativei de demitere. Nimic complicat în decizia pe care Curtea Constituţională o are de luat astăzi. Doar în minţile unor politicieni, grav prăjite de caniculă, pot exista complicaţii. Interpretările strigate în aceste zile sunt nu doar iraţionale, ci de-a dreptul bolnăvicioase.

Te şi întrebi dacă oamenii ăştia sunt normali la cap. Mai că-ţi vine să faci un referendum pentru introducerea controlului psihiatric obligatoriu pentru toţi politicienii care ocupă anumite funcţii ori care se pronunţă în spaţiul public. În privinţa caracterului sau a bunei-credinţe nu se poate organiza, din păcate, niciun referendum.

Dezbateri de-a dreptul abjecte, despre Curtea Constituţională, au otrăvit ieri ecranele televizoarelor. Se făceau socoteli: în Curte sunt patru judecători pro-Băsescu, patru anti-Băsescu şi unul incert (numit de UDMR). Dar, să vezi drăcie, decizia de azi, privind validarea sau nevalidarea referendumului, trebuie luată cu cel puţin două treimi, adică şase judecători. Bârfitorii de studio - o specie numeroasă şi extrem de nocivă - făceau şi pronosticuri: cât să fie oare, 6-3, 7-2, 8-1 sau 9-0?; dar dacă se va bloca totul la 5-4, dat fiind faptul că PDL... şi PSD... şi PNL... şi UDMR... şi Traian Băsescu...? Judecătorii constituţionali erau număraţi ca steagurile lui Pristanda, de parcă ei atâta ştiu: să voteze cu partidul sau cu personajul care i-a trimis acolo. Nu mai contează speţa, nu mai contează legea...

Dar judecătorii Curţii vor trece şi peste aceste jigniri, presărate cu ameninţări discrete, şi vor lua astăzi decizia conform cu legea. 

23

O decizie care va scurta sejurul la Cotroceni al lui Crin Antonescu, care aseară a declarat: „Traian Băsescu a fost demis, restul e birocraţie". Nimic despre legalitate, dar ce pretenţii poţi avea de la un uzurpator? 

.....................................................................................................................................................................

Un scenariu înfricoşător: din nou sub cizma Rusiei5 august 2012, 22:16

Mesajele tot mai insistente transmise în ultima vreme de Vocea Rusiei, post de radio finanţat de Guvernul de la Moscova, merită o atenţie specială.

Nu de alta, dar s-ar putea să descoperim că, în spatele unei aşa-zise lupte pentru putere în România, se ascunde o bătălie mult mai dură, între Est şi Vest, care ţine de geopolitica mondială.

Luni, 30 iulie 2012, la o zi după referendumul încheiat fără atingerea cvorumului, Vocea Rusiei făcea un comentariu instigator: "Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist". Şase zile mai târziu, "ziariştii" plătiţi de Guvernul Rusiei păreau mulţumiţi: "USL a acţionat într-un mod perseverent şi a renunţat la atitudini defetiste".

Să mai urmărim un fir. Pe 30 iulie, speculând sugestia adresată de premierul Ungariei, Viktor Orban, populaţiei maghiare din România, aceea de a boicota referendumul, Vocea Rusiei trasa conducerii de la Bucureşti câteva direcţii de acţiune. "Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de către Curtea Constituţională chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă".

Din acel moment s-au întâmplat următoarele:

1. Armatele de propagandişti USL au invocat "imixtiunea premierului maghiar în politica românească", iar preşedintele neales Crin Antonescu l-a numit pe Traian Băsescu "paiaţa lui Viktor Orban".

2. Mai mulţi lideri USL, printre care liberalul Eugen Nicolăescu, au vorbit despre repetarea referendumului. La fel s-a pronunţat şi unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale, Aspazia Cojocaru, numită în funcţie prin grija PSD.

3. Curtea Constituţională n-a mers atât de departe încât să valideze referendumul chiar şi fără cvorum, dar a pus în mâinile Guvernului Ponta o armă periculoasă: să taie din listele electorale atât cât e nevoie pentru a intra în cvorum.

4. Sâmbătă, 4 august, la Ministerul Propagandei (Antena 3), Crin Antonescu a spus: "Dacă acest referendum nu avea loc, dacă această suspendare nu avea loc, din toamnă riscam să avem chiar violenţe sociale".

Vocea Rusiei şi uzurpatorul de la Cotroceni vorbesc aceeaşi limbă, inclusiv atunci când aduc în discuţie "proteste de stradă" care să ducă la "violenţe sociale". La fel au mai procedat: bolşevicii lui Lenin în 1917, când au luat puterea în Rusia ţaristă; ilegaliştii comunişti din România, finanţaţi de Moscova, în perioada interbelică; nucleul mic, dar zgomotos al manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în ianuarie-februarie 2012, stimulat financiar de PSD (apud Viorel Hrebenciuc) şi mediatic de Dan Voiculescu.

Şi mai e ceva de natură a ne pune pe gânduri: felul în care o Putere înţelege să administreze un rezultat electoral. În iulie 2012, Guvernul Ponta organizează un referendum pe care-l pierde (nu face cvorumul) în condiţiile comunicate chiar de el, apoi îşi contestă propria organizare şi încearcă interpretări absurde ale participării la vot. În noiembrie 1946, Guvernul Petru Groza organiza alegeri legislative al căror rezultat, oricare ar fi fost acela, trebuia întors în favoarea comuniştilor. Astfel, victoria zdrobitoare a PNŢCD a rămas doar un element statistic, puterea fiind preluată în forţă de către perdanţi. Aceştia aveau însă de partea lor comisarii şi tancurile sovietice, care-şi făceau de cap într-o Românie aflată sub ocupaţie.

Întrebarea e: cum e posibil ca, în 2012, un rezultat electoral să fie anesteziat şi răstălmăcit precum cel din 1946? Nu ştim ca România să fie o ţară sub ocupaţie, nici nu vedem tancuri huruind pe străzile

24

Capitalei. Cel puţin, acesta este tabloul oficial. Dar dacă există şi un plan invizibil, iar Moscova acţionează în forţă? Aceasta ar putea fi o explicaţie a înverşunării cu care liderii USL anihilează legi, paralizează instituţii şi atacă statul român drept în inima lui. Iar congruenţa dintre planurile expuse de Vocea Rusiei şi acţiunile în forţă ale grupului APV (Antonescu-Ponta-Voiculescu) ne dă fiori.

E prima oară, după decembrie 1989, când "ziariştii" plătiţi de Guvernul de la Moscova se manifestă atât de agresiv la adresa ordinii de stat din România. În urmă cu 23-24 de ani, în calitate de corespondenţi ai agenţiei TASS ori ai unor ziare precum "Pravda" şi "Izvestia", ei lucrau la răsturnarea lui Ceauşescu şi instalarea lui Iliescu. O făceau ca agenţi ai serviciilor secrete sovietice, având ca paravan legitimaţia de jurnalişti (Silviu Brucan, care lucra direct cu ei, a lăsat mărturii interesante în acest sens). Acum, "ziariştii" de la Vocea Rusiei şi-au regăsit apetitul pentru răsturnări politice în România. Iar mesajele lor au nuanţe ce sună a ordine transmise de la un ofiţer la altul...

Obosiţi de nesfârşitele războaie politice şi anesteziaţi de căldura verii, riscăm să nu vedem că România se află la o cotitură istorică. Apartenenţa la UE şi la NATO nu mai pare o garanţie infailibilă, pe fondul ofensivei ruseşti de recuperare a unor zone de influenţă. Riscul de a cădea în "zona gri" este major. Când vom realiza gravitatea momentului, s-ar putea să fie prea târziu.

.....................................................................................................................................................................

O şansă: prostia puciştilor7 august 2012, 22:10

Iar este înmormântare la Antena 3! Evenimentele de ieri i-au descumpănit rău de tot pe amploaiaţii de la Ministerul Propagandei. Ce mai suspine, ce mai scâncete, ce mai bocete...

Dar trepăduşii lui Felix şi-au şters lacrimile cu dosul palmei şi au trecut la ofensivă. Un', doi, trei - şo pe ei! Şi anume, pe: Augustin Zegrean (preşedintele Curţii Constituţionale), Mugur Isărescu (guvernatorul Băncii Naţionale), Mark Gitenstein (ambasadorul SUA la Bucureşti), Viviane Reding (comisarul european pentru Justiţie), Jose Manuel Barroso (preşedintele Comisiei Europene). Răii-răilor, Traian Băsescu şi Angela Merkel, au luat o pauză.

O duduie care se visează Dana Grecu (dar nu reuşeşte nici măcar atât) îl certa de vai-vai pe preşedintele Curţii Constituţionale, care îndrăznise să se plângă Comisiei de la Veneţia. Alina Petrescu: „Domn'e, dar Zegrean ăsta poate să scrie instituţiilor europene chiar orice?"

Îi răspundea profesorul de propagandă Daniel Barbu, care tocmai ce devenise consilier prezidenţial interimar: „Cetăţenii nu mai pot avea încredere în Curtea Constituţională, după cum nu mai pot avea încredere în Parchet". Nu e bine, profesore...

Soluţia finală o livra, ca pe o pizza stricată, coniţa Cristina Pocora, deputată liberală (altă meserie nu i se cunoaşte): „Domnii Zegrean şi Băsescu trebuie judecaţi pentru înaltă trădare! Să vii tu şi să spui în exterior că Guvernul Ponta nu respectă deciziile Curţii Constituţionale... Domnul Zegrean minte". Şi încă o porţie cu blat pufos: „Noi îi plătim salariul doamnei Reding, dar doamna Reding nu ne bagă în seamă. Îl bagă în seamă doar pe Zegrean. (...) Ajungi să te îndoieşti de buna-credinţă a unor cetăţeni europeni - Barroso, Reding şi alţii".

Şi pac!, promo pe Antena 3: „Mihai Gâdea îl are invitat pe preşedintele României, Crin Antonescu". Nu mai e „interimar", e preşedinte şi atât. Preşedinte plin, total şi pur, chiar dacă neales...

Dar pe lumea asta mai există şi un altfel de presă. De exemplu, „Le Figaro" - ia, acolo, un ziar care apare la Paris. Şi care scrie aşa: „«Nu ar fi mai simplu pentru guvern să dizolve poporul şi să aleagă altul?», sugera odată Bertolt Brecht. Aceasta este, în fond, soluţia aleasă de coaliţia de guvernare USL, de centru-stânga, aflată la putere la Bucureşti. La o săptămână după eşecul referendumului care viza destituirea preşedintelui de centru-dreapta Traian Băsescu, USL refuză să îngroape securea războiului".

Chiar şi atunci când nu are încotro, iar o vizită a ambasadorului american la Palatul Victoria îl năuceşte definitiv, Victor Ponta motivează eşecul unei iniţiative imbecile („mini-recensământul") printr-o - se putea altfel? - mare, puturoasă, gogonată minciună. „Dacă primarii PDL blochează mini-recensământul, acesta e pierdere de timp", a şuierat respiraţia mincinoasă a Premierului Copy-Paste. Marele Plagiator caută să-şi ascundă propria capitulare sub stratul gros al diversiunii ordinare: vinovaţi sunt ăilalţi, nu noi!

25

De altfel, chiar şi prăbuşirea leului - rezultat imediat şi dureros al acţiunii puciste coordonate de la Grivco şi executate din Palatul Victoria - este aruncată de Ponta, cu o rea-credinţă dezgustătoare, tot în tabăra cealaltă.

Dacă Băsescu e duşmanul patriei, aşa cum îl prezintă Ponta-Antonescu-Voiculescu-Antena 3, atunci de ce au ajuns puciştii la soluţia propusă de la început, în privinţa „actualizării listelor", de „cetăţeanul în tricou bleu, aparent fără ocupaţie, care iese din când în când în faţa unui gard" (aşa cum îl descrie uzurpatorul de la Cotroceni)?

A fi condus de pucişti e o tragedie. A fi condus de pucişti proşti e o şansă. Mai devreme sau mai târziu, puciştii ajung la groapa de gunoi a istoriei. Cei proşti ajung neînchipuit de repede.

.....................................................................................................................................................................

Lovitura de stat a procurorilor15 august 2012, 20:37

Un august în flăcări - aşa pot fi caracterizate actualele agitaţii politico-mediatice, bazate pe minciună, propagandă şi diversiune.

Ultima isterie creată de instrumentele de făcut zgomot ale puciştilor (Antena 3, RTV, TVR 1) este „acţiunea stalinistă a procurorilor împotriva cetăţenilor care şi-au exprimat dreptul constituţional de a vota". Şi dă-i şi luptă, din zori şi până-n noapte, pe meterezele apărării unor drepturi democratice pe care „dictatorul suspendat", prin intermediul „uneltelor sale de la Parchet", încearcă să ni le răpească.

Propaganda funcţionează după o reţetă simplă. Apare un trepăduş USL de prin Olt şi spune că procurorii i-au întrebat pe oameni de ce şi cu cine au votat. Sau un activist din Teleorman care zice că alegătorii au fost obligaţi să jure cu mâna pe Biblie. Ori un baron de Vrancea care susţine că electoratul e scos din biserică, în ziua de Sfânta Marie, pentru a povesti cum a petrecut la referendum. Nimeni nu confirmă informaţia, părerea procurorilor lipseşte cu desăvârşire, dar ce contează? Instantaneu se pune în mişcare o maşinărie infernală, al cărei unic scop este să-i transforme pe oamenii legii în monştri ai fărădelegii.

Studiourile de la Ministerul Propagandei (Antena 3) şi de la clona sa anemică (RTV) se umplu cu invitaţi aleşi pe principiul „e de-al nostru, i-o trage lu' Băse, e bun". Moderatorii dau tonul la istericale. Informaţiile livrate de propagandiştii din teritoriu - oricât ar fi de ridicole/stupide/aberante - sunt considerate sacre. Iar când ştirea e (parţial) corectă, fapta normală, legală sau banală este prezentată ca o nenorocire fără seamăn. Şi începe balamucul. La sfârşitul acestuia, concluziile sunt stupefiante: procurorii sunt diavoli sub acoperire, legea e iadul pe pământ, iar respectarea ei - o pretenţie inumană.

Un cioflingar de presă, atent la cuplajele politico-financiare ale patronului său, anunţă apocaliptic: „Dacă procurorii vor continua aceste anchete abuzive, România riscă să fie sancţionată de partenerii noştri externi, în primul rând de America". Dedicaţie pentru prostovan: „Suntem îngrijoraţi de afirmaţiile credibile despre votarea ilegală pe scară largă la referendum. (...) Aşteptăm ca acuzaţiile credibile de fraudă să fie anchetate" - Philip Gordon, asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al secretarului de stat american, Hillary Clinton.

Un analist şmenar, devenit milionar din contracte cu statul (obţinute, evident, fără licitaţie), compară anchetarea fraudelor electorale din 29 iulie 2012 cu teroarea stalinistă din anii '50.

Un psiholog cu accente de psihopat spune că procurorii români angrenaţi în dosarul „Referendumul" seamănă cu „echipele morţii" din Honduras şi din Salvador.

Un fost preşedinte, cunoscut drept „ucigaşul din decembrie" şi „părintele mineriadelor", înfierează „primitivismul feroce al acestor procurori veniţi parcă din grote".

Circul este completat de specialistul numărul unu în fotbal, imobiliare şi îngeri - un cunoscut proprietar de palat şi multiplu campion la dosare penale. Acesta vorbeşte despre „tirania procurorilor", convins că „procurorii sunt diavoli", iar „procurorul general este Satana". Moderatoarea, fericită, îi dă dreptate.

În hărmălaia clinico-penală, să notăm, totuşi, că procurorii nu-i anchetează pe cei care au votat, ci pe cei care au comis fraude electorale. Trebuie să se teamă doar aceia care au votat de mai multe ori, au oferit mită electorală, au folosit abuziv urna mobilă, au votat în locul altora etc. Dacă n-au încălcat legea, alegătorii vor fi audiaţi cel mult ca martori.

26

Pe măsură ce înfrângerea puciştilor se apropie cu paşi repezi, aceştia diversifică retorica populistă. Noua teorie sună aşa: nu pot schimba 9 judecători ai Curţii Constituţionale votul a 7,4 milioane de români! După logica asta, în România n-ar mai exista decizii judecătoreşti, ci doar consultări populare şi sondaje de opinie. Şi tot după logica asta, nu mai contează legea. O lege care spune clar: condiţia de validare a referendumului este ca la el să participe cel puţin 50%+1 din alegători.

Şi pentru ca judecătorii Curţii Constituţionale să nu voteze după cum îi taie capul, ei trebuie luaţi tare de Ministerul Propagandei. Din guriţa Oanei Stancu aflăm că Ştefan Minea, unul dintre cei nouă membri ai CCR, este  „un borfaş", iar Mugur Ciuvică ne aduce o veste cutremurătoare: Curtea cuprinde „patru oameni şi cinci găini băsiste". Antena 3 dăunează grav sănătăţii mintale.

Acest tablou suprarealist a fost întregit de o declaraţie a preacinstitului liberal Relu Fenechiu: „USL este îngrijorată de mutarea competiţiei politice pe terenul justiţiei". Ahaaaaa... Şi: „Asistăm la o încercare de lovitură de stat, pe care o încearcă Traian Băsescu".

Nu e de glumă cu „teroarea" instaurată de Băsescu, din „garajul" - sau „curticica" - în care a fost exilat...

Haite de procurori care dau năvală. Plus un bolşevic16 august 2012, 21:09

Ziua de miercuri, 15 august 2012, nu le-a adus românilor doar Sântămăria Mare şi Ziua Marinei, ci şi o viitură de declaraţii tembele.

Tema: anchetarea fraudei de la referendum. Trei cetăţeni cu funcţii mari în stat - acum sau în trecut - s-au întrecut în a înfiera o componentă esenţială a Justiţiei: procurorii.

Balul a fost deschis de Ion Iliescu, fost preşedinte al României şi actual preşedinte de onoare al PSD. Acesta a postat pe blogul său un mesaj halucinant. „Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce - haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?"

Irecuperabil, bătrânul bolşevic! Auzi: „specimene", „haite", „grote primitive", „esenţă fascistă"... Păcat că n-a zis ceva şi de „legionari", să fie tacâmul complet. A cam început să-l lase memoria pe acest exemplar rar de homo sovieticus... „Primitivism feroce" este, aşadar, anchetarea de către procurori a fraudei de la referendum, nu frauda în sine! Şi nici punerea la cale a câtorva mineriade sângeroase. Îţi trebuie mult tupeu să-ţi construieşti tronul Puterii pe sute de crime în decembrie 1989  (niciodată anchetate până la capăt) şi să te isterizezi la o banală verificare a fraudei electorale în august 2012 (nici procurorii nu mai au respectul de odinioară...).

La scurt timp după Ion Iliescu, s-a pronunţat şi emulul său Victor Ponta. „Cel mai important lucru este ca domnul preşedinte Băsescu să oprească prigoana asta împotriva oamenilor care au votat, pentru că nu are cum să mai fie preşedinte dacă el îi trimite pe procurori peste oameni, îi ameninţă, sunt oameni simpli. Asemenea abuzuri nu s-au mai întâmplat de pe vremea comuniştilor şi cred că domnul Băsescu trebuie să-şi oprească prigoana asta şi teroarea împotriva oamenilor care au votat".

Ca de obicei - două vorbe, cinci minciuni: 1. Băsescu nu e şeful procurorilor, deci nu le poate da el misiuni (mai ales acum, când, vorba lui Crin Antonescu, este „un cetăţean în tricou bleu, aparent fără ocupaţie"); 2. nu există dovezi că procurorii ar fi ameninţat pe cineva, deci nici pe „oamenii simpli"; 3. „prigoana împotriva oamenilor care au votat" este o halucinaţie  tipic pontaniană; 4. nimeni nu a demonstrat că investigaţiile procurorilor ar fi un abuz; 5. a compara anchetele actuale cu cele „de pe vremea comuniştilor" este nu doar o gogomănie, este o ticăloşie!

Şi a venit rândul lui Crin Antonescu. „De la colectivizarea forţată din anii '50 nu s-a mai cunoscut un asemenea desant al procurorilor". Atenţie, asta o spune un profesor de istorie! Aşa se întâmplă când chiuleşti de la cursuri... Sau când confunzi istoria cu pokerul...

Ultima strigare i-a aparţinut lui Victor Ponta, care a simţit nevoia să pluseze. „Această anchetă are un singur efect: de a intimida şi de a-i speria pe oameni. Nici măcar nu poţi să strângi probe, pentru că din punct de vedere legal nici n-ai voie să-l întrebi pe om dacă a votat şi cu cine. Este o metodă care s-a

27

mai folosit de către comunişti. S-a mai întâmplat aşa ceva în 1946, când n-au votat românii cum se aştepta Puterea de atunci".

Gravitatea acestor afirmaţii este triplă, pentru că prin gura spartă a iresponsabilului vesel au vorbit: primul-ministru, ministrul Justiţiei şi fostul procuror. Dacă aşa îşi făcea treaba ca magistrat, nu e de mirare că s-a umplut ţara de hoţi...

Toţi aceşti domni - Iliescu, Antonescu, Ponta - au datoria de a spori încrederea cetăţenilor în Justiţie, nu de a o submina. Desigur, cu o condiţie: să nu confunde Justiţia cu preşul de la uşa partidului. 

.....................................................................................................................................................................

Nepreşedintele şi interlopii19 august 2012, 21:02

Liberalii au avut din nou dreptate.

Afirmaţiile unuia dintre ei, misteriosul domn „Vlad", sunt confirmate de procurori şi de preşedintele uzurpator Crin Antonescu. Da, România este condusă de un grup infracţional organizat!

Scurtă istorie. Pe 3 august 2012, liberalul „Vlad" îşi îndemna un coleg de partid (pe ministrul Victor Paul Dobre): „Să fugim din acest grup infracţional organizat!" O zi mai târziu, urechile lui Dobre recepţionau încă o frază antologică, rostită de colegul acestuia într-ale ministeriatului, PSD-istul Ioan Rus: „Eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie!" Cei doi miniştri au demisionat pe 6 august, scăpând astfel de presiunile pe care tandemul Ponta-Antonescu le făcea asupra lor pentru a manevra datele electorale astfel încât referendumul din 29 iulie să fie validat.

Miercuri, 15 august, nepreşedintele Crin Antonescu a cuvântat. Încerca să pară preocupat de soarta românilor anchetaţi pentru fraudă electorală. A trimis somaţii ultimative către Procurorul General şi către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM): „să ofere explicaţii publice", „să comunice în legătură cu natura, mijloacele şi scopul acestor cercetări", „să convoace o şedinţă a CSM". Şi totul, „până mâine".

Antonescu i-a înfierat pe magistraţi cu o violenţă iliesciană: „De la colectivizarea forţată din anii '50 nu s-a mai cunoscut un asemenea desant al procurorilor". Şi atunci ne-am întrebat: ce s-o afla în spatele unei isterii duse până la siluirea istoriei?

A doua zi a fost descifrat misterul. DNA a anunţat deschiderea unor dosare penale pentru două personaje-cheie: Teodor Atanasiu, președintele filialei PNL Alba, şi Dumitru Samson, fiul vitreg al lui Corneliu Dobriţoiu, ministrul liberal al Apărării. Cei doi liberali au apelat la puternice reţele ale lumii interlope din Ardeal, inclusiv la un lider al rromilor, pentru a aduce la vot populaţia cu un nivel scăzut de educaţie, în special din ghetouri ţigăneşti.

În acest scop, Atanasiu şi Samson au folosit argumente convingătoare: bani, pachete, autobuze, precum şi promisiunea obţinerii unor contracte grase cu statul. Interlopilor le-a fost pus la dispoziţie un spaţiu în sediul PNL Cluj-Napoca, iar Atanasiu şi Samson s-au ocupat personal ca banii să ajungă la căpeteniile mafiote. Samson - fiul vitreg al ministrului Dobriţoiu - s-a angajat ca, prin influenţa sa „la nivelul ministerelor", să determine acordarea unor contracte firmei de pază și protecţie a unui interlop clujean.

Un amănunt esenţial: Dumitru Samson a primit citaţia pe 15 august. Bingo! Acum se explică ciudata vizită la Palatul Cotroceni a ministrului Corneliu Dobriţoiu, petrecută tot pe 15 august. Acum putem face reconstituirea acelei zile.

Momentul 1: Dumitru Samson, fiul ministrului Corneliu Dobriţoiu, primeşte citaţia prin care este înştiinţat că are calitatea de învinuit în dosarul fraudei electorale.

Momentul 2: Administraţia Prezidenţială anunţă că, la ora 19.00, Crin Antonescu va face un anunţ important.

Momentul 3: în jurul orei 18.00, la Palatul Cotroceni sosesc doi miniştri liberali - Radu Stroe de la Administraţie, cu atribuţii directe în tentativa USL de validare a referendumului, şi Corneliu Dobriţoiu de la Apărare, care, teoretic, nu are nicio legătură cu referendumul. Teoretic, pentru că practic, prin fiul său vitreg...

28

Momentul 4: puţin după ora 19.00, Crin Antonescu se stropşeşte la procurori şi le dă ultimatum şefilor magistraturii.

Nu ştim nici până azi ce-au discutat Crin Antonescu şi Corneliu Dobriţoiu pe 15 august. În lipsa unei informări oficiale din partea Preşedinţiei, putem bănui că din dialogul lor nu a lipsit Dumitru Samson, cel tocmai „agăţat" de procurori. Mai ales că legăturile sunt mai vechi. Iată ce spunea Antonescu pe 17 august: „Îl cunosc foarte bine, pentru că eu cu generalul Dobriţoiu mă cunosc de ani buni. Avem, aş putea spune, o relaţie şi de familie, şi e evident că îl cunosc pe fiul domniei sale".

Aşadar, nu „românilor anchetaţi ca în anii '50" le poartă de grijă cuplul Antonescu-Ponta, ci penalilor din partid. În acest caz, grupul infracţional organizat are baza în câteva judeţe din Ardeal şi centrul de greutate în PNL, trece prin Palatul Victoria şi se sprijină pe Palatul Cotroceni. Pentru toate etajele acestei construcţii de tip mafiot, inamicul îl reprezintă procurorii, legea şi apărătorii lor. Într-un cuvânt, statul român.

Să adăugăm alte două elemente: fostul ministru Ioan Rus şi-a motivat demisia prin faptul că „eram oricum pe o stradă cu sens unic care ducea la Parchet", iar USL a anunţat că va bloca, în Parlament, urmărirea penală a lui Victor Paul Dobre.

La final, două declaraţii. Liberalul Relu Fenechiu: „Ferească-i Dumnezeu pe procurori când vor veni 7,4 milioane de români pe ei, atunci va fi război civil!" Şi Daniel Barbu, consilier prezidenţial interimar: „Guvernul ar trebui să reducă bugetul DNA cu 80%".

Sigur, ideal ar fi să-l reducă de tot, ca să stea liniştiţi toţi borfaşii din politica românească. Inclusiv grupul infracţional organizat care, în loc să se lupte cu infractorii, se ia la trântă cu procurorii.

................................................................................................................................................................

Puciul a eşuat, puciştii continuă22 august 2012, 21:40

Lovitura de stat s-a încheiat cu înfrângerea puciştilor, dar – ca orice război – a lăsat răni adânci în toate taberele implicate.

Ravagiile acestei aventuri iraţionale vor fi resimţite mai ales de populaţia României, inclusiv de cea care i-a susţinut pe pucişti. Urme adânci au rămas însă şi în clasa politică, unde combatanţii au săpat tranşee adânci, greu de astupat fără o puternică voinţă pacifistă şi fără o consistentă doză de înţelepciune.

PDL, prin vocea preşedintelui Vasile Blaga, a dat un semnal pozitiv: „Este momentul ca forţele politice să coopereze, e timpul ca războiul politic să înceteze şi să reintrăm într-o logică de normalitate politică".

Din tabăra puciştilor vin însă jigniri şi ameninţări. Marii responsabili ai derapajului antidemocratic din această vară, Crin Antonescu şi Victor Ponta, aruncă vorbe grele şi bezmetice, părând grav afectaţi de situaţia caraghioasă în care singuri s-au pus.

Crin Antonescu (21 august 2012): „Pentru noi, Traian Băsescu este un preşedinte ilegitim, pe care politic nu îl recunoaştem"; „Nu putem să punem problema coabitării"; „PNL, USL, eu, Victor Ponta (...) vom lupta până la capăt şi vom elibera ţara de Băsescu"; „Să-l ia în Germania doamna Merkel - Germania este o ţară mare, prosper -, să-i dea o bucăţică de pământ acolo lui Băsescu şi PDL-ului, să se joace acolo de-a Băsescu. În România, nu!" (dl Crin nu putea s-o ierte pe Angela cea rea); „(...) ţara în care oameni precum cei din Curtea Constituţională să încalce legile şi să-şi încalce propriile hotărâri" (huo, Curteo!); „Povestea cu economia afectată de suspendarea lui Băsescu nu o înghiţim. Nu mă interesează nici măcar comentariile lui Mugur Isărescu!" (prea a crescut în sondaje acest Isărescu...); „Aştept Parchetul-partid să mă aresteze pe mine şi pe toţi cei care suntem în slujba acestor oameni" (vai, vai...); „Nu mă retrag din politică, pentru că Băsescu a fost demis pe fond" (oricum nu l-a crezut nimeni).

Şi vine instigarea la manifestări de forţă, anarhice: „Este nevoie, în acest moment, de presiune publică asupra lui Traian Băsescu, pentru a demisiona!"; „Apelul nostru către oameni: «Dragi români care vedeţi azi votul vostru batjocorit, manifestaţi-vă şi apăraţi-vă puterea de cetăţeni! Respectaţi legea şi Constituţia, dar făceţi-vă simţită prezenţa! Toţi cetăţenii curajoşi trebuie să continue lupta!»".

29

Să ne amintim: vineri, 17 august, Crin Antonescu - această Mama Omida a liberalismului românesc - era ferm: „Şansele lui Traian Băsescu de a reveni la Cotroceni sunt infime". Infime, infime, dar nici chiar aşa!

Şi acum, Victor Ponta (21 august 2012): „Nu coabitez cu chelnerii. Chelnerii doar aduc ceea ce li se cere. Ce rost are să discut cu chelnerul Blaga? Sau cu chelnerul Ungureanu?"; „Să construim pentru România un viitor fără Traian Băsescu!"; „După decizia de azi s-a dovedit că nu suntem la Putere, suntem doar la guvernare"; „Declaraţiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu împotriva României, calomniile şi mizeriile împotriva României - evident că au afectat şi imaginea României, şi poziţia pe pieţele financiare" (din ciclul „Adevărurile lui Pinocchio"); „Nu s-a dorit niciun moment a se afla câţi români sunt în acest moment, nu aceasta a fost preocuparea Curţii Constituţionale. Preocuparea Curţii a fost de a mai convinge o doamnă judecător să intre în jocurile lui Băsescu" (din ciclul „Noi nu comentăm deciziile Curţii Constituţionale).

Merită consemnate câteva calificative date deciziei de marţi a Curţii Constituţionale:  „nedreaptă", hotărâtă de „nişte politruci" (Crin Antonescu); „ilegală, nedreaptă, adoptată împotriva regulilor democratice, împotriva legilor acestei ţări" (Victor Ponta); „antinaţională" (Puiu Haşotti); „lovitură de stat dată prin Curtea Constituţională" (Dan Voiculescu, prin vocea slugii sale devotate Dan Constantin). Ion Iliescu o dă cu manta: „Includerea în cvorum a românilor cu domiciliul în alte state este aberantă, necinstită şi nelegală".

O părere despre coabitare vine şi de la Mădălin Voicu: „Eu aş cere arestarea lui Traian Băsescu, pentru trădare de ţară". Iar Relu Fenechiu dă ca sigură - „sută la sută" - o nouă suspendare a lui Traian Băsescu. Motivaţia e beton: „Prin simpla lui prezenţă la Cotroceni încalcă Constituţia. El se întoarce la Cotroceni printr-o lovitură de stat". 

Acum trei luni şi jumătate, când au venit la guvernare, Victor Ponta şi Crin Antonescu - că-ţi plăceau, că nu-ţi plăceau - păreau personaje frecventabile. Împreună cu partidele lor, aveau şanse imense de a câştiga detaşat alegerile din toamnă. O guvernare calmă, liniştită, era în interesul lor, însă le-a luat Dumnezeu minţile (sau, poate, Dan Voiculescu?!). În urma unei aventuri ruşinoase, în care au siluit şi statul român şi au umilit milioane de oameni, cele două căpetenii puciste au devenit personaje nefrecventabile politic. Şi în ţară, şi în străinătate. Nu e departe ziua în care PSD şi PNL, pentru a avea un viitor politic, se vor debarasa de cei doi aventurieri iresponsabili. 

................................................................................................................................................................

Un Blitzkrieg mai lung decât veacul28 august 2012, 21:03

În primele zile ale puciului USL, demarat prin loviturile succesive date statului de drept în „săptămâna neagră" (3-6 iulie 2012), puciştii se îndrăgostiseră de un termen pe care s-a bazat nebunia războinică a lui Hitler: Blitzkrieg.

În traducere: războiul-fulger, doctrina militară bazată pe ofensiva militară surprinzătoare, rapidă şi generalizată.

În studiourile Antenei 3, actorul-senator Mircea Diaconu aducea elogii Blitzkrieg-ului regizat de Voiculescu şi pus în aplicare de cuplul Ponta-Antonescu. Un alt liberal, Adrian Iorgulescu, îi întreba duios pe colegii săi de platou: „Ce preferaţi, un Război de 30 de ani sau un Blitzkrieg?".

Numai că, la fel ca ofensiva lui Hitler din 1939-1941,Blitzkrieg-ul valah din 2012 s-a împotmolit, a devenit război de rutină şi, în cele din urmă, le-a adus iniţiatorilor o înfrângere umilitoare. Un Blitzkrieg mai lung decât veacul, am putea spune, parafrazându-l pe scriitorul kârgâzo-sovietic Cinghiz Aitmatov, autorul superbului roman-parabolă „O zi mai lungă decât veacul". 

Dar cum puciştii nu se împacă niciodată cu înfrângerea, ei au trecut la represalii. Ţinta noii lor ofensive o reprezintă judecătorii Curţii Constituţionale, consideraţi vinovaţi pentru reînscăunarea lui Traian Băsescu. De fapt, nu toţi cei nouă judecători ai Curţii, ci doar şase - aceia care au decis invalidarea referendumului pentru demiterea preşedintelui. Seară de seară, Augustin Zegrean, Iulia Motoc, Aspazia Cojocaru, Ştefan Minea, Petre Lăzăroiu şi Puskas Valentin Zoltan sunt tocaţi mărunt, simultan şi prin rotaţie, la Ministerul Propagandei (Antena 3). Trompetele puciştilor ne prezintă însă şi trei eroi: Ion

30

Predescu, Acsinte Gaspar şi Tudorel Toader, cei trei judecători constituţionali care s-au pronunţat pentru validarea referendumului.

Linşată profesionist de propagandiştii lui Dan Voiculescu, Aspazia Cojocaru a constatat ieri, pentru „Evenimentul zilei": „Parcă nu mai există presă, există mafioţi. Este mai rău ca pe vremea comuniştilor". Tragedia e că doamna Cojocaru, în mare măsură, are dreptate.

Experienţa ne spune că o guvernare se erodează, de regulă, în doi-trei ani. Guvernarea Ponta-Antonescu s-a făcut pulbere în două luni. Şi tot experienţa ne mai spune că păcatele unei foste guvernări sunt iertate după câţiva ani, topindu-se în penitenţa opoziţiei. Ponta şi Antonescu, dimpreună cu partidele lor, au comis însă fapte atât de grave - prin pulverizarea statului de drept şi prin transformarea României în „oaia neagră" a Europei -, încât au toate şansele să nu fie iertaţi niciodată. Violenţa aventurii lor readuce în joc PDL şi pe Traian Băsescu mai repede decât ar fi putut spera aceştia.

Din grupare aflată în ofensivă, USL a ajuns rapid în defensivă. În loc să bată toba pe erorile guvernării PDL, tandemul Ponta-Antonescu trebuie să explice acum - atât românilor, cât şi străinătăţii - propria criză de demenţă politică. Şi asta se va întâmpla toată toamna, până la alegerile parlamentare. O defensivă atât de lungă şi de stupidă expune cei doi mari aliaţi din USL - PSD şi PNL - unui mare risc de pulverizare. Activiştii celor două partide trebuie să se prostească zilnic, în conferinţe de presă şi la televizor, pentru a susţine imbecilităţi majore şi tâmpenii colosale. 

.....................................................................................................................................................................

Patriotul Dan Voiculescu şi băsista Herta Müller30 august 2012, 22:59

Dan Voiculescu, un vajnic produs al comunismului securistoid, vesteşte o nouă suspendare a preşedintelui ales.

„Românii doresc demiterea lui Traian Băsescu, iar articolul 95 din Constituţie permite fără nicio problemă declanşarea unei noi proceduri de suspendare. Însă, dacă se va mai iniţia o asemenea procedură, ar fi recomandabil să se desfăşoare la sfârşitul lui octombrie - începutul lui noiembrie, astfel încât referendumul pentru demitere să poată fi organizat în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare", a vestit ieri cetăţeanul Felix. O declaraţie de luat în seamă, dat fiind că recenta suspendare a urmat la virgulă scenariul anunţat, la începutul anului, de stăpânul Antenelor.

Până una-alta, aventura nebunească din această vară îi aduce unuia dintre liderii pucişti, Victor Ponta, o înfrângere umilitoare: pierderea dreptului de a organiza Congresul Partidului Socialiştilor Europeni la Bucureşti. Este o lovitură năprasnică încasată de PSD, dat fiind că summit-ul socialiştilor europeni, programat pe 28-29 septembrie, a fost mutat subit la Bruxelles. Decizia a fost anunţată ieri, în urma unei întâlniri pe care Victor Ponta a avut-o în Africa de Sud cu austriacul Hannes Swoboda, şeful grupului socialist din Parlamentul European, şi cu bulgarul Serghei Stanişev, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni.

Oficial, solicitarea a venit din partea lui Ponta, pentru ca „evenimentul să nu fie umbrit de puternica divizare politică din România". În realitate, schimbarea a fost determinată de boicotul majorităţii liderilor socialişti europeni, care nu au vrut să gireze un politician cu grave probleme de imagine. Mesajul este cât se poate de clar: Victor Ponta nu mai e un personaj frecventabil nici măcar în rândul socialiştilor europeni.

Şi încă o veste proastă pentru Dottore: într-un interviu acordat Euronews, Viviane Reding, comisarul european pentru Justiţie, a tras concluziile crizei politice din România. Cică a fost tentativă de lovitură de stat. Sigur că doamna Reding nu a folosit această expresie, dar a descris-o prin câteva fraze elocvente. „Doar intervenţia Uniunii Europene a oprit abaterile Guvernului de la Bucureşti. Decizia Curţii s-a aplicat, cred că am blocat devierile de la democraţie. În acest moment, lucrurile nu sunt perfecte, dar cel puţin nu au deviat într-o anumită extremă. (...) Sunt foarte bucuroasă să văd că toată Comisia, Consiliul de Miniștri și Parlamentul European au avut o voce unită pentru a spune «Nu!». (...) Democraţia este un bun care trebuie apărat. Avem nevoie de instanţe independente. Nu putem

31

desfiinţa Curţi Constituţionale. Şi trebuie să respectăm ceea ce spun aceste Curţi. (...) Oricare partid politic aflat la putere trebuie să respecte configuraţia democratică şi constituţională a unei ţări".

Dar, desigur, toţi aceştia sunt „băsişti": şi Viviane Reding, şi Jose Manuel Barroso, şi Angela Merkel... Ce ne facem însă cu Herta Müller, scriitoarea româno-germană care a primit Premiul Nobel în 2009? Pssst, vorbeşte Herta (în „Der Spiegel"): „Este fără rușine ceea ce face la București așa-numitul regim social-democrat! De fapt, sunt rămășiţele Partidului Comunist, care vrea să-i protejeze pe cleptocraţii din rândurile sale. Statul de drept a fost golit de conţinut, instituţiile importante sunt umplute cu soldaţi de partid, iar timpul este dat înapoi. Tentativa de manipulare a listelor electorale și ameninţările la adresa judecătorilor de la Curtea Constituţională sunt doar vârful aisbergului în această piesă cu pungași (Schurkenstück). Pe ăștia îi doare în cot de ţară".

Cum răspunde Dan Voiculescu în faţa unor asemenea lovituri de bici? Simplu: anunţă o nouă suspendare. Contează, probabil, şi un amănunt biografic: pe când Herta Müller era hăituită de Securitate, Dan Voiculescu se numea Felix şi turna vârtos la Securitate... 

................................................................................................................................................................

Domnul Crin merge la culcare5 septembrie 2012, 20:59

Pieptul bombat îi conferă statura unui star rock gata să apuce o chitară şi să se dezlănţuie: Eu sunt la Cotroceni, / Eu sunt la Cotroceni, / A, e, mândruţa mea, / Eu sunt la Cotroceni!... Come on everybody... Sunt nambăr oan în stat şi vorbesc de la microfonul dictatorului suspendat... Iu-huuuuu...!

Sâmbătă, 25 august 2012. Dezamăgit de invalidarea referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, interimarul Crin Antonescu părăseşte discret patria, oferindu-şi un binemeritat concediu. În urma sa rămân câteva duzini de liberali instruiţi să-l hăituiască pe dictator până în pânzele albe ale sesiunii parlamentare extraordinare, lovindu-l la cvorum şi muşcându-l la Constituţie.

Luni, 3 septembrie 2012. După o vacanţă agitată, Parlamentul revine în Casa Poporului pentru sesiunea de toamnă. La Senat, clopoţelul ar trebui să fie mânuit de preşedintele Camerei, Crin Antonescu, al cărui interimat la Cotroceni s-a isprăvit atât de trist. Dar domnul Crin lipseşte, stabilind un nou record: este primul preşedinte al unei Camere parlamentare care absentează la deschiderea unei sesiuni, în România postcomunistă.

O lună şi jumătate la Cotroceni i-au fost suficiente lui Crin Antonescu pentru a arăta câte parale face. S-au lămurit inclusiv colegii săi de partid (PNL) şi de coaliţie (USL). Cei mai mulţi tac pragmatic, dar unii au început să vorbească. De exemplu, fostul ministru Ioan Rus, care lansează scenarii interesante într-un interviu din „Kamikaze".

„Poate unora le pare simpatică faza cu regele este gol, cine ştie? Poate că, văzând bucile rozalii, vor vota, deşi ştiu de la un prieten de-al meu, care se ocupa de marketing politic, că oamenii nu votează clovni. Din păcate, domnul Antonescu a reuşit în 52 de zile să arate şi lucruri de caracter care puteau să rămână un mister. La experienţa domniei sale, ar fi trebuit să înţeleagă că este şeful statului, nu al unui partid-stat. Chiar aşa, interimar cum era, ar fi putut să-şi creeze un avantaj în viitoarea competiţie. Nu cred că a reuşit, şi-a creat un handicap. Faptul că nu şi-a ţinut promisiunea trâmbiţată de demisie a şocat o întreagă Românie. Dacă se ştia un om slab, trebuia să nu-şi ia angajamente publice. (...) Nu a înţeles că trebuie mereu să dai ceva în schimb chiar şi pentru dorinţa de a deveni preşedinte. Nu ajunge să-ţi exprimi dorinţa şi nici să vorbeşti cu silabe cântat-lungite poporului de la televizor. (...) Cred că a venit şi rândul PSD-iştilor să dea un preşedinte. Nu ştiu ce gândesc tovarăşii mei de partid despre asta, dar cred că ei ştiu ce vreau eu să spun. (...) Noi aveam o înţelegere cu domnul Antonescu pe care eram hotărâţi să o respectăm - nu trebuie să facem plata înainte, ca la bordel. Domnul Antonescu trebuia doar să aibă puţintică răbdare. Din păcate, se grăbeşte şi va pierde foarte mult, poate chiar totul."

Domnul Crin nu trebuie să se supere pe Ioan Rus, ci să tragă aer în piept, pentru că urmează o încercare şi mai delicată: memorabilul portret pe care i-l face Andrei Pleşu într-un interviu din revista „22".

„Dl Crin Antonescu s-a comportat mai mult decât iresponsabil. Nu e normal ca, dintr-o ambiţie personală, să vrei să disloci o naţiune întreagă din propria ei tradiţie europeană şi să o împingi spre furii demne de anii '50. Un om care a făcut, cum-necum, o facultate, un om care, când îşi ia concediu, ca în zilele astea

32

de pildă, nu se duce la Isaccea, ci pleacă totuşi în Occident, un om care iubeşte atât de mult limba en-gleză încât ţine s-o vorbească chiar dacă n-o ştie, n-ar trebui să se complacă în retorica lui Jirinovski. (...) Eu constat că oamenii de tipul Crin Antonescu trăiesc în funcţie de afecte negative. Asta nu numai că face rău ţării, eu pretind, creştineşte, că le face rău şi lor. Până în plan fizic. Ura te atinge, până la urmă, la ficat. (...) Ce fel de conducere de ţară e asta în care un preşedinte şi un prim-ministru îşi instigă propria populaţie la răzmeriţă? Eu n-am mai auzit aşa ceva. E un caz unic pe lume în care preşedintele unei ţări spune votanţilor lui «protestaţi, ieşiţi în stradă»împotriva celor care au votat altfel decât voi. Vorbesc de această nulitate volubilă care se numeşte Crin Antonescu. Dar o nulitate volubilă poate să fie până la urmă strict decorativă. El însă este periculos. Comportamentul lui e de o neliniştitoare inadecvare. În plus, e într-o poziţie de putere. A practica un discurs în care reapar toate poncifele anilor '50, cu «clică băsistă» în loc de «clică burgheză», cu «agenturi străine», cu anticolonialisme băţoase, de activist «pe linie», e a suferi de o dezordine interioară foarte riscantă, mai ales dacă se manifestă la vârf."

Ce-ar mai fi de adăugat? Poate doar amintirea zicalei prin care Neagu Djuvara l-a caracterizat pe Crin Antonescu, înainte chiar de ororile preşedinţiei interimare: „Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul".

Şi concluzia trasă de cotidianul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung": „Partidul Socialist European a decis să-şi mute congresul de la Bucureşti la Bruxelles. Politicieni de toate culorile evită să se afişeze public alături de Ponta şi de Antonescu".

După toate astea, ce mai poţi face? Conform tradiţiei, te duci şi te culci. La urma-urmei, nici nu e atât de rău... 

.....................................................................................................................................................................

Între Dragnea şi Barroso9 septembrie 2012, 21:32

Acuzaţi că au pus la cale o lovitură de stat, liderii USL au urât o vreme această expresie, după care au început să se îndrăgostească de ea.

Şi au întors totul la 180 de grade, strigând în gura mare:săriiiiiţi, Băsescu dă o lovitură de stat!

Social-democraţii-liberali-progresişti-conservatori au prezentat şi dovezi irefutabile ale puciului băsescian: 1. dictatorul s-a întors la Cotroceni în ciuda celor 7,4 milioane de voturi împotrivă; 2. procurorii îi anchetează pe cei care au fraudat la referendum. În traducere liberă: 1. Curtea Constituţională a respectat condiţia de cvorum (50%+1), aplicând la literă Legea referendumului (Legea 3/2000); 2. procurorii confruntă unele „isprăvi" electorale cu cartea lor de căpătâi, Codul Penal. Carevasăzică, este aplicată legea. Este primul caz din istorie când aplicarea legii se numeşte lovitură de stat.

Între cei care strigau „lovitură de stat"  în iulie-august şi cei care strigă „lovitură de stat"  în septembrie există o diferenţă colosală: unii chiar credeau că în România are loc un puci, ceilalţi nu cred o iotă din ce spun. Este doar clasica tactică a relativizării, prin amestecarea lucrurilor grave cu fumigene lansate ca la balamuc. Modelul a fost îndelung exersat în 1990, când manifestaţiile anti-Iliescu erau urmate de contramanifestaţii pro-Iliescu, iar Proclamaţia de la Timişoara (anti-FSN) avea ca ecou, ridicol şi stupid, Proclamaţia de la Podul Înalt (pro-FSN).

În ciuda „loviturii de stat" pe care tocmai o dau procurorii (sau tocmai de aceea!), lucrurile au început să reintre pe făgaşul normal. Sigur, dinspre USL se vede că de-abia acum încep derapajele periculoase. Dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe Liviu Dragnea... Sau pe Alessandra Stoicescu, cea care-l căinează atât de tandru la Antena 3, cu suspine izvorâte din străfundul sufletului ei de femeie necăjită...

Apropo de Liviu Dragnea: acesta a explicat aseară, sorbit din priviri de Radu Tudor (duduia Sandra e liberă duminica), atacul mârşav la adresa democraţiei săvârşit de procurorii din dosarul „Referendumul". Cică „sunt oameni care nu mai vor să recunoască faptul că au fost la vot". OK, asta au constatat şi procurorii. 

Dar de ce credeţi că nu mai vor oamenii să recunoască? „Pentru că li s-a făcut teamă că-i arestează Băsescu pentru că au votat", spune oacheşul Dragnea. Păi, vedeţi? Degeaba vor găsi procurorii mii de votanţi care n-au votat - este mâna reacţiunii! Va dovedi Parchetul că şefii unor secţii de votare au băgat în urnă voturi cu snopul? Şi-au exercitat oamenii un drept sacru: acela de a alege.

33

Vor fi probe zdrobitoare ale desantului unor primari cu urna mobilă peste cetăţeni inofensivi? Demascarea stalinistă a unui exerciţiu de democraţie. Are domnu' Dragnea explicaţii pentru toate. Ia mai dă-i în mă-sa de procurori - ce, ei se pun cu poporu'?

Despre „lovitura de stat" din septembrie nu vorbeşte nimeni prin Europa. Despre puciul din iulie-august s-au pronunţat mulţi politicieni occidentali. Iar preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a tras concluziile acum două zile: „Este de o importanţă decisivă ca în UE toate ţările membre să respecte statul de drept şi valorile democratice ale unei societăţi pluraliste şi libere. Datorită Uniunii Europene şi Comisiei Europene a fost posibil să evităm schimbările nedemocratice din România. Şi trebuie să fim mândri de acest lucru, pentru că am fost în stare să reinstaurăm statul de drept într-o ţară care este membră a Uniunii noastre".

Între Dragnea şi Barroso, mă tem că nici duduia Stoicescu nu l-ar crede pe baronul de Teleorman. Dar una e ce crede şi alta ce spune la Antena 3... 

O, ce dulce e sfânta coabitare!10 septembrie 2012, 21:51

Împinşi de la spate de Varanul veninos, vedetele de-o vară Victor Ponta şi Crin Antonescu au comis o uriaşă eroare politică: au schimbat adversarul într-un moment în care „meciul" curgea clar în favoarea lor.

Acum, după două luni de aventură bezmetică, USL nu se mai luptă cu PDL, ci cu Justiţia şi cu Occidentul. Confruntarea este infinit mai grea decât cea cu PDL. Partidul lui Vasile stă pe margine, liniştit, şi asistă la cea mai absurdă încăierare din ultimii 20 de ani: cea dintre fruntaşii PSD şi reprezentanţii marilor democraţii ale lumii (SUA, Uniunea Europeană, Germania etc.). La aceasta se adaugă bătălia deja tradiţională a USL (mai ales prin principala sa componentă, PSD) cu procurorii şi cu judecătorii din România. Nimeni nu poate câştiga un război -fără „arme", adică fără argumente - cu vreuna dintre aceste forţe, cu atât mai puţin cu amândouă simultan! De acest adevăr s-a convins şi cuplul tragic-comic Ponta-Antonescu, dar acum e prea târziu.

Odată pornită, avalanşa mătură totul în cale. Când credeau că, prin invalidarea referendumului (pe care nu şi-au dorit-o, dar care le-a dat şansa revenirii la normalitate), au scăpat de orice răspundere, liderii USL au aflat că mai au multe de decontat. Comisia Europeană le-a trimis fulgere cu o cadenţă năucitoare, iar ieri a trimis la Bucureşti o delegaţie de experţi a Comisiei de la Veneţia. Este începutul unei săptămâni de foc, care mai cuprinde trei momente importante găzduite de Bruxelles: dezbaterea crizei democraţiei române în Parlamentul European (miercuri), întâlnirea Barroso - Băsescu (vineri) şi cea dintre Barroso şi Ponta (luni).

În paralel, procurorii merg mai departe, deşi nu le e uşor nici lor. La Ministerul Propagandei (Antena 3) sunt beşteliţi în toate felurile. Dacă te uiţi doar la producţiile regizate de Varan, ai impresia că procurorii au devenit cei mai periculoşi infractori din România. Bogdan Chirieac luptă cu „monstrul" format din instituţii precum Parchetul, CSM, DNA, Curtea Constituţională, serviciile secrete. Un înţelept ridică degetul: „Cei şase judecători ar trebui judecaţi pentru abuz de putere şi condamnaţi". Toţi invitaţii îl confirmă pe Ion Iliescu, care a înfierat primul „hoardele de procurori ieşite din grote primitive".

Şi, pac, se trece la Briucsel. Aflăm că suntem „sclavii acestor conducători efemeri ai Uniunii Europene". În fond, „nişte funcţionari cu salarii nesimţite", care „nu fac mare lucru", cam „taie frunză la câini" şi „toacă banii strânşi cu sudoarea noastră", ne asigură un ziarist de nicăieri. „Vor să distragă atenţia de la gravele probleme pe care le au în Grecia şi de la situaţia catastrofală din Spania sau din Portugalia, unde ai lor, popularii, sunt la putere", completează un activist de la „Jurnalul Naţional".

Radu Tudor flutură steagul românismului: „Acestui individ, Barroso, să-i fie clar: nu el este dirigintele clasei, iar noi nu suntem repetenţi! Să nu ne mai urecheze el pe noi! Acest personaj nu reprezintă valorile europene!" Dar Jose Manuel Barroso nu scapă cu atât. Îi este pocit numele chiar în titlu: „Barosso, bucuros că i-a ieşit pasenţa". 

Toată lumea o dă pe imagine, comunicare şi PR, aici ar fi slăbiciunile USL. Nu contează faptele, ci cum sunt percepute ele. Păcat! Un dihor, oricât l-ai vopsi, tot dihor rămâne, nu poţi face din el iepure sau veveriţă.

34

E descoperit cuvântul magic: coabitare. Bine, bine, dar nu poţi coabita cu procurorii la uşă! La Antena 3, unde se fac strategiile USL, coabitarea e înţeleasă doar la pachet cu Justiţia. Se înţeleg partidele, OK, dar să bată cuba şi procurorii! Şi judecătorii! Şi cei şase de la Curtea Constituţională! Şi...

Asta înseamnă coabitare, asta înseamnă concordie naţională!

.....................................................................................................................................................................

O zi din viaţa unui doctor în Drept12 septembrie 2012, 21:26

Dezbaterea problemei româneşti, ieri, în Parlamentul European, a debutat civilizat, cu detalii şi argumente, şi a derapat într-un politicianism ieftin, cu care suntem obişnuiţi de la Bucureşti.

Explicaţia e simplă: la început a vorbit vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, apoi au intrat în scenă politrucii.

La acest capitol au punctat câţiva europarlamentari străini, dar au excelat românii. Culmea penibilului a atins-o PSD-istul Cătălin Ivan, care a livrat jigniri şi minciuni cu o cadenţă de mitralieră. Dar nu s-a lăsat mai prejos nici PNL-ista Norica Nicolai: „Doamnă Reding, poate că popoarele nu contează pentru unii dintre dumneavoastră". Cum s-a cuibărit ea, democraţia, sub fustele doamnei Nicolai, în vreme ce Luxemburgul doamnei Reding geme sub dictatură...

Adevărata veste venită de la Strasbourg este însă alta. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a anunţat că va fi înfiinţată o instituţie prevăzută în Tratatul de la Lisabona: Biroul Procurorului General al Uniunii Europene. Dl Barroso a explicat această urgenţă: „E nevoie de un set de instrumente mai bune pentru combaterea situaţiilor de încălcare a regulilor statului de drept, constatate în ultimele luni în anumite state ale UE". Care să fie acele state? Ghici, ghicitoarea mea...

Situaţia politică absurdă din România ultimelor luni a fost remarcată şi de preşedintele Lituaniei, doamna Dalia Grybauskaite (fost comisar european), aflată în vizită oficială la Bucureşti: „Din cauza turbulenţelor politice, ţara e paralizată şi nu îşi poate rezolva problemele".

Asta se întâmpla la Palatul Cotroceni. Câţiva kilometri mai la nord, în Palatul Victoria, Victor Ponta (doctor în Drept şi şef pe linie de partid al lui Cătălin Ivan von Strasbourg-Bruxelles) glăsuia: „În timp ce noi muncim şi încercăm să rezolvăm problemele ţării, alţii ne pârăsc la Bruxelles sau la Strasbourg". Of, of, of... Poate că era mai bine ca Ponta-Plagiat să participe la dezbaterile din Parlamentul European, nu să se ascundă în spatele lui Şova-Holocaust.

Dar dacă mergea la Strasbourg, premierul nostru drag ar fi ratat ocazia de a se răfui, în plină şedinţă de Guvern, nu cu criza economică sau cu seceta, ci cu fantomele trecutului. Dintr-o asemenea suferinţă s-a născut definiţia guvernării de tip PDL: „un guvern fanariot, care a avut o singură grijă - să fure". Leonard Orban, ministru şi în Cabinetele Boc şi Ungureanu, tace adânc, cu privirea înfiptă în biroul din faţa sa, să nu-l vadă Dottore...

Mă rog, cât va mai fi Dottore, pentru că Senatul Universităţii Bucureşti a cerut Ministerului Educaţiei, tot ieri, retragerea titlului de doctor, în urma verdictului final de plagiat. 

O spune domnul Ponta multe prostii, dar n-o fi atât de naiv încât să creadă că la Educaţie va domni de-a pururi doamna Andronescu...

.....................................................................................................................................................................

Mortul e rău pe listă, dar e bun în urnă17 septembrie 2012, 22:12

Chiar dacă limba bolşevică a lui Ion Iliescu i-a descris drept „hoarde ieşite din grote primitive“, procurorii care anchetează fraudele de la referendum au obţinut deja o triplă victorie.

Unu: au demonstrat, prin probe zdrobitoare, că uriaşul jaf electoral nu este o legendă, ci crudul adevăr. Doi: le-au băgat spaima-n oase fraudatorilor de profesie, care de-aici înainte vor visa cătuşe ori de câte

35

ori le vor propune trepăduşii partidelor să fure voturi. Trei: le-au dat curaj oamenilor care, deşi ştiau cum s-a fraudat pe uliţele patriei, nu îndrăzneau să-i dea în vileag pe infractori.

Imediat după 29 iulie 2012, „hoarde de reporteri" (ca să-l parafrazez pe Ion Iliescu) „s-au năpustit" asupra câtorva sate din judeţele Teleorman şi Olt, unde fuseseră bătute recorduri de prezenţă la vot. În ciuda râvnei reportericeşti, gazetele şi televiziunile n-au avut parte de mărturii convingătoare. De teama jupânilor locali, majoritatea PSD-işti de-ai lui Liviu Dragnea, oamenii din colbul patriei preferau să tacă. Nu puteau uita o vorbă veche, care prin tradiţie impune tăcere la talpa ţării: gura bate fundul. În fond, reporterii plecau, dar oamenii rămâneau, pe uliţele satelor, la cheremul jupânaşilor lui Dragnea.

Zilele trecute, doi reporteri de la „Evenimentul zilei" au avut inspiraţia de a reveni la locul faptei. Mai exact, în satul Ciuperceni, judeţul Teleorman. Mărturiile obţinute sunt de-a dreptul spectaculoase. De exemplu: „Eu n-am fost la vot, dar am aflat că şi eu, şi soţul, şi băieţii mei apărem pe liste. Cu CNP, cu semnături, cu tot. Dar noi nici n-am călcat pe acolo, că au venit cuscrii şi musafiri la noi acasă. Numai ce avuseserăm nunta băiatului, nu ne ardea nouă de referendum" (Vetuţa Robu, 56 de ani). Sau: „Primarul şi ai lui n-au avut curajul să calce la noi, aicea, în partea asta de sat, unde ştiu că au falsificat cel puţin 140 de semnături. Mie mi-au zis poliţiştii că apar şi eu semnată, şi cumnatul, şi cumnata, şi naşii, şi mai mulţi vecini pe aici" (Maria Burcea).

Povestea devine supranaturală când vorbeşte un pensionar hâtru, Constantin Simion (67 de ani). „M-am crucit când am văzut că tatăl meu, Ion, şi cu mama mea, Rada, s-au sculat din groapă. Păi, ei sunt morţi de 9 şi de 11 ani. Cum să voteze la referendum? Se răsucesc ăia bătrâni în mormânt! Nu mai zic că nici eu, nici nevastă-mea n-am fost la vot, dar după ce-au făcut ăştia de la Primărie... apărem semnaţi".

Numai în Ciuperceni au „votat" peste 30 de morţi, precum şi 170 de oameni cât se poate de vii, dar care nu s-au intersectat cu ştampila de vot pe 29 iulie. Semn că a meritat efortul ca „hoardele de procurori să dea năvală" pe uliţele imaculate ale Ţării lui Dragnea.

Voturile celor de pe lumea cealaltă - Dumnezeu să-i odihnească! - fac parte dintre cele 7,4 milioane trâmbiţate intens de Ministerul Propagandei. În urma reverificărilor solicitate de Curtea Constituţională, morţii au fost scoşi de pe listele electorale (scăzând astfel pragul pentru cvorum), dar voturile lor au rămas în urnă (contribuind la creşterea prezenţei la vot). În fond, nu oamenii contează, ci voturile lor. Fie ele şi voturile unor strigoi. 

.....................................................................................................................................................................

Rămăşiţele puciului26 septembrie 2012, 22:12

Ziua de miercuri, 26 septembrie 2012, a adus trei noi elemente care confirmă adevărul crud al acestei veri: în România a avut loc o tentativă de lovitură de stat.

Operaţiunea s-a derulat vijelios până la un punct, apoi s-a sufocat sub presiunea democraţiilor occidentale. Dar câteva dintre efectele sale s-au propagat până în prezent, arătându-ni-se rând pe rând, în toată hidoşenia lor.

Curtea Constituţională a decis ieri că Parlamentul a încălcat Constituţia atunci când, în pregătirea puciului, a desemnat pentru Consiliul de Administraţie al TVR doar reprezentanţi ai Puterii (PSD-PNL-UNPR-UDMR), excluzând total Opoziţia (PDL). Decizia Curţii nici nu a fost greu de luat, dat fiind că hotărârea Parlamentului a încălcat flagrant Legea de funcţionare a TVR, care prevede respectarea algoritmului politic. Cei opt membri astfel desemnaţi îşi vor pierde calitatea, iar Consiliul de Administraţie al TVR va fi practic dizolvat. Totul - din cauza furiei de a extermina Opoziţia şi din nevoia de a paraliza o instituţie mass-media în ajunul ofensivei asupra statului de drept.

Tot ieri, Curtea Constituţională a stopat o altă grosolănie parlamentară. Prevederea potrivit căreia Parlamentul stabileşte cine merge la Consiliul European, în cazul în care preşedintele şi premierul nu se înţeleg, a fost declarată neconstituţională. Decizia îl pune în ofsaid, o dată în plus, pe Victor Ponta, care pe 28-29 iunie a plecat la Bruxelles sfidând o hotărâre a Curţii. Deplasarea premierului la Consiliul European a fost pretextul convocării unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, adevăratul motiv fiind declanşarea puciului.

36

A treia veste de ieri a venit de la Autoritatea Electorală Permanentă. Am aflat, astfel, că au fost identificaţi 55.660 de români care la referendumul din 29 iulie au votat cel puţin de câte două ori. În contul acestor cetăţeni au fost înregistrate 118.881 de voturi, ceea ce înseamnă că 63.221 de voturi (cel puţin) au fost frauduloase. E greu de crezut, însă, că un român din 150 a votat multiplu. Adevărul este, probabil, altul: maşina de fraudat voturi, condusă de PSD-istul Liviu Dragnea, a folosit CNP-urile unor oameni pentru "a vota" în contul lor. Uneori, chiar de mai multe ori. Iar aici nu sunt luaţi în calcul cei care "au votat" o singură dată, fără să fi trecut pe la cabina de vot. Depistarea acestora rămâne la mâna procurorilor.

Apropo de procurori: mai ţineţi minte furia unor vajnici politicieni la adresa acestora? Iată ce declara, de exemplu, Ion Iliescu pe 15 august: "Nu credeam că, după Revoluţia din decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce - haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?"

În aceeaşi zi se umfla păsatul şi în Victor Ponta: "Cel mai important lucru este ca domnul preşedinte Băsescu să oprească prigoana asta împotriva oamenilor care au votat, pentru că nu are cum să mai fie preşedinte dacă el îi trimite pe procurori peste oameni, îi ameninţă, sunt oameni simpli. Asemenea abuzuri nu s-au mai întâmplat de pe vremea comuniştilor".

Şi, cu voia Dvs., ultimul pe listă, Crin Antonescu: "De la colectivizarea forţată din anii '50 nu s-a mai cunoscut un asemenea desant al procurorilor".

Ieri, toţi cei trei corifei au tăcut. Păcat, au ratat o bună ocazie de a se face din nou de râs...

Domnu’ Dragnea, mai zâmbim şi noi un pic?9 octombrie 2012, 21:59

Aşadar, se apropie funia de par! Calmul studiat al lui Liviu Dragnea se topeşte, încet-încet, într-o grimasă care indică frica şi anunţă panica.

Tartorul mega-fraudei electorale de la referendumul din 29 iulie pare deja prins în laţ. De fapt, a intrat singur în capcana întinsă de procurori, convins că un politician cu aşa greutate - secretar general al principalului partid de guvernământ - nu va da socoteală niciodată pentru o operaţiune de furt electoral. Ei bine, de data asta s-a înşelat. Ceea ce a mers timp de 22 de ani s-ar putea, pur şi simplu, să nu mai meargă.

Ieri, „lotul Dragnea" a fost pus sub învinuire penală. E un lot consistent, format - deocamdată - din 67 de persoane, tot atâtea piese ale unei maşinării de fraudare a referendumului. Printre cei cercetaţi se numără 49 de preşedinţi şi membri de la secţii de votare din Teleorman, Gorj şi Vrancea. Alte 18 persoane s-au ales cu dosare penale pentru că, deşi erau membri de partid, s-au „vopsit" în observatori din partea unei organizaţii nonguvernamentale - „Ţara Noastră" - şi au pătruns, astfel, în secţiile de vot „din partea societăţii civile". ONG-iştii de partid „au comunicat, în fiecare oră, pe parcursul zilei de 29 iulie 2012, prezenţa la vot în secţiile respective, către numărul telefonic 1855, care era parte din sistemul IT controlat de Liviu Dragnea", susţine DNA. Pentru a reuşi această performanţă, falşii ONG-işti au dat declaraţii pe propria răspundere că nu aparţin niciunei formaţiuni politice. Hoţomanii sunt şi cam prostovani: scăldându-se în mocirla electorală, au lăsat urme mai mari decât cele de elefant.

Cei 49 de preşedinţi şi membri din comisii sunt acuzaţi de complicitate la falsificarea, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale. De asemenea, se fac responsabili de introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot, peste cele „ştampilate" de alegători. Altfel spus, stahanoviştii electorali băgau voturi în urnă cu snopul, să fie procentul cât mai mare. Şi, pentru a încerca să acopere furăciunea, au falsificat semnăturile unor alegători pe listele permanente. Aşa se întâmplă când crezi că nimeni nu se va obosi (sau nu va îndrăzni) să salubrizeze zona...

Noile descoperiri făcute de procurori se adaugă celor scoase la iveală în urmă cu două săptămâni. Atunci, Autoritatea Electorală Permanentă a comunicat că, la referendumul din 29 iulie, au fost depistate 118.881 posibile voturi multiple, exercitate de (sau în numele a) 55.660 de persoane. Frauda a fost rotunjită prin prezenţa a 47.386 de CNP-uri invalide pe listele suplimentare.

37

Ei, şi ce credeţi că face Parlamentul României, în această situaţie? Cere anchetarea fără milă a fraudei electorale? Da' de unde... Dragii noştri parlamentari, aparţinând majorităţii PSD-PNL-UDMR-UNPR-PC, înfiinţează o comisie care să-i ancheteze nu pe hoţi, ci pe procurorii care încearcă să prindă hoţii! Este o iniţiativă antologică, din seria celor care au transformat Parlamentul României în instituţia cea mai detestată de către poporul pe care, teoretic, îl reprezintă.

Comisia Europeană, prin vocea purtătorului său de cuvânt, a sugerat ieri că noua năzbâtie parlamentară se va regăsi, probabil, în următorul Raport pe Justiţie care vizează România. Evident, ca o piatră de moară.

Dar ce mai contează Comisia Europeană? Important e să scape cumva domnul Dragnea. Deşi, de data asta, s-ar putea să nu-l mai salveze nici mama comisiilor parlamentare.

Domnu' Dragnea, mai zâmbim şi noi un pic? Sau ne-a mâncat pisica zâmbetul? 

38