kinetoterapia i

KINETOTERAPIA RESPIRATORIE

KINETOTERAPIA

Metoda de baza a afectiunilor respiratorii indiferent de stadiul si tipul disfunctional

Avantaje: poate fi aplicata de pacient oriunde (acasa, serviciu) se adreseaza celor mai importante verigi fiziopatologice ale bolii respiratorii

KINETOTERAPIA REPIRATORIE

Cuprinde:

relaxarea posturarea gimnastica corectoare gimnastica respiratorie propriu-zisa (reeducarea respiratorie) antrenamentul la efort dozat educarea tusei educarea vorbituui terapia ocupationala

RELAXAREA

proces psihosomatic cu valoare terapeutica

este procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la starea de echilibru initiala sau la o alta stare de echilibru

RELAXAREAMetoda terapeutica de mare importanta. Efecte:

inlatura o serie de conditii inhibitorii care perturba comanda ventilatorie reechilibreaza tonusul muscular general si al musculaturii respiratorii in special scade cererea de oxigen si productia de CO2 (prin scaderea tensiunii musculare) – anxietatea si tensiunea musculara crescuta determina consum crescut de O2 si producere de CO2 la unii astmatici poate preveni sau opri crizele paroxistice (cele datorate hiperreactivitatii emotionale) imbunatateste starea psihoemotionala

RELAXAREA

Exista doua tipuri metodologice de relaxare:

1. Relaxarea extrinseca – se incearca remedierea starii de tensiune a pacientului prin interventia unui factor extern, ceea ce creaza o stare de dependenta a acestuia fata de factorul extern

2. Relaxarea intrinseca – pacientul insusi isi executa relaxarea

RELAXAREA EXTRINSECA

In aceasta categorie intra:

Terapia medicamentoasa (sedative, miorelaxante, neuroplegice, etc)

Masajul sedativ, miorelaxant Apartura de relaxare (masa sau fotoliu pentru

masaj)

Dezavantaj: pozitia pasiva pe care o are pacientul fata de terapia relaxatoare, ceea ce face sa nu se produca de fapt o adevarata relaxare

RELAXAREA INTRINSECA

Este astazi considerata singura capabila sa induca o adevarata relaxare

Pacientul isi executa el insusi relaxarea, este autonom, chiar daca un instructor ii dirijeaza sedintele de relaxare pana la invatarea tehnicilor respective

Exista trei curente (scoli) care realizeaza autorelaxarea:

1. Curentul oriental2. Curentul fiziologic3. Curentul psihologic


1. Curentul oriental: Hatha-yoga (india); Zen (Japonia); Soufis (Iran) toate avand o origine comuna. Se pare ca este sistemul de autorelaxare perfect si complet dar se invata in timp lung (luni sau chiar ani) motiv pentru care este mai degraba un mijloc profilactic

2. Curentul psihologic: preconizeaza, in vederea relaxarii, tehnici de tip “central”, care induc, prin autocontrol mental, imaginativ, relaxarea periferica


3. Curentul fiziologic - metoda Jacobson:

Are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului de identificare a starii de tensiune (contractie) musculara, in alternanta cu cea a lipsei de contractie (relaxarea)

Se vor realiza dupa o anumita tehnica contractii-relaxari ale diverselor grupe musculare

Contractia trebuie sa aiba min forta 3 din testing-ul muscular, adica doar atat cat sa ridice segmentul respectiv in campul gravitational

Progresiunea consta in realizarea mentala a efortului de ridicare, desprinzand tot mai putin segmentul de planul patului, pana cand practic nu-l mai desprinde deloc decat mental (contactie gandita)

Decontractarea se face printr-o concentrare maxima de relaxare, care determina caderea libera a segmentului sub imaginea “de eliberare, de cadere”


Tehnica de lucru: pacientul in DD, capul pe o perna mica,

genunchii usor flectati sprijiniti pe un sul, membrele superioare indepartate de trunchi (abductie de circa 30 grade), palmele pe pat.

trebuie sa existe cat mai putine excitatii din mediul inconjurator (zgomot, lumina puternica, mirosuri, jena vestimentara, temperatura exterioara de disconfort)


Sedinta se desfasoara in trei timpi:

1. Prologul respirator – dureaza 3-4 minute; pacientul respira amplu, linistit, concentrat pe dirijarea

respiratiei Aceasta etapa se evita la pacientii dispneici, cu incoordonare

marcata a respiratiei pana cand pacientii vor invata tehnica respiratiei

Prologul respirator determină hiperventilaţie şi o alcaloză generatoare de stare euforizantă. Hipeventilaţia permite păstrarea unei apnei ulterioare din timpul fazei de contracţie. Pacientul este învăţat să îşi imagineze în inspir că devine uşor ca un balon de săpun care se ridică, iar în expir că devine greu, ca şi cum corpul se înfundă în pat sau patul împinge în corp

La unii pacienti, poate reprezenta el insusi modalitate de relaxare – subiectul simtind o senzatie de “greutate” a corpului


2. Antrenamentul propriu-zis: incepe cu membrul superior drept, apoi cel stang, apoi ambele, dupa care urmeaza membrele inferioare in aceeasi schema, apoi extensorii trunchiului

Sedinta dureaza 30-40 min Inspir amplu, cotul se deprinde de pat, membrul este ridicat

încet până când degetele se detaşează de pat, se menţine această poziţie cu apnee de 15 sec, concentrându-se pe ideea efortului deosebit pe care îl face membrul superior. Brusc, cu un OUF pronunţat pe expir se abandonează membrul superior lăsându-l să cadă

Se caută să se intuiască noua senzaţie de linişte totală din membru, comparativ cu starea de contracţie din faza anterioară

Timp de un minut se respiră rar şi amplu, comparând mental senzaţiile diferite din timpul celor două faze ale exerciţiului, apoi se repetă

În general se începe cu 2 – 3 exerciţii pentru fiecare membru superior, apoi 2 – 3 exerciţii pentru ambele simultan.


Se trece la membrele inferioare, unul, apoi celălalt, apoi ambele

Făra a ridica talonul de pe pat, se deprinde spaţiul popliteu de sulul de sprijin, genunchiul este ridicat şi dus spre linia mediană cu uşoară rotaţie internă (flexie – adducţie – rotaţie internă). Relaxarea bruscă vine cu epxirul.

Al treilea grup musuclar este reprezentat de extensorii trunchiului. În inspir se desprinde spatele de pe pat, lordozându-se, mai mult imaginativ decât real., apoi cu expirul dăm senzaţia prăbuşirii pe pat cu aplatizarea lombară.

Membrele şi trunchiul sunt principalele segmente care intră în schema tip, dar pot fi abordate în mod specific şi alte grupe musculare, având grijă doar la poziţionarea corpului. Durata sedintei: 30 – 40 min.


Pentru bolnavii respiratori, la care ne interesează în mod deosebit relaxarea umerilor şi musculaturii gâtului, se recomandă aşa-numita "relaxare pendulară". Pacientul stă pe un scaun având spătarul acestuia sub axilă, trunchiul rezemându-se din lateral de spătar, iar membrul superior atârnând liber în afara spătarului.Se execută o antepulsie lentă până la orizontală, se menţine aşa câteva secunde, apoi brusc, se relaxează, braţul cade liber ca un pendul fiind lăsat să oscileze.


Daca pacientul are dureri articulare sau a fost operat pe torace recent se aplica metoda Jacobson inversat = postura este aceeasi, faza de contractie este insa izometrica, de scurta durata (5 sec)

3. Revenirea – perioada de tranzitie din starea de relaxare la starea de tonus muscular obisnuit; inainte de a se ridica din pat pacientul executa o grimasa, strange pleoapele, pumnii, se intinde, toate acestea in cadrul unui inspir, repetandu-le in cateva serii

POSTURAREA

Adoptarea unor poziţii ale trunchiului sau ale întregului corp, care uşurează starea de disconfort respirator

Postuarea are un rol mare în cadrul tratamentului unui pacient respirator, indiferent de gravitatea stării clinice, de la dispneici de gradul V, care nu pot părăsi patul, până la bolnavul care încă îşi continuă munca obişnuită

Exista doua mari categorii de posturi: Posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei Posturi de drenaj bronsic

POSTURILE RELAXANTE SI FACILITATOARE ALE RESPIRATIEI

Pentru un individ normal o respiratie corecta se realizeaza numai dintr-o postura relaxanta care cuprinde intreg corpul, dat fiind ca multi dintre muschii care participa la respiratie sunt in acelasi timp muschi posturali

O postura incorecta poate determina tulburarea ventilatiei, dupa cum si o ventilatie deficitara se va rasfrange asupra posturii


Postura corecta pentru o respiratie normala obtinuta prin KT profilactica sau curativa este:

Capul drept Bratele atarna simetric pe langa corp Trunchiul in ax Abdomenul retras la planul trunchiului si

bazinului Membrele inferioare intinse Centrul de greutate cade in mijlocul

poligonului picioarelor Totul cat mai decontractat


Pentru un pacient dispneic aceasta postura nu este insa favorizanta, el trebuind sa adopte o postura diferita

In ortostatism postura facilitatoare este:

Spatele rezemat de perete Coloana usor cifozata Trunchiul usor aplecat in fata Umerii cazuti Membrele superioare atarna in fata corpului Membrele inferioare cu genunchii usor flectatiPoziţia relaxează abdomenul, permite o respiraţie

abdominală mai uşoară


Alte posturi relaxante in ortostatism:O altă poziţie facilitatorie este cu trunchiuluşor flectat, capul sprijinit pe antebraţe, sau cu trunchiul sprijinit pe un plan mai ridicat(masă), cu flexia trunchiului şi sprijin pe antebraţe


In decubit dorsal:

Capul patului ridicat la 45 Capul pe o perna mica (umerii nu sunt pe perna) Bratele in abductie de 30-40 Antebratele sprijinite pe doua perne de o parte si de alta a

corpului Sub coapse si genunchi o perna care flecteaza usor soldurile

si genunchii Picioarele se sprijina pe un suportAceasta este postura cea mai relaxantă, care se aplică bolnavilor

gravi în insuficienţă respiratorie

Exista posturi relaxante si in decubit lateral (spatele cifozat, şoldurile şi genunchii flectaţi, antebraţele încrucişate la piept) si in sezand


Decubit dorsal cu pernă mică sub cap, membrele superioare relaxate pe pat, pe lângă corp. Genunchii flectaţi la 60º, în sprijin pe o pernă, plantele pe pat; este o postură obişnuită pentru pacientul respirator, din care se execută fie gimnastica respiratorie abdominală, fie exerciţiile de relaxare Jacobson

POSTURILE RELAXANTE SI FACILITATOARE ALE

RESPIRATIEIÎn poziţia şezând :Trunchiul este aplecat în faţă cu antebratele

sprijinite pe genunchi. Poziţia cu spatele fixat de spătarul scaunului, deşi corectă pentru pacientul sănătos, nu este indicată pentru cel dispneic.

Şezând, pe pat sau pe podea, genunchii mult flectaţi, plantele pe sol, braţele atârnă pe lângă corp, trunchiul uşor aplecat

Poziţia mahomedanăŞezând pe gambe şi taloane (poziţia de salut la

yoga), mâinile pe coapse, trunchiul uşor aplecat.


În aproape toate posturile descrise există un factor comun; aplecarea în faţă a trunchiului. Acestă postură este adoptată mai ales de pacienţii cu suferinţe obstructive şi permite diafragmului să participe cu uşurinţă la ventilaţie, blocându-se în acelaşi timp toracele superior.

Pozitia aplecata a trunchiului (30-40) scade tensiunea in muschii abdominali, scade presiunea viscerelor pe diafragm, permitand acestuia sa participe liber la ventilatie

Dispneea se amelioreaza mult la toti pacientii Senzatia de dispnee scade prin relaxarea musculaturii

inspiratorii din zona gatului-umerilor-toracelui superior; Analiza gazelor sangvine arată valori neschimbate

POSTURI DE DRENAJ BRONSIC In recuperarea bronhopulmonarilor cronici, un

obiectiv de prim ordin este dezobstructia bronsica, in cadrul careia evacuarea secretiilor este componenta principala

Drenajul de postura este cea mai eficienta si cea mai simpla metoda de facilitare a evacuarii secretiilor bronsice

Principiul: pozitionarea toracelui cu declivitate spre trahee astfel incat gravitatia sa ajute progresia secretiilor, aceasta pozitionare este in functie de segmentul care trebuie drenatSecreţiiile se vor scurge spre căile bronhice, mari şi trahee, de unde sunt scoase prin tuse sau aspiraţie

POSTURI DE DRENAJ BRONSIC

Posturile de drenaj bronşic corespund segmentelor bronşice care trebuie drenate şi vor asigura panta de scurgere de la segmentul respectiv spre trahee.

Exista si pozitii de drenaj al intregului plaman care sunt mai dificil de suportat. Durata lor este in functie de pacient de la cateva zeci de secunde pana la cateva min– pe mese speciale, pacientul este legat cu o chingă de mijloc. Porţiunea de masă care susţine toracele se lasă în jos în aşa fel încât trunchiul ajunge să facă un unghi de 60-70 grade cu bazinul şi membrele inferioare. Această poziţie se face desigur din decubit ventral. Există şi poziţia de decubit lateral, în care caz înclinaţia trunchiului va fi doar de 45 grade.


Segmentele posterioare- lobii inferiori drept şi stâng Tapotament pentru lobii inferiori


Segment lateral- lob inferior drept Lobii mijlocii


Segmentele anterioare-lobii inferiori drept si stang Segmentele anterioare-lobii superiori drept si stang


Segment posterior-lobul superior drept Segment posterior-lob superior stang


Drenajul de postură : Scopul este de a facilita evacuarea secreţiilor Se executa cu ajutorul gravitaţiei Secreţiile se scurg spre căile bronşice mari, trahee, de unde

sunt scoase prin tuse şi aspiraţie. Atenţie, pentru pacientul care nu poate tuşi şi la care nu putem realiza aspirarea secreţiilor, mai bine nu utilizăm drenajul de postură.

Drenajul de postură va trebui ajutat de 3 factori facilitatori : Fluxul expirator pentru evacuarea bronşică (în expir forţat, în

timpul tusei). Evacuarea secretiilor va fi usurata de un flux expirator crescut, dar pentru a se evita “reinspirarea” secretiilor fluxul inspirator trebuie sa fie lent

Presiune externă exercitată pe torace în timpul expirului măreşte fluxul expirator (util mai ales la copii)

Vibraţiile toracice ajută la desprinderea secreţiilor de pe pereţi (vibraţii de 100 – 500 Hz)


Haas a alcatuit un program de exercitii pentru drenajul bronsic:

Execitiul I: din sezand, 5 pozitii, fiecare mentinandu-se 10-15 secunde

Se sta drept Se apleaca trunchiul lateral dreapta, la 45 Se apleaca trunchiul lateral stanga, la 45 Se apeaca trunchiul pe spate, la 30 Se apeaca trunchiul in fata, la 45Exercitiul II: decubit, 2 pozitii, cate 10-15 secunde Decubit dorsal (fara perna) Decubit ventral


Exercitiul III: decubit lateral, 4 pozitii, cate 10-15 secunde Decubit lateral stang, cu perna mica sub cap Se pivoteaza pe umarul stang, rotindu-se cat mai mult

posibil in fata umarul drept si trunchiul Decubit lateral drept, cu perna mica sub cap Se pivoteaza pe umarul drept, rotinu-se cat mai mult

posibil in fata umarul stang si trunchiul

Exercitiul IV: decubit ventral, o perna sub abdomenul inferior; capul se sprijina pe antebratele incrucisate inainte; se mentine 10-15 secunde


Exercitiul V: decubit dorsal, cu o perna mica sub fese, genunchii flectati la 90; patul inclinat cu 15 (dand pozitia Trendelenburg); se mentine 20 secunde

Exercitiul VI: 2 pozitii a cate 10-15 secunde; patul la fel ca la exercitiul 5

Decubit lateral stang, cu o perna sub sold si baza toracelui

Decubit lateral drept

Exercitiul VII: 4 pozitii, fiecare de cate 10-15 secunde; patul ridicat la 20

Decubit dorsal Se roteaza trunchiul spre stanga pivotand pe umarul

stang, umarul drept ajungand la 45. Membrele inferioare raman intinse

Ca si mai sus dar rotirea este spre dreapta


Exercitiul VIII: este exercitiul final pentru a drena bronhiile mari

Decubit ventral in latul patului, astfel incat membrele inferioare si bazinul sa fie pe pat

Trunchiul este aplecat spre podea, fruntea se sprijina pe mainile puse pe podea

Trunchiul face cu podeaua un unghi de aproximativ 45 Durata acestei pozitii va fi de minimum 3 minute, putand

merge pana la 20 minute

Exercitiile se executa dimineata si seara.


Reguli: Drenajul se face inainte de masa Se executa o data sau de mai multe ori pe zi in functie de

necesitate (d.o. dimineata si seara) Drenajul intregului plaman dureaza maxim 30-40 minute,

timp in care se va trece prin cateva pozitionari mai importante, pe o durata de 5-10 minute fiecare

Zonele cele mai incarcate se dreneaza primele Este de preferat ca la pacientii cu fenomene obstructive sa

se administreze inainte cu 10-15 minute un bronhodilatator Dupa fiecare pozitie, pacientul va respira de cateva ori

profund, apoi va tusi de cateva ori incercand sa expectoreze La sfarsitul fiecarei pozitionari kt, timp de aprox 1 min, va

executa tapotari deasupra segmentului drenat Cand apare senzatia de tuse pacientul va adopta pozitia

care faciliteaza o tuse eficienta


Indicatii:

Pacienti din serviciile de chirurgie:

- Profilactic si pentru a invata tehnica drenajului preoperator

- atelectazii postoperatorii

- Pacienti supusi ventilatiei artificiale prelungite

- Incarcare bronsica postanestezie Pacienti din serviciile medicale:

- Bronsite cronice, bronsiectazii, abces pulmonar, mucoviscidoza

- Bronhopneumopatii inflamatorii acute

- Atelectazii pulmonare

- Pacienti cu ventilatie artificiala prelungita Pacienti din serviciile de neurologie: bolnavi paralizati,

imobilizati la pat


Contraindicatii: Urgente medicale sau chirurgicale ale aparatului

respirator (hemoptizii, pneumotorax, corp strain, embolie pulmonara, edem pulmonar, etc)

Dureri sau alte tulburari care impiedica colaborarea pacientului

Contraindicatii pentru manevrele de percutie sau vibratie ale toracelui:

Dureri toracice, traumatisme toracale, operatii, etc Pneumotorax, pleurezie, empiem Leziuni ale abdomenului superiorIn general drenajul bronsic de postura este suportat cu

usurinta de bolnavi, este o metoda comoda si eficienta care determina o ameliorare statistic semnificativa a unor parametrii ventilatori


Situatiile in care drenajul se poate executa numai in pozitiile

modificate:

Pacientul este foarte dispneic Suferinte cardiace asociate Hernie hiatala, care determina regurgitari Varste inaintate Pacienti obezi Imediat dupa interventie operatorie


Posturi modificate de drenaj bronsic:

kinetoterapia i

Documents