“lacul codrilor albastru nuferi galbeni il incarca, tresarind in cercuri albe
DESCRIPTION
Nichita Stanescu spunea ca “a vorbi despre limba romana este ca o duminica”. Pentru noi, astazi, este o duminica, pentru ca vorbim, ca in fiecare an, despre MIHAI EMINESCU. - PowerPoint PPT PresentationTRANSCRIPT
Nichita Stanescu spunea ca “a vorbi despre limba romana este ca o duminica”. Pentru noi, astazi, este o duminica, pentru ca vorbim, ca in fiecare an, despre MIHAI EMINESCU.
Oricat de mult am vorbi despre Eminescu si oricat de frumoase
cuvinte am alege, n-am putea exprima fiinta
launtrica a poetului si n-am putea intelege in profunzime tristetea lui si faptul ca a fost mereu un “paria” al societatii
in care a trait.
• Garabet Ibraileanu a spus ca Eminescu este “un fenomen aproape inexplicabil in literatura noastra, un meteor din alte lumi”, iar George Calinescu afirma ca “Eminescu nu s-a nascut, ci a iesit de-a dreptul din ape, ca si Luceafarul”.
Fiind un inadaptat social al vremii sale, un neinteles
de contemporani, el a avut constiinta
permanenta a faptului ca omul este trecator, ca este un nimic. A avut
mereu in centrul operei sale moartea reflectata in
atatea poezii, dar ne intrebam astazi daca Eminescu a murit cu adevarat sau este
contemporanul nostru?
Personajul Toma Nour, prototip al
poetului, exclama, in “Geniu pustiu”: “Mor pentru pamant, ca sa
traiesc in cer!” Si probabil ca Eminescu
traieste in cer si traieste alaturi de noi
prin opera sa, prin actualitatea
extraordinara a versurilor sale.
Eminescu avea parul lung si negru,
avea niste ochi mari,
misteriosi,despre care Vasile
Alecsandri spunea ca sunt “ochi mari,
fara de noroc”.Tristetea si efemeritatea vietii se citesc in ochii
expresivi ai poetului…
Intr-o familie numeroasa, care-si avea asigurata ziua
de maine, dar nadajduia intr-o
depasire a conditiei ei de viata specific taraneasca, pentru
a se detasa de lumea obisnuita a satului, va vedea
lumina zilei copilul Mihai…
Mihai Eminescu a facut primii pasi la Botosani, iar
dupa 1853, locul adevaratei sale
intalniri cu natura si cu oamenii il reprezinta IPOTESTII…
“Lacul codrilor albastruNuferi galbeni il incarca,Tresarind in cercuri albeEl cutremura o barca.”
“Ce te legeni, codrule,Fara ploaie, fara vant,Cu crengile la pamant?
-De ce nu m-as legana,Daca trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea cresteSi frunzisul mi-l rareste.
Si de ce sa nu ma plec,Daca pasarile trec!”
Intrebat de parinti de ce a fugit de la
scoala de la Cernauti, Mihai,
plangand, raspunse:”Mai mult
n-am ce face in Cernauti. Pumnul nu mai este – a
murit”.
“Cu bucurie deschidem
coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale
incercari poetice trimise
noua ne-a surprins placut”.
Iosif Vulcan
Ajuns aproape de Blaj, in peregrinarile sale,
Mihai Eminescu a exclamat: “Te salut
din inima, Roma mica! Iti multumesc , Dumnezeule, ca m-ai
ajutat s-o pot vedea!”
Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creanga si Ioan Slavici sunt patru reprezentanti de seama
ai literaturii romane. Ioan Slavici spunea despre
Eminescu: “Era o multumire sufleteasca nu
numai pentru el, ci si pentru aceia cu care
statea de vorba, azi unul, mane altul,caci el avea
inima deschisa, era luminos, sugestiv si plin
de verva, incat te simteai mai bun, mai destept si mai vrednic dupa ce ai
stat timp de cateva ceasuri sub inraurirea
lui”.
Aflat in mijlocul gradinii Copou din
Iasi, TEIUL LUI EMINESCU a
devenit un simbol nostalgic pentru
romantici…Ani la rand, Eminescu si Veronica isi
petreceau timpul aici, parcul Copou
ramanand si astazi o marturie nescrisa a iubirii
lor…
“Veronica – e intaia data ca-ti scriu pe nume si
cutez a-l pune pe hartie – nu voi sa-ti spun, dar tu nu stii, nici poti sti cat te-am iubit, cat te iubesc. Atat de mult incat mai lesne as
intelege o lume fara soare decat pe mine
fara ca sa nu te iubesc”.
Mihai Eminescu
“Sa stii ca oriunde m-oi duce
Catre apus sau rasarit,Va rasuna duios si dulceCa-n lumea asta te-am
iubit.
Si de adanca mea iubireVa ramanea pe-acest
pamantCa o eterna amintireTristul si jalnicul meu
cant.”
Cei doi indragostiti
, parca privindu-se
unul pe altul
dincolo de timp, se
afla impreuna in
casa prietenului comun, Ion Creanga,
cel care le-a ocrotit iubirea
eterna…
“La Iesi ninge frumos de
ast-noapte, incat s-a
facut drum de sanie. Ciricul parca e mai
frumos acum.Vino, frate Mihai, vino,
caci fara tine sunt strain…” Ion Creanga
UN BULGARE DE HUMA
Acesta este titlul unui film realizat de
Nicolae Margineanu, film ce
evoca prietenia nemuritoare dintre Ion Creanga (Dorel
Visan) si Mihai Eminescu (Adrian
Pintea)
TITU MAIORESCU
A fost cel care l-a apreciat pe poet, l-
a sustinut si a publicat, in timpul
vietii acestuia, primul volum de
versuri:
POESII -1883
“Daca totusi am publicat si aceste poesii, impreuna cu celelalte, asa cum se
gasesc, am facut-o dintr-un simtimant de
datorie literara. Trebuiau sa devie mai usor accesibile pentru iubitorii de literatura noastra toate scrierile poetice, chiar si cele incepatoare, ale unui
autor, care a fost inzestrat cu darul de a
intrupa adanca sa simtire si cele mai
inalte gandiri intr-o frumuseta de forma, subt al carei farmec limba romana pare a primi o noua viata”.Titu Maiorescu
“Inc-o gura – si dispare…Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebunaE albastra-mi dulce floare!
Si te-ai dus, dulce minune,S-a murit iubirea noastra,Floare-albastra! Floare-
albastra!...Totusi este trist in lume…”
Perioada in care a fost redactorul
ziarului TIMPUL a fost una in care
patriotul Eminescu isi
exprima parerile cu o virulenta
care, poate, i-a fost, mai tarziu,
nefasta…
George Calinescueste criticul nostru
literar care a dedicat vietii si
operei poetului o mare parte a
creatiei sale. El a studiat opera lui Eminescu, dar a surprins aspecte
speciale ale vietii “poetului
nepereche”, pe care le-a lasat
mostenire posteritatii.
“Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune:
vesel si trist, comunicativ si ursuz; bland si aspru;
multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom
de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i;
nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata
nervoasa. Ciudata amestecatura! –fericita pentru artist, nefericita
pentru om!”Caragiale l-a surprins pe Eminescu in modul cel mai
veridic.
In aceasta Romanie fara stapani si fara suflete,
inca un poet a luat drumul Nirvanei…
Romania de astazi,tara lui Cremene, tara de
capatuiala si de cinice masluiri, de lacome
infruptari si de precupetire a celor
mai nobile idealuri, n-a simtit ca pe langa ea trece un mare poet… A
fost lasat sa robeasca…
In vreme ce altii se lafaiau, poetul Eminescu se mangaia cu mizeriile terestre cercetand mersul astrilor pe cer cu luneta sa, pe care n-o intorcea niciodata din spatiile siderale, pentru a privi si in josnicia din sufletele omenesti…Cei care i-au fost prieteni din anii cei tineri
au cunoscut cat a suferit in taina din cauza nepriceperii si a indiferentei contemporanilor…
Nimeni nu s-a oprit din goana dupa procopseala si dupa netrebnicele bunuri pamantesti pentru a intreba ce se petrece in inima acestui mare si
nefericit poet…
Dar vor veni timpurile viitoare pentru a
tintui la stalp memoria unei
epoci de abject
materialism si pentru a
inalta POETUL
EMINESCUpe soclul
sau,unde noi, cei putini, il inaltasem de
mult!...
“Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape
vor seca in albie si peste locul
ingroparii sale va rasari padure
sau cetate, si cate o stea va
vesteji pe cer in departari, pana
cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor
sale”.George Calinescu
Realizat de:
Prof. Angheluta PetronelaScoala cu clasele I- VIII Dumbravita
RuginoasaIasi