Lobii cerebrali

Sindroame de lobi cerebrali

Lobul frontal

Considerat a reprezenta cel mai inalt nivel de evolutie cerebala

Implicat in numeroase functii – “dirijor” al orchestrei cerebrale

Nu sunt omogeni functional, lezarea unor regiuni diferite duce la sindroame diferite

Lobul frontal

Sindromul de lob frontal Lezarea ariei motorii principale duce la

deficite motorii in jumatatea opusa a corpului

O leziune iritativa va determina convulsii motorii jacksoniene

Lezarea ariilor premotorii duce la deficit motor de mai mica amploare

Leziunile iritative in regiunile premotorii apar crize adversive (capul, ochii si trunchiul sunt intoarse spre partea opusa) sau crize de arie motorie suplimentara

Criza de arie motorie suplimentara este caracterizata de oprirea activitatii, aparitia de contractii tonice ale musculaturii proximale, repetitii, palilalie

Lezarea ariilor premotorii duce la reducerea miscarilor spontane, intarzierea miscarii voluntare, poate fi insotita de hipertonie, akinezie, tremor

Apucarea fortata Tulburari ale posturii si mersului; posibil

ataxie frontala Tulburari viscerale

Aria lui Broca – codarea limbajului

Leziuni – afazie expresiva

Sindromul de lob frontal Lezarea regiunilor prefrontale

Modificări ale personalităţii Etiologie: traumatisme cranio cerebrale, accidente vasculare, infecţii, neoplazi, boli

degenerative (boala Pick) Epidemiologie: este descoperit la aproximativ 19% dintre persoanele peste 85 ani Manifestari clinice Modificarile sunt cel mai frecvent descrise de anturaj ca “nu mai este persoana pe care o

cunosteam”, dar de multe ori nu sunt usor identificate intr-o simpla conversatie in camera de consultatii. Pot fi de ajutor evenimente ca un traumatism in antecedente sau concedierea (la o persoana anterior stabila)

Scaderea activitatii spontane – pacientul nu simte nevoia sa faca nimic, nu este capabil sa planifice evenimentele, dar poate avea episoade de agitatie.

Diminuarea atentiei – pacientul nu arata interes si este usor de distras. Memoria este normala, dar nu poate fi deranjat ca sa o folosească.

Pierderea gandirii abstracte – nu poate intelege proverbele Perseverarea - tendinta de a continua cu un anumit tip de comportament atunci cand

situatie cere ca acesta sa se schimbe Modificari afective – in functie de natura procesului patologic cerebral, pacientul poate

deveni fie apatic, “plat” fie prea exuberant si infantil sau deyinhibat, posibil cu comportament sexual nepotrivit.

Lezarea cortexului prefrontal dorsolateral – scaderea fluentei (verbale si nonverbale), tulburari de rationament, scaderea inhibarii raspunsului spontan, perseverari, diminuarea capacitatii de adaptare a scopului, reducerea atentiei, reducerea memorizarii si a amintirii spontane

Lezarea cortexului orbitofrontal – dezinhibitie, anosmie Lezarea cortexului frontal mezial, a cortexului cingulat

anterior – apatie, abulie, afectarea memoriei

Testarea functiei cognitive in leziunile de lob frontal

Mini Mental Status nu evaluează corespunzător aceste caracteristici

Teste potrivite pentru lobul frontal: Teste de tip “go-no go” – pacientului i se spune sa ridice doua degete in

timp ce examinatorul ridica unul singur. Tipic, pacientul cu SLF va copia actiunea examinatorului (mai multe incercari)

Fluenţa literară – cereti pacientului sa spuna cat de multe cuvinte incepand cu o litera (Z) poate in timpul unui minut. In mod normal ar trebui sa fie mai mult de 8 (nu sunt acceptate nume propii)

Teste motorii care sa evidentieye perseverarea motorie – pacientului i se cere sa execute serii de cate trei miscari (pumn, palma, marinea mainii)

Privirea voluntara – rugati pacientul sa priveasca nasul sau ochii examinatorului, in timp ce acesta isi tine palmele lateral de fata pacientului; apoi examinatorul misca o mana si i se cere pacientului sa prioveasca in partea opusa. Se poate ca pacientii cu afectarea lobului frontal sa nu poata efectua miscarea

Lobul parietal Ar putea fi separate doua tipuri de

arii functionale: anterioara, somatosenzitiva si posterioara, de asociatie

Ultimul neuron al tracturilor senzitive (ariile 3, 1, 2 – cortexul somatosenzitiv primar – situate in girusul postcentral

Axonii provenind din nucleii posterior medial ventral ai talamusului (sensibilitatea superficiala) se proiecteaza in principal in aria 1, in timp ce axonii care conduc sensibilitatea profunda in principal in aria 2

Ariile 5, 7, 39, 40 sunt arii de asociere somatosenzitive; ariile 5 si 7 au importanta in stereognozie

Regiunile parietale apar filogenetic in momentul folosirii degetelor pentru altceva decat pentru mobilitate (prinderea, aruncarea)

Sindroame de lob parietal Hemihipoestezie controlaterala Astereognozie (leziunile ariilor 5 si 7) Epilepsie senzitiva Asomatognozie Emisferul parietal drept – secvente de

actiune cu componenta spatiala. Apraxie Autotopagnozie Agnozie digitala Agnozie stanga-dreapta

Emisferul parietal stang – interpretarea experientelor si simbolurilor

Apraxii ideomotorii si ideationale inabilitatea de a folosi informatiile

despre relatiile spatiale apraxie constructiva Agnozie topografica Prosopagnozie Simultanagnozie

Sindroame de lob parietal

Tulburari de vorbire – frecvent asociate cu tulburari de scris

Tulburari de motricitate (reducerea motilitatii spontane cu mana instabila si sincinezii)

Tulburari de echilibru Tulburari de gust (operculul

pararolandic- aria 43) hemianopsie

Lobul parietal

Apraxie constructiva

Posibilitatile lobilor parietali – baiat orb, “citind” in Braille cu varful nasului

Lobul temporal Dedesubtul scizurii laterale (Sylvius), si pana la limitele lobilor

occipital si parietal Arii importante: aria auditiva primara (41), aria auditiva

secundara (42), arii de asociere (38, 20, 21, 22); aria 38 pare sa aiba rol in perceptia gustului; aria 41 si 42 apartin perceptiei si recunoasterii sunetului, ca si intelegerii cuvintelor

Sistemul limbic (uncusul hipocampic, girusul hipocampic, girus cinguli, istmul, ariile subcaloase, ariile olfactive) – rol important in procesele emotionale si afective

Radiatiile optice Lobul temporal stang – perceptia si recunoasterea cuvintelor,

intelegerea semnalelor codificate ale libajului Lobul temporal drept – perceptia si recunoasterea nitonatiei,

conversatiei, muzicii

Sindroame de lob temporal Lezarea lobului temporal tulburari de auz, echilibru, gust, miros, limbaj, vedere, memorie, comportament alimentar,

comportament sexual. Convulsiile cu originea in aceste arii se manifesta ca si asocieri de tulburari ale ratiunii,

halucinatii, comportament anormal, detasat sau violent, necontrolabil Afectarea auzului – lezarea ariei 41; leziune unilaterala – hipoacuzie; leziuni

bilaterale – surditate corticala. Leziunile iritative (epilepsie temporala) apar iluzii auditive, halucinatii auditive

Tulburarile de echilibru – atacuri de vertij, uneori cu ataxie Tulburarile de gust si miros – halucinatii olfactive pot apare ca parte a crizelor

epileptice. Distrugerea ariei olfactive din uncusul hipocampic si extinderea leziunilor spre girusul hipocampic duc la anosmie. Halucinatiile olfactive pot uneori precede convulsiile (aura)

Afectarea vizuala – hemianopsie, afectarea memoriei vizuale Tulburari de vorbire de tip afazic receptiv (afazie Wernicke) – leziuni ale

ariei posteroinferioare a girusului temporal superior stang

Sindroame de lob temporal Tulburari de memorie

Tulburarile memoriei recente – leziuni hipocampice inferioare bilaterale.

Lezarea bilaterala a corpilor mamilari duce la afectarea memoriei pe termen scurt

Afectarea memoriei pentru cuvinte Afectarea memoriei pentru cuvinte in leziunile

hipocampice inferioare bilaterale Afectarea memoriei de lunga durata – leziuni

mamilotalamice sau leziuni corticale bilaterale Inmagazinarea de elemente noi si intelegerea

acestora se realizeaza prin intermediul circuitului lui Papez (hipocamp, corpi mamilari, talamus, girus cinguli)

Tulburari ale comportamentului alimentar si sexual – nu numai in leziuni ale lobului temporal, ci si in leziuni hipotalamice

Epilepsia de lob temporal Diagnostic electroencefalografic Halucinatii psihosenzoriale simple sau complexe,

episoade de afazie, halucinatii olfactive sau auditive Tulburarile de recunoastere si amintire – déjà vu,

deja pense, jamais vu

Lezarea ariileor auditive asociative duce la afazie receptiva (Wernicke)

PET scan

Lobul occipital

O mica parte a portiunii dorsolaterale a emisferelor Functiile sunt legate de vedere

Perceptie vizuala Recunoastere in relatie cu spatiul si timpul Ariile 17, 18 si 19 Brodmann Aria 17 (striata) este localizata la nivelul scizurii calcarine si in vecinatatea

acesteia; este centrul de receptie al informatiei vizuale (culoare, dimensiuni, forma, miscare, iluminare, transparenta)

Aria 18 (parastriat) si aria 19 (peristriat) ocupa restul suprafetei interemisferice la nivel occipital, avand rol de cortex de asociatie

Tulburarile care rezulta din lezarea lobului occipital pot fi de natura iritativa sau datorate unui deficit, cu simptomatologie uni sau bilaterala

Sindroame de lob occipital Leziuni iritative:

Halucinatii vizuale – simple (elementare) sau complexe, avand aspecte senzitive si cognitive

Halucinatiile elementare Halucinatiile complexe

Iluzii vizuale (metamorfopsia) – distorsionarea obiectelor (forma, dimensiuni, culoare, miscare)

starea de vis Micropsie, macropsie sau megalopsie,

obiecte in miscare spre subiect, alungite, umflate, modificari ale dimensiunilor orizontale sau verticale

Coloratii iluzorii (erithropsia), lipsa culorilor (acromatopsia), vedere inversa, iradierea contururilor, poliopie (un obiect apare multiplicat), diplopie monoculara, iluzii de miscare a obiectelor stationare

Pierderea vederii spatiale, reaparitia periodica a unor imagini dupa ce ele au incetat sa se mai afle in campul vizual (palinopie sau palinopsie), o falsa orientare a obiectelor in spatiu (allestezie optica)

Epilepsia de lob occipital – halucinatii vizuale elementare, care se misca sau nu in campul vizual

Sindroame de lob occipital

Sindroame de deficit Agnozia pentru culori – pierderea perceptiei corecte pentru o

culoare, imposibilitatea denumirii culorilor, a identificarii lor Leziunile distructive unilaterale duc la hemianopsie controlaterala

omonima (pierderea partiala sau completa a vederii care se proiecteaza in aria corticala occipitala primara

Cecitatea corticala apare atunci cand ambele arii vizuale primare din lobul occipital sunt lezate. Pacientul nu este capabil sa proceseze informatia vizuala si se comporta

ca si in cazul unei cecitati periferice. Unii pacienti incearca totusi sa se comporte ca si cum ar vedea (nu isi

recunosc cecitatea). Acest tip de cecitate corticala se numeste sindromul Anton, si are asociate leziuni parietale si neglijare senzitiva, in unele cazuri si pentru alte modalitati ale sensibilitatii.

Sindroame de lob occipital Leziunile ariilor 18 si 19 din emisferul dominant duc la agnozie vizuala

pentru obiecte (acestea pot fi recunoscute prin intermediul altor simturi); de obicei este insotita de agnozie verbala si hemianopie omonima.

Dislexia Cecitatea pentru cuvinte (cortexul vizual primar este intact, leziunea se afla

in cortexul occipital de asociere pe partea stanga) Prosopagnozia – leziunile sunt localizate in regiunile de asociere

ventromediala si occipitotemporala; frecvent insotita de agnozie pentru culori

Sindromul Balint Lezarea bilaterala a lobilor occipitali, cel mai frecvent in ariile de granita (19

si 17) ale regiunii parieto occipitale Imposibilitatea dirijarii corecte a oculomotricitatii in timpul explorarii

spatiului; imposibilitatea privirii voluntare si a scanarii spatiului periferic, imposibilitatea de a apuca si de a atinge un obiect cu ghidare vizuala.

Inatentia vizuala care afecteaza in primul rand periferia campului vizual