SPECIALIZAREA:Tehnician Optometrist

TEMA PROIECTULUI

ANALIZA VICIULUI DE REFRACTIE, METODE SI MIJLOACE DE TESTARE, ALEGEREA LENTILELOR SI ELABORAREA TEHNOLOGIEI DE EXECUTIE, MONTAJ SI ADAPTAREA OCHELARULUI, PENTRU URMATOARELE CARACTERISTICI:

Viciu de refractie: ASTIGMATISM MIOPIC COMPUS

OD : sph -1,00 cyl -0,75 ax 90

OS : sph -1,25

DI in VA = 63 mm

Varsta:29 ani

Sexul: F

CUPRINS

Memoriu explicativ;

Capitolul 1 Prezentarea cabinetului de optometrie:

1. 1. Dotari necesare;

1. 2. Teste optometrice;

1. 3. MTSM si PSI in cabinetul de optometrie;

Capitolul 2 Prezentarea sistemului oculo motor:

2. 1. Partile componente ale ochiului uman;

2. 2. Fiziologia ochiului uman;

2. 3. Patologia ochiului uman;

Capitolul 3 Miopie:

3. 1. Descrierea problemei;

3. 2. Metode si mijloace de testare;

3. 3. Metode si mijloace de ameliorare;

3. 4. Consecintele necorectiei;

3. 5. Tipul compensarii;

Capitolul 4 Tehnologia de executie a ochelarului:

4. 1. Partile componenete ale ochelarului de corectie;

4. 2. Tehnologia de executie a lentilelor de corectie;

4. 3. Tehnologia de executie a ramelor de ochelar;

4. 4. Verificarea lentilei inainte de montare;

4. 5. Etapele montarii lentilelor in rama de ochelar;

Capitolul 5 Studiu de caz;

Capitolul 6 Ocelarul prescris:

6. 1. Prescriptia ochelarului;

6. 2. Lentila necesara corectiei problemei vizuale din tema;

6. 3. Calculul lentilei;

6. 4. Rama de ochelari;

6. 5. Montarea si adaptarea ochelarului;

Capitolul 7: Studiul economic:

Bibliografie

MEMORIU EXPLICATIV

DEFINIREA

Optica este stiinta despre lumina si despre interactiunea acesteia cu materia. Ea poate fi impartita in domenii distincte in functie de fenomenele specifice pe care le studiaza si acopera un domeniu foarte larg, domeniu strans legat de alte discipline cum ar fi de exemplu: electronica, mecanica, fizica, atomica si alte domenii si stiinte. Din punct de vedere practic rezultatele cunoasterii trebuie corelate in functie de scopul urmarit. Nivelul opticii aplicate este o expresie a nivelului tehnologic atins. Insa in punctul de vedere al tehnicii iluminatului, lumina este acea parte a radiatiei electromagnetice care produce oamenilor senzatia de vedere (senzatia vizuala). Pentru multe alte scopuri practice, lumina poate fi definita ca un anumit fel de radiatie electromagnetica.

CLASIFICARE

Optica poate fi impartita in trei domenii distincte in functie de fenomenele specifice pe care le studiaza. Din punct de vedere practic rezultatele cunoasterii trebuie corelate in functie de scopul urmarit.

Clasificarea se face astfel:

v Optica geometrica, studiata in anul intai, bazata pe conceptul de fascicul ingust sau raza de lumina, fara sa se preocupe de natura luminii. Este partea care studiaza fenomenele luminoase folosind notiunea de raza de lumina si aplicand legile refractiei si reflexiei in ipoteza simplificatoare.

v II. Optica (fizica) ondulatorie bazata pe conceptul de unda, si care se ocupa cu studiul fenomenelor rezultate din interactiunea lumina - lumina, sau altfel spus cu studiul proprietatilor radiatiilor electromagnetice ca fenomene ondulatorii.

v III. Optica cuantica sau fotonica, bazata pe conceptul de cuanta de lumina(natura cuantica a luminii)si care se ocupa cu studiul fenomenelor rezultate din interactiunile, lumina substanta sau altfel spus cu studiul luminii din punct de vedere energetic, emisia, propagarea si absobtia facandu-se prin cuante de energie capabila sa interactioneze cu substante.

Unii autori Unii autori impart optica doar in doua parti cea geometrica si cea fizica.

ANALIZA DOMENIILOR:

Optometria oftalmica se ocupa de investigarea functionarii sistemului vizual, evindentierea problemelor, analiza rezultatelor pe baza carora se face recomandarea metodelor si mijloacelor de ameliorare a functionarii in vederea obtinerii confortului vizual in legatura cu nevoile subiectului. Realizarea unui confort vizual optim al unui subiect examinat este principalul obiectiv al optometristului.

Optica geometrica isi propune sa prezinte viitorilor tehnicieni optometristi, cele mai importante aspecte utilizate in practica optometriei oftalmice. Ea este importanta pentru un optician medical, intrucat aceasta parte a opticii reprezinta o prima aproximatie care serveste la studiul opticii tehnice

si constructiilor de aparate optice. Optica geometrica se bazeaza exclusiv pe notiuni de raza de lumina si fascicule de lumina, care se considera ca se propaga rectiliniu atunci cand trec printr-un mediu transparent si omogen. Tot in cadrul opticii geometrice se studiaza intensitatea luminii si alte marimi legate de aceasta, precum si metode pentru masurarea lor.

Implicatiile sociale ale opticii sunt numeroase. Prin legatura sa cu forma de precepere vizuala informatiilor despre lumina inconjuratoare, prin instrumentele stiintifice de mare finete pe care le ofera, optica joaca un rol deosebit in viata cotidiana.

Specialistul optometrist, avand la baza cunostintele tehnice,tehnologice,de anatomie si fizio-patologie, computere si alte specializari conexe, se poate adapta usor la noile cuceriri ale stiintei si tehnicii prin utilizarea noilor metode, instrumente aparate si tehnologii.

De aceea si tara noastra s-a aliniat la aceste cerinte imperioase ale dezvoltarii activitatilor de diferite domenii, incercand sa adopte aceleasi strategii ale Comunitatii Europene in ceea ce priveste profesia de optometrist.

Capitolul 1. Prezentarea cabinetului de optometrie

1. 1. Dotari necesare

Cabinetul de optometrie trebuie sa fie alcatuit din macar doua incaperi: Sala de primire si cabinetul de consultatie. Sala de primire a pacientilor trebuie sa aiba aspectul unei camere pentru invitati decat a unei camere profesionale. Mobilierul este preferabil sa fie din pal melaminat pentru o mai usoara intretinere si de asemenea este si mai ieftin. In camera trebuie sa existe scaune pentru o persoana dar si fotolii pentru trei persoane. Pentru copii este bine sa existe masute rotunde, scunde si scaune corespunzatoare destul de solide si asezate spre colturile camerei. Capacitatea salii de primire este cam de 8 locuri pentru un post de testare.

In cabinetul de consultatii in primul rand trebuie sa existe echipamentul necesar pentru examenul initial:

v Oftalmoscop de mana;

v Oftalmoscop binoculat indirect;

v Disc Placido;

v Prisma variabila;

v Lampa stilou;

v Skiascop;

v Cilindru incrucisat;

v Lampa simpla.

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet care in general se compune din;

v Unit oftalmologic, avand in componenta:-Biomicroscop cu lampa cu fanta;

-Oftalmometru;

- Foropter;

- Proiector de teste;

-Oftalmoscop;

-Skiascop;

-Lampa pentru iluminat;

v Refractometru vizual sau Autorefractometru;

v Polatest;

v Tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe;

v Trusa de lentile pentru testare subiectiva;

v Echipament pentru campimetrie si Perimetrie;

v Teste pentru vedere in culori;

v Echipamnt pentru adaptometrie;

v Echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast;

v Sinoptofor,Ambliofor;

v Teste de dislexie.

Ultimele sase echipamente mentionate sunt necesarenumai intr-un laborator specializat pentru ambliopie si testarea aptitudinilor vizuale.

Cabinetul de consultatii trebuie deasemenea sa il faca pe pacient sa fie degajat. Ideal ar fi lungimea salii sa fie de circa 7 metri, spatiul afectat trebuie sa asigure examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului si sa poata fi rabatat spatarul scaunului pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure distanta standard de la pacient la tabloul de teste-5m. Echipamentul trebuie sa fie complet pentru genul de testare si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice suprafetele echipamentelor trebuie sa fie de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis. Astfel se reduc reflexele pe suprafete, pacientul si examinatorul nu sunt jenati.

Suprafetele cromatesi culorile pastel,din spitale se evita.

Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant, artificiala si cu intensitate controlabila. Este esentialca in camera sa se facadestul de intuneric, pentru a se putea folositehnici de oftalmoscopie indirecta adaptometrie, perimetrie in intuneric. De dorit ca pentru astfel de teste sa existe camera speciala. Accesul pentru examinator si pacient in cabinet trebuie sa se faca, daca se poate, pe usi diferite. Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada interiorul cabinetului, cand usa acestuia este deschisa; ar fi necesar un coridor intre sala de asteptare si cabinet.

In cabinet trebuie sa existe si o chiuvetapentru spalarea mainilor examinatorului.

Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet pentru ca pacientii sa-si aranjeze parul si hainele dupa terminarea testelor. In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact oglinda serveste ca pacientul sa invete aplicarea acestor lentile pe ochi. In acest spatiu trebuie sa fie create, conditii pentru aspectarea corneeicu lampa cu fanta dupa ce s-a instilat floresceina, in lumina ultravioleta sau violet.

1. 2. Teste optometrice

Examenul analitic functional reprezinta pentru optometrist(examinator) activitatea de informare asupra naturii deficientei de vedere reclamate de pacient asupra caracteristicilor fizice si psihice si starii de sanatate ale acestuia si asupra mediului in care traieste, a nevoilor vizuale corespunzatoare cu activitatile sale. Examenul analitic functional este compus din mai multe etape:

v Istoria vizuala

v Starea de sanatate

v Aparenta fizica

v Aparenta psihologica

v Caracteristici antropometrice

v Chestionare-istoria cazului

v Analiza nevoilor vizuale

v Fisa antropometrica a cazului.

Studiul analitic al functiilor vizuale se face prin evaluarea focalizarii. Aceasta se realizeaza printr-un examen vizual in care sa se includa functionarea binoculara si identificarea. Examenul se face intr-un local rezervat in acest scop care sa satisfaca unele recomandari. Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara si simpla, sa nu sugereze un anumit raspuns asteptat. La testul bicrom se va intreba:

caracterele negre sunt mai clare pe fond rosu sau verde?. Se noteaza toate raspunsurile si comportamentele pacientului se iau in considerare, chiar daca nu par sa fie in raport cu determinarea formulei optice; fiecare test trebuie realizat fara a cauta in mod sistematic o valoare de compensare.

Valoarea de compensare va fi stabilita in momentul in care se compara comportamentele notate fata de diferitele teste. Optometristul trebuie sa ramana neutru fata de comportamentele observate, chiar daca se poate sa para aberante.

Testele optometrice sunt:

1. oftalmoscopie

2. keratometrie

3. skiascopie

4. testul subiectiv

5. punctul proxim de convergenta

6. amplitudinea de acomodare Donders

7. rotatii monoculare

8. rotatii binoculare

9. testul de orientare ochi-mana

10. fixari sacadate

11. fixari aproape departe si departe-aproape

12. coarda Brock

13. foria laterala pentru departe

14. foria verticala (vederea departe)

15. fuziunea imaginilor(vederea departe)

16. vederea stereoscopica(vederea departe)

17. coordonare ochi mana(cederea departe)

18. flexibiliatea acomodativa

19. testul Dvorine pentru vederea in culori

20. adductie la vederea departe

21. forie verticala si ductiuni verticale la vederea departe

22. convergenta relativa pozitiva

23. rezerva pozitiva de fuziune

24. convergenta relativa negativa

25. rezerva negativa de fuziune

26. acomodare ralativa negativa

27. acomodare relativa pozitiva

28. reflexul pupilar

29. urmariri oculare

30. test worth

31. perimetrie

32. campimetrie

33. discriminarea detaliilor

Testul de orientare ochi- mana.

Testul are ca scop evaluarea posibilitatii de orientare vizuala a mainii;

Se foloseste un izvor luminos punctiform(bagheta sau creion).

Tinta se plaseaza in planul median la nivelul ochilor, la distanta de 400 mm de pacient. Acestuia i se obtureaza unul din ochi cu un carton(12x18 cm ) iar pacientul trebuie sa arate tinta cu degetul aratator al celeilalte maini(de ex.cu mana stanga tine cartonul opturator si acopera OS cu degetul mainii drepte atinge tinta. Apoi schimba ochiul si mana). Normal este tintirea corecta a izvorului lumninos.

Miscarea tintei trebuie sa fie rapida. Daca subiectul are ambliopie sau fixare excentrica va avea dificultati sa atinga tinta. Se noteaza: exactitatea fixarii cu OS, exactitatea fixarii cu OD, ezitarile si erorile de indicatie a tintei.

Testul de Rotatii binoculare

Testul are scop evaluarea miscarilor oculare in conditiile fixarii binoculare a tintei mobile; se foloseste un izvor punctiform luminos , tinta se fixeaza in fata pacientului la distanta de 900 milimetri. Aceasta se misca in spirala , incepand de la aproximativ 300 mm si ajungand dupa 5 rotatii la diametrul de 900 mm, cu viteza constanta de o rotatie la 3 secunde. Tinta se misca odata in sens orar si apoi in sens antiorar. Se urmareste rotatia globilor oculari pentru a depista eventualele sacade sau regresii. Se instruieste subiectul sa nu miste capul in timpul urmaririi.

Normal miscarea de urmarire este regulata continua. Se noteaza caracterul miscarilor, pozitia zonelor in care apar eventualele sacade dupa sensul orar pentru ambii ochi. Se noteaza eventualele dificultati de urmarire.

Testul Dvorine pentru vederea in culori

Scopul testului este evidentierea anomaliilor severe ale vederii culorilor. Se foloseste stereograma DVS-8 si DVS-9(keystone V.C) si stereoscopul fiind reglat la infinit. Pacientul trebuie mai intai sa vizioneze stereograma DVS-8 . El trebuie sa recunoasca numele din cele trei suprafete circulare. Daca sunt identificate cel putin doua numere nu exista anomalii severe dar daca subiectul identifica doua un numar sau nic unul inseamna existenta orbirii la culoare. Pentru cazul profesia pacientului are nevoie de o vedere buna in culori, se recomnda examinarea suplimentara cu teste speciale. Daca testul DVS 8 este reusit, subiectul va examina DVS-9. Daca in aceasta stereograma se identifica corect cel mult un numar inseamna ca subiectul are o anomalie a vederii culorilor mai putin severa.

Testul foria verticala (vedera departe)

Testul are ca scop evaluarea hiperforiei si a variatiei ei.

Se foloseste stereograma speciala DVS-1 (Keystone )

Pacinetul trebuie sa priveasca stereograma prin stereoscop si sa spuna ce vede.

Stereograma are in stanga o linie orizontala alba, si in dreapta simboluri rosii. Pacientul este intrebat ce vede: linia alba , gruparea de linii rosii, linia si simbolurile in acelasi timp, prin ce simbol trece linia, se vede tot timpul linia si simbolurile.

Daca subiectul raposteaza ca vede cand linia, cand simbolurile,inseamna neutralizare alternativa. Daca linia apare mai sus de cercul rosu, inseamna hiperforie de ochiul drept(OD) daca apare mai jos, insemna hiperforie de ochiul stang(OS).

Se noteaza prezenta unei deviatii, stabilirea raportarilor, prezenta unor eventuale neutralizari;

In absenta stereoscopului se foloseste testul nr. 12.

Testul fixari sacadate (monocular)

Testul are ca scop, evaluarea miscarilor oculare;

Se utilizeaza 2 tinte diferite: bagheta cu varf rosu si verde, sau doua surse punctiforme de lumina de culoare diferita; se optureaza ochiul dominant; cele doua tinte sunt asezate in plan frontal in fata ochiului liber, la un metru. Distanta intre tinte este de circa 600mm in plan median. La comanda subiectul schimba repede fixarea de la o tinta la alta. Perioda schimbarilor este de o secunda. Se fac cateva treceri in planul orizontal apoi se fixeaza tintele in acelasi plan frontal si se comanda fixari succesive in acest plan.

Cap.2 Prezentarea sistemului oculo- motor

2.1 Partile componente ale ochiului uman

Globul ocular este o formatiune aproape sferica ,situata in partea anterioara a orbitei , cu un diametru de aproximativ 25-26 mm.

Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel posterior se afla intre papila si macula .

Linia ce uneste cei 2 poli este axul optic al globului ocular .

Linia vizuala este linia ce uneste obiectul potrivit si macula trecand prin centrul optic al ochiului.

Intre cele doua axe se formeaza un unghi alfa de 5 grade

Globul ocular este format din trei straturi suprapuse care formeaza peretele lui si din medii transparente .

Cele 3 straturi sunt:

-stratul fibros

-stratul vascular

-stratul nervos(retina)

STRATUL FIBROS formeaza invelisul protector al globului ocular .este format din sclera si cornee.

Sclera reprezinta cea mai mare parte a invelisului axterior ,cca.56.

E formata din tesut fibros dens , este dura, inextensibila la adult, are culoare alb sidefie si nu e strabatuta razele luminoase . Are o grosime de cca.1mm. La nivelulpolului sau posterior prezinta un canal conic prin care iese nervul optic.

CORNEEA este partea anterioara a stratului fibros .Are rol protector si optic.

Este mai groasa la periferie decat la centru.

Diametrul orizontal este mai mare decat cel vertical.

Nu prezinta vascularizatie.

Nutritia se face din trei surse :-vasele limbului sclero corneean

-umoarea apoasa

-filmul lacrimal

Zona de trecere dintre cornee si sclera se numeste limbul sclero-cornean.

STRATUL VASCULAR este situat sub sclera, e intens vascularizat si bogat in celule pigmentare .

E compus din 3 parti anatomice si functionale distincte :-irisul

-corpul ciliar

-coroida

Irisul formeaza partea anterioara a uveei; e situat inapoia corneei si inaintea cristalinului si are forma unui diafragm cu un orificiu in centru=pupila.

Corpul ciliar reprezinta partea mijlocie a tractului uveal si se intinde de la radacina irisului la ora,, serata .In componenta sa intra2 straturi :-muschiul ciliar(cu rol in acomodatie)

-procesele ciliare(secreta umoarea apoasa)

Stratul nervos ests reprezentat din retina , care este situata intre coroida si corpul vitros.

Captuseste globul ocular de la papila pana la orificiul papilar.

E o membrana foarte subtire ,perfect transparenta .

E aplicata in pozitia sa normala pe coroida prin presiunea exercitata de corpul vitros, fiind aderenta la coroida numai la periferia sa si este fixata la nivelul marginii papilei nervului optic.

Culoarea rosie-portocalie a fundului de ochi e data de coroida subiacenta care contine numeroase vase si celule pigmentare.

CONTINUTUL GLOBULUI OCULAR

Intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului se afla camera anterioara

Camera posterioara se afla in spatiul cuprins intre fata posterioara a irisului , corpul ciliar si fata anterioara a cristalinului. Ambele camere sunt umplute cu umoare apoasa.

Cristalinul este o lentila biconvexa, perfect transparenta si are proprietatea de a-si modifica raza de curbura a suprafetelor sale in procesul de acomodatie. Este lipsit de vase sanguine.

Corpul vitros este o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre fata a cristalinului si peretele globului ocular; reprezinta cca.6/10 din volumul globului ocular.

SEGMENTUL INTERMEDIAR se compune , de fiecare parte din:

-nervul optic

-chiasma optica

-bandeletele optice

-corpiigeniculati externi

-radiatiile optice

SEGMENTUL CENTRAL este situat in scoarta cerebrala a lobului occipital, aria 17 Brodmann.

Ochiul omenesc contine aproximativ 7 milioane conuri si 130 milioane bastonase, foarte neuniform raspandite. Conurile ocupa mai ales partea centrala a retinei, in timp ce densitatea bastonaselor creste spre periferie. In partea centrala, putin mai sus de axa optica, exista o regiune numita pata galbena in mijlocul careia se afla o mica adancitura foveea centralis populata exclusiv de conuri, in numar de 13000 15000. Sub actiunea involuntara a unor muschi speciali ai ochilului, globul ocular sufera miscari de rotatie in orbita sa, astfel incat imaginea sa se formeze totdeauna in regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila a ochiulu

Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retina. Din aceasta cauza, pentru obiectele situatea la infinit (practic, la distante mai mari decat circa 15 m) ochiul formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a cristalinului.

Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea muschilor ciliari, asa fel incat imaginea sa ramana tot pe retina. Fenomenul se numeste acomodare. Cristalinul insa nu se poate bomba oricat si de aceea obiectul poate fi adus doar pana la o anumita distanta minima distanta minima de vedere sub care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retina. Acomodarea ochiului este deci posibila in tre un punct aflat la o distanta maxima (punctul remotum), care, pentru ochiul normal este la infinit (practic, peste 15 m) si un punct aflat la o distanta minima (punctul proximum), care pentru ochiul normal este de 1015 cm la tineri si aproximativ 25 cm la adulti. In mod normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele mai multe detalii, la o distanta mai mare decat distanta minima de vedere si anume la aproximativ 25 cm, numita distanta vederii optime. Tulburari patologice ale acomodatiei

1. Astenopatia acomodativa oboseala acomodatiei la hipermetrop (fara corectare se trateaza prin corectie optoca dupa paralizia acomodatiei) sau prezbiop

2. Spasmul acomodativ trebuie purtata lentila de + chiar daca pacientul vede mai bine cu Paralizia acomodatiei prin tratament cu Atropina. Culorile

Ochiul poate vedea 7 milioane de culori. Anumite culori pot irita ochii si pot cauza dureri de cap .Alte culori sau combinatii de culori sunt linistitoare. Deci folosirea corecta a culorilor poate mari productivitatea, minimaliza obosirea vizuala si pot relaxa intreg corpul.

Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se desfasoara covoare rosii. In unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. De exemplu, o pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada Renascentista.

Purtand o rochie verde ,aratand, astfel dorinta si posibilitatea de a purta copii. Omul Verde era zeul fertilitatii in cultura celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentand speranta si bucuria primaverii.

VERDE

- este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi

- poate ajuta la diminuarea durerii, uneori poare chiar alina durerea cresterii dintilor la bebelusi

- oamenii care lucreaza intr-un mediu colorat in verde are mai putine dureri de stomac

- Cazurile de sinucidere au scazut cu 34% cand podul Blackfriar din Londra a fost vopsit in verde

GALBEN

- Copii plang mai mult in camere galben

- 2.2 FIZIOLOGIA OCHIULUI UMAN

Globul ocular este alcatuit dintro serie de elemente refringente precum;

-corneea

-umoarea apoasa

-cristalinul

-corpul vitros

Sistemul de dioptrici sferici centrati ai ochiului este alcatuit din 4 suprafete dioptrice principale;

1.Fata anterioara a corneei

2.Fata posterioara a corneei

3.Fata anterioara a cristalinului

4.Fata posterioara a cristalinului

Pentru facilitatea studiului opticii fiziologice se obisnuieste sa se asimileze sistemul de dioptri centrati oculari cu un dioptru echivalent (ochiul redus Donders)cu urmatoarele caracteristici;

-r =6mm

-n =1,337

D =+60

F =23mm

C situat la 17 mm de retina

In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicol incident de raze paralele venite de la infinit intr-un focar punctiform situat la nivelul posterior al ochiului pe retina , situatie in care vorbim de emetropie.

In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina, vorbim de ametropii.

Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie.

Daca focarul se formeaza inaintea retinei , ochiul este miop.

Daca nu este un focar unic punctiform, ci doua sau mai multe focare liniare , ochiul este astigmat.

AMETROPIILE

Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice . Clinic un ochi este in stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de 5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic).

HIPERMETROPIA

La nastere copii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii; odata cu dezvoltarea copilului, hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop.

Hipermetropiile se impart in:

-:mici pana la 3 dioptrii

-medii:intre 3si 6 dioptrii

-mari:mai mare de 6 dioptrii

Corectarea hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente( notate cu +,),convexe.

Se prescrie lentila cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m.

MIOPIA

Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei

Clasificare:

Mica: -1 - -3

Medie: -3 - -7

Mare: -8 - -10

Fortissima: > -10

Ochiul miop:

Ochiul miop in functie de determinarea genetica:

Miopie benigna

Miopie maligna (boala)

Complicatriile miopiei sunt legate de alungirea polului posterior al Globului Ocular cu subtierea retinei si a coroidei, putandu-se produce hemoragii retino-coroidiene.

Cele mai frecvente complicatii sunt legate de fixarea retinei de restul structurilor anatomice: la papila, macula, oro-serrata.

Complicatii in vecinatatea:

a. papilei: coroidoza miopica peripapilara si conusul miopic subtierea retinei si coroidei in vecinatatea papilei nervul optic.

b. maculei: dupa 60 de ani bilateral se face o impregnare pigmentara a maculei pata Fuchs, care este cauza principala de scadere a vederii la miopii in varsta

c. oro-serrata: leziuni predispozante pentru dezlipirea si ruptura retiniana fotocoagularea cu laser limiteaza dezlipirea de retina

d. Vicii de refractie compuse Astigmatismul

exista un viciu de refringenta intre punctele de pe suprafata corneei ce depaseste o dioptrie

exista un astigmatism fiziologic de pana la 1 dioptrie, determinat de compresia pe care o realizeaza pleoapa pe cornee compensata de procesul de acomodare.

Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente sau divergente cu un singur meridian activ care se atasaza perpendicular pe meridianul astigmat.

Astigmatismul este de trei feluri:

a. Simplu intotdeauna un ax este emetrop, al doile ax poate fi hipermetrop astigmatism simplu hipermetropic sau al doilea ax este miop astigmatism simplu miopic

b. Compus: ambele axe sunt + Astigmatism compus hipermetropic, sau - Astigmatism compus miopic

c. Mixt

Tulburarile fiziologie ale acomodatiei Prezbiopie.

REFRACTIA DINAMICA

Acomodatia asigura vederea clara a obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin contractia si relaxarea muschiului ciliar si modificarea curburii cristalinului, favorizata de elasticitatea acestuia.

SPASMUL ACOMODATIEI consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar , determinand instalarea unei miopii spasmodice.

Se manifesta prin vedere clara de aproape, cu imposibilitatea de a vedea clar la distanta .

Tratamentul consta in corectia ametropiei sau indepartarea substantelor toxice

PARALIZIA ACOMODATIEI consta in paralizia muschiului ciliar, ceea ce face ca ochiul sa ajunga in stare de refractie statica.

Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape; hipermetropul vede rau la distanta si aproape; miopul este mai putin afectat, ajungand sa vada bine la aproape (miopii mai mari de -3D)

Tratamentul consta in prescriptia de pilocarpina si prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 +4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata de corectia de distanta)

. Presbiopia

Prezbiopia = scaderea puterii de acomodare a cristalinului si corectia optica de aproape in functie de deficitul acomodarii: citim si scriem la 25 cm., avem nevoie de 4 dioptrii pentru vederea de aproape, la varsta de 45 de ani puterea de acomodare a cristalinului este de 3,5 d. deficitul acomodativ se corecteaza cu + 0,5 d. pentru vederea de aproape, iar pentru vederea la distanta NU este necesara.; la varsta de 70 de ani pentru vederea de aproape sunt necesare + 4 d. daca pacientul a fost emetrop si pentru vederea la distanta sunt necesare + 2 d.

Vederea Stereoscopica

Oamenii si celelalte animale care sunt capabile sa focalizeze ambii ochi asupra unui singur obiect sunt capabile de vedere stereoscopica, care este fundamentala pt o perceptie mai adanca a lucrurilor. Principiul consta in prezentarea unei imagini din doua unghiuri , putin diferite, pentru ca apoi ochiul sa contopeasca aceste imagini intr-o singura imagine tridimensionala.

Una din categoriile de imagini stereoscopice sunt numite autostereograme, care nu necesita intrumente speciale pt a fi vizualizate, si au putut fi realizare cu ajutorul graficii pe calculator. Doua imagini ,reprezentand ochiul stang, respectiv drept , sunt suprapuse .Vazuta normal , imaginea rezultata arata ca un model abstract. Imaginea tridimensionala apare atunci cand ocii privitorului sunt focalizati ,si de exemplu , doua puncte diferite sunt suprapuse, si se vede numai unul

.

2.3.PATOLOGIA GLOBULUI OCULAR

PATOLOGIA PLEOAPELOR

Anomalii congenitale

Anchiloblefarom=lipsa de deschidere a fantei palpebrale.

Blefarofimoza =deschiderea insuficienta a fanteipalpebrale

Colobomul palpebral=lipsa de substanta, de forma triunghiulara, cu baza la marginea libera a pleoapei.

Ptoza congenitala=caderea, de obicei bilaterala, a pleoapei superioare.

Afectiuni inflamatorii

Inflamatii ale pielii pleoapelor

Impetigo=eruptie buloasa streptococica, localizata si la fata , nari, buze.

Abcesul palpebral=e mai fregvent la pleoapa superioara si se asociaza cu edem important.

Zona zoster palpebrala=eruptie eritemato-veziculoasa unilaterala, localizata pe un teritoriu nervos bine delimitat. Se asociaza cu leziuni corneene uneori.

Inflamatii ale marginii laterale

Blefarita e inflamatia marginiilibere a pleoapelor , poate fi eritomatoasa , scuamoasa, ulceroasa.

Orjeletul extern este infectia stafilococica a glandelor sebacee Zeiss.Poate fi unic sau multiplu.

Tumorile pleoapelor

Tumori congenitale

Angiomul=tumori vasculare

Tumori benigne

Moluscum contagiosum=tumora de talie mica, cu centrul ombilicat, insotita frecvent de conjuctivita.

Papilomul =tumora senila sau pediculata, mobila pe planul profund.

Tumori maligne

Melanomul malign se poate dezvolta dintr-un nerv preexistent

Epiteliomul pleoapelor este cea mai fregventa tumora a pleoapelor

PATOLOGIA CORNEEI

Anomalii congenitale

Sunt relativ rare .Corneea poate fi mai mica decat normal , sau mai mare . Ambele anomaliise insotesc de modificari ale refractiei si alte anomalii de dezvoltare a ochiului .

Inflamatiile corneei =keratite

Pot fi :-exogene

-endogene

Cele exogene apar ca urmare a patrunderii agentilor patogeni din mediul extensiv , fie post traumatic , fie prin propagarea unor procese patologice de vecinatate (conjunctivite, dacriocistite, blefarite)

Cele endogene sunt produse de agenti patogeni ce ajung la cornee pe cale hematogena , nervoasa sau umorala , fiind secundare unei stari patologice generale.

Keratita exogena poate avea etiologie alergica, fungica, bacteriana sau virala.

TUMORILE CORNEEI

Acestea pot fi : -benigne (fibromul)

- maligne (epiteliam , sarcom, melanom)

Sunt rare.

Tratamentul este chirurgical in cele benigne se practica extirparea tumorii , in cele maligne se face extirparea acesteia sau enucleatie.

PATOLOGIA SCLEREI

Este saraca in vase sanguine , de aceea e rar afectata de infectii hematogene.

Inflamatii

Se deosebesc doua forme principale:-episclerita care care intereseaza straturile superficiale ale sclerei si alta care intereseaza structurile sclerale profunde- sclerita propriu zisa.

PATOLOGIA UVEEI

Din punct de vedere al localizarii proceselor patologice putem imparti uveea in doua portiuni:

Portiunea anterioara, irigata de arterele ciliare anterioare si arterele ciliare lungi posterioare.

Portiunea posterioara , irigata de arterele ciliare scurte posterioare.

TUMORILE UVEEI

TUMORILE IRIENE sunt rare si de obicei benigne. Intre acestea intalnim chisturile si tumorile pigmentare:-nervul pigmentar si melonomulirian ; irisul poate fi invadat de tumori maligne pornite din corpul ciliar.

TUMORILE COROIDEI pot fi primitive(angiomul, melanomul malign)sau secundare(metastatice, mai ales din cancerul de san si stomac)

PATOLOGIA CRISTALINULUI

Anomalii congenitale

-de dezvoltare: -afachia =lipsa cristalinului

-microsfero fachia=cristalin mic sferic

-ectopia cristalinului=anomalie de pozitie, de obicei bilaterala si simetrica .

-de transparenta=cataracta congenitala, situata in diferite straturi ale cristalinului(capsulara, zonulara, nucleara, totala s.a.)

Afectiuni dobandite

Tulburari de transparenta(cataracte)

Se manifesta printr-o scadere a transparentei cristalinului insotita de o scadere mai mult sau mai putin accentuata a vederii.

Sunt de doua feluri:

-cataracte primitive

-cataracte cu etiologie si patologie cunoscute:-patologica (urmare a unei afectiuni generale), complicata (urmare a unei afectiuni oculare), traumatica.

PATOLOGIA RETINEI

Anomaliile congenitale ale retinei sunt rare; mai adesea sunt asociate cu anomaliile coroidei.

Inflamatiile retinei

Orice agent patogen infectios sau toxic pote ajunge pe calea vaselor retiniene , dintr-un focar din organism , la retina si sa produca aici un focar inflamator. Astfel se produc retinitele metastatice in urma emboliilor septice vasculare ale retinei.

Abcesul metastatic al retinei apare in vecinatatea papilei, sub forma unor pete exsudative, usor proieminente, si poate duce la panoftalmie.

Uneori se vad si hemoragii, de aspect variat, datorat leziunilor peretilor vasculari.

Tratamentul este vascular si local, combinat cu al afectiunili cauzale.

Degenerescentele retinei

Retinopatia pigmentara

Are mai ales caracter ereditar, cu debut in copilarie.Primele simptome constau in hemeralopie (orbul gainilor). Cu varsta campul vizual se ingusteaza , devenind tubular, astfel incat pacientii nu se pot orienta in spatiu nici ziua.

Degenerescenta maculara senila

Esenta modificarilor patologice consta la inceput in edem exsudativ format pe fondul aterosclerotic, care se agraveaza lent.

Dezlipirea de retina

Dezlipirea de retina primara apare fara sa fie precedata de o afectiune oculara aparenta capabila sa provoace clivajul retinei.

Debuteaza cu tulburari de vedere.

Dezlipirea de retina apare mai ales superior si se intinde progresiv. Globul ocular devine hipoton.

Tratamentuleste chirurgical sau laser si vizeaza producerea unor cicatrici care sa oblitereze ruptura retiniana si sa realizeze o aderenta intre retina si coroida.

Dezlipirea de retina secundara se instaleaza in urma unor procese patologice care intereseaza diferite segmente ale globului ocular :-traumatisme

-tumori

-inflamatii

Tumorile retinei pot fi maligne si benigne

PATOLOGIA NERVULUI OPTIC

Anomalii congenitale

Sunt rare , mai ales coloboame. Majoritatea sunt variatii anatomice , fara consecinte functionale.

Inflamatiile nervului optic (nevritele optice)

Nevritele optice sunt inflamatii de origine toxica sau infectioasa ale nervului .

Tumorile nervului optic

Tumorile nervului optic sunt de doua feluri:

-tumori ale tecilor(meningioame), care apar dupa varsta de 20 ani si sunt mai rare,

-tumori ale tesutului nervului optic (glioame), care apar inainte de 15 ani si reprezinta din tumorile acestuia.

Tumorile nervului optic se manifesta prin exoftalmie progresiva , ireductibila , strabism, scaderea acuitatii vizuale care apare precoce si evolueaza rapid.

Corpii straini

Actiunea corpului strain depinde de marimea , viteza , natura chimica, locul de patrundere si sediul sau. Cand corpulstrain se gaseste in segmentulanterior al ochiului sau in partea anterioara a vitrosului, el poate fi descoperit in lumina focala sau la biomicroscop

Cand se afla in straturile profunde (retina, coroida), iar mediile oculare sunt transparente, el poate fi descoperit la examenul oftalmologic..

Deformari

Miopia este cauzata de lipsa simetriei a globului ocular, sau lipsa abilitatii muschilor oculari de a schimba forma lentilelor , pentru a focaliza corect imaginea pe retina .Miopia poate fi corectata prin folosirea lentilelor biconcave. Presbitismul, este cauzat de pierderea elasticitatii ochiului odata cu inaintarea in varsta, apare de obicei dupa varsta de 50 de ani , si poate fi corectata prin purtarea unor ochelari cu lentile convexe. Strabismul poate fi corectat pin purtarea unor lentile speciale, dar in stadii avansate, este necesara o operatie asupra muschilor oculari. Ambliopia este o slabire a vederii, fara o avarie fizica a ochiului, si poate fi cauzata de abuzul de droguri, alcool , tigari ,sau poate fi cauzate de isterie.

Orbirea

Presiunea pe nervul optic poate cauza orbirea. Desprinderea retinei din interiorul globului ocular poate cauza orbire, pentru ca retina va iesi din cadrul imaginii formate de lentile. Corectarea permanenta a acestui defect se face numai prin operatie.

Capitolul 3

3. 1. Descrierea problemei

Astigmatism miopic compus

Astigmatismul este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct, ci dintr-o serie de puncte(devine liniar); fiecare meridian al mediilor optice avand punctul sau focarul propriu. Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceasi refractie in orice ce punct al sau iar trecerea de la refractia unui meridian la refractia meridianului vecin, se face treptat. Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt perpendiculare unul pe celalalt si se numesc meridiane principale. In conditiile normale meridianul vertical este usor mai bombat ca urmare a turturii ochiului de catre pleoapa superioara. Acest meridian are o refractie miopica de 0,5 dioptrii determinand astigmatismul fiziologic compatibil cu vederea .

Dupa refractia meridianelor principale intalnim:

v Astigmatism simplu: un meridian principal este emetrop iar celalalt este hipermetrop sau miop.

v Astigmatism compus: ambele meridiane principale sunt mioape sau hipermetroape , dar de grad diferit.

v Astigmatism mixt: unul dintre meridianele principale, este miop, iar celalalt hipermetrop.

3. 2. Metode si mijloace de testare

Testele pentru astigmatism sunt:

v Cadranul Parent;

v Testul Raubitschek;

v Mira Foucault si Capriori;

Daca subiectul are astigmatism miopic compus, o lentila divergenta il va aduce in stadiul dorit dar nu trebuie sa se produca astigmatism mixt, caci acomodarea ar falsifica rezultatele.

Se aseaza apoi in fata ochiului pe langa lentila sferica un cilindru concav cu axa perpendiculara pe directia de claritate maxima; distanta focala anterioara se apropie de retina cealalta ramanand fixa. Se mareste prograsiv puterea cilindrului pana la identitate de aspect atestului in toate directiile. Astigmatismul este corectat si subiectul transformat in miop simplu fara astigmatism. Se modifica usor corectia sferica pentru a transforma miopul in emetrop cautand sa se obtina acuitate maxima. Se verifica din nou astigmatismul si la nevoie se aduc modificari cilindrilor.

Testul cu mire si capriori in cazul cand este orientat dupa meridianul cel mai putin miop pare cu liniile unei mire mai negre ca liniile celeilalte perpendiculara pe prima, liniile capriorilor apar la fel de cenusii. Puterea cilindrului corector, va fi acea care face ca mirele sa apara identice cu innegrire.

Testul Raubitschok apare cu liniile la fel de negre daca axa de simetrie a testului coincide cu o sectiune principala a ochiului astigmat. Pentru a controla puterea cilindrului se adaoga o lentila sferica de 0.25 dpt. Liniile testelor trebuie sa se pastreze la fel de nete. Daca puterea sferica este bine aleasa, adaugand + 0.12 dpt. sau + 0.25 dpt. acuitatea trebuie sa scada usor daca se adaoga 0.25 dpt. acuitatea trebuie sa ramana neschimbata.

3. 3 Metode si mijloace de ameliorare

Aceasta corectie optica se poate face cu:

v Lentile aeriene;

v Lentile de contact;

v Chirurgical (keratotomia cu laser)

1. clasica

2. sleroplastia

3. operatia focala scoaterea cristalinului.

3.4Consecintele necorectiei

Capitolul 4. Tehnologia de executie a ochelarului

4.1.Partile componente ale ochelarului

Ochelarul este un instrument optic,care are rolul de a proteja ochiul sau de a corecta anumite defecte ale vederii.Este format din rama propriu zisa si doua lentile.Rolul principal al ramelor este de a pozitiona cat mai corect lentila pe axul optic al ochilor.

Partile comonente ale ramelor executate din materiale plastice.

a).CADRUL

Cadrul, reprezinta partea din fata a ramei de ochelari.Rolul sau este de a fixa lentilele. Trebuie avut grija ca aceasta sa nu afecteze campul vizual.In unele cazuri cand se tine cont de estetica si moda ,se fac si unele compromisuri.In figura 2 , este reprezentat desenul de executie al unui cadru(executat din material plastic), precum si o serie de dimensiuni caracteristice ale acestuia:l1-lungimea totala a cadrului;h1-inaltimea totala a cadrului; l2-lungimea lentilei masurata fata de linia ochelarului; h2-inaltimea lentilei masurata pe verticala; l3-latimea seii nazale care poate varia intre 16 si 24mm; l4-lungimea partii de legatura;h3-inaltimea partii de lagatura; h4-ianaltimea seii nazale; l5-lungimea lentilei; h5-depinde de unghiul 2 alfa si de raza de curbura r; l6-distanta dintre centrelel optice ale lentilei. Ramele pentru ochelari trebuie sa fie comode,dar in acelasi timp sa corespunda din punct de vedere medical.

Este foarte important ca rama sa fie astfel potrivita,incat pupila ochiului,aflata in repaus,sa corespunda cu centrul O. Inaltimea h5, valoarea 2 alfa si raza r asigura un port comod si totodata o asezare corecta din punct de vedere optic.

Lentila se fixeaza in cadru,intr-un canal cu un unghi de 90 de grade si o adancime de 0,8mm,de obicei in linia simetrica a grosimii V. Exceptie fac cadrele executate din celuloid cu straturi din care se poate indeparta eventual un strat sau mai multe prin aschiere.

In cazul cadrului executat din placa de celuloid cu mai multe straturi si diferite culori,prin indepartarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obtine o greutate mai mica a ramei. In fig 3.partea superioara a cadrului,ramane de grosimea de 4 mm,iar pentru restul cadrului se va indeparta unul sau doua straturi pana la dimensiunea de 3,4mm. Astfel,locasul pentru lentila va ajunge in linia simetrica a grosimii ce a mai ramas.

Partea de lagatura a ramei,foloseste pentru atasarea bratelor.

Lungimea si latimea ei sunt in functie de marimea bratelor. Partea de lagatura se poate prelucra sub mai multe forme.

Folosirea mai buna a campului vizual este asigurata de rama perivist . Acest tip de rama,poate avea mai multe forme. Caracteristica de baza este ca la montarea lentilelor este nevoie de fire de nylon sau suruburi.

Cadrele se pot executa din:celuloid,acetat de leluloza,celuloid cu un strat de acetat de celuloza,plexiglas,P.V.C.

b).BRATUL

Bratul,ajuta la fixarea ochelarului pe capul purtatorului.Se cunosc multe tipuri de brate,dar tehnologia lor de fabricatie este aceeasi.Inca de la inceputul executiei,bratul ia forma si marimea apropiata de marimea finala.Pentru prelucrarea bratelor,se folosesc placi de celuloid cu grosimea de 2-4mm.

La un ochelar ececutat corect,bratul nu atinge tampla,iar pozitia corecta a ochelarului este asigurata prin intermediul oaselor din spatele urechilor.Latimea bratelor,depinde de latimea partii de legatura a cadrului(locul unde bratul este asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor).Forma bratelor depinde si de lungimea lor.

Punctele dimensionale ale bratului sun : E-punctul urechii;SS-linia bratului;NN-normala la linia bratului;c-unghiul laturii;Q-centrul balamalei;l-lungimea bratului;g-lungimea partii de siguranta;F-unghiul de inclinare al partii de siguranta fata de linia bratului

Lungimea bratului se poate indica fie pe total,adica de la centrul balamalei pana la punctul inferior al bratului L,sau numai lungimea partiala de l;a centrul balamalei Q pana la punctul urechii E.Practic,pentru fiecare om,in functie de configuratia capului,se poate stabili lungimea bratului corespunzatoare.

Lungimea bratelor variaza intre 125 si 126mm si lungimea portiunii de siguranta intre 25 si 40mm.Bratele montate la cadru sunt reprezentate in ,undeEE reprezinta punctele urechilor,W latimea capului,t latimea bitemporala,D unghiul bratului.Bratele pot avea si diferite forme .De obicei in interiorul bratelor de celuloid, pentru a le mari rezistenta sunt introduse intarituri din metal numite armaturi .Acestea sunt introduse prin injectare si sunt executate din sarma de alpaca sau alama moale,cu un diametru de 1,5mm.Lungimea lor depinde de lungimea bratului si intotdeauna mai mica cu 510mm.La unele rame de ochelari,armaturile sunt nichelate sau aurite.Bratele pot fi executate si din appiflex,un material flexibil care permite o usoara modelare dupa fizionomia persoanei

29

c)BALAMALELE(SARNIERE)

Cu ajutorul balamalelor,se realizeaza asamblarea bratului la cadru.Se pot executa din alpaca sau alama si pot varia ca forma si dimensiuni.Balamaua se compune dintr-o parte dreapta si o parte stanga.Pentru asamblare este nevoie de suruburi.

Sunt balamale care se pot aplica atat de partea dreapta cat si pe partea stanga deopotriva.

Balamalele pot avea latimea de 5,6,7,8 mm.Ele sunt executate din alama,bronz,sau zinc.Pot fi demontabile(cu surub) sau nedemontabile.Balamaua este prevazuta cu doua gauri avand un diametru de 1,2mm.

Partea care se monteaza pe brat,are o lungime mai mare,iar cea care este montata pe cadru,este mai scurta, si de asemenea prevazuta cu doua goluri.O balama este corect montata,atunci cand pentru a deschide bratele trebuie fortata putin,iar cand bratele sunt lasate libere nu cad unul peste celalalt.Suruburile folosite sunt de tipul M1,2 sau M1,4 si se pot insuruba cu ajutorul surubelnitei.Suruburile trebuie bine stranse,nu trebuie sa se desurubeze cand se misca bratele.Pentru o prindere mai sigura,se pot folosi piulite.Dupa felul montarii,balamalele pot fi:ingropate,incastrate,aplicate.

Balamalele ingropate se pot asambla in doua feluri:

v -prin incalzirea balamaleila 80-85 grade celsius si aplicarea ei cu penseta pe locul dorit.

v -prin frezarea unui locas in locul unde se fixeaza balamaua atat in cadru cat si in brat.

Balamaua incastrata face corp cu armatura.Se fixeaza in cadru intr-un locas frezat prin lipire si presare.

Balamalele aplicate sunt nituite cu nituri avand diametru de 2mm si lungimea de 12-14mm.Operatia cuprinde urmatoarele faze:gaurirea cadrului si a bratului,executarea nitului,fixarea balamalei,nituirea.

d)SAUA NAZALA(PUNTE)

Saua este executata din material plastic.Se poate clasifica astfel:sa normala,sa in unghi,si sa arcuita sau ondulata.

Ca pozitie fata de cadrul ramei,saua poate fi asezata la mijloc(pe directia liniei ochelarului)sau in partea superioara.Saua nazala este caracterizata prin trei parametri:raza de varf,sageata(distanta de la linia ochelarului la marginea inferioara a seii)si baza (latimea seii).

Dupa format saua nazala poate fi:

-cu lungimea mai mare decat deschiderea AB >AB;

-cu lungimea mai mare decat deschidereaAB=AB;

-cu lungimea mai mica decat deschiderea AB