Politici contabile privind rezultatul exercitiului

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice

adoptate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Cand un Standard IFRS se aplica in mod specific unei tranzactii, altui eveniment sau

conditii, politica sau politicile contabila (e) aplicate acelui element vor fi determinate prin

aplicarea Standardului IFRS si luand in considerare orice indrumare relevanta privind

implementarea emisa de catre IASB pentru Standard.

In absenta unui Standard care se aplica in mod specific unei tranzactii, unui eveniment sau

conditii, conducerea va utiliza rationamentul sau profesional pentru elaborarea si aplicarea

unei politici contabile care conduce la informatii ce sunt relevante si credibile. La luarea

deciziei, conducerea se va referi si va lua in considerare aplicabilitatea urmatoarelor surse

in ordine descrescatoare:

1. cerintele si indrumarile din Standard care privesc aspecte similare si conexe; si

2. definitiile, criteriile de recunoastere si conceptele de evaluare a activelor, datoriilor,

veniturilor si cheltuielilor in Cadrul general.

O entitate isi va selecta si aplica politicile contabile in mod consecvent, pentru tranzactii

similare, alte evenimente si conditii, cu exceptia cazului in care un Standard cere sau

permite in mod explicit clasificarea elementelor pentru care pot fi adecvate politici

contabile diferite. Daca un Standard cere sau permite o astfel de clasificare, o politica

contabila adecvata va fi selectata si aplicata consecvent fiecarei categorii.

O entitate va modifica o politica contabila doar daca modificarea:

1. este ceruta de un Standard; si

2. conduce la situatii financiare care ofera informatii credibile si mai relevante cu

privire la efectele tranzactiilor, altor evenimente sau conditii asupra pozitiei

financiare, performantelor financiare sau fluxurilor de trezorerie apartinand

entitatii.

1

O entitate va tine cont de o modificare a politicii contabile care rezulta din aplicarea

initiala a Standardului in conformitate cu precederile tranzitorii specifice, daca acestea

exista, din acel Standard. Cand o  entitate modifica o politica contabila la aplicarea initiala

a unui Standard care nu include prevederi tranzitorii specifice care se aplica acelei

modificari, sau modifica o politica contabila in mod voluntar, entitatea va aplica

modificarea retroactiv. Cu toate acestea, o modificare in politica contabila va fi aplicata

retroactiv, cu exceptia cazului cand sunt imposibil de determinat fie efectele specifice

perioadei, fie efectul cumulativ al modificarii.

Modificari in estimarile contabile

Utilizarea unor estimari rezonabile reprezinta o parte esentiala a intocmirii situatiilor

financiare si nu submineaza credibilitatea acestora.

O modificare in estimarea contabila reprezinta o ajustare a valorii contabile a unui activ

sau a unei datorii, sau a valorii consumului periodic al unui activ, care rezulta din

evaluarea situatiei prezente a activelor si pasivelor, precum si orice beneficii si obligatii

asteptate in viitor asociate acestora.

Modificarile in estimarile contabile rezulta din noi informatii sau noi evolutii si, in

consecinta, nu reprezinta o corectare a erorilor. Efectul unei modificari a unei estimari

contabile, se va recunoaste prospectiv prin includerea ei in profitul sau pierderea:

1. perioadei in care are loc modificarea, daca aceasta afecteaza numai respectiva

perioada; sau

2. perioadei in care are loc modificarea si a perioadelor viitoare, daca modificarea are

efect si asupra acestora.

Erorile perioadei anterioare

Erorile perioadei anterioare reprezinta omisiuni si declaratii eronate cuprinse in situatiile

financiare ale entitatii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultand din esecul de

a utiliza, sau de a utiliza gresit, informatii credibile care:

1. erau disponibile la momentul la care situatiile financiare pentru acele perioade au

fost aprobate spre a fi emise; si

2. in mode rezonabil ar fi putut fi obtinute si luate in considerare la intocmirea si

prezentarea acelor situatii financiare.

2

Astfel de erori includ efectele greselilor matematice, greselile in aplicarea politicilor

contabile, scapari din vedere sau interpretarea gresita a faptelor si fraude.

Exceptand cazul in care este imposibil de determinat fie efectele specifice ale perioadei

erorii, fie efectul cumulat al erorii, o entitate va corecta retroactiv erorile semnificative ale

perioadei anterioare in primul set de informatii financiare autorizate pentru emitere dupa

descoperirea acestora prin:

1. retratarea valorilor comparative pentru perioada (perioadele) anterioara (e)

prezentata (e), in care eroarea a aparut; sau

2. daca eroarea a aparut inainte de cea mai indepartata perioada anterioara prezentata,

retratarea soldurilor de deschidere ale activelor, datoriilor si capitalurilor proprii

pentru cea mai indepartata perioada prezentata.

Omisiunile sau declaratiile eronate ale elementelor sunt semnificative daca acestea pot

influenta, in mod individual sau colectiv, deciziile economice ale utilizatorilor luate pe

baza situatiilor financiare.

Elementele prezentate în situatiile financiare anuale se evalueaza în conformitate cu

principiile contabile generale descries mai jos, conform contabilitatii de angajamente.

Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când

tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau

este încasat sau platit) si sunt înregistrate în contabilitate si raportate în situatiile financiare

ale perioadelor aferente.

• Veniturile si cheltuielile care rezulta direct si concomitent din aceeasi tranzactie sunt

recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directa între cheltuielile si veniturile

aferente, cu evidentierea distincta a acestor venituri si cheltuieli.

• Principiul contabilitatii de angajamente

se aplica inclusiv la recunoasterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenta

acesteia.

3

Evaluarea reprezinta procesul prin care se determina valoarea la care elementele situatiilor

financiare sunt recunoscute în contabilitate si prezentate în bilant si contul de profit si

pierdere.

• Principiul continuitatii activitatii.

Trebuie sa se prezume ca entitatea îsi desfasoara activitatea pe baza principiului

continuitatii activitatii.

Acest principiu presupune ca entitatea îsi continua în mod normal functionarea, fara a intra

în stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii.

O entitate nu va întocmi situatiile financiare anuale pe baza continuitatii activitatii daca

organele de conducere stabilesc dupa data bilantului fie ca intentioneaza sa lichideze

entitatea sau sa înceteze activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista în

afara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare si a pozitiei financiare, ulterior datei

bilantului, indica nevoia de a analiza daca presupunerea privind continuitatea activitatii

este înca adecvata.

Daca administratorii unei entitati au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta

legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua

activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care

situatiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta

informatie trebuie prezentata, împreuna cu explicatii privind modul de întocmire a acestora

si motivele care au stat la baza deciziei conform careia entitatea nu îsi mai poate continua

activitatea. Evenimentele sau conditiile ce necesita prezentari de informatii pot aparea si

ulterior datei bilantului.

• Principiul permanentei metodelor.

Metodele de evaluare si politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent

de la un exercitiu financiar la altul.

Modificarile de politici contabile pot fi determinate de:

a) initiativa entitatii, caz în care modificarea trebuie justificata în notele explicative la

situatiile financiare anuale;

4

b) o decizie a unei autoritati competente si care se impune entitatii (modificare de

reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificata în notele explicative, ci doar

mentionata în acestea.

Modificarea de politica contabila la initiativa entitatii poate fi determinata de:

- o modificare exceptionala intervenita în situatia entitatii sau în contextul economico-

financiar în care aceasta îsi desfasoara activitatea;

- obtinerea unor informatii credibile si mai relevante.

Exemple de situatii care justifica modificarea de politici contabile pot fi:

- admiterea la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare pe termen scurt

ale entitatii sau retragerea lor de la tranzactionare;

- schimbarea actionariatului, datorata intrarii într-un grup, daca noile metode asigura

furnizarea unor informatii mai fidele;

- fuziuni si operatiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune

armonizarea politicilor contabile ale societatii absorbite cu cele ale societatii absorbante

etc.

Schimbarea conducatorilor entitatii nu justifica modificarea politicilor contabile.

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfasurarea activitatilor, unele elemente ale

situatiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita,

de exemplu, estimari ale: clientilor incerti; uzurii morale a stocurilor; duratei de viata utile,

precum si a modului preconizat de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate

în activele amortizabile etc.

Procesul de estimare implica rationamente bazate pe cele mai recente informatii credibile

avute la dispozitie. O estimare poate necesita revizuirea daca au loc schimbari privind

circumstantele pe care s-a bazat aceasta estimare sau ca urmare a unor noi informatii sau a

unei mai bune experiente.

O modificare în baza de evaluare aplicata reprezinta o modificare în politica contabila si nu

reprezinta o modificare în estimarile contabile. Daca entitatea are dificultati în a face

5

distinctie între o modificare de politica contabila si o modificare de estimare, aceasta se

trateaza ca o modificare a estimarii.

Efectul modificarii unei estimari contabile se va recunoaste prospective prin includerea sa

în rezultatul:

- perioadei în care are loc modificarea, daca aceasta afecteaza numai perioada respectiva

(de exemplu, ajustarea pentru clienti incerti); sau

- perioadei în care are loc modificarea si al perioadelor viitoare, daca modificarea are efect

si asupra acestora (de exemplu, durata de viata utila a imobilizarilor corporale).

• Principiul prudentei.

La întocmirea situatiilor financiare anuale, evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si,

în special:

a) în contul de profit si pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;

b) trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute în cursul exercitiului financiar curent sau

al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai între data bilantului si

data întocmirii acestuia;

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute în

cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca

acestea devin evidente numai între data bilantului si data întocmirii acestuia. În acest scop

sunt avute în vedere si eventualele provizioane, precum si datoriile rezultate din clauze

contractuale;

d) trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului

financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de

valoare se efectueaza pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora

asupra contului de profit si pierdere.

Ca urmare, activele si veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile,

subevaluate. Totusi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de

provizioane excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nici

supraevaluarea deliberata a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar

mai fi neutre si nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

valoarea oricărui element este determinată luând în calcul:

6

a) numai profiturile recunoscute până la data întocmirii situaţiilor financiare;

b) obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul perioadei de

raportare încheiate sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii

sau pierderi apar între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

c) toate ajustările şi deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit

sau pierdere;

• Principiul independentei exercitiului.

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent

de data încasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor.

Astfel, se vor evidentia în conturile de venituri si creantele pentru care nu a fost întocmita

înca factura (contul 418 “Clienti – facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli

sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit înca factura (contul 408 “Furnizori – facturi

nesosite”). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectueaza pe baza

documentelor care atesta livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu,

avize de însotire a marfii, situatii de lucrari etc.)

• Principiul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii.

Conform acestui principiu, componentele elementelor de active si de datorii trebuie

evaluate separat.

• Principiul intangibilitatii.

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul

de închidere al exercitiului financiar precedent.

Modificarea politicilor contabile se efectueaza numai pentru perioadele viitoare, începând

cu exercitiul financiar urmator celui în care s-a luat decizia modificarii politicii contabile.

Modificarea politicilor contabile poate fi efectuata numai de la începutul unui exercitiu

financiar. Nu sunt premise modificari ale politicilor contabile pe parcursul unui exercitiu

financiar.

În cazul modificarii politicilor contabile si corectarii unor erori aferente perioadelor

precedente, nu va fi modificat bilantul perioadei anterioare celei de raportare.

7

Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercitiilor

financiare precedente, nu se considera încalcare a principiului intangibilitatii.

• Principiul necompensarii.

Orice compensare între elementele de active si datorii sau între elementele de venituri si

cheltuieli este interzisa.

Toate creantele si datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe baza de

documente justificative.

Eventualele compensari între creante si datorii fata de aceeasi entitate efectuate cu

respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai dupa contabilizarea veniturilor si

cheltuielilor corespunzatoare.

În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidentiaza distinct operatiunea de

vânzare/scoatere din evidenta si cea de cumparare/intrare în evidenta, pe baza

documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente

operatiunilor. Tratamentul contabil este similar si în cazul prestarilor reciproce de servicii.

• Principiul prevalentei economicului asupra juridicului.

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face

tinând seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, si nu numai de

forma juridica a acestora.

Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate si prezentarea

fidela a operatiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica,

punând în evidenta drepturile si obligatiile, precum si riscurile asociate acestor operatiuni.

Evenimentele si operatiunile economico-financiare trebuie evidentiate în contabilitate asa

cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.

Documentele care stau la baza înregistrarii în contabilitate a operatiunilor economico-

financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în

concordanta cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între parti trebuie sa prevada

modul de derulare a operatiunilor si sa respecte cadrul legal existent.

8

În conditii obisnuite, forma juridica a unui document trebuie sa fie în concordanta cu

realitatea economica. În cazuri rare, atunci când exista diferente între fondul sau natura

economica a unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, entitatea va înregistra în

contabilitate aceste operatiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.

Exemple de situatii când se aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului

pot fi considerate: încadrarea, de catre utilizatori, a contractelor de leasing în leasing

operational sau financiar; încadrarea operatiunilor la vânzare în nume propriu sau

comision, respectiv consignatie; recunoasterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în

contul de profit si pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;  

încadrarea participatiilor ca fiind detinute pe termen lung sau pe termen scurt;

recunoasterea participatiilor detinute ca fiind de natura actiunilor detinute la entitati

afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor Imobilizari financiare; încadrarea

reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

Entitatile au obligatia ca la contabilizarea operatiunilor economicofinanciare sa tina seama

de toate informatiile disponibile, astfel încât sa fie extrem de rare situatiile în care natura

operatiunii, determinata pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului,

sa difere de cea care ar fi stabilita în lipsa aplicarii acestui principiu.

• Principiul pragului de semnificatie.

Valoarea elementelor de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre

arabe poate fi combinata daca:

(a) acestea reprezinta o suma nesemnificativa, sau

(b) o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele

astfel combinate sa fie prezentate separat în notele explicative.

În cazuri exceptionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevazute

în prezenta sectiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum

si motivele care le-au determinat, împreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra

activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii .

9

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la începutul exercitiului

financiar.

Rezultatul exercitiului se determina ca diferenta între veniturile si cheltuielile exercitiului.

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia si reprezinta

soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizarea profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea

situatiilor financiare anuale.

Repartizarea profitului se efectueaza în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercitiului financiar curent, în baza

unor prevederi legale, se înregistreaza prin articolul contabil

129 “Repartizarea profitului” = 106 “Rezerve”.

Profitul contabil ramas dupa aceasta repartizare se preia la începutul exercitiului financiar

urmator celui pentru care se întocmesc situatiile financiare anuale în contul 117 “Rezultatul

reportat”, de unde urmeaza a fi repartizat pe celelalte destinatii hotarâte de adunarea

generala a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

Evidentierea în contabilitate a destinatiilor profitului contabil se efectueaza dupa adunarea

generala a actionarilor sau asociatilor care a aprobat repartizarea profitului, prin

înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite actionarilor sau asociatilor, rezerve

si alte destinatii, potrivit legii.

Închiderea conturilor 121 “Profit sau pierdere” si 129 “Repartizarea profitului” se

efectueaza la începutul exercitiului financiar urmator celui pentru care se întocmesc

situatiile financiare anuale. Ca urmare, cele doua conturi apar cu soldurile corespunzatoare,

în bilantul întocmit pentru exercitiul financiar la care se refera situatiile financiare anuale.

În contul 117 “Rezultatul reportat” se evidentiaza distinct rezultatul reportat provenit din

preluarea la începutul exercitiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit si

10

pierdere al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din

corectarea erorilor contabile.

Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat,

din rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotarârii adunarii generale a

actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi

legale exprese, ordinea surselor din care se acopera pierderea contabila este la latitudinea

adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, respectiv a consiliului de administratie.

În cazul corectarii de erori care genereaza pierdere contabila reportata, aceasta trebuie

acoperita înainte de efectuarea oricarei repartizari de profit.

Să expliciteze modul în care societatile comerciale aplică prevederile reglementărilor

naţionale de contabilitate pentru a asigura că situaţiile financiare furnizează informaţii

relevante şi credibile cu privire la poziţia financiară, performanţele societăţii şi fluxurile de

numerar.

Ţinând cont de faptul că reglementările contabile oferă şi tratamente alternative, prezentele

politici contabile detaliază aceste aspecte care se referă la:

- evidenţierea la valoarea reevaluată a activelor imobilizate corporale şi nu la cost istoric;

- recunoaşterea ajustărilor pentru pierderi de valoare aferente titlurilor imobilizate în

capitaluri proprii ca tratament alternativ permis, faţă de tratamentul de bază utilizat de

recunoaştere a ajustărilor în contul de rezultate;

- utilizarea metodei costului mediu ponderat la ieşirea din gestiune a titlurilor imobilizate şi

a acţiunilor deţinute în scop speculativ;

- utilizarea metodei FIFO la ieşirea din gestiune a stocurilor.

În conformitate cu reglementările în vigoare societatea întocmeşte:

- situaţii financiare anuale care se compun din: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia

fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor capitalului propriu, note explicative;

- situaţii financiare semestriale care se compun din: bilanţ, contul de profit şi pierdere şi

note explicative.

Formatul cerut pentru situaţiile financiare este cel prevăzut în Reglementările contabile.

11

Situaţiile financiare anuale şi semestriale se vor semna de către persoana responsabilă cu

elaborarea acestora.

Situaţiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar iar cele semestriale unui audit

financiar de revizuire.

Auditarea situaţiilor financiare se efectuează de către auditori financiari.

Situaţiile financiare anuale şi cele semestriale vor fi însuşite de consiliul de administraţie al

societăţii şi vor fi semnate, în numele consiliului de administraţie, de către preşedintele

acestuia.

Situaţiile financiare anuale vor fi prezentate spre aprobare în adunarea generală a

acţionarilor, împreună cu propunerea de distribuire a profitului.

Situaţiile financiare aprobate de către adunarea generală a acţionarilor vor fi depuse la

organele în drept şi vor fi publicate în conformitare cu legislaţia în vigoare.

În bilanţ elementele patrimoniale sunt reflectate la costul istoric, corectat cu valorile

rezultate din:

a. reevaluarea activelor imobilizate corporale;

b. ajustările pentru pierdere de valoare a imobilizărilor financiare, în conformitate cu pct.

5.27 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE;

c. diferenţele rezultate între valoarea nominală a creanţelor şi obligaţiilor şi valoarea

estimată de realizare, respectiv de plată a acestora.

Un activ se recunoaşte în bilanţ când:

- reprezintă o resursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la

care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare;

- costul poate fi evaluat în mod credibil.

O datorie este recunoscută în bilanţ când se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care

încorporează beneficii economice.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele entităţii după

deducerea tuturor datoriilor.

Evaluarea elementelor din bilanţ se face în condiţiile şi la termenele prevăzute în

Reglementările contabile, astfel:

a. la data intrării: - bunurile se evaluează la valoarea contabilă care se stabileşte astfel:

12

- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă stabilită în funcţie de preţul pieţei, de

starea acestora. Valoarea justă se substituie costului de achiziţie.

Prin valoarea justă se înţelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie

între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii, cu preţul determinat

obiectiv.

- bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie, denumită cost de achiziţie.

Acesta este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport-

aprovizionare, punere în funcţiune.

b. la data inventarului: - elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuală a

fiecărei element, denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului,

starea acestuia şi preţul pieţei.

Creanţele şi datoriile sunt evaluate la valoarea probabilă de încasat sau de plată.

c. la încheierea exerciţiului: - elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţ

la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele

inventarierii.

La fiecare data a bilanţului elementele monetare exprimate în valută se evaluează la cursul

de schimb din data bilanţului, iar diferenţele de curs rezultate, favorabile sau nefavorabile,

se înregistrează la venituri sau la cheltuieli, după caz;

d. la data ieşirii din gestiune bunurile se evaluează şi se scad din evidenţă la:

- valorea de intrare aplicând metoda FIFO, în cazul stocurilor;

- costul mediu ponderat pentru acţiuni;

- valoarea de înregistrare în cazul celorlalte bunuri.

Evaluarea, recunoaşterea activelor financiare şi tratamentul contabil aplicabil este în acord

cu prevederile din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE.

Societatea recunoaşte iniţial activele financiare la costul de achiziţie sau la valoarea

determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Recunoaşterea se face la data:

- decontării, în cazul titlurilor tranzacţionate pe piaţa organizată şi a plasamentelor păstrate

până la scadenţă;

- înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului a transferului de proprietate, în cazul

titlurilor necotate.

13

În cazul titlurilor cotate pe pieţe externe, toate achiziţiile şi vânzările de titluri care implică

decontarea într-o anumită perioadă, sunt recunoscute la data decontării stabilită conform

reglementărilor specifice pentru bursele respective, la cursul BNR valabil la data

decontării.

Se efectuează în acord cu prevederile Directivei a IV-a a CEE, ţinând cont de gruparea

activelor financiare.

Portofoliul de instrumente financiare include:

- imobilizări financiare

- investiţii financiare pe termen scurt

Conducerea Societăţii hotărăşte modul în care se va face clasificarea imobilizărilor

financiare la momentul achiziţiei.

Imobilizări financiare

Imobilizările financiare cuprind: titluri şi alte instrumente financiare deţinute ca imobilizări

şi alte creanţe imobilizate.

Titlurile şi alte instrumente deţinute ca imobilizări includ: titluri de participare deţinute

ca active financiare disponibile pentru vânzare, titluri deţinute la fonduri închise de

investiţii, obligaţiuni emise de municipalităţi, societăţi financiar-bancare şi de stat.

Alte creanţe cuprind valoarea altor creanţe imobilizate.

a. în cazul titlurilor de participare

- la închiderea exerciţiului financiar se compară valoarea de intrare cu valoarea stabilită

pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. Diferenţele constatate în minus între

valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă se înregistrează pe seama ajustărilor pentru

depreciere sau pierdere de valoare.

Ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare sunt recunoscute în capitalurile proprii,

ca urmare a aplicării tratamentului contabil alternativ permis, prevăzut în Ordinul CNVM

nr. 11/2009 de modificare a Ordinului nr. 75/2005.

Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se

înregistrează în contabilitate.

Pentru titlurile de participare valoarea de inventar sau valoarea justă se stabileşte în baza

prevederilor Regulamentului CNVM nr. 15/2004.

Astfel în cazul titlurilor cotate, valoarea justă este calculată pe baza preţului mediu

ponderat al cotaţiei bursiere calculat pe ultimele 3 luni calendaristice.

14

Titlurile cotate pe pieţele financiare externe sunt evaluate la valoarea justă calculată pe

baza preţului mediu ponderat al cotaţiei bursiere calculat pe ultimele 3 luni calendaristice

şi sunt actualizate la cursul de schimb BNR valabil la data de 31 decembrie.

În cazul titlurilor necotate, valoarea justă se stabileşte utilizând raportările financiare

periodice ale emitenţilor solicitate de Ministerul Finanţelor, ponderată în funcţie de

control, aşa cum este specificat în Regulamentul CNVM nr 15/2004, iar pentru titlurile

necotate deţinute la societăţile bancare, valoarea justă este determinată prin aplicarea

procentului din capitalul social deţinut de societatea de investiţii financiare, la valoarea

capitalului propriu cuprins în raportările lunare transmise către BNR.

În conformitate cu prevederile Instrucţiunilor CNVM nr. 15/2004, în cazul deţinerilor în

capitalul social al societăţilor cu capital propriu negativ sau celor aflate în proces de

reorganizare judiciară sau lichidare, valoarea acţiunilor deţinute este zero.

b. în cazul obligaţiunilor şi al instrumentelor financiare calificate de CNVM ca valori

mobiliare, la valoarea nominală se adaugă valoarea cuponului de încasat la data raportării;

c. pentru activele reprezentate de titluri, calificate de CNVM ca instrumente de investiţii

ale societăţii de investiţii financiare (depozite bancare, certificate de depozit, certificate

de trezorerie, bonuri de tezaur - emise în condiţiile legii), la valoarea nominală se

adaugă dobânda de încasat la data raportării;

d. investiţiile în titluri de valoare, altele decât cele enumerate mai sus, vor fi calificate

de către CNVM ca titluri de plasamente pentru societatea de investiţii financiare.

Evaluarea investiţiilor financiare pe termen scurt:

- la închiderea exerciţiului financiar cu ocazia inventarierii, se stabilesc şi se înregistrează

ajustările pentru pierdere de valoare, pe seama cheltuielilor, ca diferenţă între valoarea de

inventar şi valoarea contabilă.

Valorile mobiliare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la

valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare (conform pct. 5.19 alin (2) din

Reglementările contabile, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele

ajustări pentru pierdere de valoare. Diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar

şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate.

Valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţele externe se evaluează la cotaţia din ultima zi de

tranzacţionare, valoarea în lei se stabileşte utilizând cursul BNR din data de 31 decembrie.

Instrumentele derivate sunt evaluate în funcţie de datele disponibile pe piaţă.

15

Un activ financiar este considerat depreciat în cazul în care valoarea lui de înregistrare este

mai mare decât valoarea recuperabilă estimată a acestuia.

La data bilanţului societatea va evalua dacă există o dovadă obiectivă că un activ financiar,

sau un grup de active ar putea fi considerate depreciate.

Dovada obiectivă că un activ este depreciat sau imposibil de recuperat este: dificultatea

financiară semnificativă a emitentului, neîndeplinirea obligaţiei de plată a dobânzii sau

principalului, probabilitatea ridicată de faliment sau de reorganizare financiară a

emitentului, recunoaşterea unei pierderi din scăderea valorii generată de activul respectiv,

valoarea negativă a capitalului propriu al emitentului.

Pierderile din depreciere stabilite ca diferenţe între valoarea de inventar, mai mică şi

valoarea contabilă se înregistrează pe seama ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de

valoare şi sunt recunoscute în capitalurile proprii, ca urmare a aplicării tratamentului

contabil alternativ permis prevăzut de Ordinul CNVM nr. 11/2009 de modificare a

Ordinului nr. 75/2005.

Derecunoaşterea activelor financiare se realizează astfel:

- în cazul acţiunilor cotate pe o piaţă organizată, în momentul decontării tranzacţiei;

- în cazul acţiunilor necotate, sau a falimentului emitentului (indiferent dacă acţiunea a fost

cotată sau nu), la data înregistrării menţiunii la Oficiul Registrului Comerţului

- în cazul celorlalte active financiare (depozite, titluri de stat şi municipale, obligaţiuni etc.)

în momentul realizării contractului (termenul de scadenţă).

La data derecunoaşterii, activele financiare sunt scoase din bilanţ utilizând metoda costului

mediu ponderat, la valoarea lor contabilă.

În cazul imobilizărilor financiare tranzacţionate pe o piaţă externă pentru stabilirea valorii

tranzacţiei în lei se utilizează cursul valutar BNR din data decontării tranzacţiei.

Valoarea atribuită la ieşire are corespondent în următoarele conturi:

a.- în cazul acţiunilor:

- în cheltuieli, când acestea au fost achiziţionate şi nu au nici o creştere anterioară

recunoscută în conturile de rezerve;

- în cheltuieli şi în rezerve, când o parte din acestea au fost achiziţionate, respectiv

dobândite în urma capitalizării de către emitent a rezervelor, primei de emisiune etc. În

16

acest caz, diferenţa rezultată dintre valoarea contabilă şi a sumelor înregistrate în conturile

de rezerve se reia din cheltuieli;

Câştigurile sau pierderile rezultate la ieşirea activelor financiare tranzacţionate pe pieţele

financiare externe se stabilesc ca diferenţă între veniturile obţinute şi valoarea contabilă a

titlurilor ieşite diminuată cu rezervele aferente acestor titluri, câştigurile sau pierderile fiind

stabilite între veniturile obţinute din vânzarea titlurilor şi valoarea de achiziţie la cursul din

data achiziţiei. La stabilirea câştigurilor sau pierderilor din tranzacţii se ţine cont numai de

creşterea cotaţiilor instrumentelor respective, diferenţele rezultate din variaţiile cursurilor

de schimb se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţele de curs valutar.

b.- în cazul celorlalte active financiare (obligaţiuni, titluri de stat şi municipale, acţiuni

speculative) în celelalte conturi de active bilanţiere (ex. valoarea unui titlu de stat ajuns la

maturitate este transferată în contul de disponibilităţi), iar câştigul sau pierderea aferentă

este inclusă în profitul sau pierderea perioadei.

Dobânda câştigată din deţinerea acestor titluri este înregistrată ca venit din dobânzi, iar

dividendele de primit devin venituri din dividende.

Imobilizările corporale (terenuri, mijloce fixe) şi imobilizările necorporale se recunosc

dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- sunt active generatoare de beneficii viitoare;

- costul lor poate fi evaluat credibil.

Sunt recunoscute ca imobilizări corporale şi necorporale activele care au o valoare de

achiziţie prevăzută de lege şi o durată normată de funcţionare de peste un an.

Recunoaşterea iniţială a imobilizărilor corporale şi necorporale se face la costul lor,

format din preţul de cumpărare, taxele vamale, alte taxe nerecuperabile, cheltuielile directe

legate de punerea în funcţiune, pentru cele achiziţionate.

Cheltuielile ulterioare (îmbunătăţirile semnificative, modernizările) sunt recunoscute ca

active numai dacă contribuie la îmbunătăţirea performanţelor activului şi duc la creşterea

beneficiilor viitoare.

Cheltuielile privind reparaţiile sau întreţinerea terenurilor şi mijloacelor fixe efectuate cu

scopul menţinerii nivelului estimat al beneficilor viitoare sunt trecute pe cheltuieli atunci

când au loc.

17

Cheltuielile cu softuri, şi licenţe informatice se înregistrează la costul de achiziţie.

Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale şi necorporale se face la valoarea justă

stabilită în baza reevaluării.

Valoarea justă a imobilizărilor corporale este valoarea lor de piaţă. Aceasta se determină de

către evaluatori autorizaţi, în conformitate cu reglementările legale.

Atunci când nu este posibilă identificarea valorii de piaţă, activele sunt evaluate la costul

de înlocuire, mai puţin amortizarea cumulată.

Frecvenţa reevaluărilor este în funcţie de evoluţia valorii juste a imobilizărilor corporale,

astfel:

- dacă valoarea justă se modifică semnificativ, se impune reevaluări anuale;

- dacă valoarea justă nu se modifică semnificativ, reevaluările se fac la 3 ani.

Diferenţele rezultate din reevaluare sunt recunoscute în conturile de capitaluri proprii

„Rezerve din reevaluare” sau în contul de profit şi pierdere după caz, în acord cu

prevederile punctului 5.72 din Reglementările contabile, în cazul unei diferenţe în plus

rezultate în urma reevaluării unui activ care anterior a suferit o diminuare a valorii,

înregistrată ca o cheltuială, diferenţa în plus va fi recunoscută ca venit.

În momentul casării, cedării activului, surplusul din reevaluare inclus în rezerve din

reevaluare poate fi transferat în rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din

reevaluare, fără transferarea prin contul de profit şi pierdere.

Societatea va verifica anual valoarea contabilă a imobilizărilor corporale şi necorporale şi

va efectua ajustări unde este cazul.

Când se constată că valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât valoarea sa

recuperabilă estimată, valoarea contabilă se va reduce la nivelul valorii recuperabile

estimate, prin înregistrarea unei ajustări pentru pierderea de valoare (depreciere temporară)

sau a înregistrării unei amortizări suplimentare (depreciere ireversibilă).

Imobilizările corporale şi necorporale casate sau cedate sunt scoase din bilanţ împreună cu

amortizarea cumulată aferentă.

Veniturile obţinute din aceste operaţiuni, respectiv cheltuielile aferente acestora se includ

în contul de profit şi pierdere.

18

Imobilizările corporale şi necorporale se amortizează prin aplicarea metodei de amortizare

lineară, pe baza duratei utile de viaţă estimată a activelor, astfel:

Clădiri şi construcţii speciale………………………………………….. 10 – 50 ani

Instalaţii tehnice şi maşini………………………………………………..3 – 30 ani

Mobilier, aparatură birotică………………………………………………3 – 20 ani

Cheltuieli cu brevete, patente, licenţe ……………………………..până la 5 ani

Terenurile nu se amortizează, având o durată de viaţă nelimitată.

Societatea nu înregistrează activele sale corporale şi necorporale la o valoare care să

depăşească valoarea lor recuperabilă. Dacă au loc evenimente care indică posibilitatea

nerecuperării a valorii contabile a unui activ prin fluxurile de numerar viitoare, atunci

societatea aplica corecţii pentru reflectarea pierderii de valoare a activului imobilizat.

La închiderea exerciţiului financiar valoarea de intrare se compară cu valorea de inventar

conform punctului 5.19 din Reglementările contabile. În cazul în care se constată diferenţe

în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă se înregistrează amortizare

suplimentară, în cazul deprecierilor ireversibile sau se efectuează o ajustare pentru

deprecierea sau pierderea de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă.

Totodată, când condiţiile care au determinat deprecierea au încetat, societatea va reîntregii

valoarea contabilă a activului respectiv.

Societatea dispune de următoarele categorii de imobilizări financiare:

- titlurile şi alte instrumente financiare deţinute ca imobilizări: reprezentând drepturile

deţinute în capitalul altei societăţi comerciale sub formă de acţiuni şi alte titluri financiare

(obligaţiuni emise de societăţi financiar bancare şi municipalităţi, titluri deţinute la fonduri

de investiţii, titluri de stat, etc) a căror deţinere pe o perioadă îndelungată este considerată

utilă.

Aceste titluri pot fi vândute în scopuri de lichiditate datorate modificării în ratele dobânzii,

a celei de schimb, a preţurilor de piaţă a titlurilor de participare.

-creanţe imobilizate: cuprind creanţe legate de participaţii, depozite bancare în lei şi în

valută, alte creanţe imobilizate, precum şi dobânzile aferente acestor creanţe.

19

Societatea deţine stocuri concretizate în materiale consumabile, care se înregistrează la cost

de achiziţie.

Costul se determină prin metoda primului intrat-primul ieşit (FIFO) pentru toate tipurile de

stocuri.

Creanţele principale ale societăţii constau în dividendele cuvenite şi neîncasate de la

societăţile din portofoliu, vărsământele efectuate în urma subscrierii la capitalul social al

altor societăţi, până la data înregistrării majorării.

Creanţele se evaluează la valoarea nominală, iar la data bilanţului la valoarea estimată a fi

realizată, după ce s-au efectuat ajustări de valoare pentru creanţe incerte.

Dacă în baza unor estimări bazate pe analiza tuturor sumelor restante existente în sold la

data bilanţului contabil, rezultă existenţa unor sume îndoielnice, incerte, pentru aceste

sume vor fi efectuate ajustări de valoare.

În cazul imposibilităţii realizării sumelor (falimentul societăţii din portofoliu etc.), acestea

vor fi scoase din bilanţ prin recunoaşterea sumelor în cheltuielile perioadei.

Plasamente pe termen scurt. În această categorie intră investiţiile financiare a căror

termen de realizare este sub un an, astfel:

a. Acţiunile achiziţionate pentru a genera profit în urma fluctuaţiilor pe termen scurt

ale preţului pieţei.

Iniţial sunt recunoscute la costul de achiziţie, iar ulterior cele admise la tranzacţionare se

evaluează la valoarea cotaţiei din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la

costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Pentru stabilirea valorii de achiziţie în cazul instrumentelor financiare pe termen scurt

tranzacţionate pe o piaţă externă se utilizează cursul valutar BNR din data decontării.

La închiderea exerciţiului financiar valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţele externe se

evaluează la cotaţia din ultima zi de tranzacţionare, valoarea în lei se stabileşte utilizând

cursul BNR din data de 31 decembrie.

Diferenţele rezultate din evaluare sunt incluse în profitul sau pierderile perioadei.

La ieşire din patrimoniu, costul titlurilor ieşite se stabileşte în baza valorii contabile a

acţiunilor utilizând metoda costului mediu ponderat.

20

b. Titluri şi alte instrumente financiare pe un termen de sub un an.

Aceste plasamente au scadenţă fixă şi societatea are intenţia şi capacitatea de a le păstra

până la scadenţă.

Plasamentele păstrate până la scadenţă sunt înregistrate iniţial la valoarea nominală, şi

lunar la valoarea nominală se adaugă şi valoarea cuponului.

În eventualitatea constatării unor evenimente care pot conduce la deprecieri temporare se

efectuează ajustări pentru pierderea de valoare, iar în cazul deprecierii definitive valorile

sunt derecunoscute pe seama profitului sau pierderii perioadei.

Numerarul şi echivalentele acestuia cuprind: numerar în casă, depozite la vedere, în lei şi

în valută, evidenţiate la cost.

Numerarul în valută la data intrării se evidenţiază la cursul zilei, iar la data bilanţului la

cursul valutei din acea dată. Diferenţele favorabile sau nefavorabile se înregistrează în

profitul sau pierderea perioadei.

Pentru situaţia fluxului de numerar, numerarul şi echivalentele acestuia cuprind numerar în

casă, depozite la vedere la bănci, avansurile de trezorerie precum şi investiţii financiare pe

termen scurt (titluri de stat, obligaţiuni) cu scadenţă reziduală mai mică de trei luni.

Echivalent de numerar sunt considerate investiţiile financiare pe termen scurt, cu grad înalt

de lichiditate, care pot fi uşor transformate în numerar şi sunt supuse unui risc

nesemnificativ de schimbare a valorii.

Societatea are datorii rezultate din relaţia cu:

- furnizori de bunuri şi de servicii;

- acţionarii (dividendele de distribuit acţionarilor);

- bugetul de stat şi asigurărilor sociale (impozitul pe profit, contribuţiile la asigurărilor

sociale);

- salariaţii,

- diverşi.

Datoriile sunt recunoscute la valoarea nominală, în baza contractelor şi documentelor care

le atestă (furnizori de bunuri şi servicii), respectiv se calculează (drepturi salariale,

obligaţiile sociale şi fiscale) în baza reglementărilor existente (contract colectiv de muncă,

reglementări fiscale, etc.).

21

Dividendele de distribuit acţionarilor sunt incluse în profitul de repartizat până la data

aprobării repartizării profitului. După aprobarea de către adunarea generală a acţionarilor a

repartizării profitului, dividendele se evidenţiază ca datorii în situaţiile financiare ale

perioadei respective, conform punctului 5.124.

Impozitul pe profit curent se calculează pe baza rezultatului financiar, ajustat pentru

diferite elemente care nu sunt taxabile sau deductibile.

La determinarea impozitului pe profit se va utliza rata impozitului pe profit în vigoare în

perioada la care se referă calculaţia.

Impozitul pe profit curent se determină lunar, iar plata se efectuează trimestrial.

Provizioanele sunt recunoscute în momentul în care Societatea are o obligaţie curentă

generată de un eveniment anterior, când este probabil ca o ieşire de resurse care

încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă şi

când poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.

Provizioanele pentru stimulente ce urmează a se acorda salariaţilor şi administratorilor ca

urmare a realizării profitului se constituie potrivit prevederilor Contractului colectiv de

muncă.

Provizioane pentru impozite

Provizioanele pentru impozite se calculează începând cu 1 ianuarie 2006 în baza

prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE.

Impozitele amânate existente la finele anului 2005 au fost transpuse în provizioane pentru

impozite.

Impozitul amânat a fost calculat la cotele preconizate a se aplica în perioada valorificării

activului sau stingerii obligaţiei.

Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate

bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie

curentă în relaţia cu statul.

22

Reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele societăţii după deducerea tuturor

datoriilor.

Capitalurile proprii ale societăţii includ:

- capitalul subscris şi vărsat: se stabileşte în baza numărului de acţiuni emise şi valoarea

nominală a acestora;

- rezervele din reevaluare a activelor imobilizate corporale: reprezintă diferenţa netă

rezultată în urma reevaluării activelor imobilizate corporale. Se utlizează la acoperirea unor

eventuale deprecieri ale activelor reevaluate, iar sumele aferente activelor imobilizate

corporale cedate se transferă în „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezervele din

reevaluare”.

- rezervele legale: se constituie din profitul realizat de societate pâna la cota de 20% din

capitalul social al societăţii.

- rezervele constituie din ajustările pentru pierderi de valoare a titlurilor imobilizate

rezultate ca urmare a evaluării portofoliului la valoarea justă şi a înregistrării pierderii de

valoare stabilită ca diferenţa între valoarea contabilă mai mare şi valoarea justă determinată

conform Regulamentului CNVM nr. 15/2004

- rezervele din majorarea participaţiilor includ valoarea acţiunilor dobândite în urma

majorării de către emitenţi a capitalului lor social din rezerve din reevaluare, terenuri şi alte

surse, conform legislaţiei în vigoare până la data de 31 decembrie 2002.

- rezervele constituite în urma aplicării Legii nr. 133/1996: reprezintă rezervele

constituite din valoarea acţiunilor dobândite în capitalul social al societăţilor arondate în

baza Legii nr. 58/1991. În aceste rezerve au fost înregistrate şi compensările ce s-au

efectuat cu APAPS.

- rezervele reprezentând surplus realizat din rezerve de reevaluare: include rezerva din

reevaluare aferentă ieşirilor de imobilizări corporale.

- alte rezerve prevăzute de lege: surse din profitul net, din reduceri fiscale, destinate

finanţării

activităţii proprii;

- rezultatul reportat, include:

- rezultatul provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29: include toate

ajustările rezultate din retratarea patrimoniului cu ocazia trecerii la aplicarea reglementările

contabile armonizate

23

- rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme

cu

Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene.

- rezultatul exerciţiului: prezintă profitul sau pierderea realizată în exerciţiul financiar al

perioadei.

Contul de profit şi pierdere se întocmeşte în formatul solicitat, anual şi semestrial.

Venituri din investiţii financiare includ veniturile din participaţiile deţinute în societăţile

din portofoliu, respectiv:

- Veniturile din dividende care sunt înregistrate atunci când se stabileşte dreptul de

încasare de către acţionari şi pe valorile prezentate de companii în situaţiile financiare;

- Veniturile din titlurile imobilizate primite ca urmare a majorării capitalului social de către

societăţile din portofoliu prin încorporarea rezervelor din profit net sau primelor de

emisiune sunt înregistrate la valoarea nominală, astfel:

- în cazul titlurilor deţinute la societăţi închise, în momentul operării majorării capitalului

social la Registrul Comerţului;

- în cazult titlurilor deţinute la societăţi cotate pe piaţa reglementată, în momentul operării

modificărilor în Registrul Bursei.

Venituri din dobânzi Veniturile din dobânzi includ veniturile fixe din investiţii financiare,

titluri comerciale, reducerile aferente obligaţiunilor şi titlurilor de trezorerie.

Sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul apariţiei lor, respectând

conceptul de contabilitate de angajamente.

În cazul în care încasarea unei dobânzi devine incertă, suma se va efectua o ajustare pentru

depreciere.

Venituri din tranzacţii Veniturile din vânzările de titluri cotate sau necotate, sunt

recunoscute în momentul decontării

tranzacţiei. Vânzările cu plata în rate a titlurilor necotate sunt recunoscute ca venituri în

momentul încasării ultimei rate.

Veniturile rezultate din tranzacţiile cu imobilizări financiare efectuate pe pieţele financiare

externe se stabilesc la cursul BNR din data decontării tranzacţiei.

24

Câştigurile realizate din vânzarea titlurilor de plasament pe pieţele financiare externe se

stabilesc ca diferenţă între veniturile obţinute (la cursul BNR din data decontării

tranzacţiei) şi valoarea de achiziţie la cursul din data achiziţiei. La stabilirea câştigurilor

sau pierderilor din tranzacţii se ţine cont numai de

creşterea cotaţiilor instrumentelor respective, diferenţele rezultate din variaţiile cursurilor

de schimb se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţele de curs valutar.

Alte venituri din activitatea curentă sunt cele realizate din închirieri de spaţii, vânzări de

bunuri.

Sunt recunoscute în baza conceptului de contabilitate de angajamente momentul apariţiei

lor.

Cheltuielile sunt evidenţiate în perioada efectuării lor, iar recunoaşterea lor în contul de

profit şi pierdere se face cu respectarea principiului independenţei exerciţiului.

Cheltuieli din comisioane bancare Se înregistrează în momentul apariţiei lor.

Cheltuielile din tranzacţii Sunt recunoscute odată cu veniturile din aceste operaţiuni, la

data decontării în cazul titlurilor cotate, respectiv la data încasării ultimei rate în cazul

vânzării în rate a titlurilor necotate. Costul aferent tranzacţiilor reprezintă valoarea titlurilor

de participare cedate, cost stabilit în baza metodei costului mediu ponderat.

În momentul ieşirii din patrimoniu a titlurilor, costul lor se ve diminua cu sumele

reprezentând creşterile din majorările realizate prin încorporarea rezervelor, primelor şi

altor elemente de capital propriu realizat anterior şi înregistrate în creditul contului

„Rezerve din valoarea titlurilor dobandite gratuit”.

În cazul titlurilor de participare tranzacţionate pe pieţele externe la cheltuielile din

tranzacţii va fi înregistrată valoarea titlurilor la cursul din data achiziţiei, diferenţele de

curs valutar fiind contabilizate la cheltuieli financiare.

Cheltuielile privind investiţiile financiare cedate pe termen scurt cedate reprezintă

diferenţele nefavorabile dintre valoarea contabilă (valoarea de achiziţie) a investiţiilor

financiare pe termen scurt şi preţul de vânzare.

În cazul investiţiilor financiare pe termen scurt cedate, realizate pe pieţele financiare

externe, valoarea contabilă reprezintă valoarea titlurilor la cursul din data achiziţiei

25

(valoare calculată pe baza costului mediu ponderat), diferenţele de curs valutar se

înregistrează la cheltuieli din diferenţe de curs valutar.

Comisioanele de administrare, cotele şi taxele sunt recunoscute în momentul apariţiei lor.

Comisioanele aferente tranzacţiilor sunt recunoscute la data decontării tranzacţiilor.

Comisioanele aferente tranzacţiilor efectuate pe pieţele externe se stabilesc în baza cursului

BNR din data decontării tranzacţiei.

Cheltuieli salariale Sunt recunoscute în momentul apariţiei lor, cu respectarea principiului

independenţei exerciţiului.

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă în evoluţie toate elementele

capitalului propriu:

-sold la începutul perioadei;

-creşteri totale, din care prin transfer;

-reduceri totale, din care prin transfer;

-sold la sfârşitul perioadei.

În notele explicative societatea prezintă informaţii suplimentare, relevante pentru utlizatori

în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele obţinute.

Fiecare element semnificativ al bilanţului, contului de profit şi pierdere, situaţiei fluxurilor

de numerar şi al modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota

care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ.

Pe lângă acestea, Notele vor prezenta informaţii cu privire la:

- denumirea şi sediul social al fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine interese de

participare reprezentând un procent de capital de puţin de 20%;

- denumirea entităţii care face raportarea;

- data la care s-au încheiat, sau perioada la care se referă situaţiile financiare;

- moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare;

- exprimarea cifrelor incluse în raportare (ex. lei);

- politicile contabile adoptate de societate pentru a determina valorile elementelor din

bilanţ, ale contului de profit şi pierdere, ale fluxurilor de trezorerie şi ale modificărilor de

26

capitaluri propriu. Se va face menţiune că situaţiile financiare au fost intocmite în

conformitate cu Reglementările contabile armonizate.

27