MALAXA BUCUREŞTI

Turnătorie - Fier - Bronz - Aluminiu Forje - Piese grele - Sudură

Instalaţiuni complecte

R A F I N Ă R I I DE P E T R O L Piese mecanice

Cazane „Cornwall" şi de orice fel. Rezervoare

CONSTRUCŢII METALICE

CANDI REA R E G E L E Ş I B I S E R I C A *

DE

NICHIFOR CRAINIC

In sensu l t rad i ţ iona l , consfinţi t de i s to r ia Răsăr i tu lu i , Cesa ru l n u se p o a t e concepe in afară de sfera o r t o d o x ă ; el es te , d impot r ivă , factor cons iderab i l , c a r e luc rează la t r i um­ful Evanghe l i e i în lume. Astfel a p a r e a u g u s t a lui f igură a tâ t p e p l anu l e cu men ic cât şi p e p l anu l n a ţ i o n a l al Bisericii . E n e c e s a r să n e op r im a sup ra aces tu i a d e v ă r , f i indcă une l e re ­min i scen ţe din v r e m e a s t r ă v e c h e a împăra ţ i l o r pe r secu to r i şi u n e l e inf luenţe d e men ta l i ­t a t e l a i că m o d e r n ă n e i sp i tesc p e nes imţ i t e să facem o s e p a r a ţ i e în t r e Cesa r şi Biserică, lu ru ca re n u e în duhu l o r todox .

Dator ia n o a s t r ă să ac tua l i zăm aces t a d e v ă r al t radi ţ ie i r ă s ă r i t e n e e în lesn i tă de fap­tul că Cesa ru l s ta tu lu i nos t ru es te şi se m ă r t u r i s e ş t e o r todox , ia r în f run tea s t rădan i i lo r sale de a înnoi a şezămin te l e de t emel ie a le {arii s ingur p u n e Biserica.

A r fi cel pu ţ in p a r a d o x a l ca e l anur i l e de înno i re mora l ă a lumii , c e e m a n ă firesc din t a ine le şi din c u v â n t u l a l ta ru lu i ca m i r e a s m a din floare, să se v a d ă b ă n u i t e m ă c a r de ina­d e r e n ţ ă la o p e r a de înno i re a f i rmată d e însuş i Capu l s ta tu lui , c ând acea s t ă o p e r ă face o pa r t e a t â t de l a rgă c red in ţe i şi apos to la tu lu i creşt in . N u m a i gând indu-ne la imense le per ­spec t ive ce se desch id aces tu i apos to la t p r in t oa t e ins t i tu ţ i i le nou lu i regim, n ' a m pu tea a v e a decâ t r e c u n o ş t i n ţ ă faţă de Rege le c a r e i e -a dat. Pr in t oa t e f ierbinţ i le d i scur su r i a le Tronu lu i şi p r in t oa t e legiui r i le c rea te , Carol II ape lează la Biser ica s t r ămoşească să um­ple cu p r i m ă v a r a Duhu lu i Sfânt no i le forme de v i a ţ ă obş tească .

C o n v i n s de p u t e r e a d e v i a ţ ă a Bisericii n o a s t r e şi de m i s i u n e a e i m â n t u i t o a r e pen­t ru t impur i l e m o d e r n e , d e o p o t r i v ă din t rad i ţ i a i s tor ică şi d in c red in ţa- i p e r s o n a l ă de or to­dox p rac t i can t , Rege le se î nco rpo rează astfel în r â n d u l bas i le i lor b izan t in i şi al mar i lo r voievozi , ocro t i tor i şi c t i tor i ai v ie ţ i i c reş t ine .

N u e n e v o i e de măgu l i r i d e ş a r t e s a u de l inguşi r i josn ice p e n t r u a în ţ e l ege că luc ru l aces ta e o r ea l i t a t e m e n i t ă să n e u m p l e de î n c r e d e r e în z iua de m â i n e . In cele ce u r m e a z ă v o m cău ta să a r ă t ă m l egă tu r a s t r ânsă d in t re c e e a c e se n ă z u i e ş t e as tăz i î n ţ a ra n o a s t r ă şi t r ecu tu l g lor ios al Bisericii . In ochi i noşt r i , un Rege o r t o d o x s e p ro i ec t ează inev i tab i l pe fundalu l de au r a l aces tu i t recu t , p e n t r u a-i p ă t r u n d e m a i l impede mis iunea .

F igu ra m o n a r h u l u i o r todox a da t -o în l ini i le e i esen ţ ia le , p e n t r u toa te ţă r i le de aceeaş i c red in ţă , Bizanţul imper ia l . Basiieul e p ro to t ipu l Rege lu i de azi, ch ia r d a c ă ţi­n e m s e a m ă de corec tu r i l e şi îndulc i r i le o p e r a t e de evo lu ţ i a menta l i t ă ţ i i m o d e r n e .

529

C e n e î n v a ţ ă Bizan ţu l d e s p r e r o l u l î m p ă r a t u l u i în i s to r ia o r t o d o x ă ? P en t ru că , în a c e a s t ă p r iv in ţ ă , î n t r e Răsă r i t şi A p u s e o d e o s e b i r e i zb i toa re . In A p u s n u ex i s t ă o sepa ­r a ţ i e i n t r e p u t e r e a sp i r i t ua l ă şi p u t e r e a t e m p o r a l ă . P a p a e s u v e r a n u l pontif, c a r e a b s o a r b e în a c e e a ş i p e r s o a n ă p u t e r e a sp i r i t ua l ă şi p u t e r e a t e m p o r a l ă . Teore t i c , împăra ţ i i , regi i , pre­şed in ţ i i de r epub l i c i sun t s u b o r d o n a ţ i Sfântulu i S c a u n şi r a p o r t u r i l e lor se s imbol i zează in ac tu l s ă ru t ă r i i pan tofu lu i pont i f ical . In Răsăr i t , e x i s t ă d i m p o t r i v ă o s e p a r a ţ i e a p u t e r i ­lor, p a t r i a r h u l d e ţ i n â n d p e c e a sp i r i tua lă , i a r î m p ă r a t u l p e c e a s e c u l a r ă . Nic i un m o m e n t î n să a c e a s t ă s e p a r a ţ i e n u e c o n c e p u t ă c a u n a n t a g o n i s m , c i ca o d i s t r i bu ţ i e de ro lu r i ca re , cu mi j loace difer i te , c o n v e r g în a c e l a ş scop. R e p r e z e n t a t e în p e r s o a n e deoseb i t e , a t â t p a t r i a r h a t u l b i zan t in câ t şi i m p e r i u l pol i t ic sun t funcţ iuni a le D o m n u l u i Hr i s tos p e p ă m â n t . Bizanţul însuş , ca î m p ă r ă ţ i e c a r e a d u r a t e ro ic p e s t e 1100 de ani în ce le m a i d r a m a t i c e îm­p r e j u r ă r i din câ te se cunosc , e r a cons ide r a t ca ocro t i t şi că lăuz i t d e D u m n e z e u . I s to r ia lui e o c o n t i n u ă e x a l t a r e m i s t i c ă şi n ic i o fap tă m a r e d in l a n ţ u l e i n u se p o a t e î n ţ e l ege în a fară de sensu l re l ig ios . Cu s c ă z ă m â n t u l sp i r i t ua l de azi e foar te g r eu să n e a p r o p i e m d e aces t f enomen un ic , ce n e a p a r e c a o m ă r e a ţ ă n e b u n i e p e n t r u Hr i s tos .

E a d e v ă r a t ce s p u n i s tor ic i i c â n d califică Bizan ţu l oa forma cea m a i t ip ică a m o n a r ­hie i abso lu te . In abso lu t i smu l lui s u n t în d e o s e b i d o u ă e l e m e n t e c e se c o n t o p e s c : u n u l e, a c e l a d e imperator r o m a n , a d i c ă de şef mi l i t a r şi l eg i s la to r suprem, m o ş t e n i t d i rec t d e la R o m a ant ică , i a r al do i lea e ace l a d e despot as ia t ic , ad i că s t ă p â n ind i scu tab i l p e v i a ţ a supuş i lor , m o ş t e n i t de l à Perş i i înf rânţ i d e Herac l i e , de u n d e bas i l eu l î m p r u m u t ă cos tumul fastuos şi d i adema . In v i r t u t e a aces t e i î ndo i t e moş t en i r i , î m p ă r a t u l e autocrator ; v o i n ţ a lui e m a i p r e s u s d e or ice v o i n ţ ă o m e n e a s c ă , a u t o r i t a t e a lui n u se d i scu tă , p u t e r e a lu i e iz­v o r u l leg i lor s ta tu lu i . Un c e r e m o n i a l de o s t r ă luc i r e fără s e a m ă n îl i zo lează de r e s tu l lumii î n t r ' o s i n g u l a r i t a t e o l impică . Demni t a r i i s e ap rop i e de d â n s u l cu t re i me tan i i , c a d e o per­s o a n ă sacră , ia r s e n t i m e n t u l c e i-1 d a t o r e s c e ace la de proskinisis, d e p r o s t e r n a r e a d o r a ­toa re , î m p ă r a t u l s t ă m a i p r e s u s d e o m e n i r e ^ î n t r e a g ă şi, d u p ă c o n c e p ţ i a b izan t ină , el n u e n u m a i şeful s t a tu lu i , p e c a r e îl c o n d u c e efect iv , ci şi al p o p o a r e l o r ce lo r l a l t e p â n ă la m a r g i n e a lumii . D e a c e e a , r e p r e z e n t a n ţ i i b a r b a r i l o r v e n i ţ i la Bizanţ îi sun t da to r i c u a c e l a ş o m a g i u ca o r i ce supuş i . I n t e r e san t , e s t e că ei înş iş i îl c o n s i d e r ă ca a ta re . I n l ă u n t r u l şi în afara impe r iu lu i , ba s i l eu l e p e r s o n a g i u l un ic , fără p e r e c h e p e p ă m â n t .

A c e s t abso lu t i sm de o r ig ine p ă g â n ă p r i m e ş t e î n să u n c o r e c t i v profund şi u n s e n s n o u p r in î n v e s t i t u r a c reş t ină . La Bizanţ, c a r e e î m p ă r ă ţ i a î n c h i n a t ă D o m n u l u i Hr i s tos , n u p o a t e fi n i m e n i ba s i l eu d e c â t cu cond i ţ i a să fie o r todox . El e p a v ă z a po l i t i că a d r e p t e i c red in ţe . î n v e s t i t u r a î m p ă r ă t e a s c ă o p r i m e ş t e de l à I isus Hr i s to s p r i n p a t r i a r h u l e cu men ic . Iconograf ia îl în fă ţ i şează p r i m i n d c o r o a n a d i rec t d in m â i n i l e M â n t u i t o r u l u i . In z iua în­coronăr i i , j u r ă so lemn în b i s e r i c a Sfintei Sofii să o c r o t e a s c ă Biser ica , să p ă z e a s c ă nec l in t i t e d o g m e l e s inoda le , c a n o a n e l e şi p r iv i l eg i i l e ec les ias t i ce i a r p a t r i a r h u l îl p o m ă z u i e ş t e şi îl c o n s a c r ă p e n t r u a d e v e n i „unsu l D o m n u l u i " . Din a c e a s t ă cl ipă, ba s i l eu l e „v i ca ru l lui H r i s t o s " p e p ă m â n t şi î n t r e g a u t o c r a t i s m u l s ău se p r e s c h i m b ă în func ţ iune s e c u l a r ă a c reş ­t in i smulu i . Euseb iu de C e s a r e e a c a r e , d u p ă a p r e c i e r e a b izan t ino log i lo r , e m a i m u l t u n t e o ­log pol i t ic , p a n e g i r i s t u l lui Cons t an t i n - c e l -Mare , n u m e ş t e p e în tâ iu l î m p ă r a t c reş t in „cel de-a l t r e i s p r e z e c e l e a apos to l " , şi d e a tunc i î n c o a c e o r i ce î m p ă r a t se s o c o t e ş t e apos to l p o ­l i t ic al Bisericii . T e r m e n u l consac ra t , c e i s e c u v i n e , e s t e a c e l a de isapotolos, ad i că a s e ­m e n e a cu apostol i i . De là Ju s t i n i an , i s e m a i s p u n e şi whlerèvs-vasilèvs, ad ică a r h i e r e u - î m -păra t . Astfel , i d e e a că e l e s t ă p â n u l lumi i în t reg i , d i n c o l o de m a r g i n i l e s ta tu lu i , n u e o in fa tua re n a i v ă , ci o ob l iga ţ ie , ce d e c u r g e d in ca l i t a t ea lui apos to l i că sau a rh i e r ea scă . Pa-ve l a c u c e r i t l u m e a cu s p a d a c u v â n t u l u i ! bas i l eu l c u c e r e ş t e p o p o r d u p ă p o p o r p e n t r u a

530

le b o t e z a şi a le î nco rpo ra Biserici i e c u m e n i c e . Bizant ini i e r a u a t â t de înf lăcăraţ i d e cre­d in ţa lor î ncâ t n ic i n u p u t e a u c o n c e p e că ex i s t ă p e p ă m â n t fericire în a fa ră de imper iu l o r todox , zice Cha r l e s Diehl . A ş a n e p u t e m l ămur i d inamismul e x t r a o r d i n a r al aces tu i stat , c a r e a înc reş t ina t a t â t e a n e a m u r i b a r b a r e , c iv i l izându- le to toda tă . M a r i i conducă to r i pă ­gâni , conver t i ţ i la creş t in ism, d e v e n e a u finii bas i leu lu i , oare îi t r a t a apoi , în co re spon­denţă , cu t i t lul de frate s au Hule.

Conş t i in ţa apos to l i că d e a ve s t i l umi i în t r eg i a d e v ă r u l m â n t u i r i i făcea ca n e n u m ă ­ra t e l e r ăzboa i e b izan t ine î m p o t r i v a păgân i l o r să a ibă un ca r ac t e r de r ăzboa ie sfinte. D u p ă c red in ţ a aces to r oameni , Hr i s tos însuş c o n d u c e a a r m a t e l e la b i ru in ţă , idee ca re v e n e a din l e g e n d a semnu lu i mi racu los , a r ă t a t p e cer so ldaţ i lor lui Cons t an tm-ea l -Mare . Jus t in i an , ca re e u n u l d in t r e mar i i eroi ai imper iu lu i , dec l a ră : „ N u în a r m e a v e m înc rede re , n ic i în sol­daţ i , n ic i în genera l i şi n ic i în gen iu l n o s t r u propr iu , ci t oa t ă n ă d e j d e a n o a s t r ă o p u n e m în

p ron ia Sfintei Tre imi" . Ia r Ioan C o m n e n e s igur că soldaţ i i săi au lupta t , „ sub D u m n e z e u ca genera l , i a r s u b m i n e c a l oco t enen t al său" . Bizantini i se cons ide ră cruc ia ţ i pe rma­n e n ţ i ai o r todoxie i , i a r a u t o c r a t o r u l , c u to t abso lu t i smul său superb , ce p o a t e fi r ă s t ă lmă­cit în fe lur i te ch ipur i d e is tor ici i laici , e în r ea l i t a t e un apos to l , ca re ş t i e să-ş i sacr i ­fice orgol iu l mi l i t a r la p i c ioa re l e M â n t u i t o r u l ai.

A c e l a ş abso lu t i sm imper ia l , socot i t ca izvor un ic al legilor , n i se l u m i n e a z ă t r e p t a t s u b raza concep ţ ie i c reş t ine . D u p ă Roma p ă g â n ă , Bizanţul s a u n o u a R o m ă e a d o u a pa t r i e a d rep tu lu i . Dar c e e s t e oaire d rep tu l b izant in , de là J u s t i n i a n şi p â n ă la basilicale, d e c â t o con t inuă a d a p t a r e a legis la ţ ie i r o m a n e la sp i r i tu l c reş t in ? In a c e a s t ă p r iv in ţă , o p e r a ju­r id ică a împăra ţ i l o r n u e a l t c e v a d e c â t u n p roces de c o n v e r t i r e la c reş t in i sm a d rep tu lu i roman , în năzu in ţa , c e t r e b u i e s ă n e însu f l e ţ ească p e to ţ i ce i de azi, c a l e g e a Iui Hr i s tos să d e v i n ă însăş i l egea s ta tu lu i .

S t r a t eg şi l eg i s la to r în s lu jba lu i Hr is tos , bas i l eu l e în ace laş t imp „ a r h i e r e u " sui gene r i s ai Bisericii . El e unsu l Domnu lu i şi s t ă p â n e ş t e l u m e a „pr in g ra ţ i a lui D u m n e z e u " şi „cu a ju to ru l lui Hr i s to s" . Tex tu l ac lamaţ i i lo r r i tua le s u n ă astfel : „ P u t e r e a ta , î m p ă r a t c red inc ios în Hr i s tos şi a les d e Dumnezeu , v i n e de là Domnul , ia r n u de là o a m e n i " . Cum Insă a v e m aface cu un s i s t em e lec t iv , a c e a s t ă af i rmaţ ie t r e b u e l u a t ă în sensu l că Dumne­zeu insp i ră p e a rhon ţ i i cu d rep t d e vo t să a l e a g ă p e b ă r b a t u l cel m a i capabi l din i m p e ­riu, — d u p ă l ămur i r ea , p e c a r e ne -o d ă O t t o Tre i t inger . Astfel , formula b i zan t ină „pr in gra ţ ia lu i D u m n e z e u " impl ică ş i p e cea a d ă u g a t ă m a i tâ rz iu „şi p r in v o i n ţ a na ţ i ona l ă " . Cu excep ţ i i foar te r a r e , î m p ă r a t u l Bizanţu lu i e de r e g u l ă t eo log v e r s a t în t a ine le subt i le a l e dogmelor . î n c ă d e l à î ncepu tu l v e a c u l u i V, fundamentu l î n v ă ţ ă m â n t u l u i în un ive r s i t ă ţ i l e bi­zan t ine îl c o n s t i t u e teo logia . O m ins t ru i t în sensu l b izan t in î n s e m n e a z ă t eo log î nna in t e de toa te . Insuş aces t t ip d e î n v ă ţ ă m â n t supe r io r ca re v e n e a din A l e x a n d r i a lui C lemen t şi a lui Or igen , e oficializat de î m p ă r a t u l Teodos i e II, î n t eme ie to ru l în tâ ie i un ive r s i t ă ţ i c re ş t ine şi v a fi cop ia t ca a t a r e în Occ iden t . Sub r apo r tu l in te lec tua l i tă ţ i i , Bizanţul , fău­r i to ru l dogmelo r , r e p r e z i n t ă u l t ima e x p r e s i e a fineţii şi adânc imi i metaf iz ice . O p e r a d e a dogmat i za e, fără îndoia lă , în p r imul r â n d a Sfintelor S inoade , d a r t r e b u e să n e a d u c e m amin t e cu d r agos t e şi de p a r t e a ce se c u v i n e împăra ţ i lo r t eo logi . D u m n e z e u a v r u t ca in i ţ ia t iva s inoade lo r e c u m e n i c e să-i r e v i n ă împăra tu lu i . In s t r ădan ia , ca re a d u r a t c â t e v a secole , d e a găs i formula j u s t ă a a d e v ă r u r i l o r fundamen ta l e a le c red in ţe i n o a s t r e , cu ren­te le e re t i ce e r a u a d e s e a a t â t de p u t e r n i c e încâ t sfăş iau Biser ica în p a r t i d e po lemice . In­t re e le şi d e a s u p r a lor, î m p ă r a t u l r e p r e z i n t ă au to r i t a t ea pol i t ică o r d o n a t o a r e , ca re p r o v o a ­că a d u n a r e a ep i scopa lă şi c r e i a z ă condi ţ i i le e x t e r n e favorabi le d iscuţ i i lor şi ho tă r î r i l o r su­p r eme . A l ă t u r i d e pa t r i a rh , el p r ez idează s inoade le , c a r e î l a c l amă c a p e unsu l Domnu-

531

lui , i a r p a r t e la d iscuţ i i şi p r o p u n e soluţ i i , g a r a n t â n d r e s p e c t a r e a d o g m e l o r şi e x e c u t a r e a canoane lo r . P a r t i c i p a r e a lui la o p e r a d o g m a t i c ă a Biserici i e astfel u n a a c t i v ă şi e fec t ivă , p e n t r u c a r e c r e ş t i n ă t a t e a îi r ă m â n e r e c u n o s c ă t o a r e .

A f a r ă de p reo ţ i , el s i n g u r a re d r e p t u l de a păş i în a l tar , i a r d e p e a m v o n u l Sfintei Sofii a d e s e a r o s t e ş t e p red ica . I n t e l ec tua l raf inat , e l n u e n u m a i oc ro t i t o ru l cu l tur i i , da r şi l i t e ra t şi ar t is t . Pe l â n g ă aceas ta , să n u u i t ă m că a r t a b i z a n t i n ă e în c o v â r ş i t o a r e m ă ­su ră g lor ia bas i le i lor , în f runte cu ace l m o n u m e n t un ic în lume, c a r e e b i se r i ca Sfin­t e i Sofii.

Se v o r b e ş t e a d e s e a în sens cr i t ic de c e s a r o p a p i s m u l b izant in , ad ică de abso lu t i smu l impe r i a l exe rc i t a t în Biser ică. F i reş te , f iece s i s tem î ş i a re e x a g e r ă r i l e lui , d a r d inco lo de e le , ro lu l î m p ă r a t u l u i în v i a ţ a o r t o d o x ă e un ro l de m â n a în tâ ia . R e p r e z e n t â n d u n i t a t e a imper iu lu i , el c o l a b o r e a z ă r e a l la u n i t a t e a Bisericii , p e n t r u c ă în s ens b izan t in Biser ica se con fundă cu s t a tu l în a c e e a ş i a r m o n i e a p u t e r i l o r deoseb i t e . D u p ă c o n v i n g e r e a n o a s t r ă , n u se p o a t e vo rb i s e r ios de un c e s a r o p a p i s m b izan t in , de v r e m e ce abso lu t i smu l i m p e r i a l e co rec ta t , u n e o r i ch ia r d ras t i c , de p u t e r e a sp i r i tua lă a p a t r i a r h u l u i e cu men ic . D u p ă dis­t inc ţ ia d o g m a t i c ă a lui S imion al Tesa lon icu lu i , î m p ă r a t u l e u n s cu mi r şi dec i e u n fel de a r h i e r e u laic , în v r e m e ce ep i scopu l e h i ro ton i t şi s tă p e o t r e a p t ă sp i r i t ua l ă supe r ioa ră .

„Pa t r i a rhu l , z ice M o n t e s q u i e u (citat d e Cha r l e s Diehl) , e r a t o t d e a u n a , m ă c a r c ă indi ­rect , a rb i t ru l t u tu ro r afacer i lor pub l i ce" . D i s p u n â n d de suf le tul mis t i c a l imper iu lu i , el p u t e a să r id ice sau să d o b o a r e p e î m p ă r a t . Şi n u o d a t ă c a p u l Biserici i a in te rz i s bas i l eu lu i i n t r a r e a în s fântu l locaş , 1-a s u p u s la p e n i t e n ţ ă şi 1-a a m e n i n ţ a t cu e x c o m u n i c a r e a ca re , p e n t i u m e n t a l i t a t e a c r e ş t i nă a Bizanţului , era u n a cu m o a r t e a sp i r i tua lă .

In g e n e r a l însă , — şi în a c e a s t ă r e c u n o a ş t e r e b izan t ino log i i sun t de a c o r d — m a ­r e a î m p ă r ă ţ i e o r t o d o x ă a a v u t p a r t e d e î m p ă r a ţ i s t r ă luc i ţ i ca p r e a p u ţ i n e s ta te . A u t o c r a ­t i smul lor, c a r e e r a fo rmula v remi i , m l ă d i a t de c r ed in ţ ă în f lăcăra tă , a ş t iu t să s e umi l ea scă e x e m p l a r în faţa lui D u m n e z e u şi s ă s e t r a n s f o r m e în e ro ic apos to l a t pol i t ic sp r e s l a v a lui Hr i s to s în a c e a s t ă lume . N u o d a t ă a sce t i smu l cel m a i r ig id a s ta t p e t r o n u l măr i r i i l umeş t i c a în va jn i cu l Nichi for Focas , c a r e z iua a p ă r e a în v e s t m â n t de împăra t , i a r n o a p ­t ea se n e v o i a în m a n t a de pus tn ic . Şi n u o d a t ă h l a m i d a de p u r p u r ă a fost l e p ă d a t ă p e n t r u r a sa a n o n i m ă de că lugăr . U n I saac C o m n e n p ă r ă s e ş t e t r o n u l şi i n t r ă în m ă n ă s t i r e . Un loan Camtacuzino îşi p i e r d e u r m a d e b u n ă v o i e sub n u m e l e m o n a h a l de Ioasaf. T rece r i l e aces t ea de là o e x t r e m ă la a l t a sun t f r ecven te în v i a ţ a Bizanţu lu i şi e le n e v o r b e s c tocmai de o a d â n c ă î n ţ e l e g e r e c r e ş t i nă p e n t r u c a r e î n suş g r and iosu l abso lu t i sm l u m e s c e soco t i t o d e -ş ă r t ă c i u n e în faţa p a n t o c r a t o r u l u i Hr i s tos , s t ă p â n u l u n a n i m a d o r a t a l imper iu lu i . D u p ă c u m r e i e s e din r i t ua lu l v ie ţ i i imper i a l e , a d â n c p ă t r u n s de d u h u l l i turgic , î m p ă r a t u l e r a în t o a t e imi t a to ru l lui I i sus Hr i s tos . C a r a c t e r i s t i c ă e în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă c e r e m o n i a spă lă r i i p i c ioa re ­lor. O d a t ă p e an e r a u i n t roduş i în P a l a t u l s ac ru d o i s p r e z e c e să rac i . In t imp ce p r e o t u l ci­t e a sub l ima s c e n ă r e s p e c t i v ă din Evanghe l i e , î m p ă r a t u l le spă la pe r â n d p ic ioa re l e , s ă ru -t u â n d f iecare picior .

Bizanţul aces ta , ca re a fost c en t ru l şi g lor ia lumii în t r eg i t imp de m a i b ine de o mie de ani , e m o ş t e n i r e a noas t r ă , a t u t u r o r p o p o a r e l o r o r t o d o x e . F o r m a t e în e v u l med iu , a c e s t e s t a t e sun t copi i le ze loase a le m a r e i ce tă ţ i . S ta tu l b u l g a r al ţ a ru lu i Simion, s t a tu i s â rb al lui Ştefan D u ş a n şi cel r u s sun t r epe t i ţ i i i s to r ice a le Bizanţului . Epoca m o d e r n ă a a d u s f i reş te o se r i e de modi f icăr i şi co rec tu r i abso lu t i smulu i , în v i r t u t e a c ă r o r a m o n a r ­hul , ca re e r a n u m a i de d rep t d iv in , d e v i n e şi de d rep t n a t u r a l , ad ică f i in ţează „pr in g ra ţ i a

532

lu i D u m n e z e u şi p r in v o i n ţ a n a ţ i o n a l ă " . Să o b s e r v ă m că aceas t ă n o u ă formulă expl ic i t ă în­fă ţ i şează mul t ma i l impede concep ţ i a o r todoxă , d u p ă c a r e or ice faptă b u n ă e r ezu l t a tu l une i co laboră r i teandrice, a d i c ă o co l abo ra re a omulu i cu Dumnezeu . N u m a i în Rusia, abso lu­t i smul s'a p ă s t r a t p â n ă a c u m 20 d e ani , da r în t r 'o formă exage ra t ă , ca re î nd rep t ă ţ e ş t e cri­t ica unu i W l a d i m i r So lov iew, să-1 n u m e a s c ă î n t r ' a d e v ă r cesa ropap i sm. Pe t ru -ce l -Mare , des­f i inţând p a t r i a r h a t u l moscovi t , desf i in ţează în r ea l i t a t e s inguru l factor ca re p u t e a să l imi­teze abso lu t i smul ţar is t . Totuşi , în a c ea s t ă formă, ţ a ru l con t inuă să fie, ca bas i leul , oc ro ­t i tor al o r todox ie i ecumen ice .

Dar cu toa te modif icăr i le c e r u t e de evo lu ţ i a is torică, e s e n ţ a moş ten i r i i b izan t ine a r ă m a s în t r eagă . Chia r s u b r eg imu l cons t i tu ţ iona l î m p r u m u t a t din Apus , o r t o d o x i a m e r g e m â n ă în m â n ă c u m o n a r h i a şi v e d e în c a p u l s ta tu lu i o funcţ iune po l i t i că în s lujba lui Hr is tos . Cons t i tu ţ i a m o d e r n ă obl igă p e m o n a r h , chiar când e de p r o v e n i e n ţ ă confesio­n a l ă deoseb i t ă , să oc ro t ea scă Biserica şi să-şi bo teze urmaş i i în c r e d i n ţ a r ă s ă r i t e ană , — c e e a c e î n s e m n e a z ă o b i ru in ţ ă a spir i tului b izan t in p e n t r u oare o condi ţ i e n e a p ă r a t ă e ra ca bas i l eu l s ă fie o r todox .

î n t e m e i a t e în e p o c a d e t rag ic a m u r g al Bizanţului , s t a t e l e r o m â n e ş t i n u i-au pr imi t d i rec t moş ten i r ea , ci n u m a i pr in i n t e r m e d i u l Slavilor , r id ica ţ i a tunc i p e ru ine le imper iu lu i . Jn ch ip cu to tu l fals se v o r b e ş t e de o inf luenţă a cul tur i i şi a c ivi l izaţ ie i s l a v o n e m e ­d ieva l e a s u p r a noas t r ă . N u ex i s tă n ic i o cu l tu ră şi n ic i o c ivi l izaţ ie s l a v o n ă în e v u l m e ­diu, ci exc lus iv o cu l tu ră şi o c ivi l izaţ ie b i zan t ină t r a n s p u s ă în l imba s lavonă . N o i Ro­mân i i a m moş ten i t Bizanţul p r in i n t e rmed iu l l imbii s l avone . In fundul i s tor ie i n o a s t r e şi a mar i lo r ei a şezămin te r e l ig ioase şi pol i t ice , s t r ă luceş t e astfel c e t a t e a mis t i că a lui Con­s tant in , a lui Jus t in i an , a Macedonen i lo r , a Comnen i lo r şi Paleologi lor .

V o i e v o d u l n o s t r u e n a ţ i o n a l în spaţ iu , da r e cu men ic în spirit . Ca toţ i mo n a rh i i din s t a te le o r todoxe , el e s t e u n ecou al au toc ra to ru lu i b izant in . Să n u u i t ăm c ă s t a t e l e e r a u deoseb i t e , da r o r todox ia r e p r e z e n t a încă, p e d e a s u p r a lor, un i t a t ea sp i r i tu lu i ecumen ic n u n u m a i dogmat ic , l i turgic şi canonic , da r şi adminis t ra t iv . Ca izvor al d rep tu lu i , v o i e v o d u l nos t ru dă ţăr i i p r a v i l a b izan t ină . C a şef al a jma te i , el face din e a o funcţie a lui Hris tos , Războa ie le a p ă r ă ţara , d a r a p ă r ă t o t o d a t ă şi c red in ţa , l u p t â n d î m p o t r i v a păgână t ă ţ i i . In Miha i Vodă , î n t r eaga l u m e o r t o d o x ă v e d e p e a r h a n g h e l u l l ibera tor , i a r el însuş af i rmă cu tă r ie , n u odată , că e apos to lu l r ă sbo in ie al lui Hr is tos . Jus t in ian , z id i torul Sfintei Sofii, e mode lu l t u tu ro r ct i tor i i lor v o i e v o d a l e d in acea s t ă ţară. Chipu l bas i l eu lu i t eo log se r e p e t ă în N e a g o e Basarab , în Dimît r ie Can temir , in d o m n u l d e fast imper ia l , Vas i l e Lupu, ocrot i ­torul s inodu lu i d e l à Iaşi şi a l „Măr tur i s i r i i o r t o d o x e " şi, pr in acea s t a , emu lu l lui Cons tan -t in-ce l -Mare . Mucen icu l c red in ţe i n o a s t r e e V o d ă Brâncoveanu , p r in ţu l a r te lo r şi a l cul­tur i i c r e ş t i ne ecumenice , ca re a m u r i t ca uUimul î m p ă r a t Pa leo log sub z idur i le Bizanţu­lui co t rop i t d e Turc i .

Se p o a t e vorb i astfel, fără n ic i un orgol iu , de un a d e v ă r a t apos to la t v o i e v o d a l al Români lo r în sensu l b izant in . Conş t i in ţa aces tu i a p o s t o l a t s e des făşoară pe p l anu l n a ţ i o n a l p r in pă z i r e a dogmelor , p r in î n t ă r i r ea Bisericii şi a p ă r a r e a ei p e n t r u a m â n t u i n e a m u l , i a r p e p lan in te rna ţ iona l , p u n â n d î n t r e a g a ţa ră , la n e v o i e cu for ţa e i mi l i ta ră , f inanc iară şi sp i r i tua lă , în s lu jba o r t o d o x i e i ecumen ice . A s e m e n e a basi le i lor , vo ievoz i i noş t r i a u fost at leţ i i lui Hr is tos în a c e a s t ă p a r t e de lume.

E oa re g reu să r e c u n o a ş t e m ca rac t e r e l e aces te i t radi ţ i i r e l ig ioase a m o n a r h i e i r ă să ­r i t ene în p e r s o n a l i t a t e a Regelu i Caro l II ?

„Eu sun t n ă s c u t şi c rescu t o r todox" , dec l a ră M a i e s t a t e a Sa c u pr i le ju l sfinţirei ca te -

533

dxalei un i t e d in Lugo j . A c e a s t ă d e c l a r a ţ i e , fără s a a ibă n i m i c o s t e n t a t i v fa ţă d e a l t e con ­fesiuni , e m ă r t u r i s i r e a d e c r e d i n ţ ă p e c a r e se b izu ie v a s t a a c ţ i u n e de r e î n n o i r e a ţăr i i . Ea îl î n c o r p o r e a z ă o rgan i c în a c e a s t ă t r ad i ţ i e r ă s ă r i t e a n ă . M o n a r h d e spi r i t m o d e r n , Rege l e e to tuş i s i n t eza v i e a p e r m a n e n ţ e l o r i s to r ice . In c o n c e p ţ i a sa , t r ad i ţ i a n u e o e s e n ţ ă s ta­t ică , ci u n a d inamică , u n i m p u l s s p r e c r e a ţ i i noi , r â n d u i t e în l a n ţ u l p e r m a n e n ţ e l o r v i e ţ i i :

„T ră im p e n t r u v i i t o r p r i n tot ce-a fost b u n şi s ă n ă t o s în t r e c u t u l nos t ru , z ice S u v e ­r a n u l . D a t o r ă m u rmaş i l o r n o ş t r i m o ş t e n i r e a n e p r i h ă n i t ă a s t r ăbun i lo r . N u t r ă i m p e n t r u no i şi p e n t r u z iua de azi. N o i cei d e - a c u m s u n t e m p ie r i to r i . V e ş n i c ă e s t e e n t i t a t e a n a ţ i o ­na lă . V e ş n i c e s t e p r o g r e s u l na ţ iun i i . I a t ă scopul . P e n t r u e a t r e b u i e să n e î n c h i n ă m v i a ţ a şi t o a t ă m u n c a noas t r ă . N u p r o d u c e m p e n t r u c e e a c e e s t e p ie r i to r . ci p e n t r u c e e a c e r ă m â n e d e a p u r u r e a " .

A spor i c u fapte le t a le p e r m a n e n ţ e l e de s t i na t e v i i to ru lu i , i a t ă c a r e e c o n c e p ţ i a r e ­ga lă d e î n c o r p o r a r e în t r ad i ţ i e .

Rege le o t r ă i e ş t e r e a l şi a d â n c , cu suf le tul a p l e c a t p e fân tân i le t r ecu tu lu i . C ă c i n u ­m a i d in t r ' o a s e m e n e a t r ă i r e a u p u t u t să fie s m u l s e c u v i n t e l e p r o g r a m a t i c e c u ca r e şi-a i n a u g u r a t domnia .

„In m i n e b a t e u n suflet d e R o m â n ; în suf le tu l m e u b a t suf le te le v e c h i l o r vo i evoz i ai cu l tu r i i r o m â n e ş t i şi, în a c e s t l oca ş a l cul tur i i , îmi i a u a n g a j a m e n t u l so l emn s ă fiu şi eu, ca u n C o n s t a n t i n B r â n c o v e a n u şi a t â t e a a l t e f iguri v o i e v o d a l e , u n sol a l cu l tu r i i r o m â n e ş t i " .

Z e c e ani au t r e c u t d e a t u n c i şi m a r i l e a ş e z ă m i n t e d e cu l tu ră , ce n ă p ă d e s c ţ a r a cu l u m i n a mi l i oane lo r d e căr ţ i , p r e c u m şi u r i a ş e l e cons t ruc ţ i i a rh i t ec ton i ce , l a î m p o d o b i ­r e a c ă r o r a s u n t c h e m a ţ i p ic tor i i , s cu lp to r i i ş i m e ş t e ş u g a r i i , n e d o v e d e s c c ă l a p i d a r e l e cu­v i n t e a le Rege lu i s u n t fapte .

A c e e a ş i c o n c o r d a n ţ ă î n t r e c u v â n t şi f ap tă o v o m găs i în c o n c e p ţ i a c a r e l e a g ă p e R e g e de Biser ică. Sun t că r tu ra r i , ca r i j u d e c ă î n s e m n ă t a t e a Biserici i î n s t a t u l n o s t r u n u ­m a i s u b r a p o r t u l cu l tura l , al l imbi i l i t e r a r e şi a l r ea l i ză r i lo r a r t i s t ice . E u n fel d e a v e ­d e a e x t e r i o r şi superf ic ia l , c a r e n u e al Regelu i . F i r e ş t e , n u p o a t e fi v o r b a d e a con­t e s t a sau negl i ja ro lu l ei c u l t u r a l ca re , p e n t r u t r e c u t u l i s to r ic , a r e a e r u l un i c a l u n u i m o n o p o l ; da r ro lu l cu l tu ra l a l Biserici i e în r e a l i t a t e n u m a i o d o g o a r e a f lăcări i de m i s ­t ică sp i r i t ua l i t a t e , c a r e e î n să ş i e s e n ţ a ei. E u n luc ru p e c a r e t o a t ă l u m e a r o m â n e a s c ă t r e b u i e să-1 ş t ie : Rege l e Ca ro l II v e d e so l ia Biserici i o r t o d o x e d e d in l ăun t ru , p r in a d e r e n ţ a i n t imă a u n e i p u t e r n i c e c r ed in ţ e p e r s o n a l e . N i m i c n u se p o a t e zidi f ă ră o c red in ţă , z ice S u v e r a n u l în a p r o a p e t o a t e d i scu r su r i l e sa le , şi t o t as t fe l n i m i c n u se p o a t e î n ţ e l e g e din e s e n ţ a şi sol ia Biserici i fără och i i c red in ţ i i . M l a d ă a u n u i n e a m d e o a m e n i p rofund c r e ­dincioş i , Rege l e a d e r ă la r e l i g i a ţăr i i n u p e n t r u a îndep l in i u n fo rmal i sm oficial, ci pen ­t ru n e c e s i t a t e a su f l e tească a de s t i nu lu i p e r s o n a l , oa r e s e ce r e împl in i t m v e ş n i c i e şi în Dumnezeu . E u n p r a c t i c a n t r i g u r o s al d isc ip l ine i b i se r iceş t i , pos t ind , m ă r t u r i s m d u - s e , îm-pă r t ă ş indu - se , î n g e n u n c h i n d în fa ţa a l t a ru lu i . As t fe l îl d e sc r i u ce i c a r i î l c u n o s c d e a p r o a p e . I a t ă se s p u n e în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă d. Teofil S idorov ic i :

„La Pa l a tu l r ega l , p o s t u l e o r e a l i t a t e c u m p o a t e d o a r la ţ ă r a n u l s a t e l o r se m a i în­t â l n e ş t e . D u p ă l ă s a tu l d e sec , î n t r e a g a b u c ă t ă r i e e s c h i m b a t ă , i a r v i a ţ a în cup r in su l Pa la­tu lu i e s t r ă b ă t u t ă de o c u c e r n i c i e c u a d e v ă r a t c re ş t inească . Din loc în loc, p e l a rgu l cor i ­dor ce d u c e la Cape lă , m u g u r i i de a u r ai c a n d e l e l o r l u m i n e a z ă i c o a n e v e c h i d e su t e d e ani , m u l t e fără p o d o a b a me ta l i că . In pos tu l Paş t i lor , c â n d î n c e p deni i le , M a i e s t a t e a Sa în­t o v ă r ă ş i t d e a u g u s t u l Său Fiu, p o r n e ş t e fără a la iu sp re dea lu l Pa t r i a rh ie i , u n d e î n g e n u n e h e p e l e s p e d e a r e c e ce- ţ i d ă fiorii veşn ic i e i , împ l in ind astfel n u o d a t o r i e , ci r ă s p u n z â n d u n u i

534

a d â n c sen t imen t faţă de Ace la , p e c a r e î l c b e a m ă în scr isu l cronic i i r e g a l e : Prin graţia lui Dumnezeu... In d a n g ă t u l c lopo te lo r d in n o a p t e a c e a sfântă a învier i i , M a i e s t a t e a Sa desc i f rează t a ina c e a m a r e a r enaş t e r i i n e a m a l u i r o m â n e s c şi î m p ă r t ă ş a n i a p e c a r e o pr i ­meş t e , d u p ă ce m a i î n t a iu ş i -a făcut măr tu r i s i r ea , î n s e a m n ă l e g ă t u r a sfântă, p e ca re o îm­p l ineş te , ca u n s al Domnulu i , î n t r e Div in i t a t e şi popor" .

Din a c e a s t ă p ro fundă re l ig ios i t a t e pe r jona l ă , a junsă azi e x t r e m d e r a r ă în p ă t u r a n o a s t r ă c o n d u c ă t o a r e , da r p r i n c a r e m o n a r h u l se s imte u n a cu i n i m a p o p o r u l u i său, por­n e ş t e şi a c e l cul t al d a t i n e l o r s t r ămoşeş t i în b u n ă g ra ţ i e la Palat , cu pr i l e ju l mar i l o r să rbă ­tori a le Bisericii .

N u e p o a t e de p r i sos s ă amin t im un m o m e n t semnif icat iv , d e s p r e c a r e ne -a vorb i t C iobanu l de l à Maglav i t . In v a r a lui 1936, S u v e r a n u l 1-a p r imi t la S ina ia în t r ' o l u n g ă au­d ien ţă . T o a t ă v r e m e a de t re i ceasu r i 1-a a scu l t a t cu ca ld in te res . L-a lua t apoi şi 1-a pur ­ta t p r in t oa t e încăper i l e Pa la tu lu i , i a r la sfârşi t l-a dus în t r ' o c a m e r ă cu m u l t e i c o a n e , în faţa că ro ra a t â r n a u p a t r u cande le . Rege le l -a î n d e m n a t p e C ioban să le ap r indă c u m â n a lui. Şi sub l umina cande le lor , t r e i inşi a u î n g e n u n c h i a t d e o d a t ă : Rege le d e o p a r t e , t â n ă r u l M o ş t e n i t o r de cea la l tă , i a r la mij loc, î n t r e dânşi i , C iobanul .

— Acum, Pe t r e Lupu, r oagă - t e şi p e n t r u no i ! l-a îmbia t Capu l Sta tu lu i . Şi-a fost, d u p ă spusa Ciobanulu i , u n a d in t re cele m a i c u t r e m u r a t e rugăc iun i , o r ugă ­

c iune a lacr imilor , în ca re s u p r e m a m ă r i r e a ţăr i i şi omul s implu de là r ă d ă c i n a e i se con-top iau în aceeaş i umi l in ţă faţă de Dumnezeu .

Un al t m o m e n t ni-1 p o v e s t e ş t e N . M. Cond ie scu din că lă to r i a făcu tă d e S u v e r a n în j u r u l pămân tu lu i , p e când e r a î n c ă Pr in ţ de Coroană . Era n o a p t e şi s e g ă s e a în India , la m a s ă î m p r e u n ă cu su i ta sa. C â n d a b ă t u t miezu l nopţ i i , d e o d a t ă P r in ţu l s 'a r id i ca t şi cu g las d e bucur i e a sa lu ta t p e cei d e faţă •

— Hr i s tos a înv ia t ! Era î n t r ' a d e v ă r n o a p t e a sfintei înv ie r i . In ceasu l acela , la d e p ă r t a r e de d o u ă cont i­

nen te , t oa t e c lopote le Român ie i o r t o d o x e s l ăv i au sub l ima s ă r b ă t o a r e a c reş t ină tă ţ i i . Toţ i u i t a se ră , afară de Prinţ . Pe m e l e a g u r i s t r ă i n e şi p ă g â n e , suf letul s ău se s imţea şi m a i l e ­ga t de î m p ă r ă ţ i a d u h o v n i c e a s c ă a Bisericii n o a s t r e .

E firesc, p r i n u r m a r e , c a Rege le s ă î n ţ e l e a g ă d e d in l ăun t ru p u t e r e a s u p r a n a t u r a l ă cupr insă în t a ine le Bisericii sp re m â n t u i r e a tu turor . Rolul ei c u l t u r a l îl af irmă când recu­n o a ş t e că „Biser ica a fost cen t ru l cu l tu ra l al v ie ţ i i r omâneş t i şi e b ine ca ea să r ă m â n ă to t as t fe l" ; da r c u l t u r a e n u m a i u n acceso r iu al credinţe i . Solia e sen ţ i a l ă a Bisericii e încreş t i -n a r e a oameni lor , e a d â n c a t r ans fo rmare a firii lor d u p ă mo d e lu l p r e a c u r a t al D o m n u l u i Hr is tos . N u n u m a i Hr i s tos în a l tar , ci Hr i s tos în t emplu l l ăun t r i c al f iecăruia, C u v i n t e l e Rege lu i d o v e d e s c în a c e a s t ă p r i v in ţ ă o in tu i ţ i e supe r ioa r ă m u l t o r apos to l i d e azi :

„Cred in ţ a s t r ămoşească , p e n t r u a deven i din n o u cu a d e v ă r a t m â n t u i t o a r e , p e n t r u a d e v e n i spr i j inul de t oa t e z i le le al popo ru lu i nos t ru , t r e b u e să d e p ă ş e a s c ă z idur i le b iser ic i ­lor c lăd i te d e om, să p ă t r u n d ă în ce le m a i t rufaşe p a l a t e şi în ce le m a i umi le col ibe, şi acolo s ă se c u i b ă r e a s c ă pu t e rn i c , în acea Biser ică z idi tă de D u m n e z e u : in ima oameni lo r l " . E a t i n s ă aici p r o b l e m a c e a ma i a r z ă t o a r e a Bisericii din c l ipa de faţă. N i m e n i n u p o a t e tă­gădu i că o rgan i smul e i c ler ica l a sufer i t ş i ma i sufere încă de o ine r ţ i e pas ivă , de u n a n u m i t b iu roc ra t i sm sacru , ca re face c a ea s ă a ş t ep t e p e c red inc ios la a l ta r în Ioc să-1 cau t e cu d r agos t e i m p e t u o a s ă în co t loane le p ă c a t u l u i p e n t r u a-1 m â n t u i . A fost în t impul d i n u r m ă o Biser ică s ta t ică ; Rege le v r e a o Biser ică dinamică, să se r e v e r s e c a un to ren t de sf inţenie pe s t e v i a ţ a r o m â n e a s c ă . „Preo ţ imea , zice M a i e s t a t e a Sa, n u e s t e o func­ţ iune publ ică , es te o c h e m a r e , u n apos to la t , ca re se îndep l ineş t e cu suflet şi cu d ragos te .

535

Frica d e D u m n e z e u n u es te frica de b ic iu sau d e canon , ci e s t e t e a m a d e a n u m â h n i un luc ru s c u m p n o u ă " . „Biser ica d inamică" , „Biser ica v i e " , exp res i i ce r e v i n s t ă ru i t o r m d i scu r su r i l e r ega le , î n s e a m n ă Biser ică p ă t r u n s ă p â n ă în m ă d u v ă de va jn i cu l spir i t al apos to ­la tu lu i în s t a r e să a p r i n d ă î n t r e g suf le tul p o p o r u l u i în i n cen d iu l d r agos t e i de D u m n e z e u . N u ex i s t ă v i a ţ ă c r e ş t i nă cu a d e v ă r a t decâ t în a c e a s t ă m a r e e f e rv e scen ţ ă mis t ică , forţa c a r e r id ică p e om p e s t e s ine însuş şi e n t u s i a s m e a z ă un p o p o r la fapte şi ope re , ce se î nco rpo ­rează , d inco lo de v r e m e , în p e r m a n e n ţ e l e vie ţ i i . Sub aces t u n g h i u de p r iv i r e , o r t o d o x i a Rege lu i Caro l II e o r t o d o x i a d i n a m i c ă a împă ra ţ i l o r b izant in i , car i se c o n s i d e r a u ei înşişi apos to l i ai lu i Hr is tos .

P u t e r e a Bizanţului , c a r e a făcut d in el un m i r a c o l al i s tor ie i , a fost u n i t a t e a d e c re ­m e n e a c red in ţe i şi e l anu l re l ig ios , t r ă i t de u n a n i m i t a t e a imper iu lu i , de l à b a s i l eu şi delà pa t r i a rh , p â n ă la u l t imul că lugăr , p â n ă la u l t imu l ţ ă r a n şi p â n ă la u l t imul soldat . Şi to t astfel u n i t a t e a sp i r i tua lă a s t a t u lu i r omân , cu o r i câ te ins t i tu ţ i i s t r ă luc i t e l-am înzes t ra , n ' o vom a v e a dep l i nă d e c â t î n v o l b u r â n d to tu l în t e n s i u n e a m a x i m ă a e l anu lu i re l ig ios .

î m p o t r i v a p a r a g i n i i şi a d ă r ă p ă n ă r i i c a r e a fost r e g i m u l defunct , Rege le a f ixat p r in­cipi i le f undamen ta l e şi a c r ea t a ş e z ă m i n t e l e n o u l u i t imp de v i a ţ ă a u t o r i t a r ă şi to ta l i t a ră . In t r e pr inc ip i i l e ce că l ăuzesc c u g e t a r e a r e g a l ă , c r e d i n ţ a o r t o d o x ă e r e a ş e z a t ă în t r o n u l suf le tului , d u p ă m a r e a t r ad i ţ i e i m p e r i a l ă şi v o i e v o d a l ă a Răsăr i tu lu i . I a r a ş e z ă m i n t e l e me­n i t e să dea t r up n o u l u i r eg im s u n t t o a t e l a rg de sch i se Biserici i s ă n ă v ă l e a s c ă în e le c u du­hu l m â n t u i t o r al D o m n u l u i Hr i s tos .

N i c i o d a t ă în e p o c a m o d e r n ă s t a tu l n o s t r u n ' a c r ea t a s e m e n e a pos ib i l i t ă ţ i de desfăşu­r a r e ene rg i e i şi a p o s t o l a t u l u i creş t in . Din n e n o r o c i r e , s u n t î n c ă d e m n i t a r i de m e n t a l i t a t e închi rc i tă , car i î n ţ e l eg ro lu l Biserici i ca o a facere r e s t r â n s ă exc lu s iv în m a r g i n i c le r ica le . E o r ă m ă ş i ţ ă din v e c h i u l reg im, c â n d Biser ica e r a n e v o i t ă să t r ă i a s c ă p a r c ă în s u r g h i u n în mi j locu l d e m o c r a ţ i e i la ic iza te . Ch ia r în ce p r i v e ş t e î n v ă ţ ă m â n t u l t eo log ic super io r , oamen i i a c e ş t i a de m e n t a l i t a t e a n a c r o n i c ă vor să-1 s c o a t ă din un ive r s i t ă ţ i şi să-1 ex i l eze în u n g h e r e u n d e să nu-1 c u n o a s c ă d e c â t c le ru l . C u n o a ş t e r e a a d e v ă r u l u i c r e ş t i n însă , î n forma s u p e r i o a r ă a ş t i in ţe i , e ra în e p o c a de a u r a o r todox ie i la î n d e m â n a t u t u r o r omen i lo r de ca r te . Reg imul desch i s Român ie i d e Rege le ei v a î n s e m n a o e p o c ă de au r a o r t odox i e i n u ­m a i d a c ă to ţ i factori i de c u l t u r ă şi de c r ea ţ i e vo r fi p ă t r u n ş i de s u p e r i o r i t a t e a a d e v ă r u l u i creş t in . In un ive r s i t ă ţ i l e Bizanţului , c r ea t e de împăra ţ i , t eo log ia n u se î n v ă ţ a n u m a i ca spec ia l i t a t e b i se r i cească , ci ea cons t i t u i a t eme l i a sp i r i tua lă a t u t u r o r ş t i in ţe lor , i a r că r tu ­rar i i ieş i ţ i din a c e s t e un ive r s i t ă ţ i d e v e n e a u cu toţ i i ene rg i i l u c r ă t o a r e a le î m p ă r ă ţ i e i lui Hr i s tos . Pr in u r m a r e , , n u r e s t r â n g e r e a v r e u n e i ins t i tu ţ i i o r t o d o x e în a fară de lume ; sp i r i ­tul n o u c e r e d impot r ivă , r e v ă r s a r e a t u tu ro r pu t e r i l o r Biserici i , doc t r ina le , l u c r ă t o a r e şi sfin-t i toa re , în t o a t e a r t e r e l e o r g a n i s m u l u i na ţ iona l . Rege le însuş a da t s e m n a l u l aces tu i apos ­to la t d inamic t i p ă r i n d în condi ţ i i c u v i i n c i o a s e şi la î n d e m â n a t u t u r o r Biblia, în v e r s i u n e a l i t e r a r ă Radu-Ga lac t i on — „ n e î n t r e c u t a c a r t e a v ie ţ i i " , c u m o n u m e ş t e S u v e r a n u l , m e n i t ă să a r u n c e i a ră ş i s ă m â n ţ a ce ru lu i în sufletul r o m â n e s c şi să-1 f ecundeze sp re a d e v ă r a t a c u l t u r ă sp i r i tua lă .

Refe r indu-ne î n să la t r ad i ţ i a m o n a r h i e i r ă s ă r i t ene , a m sub l in ia t că ea a re u n îndo i t c a r a c t e r re l ig ios apos to l a tu l i n t e rn şi apos to l a tu l ex te rn . Bas i leul îşi e x e r c i t ă p u t e r e a în-i ă u n t r u l s t a tu lu i ,dar în ch ip v i r t u a l el e s t ă p â n u l lumii î n t r eg i din n ă z u i n ţ a d e imi t a ţ i e t e r e s t r ă a împă ră ţ i e i sp i r i tua le a M â n t u i t o r u l u i . De aci, a r z ă t o r u l zel de a rea l iza , p r in i n c r e ş t i n a r e a ba rbar i lo r , s t a t u l u n i v e r s a l în duhu l e cu men ic . P r ă b u ş i r e a Bizanţu lu i a făcut ca a c e a s t ă m a r e idee să r ă m â n ă s u s p e n d a t ă în v is , ş i a în lesni t , d impo t r ivă , p r o c e s u l de

536

d e s a g r e g a r e a ecumenic i t ă ţ i i pol i t ice pr in iv i r ea s ta te lor na ţ i ona l e o r t o d o x e , c a r e au t ras d u p ă s ine şi s fâ r t icarea uni tă ţ i i admin i s t r a t i ve a Bisericii în autocefal i i locale .

Visu l imper iu lu i o r todox a con t inua t însă şi în a c e a s t ă v r e m e să i sp i t ească p e noii şefi de s ta te . A c e s t n o u imper ia l i sm re l ig ios r ep rez in t ă o fază d e g e n e r a t ă f i indcă n u e r a decâ t o î n t r e c e r e de a cucer i Cons t an t inopo lu l p e s eama une i a s a u a l te ia d in t r e na ţ iun i l e or to­doxe în p a g u b a celor la l te . Bulgar i i ţ a ru lu i Simion au fost muşca ţ i de-o a s e m e n e a ambi ţ i e încă cu mul t î nna in t e de c ă d e r e a Bizanţului . A ven i t apoi r ându l Sârb i lor lui Ştefan Dusan şi n u ma i pu ţ in al Rusiei ţa r i s te , ca re a vo i t o s t ă p â n i r e a Bosforului, n i m b a t ă de v i su l ecu­menic . N u e u n orgol iu să c o n s t a t ă m că în aceas t ă v r e m e s ingură o r t o d o x i a r o m â n e a s c ă s'a p ă s t r a t p e u n p l an de p u r i t a t e c reş t ină .

V o i e v o d u l i s tor ie i noas t r e , am spus , e n a ţ i o n a l în spa ţ iu şi e c u m e n i c în spir i t . Gân-d indu-se l a Bizanţ, ©1 n u l-a r â v n i t cu poftă de s t ăpân i re , ci a pa r t i c ipa t la res t r i ş tea „Mare i Biserici a Răsă r i t u lu i " cu d r a g o s t e de fiu duhovn icesc , sacr i f icând i m e n s p e n t r u a o ajuta.

Astăz i , d in tot oe-a fost od in ioară , n ' a r ă m a s în ţă r i le o r t o d o x e decâ t u n spir i t e cumen ic al dogmei şi al cul tu lui . O m o r a l ă e c u m e n i c ă n u m a i exis tă . P o p o a r e l e n o a s t r e se u r ă s c în t re e le şi s e i gno rează ch ia r în ce p r iveş te v i a ţ a b i s e r i cească p r o p r i u zisă. Vi ta ­l i ta tea dogmei şi a cu l tu lu i n u s e va lor i f ică însă, or icâ t de iden t ice ar fi r ă m a s p r in vea ­curi, decâ t a tunc i când v o r c re ia o sp i r i tua l i t a t e e c u m e n i c ă p e t eme l i a d r agos t e i c reş t ine . A r t rebu i să r even im, c u a l te cuv in te , la pr inc ip i i le veche i t eo log i i po l i t i ce în sensu l unei ac ţ iun i i n t e rna ţ i ona l e d e re în f ră ţ i re a p o p o a r e l o r o r todoxe . Lucru l aces t a n u e cu p u t i n ţ ă decâ t r e n u n ţ â n d u - s e la or ice ve le i t a t e de imper i a l i sm n a ţ i o n a l a s u p r a Cons tan t inopo lu lu i . In condi ţ i i le v ie ţ i i m o d e r n e , n ic i un s ta t ba l can i c n ' a r fi, de altfel, în s t a r e să rea l i zeze o a s e m e n e a ve l e i t a t e p e s e a m a lui.

Dar c e e a c e ni se p a r e n e c e s a r şi pos ib i l de rea l iza t e o l igă de p a c e c reş t ină a s t a te lo r o r todoxe , o re înf ră ţ i re a lor pe t e m e i u l sp i r i tua l i tă ţ i i e cumen ice . O a s e m e n e a sarc ină , nob i l ă în t re toa te , no i o v e d e m e m a n â n d din apos to la tu l m o n a r h i c de v e c h e t ra­di ţ ie b izant ină . In t re moş ten i r i l e b izan t ine a l e p o p o a r e l o r ba lcan ice , t r ad i ţ i a m o n a r h i c ă se m e n ţ i n e in t ac tă a l ă t u r i d e u n i t a t e a d o g m e i şi a cul tu lui . Spir i tu l o r t o d o x nic i n u c o n c e p e a l tă formă de s ta t d e c â t mona rh i a , de a că re i fiinţă e s t r ă b ă t u t ă însăş i r u g ă c i u n e a l i tu rg ică a Bisericii , u n a şi aceeaş i . Un s ta t o r t o d o x e pr in n a t u r a lu i u n s ta t m o n a r h i c şi t oa t e s ta­tele o r todoxe din Balcani au r ămas , în pofida spi r i tu lu i r e v o l u ţ i o n a r al v remi i , s t a t e m o n a r ­hice. Astfel , p r inc ip iu l mona rh i c , c a r e le e s t e comun, p o a t e deven i , în v i r t u t e a t rad i ţ ie i ră­să r i t ene , i zvoru l unu i n o u apos to la t ecumen ic , de înfrăţ i re c reş t ină in t e rna ţ iona lă .

In u l t imul t imp însuş concep tu l m o n a r h i c a suferit o ferici tă modi f icare înf rângând faza cons t i tu ţ iona l -democra t i că a r ep rezen t ă r i i s imbol ice şi p a s i v e p r in a c e e a a ro lu lu i efec­t iv şi d inamic în v i a ţ a s ta tului , După n o u a concepţ ie , in i ţ i a t ive le apa r ţ i n mo n a rh u lu i . Ni se p a r e dec i un luc ru cu a t â t ma i logic ca in i ţ i a t iva de a reface o m o r a l ă ecumenică , o sp i r i tua l i t a te o r t o d o x ă în pol i t ica i n t e rna ţ i ona l ă a Balcanului , să p o r n e a s c ă din v o i n ţ a au­gus tă a Suve ran i lo r a c e s t o r s ta te . Regii o r todocş i din gra ţ ia lui D u m n e z e u şi v o i n ţ a na ­ţ iona lă sunt , p r in t radi ţ ie , Regi apostol ic i .

Notă bibliografică : N. Iorga : L u c r ă r i diverse; A. A. Vasiliev : Histoire de l 'empire byzant in ; Charles Diehl : Byzance, g r a n d e u r et décadence; Otto Tre i t inger : Die ostrômische Kaiser-und Reichsidee.—H. Geizer : Byzant in ische KuItuirgesiahicMe ; Steven Runcimam : La civilisation byzant ine.

537

P O E S I I DE

N. CREVEDIA

APUS ÎN MUNŢI A p u s u l şi-a n g r o p a t t randaf i r i i , T o a m n a îşi a r d e u l t ime le foi. C e p r e l u n g se sfâş ie p â u n i i s â n g e l u i Noi , foşti l ocu i to r i ai luni i , C o b o r î r ă m în v ă i A s t r u l iubi r i i .

V e n u s e-un m u n t e d e t ă ce re . N e ' n t o a r c e m , c a d in t r ' o luptă . A m văzu t , s p r e ziuă, p e cer , San ia lun i i — rup tă .

Culmi le , cu lmi le n o a s t r e , t r i s te — M i r o a s e - a funingini ş i -a brad . Fulgi i , fulgii d in tâ i c ad Mar i , ca n i ş t e bat is te . . .

OMUL DIN VEAC

Eu n u l -am c u n o s c u t — Dar l -am v ă z u t a s ' noap t e . E r a m la no i , a c a s ă — Tot a ş a , n o a p t e . El a v e n i t de u n d e v a , d in t r ' un d r u m lung , Poa t e , d in v â r s t a de b r o n z or i de p ia t r ă .

A i n t r a t î nce t p e poa r t ă . A v e a p e e l o d u l a m ă se ină , l u n g ă c a o p loa ie , î n c ă l ţ ă m i n t e , câ t n i ş t e b u d u r o a i e , O c u ş m ă grea , de p ă m â n t , In m â n ă , u n t o i a g de corn, cu n o d u r i .

538

Câini i n u s ' au d a t la el. Era cum îl ş t i am din auz i te : Un j â d o v de om, Innal t , spa te l e câ t o a lb ie — F a ţ a smeadă , osoasă , O b a r b ă m â n c a t ă d e v r e m e , Ochi i , ca n i ş te c r e m e n i s t inse .

Tr is t — Şi p a r ' c ă ma i bă t r ân . A da t m â n a c u noi pe r â n d •— Era r ece şi g r e a — A p leca t apoi p r in cu r t e .

Dar ca sa n u m a i e r a aceeaş i . N ic iunu l d in fostele o leabur i . N u m a i e r a ga rdu l de n u i e l e — Uleele , c a n i ş t e b a b e , Nic i e le n u m a i e rau . Pă ru l din b ă t ă t u r ă , usca t Şi 'n grăd ină , l-au î m p r e s u r a t A l t e u luci , a l t e p o m e t u r i în floare.

Călca uşor , c a u n ho ţ de cai . P ă r e a om, dar m i r o s e a aşa... a pu t r iga i . S'a î n n a p o i a t în ogradă . V i t e l e r u m e g a u sub şopron , cu lca te . Le-a mângâ i a t , l in, cu p a l m a — Ele i ' n t indeau bo tu l în vis .

S'a u i t a t lung, la r a r i ţ a d e lemn, Din podu l 'coşarului . La opleni i şi tă lp i le sănie i , s făr îmate . M a i e r a u acolo, g r ă m a d ă : obezi d e roa t e , Coporâ i , c iobur i d e c o a s e Şi n i ş t e furci, ca n i ş t e oase .

A d e s t u p a t gu ra p ivn i ţ e i . In celar , a da t pe s t e -un fier de săcure , V e c h e , câ t o p ă d u r e . Sa tâ ru l , g ă v a n u l , Un c i o c a n d e fereca t m o r i Şi-o s togh ie l u n g ă de ' n ţ epa t comori .

Călca 'nce t — C a u n o r b ce se duce s ingur de mână .

S'a ' nd rep t a t apo i s p r e ca să — A da t uş i le d e pă re t e .

539

Ogl inz i le ' nna l t e l -au în t âmpina t , C a n i ş t e a r h a n g h e l i de soa re . N ' a i n t r a t î n n ă u n t r u . A r u n c â n d u ' ş i p r iv i r i l e 'n sus, S'a u r c a t p e g u r a podu lu i . T r o z n e a u gr inzi le .

N u mi s 'a făcut u râ t . C u m s e ' nnă l ţ ă p e scară , u r i a şu l mi s 'a p ă r u t Un p l ă e ş , p e z idur i le Ce tă ţ i i N e a m ţ u l u i — Un do roban ţ , su indu - se p e Qriv i ţa , l a 77 — C ă m â n i a lui c ă d e a ca o n o a p t e Pe o m u l sec , p e mişă i , Pe c e i ven i ţ i l a noi , d in cele p a t r u v â n t u r i . Bunicul . T a i c a - S t r ă b u n u l ! Urca i a r ă ş i d in v r e m e . Obrazu l , r o s ca s ă p u n u l Şi ochi i lui , ca d o u ă c iobur i c u seu, L u m i n a u a c u m c o p e r ă m â n t u l case i .

A n c e p u t s ă c a u t e p r in pod. î n t r ' o l adă : ch imiru l , o lulea , n i ş t e b u r u i e n i de ta lan , făcute sc rodă . Pu te rd , b r â u l de i-1 făcuse m u i e r e a . Apoi , c l e ş t e l e de s to r s m i e r e a , M ă c i u c a de opt oca le , ou ca r e făcea de c a r a u l ă Şi-o scu lă rug in i t ă , d r a g ă — p u ş c a cu d o u ă c o c o a ş e Cu c a r e ş i - apă ra cup r in su l şi m e r g e a la p a z ă d e lupi . î n t r ' o lacră ,

N i ş t e r i s toave , scr ise cu l ac r ămi k i r i l ice .

Ta t a -Bă t r ânu l !

V e n e a din în tune r i c , ca d in t recut , A v e a pe-a ic i o sfoară de p ă m â n t , Depe t i m p u ' Iu' C u z e a Or i al lu i Mia i Vi teazu . A v e a o h a i t ă de feciori (Şapte s a t e n u i-ar fi p u t u t răzbi) Şi p e cap, s t ă p â n i r e a şi boer i Munţ i i , c u m n a ţ i — braz i i 'i e r a u ver i . O fire d in topor ! I-ar fi ieş i t n e v a s t a din c u v â n t ? C'o u i t ă tu ră , o băga 'n p ă m â n t i

A m i c om ! Lupta p ă m â n t u l , c u şase boi , câ t ma lu l . In v ie , împă ră t e ş t i i , nuc i i , puş i de el. Şt ia d in c impoi .

540

Şi -avea o in imă — o r a n ă Că ' n c e p â n d d in t r e Sân tămăr i i , O ţ inea n u m a 'n cumet r i i . La m a s a lui, to ţ i mi logi i d e p e d r u m Şi, sea ra , to ţ i năpăs tu i ţ i i g ă seau un fum cald...

Pl in de praf p e veşmin te , Ochi i , ca d o u ă mormin t e , P o g o a r ă m o ş n e a g u l pe scară . N ' a m a i găs i t în p o d Ce le p a t r u s cândur i de s te jar — Le u rcase -aco lo de mul t , în t r ' o vară . 11 p lă t i se b ine d inna in t e Şi p e t a ica -păr in te le , P e n t r u c a a tunc i , când o fi să fie, Să p lece 'n g h e b ă nouă , Pe o p o t e c ă de rouă , Să-şi v e r s e t a i ca -p reo tu l tot sufletul, to t cân tecu l , tot j a ru l , „Că unu-a fost pe lume Cuta re , gospodaru l" . . .

Déva le , la gâr lă , p iua b ă t e a d imia nopţ i i — Satu l do rmia adânc . Case l e ' nvă lu i t e cu tab le de lună.. .

Sta să se c r ape de ziuă. In c u r t e a l a rgă , cu a l te aca re tu r i , Bă t rânu l s 'a s imţi t un s tr i in . Şi, fără să spuie un c u v â n t măcar , A ieşi t p e poa r t ă . S'a u i t a t spre N i c u l a e Frăţ i lă , Spre moş Voinea , spre n e a G h e o r g h e Tronaru , Pe t o a t ă l inia sa tu lui .

S'a opr i t în r ă s p â n t e , la puţ , A scos o c iu tu ră cu apă, a b ă u t adânc , Şi-a făcut c ruce Şi, înna l t câ t t ro i ţa de-a lă tur i , A p leca t i a răş i sp re Răsărit . . .

Mar ia , Mâ ine , e ai m a r e — Să 'mpar ţ i m e r e , s t rugur i şi azirnă ca ldă .

PĂMÂNT TÂNĂR

Pes te t â n ă r u l p ă m â n t , T rece -ab i a u n fir d e v â n t — Şi e-o p r e a - c u r a t ă sea ră , Cu mi ros a d â n c d e ceară ,

541

M i r o s de ' ncepu t de -Apr i l e . De a s u p r a t a ine i n o a s t r e , S te le t i ne re , a l b a s t r e — O p o s t a t ă d e zambi le .

Sălc i i p e f â n t â n ă ' ndoa i e L u m â n ă r i d e ţa ră , l ung i — Şcolăre t , d e p a r t e 'n lunc i , Bro tăce i i t r a g a p loa ie .

M a r i ş e r v e t e de r ă c o a r e Paş t i i fără d e p r i h a n ă — N o a p t e a , s t r ă l u c e s c în f loare Piers ic i i , ca n i ş t e aştr i .

Negr i , ochii , m u g u r i m a r i , Ac i scad, aci 'nf loresc. Pes t e an i i n o ş t r i c re sc Bolovan i i m a r i ai luni i .

TĂCERE L u m e a de Nord . Fr ig , In l u m e a de p i a t r ă ş i sa re . F ieca re , cu u n cor t d e ' n tune r i e .

Nic i r ă z o a r e , n i c i po tec i . Pe C a l e a sac ră , de l a p t e , Noi , de -un v e c i L -aş t ep tăm să v ină , P re Tată l , p r e Fiul .

N e - a u pu t r ez i t l an ţu r i l e la mâ in i , Banul s 'a făcut ţ ă r ână .

U s t u r ă t impul , ca c e a p a . A ş t e p t ă m , a ş t e p t ă m , C a r e 'n t ins , c a r e pe -o r â n ă , Să ' n c e a p ă p rocesu l .

Tăce re .

Lumina luni i ' m b r a c ă l u m e a 'n chemhr ică . . .

A m v r e a s-O v e d e m Pe M a i c a de Ca r i t a t e , Să-i s o r b i m cea iu l p r iv i r i l o r ca lde — Şi p e P rea -Cura ţ i i -Pă r in ţ i , Ca n i ş t e doc tor i , în h a l a t e d e lumină . Adu- ţ i amin te , in imă , U n d e v a , u n d e v a , In Lunca P lânger i i , N i n g e , n i n g e f rumos Şi înger i i m e r g la şcoa lă .

542

F ă r ă A u r o r ă şi A p u s , F ă r ă Sus şi Nadi r . Ceru l — un i m e n s cimitir. . .

Adu- ţ i a m i n t e , suflete al m e u , P e u n d e v a , p e u n d e v a , oda tă , Pe subt o seară , ca u n c u r c u b e u , T r e c e a u un l ogodn ic şi-o fată Şi e ra o l ună — cât o Biblie d o m n e a s c ă .

Dar de sub vec i i veacur i lo r , ia tă , Unu l m a i t ână r şi n e s p u s de ţ an ţoş . A v e a femuri i tar i , a v e a şi-o c e a t ă Şi-a î ncepu t s ' a l e rge p e s t e ş an ţu r i :

, Sculaţ i , voi , to t n o r o d u l adormi t ! „Afar ' din cor tur i , voi , toţ i degera ţ i i , „Să n e înfă ţ i şăm S u p r e m e i Graţ i i , „ A ş a cum n e - a m vorb i t !

A fost un pâ râ i t pa r ' că de c răc i Un ive r sa l e . Şi-o a d u n ă t u r ă De oase mu l t e , m u l t e — o p ă d u r e , Un o c e a n de g lasur i şi de crăci .

Şi o c e à n u ' ncepe să t r e sa l t e — Sche le te l e f ăceau t a l aze ' nna l t e — Şi 'n b e s n a g r e a ce se lăsa p e lume, Un glas to ta l a p r ins să se z u g r u m e :

„Fă ră pat , fără rude , „Fă ră Sfânta Fami l ie , „Milu ie-ne , mi lu ie , „Cel E te rn ş i - împăra t !"

Linişte.

„ A p r i n d e iar m ă r e ţ e l e lumini , „P lane te l e prefă- le în g răd in i — „Fă-ne pe to ţ i nemur i t o r i , ca Tine !"

O l in iş te v e c h e de p ia t ră , F â ş â i e 'n u reche .

„Şi c a s ' a v e m sub aştr i , toţii , loc, „Tu p u n e m â n a ia r p e t â r n ă c o p „Şi s p a r g e fundur i le lumi i cei „Fă ră ' ncepu t şi fără marg in i !

543

„Sau s p u n e n u m a i u n cuvân t , „Ca s ă r ă s a r ă i a răş i ghiocei . „Şi ' n t i nde în t r e e le n u m a i p u n ţ i .,Şi fă să fie p u r u r i l e n u n ţ i „Şi fii a c e l a ş T a t ă b u n şi U n u l ,,Şî fii-ne tot Tu şi N u n u l M a r e .

Tăce re . E o t ă c e r e - a d â n c ă , fără lună . U s t u r ă v e ş n i c i a — ca o fişcă.

Şi i a răş i se m i ş c ă o c e a n u l şi t u n ă :

„No i s u n t e m cei mul ţ i „Şi descu l ţ i „Şi m u ţ i „Şi orbi .

„Noi , robi i p u r u r i l o r n u v r e m să m a i fim !

Tăce re . Frig. Vec i i u s tu ră , ca un bici !

„Ce scr ie -a ic i ? „Dă-ne Pa rad i s u l or i I adu l ! V r e m J u d e c a t a din u rmă , ,,Să î nco l ţ e a scă i a ră ş i r ă s a d u l Fi inţe i .

Tăce re . Frig. î n t u n e r i c greu.

„Bă t r ân ha in , „Dă-ne v i su l cel pu ţ in !"

P e lume , se l a să o n o a p t e de fier. S te le le se 'nfig, c a n i ş t e ţ in te . I e se luna , câ t o lopa tă . Uni i p o g o a r ă , a l ţ i i vin, Nic i în t r i s t a re , n ic i suspin»

„Ai m u r i t ? „ O r b fără g las şi auz i „Să p u n ă I isus c o r o a n a !"

Tăce re . Ce ger e ! Ce ger !

544

DIN „CICLUL NEAMULUI" DE

RADU GYR

Domnului Nichifor Crainic

DACUL In l impezimi unde -mi sbu ra săgea ta , azi, s t e a u a ta ş i -apr inde ne s t ema ta . P e p la iu l v e g h e i m e l e d e o ie r u rc i tu, acum, cu mie l e l e în cer.

Pe u n d e p lugu l m e u t r ecea cu sporul , c â n t a l umina şi z â m b e a ogorul . Azi , p lugu l t ău p e u r m a m e a se 'mp lân tă şi zăr i le z â m b e s c şi b r a z d a cântă. . .

Ţ i -aş tep t in lut t rud i t e l e c io lane să le 'nfrăţesc cu m i n e s u b t ăpşane . Şi 'n s t r ânse împle t i r i d e osemin te v o m ţ ine 'n b r a ţ e v e a c u r i l e sfinte.

DESCĂLECĂTORUL Se r ă z i m a u pădu r i l e în gh ioage , munţ i i t ă c e a u cu s t eme le p e frunţi. Grei , s e l u n g e a u p e l abe ani i c run ţ i şi m o r m ă i a u ca urş i i p r in bâ r loage .

Când am porn i t că lă r i la v â n ă t o a r e un c a p de z imbru soa re le pă rea . Pe s tânci , zăvozi i mei , c ă ţ e a u a mea , l ă t r au n e m ă r g i n i r e a ro t i t oa re .

Unde-a căzut , î n sânge ra t ă , fiara, j i l ţu l m e u t â n ă r c r e ş t e ca un spic. Mi -am asvâr l i t ţ u roana 'n Caru l -Mic ş i -am să ru t a t Vec i i l e şi Ţara. . .

545

CTITORUL DE MĂNĂSTIRI T r e c e a u , descul ţ i , p r in ţ a r a b a s a r a b ă sfinţi t r i ş t i de fum, cu g l e s n e d e lumină . Omu- i chema , p e p r i s p a lui, l a c ină şi le p u p a c e r e a s c a m â n ă s labă .

Io, c t i to ru l , t op i t - am j u v a e r e , s ă u r c e d in ine le mănăs t i r e . . . Sfinţii p r ibeg i , cu u m b r a lo r sub ţ i r e , i -am fost pofti t apo i la p r i v e g h e r e .

Ci ei, z â m b i n d şi m i r o s i n d a cea ră , s 'au a şeza t p r in ve rz i i conos t a se .

M ă u i t şi v ă d p e f run tea lo r r ă m a s e ine le le -mi d o m n e ş t i de-odin ioară . . .

TIPĂRITORUL DE BUCOAVNE Din miază-z i , a d u c în t r ' o d ă s a g ă c e r u l î n t r e g şi înger i i bă la i . E h a r u l sf inţ i lor în t r a i s t a m e a p r i b e a g ă c iob i t în ţ ă n d ă r i v i n e t e de ra i .

C u l e g o b u c h e — b o b de t ă m â i o a s ă — o p u n în t e a s c u r i şi, d in m u s t u l ei , ş o p t e ş t e M a i c a P rec i s t a m i l o a s ă şi D u h u l Sfânt î m p a r t e p o r u m b e i .

Bag m â n a 'n s acu l m e u şi scot afară Un V e t l e e m din ch ic iu ră d e ani . D e s c â n t p e s t e t i pa rn i ţ ă ş i 'n ţ a r ă p o r n e s c cazani i l e ca n i ş t e c iobani . . .

I a r V o d ă şi boe r i i ş i cal ic i i aud , p l eca ţ i p e s t e b u c o a v n a m e a , c u m s t au de v o r b ă 'n ce ru r i mucen i c i i şi c u m co l indă m a g i i d u p ă s tea .

ŢEPEŞ A ş a , ca să p e t r e a c e m î m p r e u n ă , în c ins t ea d u m n e a v o a s t r ă b o e r i m a r i , ' a m t r a s în ţep i c inci t u ru r i de ş a l v a r i ş i -un p a ş ă cu t u r b a n u l câ t o lună .

Aici , s c â n c e ş t e î ncă u n v l ăd i că p r o p t i t î n t r ' o p r ă j i nă d e ar ţa r . A l ă tu r i , se h o l b e a z ă un t â l h a r că vârful ţ ep i i i-a ieş i t p r i n chică .

546

Ciorchin i i graş i d e ho ţ i şi p i e r d e - v a r ă îi spri j in, să n u cadă , în arac i , — şi-n lungi frigări c iopl i te d in copac i înfig cu rva r i şi v â n z ă t o r i de ţară.. .

Să ' n c e a p ă c ina ! Toa rnă -mi în ba rdacă , tu, Doamnă , v i n u l och i lo r tă i mar i , s ă b e a u p e n t r u j upan i i puş i în p a r i şi n inş i de s te le ca de p r o m o r o a c ă !

MREJERUL Era n ă v o d u - a s e a r ă o n ă l u c ă şi se u m p l e a de ş t ime d u n ă r e n e . P ă r e a u în v â r ş e zodi i le : m r e n e , şi l una a v e a solzi b r u m a ţ i d e ş t iucă .

Tn somnu-mi pescă re sc , sub covi l t i re , vin, p e mis t re ţ i , pădur i l e , că la re , şi p a p u r a cu o a s t e a ei sub ţ i r e şi ape le , — să-mi c a d ă la p ic ioare .

De v â n t u l bă l ţ i i a r s ă mi -es te faţa şi s t ra iu l a p ă s t r u g ă îmi mi roase , d a r s t e m e ve rz i îmi p â l p â e în oase. . .

— M o l d o v ă dragă , b u n ă d iminea ţ a !

ŞINCAI — De u n d e vi i , sub v i sco le le lunii , s t r ă ine ?

— Din adâncur i , v i n d in lut. A m fost să văd , s ă p ipăi , să s ă r u t furtunile , mormin t e l e , s t răbuni i .

M ă furişez p r i n ţ a r cu r i şi şop roane , ciul ini şi p i e t r e g lesne le îmi r u p , şi luna-mi t r ece , vână t ă , p r in t r up ca p r in t r ' un geam, şi-mi fâlfâe 'n ciolane. . .

— Şi 'n t r a i s t a a s t a v e c h e , ce duci o a r e ? — Duc r u m e g u ş d e os de împăra ţ i şi pa ju r i m a r i şi z imbr i ferecaţ i , — duc Ţa ra ca pe -un b u l g ă r e de soa re !

Şi 'n şopru , la opai ţ , u m b r a scoa te u n m a l d ă r de fol ga lbene d in sac. — Ingenuneh iază , frate... V in d in v e a c şi N e a m u l n o s t r u l-am a d u s în spa t e !

547

O OPERA; DE MURILLO IN COLECŢIA REGALA

DE

AL. B U S U I O C E A N U

Colec ţ i a a t â t d e p r e ţ i o a s ă d e p ic tu r i v e c h i din p a l a t e l e şi c a s t e l e l e n o a s t r e r e g a l e 3 oferit în u l t imi i an i m u l t e su rp r i ze c e r c e t ă t o r i l o r de a r tă .

I g n o r a t ă m u l t ă v r e m e , n u n u m a i în s t r ă i n ă t a t e d a r şi la noi , co lec ţ ia a cea s t a , în c a r e m â n a fer ici tă a b ă t r â n u l u i r e g e Ca ro l I a ş t iu t s ă a d u n e a t â t e a o p e r e de v a l o a r e , în­c e p e as tăz i a fi c u n o s c u t ă şi p e d r e p t r â n d u i t ă p r i n t r e m a r i l e colecţ i i e u r o p e n e .

Expoz i ţ i a El Greco , o r g a n i z a t ă a c u m do i an i la Pa r i s s u b îna l tu l p a t r o n a j al S u v e ­r anu lu i n o s t r u şi a l P r e ş e d i n t e l u i Republ ic i i f ranceze , a con t r i bu i t în m a r e m ă s u r ă la aces t rezu l ta t . Tab lou r i l e lui El G r e c o c a r e î m p o d o b e s c p a l a t e l e n o a s t r e r e g a l e şi c a r e au cons t i tu i t n u c l e u l p r inc ipa l a l expoz i ţ i e i de l a Par i s , sun t a s t ăz i o p e r e p r e t u t i n d e n i cu­n o s c u t e , c i ta te în t o a t e s tud i i l e şi socot i te , u n e l e d i n e le , p r i n t r e c e l e m a i de s e a m ă a le m a e s t r u l u i .

D a r r e p u t a ţ i a co lec ţ ie i e s tab i l i t ă azi , n u n u m a i p r in p i c tu r i l e lui El Greco , ci şi p r in a l t e ope re , p e ca r e s tudi i în r e v i s t e d e spec i a l i t a t e şi c o m u n i c ă r i la c o n g r e s e in­t e r n a ţ i o n a l e l e -au p u t u t p u n e în c i rcu la ţ ie . R e c u n o a ş t e r e a u n o r p ic tu r i ca a c e l e a d a t o r i t e u n u i D o m e n i c o V e n e z i a n o , u n u i Erco le Rober t i s au u n u i B r a m a n t i n o , a a t r a s a t e n ţ i a cu­n o s c ă t o r i l o r a s u p r a i m p o r t a n t u l u i g r u p d e o p e r e de Pr imi t iv i i t a l i en i c a r e se află în c o ­lec ţ ie , m u l t e d in e le de o m a r e r a r i t a t e *). Şcoa le le c e l e m a i v a r i a t e a u eş i t apo i în

1) îm i îngădu i a cita aci câ teva din s tudi i le pe care le-am publ ica t în ani i d in u r m ă a s u p r a operelor din colecţie :

Daniele da Volterra e la storia di un motivo pittorico, în „Ephemer i s Dacoromâna" , Roma, vol. V (1932); Oeuvres du Greco en Roumanie, î n .,Actes du XIII-e Congrès in te rna­t ional d 'Histoire de l 'art", Stockholm 1933; Les tableaux du Greco dans la Collectim royale de Roumanie, în ..Gazette des Beaux-Ar ts" , Paris:, Mai 1934; Intorno a Franco Bo-lognese, m vo lumul omagia l : „In m e m o r i a lui Vasile P â r v a n " . Bucureş t i 1934; Une oeuvre inédite de Domenico Veneziano în : „Actes du XlV-e Congrès i n t e rna t iona l d 'Histoire de l 'art", B e r n a 1936, vol. I; Una nuova Madonna di Domenico Veneziano, în ,L 'Ar te" , Roma, Ian . 1937; Domenico Theotokopuli El Greco. Catalogul Expoziţiei o rgan iza tă de „Gazette des Beaux-Arts" , P a r i s 1937; El Greco în Colecţia regală, în . .Gândirea", Iun ie 1937; Dipinii sconosciuti di Ercole Roberti e di sua scuola, în „L'Ârte", Roma, Iulie 1937; Les tableaux du Greco dans la Collection royale de Roumanie, s tud iu însoţi t de u n a lbum. Bruxelles Edi­t ions de la Connaissance 1937: Trois tableaux ignorés du Corrège, în „Gazette des Beaux-Arts" , P a r i s . Ian . 1938; Una nuova Piètà del Bramantino, î n „Rivista d 'ar te" . F loren ţa , t. XX (1938) no. 2.

Catalogul cel nou al colecţiei se găseşte sub p re să şi va apă rea , în p a t r u volume, în ed i tu ra „Les Beaux-Ar ts" de la P a r i s . P r imele două volume s u n t pe p u n c t u l de a apă rea , celelalte două s u n t în p regă t i re .

548

ev iden ţă , i ta l iene , flamande, o landeze , span io le , p r in ope re ca re p o t s t a a l ă tu r i d e ce le din m u z e e l e s t re ine . O m a r e p i c t u r ă a lui Rembrand t , c a r e î m p o d o b e ş t e Cas te lu l Foişor d e la Sinaia , a p u t u t fi r e m a r c a t ă a c u m câ ţ iva and în t r ' o expoz i ţ i e la Londra , fiind con­s ide ra t ă de crit ici p r in t r e ope re l e c ap i t a l e a l e m a e s t r u l u i o landez . De curând , u n cr i t ic de o a u t o r i t a t e excep ţ iona lă , d. Aug . L, Mayer , fostul d i r ec to r a l P inaco tec i i din M u n c h e n şi fost p rofesor la U n i v e r s i t a t e a din ace l a ş oraş , r e c u n o ş t e a în t r ' o p i c t u r ă d e l a Sinaia , greş i t a t r i bu i t ă de v e c h i u l c a t a log p ic to ru lu i span io l Sanchez Coel lo , unu l din p o r t r e t e l e ce le m a i v a l o r o a s e c a r e se p o t a t r ibu i p e r i o a d e i d e t i ne re ţ e a lui Rubens .

M u l t e a l te descoper i r i de aces t o rd in s 'ar m a i p u t e a s emna la , p r i v i n d a p r o a p e t oa t e şcoa le le şi cons t i tu ind tot a t â t e a con t r i bu ţ i i no i la c u n o a ş t e r e a u n o r a d i n t r e ar­tişti . E cazul t o c m a i al t ab lou lu i d e ca r e m ă vo i ocupa aci , o o p e r ă d e Mur i l lo deoseb i t de semnif ica t ivă , care , c u n o s c u t ă od in ioa ră , c â n d p i c t u r a se g ă s e a în Spania , şi b u c u r â n -du-se ch ia r de o a r e c a r e ce lebr i t a te , fusese de m u l t p i e r d u t ă din v e d e r e şi d e m a i b ine d e şa izeci de an i soco t i t ă ca o o p e r ă d i spă ru tă . Ident i f icarea aces te i p ic tu r i şi s tud iu l ei a m ă n u n ţ i t au făcut ob iec tu l une i c o m u n i c ă r i p e ca re a m p rezen t a t -o de c u r â n d Con­gresu lu i i n t e rna ţ iona l de i s to r i a a r te i d e la Londra . Re iau aci d a t e l e ace le i expune r i , c a r e po t l ămur i i s tor ia , n u l ips i tă de i n t e r e s , a a c e s t e i p r e ţ i o a s e o p e r e , a t â t a v r e m e ignora t ă .

Tab lou l s e gă se ş t e în Cas te lu l Pe l e ş de la S ina ia şi l e p r e z i n t ă , cu e l e m e n t e s c o a s e d in t r ' o cunoscu t ă fabulă ant ică , m o t i v u l a n e c d o t i c al Invenţiei pictmii. In t r 'un pe i sa j în­vă lu i t da a tmosfe ra c r epuscu lu lu i şi î n faţa c â t o r v a pe r sonag i i u imi te , un t ână r , c u pe­ne lu l în mână , z u g r ă v e ş t e p e zidul une i case , u m b r a a l tu i pe r sonag iu , c a r e îi pozează .

V e c h i u l c a t a l o g al colecţ ie i , î n tocmi t a c u m v r e o p a t r u z e c i de ani de Leo Bachel in , n u d ă d e a n ic io i m p o r t a n ţ ă a c e s t e i p ic tur i , p e ca re ab ia o în reg i s t r a în c â t e v a r ându r i , fără v r e o l ămur i r e a sup ra or igini i ei şi f ă ră m ă c a r o r e p r o d u c e r e fotografică. Bachel in . ca re n u era de altfel la î n t â i a sa e roa re , n u p ă r e a de loc conv ins de v a l o a r e a p ic tur i i şi n u r e c u n o ş t e a în ea m â n a lui Mur i l lo , d e ş i m a n i e r a 1 se p ă r e a a fi a c e e a a p ic toru­lui din S e v i l l a 2 ) .

E cur ios că ch i a r u n cr i t ic m u l t m a i c o m p e t e n t decâ t Bachel in , ş i un spec ia l i s t în a r t a span io lă , cum e r a g e r m a n u l V a l e r i a n de Loga, c a r e a c u m v r e o t re izec i d e ani a vi­z i ta t Cas te lu l de la S ina ia şi a pub l i ca t un a r t ico l a sup ra ope re lo r span io le d in Colec­ţ ia rega lă , n u face n ic i el n ic io a luzie la aces t tab lou , n ic i în a r t i co lu l său , n ic i în car­t e a scr i să m a i târz iu a s u p r a p ic tur i i s p a n i o l e 3 ) . El n u ci ta d rep t o p e r ă a lui Mur i l lo în co lec ţ ia n o a s t r ă r e g a l ă decâ t o s i n g u r ă p ic tu ră , c a r e se găsea în a c e l a ş i cas te l , o Con­cepţie, imaculată, c a r e se î n t â m p l ă însă a n u fi de Mur i l lo , f i ind ce l m u l t o o p e r ă de a te l ier . Dar omis iunea a c e a s t a n u e s ingura în a r t i co lu l lui V a l e r i a n de Loga. A l t e ta­b lour i i m p o r t a n t e din colecţ ie , c u m e Martinul Sfântului Sébastian al lu i El Greco , din Pa la tu l de la Cot rocen i , i-au s c ă p a t d e a s e m e n i , c e e a c e d o v e d e ş t e că c u n o ş t i n ţ a lui Va l e r i an de Loga d e s p r e colec ţ ie e ra des tu l d e i ncomple t ă şi, des igur , şi in f luen ţa tă de Bachel in .

N e s e m n a l a t de n imeni , negl i ja t , r ă u expus , t ab lou l lui Mur i l lo a r ă m a s astfel n e -

2) I a t ă cuvintele lui Bachel in : „Le motif est agréable, et rappel le p a r sa famil iar i té réaliste, la man iè r e de Muril lo; ma i s on a peine a y re t rouver la fac ture précise et alerte, lès physionomies expressives du maî t re" , Catalogue, p. 241.

3) Vezi Valer ian de Loga, Die spanlschen Bilder des Kbnigs Cari von Rumûnien, in ,,Zeitschrift fur bi ldende Kunst", Seria nouă , vol. XXII, no. 9, p . 213 şi uron. ; şi vo lumul Die Malerei in Spanien vom XIV bis XVIII Jahrhundert, Berlin 1923.

Nici Aug, L. Mayer, care cunoaşte totuşi al te tablour i din Colecţia n o a s t r ă regală, n u citează n ică i r i p i c t u r ă lui Murillo.

549

c u n o s c u t şi n u e d e m i r a r e dacă , d e a t â t a v r e m e , n i c i u n s tud iu şi n i c iun ca t a log a l ope re lo r m a e s t r u l u i d in Sevi l la nu-1 m a i p o m e n e ş t e în v r e u n fel.

U l t ima m e n ţ i u n e d e s p r e a c e a s t ă p i c t u r ă o găs im î n t r ' u n c a t a l o g d in 1883, al ope­r e lo r lui V e l a s q u e z şi Mur i l lo , î n tocmi t de un c u n o s c u t e rudi t , C h a r l e s B. Cur t i s , c a r e n u m a i a m i n t e a î n să t ab lou l d e c â t ca p e o o p e r ă d i spă ru tă . Cur t i s îi d ă d e a d e s c r i e r e a şi c i t a vech i i a u t o r i span io l i d e u n d e îşi cu l e se se informaţ i i le . Refer in ţa n e a ş t e p t a t de i n t e r e s a n t e -, căci , ver i f ica te ş i c o m p l e t a t e şi cu a l t e i s v o a r e , e l e n e î ngădu ie , n u n u m a i să c u n o a ş t e m da t a şi î m p r e j u r ă r i l e p r ec i s e , în c a r e t ab lou l a fost p ic ta t , d a r şi s ă r econ ­s t i tu im p a s cu p a s p e r e g r i n ă r i l e s u c c e s i v e a le ope re i as tăz i r egăs i t e .

C â n d b r e a s l a p i c to r i l o r din Sev i l l a a fost funda tă , — n e s p u n e u n u l din aceş t i au­tor i 4 ) — s'a p r e v ă z u t î n s t a t u t e c ă f iecare m a y o r d o m o , a d i c ă s t a r o s t e a l b res le i , e r a d a t o r s ă dă ru i a scă , în f iecare a n , c â t e u n t a b l o u d e m â n a sa v e c h e i c a p e l e a Sfântului Luca, n u m i t ă Capitalla de los pintores, d in b i se r i ca p a r o h i a l ă a Sfântulu i A n d r e i de la Sevi l la . Mur i l lo , a les p r e ş e d i n t e al A c a d e m i e i a r t i ş t i lo r în 1660, s 'a confo rma t a c e s t u i s t a tu t , ş i a dă ru i t t ab lou l d e c a r e e vo rba , în care , r e p r e z e n t â n d I n v e n ţ i a p ic tur i i , a ţ i nu t să-ş i z u g r ă v e a s c ă p r o p r i u l s ău po r t r e t .

Tab lou l s 'a b u c u r a t d e fa imă m a r e . Era cons ide r a t n u n u m a i ca o o p e r ă p r e ţ i o a s ă a cape le i da r şi d r e p t u n a d in t r e ce le m a i i n t e r e s a n t e a le m a e s t r u l u i ; ş i d a t o r i t ă su­b iec tu lu i , e l a r ă m a s c u n o s c u t s u b u n n u m e popu la r , El cuadro de las sombras, a d i c ă T a b l o u l cu u m b r e l e .

P i c tu ra s 'a p ă s t r a t în b i s e r i c a Sfântulu i A n d r e i p â n ă în 1809. Un a u t o r cunoscu t , C é a n Bermudez , îl s e m n a l a î n c ă în 1806, în C a p e l a Sfântu lu i Luca, n o t â n d d e s p r e s t a r e a p ic tu r i i : , ,un c u a d r o r n a l t r a t a d o " .

C a p e l a a j u n s e s e dea l t fe l n e î n c ă p ă t o a r e p e n t r u t o a t e o p e r e l e s t r â n s e aco lo şi b i se ­r ica, n e m a i a v â n d m i j l o a c e să î n t r e ţ i e u n as t fe l de t e z a u r d e v e n i t p o v a r ă , a v â n d u t ta­b lour i l e , în 1809, u n u i c u n o s c u t co l ec ţ iona r d in Sevi l la , Don A n t o n i o Bravo , c a r e l e -a lă­sa t în u r m ă m o ş t e n i r e n e p o t u l u i său, el în suş i a r t i s t şi p ro fesor la A c a d e m i a d in Se­vi l la , Don A n i c e t o Bravo .

Co lec ţ i a B r a v o e ra c u n o s c u t ă la î n c e p u t u l seco lu lu i al XIX- lea d rep t cea m a i în­s e m n a t ă d in t r e ga le r i i l e d e p i c t u r ă s ev i l l ană . A u t o r i i span io l i şi s t r e in i c a r e desc r iu Se­v i l l a din a c e a s t ă v r e m e s t ă r u e s c to ţ i a s u p r a aces t e i co lec ţ i i şi m a i a les a s u p r a o p e r e ­lor lui Mur i l l o af la te în ea. D a r c o m e n t â n d a c e s t e o p e r e , f iecare î n c e p e p r i n a d e s c r i e t a b l o u l ce l m a i i n t e r e s a n t al co lec ţ ie i , c a r e n u e a l tu l d e c â t El cuadio de las sombras. Era soco t i t d e to ţ i d r e p t o c u r i o a s ă o p e r ă a a r t i s tu lu i , d e m n ă d e t o a t e e logi i le , c e i m a i ex igen ţ i n e a d u c â n d u - i a l t ă c r i t i că d e c â t obse rva ţ i a , c a r e re f lec ta p r e j u d e c ă ţ i a c a d e m i c e a l e t impulu i , că î m b r ă c ă m i n t e a p e ca r e Mur i l l o o d ă d u s e p e r s o n a g i i l o r e r a a n a c r o n i c ă în r a p o r t cu sub iec tu l .

In 1864 p i c t u r a e r a î ncă m e n ţ i o n a t ă în Co lec ţ i a Bravo . In ace laş i an însă , e a t r e c e a în F ran ţa , i n t r â n d î n t r ' u n a din colec ţ i i le c e l e m a i v e s t i t e a l e t impulu i , C o l e c ţ i a P e r e i r e d e la Par i s . C a t a l o g u l Co lec ţ i e i P e r e i r e î n reg i s t r a t ab lou l s u b t i t lu l de „ I n v e n ţ i a d e s e ­nu lu i " , fără a l t ă exp l i ca ţ i e d e c â t a c e a s t ă s i n g u r ă no t i ţ ă , c a r e dea l t fe l c o r e s p u n d e p ic tu ­ri i n o a s t r e : „Larg şi l iber p i c t a t ; f iguri le î n t r eg i a u 70 cen t ime t r i î nă l ţ ime" .

La v â n z a r e a Co lec ţ i e i Pe re i r e , în 1868, t ab lou l a i n t r a t în p o s e s i a consu lu lu i p ru ­s ian Fe l ix Bamberg , c a r e , p r i e t e n al famil ie i de H o h e n z o l l e r n , a v e a să-şi v â n d ă co lec ţ ia î n t r e a g ă , în 1879, D o m n i t o r u l u i Caro l al Românie i . E de n o t a t că, o d a t ă c u t ab lou l lu i

4) A m a d o r de los Rios, Sevilla pintoresca, o description de sus mas célèbres monu-mentos artisticos, Sevilla 1844.

550

Muri l lo , Bamberg m a i c u m p ă r a s e din Co lec ţ i a P e r e i r e o ser ie î n t r e a g ă d e a l t e p ic tur i span io le , t oa t e ope re d e p r imul ordin, ca re , cu excep ţ i a u n e i a s ingure , se găsesc as tăz i în pa l a t e l e şi cas te le le n o a s t r e rega le . Citez d in t r e e le , m a r e a închinare a păstorilor de El Greco , c a r e a apa r ţ i nu t r ege lu i Louis Phi l ippe , f igurând la Luv ru în t r e 1838 şi 1848 şi c a r e î m p o d o b e ş t e as tăz i Sala T ronu lu i din Pa la tu l n o s t r u r e g a l ; a l t e d o u ă o p e r e de El Greco , Isus purtând crucea, c a r e se află în Cas te lu l Pe leş d e la S ina ia şi Siântul Martin călare de la Pa la tu l Co t rocen i ; u n m a r e t ab lou de Goya , Portretul Ducesei de Alba, (care n ' a fost c u m p ă r a t d e Rege l e Carol) şi o p â n z ă d e a s e m e n e a de d imens iun i e x c e p ­ţ ionale , r e p r e z e n t â n d Lupta dintre Hercule şi centaur, t a b l o u ce l eb ru od in ioară , când e ra a t r ibu i t l u i Ribera , da r c a r e n u e d e c â t de Luca Gio rdano (astăzi se află în Pa la tu l r ega l din Bucureşt i ) ; ş i în sfârşi t c â t e v a a l te ope re , a l e că ro r a t r ibu i r i n u m a i c o r e s p u n d azi cu ace l ea ind ica te î n ca t a logu l Pere i re .

T o a t e a c e s t e p ic tur i , t r e c â n d în co lec ţ i a n o a s t r ă r e g a l ă a c u m e x a c t 60 d e ani , au fost p i e r d u t e din v e d e r e , ia r u n e l e d in e le soco t i t e d e a d r e p t u l d i spă ru te . E cazul t ab lou­lu i lui Mur i l lo u i ta t c u to tu l de m a i b ine de 70 de ani. I d e n t i t a t e a sa e to tuş i n e î n d o e l -nică. Desc r i e r ea ş i d imens iun i l e da te d e C u r t i s sun t exac t ce le a le p ic tur i i de la S ina ia : „La d r e a p t a — n o t e a z ă Cur t i s — un p e r s o n a g i u t â n ă r d e s e n e a z ă p e u n zid con tu ru l um­bre i a l tu i t â n ă r ; la s tânga , u n pe i s ag iu boga t , şi un g rup de figuri în p r imul p l an" . Dimensiuni le , î n s e m n a t e de Cur t i s î n m ă s u r i span io le şi engleze , c o r e s p u n d d e a s e m e n e a c u ce le a l e t ab lou lu i n o s t r u : 1 V2 X 2 ba r as ; 44 X 66 inches ; 1.15 cm. X 1,70 cm.

Color i tu l t ab lou lu i a r a t ă p a l e t a lui Mur i l lo c e a m a i fină şi m a i n u a n ţ a t ă . O ar­monie d e gr i s -a lbăs t ru i şi d e b r u n înfăşoară p i c t u r a în modu la ţ i i l e u ş o a r e a le une i a t ­mosfere v a p o r o a s e . Color i le sun t de l ica te . Pe r sonag iu l ca re p o z e a z ă p e n t r u p ic tor e îm­b răca t în roz, ce lă la l t în b r u n şi v ior iu . U m b r e l e lor, a p r o a p e t r a n s p a r e n t e , se p r o e c t e a z ă p e un zid gr i s -a lbăs t ru i . Pe r sonag i i l e d in s t â n g a fac o p a t ă m a i închisă , b rună , c a r e se prof i lează p e fondul gris e s t o m p a t a l pe i sag iu lu i . Ceru l e uşor acope r i t ; o r izontu l co lora t de o du lce l u m i n ă aur ie .

La d reap ta , p e u n scut m o n u m e n t a l se c i teş te şi inscr ip ţ ia c a r e exp l i că sub iec tu l :

(Şi-a lua t o r ig inea d in u m b r ă ; şi îi admir i f rumuse ţea în p i c t u r ă ce leb ră ) . M a n i e r a lui Mur i l lo e e v i d e n t ă în t oa t e de ta l i i le t ab lou lu i şi ea a m i n t e ş t e m a i cu

s e a m ă ope re l e a r t i s tu lu i z u g r ă v i t e în t re 1655 •— 1670. C la r -obscuru l v i r b a n t şi uşor , mol i ­c iunea de l i ca tă a con tu re lo r şi formelor , n u a n ţ e l e de gr i s -a lbăs t ru i a rmon iza t e c u tona­l i t a tea b rună , s cene l e de s f ă şu ra t e p e fonduri de pe i s ag iu cu z idur i şi ru ine , pe r sonag i i l e de ta l ie m i c ă şi cu s i lue te t ip ice , s e r e g ă s e s c în t r ' o î n t r e a g ă s e r i e d e p ic tu r i e x e c u t a t e de ar t i s t la a c e a s t ă epocă .

N u vo i in t r a în a l te a m ă n u n t e , căc i n u e aici locul unu i astfel de s t u d i u 5 ) . V o i a d ă o g a n u m a i că t ab lou l de la S ina ia e ca u n fel de p r e lud iu al ace lu i faimos „es t i lo

5) S tudiu l a m ă n u n ţ i t a l tabloului va a p ă r e a în c u r â n d în r ev i s t a de la L o n d r a „The Bur l ing ton Magazine".

TUBODELASOMBRA ORIGEN

LAQUEADMIRASHER-M O S U R A

ENLACELEBREPIN-TURA.

551

v a p o r o s o " ca re , în u n e l e p i c tu r i a l e lui Mur i l lo , s e a p r o p i e de a t m o s f e r a lui Rembrand t , şi ca re , c u a v a n t a g i i l e şi s l ăb ic iun i l e sa le , se v a des fă şu ra din ce în ce în o p e r e l e d e m a t u r i t a t e şi d e e p o c ă t â rz ie a le a r t i s tu lu i .

P i c tu r a d e la S ina ia a m i n t e ş t e m a i cu s e a m ă u n g rup de t ab lou r i b i n e c u n o s c u t e , c a r e def inesc p e r i o a d a mi j loc ie a ac t iv i t ă ţ i i ui Mur i l lo . Ci tez, d i n t r e e le , s c e n a c u / s a c binecuvântând p e Iacob, d i n M u z e u l Ermi ta ului d e la Len ing rad , în c a r e un d e c o r a se ­m ă n ă t o r se î n t â l n e ş t e şi o a tmos fe ră to t at ,t d e î n v ă l u i t ă ca şi în t ab lou l n o s t r u ; com­pozi ţ i i l e r e p r e z e n t â n d întoarcerea ţiului risi ntor şi p e Abraam cu îngerii, d in Co lec ţ i a Duce lu i S u t h e r l a n d de la Londra , a m â n d o u ă n fă ţ i şând a c e e a ş i c ă u t a r e d e g ra ţ i e şi de fi­n e ţ e în z u g r ă v i r e a u n o r f iguri î n f ă şu ra t e în p e n u m b r ă ; o se r ie î n t r e a g ă d e p ic tur i , apoi , i n s p i r a t e din P a r a b o l a f iului r is ipi tor , î n Co acţ ia O t t o Beit de la Londra , o p e r e d e un efect de l u m i n ă m a i in tens , d a r î n c a r e m o lu la ţ ia a tmos fe r e i e to t a t â t de u ş o a r ă şi de n u a n ţ a t ă ca şi în p i c t u r a n o a s t r ă ; ş i însfâr it, t ab lou l în fă ţ i şând p e losii cu nevasta lui Putifar, d in co lec ţ i a F. S c h l a y e r d e la Madr id , p i c t u r ă de u n c l a r o b s c u r d u s p â n ă la efecte r e m b r a n d t i e n e , da r c a r e p r i n p r o p o r ţ i i l e şi p r in s i l ue t e l e f igur i lor a m i n t e ş t e b ine t ab lou l d e la S ina ia .

In g r u p u l a c e s t o r ope re , e ş i t e t o a t e din a c e e a ş i v i z i u n e p i c t u r a l ă şi a r ă t â n d o în­c l i na re p a r t i c u l a r ă a a r t i s tu lu i c ă t r e sub iec t ii n a r a t i v î n f rumuse ţ a t de d e c o r poe t i c , ta­b loul d e c a r e n e o c u p ă m e d i n t r e ce le m a i i n t e r e s a n t e . M a i p u ţ i n v i b r a n t d e c â t a l t e le în c o l o a r e , m a i p u ţ i n s t r ă luc i t o r în e fec te le d e lumină , m a i p u ţ i n ferm în p l ă s m u i r e a p l a s ­t ică, e l s e în fă ţ i şează to tuş i , c u f ine ţea de formă, cu n u a n ţ a r e a d e a tmos fe ră şi cu ace l ton u n i t a r d e g r i s -a rg in t iu u ş o r în făşura t în ref lexe aur i i , c a r e fac ca l i t ă ţ i l e ce le m a i d e s e a m ă a le m u l t o r a din o p e r e l e lui Mur i l lo .

P r i n t r e a c e s t e o p e r e , t ab lou l d e la S ina ia r e p r e z i n t ă o d a t ă p r e c i s ă şi u n m o m e n t semni f ica t iv în a c t i v i t a t e a a r t i s tu lu i . P i c tu ra e cu a t â t m a i p r e ţ i o a s ă . Ident i f ica tă , e a aduce , n u n u m a i o s t r ă luc i r e n o u ă co lec ţ ie i n o a s t r e r ega le , da r şi o î n t r eg i r e î n s e m n a t ă o p e r e i în g e n e r e a p i c to ru lu i spanio l .

552

CÂND VOIU FI FOST UITAT DE

D O N A R M U N T E A N U

O 1 c u m aş v r e a s ' adorm şi eu p e m a r e , Pe va lu r i de u i t a r e l e g ă n a t ; De m a i p lu t e sc sau de m ' a m scufundat , Să fie o e n i g m ă şi-o ' n t r eba re .

Târz iu de tot, c â n d vo iu fi fost ui tat , Şi c â n d feti ţa n o a s t r ă v a fi m a r e , V o i u ma i t r imi te-o b i n e c u v â n t a r e A c e l o r drag i ce 'n v a n m ' a u aşteptat . . .

Atunci cea m a i f rumoasă d in t re fete, Păş ind pr in g râne le de aur -ş te rs , Sau s t ând p e pa j i ş t ea une i po i ene ,

O să desch idă ca r t ea d e sone te , — Şi 'n f iorându-se de câ t e -un ve r s , li v a miji o l ac r imă p e gene.. .

553

P O E S I I DE

VIRGIL C A R I A N O P O L

Poetului Nichiioi Crainic

CĂUTARE N u ma i a m nic i u n ro s t D u m n e z e u l e , N u te po t găs i or i u n d e te caut , Tu eş t i ş i n u eş t i în m i n e C u m es te c â n t e c u l ca un ş a rpe , în flaut.

Dac ' aş r u p e a r m o n i c a m e a ca s ă sco t Din ea s t o l u l d e n o t e , ca d i n poveş t i , U n d e l 'aş găs i ? D a c ă m ' a ş r u p e De u n d e să şt iu, D o a m n e , p i c ă t u r a d e s â n g e în ca re e ş t i ?

Şi to tuş i , t u eş t i t o a m n a m e a t r i s t ă ! Tu eş t i t r e c e r e a m e a p r in v i a ţ ă ! N u eu văd , D o a m n e , s o a r e l e s t ră luc ind , Ci t u îl p r i v e ş t i p r i n mine , în fiece d i m i n e a ţ ă !

AŞTEPTARE Tot aş tep t , to t o a ş t ep t să v ie , Poa t e - a ' n t â rz i a t s a u c ine şt ie . . . P o a t e s ân t p ă d u r i l e p r e a d e s e Dincolo d e v i s şi veşn ic i e .

P o a t e ş e rp i i- 'or fi eş i t în ca le , P o a t e şerp i i-or fi eş i t în ca le , V â n t u r i l e i-or fi s t â n d in ca le , Sau n ' o ţ in p i c i o a r e l e de fum ?

Las ş i 'n a s t ă s e a r ă m a s a ' n t insă Şi l u m i n a - a p r i n s ă în pr idvor . . . P e n t r u e a a ş t e a p t ă l u n a n o a p t e a S tând d e - a s u p r a lumii ' n t r ' un picior .

554

AM VISAT

A m v i sa t azi n o a p t e g roapă , c ine ştie.. . Poa t e v i su l n u mi-o fi de-a bună . Un p r i e t en a v i sa t o d a t ă corbi Şi s 'a s p â n z u r a t c u r â n d de lună .

Şi -am v i sa t ş i -un prinţ , pe -un cal de sânge , Că fugea r ăn i t în sp re t recu t , Că ori u n d e se d u c e a să scape , Ii e şau so lda ţ i i mor ţ i din scut.

A m v i sa t azi n o a p t e g roapă , p o a t e mor , P o a t e o să s c a p de-a tâ ţ i duşmani . . . C ine şt ie , p o a t e - a u şi ' n cepu t Să-mi a l e rge corbi i p e s t e ani .

CÂNTEC PENTRU MĂRIREA GRÂULUI

Şi acum, câmpu l e s t e to t p l in şi to t des , Pa rcă Dumnezeu , p ă m â n t u l a c e s t a p e n t r u au r l-ar fi a les . Cresc g r âne l e ' na l t e d e p a r e ' a r fi călăraşi . . . Porumbul , se u i tă de -a ic i şi p â n ă d inco lo de oraş .

A u c rescu t bogă ţ i i l e d e pa rcă - s pădur i , Lucesc de d e p a r t e ca n i ş t e so lda ţ i în a rmur i Şi ia r o să se ump le ţ a r a d e bucu r i e şi pâine. . . F ra te l e grâu, n e - a a d u s s p e r a n ţ e l e p e n t r u m â i n e .

Bucură- te t a t ă ţ ă ran , b u c u r ă - t e sfinte Cu p l e t e l e a lbe şi cu gându l c u m i n t e ; Ţi-a c r e scu t m u n c a 'npătr i t , s 'a făcut oţel... Dacă te afunzi în grâu, n u ţ i -se m a i v e d e n ic i căc iu la din e l .

Cân tă , e au r de-a l nos t ru , au r bun , A u r c rescu t c u s u d o a r e şi cu tu tun . Bucură- te frate, ţi s 'a făcut g râu l f l ăcău . . C â n t ă că şi suf le tu l d o m n u l u i se b u c u r ă tot câ t al tău .

CIOCOIUL

Trece g r av c iocoiu 'n au r v e c h i Pr in m u l ţ i m e a a ş t e r n u t ă jos Pe u n cal c u h a m u r i de m ă t a s ă Şi cu p ă r u 'n v â n t u r i m ă t ă s o s .

555

T r e c e 'nal t , cu ochi i goi şi pa l iz i , N e d o r m i t , cu g â n d u r i l e şui... F r u n t e a - i e s t e c e a r ă d e p e t r e c e r i Şi obraj i i , pa rcă - i s ân t gutu i .

Şi m u l ţ i m e a cân tă , cân tă , s t r igă ; El z â m b e ş t e şi a rga ţ i i r â d ; Dar în g â n d u l f iecăru i e s t e C â t e - u n col ţ î n t u n e c a t şi hâd .

T r e c e g r a v c iocoiul , da r e l ş t i e Câ t de .aspxă-i v i a ţ a şi d e grea.. . Ş t ie că t r e c â n d p r i n t r e m u l ţ i m e Nu-1 s a l u t ă n i m e n i f i indcă vrea. . .

VOI FI MEREU N u ve ţ i s c ă p a d e m i n e n i c ioda tă , De s p e c t r u l ă s t a g rav , d a r c a r e t ace , De c h i p u l ă s t a c a r e v e d e to tu l , Dar ca r e t r e ce şi v ă l a să 'n p a c e .

V o i fi cu vo i ori u n d e şi or i când, P r e c u m a m fost m e r e u în sufer in ţ i ; V o i fi şi s ab ia ace lo r c a r e s t r igă Şi v o r b a ce lo r v r e d n i c i şi cumin ţ i .

M ă ve ţ i v e d e a p e s t răz i în cei goni ţ i , Pe b a r i c a d e l â n g ă ce i căzu ţ i Şi to tuş i s lu j i toru l c r ed inc ios Şi frate bun a l c e l o r a avu ţ i .

V o i fi în o r i ce p a r t e , pes te , to t Şi 'n fap ta ce lu i c a r e n u n ţe lege . . . Ş i -a lă tu r i de ace la c a r e ' n l a n ţ u r i V a t r a g e s p a d a a lbă p e n t r u Rege .

Vo i fi m e r e u , vo i fi şi d u p ă m o a r t e , Vo i r â d e p o a t e lumi i d in t r ' o f loare . V o i fi m e r e u , a şa î n g e n u n c h i a t , Ca o d u r e r e poa t e , s a u ca o mus t ra re . . .

HAIDUCUL N o a p t e a a lbă c a u t ă p r i n s tuhur i , Stă su i t ă l e n e ş e 'n copac i Şi p e d e a l u r i s u e n e v o i a ş e , Spr i j in indu-se b ă t r â n ă în a rac i .

556

— Ce de aur, zice 'n el ha iducu l , M 'a s îmbogă ţ i de l 'aş a v e a Şi cu g las de foc s ă r u t ă s e a r a Şi s t r i ve ş t e 'n f iecare ochi o s tea.

A m furat des tu l făr' să ţ in seama , A m fugit în m u n ţ i cu t ine re ţ ea , M ' a u goni t dure r i l e să ui t Şi a c u m cobor cu b ă t r â n e ţ e a .

Ia ui t ' ia ce n o a p t e albă, v i a ţ ă ! Ia ui t ' ia ce lună , c iocâr l ie ! N u c u m v a coboa ră D u m n e z e u Ca să-1 jefuesc de veşn ic i e ?

NU TREBUE SĂ PLÂNGEM

N u t r e b u e să je l im, n u t r e b u e să p l ângem, N u a v e m p e n t r u cine.. . Ca 'n n i ş t e vu lcan i îi gâ lgâe ţăr i i a u r u 'n v ine . A v e m de toa te , n e sân t p l ine r âu r i l e de lap te , D u m n e z e u se u i tă p r in l ună la no i în f iecare c l ipă şi o r ă d in n o a p t e Şi câmpur i le , câmpur i l e , a şa ne -a fost scrisa, Să fie p l ine de aur, de là N i s t ru şi p â n ă la T i s a

N u t r e b u e să p l ângem, n u t r e b u e să je l im — T r e b u e să n e înd răg im zăr i le şi s ă ni- le iubim. T rebue să luptăm, să n u n e î n d o a e vân tu r i l e ; No i s â n t e m făcuţ i p e n t r u t oa t e avân tu r i l e . Sufletul nos t ru e m a r e , da r s tă s t râns . Ce-a r fi r ă m a s i s tor ia noas t ră , dacă A v r a m l a n c u In loc să lup te ar fi p l âns ?

557

P O E M A L U I F O S C O L O * DE

ALEXANDRU M A R C U

P R O G R A M U L SPIRITUAL

L u â n d i n i ţ i a t i va să î n t r e p r i n d ă o p o e m ă ca a c e e a a Mormintelor, Fosco lo in t en ţ iona , ins t inc t iv , s ă j o a c e r o l u l sc r i i to ru lu i p r e d e s t i n a t de a d a v i a ţ ă n o u ă (pr in t r 'un con ţ inu t spi ­r i tua l n o u şi real) c las ic i smulu i . A c e s t a e r a c h e m a t p r i n c u v â n t u l lui , să p o a t ă vo rb i m a i con­v i n g ă t o r n o i l o r genera ţ i i , c a r e a s i s t a s e r ă d e c u r â n d şi m a i a s i s t au î ncă la m a r i l e p r e s c h i m ­b ă r i soc ia l e şi pol i t ice , p r e c u m e r a u c e l e p r o v o c a t e d e u r m ă r i l e Revo lu ţ i e i f r anceze şi a l e p r i m e l o r apar i ţ i i a le lui N a p o l e o n B o n a p a r t e p e s c e n a is tor ie i . Ia r ace le gene ra ţ i i n u m a i avu­s e s e r ă ca lmul şi r ă g a z u l n e c e s a r s ă c o n t e m p l e f rumuse ţ ea c las ică , s ă m e d i t e z e a s u p r a for­m u l e i e s te t i ce a u n e i a r t e p u r e .

I a t ă d e ce Fosco lo nu-ş i v a î n s t r ă i n a i n sp i r a ţ i a de to t ce e r a a c t u a l în a sp i r a ţ i i l e ace ­lor genera ţ i i , ca m e m o r i e a t r e c u t u l u i n a ţ i o n a l , r e g r e t e şi s p e r a n ţ e , e x e m p l e d e u r m a t şi e x e m p l e r ep robab i l e , i dea lu r i şi dezamăg i r i , admi ra ţ i e şi a v e r s i u n e .

D a c ă p u n c t u l de p l e c a r e a l p o e m e i s a l e e ra m o a r t e a , cel final se confunda cu p r e a m ă ­r i r e a v ie ţ i i , d â n d o p e r e i o i n t o n a r e e x u b e r a n t ă , fără a fi v o r b a de u n op t imism facil şi n a i v , c a all m u l t o r r oman t i c i de m a i tâ rz iu , c i sus ţ inu t d e s e n i n ă t a t e a o l imp iană a g â n d u l u i morţ i i , c a în c o n c e p ţ i a lumi i an t i ce .

Un a t a r e p r o g r a m sp i r i tua l p o a t e fi în ţe les şi d r e p t re f lexul l i t e r a r al v r e m i i poe tu lu i , p r i n semni f ica ţ i a p e ca r e o a v e a u n a n i m î n t r ' â n s a cul tu l m o r m i n t e l o r , c o m p l e c t a t cu ce lă la l t cul t ( „macab ru şi ne i t a l i c" ) al ru ine lo r .

P e s t e a tmosfe ra r e l i g i o a s ă (în sensu l creşt in) de cult , se ridică, ev iden t , c o n c e p ţ i a filo­zofică. Insă n ic i ea n u i zbu te ş t e , s ă s t r ice c a r a c t e r u l de a r m o n i e al cons t ruc ţ ie i , î n t r u c â t a c e a s t ă concep ţ i e filozofică, m e n i t ă să i n t e l ec tua l i zeze e x c e s i v insp i ra ţ ia , a p a r e suf ic ient c o m p e n s a t ă de c o n v i n g e r i l e m o r a l e şi pa t r io t i ce , c o n v e r g e n t e , sp r e u n l u m i n o s c e n t r u de îna l t

* Fragment dintr'un volum, sub tipar.

558

idea l i sm u m a n : m o a r t e a , es te drept , t r iumfă inexorab i l ă şi l asă în u rmă- i n u m a i ru ine , se­c o n d a t ă d e t imp în a c e a s t ă o p e r ă n imic i toa re . I luzia însă t r iumfă a s u p r a mor ţ i i ş i o p r e ş t e locului t impul , îna l ţ ă din m o r m i n t e a l t a re l e ce lu i m a i nob i l cult. A t â t a n u m a i că şi a ce s t ea vo r c ă d e a în t r ' o zi în r u i n ă ! Şi ele , m o r m i n t e l e ! Dar a tunc i , s ingura , a d e v ă r a t a forţă t r iumfă toare a to t şi t oa t e r ă m â n e poezia , m e n i t ă să î nv ingă cu a rmonia- i d iv ină , „ t ăce rea a mii şi mi i de v e a c u r i " . (E. Allodoi i ) .

I a t ă în ce fel se p rec i zează m a r e a ambi ţ i e a poe tu lu i : r e d a r e a l i r ică a cul tu lu i pen­tru a r t a d e v e n i t ă s u p r e m ă v a l o a r e a v ie ţ i i u m a n e . Iar un a t a r e ideal , p r in ca re v a l o a r e a es te t i că se r id ică pe s ca ra ce lo r m o r a l e şi i n t e l ec tua l e cu mul t mai sus , se ident if ică de fapt cu m a r e l e idea l al c las ic i smului e len ic şi îl apropie , în m o d n e c e s a r şi i nconş t i en t p e Ugo Fosco lo de idea lu l es te t ic al Renaş te r i i .

In ideo logia u n u i a t a r e p r o g r a m spi r i tua l es te impl ica t idea lu l pa t r io t ic . D e o a r e c e în v ia ţ a o r ică ru i popo r m o r m i n t e l e fac l e g ă t u r a în t re cel m a i î n d e p ă r t a t t r ecu t n a ţ i o n a l şi a c ­tua l i t a te , în t re a cea s t a şi v i i to ru l cel m a i îndepăr ta t . Ele g a r a n t e a z ă astfel p e r p e t u a r e a v ie ţ i i în cel m a i înal t şi a d â n c în ţe les al ei. N u m a i r e a p r i n z â n d a l t a re le cul tu lu i aces tu i sacru ideal m o r a l şi na ţ iona l , v a p u t e a Pa t r i a să-şi a s igu re vi i torul , p r e a m ă r i n d u - ş i îna in taş i i .

Din a t a r e idee d idac t i că ( t r anspusă to tuş liric, î n t rucâ t emoţ i a c i t i torulu i n u d e p i n d e de a r g u m e n t e l e logice ca re -o i lus t rează) , s e pot de sp r inde p a t r u m o t i v e de insp i ra ţ ie : elo­giul f rumuseţ i i v ie ţ i i ; d e p l â n g e r e a fatal i tă ţ i i mor ţ i i ; c o n t e m p l a r e a pe r indă r i i formelor ; şi imnu l de b i ru in ţă cân ta t poez ie i n e m u r i t o a r e . In / Sepolcri se t r ece astfel , ca s tăr i sufleteşt i , de là t r i s t e ţ ea î n v ă l u i t o a r e a p r ime lo r m o t i v e , la con t emp la t i v i t a t ea ce lor u r m ă t o a r e şi, în fine, la bucu r i a re ţ inu tă , o l impiană , a celui final.

„O is tor ie a omeni r i i d in t r ' un p u n c t de v e d e r e nou, o i s tor ie a ce lor vii p u s ă la ca le de m o r ţ i " i-a p l ăcu t lu i De Sanct i s să d e n u m e a s c ă p o e m a foscoliană.

De fapt, aces t poe t i t a l i an a izbut i t să des luşească o pos ib i l i t a te n o u ă p e n t r u c red in ţa în n o b l e ţ e a des t inu lu i nos t ru , înfă ţ i şându- i o m u ' u i o i luzie s a l v a t o a r e : dacă ex i s t en ţ a sa ca fiinţă es te n imic ; d a c ă v i a ţ a u n i v e r s a l ă în s ine se r ezo lvă în ace la ş n imic ; dacă n imic nu-1 a ş t e a p t ă p e m u r i t o r d u p ă m o a r t e , e l n u t r e b u e să se înfr icoşeze d e acea s t ă g rozavă pe r spec ­t ivă, căci îi r ă m â n e p e r m a n e n t p u t i n ţ a de a-şi cre ia o al tă, o a d o u a ex is ten ţă .

Dar a tunci , se î n t r e a b ă n e c o n s o l a t poe tu l , e pos ibi l să comi tă omul fatala e r o a r e de-a d i s t ruge cu b u n ă şt i inţă , de b u n a sa vo ie , p u n c t u l d e spr i j in a l a c e s t e i i luzii m â n t u i t o a r e , ad ică tocmai m o r m i n t e l e eroi lor şi a le poe ţ i lo r săi ?

Subs t r a tu l concep ţ ie i foscol iene g ă s e a pe d e a l tă p a r t e u n spri j in p u t e r n i c în filozofia is tor ie i , a ş a cum o î n d r u m a s e n u de mul t G iamba t t i s t a Vico . Idei le a c e s t u i a p ă t r u n s e s e r ă de­s igur şi în l u m e a l i te ra ţ i lo r din Lombard ia în t impul lui Foscolo, p r in mi j loc i rea unu i refu­giat pol i t ic napo l i t an c a F r a n c e s c o Lomo na cco (1771—1810), iar d o v a d a că ide i le filozofului ca re s tabi l i se în c ic lur i le i s to r i ce fa imoase le „cursur i şi r e c u r s u r i " îi e r a u des tu l de famil iare lui Fosco lo a tunc i c â n d a concepu t I Sepolcii, cr i t ica i t a l i ană o v e d e as tăz i în „ t radi ţ i i le şi în amin t i r ea e r e lo r t r ecu te , v ă z u t e în m o m e n t e l e lor de evo lu ţ i e m o r a l ă şi socia lă" .

F U N C Ţ I A ILUZIEI IN C O N C E P Ţ I A Şi CREAŢIA F O S C O L I A N Ă

A c e a s t ă a d e v ă r a t ă funcţie în concep ţ i a şi c rea ţ i a poe tu lu i din Z a n t e dă m ă s u r a p ă t r u n ­der i i sa le în n o u a lume sp i r i tua lă a roman t i smulu i . D e o a r e c e p e n t r u el, a no t a t Raya , ilu­zii le e r au ace le va lo r i mora le , p e n t r u ca r e n u găsea loc în „v iz iunea m e c a n i c ă a v i e ţ i i " ; e le r e p r e z e n t a u ace l n e p r e ţ u i t da r făcut omulu i de n a t u r ă , „per e o n s o l a r l o — de d a t a a c e a s t a

559

p r e c i z a r e a e s t e ch i a r a lui Fosco lo — dé l ia b rev i t à , dé l ia i n q u i e t u d i n e e dé l ia fa ta le in imi-cizia r e c i p r o c a dé l ia n o s t r a s p e c i e " .

Din p ă c a t e , re l ig ia , i ub i rea , pa t r i a , d e m n i t a t e a u m a n ă , to tu l , n u e s t e d e c â t o i m e n s ă i luzie. D a r o i luz ie n u n u m a i n e c e s a r ă , ci şi do r i t ă de om. Căc i n u ex i s t ă mur i to r , în con­cep ţ i a poe tu lu i , c a r e să se l i p sea scă d e „ a t a r e vise" („si fatti sogni" ) , care- i î n f rumuse ţ ează „ t r i s t a r e a l i t a t e a l u c r u r i l o r " şi îi v a r i a z ă e x a s p e r a n t a m o n o t o n i e a v ie ţ i i . „ I luz ia fosco-l i a n ă " — c o n c l u d e R a y a — î n s e m n e a z ă î n să n u m a i î n c e p u t u l ca r i e r e i a ce s t e i a în r o m a n t i s ­m u l i t a l i an ,- c ăc i e x a g e r a r e a v a l o r i i m o r a l e a i luziei p e l in ia mis t ică , v a d u c e la „ c a z u l " M a n -zoni ; i a r n e g a r e a o r i că re i v a l o r i m o r a l e a i luzie i p e l in ia p e s i m i s t ă v a d u c e m a i g rav , la „ cazu l " Leopard i .

Din p u n c t d e v e d e r e a l i m p o r t a n ţ e i a c o r d a t e funcţ ie i i luz ie i în v i a ţ a m o r a l ă şi în c rea ţ i a ar t i s t ică , Fosco lo — d u p ă cons t a t ă r i l e lui G i u s e p p e Zonta , c a r e a da t cel m a i s t r ă ­luci t p r e s t i g iu aces t e i t eor i i — es te fiul sp i r i tua l al v r e m i i sa le . Să n u se u i t e î n t r ' a d e v ă r că în filozofia i t a l i ană a s eco lu lu i XVII I s 'a af i rmat t o t m a i c a t ego r i c „ sensu l r e l a t iv i t ă ţ i i ş t i in ţe i " , a l ă tu r i d e sensu l va lo r i i sp i r i tu lu i (sub in f luen ţa lu i Kant ) , s i n g u r a v a l o a r e poz i ­t ivă fiind c r ea ţ i a p e ca r e sp i r i tu l ş i-o face s ingur d in r e a l i t a t e .

D e ac i v a d e r i v a i m p o r t a n ţ a c ă p ă t a t ă d e i luz ie în v i a ţ a m o r a l ă şi în c e a a r t i s t i c ă a u n o r r e p r e z e n t a n ţ i ai ei , ca Par in i , Fosco lo sau Leopard i .

R a ţ i u n e a v a l u a l o c u l re l ig ie i . O a m e n i i v o r c ă u t a s ă g ă s e a s c ă în e i „ s c â n t e i a însufleţ i-t o a r e a v ie ţ i i " , m a i a les d in m o m e n t u l în c a r e V i c o „ p u s e s e fantez ia d r e p t b a z ă a ra ţ iun i i " ,

O d o v a d ă că a şa s i m ţ e a u filozofii i t a l ien i ai seco lu lu i în c a r e s 'a format U g o Fosco lo (o d o v a d ă d in ce le m u l t e i n v o c a t e d e Zonta ) , se p o a t e ident i f ica în s tud iu l a t â t a de s u g e s ­t iv in t i tu la t I piaceii deH'immaginazione (din 1765), al u n u i „spir i t l u m i n a t " ca C e s a r e Bec-c a r i a şi în c a r e se su s ţ i nea cu an t i c ipa ţ i e t eza funcţ ie i i luziei în v i a ţ ă , p r in fo rmule ca acea ­s ta : „ . . .Plăceri le înch ipu i r i i (pe c a r e i le c re iază omulu i i luzia) sun t m a i p u ţ i n vi i , î n s ă m a i v a r i a t e d e c â t ce le fizice (din v i a ţ a r e a l ă ) " .

Se s t r ă d u i e s c o a m e n i i să-şi fure u n u l a l t u i a p l ăce r i l e fizice ? Dar u i t ă că le r ă m â n in t ac te , i na l i enab i l e , ce le p e c a r e le c r e i ază la loc p r o p r i a lor fantezie , s i n g u r ă e a fiind în s t a r e să le f e r i cească v i a ţ a ! O a m e n i i n ' a u d e c â t să se r e t r a g ă în s i n g u r ă t a t e a con t empla ţ i e i , sp r e a se b u c u r a în p a c e de a c e a s t ă fer ic i re , î m p ă c a ţ i în s i nea lor . „Sii amico de l l a b e a t a so l i t ud ine" , v a p r e c o n i z a poe tu l . „Togl i t i spes so da l ie ch iuse c i t t â" . O m u l r e t r a g ă - s e dec i î n t e m p l u l na tu r i i , î n t r e m u n ţ i , p e m a l u l m ă r i i ! M e d i t e z e aco lo !

î n c ă d in a d o u a j u m ă t a t e a s eco lu lu i XVII I se c r e i a s e astfel şi î n I ta l ia a tmosfe ra p r i e ln i că p e n t r u „ e x t a z u l i luz ie i" . In a c e a s t ă pos ib i l i t a t e a o r i că ru i m u r i t o r de a-şi c re ia „ d u p ă b u n u l s ău p l a c " o l u m e p rop r i e , în c a r e să afle u n i c a fer icire p ă m â n t e a s c ă , a v e a să fie consf in ţ i t ă în p o e z i e de U g o Fosco lo cel d in tâ i .

El v a m e r g e m a i d e p a r t e p e a c e a s t ă c a l e „ p r e t i a m e n t e i t a l i ane" , a r ă t a t ă d e c u g e t ă ­tor i i i t a l i en i ai s eco le lo r X V I I şi XVIII , p u n â n d în „ c r e a ţ i a i l uzo r i e " s ingura , ab so lu t s in­gu ra „ p l ă c e r e e sen ţ i a l ă a sp i r i tu lu i" .

Ch ia r d a c ă de t impur iu , î n t o c m a i c a V t t o r i o Alfieri , Fosco lo , v a v e d e a r i d i c â n d u - s e in fa ţa aces t e i i luzi i „obs t aco lu l g igan t i c al r ea l i t ă ţ i i " , c a r e îi v a face impres i a la u n m o m e n t da t că n u p o a t e fi a n u l a t d e c â t p r i n s inuc ide re (Jacopo Ortis), î n c ă de l à 20 d e an i şi t o c m a i în aces t r o m a n al lui J a c o p o Or t i s , v a e x c l a m a cu c o n v i n g e r e : „ I l lus ioni ! Or n o n è t u t t o i l lus ione , t u t t o ? I l lus ioni ! M a i n t a n t o s e n z a di e s se io n o n sen t i r e i la v i t a

che n e l dolore" . . . „ I l lus ioni ! M a le illusioni sono le sole forze che rendano tollerabile la

vita, che allarghino i coniini augusti del mondo, che creino una vita perfetta e indeiet-

560

tibile". Tu t to — con t inuă Foscolo — tu t to que l l e ch ' es i s t e p e r g l i uomin i non è che la loro fantesia. . . le n o s t r e pass ion i n o n sono, in fin de l conto , c h e gli effetti del le nostxe illu-sioni... Percià gli infelici hanno bisogno di un altio mondo, diverso da questo... L ' imma-g inaz ione lo crea, e il cuo re si consola. . ." . „Io non vedo da tutte le parti altro che infinita ţLeopardi) , le quali mi assorbano come un atomo".

Din n e n o r o c i r e , d u p ă c u m s 'a spus , p o e t u l u i îi e s t e d a t s ă c o n s t a t e r e p e d e c ă în t re i luzie şi r ea l i t a t e n u p o a t e e x i s t a d e c â t u n p e r m a n e n t ş i g r a v conflict. Iar aces t a n u p o a t e fi so lu ţ iona t decâ t p r in t r ' o t r aged ie , n u p o a t e fi e v i t a t d e c â t p e o s i n g u r ă cale , c a r e c o n d u c e la moa r t e . I a t ă însă c ă în cl ipa în ca re J a c o p o O r t i s şi-o v a da s ingur , sp re a se e l ibe ra de obses ia ace lu i an tagon i sm, f ra te le său Ugo F o s c o l o v a t ră i o c l ipă d e i lumi­na re , î n t r eză r ind o a l t ă ca le d e m â n t u i r e , p r in r e v e l a ţ i a ce l e i m a i l uminoase şi r ez i s t en te iluzii : a c e e a a poezie i .

Spre deoseb i r e de J a c o p o Or t i s , poe tu l v a a p u c a p e a c e a s t ă ca le n o u ă descoper i t ă şi se v a m â n t u i , fer ic ind t o t d e o d a t ă poez ia lumii cu î n d r u m a r e a c rea ţ i e i sp re a c e s t e noi şi f ecunde or ien tă r i .

Când v a înc l ina că t r e m a t u r i t a t e — în t r egeş t e Z o n t a cons t a t ă r i l e d e p â n ă a c u m — în t r ' un al doi lea m o m e n t a l v ie ţ i i sa le sp i r i tua le , p o e t u l î ş i v a d a s e a m a că i luzia poa t e fi în defini t iv „ u n a feri ta ecc i ta t r i ee dé l ia ve r t i g inosa c o r s a u m a n a " .

Oamen i i se îmbulzesc p e ca lea vie ţ i i , a t raş i d e i luz ia ca re - i exa l t ă cu mira ju l Glo­riei , al c red in ţe i , a l iubiri i , a l pa t r io t i smulu i . „Toa t e v i su r i d e ş a r t e în fond", da r c a r e con­s t i tu ie p u t e r n i c e î n d e m n u r i v i t a le p e n t r u ei. I luzia îi p u n e î n p e r p e t u ă mişca re . Dar miş­ca rea e v ia ţa . „Cessa to il m o t o — dec l a r a în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă p o e t u l — cessa la v i ta , ed ogni n o s t r a t r anqu i l l i t é n o n è c h e u n p r e lud io del s u p r e m o e p e r p e t u o s i lenzio" . Expre­sia e x t e r i o a r ă a „mişcă r i i " s u n t pas iun i l e . A c e s t e a îi sun t dec i n e c e s a r e vie ţ i i u m a n e ca va lu r i l e p e n t r u fluxul măr i lo r ; e le sun t „forţele p r o p u l s o a r e a le v i e ţ i i " pe pămân t . Iar t o r en tu l pas iun i lo r e s t e cu a t â t ma i pu t e rn i c , cu câ t — a d a o g ă Foscolo — „sunt m a i vigu­roase facul tă ţ i le m o r a l e a le indiv iz i lor" , cu cât es te dec i v o r b a d e o p e r s o n a l i t a t e u m a n ă ma i p roeminen t ă . I a t ă cum, în u l t imă anal iză , pa s iun i l e n u sunt decâ t efectele i luzii lor, în v r e m e c e v i a ţ a a p a r e d rep t o î n l ăn ţu i r e indefini tă , d e ca re se p r ind în t r ' una i luzii le „ce m o r şi se n a s c " .

56t

E F L U V I I DE

AUREL CHIRESCU

In t r e m u r u l ser i i ad ia t , O f lu tu ra re de sune t e , s t r ă v e z i e — Din c â n t e c n ic io u r m ă n ' a l ă s a t Roiu l de înger i , p e s t e câmpie .

M a i s t ă r u i e ab i a un duh , Un pa r fum de ce re ş t i înflorir i . II cu leg , p r e s i m ţ i n d în v ă z d u h Seraf ice le mic i fâlfâiri.

A l b e s v o n u r i t op i t e î n l a rg , F l u t u r â n d a m ă g i t o a r e , Cu à r ip i de l u m i n ă p u r ă s p a r g In ta in ic ungh i , i m e n s a za re .

P e n t r u l a u d a ceru lu i , v i i F r e a m ă t ă s p r i n t e n e c iocâr l i i . Un imn î n a l ţ ă 'n f iecare sbor In imi le d u m n e z e i e s c u l u i decor .

P r i n t r e f runzele ' na l tu lu i p o m , — R e î n t o a r s ă din m a g i c u l somn, — îş i r e v a r s ă r o u a rod i a luni i , R u m e n i n d g răd in i l e minun i i .

562

E P I S T O L A IN C I R I L I C A DE

OLGA PROFIR

Tr imi tem ţ ie b ine ţ e Şi în t ru Hr i s tos u ra re , p u r u r e a obş t ea scă pace , e u Sav in d in S tânca M a r e .

Mi la Domnu lu i e m a r e . Pe la no i s v o n din Lehia, r iga cel cu d rac în m a ţ e ar fi ars s t av rop igh i a ;

Să n e seri, n e p o a t e d ragă , dacă e a d e v e r i r e că la sân t Z e n o v de t o a m n ă totu- i gat ' de t â rnos i re .

A l t ă să ves te ş t i a n u m e : ce i zug rav i de là S u c e a v a săvâ r ş i t - au i con i r ea ? Va sluji v l ăd ica S a v a ?

V r e a u s ' aduc eu şi Elenco epitaf cu î n semna re , să 'mpăr ţ im smere tn i c h a r u l în genunch i sub l u m â n a r e .

încă spusu-ne -au un p o p ă pr ipăş i t din u n g u r i m e că 'n A r d e a l r ă s ă r i t e a n u l n u e s lobod să se ' nch ine ;

s 'au popr i t c a r t e a c e a b u n ă , ba chiar sf intele a l t a re s t au pus t iu r i în lăca tă , o rd inând „ca lv inu l " mare .

Despre Luca-moşu ş t i re n ' a m aflat, da r o poht im. Şi-ţi poh t im domnie i ta le lea t de m u l ţ ă m i t ă plin.

563

H A I D U C I E DE

EMIL ZEGREANU

Ca u n h a i d u c s t r ă b a t do in ind , p ă d u r e a , Sub t paş i i m e i ţ ă r â n a p l â n g e , In t r u n c h i u r i d e copac i î m p l â n t s ă c u r e a — Din r a n a lor p i c u r ă s â n g e .

C â n d d a u d e o p a r t e c reng i l e s ă t rec , M ă ' n l ăn ţu i e ca n i ş t e m â i n i d e fa tă ; J i v i n e l e în c a l e m ă p e t r e c Ş i - adorm în p a l m e p a s ă r e a sper ia tă .

In o r i ce f runză-o i n i m ă t r e s a r e Şi m u ş c h i u l ve rde - i u n chi l im b roda t , I a r p r i n t r e r a m u r i p e t e l e de za r e Pa r n i ş t e rufe ' n t inse l a usca t .

Pr in mi r i ş t i d e a m u r g s o a r e l e p a ş t e Şi în v ă z d u h m ă t ă n i i fac lăs tuni i . I a r s o m n o r o a s e v ă i î n c e p să ca ş t e Şi c â n t ă un c ioban din c o r n u l luni i .

564

FILOSOFIA EXISTENŢIALA ŞI CREDINŢA IN ISUS HRISTOS

DE

D. STĂNILOAE

O m a r e p a r t e din d o g m a t i c a o r t o d o x ă şi ca to l i că e p r e o c u p a t ă fie de p e r s o a n a lui Isus Hr is tos , în ce le d o u ă n a t u r i a le ei , î n c e a d u m n e z e i a s c ă ş i în cea omenească , fie de ac te le aces te i p e r s o a n e .

E o ca rac t e r i s t i c ă a dogmat i ce i c r e ş t ine , ce-o d e o s e b e ş t e a t â t faţă de dogmat i e i l e a l tor rel igi i , cât şi faţă de doc t r i ne l e filosofice, că n u cupr inde n u m a i î n v ă ţ ă t u r a p e ca r e a p r o p o v ă d u i t - o î n t eme ie to ru l re l ig ie i c r e ş t i ne , ci în p r imul r â n d a c e e a d e s p r e p e r s o a n a , n a t u r i l e şi ac te le Lui. A c e a s t a d in u r m ă f o r m e a z ă ch i a r t eme l i a cele i d intâ i . E o ca rac t e ­r is t ică ce n ' a fost î n ţ e l e a s ă de nic i o filosofie p â n ă d e cu rând şi în a c e a s t ă n e p u t i n ţ ă de î n ţ e l e g e r e căzuse şi p r o t e s t a n t i s m u l din v e a c u l al 19-lea şi d i n î ncepu tu l ce lu i de-a l 20-lea. Se soco t ea ca u n ind ic iu de î napo ie r e ş i de n a i v i t a t e faptul că în t r ' o dogmat i că , m e n i t ă să fie u n s i s t em cont inuu , o doc t r ină a l e că re i idei să d e c u r g ă logic şi succes iv d in t r ' un p r inc ip iu genera l , — s ă a ibă loc o p e r s o a n ă care , în a cc iden t a l i t a t e a e i i s tor ică , n ' a r p u t e a d e c u r g e din r e spec t ivu l pr inc ip iu , n ic i n ' a r p u t e a fi s o c o t i t ă ca s t â n d î n t r ' o le­g ă t u r ă abso lu t n e c e s a r ă cu s i s t emul p e c a r e l-a formulat , căci d a c ă e s i s tem logic, el t r e b u e să fie d e c a r a c t e r gene ra l r a ţ iona l , deduct ib i l d in r a ţ i u n e a o r ică ru i om. Se spu­n e a că Isus Hr i s tos n ' a fost decâ t î n t â m p l ă toar ea p e r s o a n ă ca r e din r a ţ i u n e a s a u e x p e ­r i e n ţ a e i r e l i g ioasă gene ra l u m a n ă a d e s v o l t a t o î n v ă ţ ă t u r ă oare, o d a t ă p rodusă , îş i a re e x i s t e n ţ a ei i ndependen t ă , ia r d e p e r s o a n a lui Isus , î n c o r p o r a r e i nd iv idua l ă a r a ţ iun i i un ive r sa l e , se p o a t e face abs t rac ţ i e , a şa c u m o c lăd i re o d a t ă r id ica tă , sche la sau z idaru l ca re a cons t ru i t -o e cu to tu l de pr isos , n e f ă c â n d p a r t e i n t r i n s e c ă d in c lăd i re .

S 'au cons t ru i t astfel în t eo log ia p r o t e s t a n t ă din v e a c u l a l 19-lea, ce s t a sub in­f luenţa idea l i smulu i ca re r e d u c e a t o t u l la i dee , la r a ţ i u n e şi la leg i le ei, g r and ioase sis­t e m e p e baza indica ţ i i lor d o c t r i n a r e d in Evanghe l i i . Grand ioase , p e n t r u c ă i m p u n e a u pr in a rh i t ec tu ra lor a r m o n i o a s ă şi d e m a r i p ropor ţ i i , p r in c o n s t r â n g ă t o a r e a de r iva ţ i e log ică a ideilor. Dar din e l e l ipsea Hr is tos , sau n u i se a t r i b u i a decâ t ro lu l de-a fi v ă z u t cel

565

din tâ i c e e a c e â u p u t u t sâ v a d ă a p o i cu p r o p r i a min t e , CU p rop r i a in tu i ţ i e r e l i g i o a s ă şî ce i la l ţ i o a m e n i d u p ă el.

S'a î n t â m p l a t să fie el de sch i ză to ru l une i zăr i n o u ă . D a r d u p ă c e a a r ă t a t - o ce lor la l ţ i o a m e n i , n u m a i e n e c e s a r d e s c h i z ă t o r u l ei c e e a c e i n t e r e s e a z ă e n u m a i za rea . Doc t r ina o d a t ă descope r i t ă , omu l se m â n t u e p r i n ea. N u mai e n e c e s a r ce l ce-a v ă z u t p r i m a d a t ă a c e l e pr inc ip i i , ci n u m a i să le v a d ă f iecare om şi să le o b s e r v e .

As t fe l p ă t r u n s e s e în c re ş t in i sm r a ţ i ona l i smu l , n u în s e n s de a te i sm, ci î n sensu l de m e n t a l i t a t e c a r e a ş t e a p t ă m â n t u i r e a d e l à u n s i s t em d e d u s d in t r ' un p r inc ip iu a l r a ţ iun i i . S 'au p u t u t î n c o r p o r a şi a n u m i t e fapte ş i a t i tud in i a le lu i I sus Hr i s to s în s i s t emul ra ţ io ­na l , î n să astfel d e fapte p e car i le p o a t e r e p e t a o r i ce om şi dec i p o t fi f o rmula t e ca legi g e n e r a l e m o r a l e . F a p t e l e şi a t i t ud in i l e se c o n s i d e r a u ca i l u s t r ă r i şi î n t ă r i r i a le doc­t r inei . I sus a fo rmula t c a un a r t i co l a l doc t r ine i Sa le i u b i r e a lu i D u m n e z e u şi a ap roa ­pe lu i , da r El a şi da t p r in v i a ţ a Sa p i l dă d e s p r e a c e a s t ă iub i re . Un alt a r t ico l a l d o c t r i n e i Sa le e s t e să suferi p e n t r u a t a ş a m e n t u l la D u m n e z e u şi p e n t r u i u b i r e a d e o a m e n i c h i a r şi m o a r t e a ; I sus ne -a d a t şi o p i l dă d e astfel d e su fe i in ţ ă în m o a r t e a p e c ruce . C a şi în o r d i n e a cunoaş t e r i i , t o t a ş a ş i în a c e a a e t ice i , o d a t ă c e se fo rmulează leg i g e n e r a l e de v ia ţă , se p o a t e face a b s t r a c ţ i e de cel c a r e le-a l ansa t şi l e -a a p l i c a t p r i m a dată , c a de o i n d i v i d u a ţ i u n e a a c e l u i a ş t ip u n i v e r s a l a l sp i r i tu lu i o m e n e s c et ic . F i e c a r e om se p o a t e m â n t u i p r in p u t e r i l e sa le , u r m â n d p re sc r ip ţ i i l e g e n e r a l e eticei, ca r i e x i s t ă a c u m ca un s i s t em de s ine s t ă t ă to r .

A a ş t e p t a m â n t u i r e a de l à u n s i s t em fie d e l à u n s i s t em de c u n o a ş t e r e a l a d e v ă ­rului , fie de là u n s i s t e m de p r a c t i c ă a v i r tu ţ i i , î n s e m n e a z ă a soco t i c ă omu l îşi dobân­deş t e s ingur m â n t u i r e a , p r i n des to in i c i a p r i cepe r i i , s a u p r in v r e d n i c i e d e fapte . O m u l c a r e îşi p u n e n ă d e j d e a în e l e , g â n d e ş t e că se m â n t u e ş t e p r i n „ d r e p t a t e a p r o p r i e " , c e e a ­ce le r e p r o ş e a z ă apos to lu l P a v e l Iude i lo r d in v r e m e a sa. S i s t emul de g â n d i r e e o des ­f ă şu ra re d i n l ă u n t r u în afară, p e t e m e l i a u n o r p r inc ip i i p u s e în r a ţ i u n e a o m e n e a s c ă . O m u l e înch i s în a c e a s t ă o p e r a ţ i e î n z i du r i l e s i ngu ră t ă ţ i i sa le . D e a c e e a , câ ţ i oamen i , a t â t e a s i s t eme , şi ch ia r a ce l a ş om p o a t e c o n s t r u i s i s t eme l a infinit, d u p ă c u m p l e a c ă de l à o i d e e sau a l t a şi a p u c ă l a f iecare p u n c t d in d e s f ă ş u r a r e a ei pe -o l in ie s au alta. C h i a r d a c ă p l e a c ă în cons t ruc ţ i i l e m i n t a l e d e l à u n fapt r ea l , în c o n t i n u a r e a s i s t emulu i d e d e s ­face d e r e a l i t a t e , g e n e r a l i z â n d indic i i le a c e l u i s i ngu r fapt rea l . P o a t e să p l ece ch i a r de là e x p e r i e n ţ a une i c o m u n i c ă r i cu o a l t ă p e r s o a n ă , da r în p r e l u c r a r e a m i n t a l ă a ace l e i c o m u n i c ă r i s'a des făcu t din e a şi i a ră ş i s ' a r e t r a s în î n c h i s o a r e a min ţ i i sa le , c o n s t r u i n d o l e g e g e n e r a l ă p e n t r u c o m u n i c ă r i l e r e a l e şi i r i tând că a c e s t e a n u se po t r e d u c e la un i ­formi ta te .

Şi a ş a s i s t eme le de c u n o a ş t e r e , de m o r a l ă , d e pol i t ică , îşi m e r g d r u m u l lor, d e o s e b i t d e r e a l i t a t e , şi cu n e p u t i n ţ ă d e i m p u s rea l i t ă ţ i i , fiind to t a t â t e a l u m i i r ea l e a l e eu r i l o r omeneş t i , ce s e î nch id m a i m u l t sau mai p u ţ i n în e le . D e p a r t e de -a a ju t a omu­lui să i a s ă din î n c h i s o a r e a sa, e le îl î n c h i d şi m a i mul t . Pr in e le o m u l n u iese „afară" , în r ea l i t a t e , n u se m â n t u e d e egoism, ci r ă m â n e în ce rcu l înch i s al eu lu i p rop r iu .

In lumi le a c e s t e a ce şi l e c o n s t r u e ş t e omu l — d a c ă e v o r b a n u m a i d e c u n o a ş t e r e — sau v r e a să le i m p u n ă r ea l i t ă ţ i i — d a c ă e v o r b a d e u n s i s t em et ic , educa t i v , s au pol i t ic — n u n u m a i că v r e a să-şi d e a s i ngu r m â n t u i r e a , ci î n t r u c â t d e d u c e d in t r ' un p r inc ip iu m i n t a l ch ia r şi t r a n s c e n d e n t a , s au a ş t e a p t ă de l à f ăp tu i r ea sa r e a l i z a r e a b ine lu i perfect , p u n e în s ine i zvoru l t r a n s c e n d e n ţ e i , îl s o c o t e ş t e p e D u m n e z e u cu p r in s v i r t u a l în s ine .

Lumi le p e car i le c o n s t r u e ş t e se d o v e d e s c î n să p r in u ş u r i n ţ a cu c a r e se s fă râmă

566

ta c e a d in t â i a t i nge re s e r ioasă c u r ea l i t a t ea oâ nef i ind decâ t n i ş t e „ lumi a le v i s u l u i " cum le zice Ebe rha rd Gr i s ebach (Gegenwar t , pg. 10). „Putem, s p u n e acela , s ă n e m ă r t u r i ­s im admi ra ţ i a p e n t r u o astfel de lume. Ea e l u m e a in te r io ru lu i şi a r e f rumuse ţea ş i far­mecul ei... Dar omul n u a re haba r , că aci fer ic i rea v i su lu i e p l ă t i t ă cu d ispar i ţ i a o r i ­că re i comun i t ă ţ i r ea l e , fie v i su l câ t d e frumos, iar s i s temul cât de c u m i n t e ţesut. . . C e e a c e con t e s t ăm es te p r e t en ţ i a că a c e a s t ă l u m e e s t e s ingura lume , c ă ea s tă cu r e a l i t a t e a m o ­ra lă , în ca re a ş t e p t ă m împl in i r ea u n o r mis iun i concre te , în v re -o legă tură . . . " (pg. 10—11).

Dacă omul a re n e v o e de m â n t u i r e , a cea s t a î n s e m n e a z ă că a re n e v o e d e un a jutor d in afară de el, de l à o r e a l i t a t e c a r e îl t r anscende , că pr in u r m a r e n u se află în el t r a n s c e n d e n ţ a şi dec i toa te cons t ruc ţ i i l e sa le nu- i po t fi de n ic i un folos p e n t r u m â n ­tuire . In s imţ i rea neces i t ă ţ i i mân tu i r i i e impl ica tă criza, mărg in i r ea , n e p u t i n ţ a p roduc ţ ie i om e n e ş t i în ce p r i v e ş t e ob ţ ine rea mân tu i r i i . Ea ech iva l ează cu o r i e n t a r e a omulu i sp re c e v a ca re n u e în el şi n u p o a t e fi d e d u s d m el, deci e d inco lo de cons t ruc ţ i i l e min­ta le şi de r ezu l t a t e l e făptuir i i omeneş t i , fie ea cea ma i nob i l ă posibi lă . Căci ch i a r şi ce le ma i n o b i l e c rea ţ iun i a le minţ i i , a le t a len tu lu i , s au ale s t r ădan ie i m o r a l e omeneş t i , sunt m a i pu ţ in decâ t p e r s o a n a care le-a p rodus . Şi a tunc i cum p o a t e a ş t e p t a p e r s o a n a ome­nească , c a r e e m a i mul t , m â n t u i r e a de là o c rea ţ i e a ei ca re e m a i pu ţ in ? C u m p o a t e a ş t e p t a p e r s o a n a în to t a l i t a t ea ei, m â n t u i r e a de là o p a r t e din e a ? Deci m â n t u i r e a n u se p o a t e c ă u t a decâ t în afară. In afară, n u în lucrur i , căc i luc rur i l e sun t p a s i v e ş i m a i p u ţ i n decâ t p e r s o a n a omenească . Ele sun t n u m a i p e n t r u t r ebu in ţ e l e co rpora le a l e omului s au ob iec te de î n c a d r a t în c u n o a ş t e r e a m i n t a l ă şi de o rgan iza t în s is tem. Ele n u sun t d e c â t un m e d i u pr in ca r e se î n t r e ţ i ne v i a ţ a n o a s t r ă în forma corpora lă , p e n t r u c a tot p r in e le să se mani fes te de d r agu l a l to r p e r s o a n e şi în văzu l a l tor p e r s o a n e . Nic i oda tă n u v izăm lucru l ca p e u n scop final al ac ţ iun i i noas t r e , ci p r in el v i zăm o pe r soană . Lucrur i le n u sat isfac t r e b u i n ţ a n o a s t r ă de comun ica re , de ieş i re d in no i n u n u m a i pr in ceeace- i per i fer ic în noi , ci p r in ceeace - i m a i int im, m a i a d â n c . Lucrur i l e s u n t m u t e şi su rde , n u m a i în m â n a une i p e r s o a n e dev in p e n t r u a l t ă p e r s o a n ă m e d i u d e comun ica re . Ele p r i n e le înşiş i n u n e î n t r e a b ă cu a d e v ă r a t şi n u n e r ă s p u n d c u a d e v ă r a t p e n t r u a l ega cu no i o p r i e t en ie , p e n t r u a n e s c o a t e din t emn i ţ a s ingură tă ţ i i . Ch ia r d a c ă se s p u n e că n e grăesc , g ra iu l lor e s au teore t ic , r ă s p u n z â n d doar cur iozi tă ţ i i de-a c u n o a ş t e , n u necazur i lo r , nevo i lo r , f rământă r i lo r ex i s t en ţ i a l e a le me le , sau aces t „gra iu" , e m a i mu l t o înch ipu i re a mea , eu a t r ibu ind luc rur i lo r din j u ru l m e u r ă s p u n s u r i c a r i n u ş t iu d e s u n t a le lor. Pr in u rmare , în a m b e l e cazur i t o t în s i n g u r ă t a t e a m e a r ă m â n .

N u m a i p e r s o a n e l e ce le la l t e omen eş t i r ez i s t ă cu a d e v ă r a t t end in ţ e i m e l e de-a l e a t r a g e în cupr insu l domina ţ i e i me le , d e - a le face p a r t e din mine , din m i n t e a m e a , sau din mi j loace le d e sa t i s facere a t r e b u i n ţ e l o r me le . Pot face aces t l uc ru şi din r a p o r t u l cu pe r ­soane le omeneş t i , da r a tunc i n u m a i r ă m â n d e c â t ceeace - i ob iec t în ele. C a r a c t e r u l lor d e p e r s o a n e mi se e v a p o r e a z ă p r in t r e d e g e t e , i a r eu m ă v ă d ia răş i î n t emni ţ a t în m i n e c u bucă ţ i de m a t e r i e moa r t ă . î n d a t ă ce î n c e p s ă gândesc a s u p r a une i p e r s o a n e , ch ia r în faţa m e a fiind ea, m ' a m închis în m i n e d ina in t ea rea l i tă ţ i i , a m t rans format -o în obiec t Încadra t în poses iun i l e m e l e m i n t a l e s au economice . P e r s o a n a a l tu ia însăş i n u p o a t e fi îngh i ţ i t ă în e u l m e u . Ia r af larea ei a re loc n u m a i în comun ica re , în în t â ln i r ea faţă că t r e faţă, în ca re e p r e z e n t ă fiinţa m e a î n t r e a g ă şi fiinţa ta în t r eagă . Ac i n u v in eu cu m i n t e a de-a te ana l iza şi n ic i tu c u m i n t e a de -a m ă scruta , ci f iecare v e n i m în t reg , cu eul total , d in ca re c e l cunoscă to r şi i n t e l ec tua l e s t e n u m a i o r a m u r ă . In a cea s t ă în t â ln i r e i e s e omul cu a d e v ă r a t din înch i soa ra s a şi se află desch i s în faţa rea l i tă ţ i i , i a r r ea l i t a ­tea e desch i să lui. In m o m e n t e l e fu lgeră toare a le aces te i în tâ ln i r i t r ă i e ş t e omul cu adevă -

567

r â t p r e z e n t u l (de ac i t o a t a c a r t e a iui G r i s e b a c h c à r ê se o c u p ă cu a c e a s t ă î n t â ln i r e , së i n t i t u l e a z ă : G e g e n w a r t , P rezen tu l ) . C â n d e s ingur , ch i a r d a c ă f iziceşte e în faţa a l te i pe r ­soane , t r ă i e ş t e în t r e c u t şi în v i i tor . In t r ecu t , î n t r u c â t l e a g ă d e amin t i r i l e m a i v e c h i p e ce l e m a i r e c e n t e câ ş t iga t e d in p r i v i r e a la c e a l a l t ă p e r s o a n ă s a u ch ia r din e x p e r i e n ţ a de a d i n e a u r i a comunică r i i , o m o r î t ă p r in t r a n s f o r m a r e a ei în b u n in te lec tua l . In v i i tor , în­t r u c â t se l a n s e a z ă cu g â n d u r i l e şi c u gri j i le sp r e mi şcă r i l e v i i t o a r e a le fi inţei p ropr i i . („Prezentu l e s t e î n î n g u s t i m e a lui t e m p o r a l ă r e n u n ţ a r e a de l à o r i ce a m i n t i r e în t impu l con­t inuu" , p . 147).

Fi losofia e x i s t en ţ i a l ă a lui E. G r i s e b a c h şi Kar l J a s p e r s a p u s în m a r e l u m i n ă faptul că a d e v ă r a t a r e a l i t a t e o t r ă e ş t e şi o p o s e d ă omul n u în s i s t eme d e c u n o a ş t e r e , ci în în­t â l n i r e a cu a l t e p e r s o a n e ( Gr i sebach) , c ă d e s c o p e r i r e a sa p r o p r i e o d o b â n d e ş t e n u m a i în c o m u n i c a ţ i e (K. J a s p e r s ) . „In e p o c a ce -a fost c a r a c t e r i z a t ă p r i n Desca r t e s , K a n t şi idea l i s ­m u l ge rman , s t ă t e a la locul de f run te „cog i to" , conş t i in ţ a c u n o s c ă t o a r e , t eo r i a c u n o a ş t e r i i şi filosofia t r a n s c e n d e n t a l ă ; p r i n c i p a l ă eira î n t r e b a r e a d e s p r e sens , r a ţ i unea , spi r i tu l . O miş ­ca r e ce a î ncepu t c u Husse r l , a fost c o n t i n u a t ă cu Scheler , i a r azi e r e p r e z e n t a t ă cu m u l t efect de H e i d e g g e r şi J a s p e r s , a p u s î n a i n t e a cuge t ă r i i e n t i t a t e a (das Sein) , î n a i n t e a t eo­r ie i cunoaş t e r i i f enomeno log ia , în locu i filosofici t r a n s c e n d e n t a l e on to logia . I n t e r e su l s'a m u t a t la î n t r e b a r e a d e s p r e en t i t a t e , la î n ţ e l e g e r e a en t i t ă ţ i i ce le i d in t imp ş i spa ţ iu (Da-sein) , la d e s v ă l u i r e a ex is ten ţ i i . A t â t c u g e t a r e a câ t şi t impu l sun t n u m a i d e t e r m i n a n t e a le en t i t ă ţ i i d in t imp şi s p a ţ i u " (Evald Burger , Der l e b e n d i g e Chr i s tus , S tu t t ga r t 1933, pg. 8). C u n o a ş t e r e a e în funcţ ie de fiinţă, e f i inţa ce se a u t o î n ţ e l e g e ; i a r forma c o n c r e t ă c e a ma i s u p e r i o a r ă în ca r e găs im fi inţa e p e r s o a n a . P e r s o a n a la r â n d u l ei s e c u n o a ş t e p e s ine în c o m u n i c a r e cu a l t e p e r s o a n e , c a r e e ac tu l de e x i s t a r e cel m a i depl in . C u n o a ş t e r e a n u e m a i p r e s u s de r e a l i t a t e şi d e c o m u n i c a r e a î n t r e p e r s o a n e , ci e m a i p re jo s , e o p a r t e n u m a i din ea , o r a m u r ă ca r e p o a t e fi ş i u s c a t ă c â n d r u p e l e g ă t u r a cu ac tu l ex i s t ă r i i .

E c h i v a l e a z ă c o m u n i c a r e a în t r e o a m e n i c u m â n t u i r e a lor ? P a r e că a ş a a r r e z u l t a d in filosofia lui G r i s e b a c h şi J a s p e r s . In î n t â ln i r e se află p e n t r u G r i s e b a c h v i a ţ a a d e v ă r a t ă , r ea lă . I a r p e n t r u K. J a s p e r s în c o m u n i c a r e , eu r i l e ce le d o u ă d e s c o p e r i n d u - s e p e e l e înş i le , d e v e n i n d a d e c ă d i n s imp le en t i t ă ţ i î n spa ţ iu şi t imp, ex i s t en ţ e , îş i d a u s e a m a şi de o t r a n s c e n d e n ţ ă în funcţ ie d e c a r e ex is tă . „Dacă î n t r e b ă m în filosofia t u t u r o r t impur i lo r d e ­sp re r e a l i t a t e a sup remă , p e n t r u n o i a c e a s t a n u se află n ic i în e x t a z u l mi s t i c şi în „un iu­n e a " cu D u m n e z e u , n ic i ca v i a ţ ă a ideii , n ic i ca t r ă i r e a a l tu ia , n ic i ca c u g e t a r e cogn i ­t i v ă a c e e a ce- i ' u n i v e r s a l jus t , c i î n r e a l i z a r e a e x i s t e n ţ e i p r i n c o m u n i c a r e în v i a ţ a i s to­rică.. . N u m a i p r i n om ca ins p e r s o n a l un ic duce d r u m u l l a a d e v ă r a t a t r a n s c e n d e n ţ ă . C ine se s u p u n e , des f i in ţându-se ca i d e n t i t a t e unică , ob iec t iv i t ă ţ i l o r p e car i le î n d u m n e z e e ş t e , se p i e r d e ca e x i s t e n ţ ă pos ib i l ă şi cu a c e a s t a p i e r d e şi pos ib i l i t a t ea r e v e l ă r i i o r i g ina l e a t r a n s c e n d e n ţ e i s a l e" . (Exis tenzerhe l lung , p . 144 — 145).

F ă r ă să af i rme că însăş i p e r s o a n a cu c a r e c o m u n i c ă m es t e t r a n s c e n d e n ţ a , J a s p e r s s o c o t e ş t e c o m u n i c a r e a m e a c u e a d r e p t m e d i u p r i n c a r e f iecare de scope r indu - ş i eu l int im, e x i s t e n ţ a p ropr i e , d e s c o p e r e ca fiind d inco lo de el t r a n s c e n d e n ţ a . C o m u n i c a r e a eu lu i m e u in t im cu eul in t im al a l tu i a e cond i ţ i a p e n t r u a găs i p e D u m n e z e u .

P r in u r m a r e ch ia r d a c ă n u p e r s o a n a a l tu ia e s t e m â n t u i t o a r e , t o tuş i d u p ă J a s p e r s ar r ezu l t a că prin ea n e m â n t u i m , c o m u n i c a r e a c u ea e suf ic ientă p e n t r u a n e p u n e în l e ­g ă t u r ă cu t r a n s c e n d e n ţ a .

\ P â n ă aci a a j uns filosofia a c t u a l ă în a p r o p i e r e a ei d e a d e v ă r u l c re ş t in : v i a ţ a n o a ­s t r ă a d e v ă r a t ă şi c h i a r a f la rea t r a n s c e n d e n ţ i i n u se află în c u g e t a r e ş i în s i s t eme , con­s t ru i t e r a ţ i ona l , ci în c o m u n i c a r e a in t imă şi t o t a l ă î n t r e pe r soane . \ Să r e ţ i n e m că a v e m aci

568

6 conf i rmare tâ rz ie a d o g m e i c reş t ine că m â n t u i r e a n e v ine p r in t r ' o p e r s o a n ă , n u pr in-Ir 'un s is tem. Dacă ar fi p r in s is tem, a r fi pr in m i n e însumi , căc i s i s t emul r a ţ i ona l se în­t eme iază p e p resupoz i ţ i a că r a ţ i u n e a m e a , capab i lă să de scope re a d e v ă r u l un ive r sa l -va la -bil, e i den t i că n u n u m a i cu a t u tu ro r oameni lor , ci şi cu a lui Dumnezeu , că D u m n e z e u n u p o a t e cuge ta d e c â t ca mine , dec i p r in r a ţ i u n e e u sun t iden t i c cu D u m n e z e u Dar a m a i vorb i a tunc i de m â n t u i r e e s t e u n n o n sens , o con t r az i ce re f l ag ran tă în t e rmeni . Dacă p e r s o a n a a l tu ia m ă scoa t e din cercu l v ic ios al m e u afară în r ea l i t a t e , p r o c u r â n d u - m i o „ t r a n s c e n d e n ţ ă " , a cea s t a o p o a t e rea l i za nu prin ceeace are comun cu mine, prin raţiu­nea ei c a r e e u n a şi a c e e a ş cu a mea , ci prin eul ei însuşi care, deşi asemănător, e altul decât al meu, pr in vo in ţ a lui ca re se p o a t e o p u n e vo in ţe i me le , i a r d a c ă se a c o r d ă cu a mea , n u se a c o r d ă p r in cons t r ânge re , ci pr in l i b e r t a t e şi n u în i den t i t a t ea cenuş ie , ca în r a ţ i une , ci în d u a l i t a t e a lor pe r sona lă .

Filosofia se op re ş t e aci : omu l a re l ipsă, p e n t r u v ia ţ a a d e v ă r a t ă , de-a fi scos din cercu l m a g i c al so l ips i smulu i şi a cea s t a se r ea l i zează în c o m u n i c a r e cu a l t ă pe r soană . Prin a c e a s t a se în făp tueş te d e fapt o îndulc i re a vie ţ i i , o a t e n u a r e a ch inulu i î n c a r e t r ăe ş t e omul .

Dar m â n t u i r e a d e v ă r a t ă n u es te aceas ta . Ea n e a r a t ă n u m a i d i rec ţ ia în care se află m â n t u i r e a : în ieş i rea din î nch i soa rea eului , în a d e v ă r a t a t r an scenden ţ ă , p r in p u n e r e a m e a faţă în faţă cu a l te vo in ţ e pe r sona le .

C o m u n i c a r e a cu a l t ă p e r s o a n ă omenească , fie ea î n ţ e l ea să ca cea m a i in t imă, ma i to ta lă , m a i s ince ră şi m a i iub i toa re p r iv i r e în faţă, n u e în s t a r e s ă r e d e a m â n t u i r e a în­tâ i p e n t r u c ă p r e a r a r e şi p r e a fu lge ră toa re sun t c l ipele une i astfel d e comunicăr i , da t fiind nomolu l de in t e rese egois te , d e pa t imi în cari se află î ng loda t ă fiinţa omenească . C e a mai c u r a t ă c o m u n i c a r e e r e p e d e umbr i t ă şi î n t r e r u p t ă de c ine ş t ie ce po rn i r e d e subpre -ţui re , de c ine ş t ie ce calcul , în u n u l s au a l tu l d in t r e pa r t ene r i .

S'ar p u t e a s p u n e că ce r t i tud inea t r anscenden ţ i i af lată p r in c o m u n i c a r e a cu a l tu l e a t â t de covâ r ş i t oa r e ş i m â n g â i e r e a r e z u l t a t ă din a c e a s t ă aflare, ch ia r d a c ă se p r o d u c e nu­m a i în m o m e n t e r a r i şi fu lgeră toare , a t â t de durabi lă , încâ t omul îşi s i m t e sa t i s făcută pr in ea a d â n c a t r ebu in ţ ă d u p ă mîn tu i re , o r icâ t ace la cu care a a v u t o d a t ă o c o m u n i c a r e r e u ş i t ă îl d e p r i m ă m a i p e u rmă.

Dar e un fapt gene ra l că a p r o a p e n u e s t e om ca re să-şi fi câş t iga t ce r t i tud inea mân tu i r i i p r i n c o m u n i u n e cu al ţ i oameni . Conş t i in ţa omenir i i d in t o a t e t impur i l e a cău t a t şi a dor i t o a p r o p i e r e de D u m n e z e u n u pr in oamen i , ci pe o ca le m a i d i rec tă . Ch ia r ce le mai r e l i g i o a s e t ipur i omeneş t i , cu o sens ib i l i ta te d e o s e b i t de capab i l ă să p r i n d ă în an te ­ne le p ropr i i d iv in i t a t ea în or ice loc s 'ar mani fes ta ea, cu o capac i t a t e e x t r a o r d i n a r ă d e c o m u n i c a r e in t imă cu oameni i , n u s 'au simţit sa t i s făcute în t r ebu in ţ a d u p ă m â n t u i r e cu a tâ ta , ci au cău ta t şi găsi t p e D u m n e z e u în t r 'o man i fes t a re m a i d i r ec t ă a Lui. Şi n u m a i cei ce l -au aflat p e ca lea acea s t a m a i d i r ec tă au a v u t forţa s ă v o r b e a s c ă d e s p r e D u m n e z e u a tâ t d e c o n v i n g ă t o r încâ t să dea şi a l to ra sat isfacţ ia adâncu lu i lo r dor d u p ă m â n t u i r e . Nic i unul însă din cei ce au aflat t r a n s c e n d e n ţ a în comun ica re cu u n al t om n ' a a v u t acea­s t ă v igoa re , p e n t r u c ă n ' a e m a n a t d in e l cu p u t e r e u r i a şe conv inge rea .

E n e c e s a r să p r ec i zăm însă l a ce n e - a m gând i t când a m spus că p e D u m n e z e u l-au cău ta t şi l -au aflat uni i o a m e n i într'o manifestare mai directă : e a î n s e m n e a z ă în tâ i că D u m n e z e u li s'a descope r i t în a şa fel încâ t au r ă m a s cu ce r t i t ud inea că ch ia r d a c ă l-au văzut în t r ' o en t i t a t e a lumii c rea te , s a u în t r 'o formă a une i astfel de ent i tă ţ i , a cea en­t i t a te n ' a fost în r e spec t ivu l m o m e n t n u m a i ea în forma ei ob işnui tă , ci ei i s 'a d u s t r a n s c e n d e n ţ a d iv ină în t r ' un m o d cu to tu l s ingular şi excep ţ iona l . T r a n s c e n d e n ţ a le-a apă-

569

r u t p r i n t r ' u n f enomen sau a l tu i , n u ca ţ i n â n d în m o d general ş i p e r m a n e n t d e ace l feno­men , ci d e t a ş a t ă în cad ru l lui î n t r ' un m o d a t â t de ca t ego r i c î ncâ t l a t u r e a n a t u r a l ă a f enomenu lu i d e v e n e a şi ea t r ans f igura tă , d a c ă n u modi f i ca tă în însăş i cons t i t u ţ i a ei , s au d a c ă n u c u m v a n u m a i la a p a r e n ţ ă a v e a c a r a c t e r u l d e f enomen n a t u r a l , l u c r u cu ca r e conş t i n ţ a v ă z ă t o r u l u i e r a deal t fe l în clar.

R e ţ i n â n d a c e a s t a p e n t r u cons ide ra ţ i i l e u l t e r ioa re , m a i r e m a r c ă m c a al do i l ea ca­r a c t e r al man i fes t ă r i i t r a n s c e n d e n ţ i i d iv ine , în cazur i l e în car i ea a p r o d u s c o n v e r t i r i şi m i şcă r i r e l ig ioase , p e ace l a d e voinţă personală. De câ t e or i a r ă m a s u n om cu con­v i n g e r e a c l a r ă şi dep l i nă că a în tâ ln i t t r a n s c e n d e n ţ a d iv ină , a c e a s t a i-a a p ă r u t c a factor p e r s o n a l î nzes t r a t cu v o i n ţ ă p o r u n c i t o a r e . O m u l n ' a e x p e r i m e n t a t a c e a s t ă s i t ua ţ i e ca u n p r o d u s al g â n d u r i l o r sau al fantez ie i sa le , ca c e v a f ăcând p a r t e d in i n t e r i o r u l său, n ic i ca p e u n ob iec t pas iv , deş i g r and io s , c i c a p e o a l t ă vo in ţ ă , ca c e v a opus lui p r in acea­s t ă vo in ţă . O m u l a s imţ i t ac i că e scos din î n c h i s o a r e a p r o p r i u l u i eu şi e p u s în comu­n i c a r e cu o r e a l i t a t e p e r s o n a l ă d in a fa ră da el, ş i a n u m e c u c e a m a i î na l t ă r e a l i t a t e . Tot c e s p u n e G r i s e b a c h d e s p r e i e ş i r ea omulu i din s ine ab ia p r in î n t â l n i r e a cu a l t ă p e r s o a n ă , se r ea l i zează în c l ipa în tâ ln i r i i cu t r a n s c e n d e n ţ a d iv ină , da r î n t r ' u n m o d c u m u l t mai depl in . C â n d se află în faţa lui D u m n e z e u , omul n u m a i gândeş t e , a d e p ă ş i t gând i r ea , in a s cu l t a r e , în p r iv i re , în iub i re . Se află în p r e z e n t u l p l in , în u i t a r e a d e s ă v â r ş i t ă a t r ecu­tu lu i şi v i i to ru lu i .

E n t i t a t e a c r e a t ă cea m a i a d e v ă r a t ă p e n t r u a n i se a r ă t a p r in ea D u m n e z e u , n u î n să ca r e a l i t a t e l e g a t ă ob i şnu i t ş i u n i v e r s a l de ea, ci în m o d un i c şi deoseb i t , — e s t e per ­s o a n a o m e n e a s c ă . A c e a s t a p e n t r u d i fer i te mo t ive . Dacă , p r e c u m r e c u n o a ş t e şi filosofia ex i ­s ten ţ ia lă , p r in c o m u n i c a r e cu p e r s o a n a o m n e a s c ă af lăm t r a n s c e n d e n ţ a d iv ină , c u m n u o aflăm p r i n c o n t a c t u l c u ob i ec t e l e , — ac ea s t a î n s e m n e a z ă că ea e s t e m e d i c u l cel m a i po ­t r iv i t p e n t r u a n e de scope r i p e Dumnezeu . D u m n e z e u p e n t r u a i n t r a în c o m u n i c a r e c u no i e firesc să se fo losească d e s i n g u r u l factor cu c a r e p o a t e i n t r a omul în c o m u n i c a r e pe p ă m â n t : de p e r s o a n a o m e n e a s c ă .

C a r a c t e r u l de p e r s o a n ă a lu i D u m n e z e u n u a r p u t e a găs i apoi o s imbo l i za re şi m a i a les o m a n i f e s t a r e m a i d e p l i n ă ca p r in u n i c a r e a l i t a t e p e r s o n a l ă din l u m e a c rea tă , p r in om.

D a c ă n u m a i p e r s o a n a o m e n e a s c ă e în s t a r e să n e s c o a t ă d in ce rcu l înch i s a l indi ­v idua l i t ă ţ i i n o a s t r e , în r e a l i t a t e a de a fară d e noi , p r in v o i n ţ a cu c a r e se o p u n e t end in -ţii n o a s t r e de a absorb i t o tu l în e u l p ropr iu , e a e m e d i u l cel m a i po t r iv i t de -a n e a r ă t a p e D u m n e z e u ca p e r s o a n ă deoseb i t ă , o p u s ă n o u ă , r ea l ă , ca r e a l i t a t e în fa ţa că r e i a i e ş im din î n c h i s o a r e a n o a s t r ă . Şi d a c ă n u m a i î n t â ln i r ea cu o p e r s o a n ă o m e n e a s c ă şi f luidul în­ţ e l ege r i i r e c i p r o c e dă o m u l u i fer ic irea, î n t â ln i r ea c u D u m n e z e u n u s 'ar p u t e a face p r in n imic d in l u m e î n t r ' u n ch ip a t â t de sa t i s făcă tor ca p r i n t r ' o astfel de p e r s o a n ă . G r a d u l d e d e s c o p e r i r e a lui D u m n e z e u îl p u t e m j u d e c a d u p ă g r a d u l d e î nă l ţ ime on to log ică şi de a p r o p i e r e de om a formei p r i n ca r e se r eve l ează .

F a p t u l c ă D u m n e z e u n u s 'a a r ă t a t decâ t l a c a p ă t u l i s to r ie i r eve l a ţ i un i i î n p e r s o a n ă c o n c r e t ă şi cons i s t en t ă o m e n e a s c ă , a r a t ă că D u m n e z e u a r e z e r v a t d e s c o p e r i r e a sa dep l i nă p e n t r u t impu l în c a r e oamen i i v o r fi p r egă t i ţ i p e n t r u ea. î n a i n t e se r e v e l a p r in forme in­cons i s t en t e de ob iec te s au p e r s o a n e c a ce le din l u m e a c rea tă , s au p r i n forme v i z i o n a r e d e o s e b i t e de ce le din l u m e , p e n t r u c ă a p r o p i e r e a Lui de om n u e ra dep l i nă şi dec i n ic i d e s c o p e r i r e a Lui n u se p u t e a face d e s ă v â r ş i t şi durab i l . A l ă sa t să t r e a c ă un t imp, i m p u s d e n e c e s i t a t e a p r egă t i r i i oameni lo r , p â n ă şi-a l ega t fi inţa, p r i n t r ' o p e r s o a n ă o m e n e a s c ă în vec i cons i s t en tă , d e o m e n i r e în m o d n e î n t r e r u p t şi p e n t r u t o t d e a u n a . S t a r e a sp i r i t ua l ă in-

570

iferioară a omulu i nu- i p e r m i t e a ace s tu i a cu v e a c u r i î na in te de Hr i s tos să v a d ă în per­s o a n a o m e n e a s c ă m e d i u l cel m a i a d e v ă r a t p e n t r u de scope r i r ea lui Dumnezeu , n u v e d e a înă l ţ imea e x t r a o r d i n a r ă a p e r s o a n e i omeneş t i . O m u l a tunc i t r ebu ia sgudu i t p r in apar i ţ i i cu to tu l e x t r a o r d i n a r e : f iguri de ob iec te s a u de p e r s o a n e car i a p a r şi d i spar în chip mi racu ­los. N u m a i a şa p u t e a fi i m p r e s i o n a t p u t e r n i c şi-şi p u t e a d a s e a m a de r ea l i t a t e a lui Dum­n e z e u ca d e t a ş a t ă d e tot ce-i creat . î n a i n t e de-a c u n o a ş t e l e g ă t u r a in t imă d in t re Dumne­zeu şi l u m e a c rea tă , omul t r e b u i a să c u n o a s c ă p e D u m n e z e u ca p e ce l deoseb i t în m o d rad ica l d e lume . Cu r i scul de-a nu-ş i mani fes ta a t â t de l impede ca rac t e ru l pe r sona l , Dum­n e z e u vo ia ca în om să impr ime d e s ă v â r ş i t conş t i in ţa d e s p r e ca r ac t e ru l Său de t a şa t de tot ce-i creat .

Când omul a fost p regă t i t în s ensu l acesta , D u m n e z e u ja p u r c e s la d e s c o p e r i r e a Sa în chipul cel m a i d e s ă v â r ş i t şi m a i a d e c v a t : p r in t r ' o p e r s o a n ă omenească , conc re t ă şi con­s is tentă . A c e a s t a c o r e s p u n d e a cel m a i b ine ca rac t e ru lu i Său de pe r soană . Şi p r in e a omul p u t e a in t ra în c o m u n i c a r e in t imă şi s t a to rn ică cum n u se p u t e a in t r a cu ob iec t e l e con­c re t e sau i m a g i n a r e s au cu f iguri le p e r s o n a l e incons i s t en te ; ş i i n t r ând în c o m u n i u n e in­t imă găsea p e D u m n e z e u cât se p o a t e m a i b m e . Pr in p e r s o a n a o m e n e a s c ă l e g ă t u r a lui D u m n e z e u c u omul d e v e n e a d e s ă v â r ş i t ă şi veşn ică .

Astfel d o g m a c reş t ină d e s p r e Isus Hr i s tos ca a d e v ă r a t D u m n e z e u şi a d e v ă r a t o m a p a r e minţ i i omeneş t i , l u m i n a t ă d e m u l t e l e şi a sp re l e e x p e r i e n ţ e a le une i î n d e l u n g a t e istori i , ca vo rb indu -ne d e s p r e s i ngu ra r ea l i t a t e p r in ca re n e p u t e m mân tu i . Ea n e des ­c o p e r e p e D u m n e z e u ca deoseb i t de om şi d e c e e a c e găs im ca t r a n s c e n d e n ţ ă ob i şnu i t ă p r i n el, d a r în ace la ş t imp ca om concre t , s ingura r e a l i t a t e cu ca re po t i n t r a î n comun ica re fer ie i toare . D u m n e z e u mi s'a făcut o m ca mine , da r în ace laş t imp aces t om e Dumnezeu .

In u n e l e din cons idera ţ i i l e a n t e r i o a r e găs im t eme iu l de-a s p u n e că D u m n e z e u în Isus Hr i s tos n u se află în m o d u l în c a r e filosofia ex i s t en ţ i a l ă af i rmă că se află în co­m u n i c a r e a in t imă cu or ice om în d e o b ş t e . In Isus Hr i s tos p e D u m n e z e u îl af lăm în m o d cu t o t u l deoseb i t d e c u m se p o a t e afla în c o m u n i c a r e a cu omu l în genera l , îl aflăm ca c e v a n o u fafă de t oa t e pos ib i l i tă ţ i le o m u l u i în deobş te , ca o t r a n s c e n d e n ţ ă ce n u e t r e n a t ă ca pos ib i l i t a te d e or ice om, de n a t u r ă o m e n e a s c ă genera lă . Pe l â n g ă n a t u r a o m e n e a s c ă adecă aflăm în Isus Hr i s tos ca c e v a cu to tu l n o u şi n u m a i în El, t r a n s c e n d e n ţ a d iv ină . In El e n t i t a t e a d u m n e z e e a s c ă se de taşează , fără a se despăr ţ i (se re l ie fează ma i b ine zis), n e t de to t ce- i omenesc , s au de to t ce p o a t e fi t r e n a t de omenesc . Insă în ace la ş t imp în el găs im o m e n e s c u l conc re t şi depl in , n u n u m a i unu l apa ren t . E c e e a c e - a u e x p r i m a t Păr in ţ i i b i se r iceş t i p r in î n v ă ţ ă t u r a d e s p r e cele d o u ă na tu r i , d u m n e z e e a s c ă şi o m e n e a s c ă în Isus Hr i s tos .

A fost a cuza t ă a c e a s t ă î n v ă ţ ă t u r ă în v e a c u r i l e d in u r m ă de t o a t ă filosofia şi de teo logia p r o t e s t a n t ă ca v ă d i n d o m a r e na iv i t a t e , ca a v â n d la t eme l i e o concep ţ i e fizică desp re d iv in i t a te şi desp re om. Se s p u n e a că D u m n e z e u ca şi omul e conşt i in ţă , e idee şi deci u n d e în conş t i in ţa o m e n e a s c ă i n t r ă conş t i in ţa d u m n e z e e a s c ă , ambe le fiind de aceeaş i ca l i ta te , doa r ca sferă deoseb i t e , s fera conş t i in ţe i omeneş t i se t o p e ş t e s au se l ă rgeş t e o a r e c u m în cea dumnezeească , a ş a încâ t n u se m a i p o a t e vo rb i în Isus Hr i s tos d e d o u ă natur i . Filosofia ex i s t en ţ i a l ă a r e p u s în d rep tu r i l e ei fiinţa, ont icul , faţă d e c u n o a ş t e r e , de idee , de conşt i in ţă , c a r e e n u m a i u n a din mani fes tă r i l e pa r ţ i a l e , o r a m u r ă a fi inţei. N u a c u g e t a e s t e totul , ci a ex i s ta (ex is ta rea e d inamismul , e m i ş c a r e a fiinţei în t imp). De aceea c u g e t a r e a a d e v ă r a t ă e n u cea ca re s e r u p e de ac tu l ex is tă r i i , p lu t ind în nor i i p rob l eme lo r i nven ta t e , de p u r ă cur ioz i ta te min ta lă , c i c e a ca re e o a u t o m e d i t a r e a ac tu lu i de e x i s t a r e a s u p r a sa însuşi , a s u p r a f rământăr i lor , nevoi lor , bucur i i lo r sale , a s u p r a ros togol i r i i sa le p r in

571

m ă r ă c i n i i n e c o n t e n i t e l o r s i tua ţ i i n o u i car i fac fi inţa în func ţ iunea ex i s t ă r i i e i să s â n g e r e z e , să c readă , să d i spe reze , să p l ângă , s ă se bucu re .

D a c ă fiinţa, f i in ţarea , e s t e la bază , şi n u conş t i in ţa , a t u n c i e ju s t ca a şa c u m se v o r b e ş t e de o f i inţă o m e n e a s c ă c e s t ă la t eme l i a conş t i in ţe i o m e n e ş t i s ă se v o r b e a s c ă şi d e s p r e o fiinţă d u m n e z e e a s c ă şi n u n u m a i d e s p r e o conş t i in ţă d u m n e z e e a s c ă . Şi D u m n e z e u ca să cu­gete în Isus Hr i s tos , t r e b u i e să iie. D a c ă a r e o conş t i in ţă , El es te . A c e s t este dep l in a lui D u m n e z e u în Isus Hr i s tos îl î n ţ e l e g e d o g m a c reş t ină c â n d af i rmă f i inţa d u m n e z e e a s c ă în Isus Hr i s tos , şi n i m i c a l t ceva .

Dar d a c ă p r in doc t r i na d e s p r e ce le două fi inţe în I sus Hr i s tos , s e a f i rmă r e a l i t a t e a d eo ­seb i t ă de o m e n e s c a lu i D u m n e z e u în El, î n v ă ţ ă t u r a b i s e r i c e a s c ă a r e gr i je să af i rme şi legă­t u r a ei dep l i nă cu omenescu l . A c e a s t a se v e d e în felul c u m v o r b e ş t e d e s p r e c a r a c t e r u l per ­sona l al lui I sus Hr i s tos .

In El n u s u n t d o u ă p e r s o a n e , ci n u m a i una. N u se află în El o p e r s o a n ă a omulu i şi u n a a lui D u m n e z e u , c i p e r s o a n a d u m n e z e i a s c ă e în ace l a ş t imp p e r s o a n ă o m e n e a s c ă , pe r ­s o a n a lu i Dumnezeu . C u v â n t u l a î m b r ă c a t p r in î n t r u p a r e c o n d i ţ i a ex i s t en ţ i i u m a n e . In El este în t o a t ă p l e n i t u d i n e a D u m n e z e u (nu n u m a i cugetă, n ic i n u m a i lucrează) şi în El este în toa tă p l e n i t u d i n e a omul . D a r D u m n e z e u şi omul sun t o s i n g u r ă p e r s o a n ă . P e D u m n e z e u nu- i în tâ ln im în Isus Hr i s to s t r e c â n d d inco lo de omu l din El, c i în suş i o m u l e D u m n e z e u . Pe câ t de p l e n a r e s t e în I sus Dumnezeu , p e a t â t de p l e n a r e s t e l e g a t de o m e n e s c , a r ă t â n d în omenesc , man i f e s t a t în o m e n e s c . De o m e n e s c p u t e m d e o s e b i min ta l , abs t rac t , ceeace - i dum-n e z e e s c , da r în conc re t s t â n d nod în faţa lui I sus Hr i s tos , s t ă m n u în fa ţa o m e n e s c u l u i , ci a omulu i , căc i gândi r i le , s imţ i r i le , a c t e l e Lui n u sun t l uc ru r i izo la te , ci un. î n t r e g p r in oa re n e î n t â m p i n ă ipos t a su l p e r s o n a l , omul . Dar i p o s t a s u l a c e s t a p e r s o n a l , omul , e în ace l a ş t i m p D u m n e z e u . D u m n e z e u n e î n t â m p i n ă d e a d r e p t u l , făţiş, p â n ă Ia sup ra fa ţ ă şi p r in t o a t e ac te le , în Isus Hr i s tos . N u e acope r i t , n u e a s c u n s d u p ă om, p e ca r e a r t r e b u i să-L d ă m în gra iu l , în mer su l , în p lânsu l , în p r iv i r ea , în t oa t e ce le ce v e n e a u d in Isus Hr i s to s la s i m ţ u r i l e şi s imţ i r ea oameni lo r . D u m n e z e u gră ia , p l â n g e a , iubea , suferea . Dar g ră ia c u g ra iu o m e n e s c păş i a cu p ic ior omenesc , p l â n g e a c u l ac r imi şi cu î n d u i o ş a r e şi s fârş ia lă de i n i m ă ome­nească , sufe rea cu d u r e r e o m e n e a s c ă , par t ic ip- ' l a t o a t e condi ţ i i l e o m e n e ş t i p r i n c e e a c e e s t e pos ib i l ă a c e a s t ă t r ă i r e : p r i n n a t u r a o m e n e a s c ă . Cei car i îl î n t â m p i n a u cu c r e d i n ţ ă ş t i au că e D u m n e z e u şi e x p e r i e n ţ a a c e a s t a o p u t e m face toţ i câ ţ i t r ă im. Dar to t a şa de m u l t ş t iau şi ş t im că e om depl in şi p r in u r m a r e cum n u se p o a t e m a i a p r o a p e d e no i . Şi n e d ă m s e a m a că Isus Hr i s to s n e m â n t u e ş t e n u n u m a i î n t r u c â t e D u m n e z e u , c i î n t r u c â t e D u m n e ­zeu c u m n u se p u t e a m a i a p r o a p e d e no i , ad ică D u m n e z e u ca r e e în ace l a ş t imp om. D a c ă s 'ar fi făcut om î n c e t â n d de a m a i fi D u m n e z e u , n u n e - a r fi p u t u t m â n t u i ; omu l e insufi­c ien t p e n t r u a m â n t u i p e o a m e n i . Şi n ic i n u ne -a r fi r e v e l a t p e Dumnezeu . D a c ă n u s 'ar fi făcut om, s a u s 'ar fi făcut n u m a i la a p a r e n ţ ă (monofizi t ism), s a u a r fi r ă m a s , p e l â n g ă t o a t ă l e g ă t u r a c u omul , d inco lo de o m (nes tor ian ism) , n ' a r fi v e n i t a t â t de a p r o a p e d e no i , n ' a r fi fost r e v e l a ţ i a d e s ă v â r ş i t ă a lu i Dumnezeu .

De om n u se p o a t e a p r o p i a dep l in n ic i Dumnezeu , d e c â t f ăcându- se şi El om. Iar m â n t u i r e a î n ţ e l e a s ă c a u n g rad de fer ic i re c u m al tu l m a i îna l t n u se p o a t e , n u e r ea l i zab i l ă decâ t p r in cea m a i dep l i nă a p r o p i e r e a lu i D u m n e z e u de om, ad i că p r in î n o m e n i r e a Lui.

N e op r im aci cu î n ş i r a r e a e v i d e n ţ e l o r şi bucu r i i l o r sp i r i tua le un i ce p e car i le dobân­deş t e c r e d i n ţ a p r i v i n d la I sus Hr i s tos . C u câ t p r i v i m m a i s t ă ru i t o r şi m a i a t e n t la I sus Hr i s ­tos, cu a t â t El n e a p a r e m a i cer t , m a i nec l ă t ina t , m a i l uminos , ca „ A d e v ă r u l şi V i a ţ a " .

572

C R O N I C I

I D E I , O A M E N I , F A P T E UN OM ŞI O OPERA*)

A a p ă r a t n u d e p rea m u l t a v reme o carte. O ope ră epocală. Scr isă de uin om cu o m a r e a u t o r i t a t e oratlcă -şi d idact ică : d. prof. D-Garacostea. Câte o not i ţă ici colo, abea pr i ­ză r i t ă p r in rubr ica de informaţ i i a vreunei revis te l i te rare . Nici u n cuvân t de seamă. Nici u n in teres şi nlicio os teneală de a pat ru-de sensul şi nou t a t ea acestei opere. O tăcere conspi ra t ivă şi laşă . O reze rvă p r u d e n t ă şi p r e m e d i t a t ă cu perfidie. P r o c e d â n d astfel, p r in tăcere, acei că rora li se făcea cinstea de a fii d i scuta ţ i pe l a rg î n aceas tă carte, au nădă jdu i t la o< reab i l i t a re , p r in negl i ja rea to ta lă şi p r i n scoa te rea d in ci rculaţ ie a ace­stei opere. Când o cercetăm, ea se a r a t ă a fi, l a p r i m a înfăţ işare , o l u c r a r e de sinteză, fructul une i mumei metodice de m a i m u l ţ i an i . Un vo lum masi'v, de peste 400 de pagini , fo rmat mare , care a r p u t e a sa sperie pe acei care t răesc în o d i h n a vege ta t ivă a spir i tului-Adăogaţ i la aceas ta faptul că ne af lăm în­tr 'o ţ a r ă cu foarte pu ţ in i citi tori a i s tudi i lor de cri t ică l i te rară , şi veţi vedea că a l ă t u r e a de i gno ra rea voită a celor obl igaţ i s ă o ci­tească şi să o comenteze, se adaogă şi t e a m a mejustificată a iubi tor i lor de l i t e ra tu ră .

P r i v i t ă astfel, de depar te , cu un ochi spe­r i a t de oboseala uniel lecturi , opera d-lui D. Garacostea este a priori p u s ă la index.

Sor t i tă ulitării aşa dar , acel care a născo­cit perfida a r m ă a n imici r i i p r i n tăcere, s'a dovedi t a fi u n dibacii cunoscător al psichor Iogiei publ iculu i . N u m a i cât a cea s t ă dibăcie are efecte de moment , fluide şi t recă toare . O operă cupr inde în ea însăş i destinuil ei, şi este î n tovă ră ş i t ă de des t inu l au to ru lu i . Pes te acest fapt ho t ă r î t a r nlimemi n u va p u t e a trece v reoda tă .

Mai târziu, acei care vor r e l u a p rob lema poeziei l u i Mihai Eminescu , se vor vedea

nevoiţi , sau s ă ţ ie s e a m ă de acest s tud iu , sau. dacă s 'au anga ja t prin. al te opinii, să-şi revizuiască rad ica l vederile critice. Perseve­r â n d în greşea lă se vor el imina, rev izuindu-ş i ideile vor obţ ine o reab i l i t a re corectă cel pu­ţ in în ceasul al doisprezecelea.

Al tă oale n u exlistă, p e n t r u c ă l u c r a r e a d. D. Caracos tea este o p i a t r ă de h o t a r în cri­tica poeziei lui Mihai Eminescu . Delà ea pur ­

ced adevăra te l e or ientăr i , şi fără a p ierde din vedere tot ce s'a sertis p â n ă a c u m în acest domeniu, vom adăoga că d. D. Caracostea a procedat din punc tu l de vedere metodic ast­fel încâ t n i m e n i nu- i poate s ta împot r ivă .

S tud iu l se deschide cu o in t roducere eru­dită, da r fără d o c u m e n t a r e p re ţ ioasă şi gre-oae, a s u p r a necesi tă ţ i i une i ap ro fundăr i a for­melor l i terare , cu însăş i cuvintele d. D. Ca-' raoos tea : „ larg f u n d a m e n t l inguis t ic , filolo­gic şi is tor ic ; compara ţ i a n u n u m a i cu l i te­ra tu r i l e apusene, da r şi cu cele ale l imbilor înconjură toare , l imbile s lave şi neo-greacă ; chemare şi adânc i r e estet ică. De aici et ica selecţiunii" . în ţe legem cât de g reu este, pen­t ru un critic l i t e ra r de astăzi , d in t re ceii m a i t ineri îmbă t r ân i ţ i în rele, ca să se obişnuia­scă fă ră împotr iv i re cu acest nou fel de a vedea. Ar î n s e m n a o a d e v ă r a t ă catas t rofă ce­rebra lă , o epuizare in te lec tua lă fă ră folos, căci roadele n u se pot culege decât d u p ă o m u n c ă îndârj i tă , su s ţ i nu t ă de temeinica pre­găt i re peste care domină s imţu l n e p r i h ă n i t al f rumosulu i ar t is t ic . Fragmentar i i smul cri t ic de p â n ă a c u m învederează n e p u t i n ţ a de cupr in­dere a ansamblu lu i .

Delà Maiorescu pornind, şi p â n ă l a batjo­cu ra d-lui G. Câlinescu, crit ica poeziei lui Mi­h a i Eminescu s'a făcut din punc tu l de ve­dere estetic, ra ţ ional is t , ştiinţific, impresio­n i s t siau futurist , da r n i m e n i n u s'a gând i t s t ă ru i to r că u n poet m a r e mu poate fi ju­decat d u p ă m e t o d a cri t icului , d u p ă or ienta­rea umor idei personale , pr iv indu-I par ţ i a l , fără d u r a t ă de adânci re , ou o n e r o a d ă vis iune de jocuri kaleidoscopice. Ar fi p r ea p u ţ i n dacă a m oiţa n u m a i cazul d. G. Călinescu. Mai s u n t şi altele, tot de aceiaşi va loare mora lă . Dar îl folosim d e o c a m d a t ă pe acesta. în t ru ­cât pe 1572 pagini , î n şase volume, d. G. Căli-nescu a desfăşura t o m u n c ă de ch inui toare elucubraţ ie , o înven ina re neput inc ioasă a fie­cărei pagini , cu t end in ţ a n e m ă r t u r i s i t ă , dar demasca tă pe rmanen t , de a s f ă r âma d i aman­tul perfecţ iuni i d in opera poetică a lu i Mihai

1) D. Caracos tea : „Arta cuvântului la Emi­nescu". Ed. Insti tuitului de istorie l i t e r a ră şi folclor., Buc.

573

Eminescu . Un a m a l g a n de in jur i i şi de ap re ­cieri scoborî te p â n ă la u l t i m u l n ive l al vu l ­gar i tă ţ i i . Orice p a g i n ă î n s e a m n ă o cr i t ică de-s t ruc t ivă , orice poezie îşi găseş te ep i te tu l de defă imare . P e n t r u cei pu ţ in i na iv i ca re s 'au os teni t cetrnd aceas tă a d u n ă t u r ă abjectă de vorbe „opera" d-lui G. Călinescu va a p ă r e a n u m a i ca f ruc tu l urnei mari . capac i tă ţ i de m u n c ă . Chiar a şa fiind, o m u n c ă de l i r an t ă sau m a n i a c a l ă n u aduce implici t şi elemen­tul de const rucţ ie t r a in i că şi luc idă . Ba dim­potr ivă , vădeş te o a n o r m a l i t a t e suspec tă pen­t r u orice om în t reg l a min t e . Va t rebu i să se găsească o p a n ă care să aşeze p e h â r t i e esenţ ia lu l aces tu i d o c u m e n t de defă imare , fă­când corect şi complect toate extrasele , d u p ă cum a-i face cazierul u n u i del icvent sau fişa dactilo'scopică a u n u i infractor . P r o c e d â n d astfel vom cons ta ta că din opera poet ică n u r ă m â n e n imic , sau ap roape n imic , d a r în sch imb r ă m â n e m u n c a d răcească a d. G. Că­linescu, s a t a n i s m u l acestei sf idări a geniului .

Ei, bine, d. D. Caracostea a p u r c e s la d r u m făcând o erotică, n u severă, şi nici obiect ivă, ci o cr i t ică a r g u m e n t a t ă şi documen ta t ă , a t iner i lor crtici cu deosebire, în. l e g ă t u r ă cu poezia lu i M. Eminescu . R â n d pe r â n d , este­t i smul critic, a b s t r a c t şi nebulos , r a ţ i ona l i s ­m u l p e d a n t şi î ngânfa t în s te r i l i t a tea m a g n i ­ficenţei lui , f u tu r i smul sec şi f r agmen ta r i s t este d a t la o par te , şi în aceas tă desba te re a p a r pe n r i m u l p l a n d-nii G. Căl inescu şi Fonfil iu P ros tan t ineseu . De pr isos să m a i a-d ă o g ă m că în aceste pag in i de polemică, care a r fi t r ebu i t să provoace r â v n a u n u i r ă s p u n s corect, ducând la o i snăs i re a păcatuilud sa­t an ic al bârf i r i i , — vibrează u n cald e lan l ir ic, d. D. Caracos tea fiind to toda tă a p ă r ă ­torul d a r şi cr i t icul e rud i t al lui Miha i E m i ­nescu. Anal izându- i opera găseşte în ea o „p l ină t a t e a demni tă ţ i i " , „o conş t i in ţa de sine o p u s ă lumi i" , „titanlism" „vibra ţ i i a voinţe i n e m ă r g i n i t e " , spu lbe rând l egenda cu pesi­m i s m u l şi r o m a n t i s m u l unei sens ibi l i tă ţ i care în loc să fie statncă d u p ă cum s'a a f i rma t e ra e m i n a m e n t e d inamică . Despre „Epigonii" , r ă s p u n z â n d d. Tudor Vianu s i t ua t pe a x a cri­ticii r a ţ iona l i s te , — d. D. Caracos tea s p u n e : „p r iv i t ă în total, poezia n u este o elegie pe ru ine l e sufleteşt i ale poetu lu i , ci d impot r ivă ,

o odă s t r ă b ă t u t ă de u n cald en tuz i a sm pen­t ru pu t e r ea de c red in ţă a îna in taş i lor" . Acea­s t ă ca rac te r i za re este sor t i t ă să r ă m â e l i teră n e ş t e a r s ă în crit ică. P r i n desvă îu i rea sensu^ i i l o r poeziei eminesciene, pr in l ă m u r i r e a echi­l ibrului inter ior , p r i n a tmosfera de absolut , şi t end in ţ a d i n a m i c ă spre ideal , M. Eminef seu este scos de sub cenzura t rad i ţ i e i cri t ice maioresc iano-gher i s te şi aşeza t pe un piede­s ta l de a m p l o a r e eroică a. cugetăr i i . Opr indu-se la p r i m a a f i rmare a lui Eminescu , la poe­zia „Venere şi Madonă" , ne în ţ e l easă de T i tu Maiorescu, r ă s t ă l m ă c i t ă p r in a i u r ă r i s avan te de alţi i , d D. Caracos tea tae ne ted firul t ra ­diţiei cri t ice şi conchide : . .Pent ru u n îndoi t e lan spre absolut , al conşt i inţe i şi al vieţii , imag ine le s u n t s t r â n s e în t r 'o s t r u c t u r ă a rh i ­tectonică, r â n d u i t ă în opoziţii şi s imetr i i , care pen t ru d i n a m i s m u l a r ă t a t , cre iază u n t ipar propr iu , de s t ă p â n i r e clasică". Ne ap rop iem astfel de miezul acestei l uc ră r i care a r a t ă că p r i n i m a g i n a p las t i că a ascens iun i i M. Emi nescu este un poet al perfecţ iuni i clasice.

Aceas tă concluzie r e z u m ă con ţ inu tu l acestei luc ră r i . Da r p e n t r u a a junge aici i-a t r ebu i t d. D. Caracos tea o d o c u m e n t a r e priivind în­t r eaga l i t e r a t u r ă critică, a fost nevoi t să în­l ă tu r e erori le făcând to toda tă operă de cri­t ică a criticei, d a r şi de cr i t ică a poeziei emi­nesciene. Meri tele netoănuit de m a r i ale ace­stei l u c r ă r i s t au în aces t complect în ţe les : cr i t ic şi poetic. Când d. Caracos tea spune : „pr in Eminescu se a f i rmă în l i t e r a t u r a lumii u n t ip formal un i c : p r in abso lu tu l e l anur i ­lor suf le tu lu i în conflict cu ale sp i r i tu lu i , este în el u n d i n a m i s m p rop r iu care î n t r u n i m i c n u s t ă m a i prejos de cei m a i răsco­l i tor i poeţi ai lumi i , i a r p r i n forma care de pe a c u m vrea să domine şi cele m a i mic i a m ă n u n t e ale s t ruc tu r i i , s tă a l ă t u r i de cla­sicii formei s t ăpân i t e" , — noi vedem s i n g u r a i n t e rp r e t a r e va l idă , conformă cu opera ţ i a de siinteză a sp i r i tu lu i critic.

„Ar ta c u v â n t u l u i l a Eminescu" , î n s e a m n ă p r i m u l p a s spre n e m ă r g i n i r e , p r i m a încer­care de s i t u a r e în un ive r sa l i sm a poetu lu i . Delà ea pu rced d r u m u r i l e criticei v i i toare , şi în ea se contopesc e lanur i le în ţe leger i i noas t r e .

NICOLAE ROŞU

RAPORTURI LITERARE UNIVERSITARE INTRE ITALIENI ŞI ROMANI

Din in i ţ i a t iva şi sub îngr i j i rea d o m n u l u i Claudiu Isopescu, profesor l a ca tedra de l imba şi l i t e r a tu r a r o m â n ă , delà facul ta tea de Li tere din Roma, s'a ins t i tu i t o „Piccola Biblioteca Romena" în devenire, în care mereu se înse­rează câte u n s tud iu despre o persona l i t a te d in t r e scri i tori i r o m â n i con temporan i . Autori i acestor cercetăr i sun t t iner i i s tudenţ i , care îşi t rec examenu l de l icenţă, fie la Roma. sub conducerea domnu lu i Isopescu, fie la Pado-va, sub imboldul domnu lu i profesor Rami ro Ortiz.

Noi n u p u t e m avea decât cuvinte de laudă , şi n u p u t e m m u l ţ u m i în cal i ta te de r o m â n i ,

decât p r i n recunoş t i in ţă , cetind gândur i l e ce­lor m a i b u n i d in t re noi, t ă lmăc i te şi înţelese de pr ie teni i noşt r i , legaţ i p r in t r ' o c o m u n ă fibră or ig inară ;

Domnul Isopescu este r o m â n şi astfel s'a p ă s t r a t dea lungul anilor , m u n c i n d neprege ta t n u m a i p e n t r u r ă s p â n d i r e a cul tur i i noas t r e ro­mâneş t i în I tal ia , a j u t â n d pe s t uden ţ i în lucrul lor.

Foş t i elevi ai domniei sale s u n t as tăzi lectori ai un ivers i tă ţ i i î n a l t e oraşe ale Italiei , c a Napoli şi F lo ren ţa .Domnul Ortiz, deşi i ta l ian , a r ă m a s ap rop ia t de noi, i a r S e m i n a r u l de ro­m â n ă delà Unive r s i t a t ea d in P a d o v a îi amin-

574

teste neîncetat , p r i n chenaru l pereţi lor, cu mo­tive româneş t i , p r i n scoarţe şi cusă tur i , de mediul în care s'a complăcut în Bucureş t i .

P â n ă în prezent, în „Piccola Biblioteca Ro-mena" s 'au publ icat şapte volume, d in t re car i un s ingur s tud iu este al domnulu i profesor Isopescu despre t ipă r i rea per iodică româno-i ta l ianâ . Celelalte şase sun t monografi i ale scri i tori lor români , a p a r ţ i n â n d l i te ra tur i i noa­stre contemporane, prezenta te critic de ti­nerii s tudioşi ai facul tăţ i lor din I tal ia. Au fost înfăţ işate v ia ţa şi opera lui Gheorghe Coşbuc, Ion Luca Carageale, P a n a i t Cerna, Liviu Rebreanu, Emi l Gâr leanu şi Ion Ale­xand ru Brătescu-Voineşti .

P r i n t r e r ându r i l e acestor monografi i , obser­văm că cei ce s 'au apropia t de scrii torii noş-tr i i a u fost conduşi şi de s imţul critic, ce n u se poate decât întregi p r in viziunea inerent m a i l a rgă a u n u i s t ră in , care cercetează din­t r ' un alt mediu cul tura l faţă de cel ce a pro­dus opera l i te rară , care consti tue obiect de s tudiu. Dar . s t răvedem cu m u l ţ u m i r e că. pe l ângă d i sce rnămân tu l critic, p rodus al intelec­tului , t ineri i critici s 'au a l ă t u r a t personal i tă ţ i i s tud ia te şi p r i n afectivitate, adică p r in t r ' o înţelegere a unei s imţ i r i comune, a unei afini­tă ţ i în t re r o m â n i şi i tal ieni .

Astfel, domnişoara A n n a Giambruno , stu­diind figura l i t e ra ră a domnului Liviu Re­breanu („Un naturalista romena Livio Rebrea­nu. Roma, Is t i tuto pe r L 'Europa orientale, 1937—XV) îl apropie de exponentul ce] m a i de valoare al n a t u r a l i s m u l u i i tal ian. Giovanni Verga. II apropie spre a-1 diferenţia. Despre personagiile create de cei doi romancier i , spu­ne : „învinşi, astfel şi un i i şi alţii, da r p r in-t r 'un diferit conflict dure ros : făpturi le lui Verga fi indcă nu ştiu să depăşească meschină-ta tea mater ie i , făptur i le lui Rebreanu fiindcă nu vor să se libereze de ma te r i e " (p. 70).

Diferenţiaţi în acest mod. sunt din nou a-propiaţ i de au toarea s tudiu lu i p r i n recunoaş­terea aceloraş însuş i r i eroilor creaţ i de ambi i scrii tori : inflexibilitate şi tenaci ta te , ce le dă pu te rea rezistenţi i . F ă c â n d u n m ă n u n c h i din scrierile de răsboi ale domnulu i Rebreanu, domnişoa ra Giambruno , în l egă tu ră cu pro­b lema i redent ismului înfă ţ i şa tă ma i pu te rn ic în r o m a n u l ..Pădurea Spânzuraţilor*', exclamă, în numele t u t u r o r italienilor, că îi este scum­pă cu deosebire aceas tă chest iune şi înţelege din pl in valoarea exal tăr i i scr i i torului ro­mân , în conşt i inţa căruia , t r ă i r ea de aproape a dramei fratelui său a lăsa t o adâncă impre-siune. Autorea monografiei citează aser ţ iunea cri t icului Fer ro despre cest r o m a n , ca cel m a i pu te rn ic din l i t e ra tu ra răsboiu lu i a p ă r u t p â n ă acum. I a r domnişoa ra Giambruno t e rmină cri t ica aceluiaş r o m a n în termeni , ce a r a t ă că s'a identificat cu s t r u c t u r a vieţii descrisă de mare le nos t ru scr i i tor : ,.0 perfectă a rmo­nie de compoziţie, un s tudiu obiectiv şi îngri­jit a l sufletului u m a n , un cad ru întrear de via tă civilă şi mi l i t a ră , o exactă concepţie a iubirii şi a fundamentu lu i religios al existen­ţii, u n protagonis t ce n u se sacrifică nici pen­t ru sine nici pen t ru o femee, da r care a re u n scop nobil şi sfânt, o viziune l ir ică a na tu r i i , totul descr is î n t r ' un stil a sp ru şi concis, de­

mons t rează la ce înă l ţ imi poa te a junge n a t u ­ra l i smul lui Rebreanu, când scri i torul observă rea l i ta tea lucruri lor , învăluind-o în t r ' un suflu de l i r i sm şi de iub i re" (p. 84).

Domnişoara Lena Mar ia Bevilacqua, ana l i ­zând pe Gâr leanu (Emilio Gârleanu nella vita e nella opere, Roma, A. Signorelli . 1938-XVII), în pagini le introduct ive s i tuează pe scr i i tor în spir i tul binefăcător de s t imula re na ţ iona lă al „Semănătorului". Autoarea s t r ă i n ă a observat că din acea revis tă as tăzi „se insp i ră mişca rea ce îşi a re originea în revis ta „Gândirea", care pr in directorul Nichifor Crainic, este o con­t inua re a „Semănatirului" (p. 12).

Din acest s tud iu a s u p r a lui Gâr leanu reese în t r eaga a tmosferă cu l tu ra l ă din ţ a r a noa­s t r ă pe la începutul secolului. Autoarea cri­ticii, s in te t izând notele pe care le-a despr ins din scrierile lui Gâr leanu. conclude, scoţând în relief, îndeosebi, pu te rea de poetizare a au toru lu i nos t ru şi ca defect, l ipsa de adân­cire spi r i tuală , a lunecând uneor i spre mono­tonie.

Ceeace ne aduce o p l ăcu tă dovadă de înţe­legere şi adânc i re a limbii şi l i te ra tur i i noas­tre din pa r t ea unei critice s t ră ine , sun t obser­vaţiile stilistice de obiectivitate, sobrietate şi s imţ ar t i s t ic al limbei, ce devine m a i aspră , ma i lap idară , ma i pu ţ in expresiva în nuvelele cu subiecte mi l i tare , ce capă tă „un colorit ex­t r a o r d i n a r şi o m i n u n a t ă conciziune" în nu­vela „Nucul lui Odobad". Ia r . într 'o u l t imă sintet izare, au toa rea s tudiului expr imă impre­sia sa definitivă : „Gâr leanu va r ă m â n e întot­deauna poetul melancolic al „Bătrânilor", poe­tul liric al lumii animalelor , pen t rucă aceas ta este pa r t ea cea m a i spontană , cea m a i origi­na l ă a întregi i sale opere" (p. 84).

In u l t ima monograf ie despre opera l i t e ra ră a domnulu i Ion Alexandru Brătescu-Voineşt i („7. Al. Rrătescu-Voineşti novelliere. Roma. A. Signorelli, 1939-XVII). domnul Wa l t e r Rocca-to, s tudent al domnulu i profesor Rami ro Or-tiz, a re u n sistem m a i descriptiv şi ma i ana­litic al criticei, cu m a r i pasagi i in tercala te în t raducere din scrierile domnulu i Brătescu-Voi­neşti , ceeace pen t ru o t ă lmăc i re în l imbă s t ră ină , aduce o p re ţu i r e m a i m a r e şi m a i di­rectă a operii scr i i torului nos t ru . Ne-a sur­pr ins p lăcu t însă, începtul notelor biografice, p r in care au toru l ne in t roduce cu mijloace personale poetice de evocare în a tmosfera de ţ a r ă a Munteniei , care a p l ă s m u i t sensibili­ta tea scr i i torului nos t ru din cea m a i fragedă copilărie. In schi ţarea peisagiului înt ins , uşor vălur i t . cu b lândeţea melancol ică a amurgu ­lui înt ipări t , cu anot impur i le u r m â n d u - s e cu viata specifică a fiecăruia, cu sgomotele în­depăr ta te ale oraşu lu i legănate de u n p â r â u sau u n clopot de r u s ă . se s imte î n d a t ă că t ână ru l critic s'a î n r â u r i t de personal i ta tea nuvel is tului a căru i operă o cercetează, însu-şindu-şi p â n ă şi stilul cu evocări f r ân tu ra t e în­t re puncte . Va fi venit să ia contact direct cu mânerâetoarea privelişte a holdelor noas t re presăra te cu sate. î m p r e u n ă cu alţi s tudenţ i i talieni în sch imbul in te run ivers i t a r sau a in­tu i t cadrul doar din scrieri le celui a n a l i z a t ?

575

Dealtfel, cea m a i m a r e p a r t e din biografie este în fă ţ i şa tă a şa cum reese din în săş amin t i r i l e l i t e ra re ale domnulu i Brătescu-Voineşt i . I a t ă concluzia domnu lu i Roccato a s u p r a ar tei nu­vel is tului nos t ru , la care s impa t i a a t â t de u-m a n ă fa ţă de cei umil i ţ i , învinşi , suferinzi este evidentă : „Nu s impa t i a u n u i Tolstoi, a u n u i Dostoiewski, a u n u i Gorki, deoarece u n u l a re sufletul u n u i profet, a l tu l a u n u i sacerdot, ul­t imul a u n u i vagabond; este s impa t i a unu i genti lom, a u n u i boer de r a s să , ca re a venit din casa sa l in iş t i tă din Voineşti sau d i n co­nacu l pă r in t e sc d in Târgovişte , merge pe d r u m şi se opreşte în faţa lumi i ce suferă mizer ia m o r a l ă şi s imte o m a r e mi lă . " (p. 113). Si ca u n adevă ra t i ta l ian, face şi domnul Roccato o apropiere în t re nuvel is tu l r o m â n şi scr i i torul versist V e r g a : „Ceva a s e m ă n ă t o r cu Verga al nos t ru , a re forma ar t i s t ică clasică, cons t ruc t ivă cum în genera l este a r t a l a t ină şi i t a l iană , a r t ă s inte t ică şi precisă", (ibid).

Insuş cri t icul şi-a da t s e a m a de repe ta rea u n o r cuvinte în ana l iza monograf ie i şi scu-zându-se, în tă reş te ca rac te r iza rea scr ier i lor nuvel i s tu lu i nos t ru : „Măr tur i sesc a-mi fi s ta t pc-ste p u t i n ţ ă evi tarea î n t r ebu in ţ ă r i i lor. de oarece din acestea este făcut st i lul lui Bră­tescu-Voineşti : l uc ru r i b lânde , figuri delicate, n u a n ţ e de sen t imente şi imagin i sp i r i tua le ; alt­fel n u s 'ar fi p u t u t defini cu al te cuvinte, ia­de qua t toate var ia te le m o m e n t e d in opera lui Brătescu-Voineşt i" (p. 114).

Pa ra l e l cu act ivi ta tea l i t e r a r ă r o m â n e a s c ă din I tal ia , în România , s tudiul adânc i t al r a ­po r tu r i lo r cu l tu ra le în t re i tal ieni şi r o m â n i este condus. în deosebi de d o m n u l profesor A-l exandru Mareu . Acest scop se reflectă m a i a les în revis ta a n u a l ă ,.Studii Italiene1, sub direcţ ia domnu lu i Marcu . E a n u a r e o me­ni re de informaţ ie .de t ă lmăc i r e şi l ă m u r i r e a ceeace s'a scr is şi se scrie în I ta l ia , ci se ocupă n u m a i de puncte le de contact cu l tura l din is tor ia celor două popoare : î m n r e j u r ă r i istorice, inf luenţe l i t e ra re şi ar t is t ice. De aceea, a tmosfera revistei este pe u n p l an m a i academic , de special i tate. P e l â n g ă par t ic ipa­rea efectivă a domnulu i profesor Marcu, spe­cialişti r o m â n i şi i tal ieni colaborează. Este scr i să bi l inguist ic , î n se rând şi s tudii în l imba i t a l i ană , i a r cele româneş t i p r ez in t ă un rezu­m a t succint în i tal ieneşte.

„Studii italiene", care îşi a re or ig inea în pe­riodicul l u n a r „Roma, revistă de cultruă ita­liană", în temeea tă în 1921 şi condusă p â n ă la 1933 de domnul profesor Rami ro Ortiz. în ac­tua la sa s t ruc tu ră , a i n t r a t în al cincilea an. E r a f i rească t r a n s f o r m a r e a revistei de s implă informţie . în t r 'o colecţie de ..studii".

In al t cad ru spi r i tua l , se găseau român i i în m o m e n t u l înf i in ţăr i i publ icaţ ie i . P r o g r a m u l domnulu i profesor R a m i r o Ortiz, r e p r o d u s în revistă, explică în t e rmeni entuziaş t i , sub ti­tlul „Ceeace voim", ros tu l apar i ţ ie i acelei ti-ăp r i t u r i . I a t ă cum se expr imă la început : ,-Pro-ectele noas t re de a da curs l iber acestei mici reviste sun t în p rezen t foarte modeste . Voim, adică, să u ş u r ă m ceti torilor modu l de a ur­m ă r i tot ceeace a p a r e m a i î n s e m n a t din edi­t u r a i t a l iană , p r iv ind l i t e ra tu ra , a r t a şi cul­

t u r a poporu lu i care dădu naş te re lui Dante , lui Leonarde da Vinci şi lui Galilei şi de a-le pune în fa ţă tot ceeace poa te să-i facă s ă în­ţeleagă ca v ia ţ ă şi asp i ra ţ i i " .

P r o g r a m u l se încheia astfel : „Sun tem puţ in i as tăzi . î ncepem revista . Dar, pe l ângă ea, or­g a n i z ă m u n Cerc de studii italiene. Alte p ro­puner i şi m a i î nd râ sne ţ e vor veni la r â n d u l lor t r aduse în act.

De u n s i ngu r l uc ru s u n t e m s igur i : că al ţ i pr ieteni , azi necunoscuţ i , se vor a d ă u g a m i ş ­căr i i noas t r e şi că vom închide a n u l m a i nu ­meroş i decât l ' am deschis....".

Astăzi, ceeace e rau doar spe ran ţe entuzias te şi îndrăsne ţe , sun t în făp tu i r i temeinice. Româ­nii n u m a i au nevoe de a fi educaţ i în cunoa­şterea l imbii şi cul tur i i i ta l iene p r in t r ' o revis­tă. P e de o p a r t e un ivers i t a tea crează specia­lişti; de dea l tă pa r te . Ins t i tu tu l de Cul tu ră I ta­l i ană difuzează în mare l e publ ic l imba, l i tera­t u r a şi a r t a i t a l i ană .

Domnu l profesor Alexandru Marcu era indi­cat a face aceas t ă t r ans fo rmare , contopind şi subordonând cu succes revis ta „Roma", acelui Cerc de studii italiene, în t r 'o publ ica ţ ie cu to­tul înno i t ă : „Studii italiene".

Totuş , domnul Marcu n u a p i e rdu t din ve­dere că bu le t inu l anua l , pe care îl conduce, t rebue să a ibă . î n a fa ră de va loarea abs t r ac t ă şt i inţif ică şi u n scop p rac t i c : de a s t imu la m u n c a s tudenţ i lor şi de a o r id i ca pe acelaş nivel academic .

Astfel ,în a f a ră de înse ra rea r ezuma t ivă a întregi i vieţi cu l tu ra le i ta l iene din Român ia , un ive r s i t a re şi ex t raun ivers i t a re . în p a r c u r s u l u n u i an, d i rectorul revistei în să rc inează pe s tudenţ i şi doctoranzi cu recenzarea căr ţ i lor cu p reocupă r i de s tudiu în domeniul cul tur i i i tal iene, in tegrându- i în a tmosfera revistei. Si m a i mul t , face loc. ch ia r în pagin i le de s e a m ă ale bule t inului , u n o r a d in t re t iner i i ce au fă­cut cercetăr i adânc i te şi inedi te asupra, unei probleme sau au descoperi t o d a t ă is tor ică în domeniul r apo r tu r i l o r cu l tura le în t re i ta l ieni si r o m â n i . In u l t i m u l n u m ă r p u t e m s e m n a l a cu satisfacţie numele domnişoare i Corina Io-nescu, căre ia i s'a publ ica t r e z u m a t u l tezei de licenţă, t r a t â n d despre „Iulia Haşdeu şi câţiva poeţi italieni". Deasemeni , domnul Ştefan Crudu. doctorand, publ ică u n document , află-toT* în Biblioteca Academiei Române , despre : ..Manoil şi Nicolae Mano doctori o-i Universi­tăţii din Padova (17i1)".

Studii le î n s e m n a t e ale acestei reviste s u n t însoţi te de facsimile şi reproducer i d u p ă ta­b lour i şi g ravur i , în cele m a i perfecte condi-ţ iun i de i m p r i m a r e . Astfel, fondul şi fo rma a-cestei reviste se întregesc, d â n d u n model de­săvâ r ş i t t inere tu lu i un ivers i t a r .

In aceas tă t recere în revis tă a r a p o r t u r i l o r un ivers i ta re pe calea s tudi i lor critice în t r e cul­tu ra i t a l i a n ă şi cea românească , a d ă u g ă m nu­mele domnişoare i Ninet te Façon, care a publi­cat teza de doctorat , t r a t â n d despre l ir ica lui Michelanarelo. (Michelanaelo, poet, Bucureş t i , T ipa ru l Univers i ta r , 1939). In aceas tă mono­grafie, a u t o a r e a a demons t ra t , p r in t r ' o adân­cită anal iză , exis tenta unei axiome l i terare , expr imate a t â t de l impede de R a i n e r Mar ia Rilke, pe care a pu tu t -o aplica lui Michelan-

576

gelo poetul : izvorârea temelor lirice dintu^o necesitate psihică. *

Afinitatea şi înţelegerea în t re I ta l ia şi Ro­mânia , în cadrul manifes tăr i lor spiri tuale, au

C R O N I C A IONEL TEODOREANU : PRĂVALE-BABA

Edit. Cartea Românească. — Fermecătoare , bo­ga tă şi ciudată, car iera de scri i tor a d-lui Ionel Teodoreanu mer i t ă să fie comenta tă la l umina u l t imulu i său roman .

Cu toatecă în fiecare an o n o u ă car te a domniei sale vede vitrinele d. Ionel Teodo­r e a n u este un au tor iubi t şi căutat , având u n publ ic care n u precupeţeş te nici un gest,

spre a-şi a p l a u d a scr i i torul . Şi în fond, d. Ionel Teodoreanu e un scriitor, un adevărat scriitor, în opera căru ia pot fi t recu te cu ve­derea unele punc te slabe, fie că se n u m i s e „Lorelei". fie „Golia". ..Medelenii" şi -,Balul masca t " ne-au convins de h a r u l acestui scrii­tor, aşa că negarea, to ta lă pe care un i i o afi­şează în faţa operei sale, e u n l u c r u pe cât de deplasat , pe a tâ t de stupid. Incontes tabi l o, că d. Ionel Teodoreanu m â n u e ş t e u n con­dei că ru ia n u i-a;m pu tea afla tovărăşie în l i t e r a tu ra n o a s t r ă şi faptul acestei poziţii izo­late, ne place ; o s p u n e m fără nici o ret icen­ţă. Şi cu toate astea noi n u vom face cor cu aceia care spun că meşteru l Ionel Teodoreanu n 'a scris nici o carte ma i isbuti tă : e r r a re hu-m a n u m est. Vom spune însă, că t recând pe­ste toate ' inegali tăţ i le as tea pl ine de-o ciu­da t ă poésie, îl iub im pe Ionel Teodoreanu scr i i torul şi omul ; şi n u din s impla plăcere de a jongla cu vorbele, vom af i rma că un om fermecător, nu poate scrie cărţ i proaste , ci n u m a i cărţ i neisbuti te , oare însă au un sâm­bure sau o h a i n ă tot fermecătoare. Acesta mii se pa re a fi scr i i torul Ionel Teodoreanu, în l inii foarte s u m a r e şi subiective.

Incontes tabi l că t recem print.r'o c iuda tă şi nep l ăcu t ă criză l i te rară , la care contr ibue nu n u m a i răsboiul ci şi o s ta re de spirit , de slă­bic iune u m a n ă , pe care n u vom ceroa s'o expl icăm în acest loc. R e m a r c ă m n u m a i fap­tul (care d in t r ' un punc t de vedere poate fi u n bine) că apa r pe p ia ţ ă din ce în ce m a i pu­ţ ine cărţ i . T invde şi pal ide, aceste m ă r t u r i i ale sp i r i tu lu i u m a n s u n t o p rea s labă mân­gâiere pen t ru omul care crede' n u n u m a i în forţa b r u t a l ă a lui Marte . Şi-acum... „Prăva le B a b a !"

Ciudată împerechere ele cuvinte, s t r a n i u ti­tlu, acesta e numele celălalt al u n u i oraş din Moldova. Un mic oraş, în care cresc i e rbur i şi copii, în care m o r oameni şi an i , oraş în care se deschid şi se închid dest ine.

„P răva le Baba" e poves tea t r i s t ă şi pu ţ in romantică a p ic toru lu i Ştefan Damasch in , a miculu i F ă n u t ă de ieri. care pe reg r inând prin coclaurile copilăriei sale viforoase, a junge în tâ i profesor de desemn, iar ma i apoi mare le pictor „maes t ru l " Ştefan Damaschin , care cu­cereşte toţ i l aur i i gloriei Ia P a r i s Insă îr.

o meni re m a i profundă, în această prietenie, pe care sun tem a tâ t de m u l ţ u m i ţ i a o consta ta : menirea de a în tă r i la fiecare stat , s t ruc tu ra naţ ională , specifică lui.

MARIELLA COANDĂ

L I T E R A R A culmea gloriei. î n t r ' un accident de automobil , pierde un ochiu, i a r d u p ă ce se în toarce în ţ a r ă pe- furiş, îşi p ierde vederea — d u p ă ce şi-a făcut un autopor t re t , cu febră şi durer i — prăbuş indu-se în r âpa delà P r ă v a l e Baba, d u s de m â n ă de aducer i l e amin te care-l plim­bă chiar pe l â n g ă casa ani lor săi frumoşi. I a t ă o schemă a poveşt i : oare se r eva r să în pagi­nile cărţii , oare e p r in excelenţă o carte a sfârşi turi lor , a mor ţ i i s au a m a r i l o r depri­măr i , p e n t r u c ă Moar tea se p r e u m b l ă în capi­tole ca un mosaf i r când duios, când amar , l ăsând în t re pagini un dulce gus t de sfâr-şială . In aa.fră de Fănu tă , vom despr inde în p r imu l r â n d si lueta de genial şi c iudat beţiv a lui Ilie Pân i şoa ră , acest filosof l ampag 'u , oare ne-a a.dus amin te de un alt iubi t înţe­lept, de b ă t r â n u l Diogene Laer t iu . F ă r ă a exa­gera, a f i rmăm că ll ie P â n i ş o a r ă e u n a din cele m a i deplin închega te figuri din opera lui Ionel Teodoreanu şi în această p r iv in ţă îl pu tem aşeza a lă tu r i de Dănuţ , Monica şi Bei-şor. Apoi m a m a , du ioasa m a m ă a lui Şte fan Damaschin , Doamna învă ţă toa re , ceata de gura l iv i tovarăşi ' de joaică şi de clasă a vii­torului pictor, i a tă a l te e lemente care ro tun­jesc şi împl inesc acest r o m a n al d-lui Ionel Teodoreanu, care chiar dacă n u face par te d int re cele m a i de s eamă opere ale Domniei sale, e o fo rmulă in te resan tă , o c lav ia tură în t rucâ tva n e c â n t a t ă şi (mai p resus de toate) o oarte cucer i toare pr in ae ru l p u r şi l impede care-o s t răba te delà un capă t la celălalt . Noi care a m crescut cu opera lu i Ionel Teodorea­nu, a m aflat î n . .Prăvale Baba" şi luc rur i care pot fi ci tate cu o să rbă torească bucur ie .

Astfel, în p r imul rând , e sti lul cursiv şi teodorenian, care ch ia r dacă e pe-alocuri p rea încărca t şi p r ea împodobit , pă s t r ează totuşi delicateţea şi g ra ţ i a unei domnişoare în rochie de bal . Nu vom proceda în mod banal , ci tând şi t ranscr i ind , ci î n d e m n â n d pe oetitorul-pric-ten să răsfoiască u l t i m a producţ ie a. d-lui Io­nel Teodoreaniu, n u p e n t r u a descoperi cine ştie ce adâncimi , ci pen t ru a cunoaşte o carte care mul to r oameni le poa te merge , ,deadrep-tu la i n i m ă " P r iv i t ă p r in p r i sma aceasta . „Prăva le Baba" e o carte pe ca r e o punem a lă tu r i de al te câ teva in te resan te experienţe ale acestui viu şi n e a s t â m p ă r a t creator, care în fiecare n o u r o m a n cau t ă o nouă formulă şi se cau tă pe sine.

Nu t r im convingerea că nu, peste p r ea mul tă vreme, d. Teodoreanu va pune îna in tea ceti­torului o oarte de nebănu i t e şi r a re adâncimi , car tea pe care o că.utăm cu toţii şi pe care poate că o şi m e r i t ă m . Spun aceas ta nu ca să fac p l anu r i de viitor, ci ca să dau glas unes bucuri i care suie în toţi cei ce se s imt a t raş i

577

de fa rmecul aces tu i scri i tor. Va fi, aceia, car te de sgudu i toa re poésie, de i n t ensă bucur i e şi d u r e r e u m a n ă , va fi poate o a l t ă v ia tă , o vi­z iune n o u ă a u n u i a r t i s t care n i c ioda t ă n ' a a juns la capă tu l d r u m u l u i . Aşteptând-o . am închis u l t i m a p a g i n ă din „P răva l e B a b a " şi bămuind-o crescând, t r im i t em d-lui Ionel Teo­do reanu un mesag iu de f rancă s impa t ie . I a r p u n â d punc t acestor pagin i care n u s imt o critică, p e n t r u c ă le-am v r u t m a i m u l t in­t e rp re ta t e şi comentar iu , vom s p u n e că „Pră ­va le B a b a " e o car te pe care-o p u t e m sernui t inereţ i i : pu ră . clară, du ioasă d a r fă ră p re ­tenţ i i şa probTeme p rea adânc i . O frumuseţe d e éfeb, u n s u n e t mu de or fă oi do fiant .

ŞTEFAN BACIU * AUREL C. POPOVICI : STAT SI NAŢIUNE.

Sau cu adevă ra tu l titlu de Statele Unite ale Austriei-Mari — Die Ver inigten S taa ien von Gross — Osterreich, t i pă r i t ă la Leipzig în 1906, a fost o car te cu m a r e răsunet, european. Dis­cu t a t ă cu pas iune îndeosebi de publ ic is t ica franceză şi engleză, — în vechiul imper iu habsburg i c ea a fost interzisă , scoasă din l i ­brăr i i , iar au to ru l c o n d a m n a t la m u n c ă sil­n ică pe v ia ţ ă pen t ru t r ă d a r e . Opus ignem dig-nus . auc to r pat ibulo . Soar ta lui Gh. Sincai şi a cronicei sale. a fost, d u p ă a t â ţ i a zeci de ani , şi soa r t a lui Aurel C. Popovici, de t r ă d ă t o r de ţ a r ă . 11

Şovinismul aceloraşi m a g n a ţ i u n g u r i şi po­tenta ţ i ai despot ismului g e r m a n se s imţea şi de da t a aceas ta lovit de tonul r e v a n ş a r d al na ţ iona l i s tu lu i b ă n ă ţ e a n — „Statele Unite ale Austr ie i -Mari" p ledând pen t ru o revendicare bine definită şi de l a r g vizionism: u n i t a t e a po­poru lu i r o m â n . Ca să-şi afinară u n asemenea ţel. care era şi al t u t u r o r Român i lo r ardeleni . Aurel C. Popovici pledează p e n t r u o teză a Austr ie i Mari , p e n t r u u n s ta t federativ. în care fiecare na ţ iona l i t a t e avea să a ibă u n drerot au­tonom al ei consfinţit de n o u a s t r u c t u r ă poli­tică. Luc ru destul de d i fc i l p r in advers i tă ţ i le ce aveau să fie trezi te. Dar , t emoe ramen t de luptă tor , A. C. Popovici nu r e n u n ţ ă la p l anu l său. ci îşi concent rează î n t ru sus ţ ine rea lui întreasra-i prea 'ăt ire de profund cunoscă tor al filosofiei cu l tur i lor şi d rep tu lu i n a t u r a l al ginţilor, unind-o cu t e m p e r a m e n t u l său de po­lemist v iguros şi d ; a1est îcian subti l . Cât de vio­lente în d i n a m i s m u l lor pa t r io t i c sun t a tacu­rile împot r iva politicei de a s imi la re a Maghia­r i lor sau consta tăr i le dezas t ruoase la care a d u s dua l i smul aus t ro -ungar . Si cât de pate­t ică şi convingătoare este dialect ica na ţ iona ­l is tului r o m â n pen t ru nouile „Pr incipi i de bază ale unei Const i tuţ i i federative", pen t ru o de l imi ta re a na ţ iona l i t ă ţ i lo r în cadrul Au­str iei Mari . s i n g u r a fo rmă de s t a t posibi lă men ţ ine r i i imper iu lu i habsburg ic .

Vremur i l e ce au u r m a t publ icăre i s tud iu lu i lui Aurel C. Popovici i-au in f i rmat poziţ ia în care se s i tuase şi i-au d i s t rus în t regul eşafo­daj ideologic, l u c r â n d p a r c ă în c iuda sa la re­facerea unei lumi cu totul a l ta decât cea pe care o visase el. Sfârş i tul ca tac l i smulu i mon­dial, cu 1918. în loc să d u c ă la o federal izare a t u t u r o r s ta te lor din imper iu l habsburg ic , să realizeze acea Aust r ie Mare, a dus la o de­

s t r ă m a r e şi a celor ce exis tau împot r iva legi­lor fireşti. Au tode te rmina rea însă şi acel p r in ­cipiu al na ţ iona l i t ă ţ i lo r din care s'a n ă s c u t car-lui Aurel C. Popovici, a g răb i t visul aces tu ia şi în loc să se v a d ă u n popor liber în cadru l u n u i imper iu s t re 'n . s'a a juns la u n popor l iber în cadru l Românie i Mar i . I a r dacă ma te r i a lu l d o c u m e n t a r şi teza p u s ă sun t peri­mate , au r ă m a s s imple piet re muzea le ale u-nei doctr ine politice admi rab i l închegată , e-senţa pe care s'a baza t ea. acel p r inc ip iu al na ţ iona l i t ă ţ i lo r a r ă m a s ac tua l şi viabil .

Depar te de a fi o car te de scient ism doct, de sociologism erudi t , — cum lasă să se înţe­leagă din tit lu] pe care i 1-a da t t r a d u c ă t o r u l său — Stat şi Naţiune, m a i bine spus Statele Unite ale Austriei Mari, este o s implă opinion documentée, cum spun Francezi i , o p a s ' o n a n t ă perora ţ ie înt r 'o p rob lemă a tâ t de i rascibi lă al­t ă d a t ă . In sus ţ ine rea ei vin să se înriVne tem­p e r a m e n t u l vu lcanic al lui Aurel C. Popovici, a d e v ă r a t „vulcan în p l ină erupţ ie — cum i se spunea — ce a r u n c a foc si l avă a s u p r a tutu­ro r celor ce nesocoteau fi inţa neamulu i său, t a len tu l lui de gaze ta r de r a s ă şi de polemis t viguros, cu e rud i smul . cu m a r e a cu l tu ră de poliglot de talia, u n u i H a s d ° u sau Iorara. De fapt ca r tea t r a d u s ă din b'ml.a g e r m a n ă în care a fost scr isă şi t i pă r i t ă decu rând de fundaţ i i le Regale, cunoscu tă în R o m â n i a doar de genera ţ ia t recută , ro tunjeş te si defineşte p r i n t r ă s ă t u r i v iguroase pe r sona l i t a t ea m a r e ­lui l up tă to r t r ans i lvan . In t r e pasrinile ei col-căe u n acelaş suflet pe care îl găs im irosit din belşug în pagin i le gazetelor din Bucureş t i , unde se refugiase în u r m a c o n d a m n ă r i l o r şi persecuţ i i lor de ne supo r t a t — în Epoca, Tri­buna, Românul, şi m a i ales în România jună şi Semănătorul, pe care le-a condus cu u n r a r d i n a m i s m pat r io t ic . Unele din articolele şi s tudii le publ ica te îndeosebi în cele două per i ­odice din u r m ă fac cupr insu l subs tan ţ ia le i căr ţ i a lui A. C. Popovici — Naţionalism P Democraţie.

H. Ta ine în p rezen ta rea operi lor de a r t ă şt a pe rsona l i t ă ţ i i c rea toare a scr i i tor i lor ţ inea s e a m ă de o aşa zisă faculté maîtresse, de o p r e d o m i n a n t ă caracter is t ică , de o axă s t ruc tu­r a l ă în v i r tu tea căre ia se p iăsmueş te . Dacă a r fi s ă ţ i nem s e a m ă şi noi de procedeul cri­t icului francez, apoi a tunc i a m spune că în ceeace pr iveş te p r e d o m i n a n t a ca rac te r i s t i că a lui Aurel C. Popovici , ş i ra de v i a ţ ă — de lup t ă şi de creaţie, a fost na ţ i ona l i smu l în cea m a i cupr inză toa re accepţie. T r ă i n d în Ardeal, pe căi câ t m a i diverse şi mul t ip le — delà articole fur ibunde, la căr ţ i de doc t r ină juridico-polit ice, ori concil iabule dipTomatice, c ău t a să convingă l umea şi să î n t ă r e a s c ă r o m â n i s m u l în a re­zis ta con t ra m a g h i a r i s m u l u i şovin. P r ibeag în Vechiul Regat s au pe me leagur i îndepăr­ta te , l up t ă to ru l t r a n s i l v a n nu-şi pă răseş te po­ziţia u n moment , ci c au t ă să şi-o consolideze, p o r n i n d to toda tă o a l t ă lup tă „ împotr iva civi­lizaţiei levreo-levantine", pen t ru na ţ iona l i za rea vieţii noa s t r e publice, pen t ru n o u i or izontur i , o r izontur i ale n e a m u l u i r o mân esc în ca rne şi oase, n u ale u n u i a pe hâ r t i e " . Este lup ta lui cont ra democraţ ie i , cont ra m a r x i s m u l u i ştiin­ţific e tu t t i quan t i .

578

Războiul mondia l l-a su rp r in s peste grani ţe , in Elveţia. T r ă d a r e a rusească şi dezas t rul Ro­mânie i , când zi cu zi vedea câte u n alt pisc de m u n ţ i căzând în mâin i l e duşmani lor , i-au a m ă r â t profund ul t imile zile ale unei vieţi a-gi ta te şi roase de p a t i m a dragostei pen t ru nea­m u l său . Totuşi nici acum, ca şi a l t ă d a t ă Băl-cescu, n u înceta să t r ă i a scă din i n i m a neamu­lui său. Sărac , izolat, depar te de tovarăş i i de lup tă de odinioară , pe ma lu r i l e lacului Ge­neva, făcea de zor ul t imile corecturi la o lu­c ra re de aceeaşi s u b s t a n ţ ă ca şi celelalte: La Question Roumaine en Transylvanie et en Hongrie (1918) s tudiu documenta t şi de m a r e folos î n t ru sus ţ inerea revendicăr i lor noas t re de d u p ă războiu.

Doct r inar politic şi lup tă to r înf lăcărat , aşa cum mul ţ i ne-a da t Ardealul , Aurel C. Popo-vici este depar te de a fi „o f igură minoră" , „una dint re cele m a i s t r an i i " şi „un profet po­litic nereal iza t" aşa cum ţ ine să-1 fixeze d. Pe­tre P a n d r e a , t r aducă to ru l d in l imba g e r m a n ă a s tudiu lu i Stat şi Naţiune. Volumul t ipăr i t de Funda ţ i i l e Regale a re sor ţul de a actual iza f igura cea adevă ra t ă a lup tă to ru lu i b ă n ă ţ e a n şi a face să i se t ipărească şi celălalt volum, negăs i t în l ibrări i , Naţionalism şi Democraţie. Căci noi as tăzi ca s ta t şi n e a m t r ă i m doar din doctr ina sp i r i tua lă a lui Mihai Eminescu şi Aurel C. Popovici.

GH. VRABIE

C R O N I C A P L A S T I C A URBANISM ŞI ARHITECTURĂ

T o a m n a acestui a n vânzoli t de războaie şi de foc la g ran i ţ e a venit găs ind Bucureş t i i în cea m a i m a r e prefacere. I n car t iere ca şi în centru, în pa rcur i l e de la m a r g i n e a oraşului , pe splaiur i le Dâmboviţei , în j u r u l Pa la tu lu i Regal, u n şant ier imens e în p l ină act ivi tate , zi şi noapte , constructor i i d ă r â m â n d şi clă­dind, t ă ind perspective, al ini ind, deschizând pieţe sau p l a n t â n d zonele de verdeaţă şi de respira ţ ie ale oraşulu i .

E v remea ingineri lor şi a arhitecţi lor, oa­meni de meserie o rdona tă şi de calcul, care, sub impulsul înal t ce mişcă astăzi toate lu­crur i le în România , se s t răduesc a da Ca­pitalei noas t re u n ve s tmân t demn de v remur i ­le noi.

Bucureş t i i se găseau în în tâ rz i re cu aceste v remur i . înce rcă r i r is ipi te şi u r m a t e fă ră un p l an s igur a u adus , d u p ă războiu, unele sch imbăr i vechiului oraş , creind i luzia unei modern izăr i . P a r t e a de Nord a oraşului , mai cu seamă, şi reg iunea lacur i lor înconjură­toare au fost m a i favorizate de aceste sfor­ţăr i . Acolo ingineri i au p u t u t lucra în voie, rea l izând pe teren liniile ideale t rase pe plan­şe ta lor. In te r ioru l Bucureş t i lor însă r idică astfel de obstacole şi p rez in tă probleme a t â t de complicate, încâ t o a d e v ă r a t ă modern izare n ' a r m a i pu tea pleca decât d in t r ' un m a r e p lan de ansamblu , u r m ă r i t cu m u l t ă energie şi cu m a r i sacrificii.

Acest p lan e azi în des făşura re şi rezultatele lui se şi ivesc în câteva din punctele unde rea­lizările s 'au început . Artere noui de circulaţie se deschid, pieţe se s is tematizează, aspecte monumen ta l e apar , p r in degajarea l inii lor şi p r in r â n d u i r e a lor în a n s a m b l u r i impună toa ­re. P l a n u l nou al lucrăr i lor orăşeneşt i t inde să creeze spaţ iu l o rdona t şi logica geometrică, esenţiale u r b a n i s m u l u i modren .

Pr inc ip iu l acestui geometr i sm adap t a t la exigenţele moderne ale vieţii, subordonarea de­ta l iu lui faţă de ansamblu l u rban i s t i c şi ra ţ io­na l izarea în genere a l inii lor şi aspectelor, cre­ează şi condiţiile unei noi a rh i tec tur i , care va t rebui să dea carac teru l o raşu lu i de mâ ine .

Arh i tec tura Bucureş t i lor de p â n ă a c u m n ' a

cunoscut a l t p r inc ip iu decât acela al pi tores­cului . Străzi răsuc i te şi încâlcite d u p ă capri­cii seculare s 'au găsi t popula te de clădiri , mo­deste sau pretenţioase, nesupuse niciunei r ân -dueli, n ic iunei no rme sau oprelişti. Arhitecţ i i de după războiu mai cu s e a m ă s'au înt recut să contribue la acest carac te r a n a r h i c al o-rasu lu i . Din dor in ţa de a accentua pitores­cul, ei s 'au s t r ădu i t s ă singularizeze fiecare casă, să o scoată în evidenţă, p r i n aşezare curioasă, p r i n forme complicate şi bizare, p r in policromie, i n sp i ra t ă din cele m a i dis­p a r a t e s t i lur i sau eşi tă d in cea m a i extra­v a g a n t ă fantezie.

Câteodată acest s t r a n i u mod de a clădi s'a n u m i t „stil românesc" . Şi u n astfel de stil a făcut ravagi i m a i cu seamă în cartie­rele noi, unde s t imulau şi m a i m u l t dor in ţa g r a m u l i m p u s s t imu lau şi m a i m u l t dor in ţa de pitoresc şi de s ingular . Am văzut astfel a p ă r â n d u n „stil românesc" , în care pr id­voare şi tu rnu le ţe de m ă n ă s t i r e brâncove-nească se asociază cu in te r iorur i de cur ţ i spaniole, cu ferestruici a rabe , cu acoper işur i mexicane şi în care faţade şi in te r io rur i se acopăr de o o roament i că ostentat ivă şi fă ră sens, î m p r u m u t a t ă din reper tor iu l curen t al revistelor de decoraţie.

Acum treizeci—patruzeci de ani , o p r i m ă în­cercare de stil românesc îşi căutase inspira­ţ i a în elementele a rh i tec tur i i noas t re ţ ă ră ­neşt i şi mănăs t i reş t i , pe care arhi tecţ i i credeau că le pot ad ap t a fă ră greu ta te or icăror clă­diri şi or icărui p r o g r a m . A eşit o a rh i t ec tu ră folkloristică, care a căzut, pen t rucă , porn ind d in dor in ţa de pitoresc n u conţinea n imic e-senţial care sâ-i dea carac te r de stil s au de logică arhi tectonică.

încercarea m a i n o u ă de a rh i t ec tu ră româ­nească a porn i t din aceeaşi greş i tă cău ta re de pitoresc. Folklor ismul românesc a fost n u m a i asociat şi cu elemente exotice, care a u ac­cen tua t carac terul h ibr id şi superficial i tatea unei astfel de a rh i tec tur i .

Stilul cel nou, pe care necesităţi le Bucureş­tilor de azi îl cer şi pe care s t răduin ţe le de modern izare u rban i s t i că îl p resupun , n u m a i poate fi nici folkloristic nici pitoresc. El tre­bue să plece de la ideia de logică arhi tectu-

579

r a l ă şi de la cer inţa de m o n u m e n t a l i t a t e a o raşu lu i modern . El t rebue sa respecte, de asemenea, nevoia de a rmon ie şi de un i t a t e a a n s a m b l u r i l o r u rbanis t ice .

Arh i t ec tu ra de p â n ă a c u m a fost expresia neorândue l i i şi a capr ic iu lu i individual . E a r ă s p u n d e a ca rac te ru lu i însuş i al vieţii noa­s t re sociale, care n u cunoştea a i i temeiu de­cât legea î n t â m p l ă r i i şi a b u n u l u i plac. P r in ­cipiile de ordine, de a r m o n i e şi de un i t a t e s t au a c u m la baza luc ru r i lo r româneş t i . Ele dau st i lul S ta tu lu i însuşi , care se s t r ădueş t e să-1 i m p u n ă în. toate domeniile. Arh i t ec tu ra vii­toare a oraşelor noas t r e n u va pu tea ignora nici ea aceste pr incipi i . E a va a junge la crea­ţie a d e v ă r a t ă când va isbut i să expr ime i-deea însăş i a vieţii r o m â n e ş t i şi când formele pe care le va inventa vor r ă s p u n d e necesi tăţ i ­lor reale ale acestei vieţi, n u n u m a i indivi­dua le d a r şi sociale.

EXPOZIŢI I Sezonul ar t i s t ic s 'a început în, acest a n des­

t u i ' d e târzielnic şi t imid. Zgomotele răsboiu-lui n ' a u favorizat n ic ioda tă l umea muzelor şi a u a r u n c a t î n to tdeauna nel iniş t i p r m t r e stlujifcorii acestora . Câteva săli şi-au deschis totuşi porţ i le încă d in Octombrie, a d u c â n d în tâ i le expoziţii, de care se cuvine să l u ă m notă , fie şi cu în târz iere , în aceas tă cronică.

L a F u n d a ţ i a Dalies, de pi ldă, a m avut ex­poziţ ia de p i c t u r ă a d-lui N. Grant. Luc ră r i l e met iculoase ale p ic toru lu i a t â t de conştiin­cios, de aplicat, de fidel fa ţă de modelele sale, ne-au în to r s la i m a g i n e a unei a r te aca­demice, pe care d. Gran t o reprez in tă la noi cu s ta torn ic ie de ap roape p a t r u decenii. Peste aceas tă a r tă , i s tor ia î n t r eagă a p ic tur i i româ­neşt i m a i noi a trecut, f ă ră a-i aduce vreo tur-b u r a r e . Ochiul p ic toru lu i n u s'a lăsa t a t r a s de n i c iuna d in ispitele vremii şi n u s'a înde­p ă r t a t de la imag inea prec isă a real i tă ţ i i , pe care a r t i s tu l o reproduce şi azi cu fidelitatea d m t inereţe . Expozi ţ ia de la F u n d a ţ i a Dalles e u n adaos la opera fă ră sbuc ium şi f ă r ă ş'o-văeld a a r t i s tu lu i . Alte câteva imag in i ale lumi i t recă toare şi-au găs i t în t ipâ r i r ea pe pânzele sale, care vor fi poate m a i tâ rz iu e-vocările duioase ale luc rur i lo r de acum.

Ală tur i de d. Grant , la aceeaşi Funda ţ i e , o a r t i s t ă t â n ă r ă , d-na Micaela Eleutheriade ne

aduce cu totul la alte p reocupăr i şi la al te în­ţelesuri, ale ar te i . P i c t u r a sa, eşi tă din. tr 'un penel deopotr ivă in tens şi graţ ios , u r m ă r e ş t e u n efect de expresivi ta te şi de a r m o n i e per­sonală, pé care a m m a i avu t pr i le jul şi a l t ă d a t ă să-1 subl iniem. P ic tor i ţ a real izează acest efect p r i n con ture ca şi p r i n coloare. Un de­sen s implu şi în a p a r e n ţ ă fugar, fixează to­tuş i linii s igure , ca re concentrează a ten ţ i a şi dau obiectului rea l i ta te . Coloarea, folosită cu î n d e m â n a r e , se aş te rne cu aceeaşi gr i je de a î n l ă t u r a de ta l iu l şi de a p u n e în evidenţă esenţ ialul . Acest m o d de a simplifica şi de a cău t a u n accent d o m i n a n t pen t ru fiecare i-magine , îngăduise ar t is te i , în tablour i an te ­r ioare , efecte r emarcab i l e cu mij loace res­t rânse . Desen şi culoare t indeau că t re o expre­sie s u m a r ă , i a r unele acordur i—albas t ru l aso­ciat cu b run , cu negru sau cu ocru, de pi lda — reveneau p rea des sub penelul pictori ţei . Tablour i le de a c u m aduc o t r a n s f o r m a r e evi­den tă a paletei ca şi a viziunii ar t is te i . Mai lu­m i n o a s ă şi m a i va r ia tă , g a m a s a de colori se r e s t r ânge m a i voios a s u p r a luc rur i lo r şi în­mul ţeş te posibil i tăţ i le de expresie. In peisagii ca şi î n in te r iour i cu figuri, în tab lour i cu flori sau cu n a t u r i moar te , u r m ă r e ş t i cu plă­cere aceas tă var ie ta te , î n care note spintene apar , p u n â n d accente vii ap roape în fiecaae i-màgine . D-na Micaela E leu ther iade îşi mă rg i ­neşte însă p i c tu ra la d imens iuni le cele ma i r es t rânse . Ta len tu l său îşi va găs i f ă ră . în­doială posibi l i tă ţ i m a i î n s e m n a t e şi m a i m u l t ă va r ia ţ i e când se va aplica şi la luc ră r i desvol-ta te în m a i m a r i d imens iun i .

O expoziţie de p i c tu ră a m m a i avut şi în Sa l a de la Tea t ru l Comedia. O a r t i s t ă t â n ă r ă , d-na Magdalena Rădulescu, ş i - a în fă ţ i şa t lu­crăr i le sale, în care u n ta len t vioiu, asociat cu u n penel nediscipl inat , se găsesc la în t â i a lor p robă îna in t ea publ icului . Fantez ie şi g lumă, sp i r i t desinvolt ne re ţ inu t de obstacole, g r abă de a' a taca cu brio orice subiect, se despr ind din aceste pânze, în care linii, colori, se cioc­nesc neconteni t în an t agon i sme greu de îm­păca t . Câteva por t re te totuşi , insp i ra te după ant ic , a r t i s t a a re posibi l i tă ţ i de a a junge şi la alte rezul ta te . P i c t u r a e o a r t ă grea însă, care cere, oda tă cu ta lentul , şi jertfa severă a disciplinei şi a controlului de sine.

AL. BUSUIOCEANU

C R O N I C A D R A M A T I C A P R O F E S O R U L STORIŢIN DE LEONID AN-

D R E J E W . — CASA INIMILOR SFĂRÂMATE DE G. B. SCHAW. Deia t ragedie la farsă, delà t ea t ru de idei la comic de s i tuaţ i i , toate ge­nur i l e d r a m a t i c e sun t azi deopotr ivă înfă ţ işa te publ icului pe scenele tea t re lor noas t re .

Din acest mozaic t ea t ru l se despr inde ca f run taş Teatrul Naţional care, î n u l t i m a vre­me, ne-a prezenta t două p remie re demne şi valabile : „Profesorul Storiţin^ — d r a m ă în 4 acte a lui L. Andrejew—şi „Casa inimilor sfă­râmate" — comedie (sic !) în 3 acte a lui G. Bernard Shaw.

Şi u n a şi cealal tă , şi p iesa lui Andrejew şi cea a lui Shaw sun t construi te pe acelaş fun­

d a m e n t : nega rea or icărei valor i reale a vieţii. Şi u n a şi cealal tă s u n t s t r igă t de desnădejdc în pus t iu l firii î n care „a şti să m o r i " e su­p r e m a înţelepciune şi fericire. N u m a i că pr i­m a piesă, a v â n d în vedere c l imatul sp i r i tua l în càre a a p ă r u t s'a înf i r ipat la că ldura ne­c ru ţă toa re a pes imismulu i slav, aprior ie , pe când cea de a doua a g e r m i n a t pe p ă m â n t u l rece al Occidentului ca rod a l u n u i pes imism e m p i r i c ,

Cu toate acestea însă cu t o a t ă a s e m ă n a r e a de concepţie, avem a face n u n u m a i cu două piese, ci şi cu două lumi tot a t â t de opuse cât şi Vestul şi Es tu l Europei , col ţuri de p ă m â n t în ca re s 'au n ă s c u t cei doi autor i .

580

L. Andrejew n u e unu l din cei m a i renu­miţ i scriitori—şi în speţa : d r ama tu rg i—ruş i . E doar u n sorit a l lui Gorki şi Cechov, nefiind u n p r o d u s de p r i m ă cal i tate ai geniului slav. Totuşi, opera exilatului delà Muscamdggi n u e l ipsi tă de interes, poate tocmai fiindcă au to ru l ei a avu t sădi t în suflet, ge rmenul creator a l mediu lu i în care şi-a f r ă m â n t a t şi el idealul, a l ă tu r i de toţi cei car i a u pregă t i t m a r e a re­voluţie ru să .

I n pu te rea unei inspi ra ţ i i morbide n ' a reuşi t să dea decât personagi i răscoli te în adâncu l firii lor de t u r b u r â r i comune nebuniei . Eroii săi. t ipur i obişnuite întregii l i t e ra tu r i r u s e pre-revoiuţ ionare, sun t sune te excepţional de şu­brede, suflete care-şi creează o lume a lor, în­chipuită .

î n t r ' o a s emănă toa re lume, preocupat n u m a i de idealuri le saie savan te şi p u r t a t de visur i în f l agran tă contradicţ ie cu real i ta tea , îşi duce v ia ţa profesorul Valentin Nicolaievici Storiţin.

• Ţ in ta sa s u p r e m ă nu-i a l ta decât : „a t ră i f rumos a gând i frumos, a s imţi frumos". O via ţă în t r eagă a propovădui t aceas ta oricui a s ta t ca să-i asculte. Delà înă l ţ imea catedrei saie un ivers i t a re ori p r i n slova scrieri lor sale, a gâncnt în suflete acel subl im ideal: frumo­sul î n to tdeauna delà înă l ţ ime ! Studenţ i , s tudente , admira to r i , admi ra toa re i-aduc deo­pot r ivă pr inos de m u l ţ u m i r e : flori şi vorbe bune.

Mai mult , Ducesa Ludmila Pevlovna, u n a din cele m a i sârguincioase s tudente, i-aduce în da r ehia sufieui-i nepr ihăn i t . E ga ta să-şi sacrifice ani i f rumoasei t inereţi , pe a l t a ru l iu­birii ce-o nu t reş te pen t ru b ă t r â n u l profesor.

O lume în t reagă i se înch ină profesorului Storiţin. P r i n p r i s m a acestei lumi, de sus, pr iveşte el, incapabil de a coborî să vadă ce se petrece m ă c a r î n l ăun t ru l căminu lu i său. Nu m a i când b ru ta l i t a t ea u n u i Telemahov îi zvârle 'n faţă adevărul , priveşte, d a r —• visă­torul e prea firav ca să 'nfrunte bărbă teş te real i ta tea . El—profesorul lumii , dragostea Lud-milei Pavlovna, venera ţ ia celor s t ră in i , — n 'a reuşi t să fie profesorul copilului său, dragostea femeiei sale, venera ţ ia pr ie tenulu i său. Şi cade zdrobit de hâdu l adevăr, el care a. visat necon­tenit f rumosul .

E o cădere care ne comunică o oarecare sufe­r in ţă , n u fiindcă nu ne-am fi aşteptat—sufle­tul u n u i Storiţin delà început ne face să pre­vedem u n desnodămân t fatal—ci pen t rucă min tea noas t r ă refuză, ca şi a lui Telemahov. să a d m i t ă că înţelepciunea poate fi îngenun-ch ia tă în faţa „frunţii înguste" . E însă, o cădere de mucenic şi n u de erou. Profesorul Storiţiu e s ihas t ru l care a fugit de lume, i a r nu eroul care a cău ta t s'o 'nfrunte. Profesorul Storiţin e încă u n u l din galer ia celor pe cari nu r ă u t a t e a lumii îi învinge, ci rea l i ta tea ei. A fost ca cei car i se ocupă de cari tate, f ă ră ca s'o înceapă cu ei înşişi. A propovădui t frumo­sul n u m a i în afară, pen t ru casa lui nereuş ind să fie decât absent. T ră i r ea lui zilnică s'a li­mi t a t în cadrul cercetărilor, cursur i lor şi sim-ţ imân tu lu i său deosebit pen t ru g ingaşa Lud­mila Pavloxna,. — A cugetat n ' a visat fă ră să t ră iască .

Şi pe acest mucen ic modern, mucenic al ştiinţei, al binelui şi f rumosului , d.G. Calbo-reanu a ş t iu t să-1 i m p u n ă , pe deplin pr in jo­cul s ău pă t runză to r . I-a adânci t cele m a i as­cunse cute ale in imii şi gându lu i de visător. I-a înţeles cele m a i neînţelese—aparent—aspi­raţ i i , şi a pris a t â t a omenesc în in terpre tare , încât ne-a t ăcu t să u i t ă m chiar şi une^e s tân­găci i ale au to ru lu i . Mai cu s eamă scena înge-nunchier i l — finalul actului I I I a redat-o cu bogăţ ia necesară de nuan ţe , de s imţi re şi de joc.

Ală tur i de d-sa, d-na Sorana Ţopa a scos a t â t cât i-a fost cu pu t in ţă , d in t r ' un per­sonagiu superficial caracter izat , cum e cel al Elenei Petrovna, soţ ia adul te ră . A reuş i t chiar să-i comunice o oarecare simpatie, intenţ ie pe care desigur că n ' a avut-o Andrejew.

D. Băltaţeanu a fost Gavrii Gavrilovici So-vici convingător în toa tă vu lgar i t a tea lui. I a r d-nii G. Ciprian şi D. Grigoriu l-au secondat cu m u l t ă a r t ă pe bunu l lor Storiţin ia rolu­rile nedespăr ţ i ţ i lor şi înţelegători lor : Procopie Evseevici Telemohov şi Modest Petrovici. Sin­ceri tatea b r u t a l ă a violentului Telemahov şi-a găsi t cel m a i ideal in terpret în pe r soana d-lui G. Ciprian. Discreţia ,fineţea sufletească a u n u i Modest Petrovici a fost real t r ă i t ă de modestul D. Grigoriu, ar t is t de var ia te posibi­li tăţi .

Din restul distr ibuţiei , d. V. Bumbeşti n 'a reuşi t să scoată m a i m u l t decât ce se putea.

In ce priveşte însă, concepţia pe care a im­pus-o p r in a sa direcţie de scenă, ea a fost izbutit i m p r i m a t ă în verosimilul artei , excep­tând oarecum actul I, ce s'a desfăşurat în t r ' un r i tm m a i t ă r ă g ă n a t decât era necesar.

Dar a fară de „Profesorul S tor î fm"—dramă prăfui tă . în care no tă r î t se în t âmplă ceva, t ip al t ea t ru lu i care se duce—prima noas t r ă scenă ne-a reprezenta t şi „Casa inimilor sfărâmate", aşa zisa comedie a lui Shaw.

Mai mul t ca deobiceiu, de da ta aceas ta tea­t ru l umor i s tu lu i englez a fost total neînţeles la noi. Motivul ? O necunoaş tere a ciudatei firi shaw-iene, şi faptul că ţ inem ca într 'o piesă să se în tâmple n u m a i decât „ceva".

I n 1914, lumea veche şi cea n o u ă fremă'tau deopotrivă de viziunea mare lu i războiu. Sem­nalul de a l a r m ă fusese t r a s , şi inimile —chiar cele ma i zăvorite p â n ă atunci—îşi desfăcuseră p lumbul ce le încă tuşa . Lumea, opri tă d in mersu l ei normal , se împăr ţ i se pe tabere : a-1.3aţii deoparte, duşman i i de al ta. Fiecare ce­tă ţean îşi găsea un ros t în noua şi c run ta preocupare .

S ingur Shaw, f r ă m â n t a t de ideologia-i pu ră , al cărei sclav supus a fost şi este, cu obiectivi­tatea care-1 caracter izează nu-şi găsea loc în nicio t abă ră . Englez convins, sufleteşte era cu a : săi. Da r judecata-i , c la ră şi logică, îl făcea să vadă pe d e a s u p r a intereselor momentu lu i . Şi când n imeni n u se aştepta, „Common sense about the waf' a p ă r u în v i t r ina l ibrări i lor . Englezul Shaw dovedea că şi Englezii îşi au pa r t ea lor de v ină în izbucnirea conflictului. Şi m a i m u l t decât a tâ t , fabianis tul Shaw se a r ă t a binevoitor războiului , căci „numa i edi­ficiile insa lubre cad pe u r m a or icărui cutre-

581

mur".. . . E r a f i logërman N u m a i era socia­list?.. . . I n acest t u m u l t de în t rebăr i , mu l ţ i vor fi fost, desigur, cei car i — ca şi ducele .de Con-naught la r ep rezen ta rea Iui „Pygmalion" — vor fi exc lamat : vor fi adăuga t , pa ra f r azându- I pe Duce :

— Omul acesta e t r ădă to r? . . . . P r i n aceas tă p r i s m ă a paradoxalului—-1914—

trebuie p r iv i t ă şi opera d r a m a t u r g u l u i Shaw, în speţă şi m u l t d i scu ta ta „Heartbreak House".

P r e m i e r a delà Naţ ional , tu rbură toarea . . . co­medie în 3 ac te „Casa inimilor sfărâmate" nu­m a i a şa poate fi în ţe leasă şi p r e ţu i t ă la ade­v ă r a t a ei vaioare, cu a t â t m a i m u l t cu câ t a fost sc r i să doar p e n t r u a fi cetită. E d in t re pu ţ ine le piese ale lui Shaw—trei la n u m ă r — cari n ' a u porn i t din î n d e m n u l reprezentă r i i scenice. Ală tur i de „Om şi supraom'1 şi „în­dărăt la Matusaleni", „Casa inimilor sfărâ­mate" a r e toate elementele necesare şi îndes­tu lă toa re unei s igure r ă t ă c i r i a spec ta toru lu i grăbi t . Lipsindu- i clasica in t r igă—fi indcă n u aceas ta îi i n t e resa pe a u t o r c â n d înfir ipa scenele—lăsând ac ţ iunea să t reneze când şi când — altfel nici n u se p u t e a — n e a d â n c i n d unele caractere—căci n u toate-l p reocupă deo­pot r ivă — reuşeş te s ă p a r ă m u l t o r a ceia ce n u este : o încâ lcea lă u n insucces, o non-valoare , fiindcă, s'o s p u n e m ho tă r î t : în a-ceas tă piesă l ipsi tă de personagi i pr incipale , n u se î n t â m p l ă n imic . Apare deci, t u t u r o r ca u n l ab i r in t în care r ă t ă c i m făr 'de năde jdea că vom da v reoda tă de cale sa lva toare . D a r u n d e e firul Ar iadnei ?...

1944 : obiectivitate nep r ihăn i t ă , logică nes-d r u n c i n a t ă ho t ă r î t ă an t ipa t i e împot r iva semi-valor i lor şi a convenţ ional i smului l ipsit de sens, s u a v ă poezie a u n u i desnădă jdu i t i m n închina t , na tu r i i , p ă t r u n d e r e p â n ă ' n a d â n c u l firii şi al u n o r s imţ imin te a t â t de omeneşt i , c lar—vedere şi m u l t humor .

Toate aceste r a r i s ime cal i tă ţ i n u fac alt­ceva decât să ne a ju te l a o r ea lă înţelegere a fiinţei omeneşt i , la o adânc i re a eul ui nos t ru şi al semeni lor noş t r i . Şi căp i t anu l Shotover şi Hessiona şi Ellie şi toţi ceilalţi, p r i n ma­ximele shaw-iene p r e s ă r a t e cu fiece replică, ne p o a r t ă pe nes imţ i te că t re „sum"-ul ca r tes ian .

Dar , ca şi pe Mangan, şi pe noi ne înspăi ­m â n t ă in te lec tua l i ta tea a n o r m a l ă a celor din căsuţa—corabie a b ă t r â n u l u i Shotover. Felul lor de v ieaţă ne su rp r inde şi ne î n d e a m n ă să credem că e o exagerare . Şi to tuş i n u e ! Casa Shotover aduce, n u p r ea pe depar te , cu casa din Dublin, de pe Dalkey-Hill, în care a copilăr i t autorul . . . Mai m u l t cu ea decât cu Europa , cum pre t inde Shaw î n suş în ce-lebra-i prefa ţă . O casă în care o m a m ă îşi ve­dea nes t ingher i t ă de lecţiile de canto, pe când cele două fete şi bă ia tu l , Bernard t r ă i a u de

C R O N I C A ONTOLOGIA UMANĂ şi CUNOAŞTEREA se

numeş te eseul filosofic a l d o m n u l u i Pe t re P . Ionescu. p r e m i a t şi t ipă r i t de F u n d a ţ i a r ega lă p e n t r u l i t e r a tu r ă şi a r t ă . S t imulen tu l , pe care î n n a l t a ins t i tu ţ ie îl exerci tă a s u p r a sp i r i tu lu i t â n ă r în direcţ ia cugetăr i i îşi a r a t ă roadele

azi pe mâ ine , d u p ă voia lor copi lărească. Bă­t r â n u l Shotover p a r e că s e a m ă n ă cu b ă t r â n u l George Corr Shaw, m a i m u l t decâ t cu fiul s ău Bernard. George Corr Snaw e ra şi el u n adept al lui Baccnus ca şi căp i t anu l b ă u t o r de rom. Chiar şi nume le îi apropie în t rucâ tva . Şi aci aş înc l ina să fac o p a r a n t e z ă : masca d-lui Grtgoriu s 'a r fi ce ru t m a i aproape de t a t ă decât de fiu.

S incer i ta tea şi c in ismul m e m b r i l o r acestei case, ne îngrozesc. Adevărur i le spuse, f ă ră înconjur , une i l u m i ca a noas t r ă , obişnui tă cu „mena jamente" , pot d is t ruge sufletele şubrede şi le pot svâr l i î n ba ia de n i s ip în care a pie­r i t şi Mangan. Indi ferent însă , de aceste ne­reuş i te p l ă m ă d i r i ale na tu r i i—t ip Mangan — adevărur i l e r ă m â n adevă ru r i , se r id ică dea­s u p r a n o a s t r ă a tu tu ro r , şi î n f run tă vijelia v remur i lo r . Desvălui te ori nu , ele există.. . Şi a tunc i se r id ică Shaw şi n i le svâr le 'n faţă, cu cruzime, s t r i gându-ne p a r c ă : „ Ia tă-vă zes­t r ea de veacur i !".

Nic iunui n u e»te o personal i ta te , cu toate că fiecare o crede cu pr i sos in ţă . Bă rba ţ i i cu fa imă, de n u m e l e că ro ra t r e s a r şi na sc nă­dejdi, s u n t to tuş i l ipsiţ i de orice vo in ţă în fa ţa u n o r femei pe care, de altfel, le descon­s ideră în pr inc ip iu . Cu al te vorbe, n u femeile cedau lui Don Juan, ci el le ceda lor.

Un Mangan, f i nanc ia r a to t pu tern ic , se p ierde şi e g a t a la orice compromisur i , pen­t ru ochii cei f rumoşi ai Hessionei. Venerabi lul b ă t r â n Shotover tocmai pe p u n c t u l de a i n t r a în al şaptelea g r a d de concent rare îşi p ă r ă ­seşte idea lu l de o vieaţă, p e n t r u m â n g â i e r i l e unei Ellie Dunn.

Şi în acest p a r o x i s m al pes imismulu i care este „Casa inimilor sfărâmate", d-na Marietta An'ca-Sadoveanu şi d. D. Grigoriu s 'au r id ica t la î nă l ţ imea piesei în care n u se î n t â m p l ă ni­mic şi care v a fi poa te p i a t r ă de h o t a r că t re t ea t ru l a l tor secole. P ă t r u n ş i de toren tu l gân­dur i lo r au to ru lu i , g â n d u r i s ă p a t e de fulgere în s t âncă de Ca r r a r a , a u dus î m p r e u n ă a r t a t e a t r a l ă r o m â n e a s c ă pe culmi. Talente necon­testate , a u da t dovadă de o îna l t ă intelectua­l i ta te în in t e rp re t a rea u n u i text a t â t de greoi.

Restul d is t r ibuţ ie i a avu t de l up t a t cu u n text pe care n u l-a p u t u t s t ăpân i . Cu r id ică r i pe vâr fur i ca la Operă, şi cu f razăr i în car i cuvintele îşi p ie rd tota l va loarea reflexivă, n u se poate face tea t ru , şi m a i cu s e a m ă tea­t ru l lui Shaw. S ingur d. A. Marius ne-a d a t u n Mangan onorabi l . Din tot jocul dumisa le se vede l impede m u n c a pe care a depus-o p e n t r u însufleţ i rea une i ca r i ca tu r i ca re e ch inui tu l Mangan.

Ală tur i de pro tagoniş t i d. I. Şahighian a da t o m u l ţ u m i t o a r e p u n e r e în scenă.

ION DIACU

M Ă R U N T A m a i ales p r i n aceas tă carte, care e o m i n u n a t ă surpr iză .

Pe t re P . Ionescu ? Un n u m e , pe care l-am întâ lni t , poate, p r i n Revista de Filosofic f ă ră să pe r e ţ ină a tenţ ia . Car tea recentă î n să îl im­pune . Dacă au to ru l e t ână r , el p a r e î n t r e ti-

582

neri cel m a i înzes t ra t gândi tor . Are o deose­bi tă pu te re de sinteză, cu care s tăpâneş te o re­marcab i l ă informaţie filosofică şi ştiinţifică, i a r pe deasupra o pa.smne a rză toa re de a mer­ge la esenţial.

E foarte semnificativ. în ce-1 priveşte, desgus-tul de a filosofa pen t ru a n u ajunge nicăier i . Dacă filosofia e u n s implu joc al inteligenţii de-a metoda contra metodelor şi de-a s is temul contra sistemelor, — care este în m a r e p a r t e filosofia modernă , — ea ră tăceş te ma i degrabă spir i tul decât îl adânceşte şi-1 călăuzeşte. De r u t a aceasta îşi are originea în momentu l când cugetarea, p ă r ă s i n d principii le clasice a cre­zut că îşi găseşte o bază solidă în concluziile şi teoriile şt i inţelor pos : t ive . Autorul a re în­drăznea la de a pă răs i ionul logistic, ce s'a do­vedit o superf luă reverberaţ ie a labora toare lor şi de a se întoarce la problemele fundamenta le ale ontologiei. Filosofia e î na ' n t e de toate me­tafizică i a r metafizica ontolog'e. F ă r ă ideea de Fi in ţă , care e obiectul p r im al gândir i i , filo­sofia nu poate să dea lumin i şi sens vieţii. Destinul u m a n în univers n u se poate l ă m u r i decât porn ind delà acest pr incipiu p r im, pe care totuşi filosofia m o d e r n ă ]-a pă ră s i t pen t ru că n u voia să fie calificată drept „scolastică". Studii le neotomiste pe de o par te , a t â t de nu­meroase în u l t ima vreme, p recum şi curentul zis existenţialist , moda nouă. pe de a l tă par te , au provocat această în toarcere delà logic la ontologic ca delà ceva secundar la ceva fun­damenta l . Ca să r ă m â n e m la terminologia consacra tă , t rebuie să spunem că a s i s t ăm la u n fenomen de cugetare neo-scolastică în sen­sul că vechile pr incipi i filosofice, socotite al tă­da t ă fundamenta le , r e a p a r în t iner i te de tot ce­eace e sete de cunoaştere m a i adâncă în spir i ­tul cont imporan .

In acest sens. d. Pe t re P. Ionescu leagă pro­blema cunoaşter i i de problema ontologică. Axa gândi r i i sale o pune delà început în ideea de creaţie. Ne previne în mod superf luu că acea­s tă idee n u are u n înţeles teologic, ci u n u l me­tafizic. D a r creaţia e u n concept (adică o dog­m ă !) specific şi exclusiv creştin şi a filosofa pe fundamentu l ei î n semnează a clădi, v rând-nevrând. u n s is tem creştin.

„Ontologia u m a n ă şi cunoaş terea" e astfel un sistem de filosofie creş t ină sau m a i modest , schi ţa acestui sistem. Puncte le de spri j in s u n t ideile de Creator, creaţie, creatură, păcat, mân­tuire. D. Pe t re P. Ionescu scr ie admirabi le pagin i definind creaţ ia ca gândi re divină, i a r c rea tu ra ca a f i rmare în t imp şi spaţ iu a acestei gândi r i . E de pr isos să spunem că acest fel de a filosofa e în consemnul clasi­cismului creştin. B'olosind vechiul pr inc ip iu scolastic : cauza e m a i m a r e decât efectul, au­torul vede însuşir i le Creatorului răs f rân te propor ţ ional în c rea tu ră şi cum Creatorul e Logosul sau r a ţ i unea crea tur i i , setea de a cunoaşte a omului v ine din aceas tă în rud i re cu cel Unic.

Omul e „un depozit de t r anscenden ţe" zice autorul , în sensul că el oglindeşte în mic însuş i r i le lui Dumnezeu. Inf luienţat de ca­tegoriile abisale ale lui Luc ian Blaga, d. Pe t re P. Ionescu clădeşte o teorie a t ranscendentelor , al .căror „leagăn a t empora l " e inconşt ientul .

Teoria, ale cărei elemente le-ar fi p u t u t găsi în filosofia mis t ică a Magis t ru lu i Eckard t , e discutabilă, d a r în linii generale ea cores­punde conceptului teologic de „chip şi ase­m ă n a r e " .

Cunoaşterea adevăra tă , în l u m i n a acestor idei, n u poate porn i decât delà u n act de smerenie. Smerenia , zice m i n u n a t au to ru l „e s inguru l act p r i n care omul se recunoaş te drept c rea tură" . P o r n i n d delà această recu­noaş tere a „inferiori tăţ i i ontologice" faţă de Creator, omul îşi poate exercita jus t funcţiu­nea cuneaşter i i în r apo r t cu Dumnezeu, cu n a t u r a şi cu sine însuşi , — pen t ru a sesiza „destinul creştin al lumii" .

E cunoaşterea u n act necesar m â n t u i r i i ? Răspunsu l a t â r n ă de ceeace înţelegem pr in

cunoaştere. D. Pe t re P . Ionescu nu ni se pa r e destul de clar în acest punct . El recunoaş te că revelaţ ia e necesară m â n t u i r i i mora le şi a f i rmă că cunoaşterea, fiind da tă în om ca o .d isponibi l i ta te" în v i r tu tea l ibertăţ i i sale on­tologice, nu e necesară m â n t u r i i morale , ci e o m â n t u i r e din neşt i in ţă . Idee ce ni se pa re foarte discutabi lă .

In sens creştin, revelaţ ia e d a t ă spre cu­noaştere ; a s imi la rea ei de către om e u n act de cunoaştere, cunoaştere p r i n credinţă, d a r în orice caz cunoaştere; şi aceas ta e o condiţie p r imord ia l ă a m â n t u i r i i .

D. Pe t re P . Ionescu înţelege însă p r in cu­noaştere n u m a i pe cea ştiinţifică s au filosofică. Şi a tunc i are drepta te când n'o socoteşte ne­cesară mân tu i r i i .

Dar, t recând peste aceas tă distincţie, omul ca .depozit de t ranscendenţe" , oda tă s i tua t în .,inferioritatea-i ontologică", va reproduce to­tuşi , proporţ ional , actul cunoaşter i i divine; el va cugeta lumea după modul divin, indiferent dacă e u n credincios ignoran t sau u n filosof credincios. Credem că, dacă d. Pe t re P. Ione­scu a r fi ţ i nu t s eamă de această idee, care e a s a în m ă s u r a în care e un pr incipiu de an­tropologie creştină, ne-ar fi vorbit mu l t m a i l impede despre cunoaştere.

N 'avem intenţ ia s ă r e z u m ă m interesantele sale concluzii în ce priveşte viziunea aleteică şi viziunea demiurgică, cele două modur i p r in care omul îşi îndeplineşte dest inul creştin în lume. E suficient să spunem că aceas tă carte, sub ves tmân tu l unei cugetăr i metafizice, n u e altceva decât o t r a n s p u n e r e filosofică a siste­mu lu i dogmat ic creştin, cu o u imi toare înţele­gere a lui şi cu pu ţ ine af i rmaţ i i contradicto­rii , de secundară impor t an ţă .

D a r e o car te de filosofie în toată puterea cu­vân tu lu i . Am citit-o cu r a r ă bucur ie şi cre­dem că n u ne înşe lăm văzând în au to ru l ei m a i m u l t decât o s p e r a n ţ ă a filosofiei româ­neşti, o personal i ta te de gândi to r pu te rn ic şi original .

E încă u n s e m n de în toarcere a cugetări i spre mar i l e izvoare, s ingurele în s ta re s'o pri­menească şi, fă ră s ă facem u n paradox , să dea filosofiei însăş i u n sens înal t şi fecund pen t ru viaţă . Luc ian Blaga a deschis genera­ţiei t inere u n d r u m spre l u m i n a e ternă a spi­r i tu lui . Sistemul său n 'a a juns încă la înco­rona rea metafizică pen t ru a ne da perspectiva unei judecăţ i definitive. D a r el se dovedeşte

583

încă de pe a c u m fructificator. D. Pe t re P . Io­nescu o u n aderen t al lui Blaga. d a r u n ade­ren t care, rect if icând unele a f i rmaţ i i ale das­călului său, se aşează delà început şi solid pe temeiul adevăru lu i creştin.

P e de a l t ă par te , m a e s t r u l I oan Petrovici , cu o me todă propr ie . în care avân tu l convin­gerii a p a r e just i f icat de cel m a i p r u d e n t apa­r a t critic. îşi ro tunjeş te cu fiecare s tud iu nou m a r e a sinteză, p u n c t a t ă în creştet de l u m i n a sp i r i tu lu i veşnic.

Cu punc te de plecare şi m o d u r i deosebite, direcţi i le acestea se în tâ lnesc convergent în­tr 'o viziune nouă . care nu e o renaş tere , ci p u r şi s implu naş te rea une i filosofii r omâ­neşti . *

CRIZA TEOLOGIEI PROTESTANTE este d i scu ta tă î n t r ' u n l a rg expozeu, pe care d. Nico-lae Balca îl publ ică în Revista de Filosofie, în con t inuare . E vorba de numeroase le încer­cări ale gând i r i i p ro tes tan te care. în n ă z u i n ţ a de a l ă m u r i esenţa religiei, au r ecur s r â n d pe r â n d l a sistemele filosofiei p rofane şi în special la k a n t i a n i s m şi der ivatele lui . Acea­s t ă tendinţă , ca re n u m ă r ă totuşi o s u m ă de cugetător i cu r e n u m e a sfârşi t p r i n anexa rea teologiei la filosofia p ro fană şi p r i n „ imanen-t izarea" to ta lă a religiei. O religie total ima-nen t i za tă însă. cu ignora rea Dumnezeulu i re­velat, e tot u n a cu desf i inţarea ei şi cu pulve­r i za rea cugetăr i i rel igioase în a r b i t r a r şi în indiv idual i sme.

împo t r iva acestui dezas t ru se r id ică teolo­gia dialect ică a lui Karl B a r t h Gogarten, Bru-nrier, etc.. care, obiectând că l iberal ismul i-déâl is t a făcut din Dumnezeu o s implă fanto­m ă a imagina ţ ie i , v rea să reaşeze gând i rea p ro te s t an tă pe bazele puse de Luther .

Dar însuş i curentul dialectic, or icât de con­siderabi l as tăzi pe p l a n u l teologic-filosofic. in­teresează n u a t â t p r in soluţiile, pe care le pro­pune , cât p r i n pe r sona l i t a t ea reprezentan ţ i lo r lui . P â n ă la u r m ă , el n u va face decât să ac­centueze criza de o r ien ta re a p ro te s t an t i smu­lui.

In n a t u r a reformei însăş i zac germeni i ana r ­hiei şi ai pulver izăr i i şi orice încerca re de a cău ta î n l ă u n t r u l ei o s tabi l i ta te p e r m a n e n t ă va face u n nou sgomot epocal ca să sfârşea­scă apoi în zădărnic ie . Expozeul d-lui Nicolae Balca duce că t r e aceiaşi concmzie.

Subl in iem cu s impat ie a t i tud inea obiectivă a Revistei de Filosofie care, m a i ales delà o vreme. î nch ină o b u n ă pa r t e din pagini le sale s tudi i lor de filosofie re l ig ioasă şi recensi i lor de aceas tă n a t u r ă .

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, venerabi­la revis tă în v â r s t ă de 57 de ani , m e n i t ă să fie s inteza de gând şi ac ţ iune a creş t in ismului na ţ iona l , a devenit a t â t de u n i l a t e r a l ă încâ t p a r e o publ ica ţ ie de m ă r u n ţ i ş u r i istorice. Sub aspect elegant, u n conţ inut foarte provincia l . Această m i n u s c u l ă i s tor iomanie consti tuie u-n u l din defectele vechei men ta l i t ă ţ i teologice, care n u vede din Biserică decât zidul pisa­nia , nuci i sau ţ igani i dă ru i ţ i une i m ă n ă s t i r i .

Un m a t e r i a l copios se publ ică de zeci de ani încoace cu asemenea inven ta r ie r i re t rospec­tive, ce n ' a u nici o î n s e m n ă t a t e şi n u pot du­ce la n imic . A nu vedea în t recutul bisericii decât celarul cu provizii , — i a t ă u n spi r i t scă­zut, ce t rebue osândi t cu energie.

E vorba, în fond, de u n spir i t mediocru şi ne­put incios , cu i luzia că face ş t i in ţă dacă des­coperă u n act de botez delà 1900 s au n u m ă ­ru l corişti lor delà Domni ţa Bă laşa a c u m u n deceniu. Şi to tuş i c reş t in ismul r o mân esc nu are p â n ă a c u m nici m ă c a r u n m a n u a l de isto­rie. Un m a n u a l de istorie, scris de u n teolog. Avem o s i ngu ră is torie a B : ser ic i i româneş t i , d a r pe aceea o d a t o r ă m spi r i tu lu i universa l -men te fecund al d-lui N. Iorga. care n u era obligat să ne-o dea. Ea există ca o i ronie per­m a n e n t ă fa tă de nul i tă ţ i le i remediabile , ce de­ţin în î n v ă ţ ă m â n t u l teolqgic catedrele de isto­ria Bisericii româneş t i . Asemenea nu l i t ă ţ i cu t i t lur i pompoase a u i nvada t şi revis ta pome­ni tă , degradând-o la nivelul u n u i biet inven­t a r steri l de m ă r u n ţ i ş u r i .

E p ă c a t de ea faţă de meni rea , ce i-a fost. des t inată , de a fi s inteza g â n d u l u i şi faptei ortodoxe. *

FILOSOFI ROMANI SI S T R E I N I e noua carte a d-lui Gr. T ă u ş a n . In 17 capitole de o considerabi lă var ie ta te au to ru l e p reocupa t în special de nouile concepţii formula te în câmpu l şti inţelor, concepţii care p ă r ă s i n d ag­nos t ic i smul posit ivist şi p u n â n d în nrohiema-tic şi în re la t iv .,legile si ce r t i tud 'n i le" de pâ­n ă ieri. deschid o a l tă viziune a s u p r a fondului sp i r i tua l al lumii . Dacă ş t ' i n ţ a m a i veche şi f 'losofarea ei negau, n u fără o n resumţ ie orgo­l ioasă acest fond spir i tual , ş t i in ţa nouă ne în­făţ işează o imaa-ine a mate r ie i d in ce în ' ce m a i străvezie, dincolo de care lasă in tu i ţ i a po­sibil i tatea să î n t r evadă t r anscenden ţa divină.

Cu o c u r i o s : t a t e căptuş i tă de o caldă nas iu-ne d. Gr. T ă u ş a n u r m ă r e ş t e aceste p r o b l e m e subtile cu d a r u l scr i i toru lu i de a le simplifica şi de a înfă ţ işa în câteva linii esenţ ia lu l lor. Dincolo de informaţie , ele c o n s t i t u e . d e fapt pr i le jur i de medi ta ţ i e persona lă . At i tudinea au to ru lu i e m a r c a t ă de gus tu l a rmonie i , pe care cau t ă s'o s tabi lească sau să o restabi­lească în t re noile coneeutii furnizate de şti­in ţă şi în t re v ; z i u n e a rel igioasă a lumii . Pes te var ie ta tea teoriilor, aceas ta e no ta d o m i n a n ­tă care ne face foarte s impat ică n o u a sa carte. Ea se poate r ezuma în u r m ă t o a r e a pozit iune :

. .Ştiinţa de azi nu m a i este des igur o ancillo theologiae ca în vremea, medieval i tă ţ i i , d a r n u este n ; c i supe rba forţă care a l u n g ă sent imen­tul rel igios ca o inu t i l i t a te t r ad i ţ iona lă . Omul de ş t i in ţă al v r emur i l o r noas t re înţelege a t â t l imitaţ i i ie fatale ale u l t imelor sale cercetăr i despre lume ca şi apor tu l covârşi tor de im­p o r t a n t ce-1 dă c red in ţa în Dumnezeu, înţeles ca for ţă d inamică , u n i v e r s a l ă şi p e r m a n e n t ă , în vâ l toa rea f ă r ă sfârşi t a fap te lor pen t ru î na in t a r ea şt i inţei şi p rogresulu i etic şi inte­lectual".

NICHIFOR CRAINIC

A N U L X V I I I . — N r . 10. D E C E M B R I E 1939

RUBENS : PORTRETUL UNEI DOAMNE (Colecţia regală)

GÂNDIREA