managementul voluntarilor in ong-uri (2)
DESCRIPTION
lucrare de disertatie UB - 2011TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI STIINTELE EDUCATIEI
Masterat: Managementul si evaluarea organizatiilor si a programelor educationale
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Coordonator ştiinţific, Masterand,
Prof. univ. Dr. Ioan Neacşu Mititelu Iulia
1
CUPRINS
Rezumat.................................................................................................... .. ..pag 3
Capitolul I. Instituţii sociale si atitudini
1. Institutii sociale............................................................................... ..pag 4
2. Voluntariatul, actiuni si valori sociale.......................................... ..pag 6
2.1 Context social...................................................................... .pag 6
2.2.Voluntariatul........................................................................ .pag 8
2.3 Activitate socială - acţiune socială - comportament social...pag 13
2.4. Valori sociale.......................................................................pag 14
3. Atitudinile..........................................................................................pag 18
3.1 Atitudini – concepte.................................................................pag 18
3.2 Schimbarea atitudinilor – Comunicarea...................................pag 21
Capitolul II . Cercetare empirica .........................................................................pag 25
1. Obiective operationale ……………………………………...pag 25
2. Variabilele cercetarii
3. Ipoteza cercetării…………………………………………......pag 26
4. Subiectii cercetarii....................................................................pag 27
5 Metoda si instrumente utilizate.......................................................pag 27
Capitolul III. Rezultate, comentarii, interpretari
1. Cercetarea pilot........................................................................pag 28
2. Nivelul de implicare.................................................................
2.1. Subiecti – voluntari implicati..................................................
2.2. Subiecti – voluntari neimplicati..............................................
3. Atitudinea fata de organizatiile nonguvernamentale..........................
4. Interpretarea rezultatelor.....................................................................pag 2
Concluzii…………………………………………………………....pag31
Referinte bibliografice.......................................................................................pag
2
Rezumat
Cercetarea de faţă a avut drept obiectiv principal evidenţierea posibilelor diferenţe între
atitudinile voluntarilor care au participat la scrierea obiectivelor si implicit a strategiei de
management al voluntarilor si a celor mai puţin informaţi privind organizaţia
nonguvernamentala din care fac parte. Motivaţia principală a elaborării acestei lucrări
este determinată de următorul context: În cadrul organizaţiilor nonguvernamentale
voluntarii reprezinta o parte foarte importanta a resursei umane. Insa, atragerea acestora,
selectia si mai ales fidelizarea voluntarilor sunt procese foarte dificile. Acest fapt se poate
datora unor atitudini nefavorabile ale tinerilor faţă de organizaţiile nonguvernamentale,
fapt ce se poate datora si lipsei de implicare a acestora in viaţa organizaţiei in cauza.
Pentru a inlătura această posibilă problemă este necesară în primul rând cunoaşterea
atitudinilor tinerilor faţă de organizatiile nonguvernamentale, precum si a modului in care
un grad mai mare de participare la viata organizatiei poate sau nu inflenţa atitudinile
acestora.
Metoda folosită în această cercetare a fost ancheta pe bază de chestionar. Am construit
chestionarul de atitudini privind organizaţiile nonguvernamentale pe baza metodei
evaluărilor sumate, propusă pentru prima dată de Likert în 1932. Am ales ca itemii
chestionarului să vizeze caracteristicile activitaţii de voluntariat si rolul organizaţiile
nonguvernamentale in societate.
Am realizat cercetarea pe un număr total de 40 de subiecţi care au fost împărţiţi în doua
grupuri egale din punct de vedere numeric, criteriul principal de includere în grup fiind
gradul de participare la scrierea obiectivelor si strategiei de management a voluntarilor.
Astfel s-au creat doua grupuri şi anume: grupul de control compus din voluntari
neimplicaţi in luarea deciziilor si grupul experimental compus din voluntari implicaţi in
acest process. Participanţii la această cercetare au fost tineri cu vârste cuprinse între 17-
25 de ani, absolvenţi de studii medii, voluntari in cadrul unei organizaţii
nonguvernamentale, ceea ce nu permite ca rezultatele obţinute să fie extinse la alte nivele
de vârstă sau de şcolarizare.
Analiza statistică a relevat următorul aspect: aplicând testul t pentru eşantioane
independente a rezultat că voluntarii implicati in scrierea obiectivelor si strategiei de
management au atitudini favorabile faţă de activitatea de voluntariat si rolul organizatiilor
3
nonguvernamentale in societate, comparativ cu atitudinile voluntarilor neimplicati in
acest proces.
Informaţiile noi pe care aceştia le descoperă în legătură cu mediul organizational,
schimbă într-o mare măsură conţinutul cognitiv al obiectului atitudinal, schimbare ce
atrage după sine o restructurare radicală a atitudinilor acestora faţă de activitatea de
voluntariat si rolul organizatiilor nonguvernamentale in societate. Noile informaţii
destramă vechea structură, producându-se o nouă structuralizare a elementelor de la baza
atitudinii, conferindu-i acesteia o semnificaţie diferită de cea precedentă.
Avand in vedere ca voluntarii reprezinta o resursa importanta a organizatiilor, acest lucru
ar trebui să intereseze în mod direct reprezentanţii organizatiilor nonguvernamentale, în
sensul că ceea ce ar trebui să primeze în managementul voluntarilor ar fi implicarea
acestora in luarea deciziilor ce ii privesc, precum si in viata de ansamblu a organizatiei.
4
Capitolul I. Atitudini privind instituţiile sociale
1. Instituții sociale
În limbajul obişnuit, instituţia este o organizaţie delimitată întotdeauna relativ spaţial şi
temporal. Adeseori, utilizăm termenul ca sinonim pentru organizaţie sau întreprindere, ori pentru
oricare din organizaţiile publice (primării, ministere, oficii guvernamentale, organizaţii internaţionale
etc.) În sociologie, prin instituţii se înţelege ceva mai mult.
Instituţiile sociale sunt mai mult decât înţelegem noi, iar la nivelul limbajului
obişnuit, instituţia este mai degrabă un sinonim pentru organizaţie. Adevărul este că orice
organizaţie funcţionează pe baza unei instituţii, însă nu orice instituţie există în forma
unei organizaţii. În raport cu instituţiile, organizaţiile presupun întotdeauna
autoreflexivitatea membrilor asupra apartenenţei la organizaţie,ca şi asupra normelor în
baza cărora ele funcţionează.
Privite din perspectiva conceptelor de status şi rol, putem spune că instituţiile
sociale reprezintă seturi de statusuri şi de roluri ataşate acestora, care contribuie la
îndeplinirea unor funcţii sau la realizarea unor nevoi sociale. Cu alte cuvinte, oriunde mai
mulţi oameni, care au anumite statusuri, interacţionează în vederea efectuării unei
activităţi care îndeplineşte o anumită funcţie în societate, spunem că avem o instituţie
socială. Orice practică instituită, orice mod definit de a face ceva în societate, reprezintă
astfel o instituţie socială.
Cea mai veche instituţie socială este familia. Ea este totodată şi una dintre
instituţiile sociale fundamentale. Există câteva mari tipuri de instituţii care datorită
importanţei lor le considerăm instituţii sociale fundamentale. Alături de familie, mai
avem biserica şi statul. Cu siguranţă însă că putem clasifica în mult mai multe moduri
instituţiile sociale. În funcţie de tipul de funcţie socială pe care o îndeplinesc, instituţiile
pot fi:
• instituţ ii politice - privesc conducerea comunităţilor şi a societăţilor (ex. statul,
partidele, consilii locale etc.);
• instituţ ii juridice - privesc administrarea controlului social şi asigurarea ordinii,
(ex. tribunale, avocatură, etc.);
5
• instituţ ii economice - se ocupă cu producţia de bunuri şi servicii (orice organizaţie
economică, etc.);
• instituţ ii culturale - se ocupă cu producerea şi difuzarea culturii (ex. teatrele,
mass-media etc.);
• instituţ ii religioase - administrează practicile şi ideologiile religioase (ex. biserica,
sectele etc.);
• instituţ ii ale vie ţ ii private - asigură desfăşurarea vieţii private a indivizilor (ex.
familia, căsătoria, adulterul etc.). Aşa cum se observă din cele câteva exemple oferite
există o mare varietate a gradelor de generalitate (în sens de extensiune) pe care le au
instituţiile sociale. Există chiar anumite raporturi prestabilite între acestea. Spre exemplu,
instituţia căsătoriei este dependentă de instituţia familiei, având de fapt funcţia de
întemeiere a familiilor.
• instituţ ii educaţionale - asigura o caracteristica esentiala a organizatiilor:
constiinta si autoreflexivitatea membrilor faţă de normele, scopurile şi obiectivele
acesteia. Cu alte cuvinte, în orice organizaţie membrii ei trebuie să respecte, dar şi sa fie
conştienţi de valoarea normelor acestora, la fel şi în ceea ce priveşte obiectivele şi
scopurile. Organizaţiile, pe de altă parte, presupun anumite cadre formale în care îşi
desfăşoară activităţile, care au întotdeauna o dimensiune comunicaţională concretă.
Instituţiile desemnează, pe de altă parte, anumite tipuri de practici sociale, de funcţie
socială, de practici care sunt definite generic şi nu au în mod necesar o dimensiune
formală.
Putem identifica la nivelul oricărei organizaţii două tipuri de structuri, una
formală şi alta informală. Structura formală reprezintă organigrama unei organizaţii, în
timp ce structura informală reprezintă sociograma acesteia. Şi la nivelul organigramei şi la
nivelul unei sociograme putem identifica anumite poziţii importante, care au valenţe
persuasive în comunicare şi, totodată, responsabilităţi sau funcţii decizionale. Aceasta
înseamnă că în orice organizaţie avem potenţial două tipuri de lideri, formali şi informali.
Primii exercita şi/sau se bucură de autoritate, în timp ce liderii informali exercita si/sau se
bucură de influenţă.
Cuvântul instituţie provine din latinescul institutio, care înseamnă a întemeia, a
aşeza, dar şi obicei sau regulă de purtare. Conceptul de instituţie are două accepţiuni: una
6
extinsă, care vizează societatea în ansamblu, şi una restrânsă, care vizează organizaţiile.
În prima accepţiune, prin instituţie, adică prin crearea instituţiilor, o colectivitate socială
trece de la o stare naturală la o stare socială. Acest proces se produce prin crearea unor
organizaţii de către o autoritate colectivă exterioară intereselor individuale, dar
recunoscută de către indivizi ca necesară pentru satisfacerea acestor interese prin
menţinerea unei colectivităţi sociale durabile.
2. Voluntariatul, acțiuni şi valori sociale
2.1 Context social
Existenţa umană este în bună parte determinată de confortul individual şi social al
omului. La rândul lui, confortul individual şi social sunt în mare măsură dependente de
mediul în care omul trăiește. Pe de o parte, acest mediu poate facilita exprimarea
optimală a calităților subiectului atât ca persoană fizică, cât şi ca actor social, sau din
contra poate bloca acest proces. Astfel, mediul de referință poate să constituie un factor
favorizant al dezvoltării personale, sau din contra un factor ce conduce la blocaje severe
în dezvoltare.
Din acest punct de vedere, comunitatea ca şi platou ambiental în care omul își
petrece o mare parte a existenţei sale, devine un factor de importanţă primordială pentru
acesta. Şi, așa cum nu există om perfect, nu există nici comunitate perfectă, lipsită de
probleme, de tensiuni.
Problemele din interiorul unei comunități sunt multiple şi vizează diferite aspecte,
precum:
sărăcia;
marginalizarea socială;
excluziunea socială;
infrastructura;
ecologizarea etc.
Dezvoltarea unui proiect în interiorul unei comunități, al cărei scop principal îl
reprezintă creșterea capacitații comunității de a-şi rezolva singură problemele cu care se
confruntă şi de a-şi ajuta membrii aflați în nevoie, presupune, pe de o parte, folosirea la
maxim a resurselor existente în comunitate (umane, materiale, logistice), iar pe de alta
7
parte, atragerea de noi resurse şi adaptarea lor la specificul comunității. În acest proces un
rol foarte important îl are educația şi profesionalizarea activității.
La aceste acțiuni trebuie atrași, în măsura posibilităților copiii, și aceasta pentru ca
în ultima instanţă, pentru ei se face totul. Ei învață astfel să prețuiască bunul comun şi să
observe atitudinea adulților faţă de patrimoniul comunitar. Investițiile în surse, mai ales
străine, nu sunt suficiente pentru o dezvoltare durabilă. E necesar să fie mobilizate, în cel
mai activ mod, în primul rand resursele interne, locale.
Implementarea unui concept de dezvoltare comunitară înseamnă, înainte de toate,
existenţa unor cetățeni activi, asociați fie în ONG-uri, fie în grupuri de inițiativă, dornici
de a schimba spre bine situația din preajma lor, începând cu un cartier, o strada, o mahala
sau un sat. La rândul lor, Administrațiile Publice Locale trebuie să-i susțină pe acești
entuziaști în orice acțiune, menită să amelioreze infrastructura satului sau condițiile de
trai ale populației.
Voluntarii sunt o resursă reala și dau potențial organizației. Ei pot ajuta personalul
plătit în îndeplinirea sarcinilor complexe, pot aduce un plus de valoare serviciilor pe care
le oferă beneficiarilor. Pregătirea organizației pentru implicarea voluntarilor. Aceasta este
etapa pregătitoare, urmatoarea de planificare, implicând schimbări la nivelul repartiției
sarcinilor organizației, la nivelul atitudinilor din cadrul organizației şi al modului de
lucru. Ea presupune: declararea voluntariatului ca o valoare a organizației; analiza
nevoilor organizației în ceea ce privește implicarea de voluntari; elaborarea unui set de
politici/proceduri; numirea/angajarea unui coordonator de voluntari; redactarea
documentelor necesare; alocarea unui buget pentru implicarea voluntarilor.
Activități pe care le desfășoară voluntarii în organizații:
Lucrul cu beneficiarii
Activități educative/culturale/recreative
Organizare evenimente
Administrative birou - complementare
Redactare documente
Strângere de fonduri
Management/coordonare
Comunicare/relații publice
8
Campanii publice
Cercetare şi/sau anchete sociale - operatori de teren
Activități de ecologie şi turism
Întreținere bunuri
Coordonare voluntari
Beneficiile organizației datorate implicării voluntarilor
Eficientizarea muncii
Creșterea calitativă în ceea ce privește resursele umane
Atingerea scopurilor propuse
Creșterea calității şi acoperirii serviciilor
Realizarea programelor propuse
Promovarea imaginii organizației
Reducerea costurilor
Atragerea de noi membri
1.2.2. Voluntariatul este activitatea desfăşurată de persoane fizice din proprie
iniţiativă în beneficiul unei alte persoane, în beneficiul unui grup, al comunităţii sau al
societăţii în general, fără ca persoana care desfăşoară activitatea să fie remunerată pentru
activitatea depusă. (definiţie utilizată de Centrul Naţional de Voluntariat Pro Vobis Cluj-
Napoca)
Legea voluntariatului din România defineşte voluntariatul ca fiind activitatea de
interes public desfăşurată de persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul unor
raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă ( Art. 1. - Prezenta lege
reglementează participarea persoanelor fizice la acţiuni de voluntariat organizate de
persoane juridice de drept public şi de drept privat, fără scop lucrativ, în România –
Anexa 1).
Activitatea de interes public este activitatea desfăşurată în domenii cum sunt:
• asistenţa şi serviciile sociale,
• protecţia drepturilor omului,
• medico-sanitar,
• cultural, artistic,
9
• educativ,de învăţământ,
• ştiinţific,
• umanitar,
• religios,
• filantropic,
• sportiv,
• de protecţie a mediului,
• social şi comunitar.(definiţie preluată din Legea Voluntariatului în România)
Contractul de voluntariat este un document, o convenţie cu titlu gratuit, încheiată
între o persoană fizică, denumită voluntar, şi o persoană juridică, denumită beneficiarul
voluntariatului, în temeiul căreia prima se obligă faţă de a doua să presteze o activitate de
interes public fără a obţine o contraprestaţie materială. Art. 2. - În sensul prezentei legi:
Voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă
de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială
(definiţie preluată din Legea Voluntariatului în România)
Voluntarii pot fi toate persoanele care doresc să desfăşoare o activitate în interesul
comunităţii indiferent de rasă, culoare, etnie, vârstă, sex sau orientare sexuală, convingeri
politice sau religioase, deficienţe fizice/psihice, stare civilă, situaţie economică, sau orice
alt asemenea criteriu.
Un program de voluntariat este o activitate care urmăreşte țintele programului:
- să intensifice serviciile pe care organizaţia le oferă voluntarilor şi beneficiarilor;
- să crească numărul beneficiarilor serviciilor organizaţiei;
- să intensifice legăturile cu comunităţile locale;
- să ofere membrilor comunităţii locale oportunitatea de a fi implicaţi activ în organizaţie;
- să responsabilizeze voluntarii şi să le ofere acestora abilităţile şi cunoştinţele necesare
unor alegeri mai eficiente şi mai avizate în ceea ce priveşte activităţile de voluntariat;
- să permită voluntarilor să-şi satisfacă propriile nevoi;
- să creeze şi să sprijine interesul pentru voluntariat.
Obiectivele unui program de voluntariat sunt:
• să implice voluntari care posedă atitudinea, interesele, aptitudinile culturale şi de
comunicare necesare diferitelor activităţi;
10
• să desfăşoare un proces de selecţie în vederea înscrierii;
• ca viitorii voluntari să facă alegeri realiste, bazate pe o evaluare atentă a rolurilor
specifice şi a cerinţelor legate de activităţile respective;
• să furnizeze instruirea necesară îndeplinirii în bune condiţii a activităţilor propuse;
• să ofere sprijin profesional în mod constant şi echitabil
voluntarilor;
• să existe un membru al organizaţiei responsabil cu supravegherea muncii voluntarilor;
• să furnizeze informaţii persoanelor interesate de acţiunile de voluntariat etc.
Voluntarii au anumite drepturi şi anumite responsabilităţi în contextul activităţilor
de voluntariat pe care le desfăşoară. Relaţia dintre voluntari şi organizaţii este una de
reciprocitate, în cadrul căreia voluntarii oferă energie, timp şi implicare şi primesc
informaţii, deprinderi şi experienţă.
Cea mai potrivită modalitate de a preveni situaţiile neplăcute este o bună
cunoaştere a tuturor celor implicaţi a drepturilor şi responsabilităţilor proprii în raport cu
cei cu care interacţionează. O relaţie de cooperare şi încredere reciprocă între organizaţie,
voluntari, angajaţi şi beneficiari va aduce numai beneficii tuturor.
Coordonatorul de voluntari - roluluri şi sarcini
Implicarea eficientă a voluntarilor în activitatea organizației necesita un proces
planificat şi organizat, similar, în mare, oricărui alt proiect desfășurat de organizație.
Acest demers sistematic în lucrul cu voluntarii necesită așadar un manager, un
coordonator care să fie capabil să găsească oameni dornici sa ajute fără a fi remunerați şi,
după o selecție preliminară, să îi plaseze în funcție de nevoile organizației.
Sarcina coordonatorului de voluntari este să suplimenteze serviciile oferite de
angajații organizației către comunitate, prin identificarea unor ajutoare voluntare. De
asemenea, oferă posibilitatea comunității de a se implica în misiunea organizației şi de a
contribui la realizarea acesteia. Coordonatorul de voluntari este așadar persoana care
planifică, organizează şi coordonează toate activitățile desfășurate de voluntari şi anume
recrutarea, instruirea, supervizarea şi evaluarea acestora. Coordonatorul este atât
mentorul, prietenul şi "avocatul" voluntarilor, cât şi interfața, persoana de legătură a
angajaților cu voluntarii şi cel responsabil în faţa organizației de bunul mers şi eficienţa
programelor de voluntariat.
11
Dupa Ellis, 1996, sarcinile de bază ale coordonatorului de voluntari sunt:
Administrarea şi planificarea programului de voluntariat;
Recrutarea voluntarilor şi relațiile publice;
Intervievarea şi evaluarea inițială a potențialilor voluntarilor;
Orientarea şi instruirea voluntarilor;
Supervizarea acestora;
Motivarea şi recompensare/recunoașterea meritelor voluntarilor;
Evaluarea programului de voluntariat;
Gestionarea şi raportarea rezultatelor;
Alte responsabilități (de ex. instruirea angajaților organizației privind
lucrul cu voluntarii etc.).
Rolul coordonatorului de voluntari este ca voluntarul potrivit să fie plasat la
locul potrivit în cadrul organizației. De fapt, rolul său este dual: acela de a se asigura că
nevoile şi motivele pentru care voluntarul a optat să devina voluntar în organizația
respectivă sunt satisfăcute; dar şi acela de a se asigura că nevoile organizației (şi ale
angajaților care lucrează direct cu acei voluntari) sunt la rândul lor satisfăcute prin lucrul
cu respectivii voluntari.
În lipsa cuiva care să se ocupe în mod specific de voluntari, aceștia ajung
inevitabil să fie uitați sau ignorați de angajații deja mult prea ocupați. Voluntarii au
nevoie constantă de a-şi valida motivația care i-a determinat să se înscrie ca voluntari; de
ceea, într-un mediu neprietenos şi în lipsa unui mentor, aceștia fie se vor plictisi şi nu-şi
vor găsi locul şi ocupația, fie se vor simți neglijați şi neapreciați şi vor parași organizația.
Lucrul cu voluntarii este destul de diferit de coordonarea unor salariați, deoarece
avem de-a face cu persoane care, spre deosebire de angajații organizației:
Nu sunt remunerați pentru munca prestată şi de aceea își derivă motivația
principală din alte surse decât cele financiare;
Au alte preocupări, eventual un alt loc de muncă, fapt care face ca timpul
pe care îl pot aloca activității respective de voluntariat să fie mult mai fragmentat
şi mai prețios decât cel al unui angajat;
Fac lucrul respectiv din pură pasiune, de aceea au nevoie să li se arate
nivele ridicate de dinamism şi interes din partea celui care îi coordonează.
12
Așadar, coordonarea voluntarilor are specificitate din mai multe puncte de vedere,
de aceea este nevoie de o persoana dedicată exclusiv (sau în cea mai mare parte) acestei
sarcini. De asemenea, este nevoie ca acea persoană să înțeleagă şi să aibă anumite calități
specifice, necesare coordonării cu succes a voluntarilor din organizație.
Iată câteva abilitați necesare în lucrul cu voluntarii (preluate si adaptate dupa
Ellis, 1996):
Cunoștințe despre voluntariat şi abilitatea de a exprima un punct de vedere
pozitiv şi coerent asupra voluntariatului;
O viziune largă în ceea ce privește posibilitățile de implicare a
voluntarilor, cât şi asupra a ceea ce poate organizația să obțină din această
colaborare;
O bună înțelegere a psihologiei voluntarilor şi atenție acordată la
motivațiile individuale ale fiecăruia;
O bună înțelegere a fenomenului de expansiune a sferei voluntariatului si
asupra diversificării resurselor comunitare (implicarea de tineri, adulți, persoane
vârstnice, diverse minorități, persoane cu dizabilități);
Bune abilităţi manageriale;
Abilităţi de relaționare interpersonală;
Entuziasm şi energie;
Abilitatea de a vorbi liber şi de a face prezentări în public într-un mod
degajat;
Familiaritatea cu potențialele resurse din comunitate;
Bune deprinderi de analiza a sarcinilor, deoarece munca trebuie divizată în
sarcini suficient de mici pentru a fi distribuite voluntarilor;
Bune deprinderi de a gestiona şi de a lucra cu detaliile (de genul ajustării
orarelor de lucru neregulate ale voluntarilor, etc.);
Deschidere înspre a prelua şi a adapta idei noi din alte contexte la nevoile
speciale ale organizației.
Existenţa unui coordonator de voluntari, de preferință cu normă întreagă este
așadar deosebit de importantă pentru succesul programelor de voluntariat. Experiența
arată ca acesta este cel care poate transforma o organizație în care implicarea voluntarilor
13
este doar de forma, într-o organizație în care implicarea voluntarilor are un impact
pozitiv notabil asupra eficienţei şi a misiunii acesteia.
I. 2.3 Activitate socială - acţiune socială - comportament social
În precizarea conţinutului acestor noţiuni, dicţionarele de psihologie, psiho-
sociologie şi sociologie, stabilesc câteva repere, pe care le vom lua în considerare în
demersul nostru.
În sens foarte larg, activitatea este concepută ca o formă de relaţionare a
individului cu mediul, bazată pe reflectarea şi semnalizarea de ordin psihic, adică
recepţionarea şi prelucrarea informaţiei despre proprietăţile stimulilor externi,
compararea semnificaţiei informaţiei externe cu stările interne de necesitate şi
manifestarea unei succesiuni de reacţii cu caracter finalist in raport cu stimulii daţi.
În sens restrâns este considerată o formă specific umană de relaţionare cu
mediul, de manifestare a structurilor psihice caracteristice omului, orientată în
general către satisfacerea trebuinţelor si atingerea unor scopuri, care pot conduce la
crearea unui mediu existenţial de tip uman. Activitatea umană se referă prin urmare la
un complex de reacţii, de la cele simple, imediate, de răspuns la influenţele externe, până
la desfăşurarea deliberată, intenţionată şi programată din interior a forţelor fizice si
psihice ale individului, în vederea realizării unor scopuri, izvorând dintr-o motivaţie
personală, sau dintr-una socială, supraordonată. Reprezentând atât forma de manifestare
şi afirmare a personalităţii umane, cât şi cadrul obiectiv fundamental de plămădire si
modulare a structurilor de personalitate, sfera activităţilor umane îşi circumscrie
ontogenic şi istoric, în acelaşi timp, întreaga existenţă a omului. Cum, din punct de
vedere psihologic este o organizare ierarhică şi relativ stabilă de motive, care o
declanşează, direcţionează şi susţine, de scopuri şi mijloace, concretizate într-o varietate
de procedee, acţiuni si instrumente, prin care se asigură atingerea scopului, activitatea
acoperă o zonă întinsă a registrului relaţiilor omului cu lumea externă.
În realizarea activităţii sunt implicate, direct sau indirect, toate componentele
psihologice ale personalităţii, de la percepţia elementară, pană la structurile complexe ale
gândirii, de la emoţia situativă pană la evantaiul bogat al sentimentelor, de la trăsăturile
temperamentale înnăscute si achiziţiile profunde ale subconştientului la complicatul
14
sistem al atitudinilor şi convingerilor. Ceea ce ii conferă însă specificul structural -
calitativ este modul de articulare, de îmbinare şi integrare a acestor componente.
În planul exteriorităţii, activitatea se defineşte prin complexul obiectivelor pe care
subiectul îşi propune să le atingă, cu grade diferite de complexitate şi dificultate, a căror
amplificare în cursul evoluţiei istorice, au determinat complicarea şi diversificarea atât a
structurii ei psihofizice , cât şi a multiplelor forme căpătate în timp.
După natura motivelor şi scopurilor, se delimitează trei tipuri fundamentale ale
activităţii umane:
a) de joc, izvorâtă nemijlocit din nevoia de relaxare, de mişcare şi distracţie, ca şi
de învăţare, acomodare cu mediul, incorporare de informaţie etc., în perioada preşcolară
b) de instruire, determinată de necesităţile adaptării şi perfecţionării experienţelor
individuale şi de grup, în raport cu noile solicitări ale mediului extern
c) de formare profesională, orientată în direcţia dobândirii şi producerii bunurilor
necesare satisfacerii trebuinţelor biologice, materiale şi spirituale ale fiecărui individ în
parte şi ale societăţii în ansamblu.
1.2.4. Valori sociale
Calitatea vieții este în mod decisiv influențată de modul în care societatea își
stabilește traiului decent şi își structurează valorile. Funcționarea instituțiilor şi
legitimitatea acestora determina şi ele calitatea vieții.
Educația individuală şi valorile sociale
În multe ţări există un tip de educație ce ia în considerare rolul individului în
societate şi îi ajută pe tineri să fie pregătiți pentru unele dintre provocările de care se vor
lovi în viață. Aceasta educație se poate suprapune cu ceea ce ţine de cetățenie (civism),
dar poate include şi alte aspecte ce ţin de viața unei persoane. Aspecte precum sportul,
muzica, arta sau alte forme de cultura, precum şi relațiile dintre oameni. Drepturile
omului fac parte din aceasta ecuație în două moduri: în primul rând, deoarece
dezvoltarea personală şi relațiile dintre oameni prezintă anumite aspecte morale şi
sociale ce ar trebui să fie ghidate de valori ale drepturilor omului; în al doilea rând,
deoarece dreptul de a participa la viața culturală este recunoscut de Declarația
15
Universală a Drepturilor Omului, precum şi de alte tratate internaționale.
Educație morală
Educația morală ridică două mari întrebări: spre ce valori ar trebui să țintească
oamenii şi cum putem fi siguri că aceste valori nu sunt specifice culturii noastre
personale? Aceste probleme sunt întâlnite de mulți dintre cei care se implică într-o astfel
de educație. Drepturile omului asigura o modalitate de a adresa aceste probleme, întrucât
nu numai că sunt bazate pe valori ce sunt comune tuturor principalelor religii şi
culturi, dar sunt recunoscute pe plan internațional de aproape toate ţările. Nimeni nu
poate fi criticat pentru comunicarea valorilor promovate de drepturile omului!
Educația civică încurajează dezvoltarea tinerilor ca cetățeni activi şi responsabili.
Cetățenia poate fi eficientă numai când asigură accesul la trei categorii mari de drepturi.
Astfel, sunt identificate trei componente:
• Componenta civilă - care include drepturile referitoare la libertatea individuală
• Componenta politică – de exemplu dreptul de a exercita puterea politică şi de a
participa şi vota în instituțiile parlamentare
• Componenta socială - care se refera dreptul unui trai decent şi acces egal la
educație, îngrijire medicală, locuință şi un venit minim.
Valoarea socială a voluntariatului.
Aprecieri:
- Bronislaw Komorowski, președintele Poloniei afirma: "Voluntariatul este
o modalitate extraordinara de insuflare a valorilor care stau la baza cetățeniei active."
- Staffan Nilsson, Președintele Comitetului Economic şi Social European:
"Criza economică, indiferent cât e de sumbră, nu trebuie să devină o scuză pentru a uita
de orice altceva, inclusiv de valori care fac parte din însăși fibra societății, cum e
voluntariatul."
- Luca Jahier, Președintele Grupului III "Interese diverse" al CESE:
"Voluntariatul contribuie la PIB cu pana la 5% în unele ţări europene. Şi totuși valoarea
economică a voluntariatului este neglijată, iar acest lucru trebuie să se schimbe: fonduri
mai accesibile şi durabile pentru organizațiile de voluntari; schimbări legislative
favorabile dezvoltării activităților de voluntariat."
16
- László Andor, Comisarul european pentru ocuparea forței de munca,
afaceri sociale şi incluziune: "Voluntariatul are un rol important în crearea unei piețe a
forței de muncă inclusive. Voluntariatul impulsionează piața muncii ajutând oamenii să
dobândească noi competenţe. Comisia Europeană va depune eforturi pentru recunoașterea
formală a competenţelor dobândite prin voluntariat."
- Jolanta Fedak, Ministrul Muncii şi Politicilor Sociale din Polonia:
"Voluntariatul este o modalitate excelentă de atenuare a consecințelor sociale ale crizei,
de combatere a sărăciei, de întărire a integrării sociale şi impulsionare a creşterii
economice."
Propuneri
Crearea unei Carte europene a voluntariatului, care ar stabili
principiile de bază pentru drepturile şi responsabilitățile voluntarilor şi a organizațiilor
lor. O astfel de carta ar contribui, de asemenea, la îmbunătățirea cadrului legislativ pentru
activitățile de voluntariat;
Adoptarea de către statele membre UE de măsuri legislative care să
încurajeze în mod activ voluntariatul, să protejeze voluntarii şi să elimine obstacolele
juridice; implicarea organizațiilor de voluntari în formularea legislației;
Crearea unei infrastructuri eficiente şi bine structurate pentru voluntariat
în statele membre UE;
Sprijin acordat organizațiilor şi centrelor de voluntariat în furnizarea
de informații şi training, pregătirea şi coordonarea activităților de voluntariat;
Asigurarea de finanțări accesibile şi durabile; asistarea organizațiilor de
voluntariat în accesarea de fonduri europene, bazate tot mai mult pe procedurile de
achiziții publice; creșterea sprijinului financiar pentru voluntariat prin programele
Comisiei şi fondurile structurale;
Promovarea activă a abilităților şi competenţelor dobândite prin
intermediul voluntariatului, prin recunoașterea educației non-formale şi învățării
informale la nivel național şi european. În acest scop, viitorul "pașaport european al
competenţelor" ar trebui să ia în considerare nevoile şi aspirațiile sectorului de
voluntariat.
17
Sub raportul semnificaţiei valorice, fundamentală este activitatea de formare
profesională, ea subordonându-şi-le pe celelalte două, cu atât mai mult cu cât, întregul
proces al schiţării şi formării personalităţii este conceput şi se desfăşoară din perspectiva
integrării optime a individului în acest tip de activitate, a cărui structură psihologică si
psihosocială, depăşeşte în complexitate celelalte tipuri. De-a lungul timpului, diviziunea
socială a muncii a suferit cel mai amplu proces de adâncire, diferenţiere şi amplificare,
însoţită fiind de diversificarea şi individualizarea tot mai pregnantă a ariilor profesionale
şi a specializărilor.
Pregătirea profesională impune cu necesitate elaborarea în cursul unui proces
organizat şi selectiv de instruire, a unui sistem de cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi, care
să permită individului rezolvarea pe termen relativ lung şi la nivel optim de performantă a
obiectivelor dintr-un domeniu dat(tehnic, economic, agricol, administrativ, pedagogic,
ştiinţific, artistic etc.).
I.3 Atitudinile
I. 3.1 Atitudini - concepte
Literatura referitoare la problematica atitudinilor – componente de bază ale
structurii caracterului – denotă că atitudinea a constituit şi constituie un concept cheie
pentru psihologie. Dat fiind că atitudinea influenţează în mod semnificativ
comportamentul individului faţă de obiecte, clase de obiecte, persoane sau grupuri de
persoane, produse culturale etc., cunoaşterea naturii ei, a mecanismului ei de formare,
funcţionare sau schimbare prezintă o importanţă teoretică şi practică deosebită;
descifrarea acestui mecanism, identificarea eventualelor norme, principii, legi, care
guvernează procesul formării, funcţionării sau schimbării atitudinilor permite înţelegerea,
explicarea, predicţia comportamentului uman, respectiv dirijarea reacţiilor individului
faţă de anumite obiecte, fenomene, persoane.
Şi la ora actuală definiţiile date termenului de atitudine sunt impresionant de
diverse, nu de puţine ori chiar contradictorii. Din acest motiv este foarte greu de operat o
sistematizare a lor fără reproş. Dar, dacă foarte numeroasele definiţii date atitudinii nu au
întotdeauna conţinuturi identice în vocabularul psihologic, ele conţin totuşi, în esenţă, un
element comun: predispoziţia, organizarea, direcţionarea comportamentului, tendinţa
18
subiectului, relativ permanentă şi specifică, prin care acesta se orientează în anumite
situaţii şi reacţionează selectiv, pozitiv sau negativ, faţă de numeroasele situaţii din
realitatea înconjurătoare.
În genere, atitudinea este o modalitate de raportare la o anumită latură a realităţii,
este o manieră relaţională. Esenţială pentru raportare este însă nu latura exterioară
comportamentală, ci latura lăuntrică, propriu-zis psihică. Aceasta mai ales în cazul
atitudinilor cu semnificaţie caracterială, adică a acelora care sunt stabile, generalizate,
care se manifestă din proprie iniţiativă.
Concepţia cu privire la structura atitudinilor înglobează deopotrivă componente
cognitive, afective şi de acţiune.
Este posibil ca într-o atitudine să existe o cantitate mai mare dintr-o anumită
componentă. Astfel, anumite atitudini sunt încărcate de componente afective şi nu cer
mai multă acţiune decât exprimarea sentimentelor. Un alt exemplu ar fi atitudinile
sociale. Anumiţi psihologi afirmă că atitudinile sociale se caracterizează prin
compatibilitatea răspunsului faţă de obiectele sociale pe care le vizează. Această
compatibilitate facilitează formarea valorilor pe care le utilizăm în alegerea tipului de
acţiune pe care trebuie să-l întreprindem atunci când ne confruntăm cu o anumită situaţie.
Atitudinea apare aşadar, ca o mixtură psihică în care se intersectează, dar mai
ales se sintetizează toate dimensiunile vieţii psihice (cognitive, afectiv-motivaţionale,
volitive etc.).
Componenta cognitivă, numită şi informaţională, include toată gama de
cunoştinţe, convingeri, stereotipuri pe care o persoană le posedă în legătură cu obiectul
atitudinii. Componentele cognitive îi conferă atitudinii orientare.
Componenta afectivă indică gradul de acceptare sau neacceptare al obiectului
atitudinii. Componentele afective (dispoziţii, emoţii, sentimente, pasiuni) funcţionează
dinamizator sau frânător. Structurile afective, în strânsă legătură cu trebuinţele, dorinţele,
scopurile etc., îl propulsează pe subiect în acţiune sau îl opresc din acţiune, măresc sau
diminuează potenţialul energetic al acestuia.
Componenta conativă a atitudinii se referă la tendinţele de comportament ale
persoanei faţă de obiectul dat, la orientarea atitudinilor individului. Ea descrie sensul spre
care individul întreprinde acţiunea.
19
De observat că ponderea celor trei componente în structura atitudinii poate fi
foarte variabilă. Ea este, de asemenea, foarte variabilă şi în cazul aceleiaşi atitudini, la
indivizi diferiţi.
Elementele ce compun atitudinea nu trebuie concepute ca existând unele lângă
altele, sau unele după altele, ci într-o strânsă interrelaţie. Componenta cognitivă şi cea
afectivă alcătuiesc împreuna segmentul orientativ al atitudinii, iar componenta conativă
constituie segmentul efector al acesteia. Prin segmentul orientativ, afectiv-intelectual,
construit din concepţii, convingeri, trebuinţe, interese, sentimente, tendinţe, scopuri etc.,
se evidenţiază şi se defineşte poziţia electivă, preferenţială sau repulsivă a subiectului faţă
de diversele aspecte ale ambianţei. Prin segmentul efector, constituit din mecanisme de
acţiune voluntară, deprinderi etc., se materializează orientarea acţiunii individului.
Structura complexă a atitudinii denotă că atitudinea nu se formează independent
de celelalte fenomene ale conștiinței – reprezentări şi noţiuni, convingeri etc. – ci în
strânsă corelaţie cu acestea, ele fiind o prelungire şi cristalizare a acestora într-o structură
unitară şi specifică. Atitudinile apar astfel ca elemente de sudură, de continuitate între
conştiinţă şi conduită.
În atitudine toate aceste elemente afective, intelectuale şi voluntare sunt unificate
şi alcătuiesc o structură. Tocmai de aceea în unele sisteme de psihologie se vorbeşte
despre atitudine ca despre o organizare lăuntrică exprimată în comportament, ca despre
un montaj psihic. Altfel spus, atitudinea este un agregat psihic, sintetic şi relativ stabil
care conferă un anumit sens şi o anumită coloratură comportamentului.
Obiecte ale atitudinii pot fi: obiecte sau clase de obiecte, persoane sau grupuri de
persoane, activităţi, instituţii, norme, valori etc. Este însă necesar ca, despre toate acestea,
subiectul să deţină un anumit summum de informaţie.
Cunoaşterea conţinutului obiectului atitudinii, a caracteristicilor acestuia, este
foarte importantă deoarece aceasta determină conţinutul şi sensul atitudinii. Atitudinea se
poate forma, fie ca rezultat al contactului direct cu obiectul sau situaţia, sau ca rezultat al
unui contact direct cu alte persoane.
Atitudinea orientează întreaga conduită a omului într-un anumit fel, îl face să
persiste pe o anumită cale, să acţioneze într-un anumit mod. Cunoscând atitudinile unei
20
persoane putem prevedea, în mare măsură, cum va reacţiona în diferite situaţii, ce
hotărâri va lua şi cum le va traduce în fapte, indiferent de condiţiile în care va lucra.
Atitudinea nu este un fenomen momentan, trecător, ci o relaţie adaptativă de
lungă durată a personalităţii. Atitudinea este o dispoziţie relativ permanentă, dobândită
pentru a reacţiona într-un fel determinat, în raport cu anumite obiecte, persoane sau
situaţii exterioare.
Durabilitatea mai mare sau mai mică a atitudinii depinde mai întâi de nivelul, de
calitatea organizării sale. Astfel, atitudinile mai structurate denotă o mai mare rezistenţă
la presiunile externe, decât cele slab organizate.
Durata e cu atât mai mare cu cât sentimentul pe care-l comportă se apropie de
extreme. Durata atitudinii depinde de locul pe care-l ocupă atitudinea în structura
personalităţii. În acest sens, cu cât o atitudine este mai centrală, cu atât durata ei va fi mai
mare.
Atitudinile au o construcţie care variază în direcţie (calitate, valoare) şi intensitate
(tărie), pe o linie orizontală continuă care merge de la pozitiv, prin neutru, la negativ.
Atitudinile sunt, aşadar, fenomene bipolare. Persoana care are o atitudine determinată
poate avea faţă de obiect, persoană etc., o reacţie favorabilă sau nefavorabilă, pozitivă sau
negativă.
Mai mult, valoarea pozitivă sau negativă poate avea grade diferite, poate fi mai
mult sau mai puţin pozitivă sau negativă, până la pozitivitate sau negativitate maximă sau
minimă. Această orientare adaptivă graduală – favorabilă sau nefavorabilă – indică
direcţia atitudinii.
I 3.2 Schimbarea atitudinilor - Comunicarea
Deşi atitudinea se bazează pe motive consolidate, pe sentimente, pe deprinderi
puternice, ea nu rămâne încremenită ci, în virtutea acţiunii conştiente, a aprecierii noilor
experienţe, se restructurează. Chiar o atitudine care, datorită influenţelor şi regimului de
viaţă s-a constituit din tinereţe şi s-a definitivat, este susceptibilă de o evoluţie. Condiţiile
schimbării atitudinilor sunt numeroase, dar ne vom opri la numai câteva.
Informaţii noi: O atitudine este, cum s-a văzut, direcţionată totdeauna spre un
obiect de natură materială sau conceptuală şi se formează prin acumulări şi integrări
21
continue de conţinuturi sociale, având un caracter mai mult sau mai puţin stabil. Atunci
când individul este în posesia unor informaţii referitoare la un obiect, persoană etc., care
prin natura lor pot zdruncina stabilitatea atitudinii formate anterior, atitudinea se poate
modifica.
Oare plusul de informatie de care ar putea sa dispuna voluntarii, ar determina
o atitudine mai favorabila a acestora fata de organizatiile nonguvernamentale?
Pentru ca o informaţie să aibă o forţă mutaţională trebuie să aducă un conţinut
nou, necunoscut până atunci, capabil să restructureze vechea atitudine şi s-o direcţioneze
spre alt obiect. Informaţia poate nu numai să schimbe, ci şi să întărească o atitudine veche
prin conţinutul nou, contribuind prin aceasta la o şi mai consistentă stabilitate şi integrare.
Informaţia schimbă conţinutul cognitiv al obiectului, fapt care aduce după sine şi
schimbarea afectivă, căci, prin aceasta, se zdruncină întregul edificiu, întreaga organizare
interioară a atitudinii.
Oare in urma primirii unor informatii noi, necunoscute atitudinile voluntarilor
se pot modifica?
Noua informaţie destramă vechea structură şi produce o nouă structuralizare a
elementelor de la baza atitudinii, o redirecţionează şi-i dă un conţinut nou, o semnificaţie
diferită de precedenta. Prin urmare, există o categorie importantă de cazuri când un obiect
rămâne constant, dar atitudinea se schimbă în funcţie de noile informaţii pe care le
obţinem asupra obiectului. Repetarea unui anumit tip de informaţii noi care se raportează
la obiect constituie baza principală a modificării atitudinii.
Persuasiunea: Este acţiunea de influenţare prin convingere pe care cineva o
exercită asupra altcuiva. La persuasiune sunt importanţi doi factori, şi anume:
proprietăţile mesajului persuasiv si proprietăţile agentului care transmite mesajul sau
sursa, la care s-ar mai putea adăuga contextul social în care se produce transmisia.
O importanţă deosebită o au natura sentimentului de bază a mesajului (apel la
teamă, la mândrie, la onoare), precum şi organizarea şi argumentarea de care dispune
transmiţătorul. Tot atât de importantă este şi relaţia dintre conţinutul mesajului şi baza
motivaţională pe care se sprijină atitudinea.
22
Un obicei cu o mare centralitate pentru individ are şansa de a se modifica cu
ajutorul unei informaţii persuasive în măsura în care informaţia este adecvată
fundamentelor centralităţii obiectului pentru individul respectiv.
Oare un mesaj persuasiv poate determina o schimbare in pozitiv a atitudinilor
voluntarilor?
Pentru a-i putea schimba atitudinea unui individ este necesar ca un mesaj
persuasiv să conţină argumente suficiente, căci fondul de informaţie de care dispune
acesta nu poate fi alterat, dezorganizat decât prin informaţii neobişnuite, puternice.
Schimbarea este o consecinţă a primirii unor mesaje. Contează deci cine
comunică, cum o face, scopurile urmărite, contextul psihosocial în care sunt antrenaţi
receptorii.
Oare implicarea voluntarilor alaturi de persoane resursa (angajati) in evolutia
vietii organizationale va genera in randul acestora a atitudine mai favorabila?
Sursa (persoana, instituţia, gruparea) este cea mai importantă verigă ce poate
afecta modul în care comunicarea este receptată. Oamenii sunt dispuşi să-şi schimbe
atitudinea numai atunci când argumentele comunicantului sunt garanţii ale unui
“beneficiu”, ale unei achiziţii (în plan intelectual, comportamental), care va conduce la
dobândirea unor “avantaje” ( creşterea valorii personale, un status social mai înalt,
satisfacţii profesionale, confort psihic superior).
O sursa credibila, cu experienta in domeniul organizatiilor nonguvernamentale
poate determina o schimbare a atitudinilor voluntarilor?
Credibilitatea sau puterea de convingere a unei surse de mesaj este un determinant
important în schimbarea atitudinală. Dacă este „verosimilă”, sursa are mai mare valoare
stimulatoare. Aprecierea acestei calităţi este legată de autoritatea sursei, de oferta sa
comportamentală anterioară, de calitatea contactelor pe care primitorul le-a mai avut cu
sursa.
Oricât de mare este discrepanţa între mesaj şi atitudinea actuală, primitorul este
dispus să se schimbe dacă comunicatorul este „credibil”, dacă are prestigiu, poziţie
23
socială neştirbită, calităţi personale probate. Status-ul scăzut al sursei, în schimb, face
mesajul neverosimil şi scade atracţia pentru schimbare.
Căile prin care mesajul este „implantat” – pare să fie adesea mai important decât
însuşi conţinutul transmis. O comunicare subtilă poate provoca o stare de încredere,
plăcere, confort psihic; sentimentele pozitive fac mesajul convingător şi contribuie la
accelerarea schimbării atitudinii.
Importantă este şi discrepanţa dintre conţinutul comunicării şi atitudinea iniţială a
receptorilor. Tensiunea creată de o discrepanţă mare determină mai curând o schimbare
decât dacă se constată o diferenţă redusă. Afirmaţiile mult prea distanţate însă de
atitudinea iniţială a subiectului îl fac pe acesta să pună la îndoială credibilitatea sursei. Iar
comunicatorul unui mesaj mult prea discrepant face ca acesta să-şi piardă uneori creditul.
Suntem tentaţi, adesea, să taxăm drept „enormităţi” informaţiile care distonează total cu
cunoştinţele, credinţele, atitudinile noastre şi să respingem persoana care pune în
circulaţie asemenea „perle”.
Important este şi modul de prezentare a mesajului. Fie că se adoptă calea directă,
personală, fie că se recurge la mass-media, şansele de a obţine schimbarea sunt mai mari
decât dacă cel ce prezintă mesajul dovedeşte flexibilitate, capacitate de a abandona o linie
de argumentare şi a adopta o alta, de a schimba topica expunerii, de a modifica ritmul etc.
Caracteristicile receptorului constituie un factor important al schimbării atitudinii.
Trăsăturile personalităţii acestuia pot determina sau nu tendinţe de a avea încredere în
mesaj şi în cel ce-l comunică. „Primitorul” unui mesaj „tratează” informaţiile în funcţie
de sursă, conţinutul acestuia şi situaţia concretă şi abia apoi acţionează.
Contează în această prelucrare, nu doar trăsăturile sale de personalitate, ci şi
faptul de a aparţine unei categorii sociale, formaţia sa individuală, nivelul său cultural.
Schimbarea atitudinii este mai dificilă dacă subiectul a făcut deja o opţiune precisă. Iar
dacă alegerea sa a fost liberă (fără presiuni sau obligaţii) atunci poziţia sa devine şi mai
fermă.
O sursă de rezistenţă la schimbare vine din experienţa subiectului, de la modelele
cunoscute, stabile care fac poziţia sa mai puţin vulnerabilă la persuasiune. Experienţa
înseamnă şi confruntare în timp, cu diferite încercări de a i se schimba atitudinea. Atunci
el a fost nevoit să-şi „construiască” o poziţie de „apărare”, pe care o actualizează ori de
24
câte ori este nevoie. De unde concluzia: pentru a întări puterea de rezistenţă la schimbare
este bine ca periodic atitudinea să fie „atacată” (pentru a se fortifica).
Această prezentare a avut ca scop delimitarea principalilor factori care
influenţează, în general schimbarea la nivel atitudinal. Am arătat de asemenea, care sunt
principalele aspecte ce vizează instituțiile sociale, ce înseamnă voluntariatul, am delimitat
principalele aspecte ce vizează atitudinile, precum şi necesitatea studierii atitudinilor
privind organizațiile nonguvernamentale. În cadrul organizaţiilor nonguvernamentale
voluntarii reprezinta o parte foarte importanta a resursei umane. Insa, atragerea acestora,
selectia si mai ales fidelizarea voluntarilor sunt procese foarte dificile. Acest fapt se poate
datora unor atitudini nefavorabile ale tinerilor faţă de organizaţiile nonguvernamentale,
fapt ce se poate datora si lipsei de implicare a acestora in viaţa organizaţiei in cauza.
Pentru a inlătura această posibilă problemă este necesară în primul rând cunoaşterea
atitudinilor tinerilor faţă de organizatiile nonguvernamentale, precum si a modului in care
un grad mai mare de participare la viata organizatiei poate sau nu inflenţa atitudinile
acestora. Ceea ce îmi propun în continuare este stabilirea pe care experimentală a
posibilelor diferenţe ce pot apărea între voluntarii implicati in realizarea obiectivelor si
strategiei unui ONG si voluntarilor neimplicati in acest proces.
II. Cercetare empirica
1. Obiective operationale
a) Evidenţierea atitudinilor voluntarilor mai putin informati privind organizatiile
nonguvernamentale si activitatea de voluntar.
b) Evidenţierea atitudinilor voluntarilor informati privind organizatiile
nonguvernamentale si activitatea de voluntar.
c) Evidenţierea diferenţelor dintre atitudinile faţă de de organizatiile
nonguvernamentale ale voluntarilor mai putin implicati si cele ale voluntarilor implicati.
25
2. Variabilele cercetării
Acest studiu îşi va concentra atenţia asupra următoarelor variabile:
Variabila independentă – nivelul de implicare in scrierea obiectivelor
si strategiei organizatiei nonguvernamentale.
În funcţie de nivelul de implicare, am grupat subiecţii experimentului în doua categorii,
astfel: voluntari implicati (persoane care au fost selectate in mod aleatoriu sa participe la
scrierea obiectivelor si strategiei organizatiei nonguvernamentale din care fac parte) si
voluntarii neimplicati in procesul descris mai sus.
Variabila dependentă – atitudinea faţă organizatiile nonguvernamentale.
Această variabilă este testată cu ajutorul chestionarului de atitudini privind organizatiile
nonguvernamentale.
3. Ipoteza
Daca voluntarii sunt implicati in scrierea obiectivelor si strategiei unui ONG, atunci
atitudinile acestora sunt semnificativ pozitive comparativ cu cele ale voluntarilor
neimplicati in acest proces.
4. Subiectii cercetarii
Despre ASAS
Numărul total al subiecţilor este 40, aceştia fiind împărţiţi în doua grupuri egale
din punct de vedere numeric (20 de persoane in fiecare grup), criteriul de includere în
grup fiind gradul de implicare in scrierea obiectivelor si strategiei organizatiei
nonguvernamentale.
Astfel, cele doua grupuri sunt:
- grupul experimental – grupul voluntarilor implicati
- grupul de control – grupul voluntarilor neimplicati
Un alt criteriu de includere în grup este vârsta subiecţilor. Am ales să desfăşor
acest experiment pe subiecţi cu vârste cuprinse între 17 şi 25 de ani.
26
5. Metode si instrumente utilizate
Pentru măsurarea atitudinilor privind instituţiile sociale am utilizat în construirea
chestionarului metoda evaluărilor sumate, propusă pentru prima dată de Likert în 1932.
Această metodă constă în următoarele etape: La inceput se alege un număr de propoziţii
(itemi) ce se referă la obiectul atitudinal ales care să provină din surse cât mai diverse.
Aceşti itemi vor fi clasaţi în două categorii mari: cele ce sunt favorabile şi cele ce sunt
defavorabile obiectului. În a doua etapă, aceste propoziţii sunt date spre evaluare unor
subiecţi, utilizând o scală (în 5 puncte) mergând de la „total acord” până la „total
dezacord”. Ultima etapă constă în selecţionarea propoziţiilor care vor constitui
chestionarul final.
Aceste propoziţii trebuie să permită o diferenţiere optimă a persoanelor cu
atitudine favorabilă de cele cu atitudine defavorabilă. Pentru aceasta, subiecţii care au
răspuns la chestionar vor fi împărţiţi în trei, astfel: importanţi pentru construcţia scalei
sunt cei 25% din subiecţi ce au o atitudine nefavorabilă şi cei 25% cu atitudine
favorabilă. Având ca populaţie de studiu aceşti subiecţi, se va calcula pentru fiecare item
corelaţia item-scor total. Pentru forma finală a chestionarului se vor păstra doar itemii
pentru care această corelaţie este foarte puternică.
Astfel, folosind metoda descrisă mai sus, am urmat în alcătuirea chestionarului
paşii menţionaţi în continuare: În primul rând, pentru alcătuirea chestionarului, am ales
ca itemii acestuia să vizeze două categorii de factori, şi anume: caracteristicile activitatii
de voluntariat si rolul organizatiilor nonguvernamentale în societate. În urma discuţiilor
avute atât cu persoane din cadrul organizatiilor nonguvernamentale, cât şi cu persoane
din afara acestui tip de organizatii, am formulat 40 de itemi ce vizează obiectul atitudinal
al studiului de faţă, şi anume: voluntariatul si organizatiile nonguvernamentale.
Prima forma a chestionarului, gruparea pe factorii alesi si grila de cotare
corespunzatoare se regasesc mai jos:
Chestionar privind atitunile fata de organizatiile nonguvernamentale
Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi în funcţie de opinia dvs. bifaţi una dintre
următoarele variante:
1-total acord; 2-acord parţial; 3-neutru; 4-dezacord parţial; 5-total dezacord
27
1. Voluntariatul este pentru oameni
empatici.
2. Asumarea responsabilităţii
voluntarilor e vitală in organizatiile
nonguvernamentale.
3. Voluntarii au un interes ascuns.
4. In organizatiile nonguvernamentale nu
primesti nicio recompensa.
5. Majoritatea voluntarilor sunt persoane
echilibrate.
6. Organizatiile nonguvernamentale se
bazeaza pe initiativa voluntarilor.
7. Voluntarii nu au intotdeauna cele mai
bune intentii.
8. Voluntarii invata multe lucruri intr-o
organizatie nonguvernamentala.
9. Nu poţi avea initiative personale ca
voluntar.
10. In organizatiile nonguvernamentale
ierarhia nu exista.
11. Organizatiile nonguvernamentale
sunt instituţii respectabile.
12. Costurile necesare instruirii
voluntarilor nu sunt justificate.
13. Organizatiile nonguvernamentale
presupun dezorganizare.
14. Voluntarii pot evolua in cadrul unei
organizatii nonguvernamentale.
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
28
15. Organizatiile nonguvernamentale
construiesc caractere tari.
16. Experienta ca voluntar iti foloseste in
viata de zi cu zi.
17. Voluntarii nu sunt direct responsabili
de actiunile lor.
18. Voluntarul acţionează instinctiv.
19. Experienta ca voluntar te ajută să
comunici mai bine.
20. Autocontrolul este o calitate
esentiala pentru voluntar.
21. In organizatiile nonguvernamentale
sunt mai importante functiile detinute
decât aptitudinile profesionale.
22. Voluntarii nu iau decizii.
23. Spiritul de turmă este caracteristic
organizatiilor nonguvernamentale.
24. Organizatiile nonguvernamentale
reprezinta un factor de echilibru al
societăţii.
25. Actiunea voluntarilor are la baza un
set de reguli si valori dupa care acestia
se ghideaza.
26. Indiferent de obstacole, voluntarii îşi
ating scopul.
27. Voluntarii nu işi exprima
nemultumirile.
28. Organizatiile nonguvernamentale
pretuiesc voluntarii.
29. Activitatea de voluntariat implică
altruism.
30. Voluntarii se multumesc doar cu
faptul ca pot ajuta cu ceva.
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
29
31. Oamenii recunosc importanţa
organizatiilor nonguvernamentale.
32. Ong-urile se implica in viata
comunitatii.
33. Cei care fac activitati de voluntariat
sunt persoane care ii inteleg usor pe
ceilalti.
34. Voluntarii reusesc adesea sa se faca
intelesi si sa comunice optim.
35. Sa fii voluntar inseamna sa iti pese
foarte mult de beneficiari.
36. O persoana necomunicativa nu ar
putea sa fie un bun voluntar.
37. Motivatia interioara influenteaza
pozitiv initiativa unui voluntar.
38. Volunarii inteleg nevoile
beneficiarilor si incearca sa-i ajute.
39. Voluntarii presteaza serviciile lor
pentru adeverinta de voluntariat.
40. Voluntarii sunt persoane darnice.
30
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Itemii se grupează în funcţie de factorii aleşi pentru construcţia chestionarului astfel:
Caracteristicile
activitatii de
voluntariat
Itemi
Responsabilitate 2, 17, 22, 26,
Initiativa 6, 9, 23, 37
Organizare/evolutie 8, 12, 13, 14, 16, 25
Echilibru 5, 15, 18, 20
Corectitudine 3, 7, 21
Satisfactia in munca 4, 27, 30
Empatie 1, 28, 33, 38
Comunicare 19, 34, 36
Altruism 29, 35, 39, 40
Rolul ong-urilor in societate 10, 11, 24, 31, 32
Grila de cotare
Nr. item1 5 4 3 2 12 5 4 3 2 13 1 2 3 4 54 1 2 3 4 55 5 4 3 2 16 5 4 3 2 17 1 2 3 4 58 5 4 3 2 19 1 2 3 4 510 1 2 3 4 511 5 4 3 2 112 1 2 3 4 513 1 2 3 4 514 5 4 3 2 115 5 4 3 2 116 5 4 3 2 117 1 2 3 4 518 1 2 3 4 519 5 4 3 2 1
31
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
20 5 4 3 2 121 1 2 3 4 522 1 2 3 4 523 1 2 3 4 524 5 4 3 2 125 5 4 3 2 126 5 4 3 2 127 1 2 3 4 528 5 4 3 2 129 5 4 3 2 130 5 4 3 2 131 5 4 3 2 132 5 4 3 2 133 5 4 3 2 134 5 4 3 2 135 5 4 3 2 136 5 4 3 2 137 5 4 3 2 138 5 4 3 2 139 1 2 3 4 540 5 4 3 2 1
In cea de-a doua etapă, chestionarul a fost dat spre evaluare voluntarilor din
cardul unei organizatii nonguvernamentale. Numărul total al subiecţilor este 32.
Avand în vedere că am ales ca acest chestionar să se adreseze persoanelor cu
studii medii şi cu vârste cuprinse între 17-25 de ani, subiecţii utilizaţi în această etapă
respectă cele două deziderate pe care le-am propus anterior.
Pentru alcătuirea formei finale a chestionarului am împărţit subiecţii în trei şi am
ales pentru realizarea corelaţiei item-scor total, răspunsurile subiecţilor clasaţi printre
primii şi ultimii 25% (8 persoane) din cei cu atitudini favorabile, respectiv nefavorabile
faţă de voluntariat si institutiile sociale. Pentru realizarea corelaţiei item-scor total, în
cazul fiecărui item, am utilizat corelaţia tip Pearson, capabilă să descrie relaţiile dintre
variabile de tip cantitativ.
Mai jos sunt prezentate sintetic valorile coeficienţilor de corelaţie item-scor total,
pentru fiecare item în parte.
32
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Nr. item Valoarea coeficientului de corelaţie
Semnificaţia statisică
1 0.694** Puternic semnificativ2 0.413* Semnificativ3 0.311 Nesemnificativ 4 0.709** Puternic semnificativ5 0.400 Nesemnificativ6 0.295 Nesemnificativ7 0.657** Puternic semnificativ8 0.757** Puternic semnificativ9 0.736** Puternic semnificativ10 0.450* Semnificativ11 0.457* Semnificativ12 0.442* Semnificativ13 0.645** Puternic semnificativ14 0.224 Nesemnificativ15 0.541** Puternic semnificativ16 0.761** Puternic semnificativ17 0.790** Puternic semnificativ18 0.396 Nesemnificativ19 0.665** Puternic semnificativ20 0.540** Puternic semnificativ21 0.799** Puternic semnificativ22 0.554** Puternic semnificativ23 0.834** Puternic semnificativ24 0.735** Puternic semnificativ25 0.794** Puternic semnificativ26 0.744** Puternic semnificativ27 0.830** Puternic semnificativ28 0.865** Puternic semnificativ29 0.604** Puternic semnificativ30 0.839** Puternic semnificativ31 0.788** Puternic semnificativ32 0.681** Puternic semnificativ33 0.895** Puternic semnificativ34 0.767** Puternic semnificativ35 0.663** Puternic semnificativ36 0.720** Puternic semnificativ37 0.818** Puternic semnificativ38 0.673** Puternic semnificativ39 0.279 Nesemnificativ40 0.780** Puternic semnificativ
33
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
În forma finală a chestionarului am pastrat doar itemii pentru care corelaţia item-
scor total este foarte puternică. Forma finală a chestionarului de atitudini, împreună cu
grila de cotare corespunzătoare acesteia si gruparea pe factori se regăsesc mai jos:
Chestionar
Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi în funcţie de opinia dvs. bifaţi una dintre
următoarele variante:
1-total acord; 2-acord parţial; 3-neutru; 4-dezacord parţial; 5-total dezacord
1.. Voluntariatul este pentru oameni
empatici.
2. In organizatiile nonguvernamentale nu
primesti nicio recompensa.
3. Voluntarii nu au intotdeauna cele mai
bune intentii.
4. Voluntarii invata multe lucruri intr-o
organizatie nonguvernamentala.
5. Nu poţi avea initiative personale ca
voluntar.
6. Organizatiile nonguvernamentale
presupun dezorganizare.
7. Organizatiile nonguvernamentale
construiesc caractere tari.
8. Experienta ca voluntar iti foloseste in
viata de zi cu zi.
9. Voluntarii nu sunt direct responsabili
de actiunile lor.
10. Experienta ca voluntar te ajută să
comunici mai bine.
11. Autocontrolul este o calitate
esentiala pentru voluntar.
34
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
12. In organizatiile nonguvernamentale
sunt mai importante functiile detinute
decât aptitudinile profesionale.
13. Voluntarii nu iau decizii.
14. Spiritul de turmă este caracteristic
organizatiilor nonguvernamentale.
15. Organizatiile nonguvernamentale
reprezinta un factor de echilibru al
societăţii.
16. Actiunea voluntarilor are la baza un
set de reguli si valori dupa care acestia
se ghideaza.
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
35
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
17. Indiferent de obstacole, voluntarii îşi
ating scopul.
18. Voluntarii nu işi exprima
nemultumirile.
19. Organizatiile nonguvernamentale
pretuiesc voluntarii.
20. Activitatea de voluntariat implică
altruism.
21. Voluntarii se multumesc doar cu
faptul ca pot ajuta cu ceva.
22. Oamenii tind să minimalizeze
importanţa organizatiilor
nonguvernamentale.
23. Ong-urile se implica in viata
comunitatii.
24. Cei care fac activitati de voluntariat
sunt persoane care ii inteleg usor pe
ceilalti.
25. Voluntarii reusesc adesea sa se faca
intelesi si sa comunice optim.
26. Sa fii voluntar inseamna sa iti pese
foarte mult de cei din jurul tau.
27. O persoana necomunicativa nu ar
putea sa fie un bun voluntar.
28. Motivatia interioara influenteaza
pozitiv initiativa unui voluntar.
29. Voluntarii inteleg nevoile
beneficiarilor si incearca sa ii ajute.
30. Voluntarii sunt persoane darnice.
36
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Itemii se grupează în funcţie de factorii aleşi pentru construcţia chestionarului astfel:
Caracteristicile
activitatii de
voluntariat
Itemi
Responsabilitate 9, 13, 17,
Initiativa 5, 14, 28
Organizare/evolutie 4, 6, 8, 16
Echilibru 7, 11
Corectitudine 3, 12
Satisfactia in munca 2, 18, 21
Empatie 1, 19, 24, 29
Comunicare 10, 25, 27
Altruism 20, 26, 30
Rolul ong-urilor in societate 15, 22, 23
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
37
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Grila de cotare
Nr. item1 5 4 3 2 12 1 2 3 4 53 1 2 3 4 54 5 4 3 2 15 1 2 3 4 56 1 2 3 4 57 5 4 3 2 18 5 4 3 2 19 1 2 3 4 510 5 4 3 2 111 5 4 3 2 112 1 2 3 4 513 1 2 3 4 514 1 2 3 4 515 5 4 3 2 116 5 4 3 2 117 5 4 3 2 118 1 2 3 4 519 5 4 3 2 120 5 4 3 2 121 5 4 3 2 1
38
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
22 5 4 3 2 123 5 4 3 2 124 5 4 3 2 125 5 4 3 2 126 5 4 3 2 127 5 4 3 2 128 5 4 3 2 129 5 4 3 2 130 5 4 3 2 1
III. Rezultate, comentarii, interpretari
1. Cercetarea pilot
Cercetarea pilot a fost realizată prin aplicarea formei finale a chestionarului de
atitudini privind organizatiile nonguvernamentale, pe un lot format din 16 subiecţi
impartiti in doua grupuri, criteriul de includere fiind nivelul de implicare in scrierea
obiectivelor si strategiei organizatiei nonguvernamentale din care fac parte.
În urma realizării cercetării pilot, am obţinut câteva informaţii utile pentru
aplicarea ulterioară. Aceste informaţii se referă la necesitatea includerii în instructajul
oral a unei justificări privind efectuarea acestui experiment, deoarece 4 subiecţi au refuzat
testarea.
Din acest motiv, au fost necesare explicaţii suplimentare. Astfel, a trebuit să le
comunic că acesta este un studiu pe care îl efectuez în vederea susţinerii lucrării de
disertatie şi a trebuit să accentuez ideea confidenţialităţii datelor personale şi a
rezultatelor fiecărui subiect.
Inca din aceasta faza, fara a analiza statistic datele, am observat o diferenta
semnificativa intre rezultatele voluntarilor implicati in scrierea obiectivelor si strategiei
organizatiei nonguvernamentale si cele ale voluntarilor neimplicati in acest proces.
2. Nivelul de implicare
Cercetarea propriu-zisă a fost realizată în perioada martie – mai 2012, in cadrul
Asociatiei Sfantul Arhidiacon Stefan, o organizatie nonguvernamentala care are ca
principal obiectiv intrajutorarea persoanelor defavorizate din punct de vedere socio-
economic. Echipa acestei asociatii este compusa din sapte angajati si 48 de voluntari.
39
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Din cei 48 de voluntari am selectat persoane cu varste cuprinse intre 17 si 25 de
ani, rezultand 40 de subiecti, pe care ulterior i-am impartit in doua grupuri egale, in mod
aleator.
2.1. Subiecti –voluntari implicati
Primul grup, denumit in continuare grupul voluntarilor implicati, s-a intalnit
saptamanal, timp de doua luni cu angajatii asociatiei. In timpul acestor intalniri,
voluntarii au analizat situatia strategia actuala de management al voluntarilor si au
participat la un brainstorming privind modalitatile de fidelizare ale voluntarilor in cadrul
Asociatiei Sfantul Arhidiacon Stefan.
In urma acestui brainstorming, voluntarii au selectat urmatoarele idei, pentru a
face parte integranta din obiectivele strategiei de managemnt a voluntarilor:
- incurajarea voluntarilor sa propuna activitati noi pentru copii;
- laudarea voluntarilor pentru actiunile si ideile lor legate de organizatie;
- materiale promotionale personalizate;
- un cadou simbolic de ziua lor;
- acordarea unui rang in ierarhia voluntarilor;
- sa faca parte dintr-un grup pe Facebook unde poate schimba impresii, poze
despre activitatea de voluntar;
- intalniri informale in afara asociatiei si a orelor lor de program;
- concurs: „voluntarul anului” cu premii in bani;
- realizarea lunara de sedinte in care acestia sa isi poata exprima opinia, sa vina cu
sugestii de imbunataire a activitatii, etc;
- voluntarii sa participe alaturi de copii atat la masa de pranz cat si in excursii,
tabere si alte activitati etc.;
2.1. Subiecti –voluntari neimplicati
Cel de al doilea grup, grupul voluntarulor neimplicati nu a participat la aceste
sedinte. La sfarsitul celor doua luni am aplicat individual chestionarul amintit mai sus,
voluntarilor din cele doua grupuri. In timpul efectuării cercetării, am făcut o serie de
observaţii. Am constatat o crestere a numarului orelor de voluntariat in cazul subiectilor
40
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
din grupul celor implicati. Gradul de initiativa si de responsabilitate in randul acestora a
crescut in activitatile de zi cu zi pe care ei le intreprind in cadrul asociatiei.
3. Atitudinea fata de organizatiile nonguvernamentale
4. Interpretarea rezultatelor
În acest capitol voi discuta rezultatele obţinute în cazul testării ipotezei propuse în
cadrul lucrării de faţă. Pentru ipoteza lansată în cadrul acestui experiment am analizat
rezultatele obţinute cu ajutorul programului SPSS. Analiza statistică pentru ipoteza
lucrării prezente s-a realizat cu ajutorul testului t pentru eşantioane independente.
Pentru a verifica ipoteză şi anume daca voluntarii sunt implicati in scrierea
obiectivelor si strategiei unui ONG, atunci atitudinile acestora sunt semnificativ
pozitive comparativ cu cele ale voluntarilor neimplicati in acest proces, am aplicat testul
t pentru eşantioane independente: t=10.813, pentru p<0.001.
Group Statistics
implicare N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
test1 20 137.20 7.031 1.572
2 20 94.40 16.246 3.633
Independent Samples Test
Levene's Test for Equality of
Variances
t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2-tailed)
Mean Difference
Std. Error Difference
95% Confidence Interval of the Difference
Lower Upper
test Equal variances assumed
27.113 .000 10.813 38 .000 42.800 3.958 34.787 50.813
41
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
Equal variances not assumed
10.813 25.876 .000 42.800 3.958 34.662 50.938
Voluntari implicati Voluntari neimplicatiMedia 137.20 94.40
Număr subiecţi 20 20T 10.813
Prag de semnificaţie <0.001
Analiza statistică realizată a permis identificarea unei diferenţe semnificative între
atitudinile faţă de voluntariat si rolul ong-urilor in societate ale voluntarilor implicati şi
atitudinile celor neimplicati in procesul de scriere a obiectivelor si strategiei unui ONG.
Aceste rezultate dovedesc că într-adevăr, daca voluntarii sunt implicati in
scrierea obiectivelor si strategiei unui ONG, atunci atitudinile acestora sunt
semnificativ pozitive comparativ cu cele ale voluntarilor neimplicati in acest proces.
137,20
94.40
0
20
40
60
80
100
120
140
160
.
Voluntai implicati
Voluntari neimplicati
42
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
IV. Concluzii
În continuare îmi propun să prezint concluziile generale obţinute în urma
realizării analizei statistice. Pentru a prezenta aceste concluzii generale am considerat
necesară prezentarea datelor într-un tabel sumativ.
Valorile mediei
Atitudini ale voluntarilor implicati (vi)
Atitudini ale voluntarilor neimplicati (vn) t(vi-vn)
155.96 149.16 2.253
Din conjugarea ipotezei acestei lucrări cu rezultatele obţinute în urma analizei
statistice, rezultă ca voluntarii care au fost implicati in scrierea obiectivelor si strategiei
unui ONG, au atitudini semnificativ mai pozitive comparativ cu cele ale voluntarilor
neimplicati in acest proces.
43
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
În continuare voi încerca să răspund la întrebările lansate în partea teoretică, prin
conjugarea acestora cu rezultatele analizei statistice.
Oare plusul de informatie de care ar putea sa dispuna voluntarii, ar determina
o atitudine mai favorabila a acestora fata de organizatiile nonguvernamentale?
O posibilă explicaţie a faptului că voluntarii implicati au atitudini mai favorabile
comparativ cu atitudinile voluntarilor neimplicati ar putea fi aşa cum am arătat în partea
teoretică a lucrării de faţă, că pe de o parte, cu cât persoana dispune de mai multe
informaţii privind obiectul atitudinal, cu atât atitudinea acesteia este mai favorabilă.
Oare in urma primirii unor informatii noi, necunoscute atitudinile voluntarilor
se pot modifica?
In timpul celor doua luni in care voluntarii au participat alaturi de angajatii
asociatiei, acestia au avut ocazia sa cunoasca metodele interne de lucru, dificultatile cu
care organizatia se confrunta, planul de management si fidelizare a voluntarilor.
Bineînţeles, comparativ cu voluntarii neimplicati in acest proces, informaţiile
voluntarilor din primul grup, sunt mult mai diverse, specializate, acoperind o gamă mult
mai diversă de activităţi ce pot fi desfăşurate într-o organizatie nonguvernamentala.
Oare un mesaj persuasiv poate determina o schimbare in pozitiv a atitudinilor
voluntarilor?
In cadrul intalnirilor din cele doua luni voluntarii care au participat la sedinte au
avut ocazia sa cunosca si sa inteleaga specificul organizatiei, dificultatile prin care
aceasta trece precum si faptul ca implicarea lor este de o importanta capitala pentru
viitorul organizatiei, toate acestea determinand o atitudine mai favorabile in randul
voluntarilor mai sus mentionati.
Oare implicarea voluntarilor alaturi de persoane resursa (angajati) in evolutia
vietii organizationale va genera in randul acestora a atitudine mai favorabila?
Asa cum arata analiza statistica, atitudinea voluntarilor implicati este mai
favorabila decat cea a voluntarilor neimplicati in cadrul procesului de scrierea
44
Managementul voluntarilor in organizatiile nonguvernamentale
obiectivelor si strategiei de management a organizatiei. Pentru ca voluntarii au fost
implicati, au avut ocazia sa isi exprime parerea, nevoile si dorintele, fiind tratati ca egali
ai angajatilor si-au schimbat atitudinea aceasta devenind mai favorabila, atat fata de
activitatea de voluntariat cat si fata de rolul ong-urilor in societate.
O sursa credibila, cu experienta in domeniul organizatiilor nonguvernamentale
poate determina o schimbare a atitudinilor voluntarilor?
Sursa credibila, in situatia aceasta, o persoana cu experienta in domeniul
organizatiilor nonguvernamentale in care voluntarii au incredere, a determinat o
schimbare favorabila a atitudinii voluntarilor, fapt constatat si prin analiza statistica a
rezultatelor cercetarii de fata.
Concluzia principală care se desprinde din cele enumerate mai sus ar putea fi
următoarea:
Informaţiile noi pe care aceştia le descoperă în legătură cu mediul organizational,
schimbă într-o mare măsură conţinutul cognitiv al obiectului atitudinal, schimbare ce
atrage după sine o restructurare radicală a atitudinilor acestora faţă de activitatea de
voluntariat si rolul organizatiilor nonguvernamentale in societate. Noile informaţii
destramă vechea structură, producându-se o nouă structuralizare a elementelor de la baza
atitudinii, conferindu-i acesteia o semnificaţie diferită de cea precedentă.
Astfel, cu cât informaţiile reale despre mediul organizational sunt mai multe,
ideile preconcepute pot dispărea, fapt ce atrage de la sine formarea unei atitudini pozitive.
Avand in vedere ca voluntarii reprezinta o resursa importanta a organizatiilor,
acest lucru ar trebui să intereseze în mod direct reprezentanţii organizatiilor
nonguvernamentale, în sensul că ceea ce ar trebui să primeze în managementul
voluntarilor ar fi implicarea acestora in luarea deciziilor ce ii privesc, precum si in viata
de ansamblu a organizatiei.
45