manualul convenþiei carpatice - rec...

ManualulConvenþiei Carpatice

5

Cuvânt înainte

Convenþia pentru Protejarea ºi DezvoltareaDurabilã a Carpaþilor (Convenþia Carpaticã), semnatã înMai 2003 la Kiev, a intrat în vigoare la data de 4 ianuarie2006. Aceastã Convenþie este un instrument importantpentru asigurarea protejãrii ºi dezvoltãrii durabile aregiunii Munþilor Carpaþi. Programul Naþiunilor Unitepentru Mediu (PNUM) are plãcerea de a servi ca ºisecretariat interimar al Convenþiei, aflându-se în Viena,Austria.

Munþii Carpaþi reprezintã un mediu ecologic,economic, cultural, recreaþional ºi existenþial major,situat în inima Europei. Ei se întind pe teritoriul a ºapteþãri din Europa Centralã ºi Est, cinci dintre acestea fiinddeja membre ale Uniunii Europene. Carpaþii reprezintãun „rezervor” important de biodiversitate, precum ºi celdin urmã refugiu din Europa pentru mamiferele mari,cum ar fi ursul brun, lupul ºi râsul. Ei sunt, de asemenea,„adãpost” pentru populaþiile de bizoni europeni, elani,pisici sãlbatice, capre neagre, vulturi aurii, bufniþe,cocoºi de munte ºi pentru multe specii unice de insecte.

Acest Manual a fost elaborat de cãtre CentrulRegional de Mediu, în parteneriat cu AcademiaEuropeanã Bolzano, în cadrul proiectului umbrelã„Sprijin pentru Implementarea Convenþiei Carpatice încadrul Parteneriatului pentru Convenþia Alpino-Carpaticã”. El a fost realizat cu sprijinul financiar alMinisterului Mediului, Teritoriului ºi Mãrii din Italia ºivizeazã autoritãþile locale din þãrile carpatice. Manualulreprezintã o contribuþie însemnatã la dezvoltareadurabilã a regiunii Munþilor Carpaþi, prin faptul cã acestasprijinã eforturile necesare pentru implementareaConvenþiei Carpatice, prin creºterea gradului deconºtientizare ºi a celui de implicare, în rândulautoritãþilor locale.

Manualul cuprinde o analizã detaliatã, articol cuarticol, a prevederilor de fond ale Convenþiei,completatã de exemple privind modul în care obligaþiileprevãzute de aceasta pot fi îndeplinite, inclusiv cuprivire la identificarea bunelor practici. Manualulprezintã, de asemenea, o analizã utilã a legãturilorputernice ºi de sprijin reciproc dintre Convenþie ºiacordurile de mediu multilaterale existente.

Printre punctele tari ale acestui Manual se numãrãmodul sãu de abordare, complex ºi analitic, precum ºiobiectivele sale practice. Recomand aceastã publicaþieautoritãþilor locale, precum ºi tuturor organizaþiilor ºipersoanelor implicate în implementarea prevederilorConvenþiei Carpatice.

Sub-Secretar General al ONUºi Director Executiv al PNUM

Achim Steiner

M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R P A T I C E

6 M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R P A T I C E

7M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R P A T I C E

Mulþumiri

Acest Manual a fost elaborat de Centrul Regional deMediu pentru Europa Centralã ºi de Est (REC) înparteneriat cu Academia Europeanã Bolzano (EURAC).Manualul a fost redactat, în ordine alfabeticã, de cãtreArianna Broggiato, Tsvetelina Borissova Filipova, LucaCetara, Jon Church, GIacomo Luciani, Cecile Monnier,Daniela Movilia, Oleksandra Ratushnyak, DanaCarmen Romanescu, Pier Carlo Sandei, Stephen Stec ºiEgizia Ventura.

Manualul a fost elaborat în cadrul proiectuluiumbrelã de sprijin pentru Convenþia Carpaticã, cuparticiparea PNUM, REC ºi EURAC. Din Comitetul decoordonare au fãcut parte Paolo Angelini, Marta SzigetiBonifert, Harald Egerer, Stephen Stec ºi, ocazional,Lorenzo Rilascianti ºi Stefania Romano.

Sprijinul financiar a fost asigurat de MinisterulMediului, Teritoriului ºi Mãrii din Italia.

Mulþumiri speciale le sunt adresate tuturor celorcare au furnizat autorilor comentarii importante ºi

informaþii esenþiale, printre aceºtia numãrându-se maiales Ausra Jurkeviciute, Wioletta Szymanska ºiMagdolna Toth Nagy, din cadrul REC, profesorulTommaso Anfodillo de la Universitatea din Padova,Massimo Santori, de la Centrul de Studii privindSistemele de Transport, precum ºi Jana Brozova, PavlaPeterova, Dana Cajkova ºi Andras Schmidt, participanþila reuniunile Grupului de Lucru pentru ConvenþiaCarpaticã, stabilit de Conferinþa Pãrþilor Comitetului deImplementare a Convenþiei Carpatice.

Menþionãm, de asemenea, cu recunoºtinþã pentrusprijinul acordat, pe domnul Harald Egerer, din cadrulSecretariatului Convenþiei Carpatice.

Recunoºtinþa noastrã merge mai departe, cãtremembrii echipei editoriale a REC, pentru munca lordeloc uºoarã privind conceperea, editarea, corectarea ºiaºezarea în paginã a acestui Manual, precum ºi cãtreRachel Hideg, pentru sprijinul acordat cu amabilitate peparcursul întregului proces.


Abrevieri

CAP/PACCEE/ECECERI/CSCI

CoP/CoPCGIAR/GCCAI

C&I/C&ICP/PMCDG/DGEC/CEEEA/AEM

EIM/SEIM

ESDP/PEDS

ESPON/REOPS

EU/UEEURAC/AEB

FAO/ONUAA

FSC/CAdmP

GEF/FGMGMO/OMG

ICPDR/CIPFD

IFF/FIP

IPF/CIP

IPPC/PCIP

Politica Agricolã ComunãEuropa Centralã ºi de EstCentrul de Studiiºi CercetãriInternaþionaleConferinþa PãrþilorGrupul Consultativ pentruCercetare AgricolãInternaþionalãCriterii ºi indicatoriProducþie mai curatãDirectorat GeneralComisia EuropeanãAgenþia Europeanãde MediuStudiu de evaluare aimpactului asupra mediuluiPerspectiva privindDezvoltarea SpaþialãEuropeanãReþeaua Europeanãde Observare a PlanificãriiSpaþialeUniunea EuropeanãAcademia EuropeanãBozen/BolzanoOrganizaþia NaþiunilorUnite pentru Alimentaþieºi AgriculturãConsiliul de Administrarea PãdurilorFondul Global de MediuOrganism ModificatGeneticComisia Internaþionalãpentru Protecþia FluviuluiDunãreaForumulInterguvernamentalpentru PãduriComisiaInterguvernamentalãpentru PãduriPrevenirea ºi ControlulIntegrat al Poluãrii

ISCC/SICC

IWRM/GIRA

LFA/ZDLANDEP/PEP

MEA/AMMNGO/ONG

OECD/OCDE

ROP/RPREC/CRM

PSA/PSA

SAPARD/PSAADR

SARD/ADDR

SEA/ESM

SEE/ESESFM/GDP

THE PEP/PPETSM

UNDP/PNUD

UNECE/CCE ONU

UNDP-ROE/PNUD-ORE

UNESCO/ONUESC

UNWTO/OMT

WHO/OMS

Secretariatul Interimaral Convenþiei CarpaticeGestionare Integratãal Resurselor de ApãZone defavorizatePlanificare Ecologicãa PeisajuluiAcord de Mediu MultilateralOrganizaþieNon-GovernamentalãOrganizaþia pentruCooperare ºi DezvoltareEconomicãReguli de procedurãCentrul Regional de Mediupentru Europa Centralãºi de EstProces de Stabilizareºi AsociereProgramul Specialde Aderare pentruAgriculturã ºi DezvoltareRuralãAgriculturã Durabilãºi Dezvoltare RuralãEvaluare Strategicade MediuEuropa de Sud EstGestionarea Durabilãa PãdurilorProgramul Pan-Europeande Transport, Sãnãtateºi MediuProgramul Naþiunilor Unitepentru DezvoltareComisia Economicã pentruEuropa a Naþiunilor UniteOficiul Regional pentruEuropa al ProgramuluiNaþiunilor Unite pentruMediuOrganizaþia Naþiunilor Unitepentru Educaþie,ªtiinþã ºi CulturãOrganizaþia Mondialãa TurismuluiOrganizaþia Mondialãa Sãnãtãþii


Instrucþiuni privind modul de utilizarea acestui manual

Acest Manual a fost conceput ca ºi instrumentpractic pentru sprijinirea autoritãþilor locale înîntreprinderea de acþiuni ºi elaborarea de politici ºipractici menite sã contribuie la protejarea ºi promovareadezvoltãrii durabile în regiunea Munþilor Carpaþi, într-un cadru internaþional de cooperare precum cel oferit deConvenþia Carpaticã. În vreme ce þãrile sunt cele care ºi-au asumat obligaþii în cadrul acestei Convenþii, un rol dejucat îi revine fiecãrui „actor” din cadrul societãþii.Autoritãþile locale se vor confrunta cu politici, prevederilegale, planuri ºi programe adoptate de propriileguverne, în vederea îndeplinirii obligaþiilor asumate prinConvenþie. Dar, ceea ce este mai important, Convenþiapoate reprezenta o sursã de sprijin pentru autoritãþilelocale în eforturile acestora de a proteja RegiuneaCarpaticã, ca de exemplu prin introducerea unor noiposibilitãþi de cooperare transfrontalierã. Prinprezentarea ºi promovarea acestui Manual, noi sperãmsã încurajãm autoritãþile locale în realizarea de progreseîn aceastã direcþie.

Manualul conþine o listã de abrevieri ºi ointroducere care oferã informaþii despre istoriculConvenþiei Carpatice, precum ºi un capitol referitor lapreambulul Convenþiei. Urmeazã apoi o secþiuneîmpãrþitã în capitole, în care sunt analizate articol cuarticol prevederile de fond ale Convenþiei (articolele 1-13, articolele 3 ºi 5 fiind prezentate împreunã), osecþiune cu privire la aspectele instituþionale (care facereferire la articolele 14-16 din Convenþie) ºi anexele. Lasfârºitul Manualui se aflã un index ºi o listã a tuturorcasetelor cu informaþii care se regãsesc în acesta.

Toate capitolele au aceeaºi structurã, si anume:Textul integral al articolului din Convenþie;

O scurtã introducere, în care se face o prezentarea situaþiei în general ºi în regiunile muntoase, înfuncþie de domeniul vizat de convenþie;

O analizã a fiecãrui alineat din Convenþie;aceasta include:

Textul exact al alineatului;

Scurtã prezentare a Manualului

Structura capitolelor

�

�

�

�

Concepte principale

texte

Principalele acorduri internaþionale, instrumentelegale ºi iniþiative relevante

Responsabilitãþile autoritãþilor locale

Legãturi cu alte articole ale Convenþiei

principiile ºi conceptelemajore sunt prezentate prin utilizarea de caractereîngroºate ºi sunt definite ºi explicate în detaliu,pentru a fi înþelese de cãtre cititori. Legãtura cu altecapitole apare acolo unde conceptele respectiveau fost deja explicate într-un alt capitol dinManual. Conceptele principale sunt, deasemenea, ilustrate într-o serie de incluse înManual în vederea prezentãrii de bune practici ºistudii de caz, în special din regiunile Carpaticã ºiAlpinã, acestea furnizând exemple concrete alemodului în care pot fi îndeplinite obligaþiile dinConvenþie.

Fiind o convenþiecadru care trateazã multe aspecte complexe cuimpact asupra munþilor, Convenþia Carpaticãîncorporeazã norme internaþionale dintr-ovarietate de alte surse. Acordurile internaþionale ºialte instrumente care pot fi relaþionate cu aceastãConvenþie sunt discutate ºi corelate cu ea, pentru ailustra sinergiile ce le caracterizeazã.

pentrufiecare prevedere în parte, sunt identificate rolul,oportunitãþile ºi responsabilitãþile autoritãþilorlocale, cu scopul de a veni în sprijinul acestora înprocesul de implementare a Convenþiei Carpaticela nivel local. Accentul este pus pe cooperareatransfrontalierã, care este un element esenþial alacestei Convenþiei.

, la sfârºitulfiecãrui capitol dat fiind faptul cã prevederileprivind aplicarea Convenþiei stabilesc un cadrugeneral ºi sunt strâns legate într ele, protejareaCarpaþilor poate fi realizatã numai printr-oabordare integratoare, care sã ia în consideraretoate aspectele vizate în cadrul Convenþiei.

4.

1.

2.

3.


Introducere

De ce o Convenþie Carpaticã?Carpaþii adãpostesc aproximativ 4 000 de specii de

plante, incluzând aproximativ o treime dintre speciilede plante care existã în Europa ºi care nu se gãsescaltundeva în lume. Ei adãpostesc, de asemenea, celemai mari populaþii de ursi bruni, lupi, râºi, bizonieuropeni, precum ºi specii rare de pãsãri, inclusivvulturul imperial, o specie ameninþatã la nivel mondial.Aici se mai gãseºte aproximativ 45% din populaþia delupi din Europa, specie care a dispãrut din multe statedin Europa Centralã ºi de Vest .

Munþii Carpaþi posedã o bogãþie culturalã variatã,cu practici economice tradiþionale ce respectã mediul ºiresursele locale. Spre exemplu, secole de pãstorit au dusla crearea unui numãr mare de habitate semi-naturale,inclusiv pãºuni ºi fâneþe, cum sunt aºa numitelePoloniny, pajiºti bogate în specii de plante din Slovaciaºi Polonia. Mai mult, dat fiind faptul cã suprafeþe întinsedin regiunea Carpaticã sunt izolate, acestea nu au fostafectate de planificãrile din perioada comunistã. Spreexemplu, terenurile din unele zone nu au fostcolectivizate, fiind posibilã astfel pãstrarea multorpractici agricole extensive la scarã micã, precum ºiprevenirea exploatãrii excesive a pãdurilor.

Carpaþii reprezintã o sursã însemnatã de apã dulce:aproximativ o treime din debitul de apã al fluviuluiVistula îºi are originea în Carpaþi; tot în regiuneaCarpaþilor îºi aflã originile mai mult de 80% din surselede apã ale României (cu excepþia Dunãrii) . Mai multdecât atât, suprafeþe însemnate din bazinul Dunãrii ºicel al râului Tisa fac parte ºi ele din regiunea Carpaticã.Mari râuri ºi fluvii îºi au izvoarele în aceºti munþi -Vistula, Tisa, Olt ºi Siret fiind doar câteva dintre acesteaînsã mare parte din biodiversitatea acvaticã a Carpaþiloreste asiguratã de râurile mai mici. Râurile ºi pâraielemici din Carpaþi sunt printre cele mai curate din Europa.

Pe lângã faptul cã permit dezvoltarea uneibiodiversitãþi semnificative, Carpaþii reprezintã spaþiulunde trãiesc aproximativ 16-18 milioane de oameni.Aceºti oamenii îºi duc existenþa în medii foarte diferite,ce variazã de la comunitãþi mici situate în zone montaneizolate, pânã la mari centre urbane, cum ar fi Kosice,Cluj-Napoca ºi Cracovia.

Într-o lume care se dezvoltã rapid, Carpaþii suntameninþaþi din multe direcþi i . Gestionareanecorespunzãtoare a resurselor naturale, poluarea,dezvoltarea infrastructurii, turismul, vânatul

1

2

nereglementat, pãºunatul ºi tãierea ilegalã a arborilorreprezintã tot atâtea ameninþãri. Regiunea Carpaticã arede asemenea o caracteristicã specialã care o distinge ºicare face ºi mai mare provocarea pentru o cooperareinternaþionalã este vorba despre restructurareaeconomicã ºi socialã care a avut loc în anii de dupãcãderea comunismului, proces care încã se maideruleazã ºi în prezent în mare parte din aceastãregiune. Þãrile din Regiunea Carpaticã trebuie sã facãfaþã schimbãrilor aduse de globalizare, precum ºicomerþului în creºtere ºi dezvoltãrii economice pe planmondial, la fel ca ºi restul lumii. În plus, însã, ele trebuiesã facã acest lucru într-un mediu în mod natural instabil,în timp ce instituþiile, practicile ºi normele lor se aflãoarecum sub semnul întrebãrii. Spre exemplu, dupãretrocedarea terenurilor cãtre proprietarii iniþiali,pãdurile din Carpaþi se confruntã cu o nouã ameninþarecauzatã de lipsa unui sistem de gestionare centralizat,care sã fie coordonat de cãtre stat. Gestionarea privatã aterenurilor a dat mânã liberã fermierilor pentru a-ºimaximiza profiturile prin exploatarea masivã aterenurilor, ceea ce genereazã o serie de efecte cum ar fieroziunea solului. Deºi, o datã cu prãbuºireaComunismului, a avut loc o scãdere substanþialã aproducþiei industriale, poluarea atmosfericã ºi a apeicontinuã sã reprezinte o problemã considerabilã, înspecial în regiunea nord-vesticã a Carpaþilor. Creareaunei infrastructuri de transport moderne reprezintã unuldintre aspectele cheie pentru dezvoltarea regiunii, dupãcãderea sistemului comunist. Pe de o parte, acest lucrueste necesar pentru dezvoltarea economicã a regiunii;pe de altã parte, el atrage dupã sine multe riscuri în ceace priveºte conservarea patrimoniului natural ºi culturalal Carpaþilor.

Pentru a contracara în mod eficient toate acesteameninþãri, este necesarã o acþiune internaþionalãcomunã pentru conservarea resurselor naturale aleCarpaþilor. Dedicate conservãrii patrimoniului natural ºicultural al Carpaþilor ºi inspirându-se din modelulConvenþiei Alpine, þãrile din regiunea Carpaticã s-aureunit pentru a crea un cadru legal internaþional, a cãruiimplementare ºi dezvoltare ulterioarã se va constituiîntr-un instrument de bazã pentru protejarea resurselornaturale din regiune.

Convenþia Cadru pentru Protejarea ºi DezvoltareaDurabilã a Carpaþilor a devenit astfel al doilea regimsubregional din lume bazat pe un tratat, destinat


I N T R O D U C E R E

mediul înconjurãtor au început sã îºi facã loc pe agendapoliticã internaþionalã, numeroase acordurimultilaterale de mediu (MEA/AMM) au fost adoptate, lanivel sub-regional, regional ºi global. Aceste acorduri seconcentreazã fie asupra unor aspecte specifice legate deprotecþia mediului (ex. deºertificare, schimbãriclimatice), sau asupra unor factori de mediu specifici(apã, biodiversitate), fie asupra resurselor naturalespecifice, cel mai frecvent asupra corpurilor de apã.

În acest context, al existenþei unei multitudini deacorduri de mediu, s-ar putea naºte întrebarea dacã unnou acord, care sã vizeze, într-o anumitã mãsurã,aspecte ce fac subiectul acordurilor multilaterale demediu deja existente, la care majoritatea þãrilorcarpatice sunt parte deja, ar fi cu adevãrat necesar.Rãspunsul la o astfel de întrebare este acela cã aceastãConvenþie Carpaticã (ºi, înainte de ea, ConvenþiaAlpinã) combinã preocupãrile legate de protecþiamediului ºi de viaþa comunitãþilor locale, cu aceleconsiderente ce privesc dezvoltarea, într-un setcuprinzãtor de principii relevante pentru o zonãgeograficã specificã ºi unicã. Concentrarea asupraaspectului geografic, precum ºi stabilirea instituþiilor ºi aunui cadru de cooperare între cei interesaþi de aceºtimunþi, reprezintã ceea ce aceastã Convenþie aduce înplus faþã acordurile deja existente.

Convenþia asigurã o platformã ce permite þãrilorcarpatice realizarea de schimburi cu privire la ovarietate largã de aspecte. Aceastã platformã va facilitaconsolidarea treptatã a regimului juridic internaþionalpentru munþi, prin dezvoltarea de protocoale, decizii,linii directoare ºi alte mijloace. Regiunile muntoasetransfrontaliere sunt atât de specifice, încât necesitãmãsuri speciale de protecþie, care se concentreazãasupra patrimoniului natural ºi cultural, fãrã a pierdeînsã din vedere aspectul uman. Convenþia Carpaticãeste necesarã pentru a promova dezvoltarea durabilã aregiunii carpatice, dar ºi pentru a atrage atenþiaguvernelor, organizaþiilor ºi altor factori interesaþi de lanivel internaþional, asupra necesitãþii de a-ºi intesifica înmod coordonat eforturile pentru conservarea ºiprotejarea Carpaþilor ºi a tradiþiilor din regiune. Mãsurileîntreprinse în mod individual de þãrile carpatice, chiardacã urmãresc obiective de mediu, s-ar putea dovediinutile dacã nu sunt susþinute de mãsuri similare lanivelul întregii regiuni. Acordul internaþional este uninstrument eficace pentru lãrgirea impactului pe care îlau eforturile întreprinse pe plan naþional, precum ºipentru asigurarea unei abordãri coordonate în întreagaregiune carpaticã.

Atunci când articolele Convenþiei sunt analizate înmod individual, trebuie sã se þinã seama de faptul cãacestea sunt conforme cu acordurile relevante dejaexistente, acest lucru contribuind la asigurareaimplementã r i i Convenþ ie i . Spre exemplu ,implementarea Convenþiei privind DiversitateaBiologicã contribuie la implementarea articolului 4 din

protejãrii unei regiuni muntoase, primul fiind ConvenþiaAlpinã . Convenþia Carpaticã are la bazã principiuldezvoltãrii durabile ºi urmãreºte punerea în valoare ºiprotejarea patrimoniului natural ºi cultural al regiunii,ca ºi bazã pentru o dezvoltare solidã. Convenþia cautã sãstabileascã un echilibru între progresul economic ºisocial ºi protejarea mediului înconjurãtor: aceasta estemarea provocare, date fiind caracteristicile economice,sociale ºi geografice ale þãrilor carpatice.

Începând cu anii 1970, când problemele legate de

3

Convenþia Carpaticã printre acordurilemultilaterale de mediu

Drumul spre Kiev ºi elaborareaConvenþiei Carpatice

În anul 2001, Ucraina a solicitat Oficiului Regionalpentru Europa al Programului Naþiunilor Unite pentruMediu (PNUM-ORE) sã faciliteze un proces deconsultare interguvernamentalã între statele dinregiunea Carpaticã (Republica Cehã, Ungaria, Polonia,România, pe atunci Serbia ºi Muntenegru, Slovacia ºiUcraina), în scopul elaborãrii unei convenþiiinternaþionale a Munþilor Carpaþi, care urma sã fieadoptatã în cadrul celei de-a Cincea ConferinþeMinisteriale „Mediu pentru Europa” din anul 2003.Primul pas important a fost fãcut o datã cu formareaParteneriatului Alpino-Carpatic, lansat în cursul AnuluiInternaþional al Muntelui (2002) ºi susþinut dePreºedinþia Convenþiei Alpine, care în acea perioadã eradeþinutã de Italia.

O primã reuniune, informalã, a fost gãzduitã deguvernul ucrainean la Kiev, în perioada 6-7 noiembrie2001. Cu aceastã ocazie, participanþii au convenitasupra unei liste cu arii de cooperare ce ar fi beneficepentru mediul înconjurãtor din regiunea carpaticã.Negocierile formale între statele din regiunea carpaticãînlesnite de PNUM-ORE s-au derulat în cadrul a cincireuniuni pregãtitoare . Acest proces de negociere a fostsusþinut de câteva organizaþii internaþionale, instituþiiacademice ºi ONG-uri, printre care Centrul Regional deMediu pentru Europa Centralã ºi de Est (REC) ºiAcademia Europeanã din Bolzano (EURAC), unde seaflã biroul ºtiinþific ºi operaþional al SecretariatuluiConvenþiei Alpine.

Convenþia Cadru pentru Protejarea ºi DezvoltareaDurabilã a Carpaþilor a fost adoptatã la Kiev, în mai 2003,în cursul Conferinþei Ministeriale „Mediu pentru Europa”.La data de 1 mai 2004, a fost deschis, în cadrul birourilordin Viena ale UNEP/PNUM, Secretariatul Interimar alConvenþiei Carpatice (ISCC), acesta fiind susþinutfinanciar, în mod voluntar, de cãtre statele din regiuneacarpaticã, cu sprijin substanþial din partea guvernuluiaustriac. În urma celor patru ratificãri necesare ,Convenþia a intrat în vigoare la data de 4 ianuarie 2006.

4

5


cu privire la o regiune muntoasã”, specificând încontinuare faptul cã aceastã Convenþie „a evoluat, înciuda unor dificultãþi, devenind o platformã de succespentru schimb ºi negocieri la nivel regional ºi pentrudezvoltare durabilã.”

În anul 1989, guvernele statelor din regiuneaalpinã ºi Comisia Europeanã au început negocierilereferitoare la Convenþia Alpinã. Aceasta a fost semnatãla data de 7 noiembrie 1991, la Salzburg, de cãtreAustria, Franþa, Germania, Italia, Liechtenstein, Elveþiaºi Comunitatea Europeanã. Slovenia a semnat convenþiala data de 9 martie 1993, iar Monaco a devenit parte aconvenþiei în baza unui protocol adiþional separat.Convenþia a intrat în vigoare la data de 6 martie 1995.

Convenþia pentru protecþia Alpilor este o„convenþie cadru”, în care se stabilesc principii ºiobligaþii generale ce asigurã structura juridicã în cadrulcãreia pãrþile semnatare ale Convenþiei funcþioneazã.Convenþia cuprinde protocoale de implementare cedefinesc în mod specific obligaþiile legale ale pãrþilorcontractante .

Impacturile acesteia sunt bine rezumate într-odeclaraþie a reprezentantului PNUM, KlausToepfer :”Convenþia Europeanã din 1991 a oferitEuropei o politicã complexã pentru protecþia ºidezvoltarea durabilã a Alpilor, unul dintre cele maivaste ecosisteme din Europa. [...] Alte regiunii ale lumiiar putea ºi ele învãþa din aceste experienþe.”

Convenþia Alpinã s-a nãscut din nevoia de a avea,pentru regiunile munotase, politici comune în ceea cepriveºte turismul, transportul, gestionarea pãdurilor,agricultura, planificarea fizicã, economia, ariileprotejate ºi energia. Problemele din Alpi, inclusiv celelegate de turismul extensiv ºi de traficul extensiv, suntprobleme specifice acestor munþi. Pe mãsurã ce UE seextinde spre Est, ne putem aºtepta ca astfel de problemesã aparã ºi în Carpaþi. În plus, sãrãcia ºi ºomajul sesitueazã printre problemele ce pot fi soluþionate printr-outilizare durabilã a resurselor naturale din Carpaþi.Regiunea Carpaticã va beneficia din plin de cei 15 anide experienþã datoraþi Convenþiei Alpine, cel dintâiinstrument juridic

6

7

internaþional pentru protejarearegiunilor muntoase.

În anul 2002, experþi din statele alpine ºi carpatices-au reunit la Bolzano (Italia), în cadrul conferinþeiintitulate „Schimb de experienþã”. Aceastã conferinþã s-a dovedit a fi un forum perfect pentru realizarea deschimb de experienþã ºi a pus bazele dialogului dintrestatele implicate. În cadrul acestei reuniuni, hotãrâreade a elabora Convenþia Carpaticã a fost confirmatã, cuajutorul experþilor Convenþiei Alpine, ºi s-a ajuns la unacord referitor la elementele potenþiale de inclus înConvenþie. Tot aici s-a conturat ºi parteneriatul Alpino-Carpatic, prin intermediul cãruia statele alpine aususþinut cooperarea în regiunea carpaticã ºi elaborareaConvenþiei.

Convenþia Carpaticã. Este de aºteptat, de asemenea, caactivitãþile derulate pentru implementarea ConvenþieiCarpatice sã ducã la apariþia unor contribuþii sub-regionale la aceste acorduri regionale ºi globale.

Pe lângã Convenþia Alpinã, convenþiile sub-regionale referitoare la resursele naturale comune auavut tendinþa de a se concentra asupra corpurilor de apãºi de a reglementa aspecte legate de gestionarea apei ºide participarea publicã. Astfel de acorduri au fostadoptate la nivel regional (Convenþia UNECE pentruprotejarea ºi utilizarea cursurilor de apã ºi lacurilortransfrontaliere) sau sub-regional, cu privire la corpurilede apã individuale: râuri ºi fluvii (ex. Convenþia pentruprotecþia Rinului, Convenþia privind cooperarea pentruprotecþia ºi utilizarea durabilã a fluviului Dunãrea,Acordul cadru internaþional pentru cazinul râului Sava),mãri (ex. Convenþia de la Barcelona pentru protejareaMãrii Mediterane împotriva poluãrii, Convenþia pentruprotejarea Mãrii Negre împotriva poluãrii, Convenþiapentru protejarea mediului marin din regiunea MãriiBaltice) sau lacuri (ex. Convenþia pentru protejarealacului Constance împotriva poluãrii).

Printre celelalte regiuni care încearcã sã urmezemodelul oferit de Convenþia Alpinã ºi cea Carpaticã, ºicare la începutul anului 2007 erau în plin proces denegociere, se numãrã:

Lanþul muntos Altai, care strãbate China,Kazahstan, Mongolia ºi Federaþia Rusã - în anul1998 a fost adoptat un Protocol de Intenþii, prinintermediul cãruia cele patru state admitnecesitatea îmbunãtãþirii dezvoltãrii economice,generãrii de venituri ºi dezvoltãrii infrastructurii(Pradhan, 1999); ºi

Lanþul muntos Caucazian, care strãbate Armenia,Azerbaijan, Georgia ºi Federaþia Rusã - în cadrulunei reuniuni care a avut loc în luna iunie 2001,cele patru state au adoptat o rezoluþie prin careCaucazul era recunoscut drept unul dintre celemai importante ecosisteme muntoase de pePãmânt.

Convenþia Alpinã reprezintã un model de succespentru o acþiune internaþionalã coordonatã sau comunãpentru protejarea ecosistemelor muntoase. Convenþia aintensificat cooperarea dintre state ºi angajarea acestorapentru o dezvoltare durabilã a regiunii Alpine.Declaraþia Berchtesgaden privind CooperareaRegionalã în Lanþul Muntos recunoaºte „semnificaþiaglobalã a lecþiilor oferite de Procesul Alpin” ca fiind„singurul exemplu, la nivel mondial, de angajamentinterguvernamental, ce are caracter de obligaþie legalã,

�

�

Convenþia Carpaticãºi Convenþia Alpinã



Prezentarea ConvenþieiConvenþia Carpaticã este o convenþie cadru.

Aceasta defineºte obiective de politicã generalã carepromoveazã o abordare integratã cu privire laconservarea patrimoniului natural ºi cultural alCarpaþilor. Convenþia rareori stabileºte obligaþiiconcrete ºi uºor de aplicat; mai degrabã, ea invitã pãrþileimplicate sã coopereze în vederea implementãriiprincipiilor convenite în cadrul sãu. Aceastã cooperarepoate îmbrãca diferite forme, inclusiv un program delucru în cadrul Convenþiei, activitãþi comune bilateralesau multilaterale, asistenþã internaþionalã sau mãsuricoordonate la nivel naþional. Unul dintre principalelemecanisme prevãzute pentru implementarea gameivaste de subiecte ºi de principii cuprinse în Convenþie, îlreprezintã adoptarea unor protocoale tematicespecifice, dupã cum este menþionat în articolul 2,alineatul 3.

Convenþia are un preambul, unde se atrage atenþiaasupra importanþei regiunii carpatice ºi se face legãturacu diferite acorduri juridice internaþionale.Preambulurile nu au caracter legal, însã pot ajuta laimplementarea prevederilor de fond ale unuiinstrument.

Convenþia cuprinde 23 de articole, dintre careprimele douã definesc sfera de aplicare, obiectivele,principiile ºi modul de abordare al Convenþiei(articolele 1-2). Articolele 3-13 cuprind obligaþiileesenþiale prevãzute în Convenþie, obiectiveleConvenþiei fiind explicate în detaliu în cadrul acestora;tot aici este stabilit cadrul pentru implementareaulterioarã, ce acoperã urmãtoarele subiecte:

Abordarea integratã a gestionãrii terenurilor ca ºiresursã (articolul 3)

Conservarea ºi utilizarea durabilã a diversitãþiibiologice ºi peisagistice (articolul 4);

Planificarea spaþialã (articolul 5);

Gestionarea durabilã ºi integratã a bazinelorrâurilor (articolul 6);

Agriculturã durabilã ºi silviculturã durabilã(articolul 7);

Transport durabil ºi infrastructurã durabilã(articolul 8);

Turism durabil (articolul 9);

Industrie ºi energie (articolul 10);

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Cunoaºterea patrimoniului cultural ºi a tradiþiilor(articolul 11);Evaluare/sistem de informare, monitorizare ºiavertizare timpurie de mediu (articolul 12); ºi

Creºterea gradului de conºtientizare, educare ºiparticipare publicã (articolul 13).

Prevederile cu privire la aplicarea Convenþieistabilesc un cadru general ºi sunt strâns legate între ele.Mãsurile destinate numai unora dintre articole nu arasigura un nivel satisfãcãtor de protecþie a Carpaþilor.Câteva articole ale Convenþiei fac referire la aspectecare sunt abordate în alte articole ale acesteia. Spreexemplu, în articolul 5 se face referire la faptul cã, înrealizarea politicilor ºi programelor de planificarespaþialã, o atenþie deosebitã trebuie acordatã aspectelorlegate de transport (articolul 8), de energie (articolul 10)ºi de impactul transfrontalier al poluãrii (articolul 6).Modul în care sunt gestionate turismul (articolul 9),industria ºi sectorul energetic (articolul 10), transportulºi infrastructura (articolul 8), are o influenþã directãasupra fiecãrui aspect privind conservarea ºi restaurarearesurselor naturale din regiune.

Ar t icolele 14-16 def inesc organizareainstituþionalã a organismelor Convenþiei, ºi anumeConferinþa Pãrþilor, Secretariatul ºi organismeleauxiliare. Articolul 17 stabileºte obligaþia pãrþilor de a-ºiaduce aportul financiar prin contribuþii la bugetulregulat al Convenþiei. Articolele 18 ºi 19 stabilescprocedura pentru adoptarea de protocoale ºiamendamente la Convenþie. Articolele 21-23 suntclauze standard în acordurile internaþionale, în care sestabilesc reguli cu privire la soluþionarea litigiilor, laintrarea în vigoare a Convenþiei, la retragerea dinConvenþie ºi la Depozitar.

Provocãrile cãrora va trebui sã le facã faþãConvenþia în viitor vor fi aceea de a þine seama de toateaspectele ce privesc bogãþia naturalã a regiuniicarpatice, precum ºi aceea de a contribui simultan ladezvoltarea economicã a regiunii, la protejareabiodiversitãþii ºi la conservarea patrimoniului cultural.În încercarea de a le face faþã, adoptarea protocoalelortematice la Convenþia Carpaticã va reprezenta un pasînainte pentru atingerea obiectivelor promovate de cãtreaceasta, ce va permite instituirea de obligaþii pe carepãrþile le vor putea pune în practicã. Abordarea adoptatãîn Convenþie pentru integrarea ºi corelarea diferitelorprobleme sectoriale trebuie adoptatã ºi în pregãtireaviitoarelor protocoale tematice la Convenþie, pentru aevita neconcordanþele dintre scopurile pe care acestea

Provocãri ºi oportunitãþiprivindimplementarea ºi dezvoltareaulterioarã a Convenþiei Carpatice



ºi le propun ºi pentru a pãstra coerenþa în abordare. Înacest sens, experienþa dobânditã din implementareaConvenþiei Alpine va fi de foarte mare ajutor pentrustatele din regiunea carpaticã. Protocoalele realizate încadrul Convenþiei Alpine ºi lecþiile învãþate dinnegocierile aferente ºi din implementarea acesteia, vorfolosi pentru cãlãuzirea statelor din regiunea carpaticã.

Trecerea la un sistem bazat pe economia de piaþã ºiaderarea la Uniunea Europeanã a majoritãþii statelor dinregiunea carpaticã reprezintã o schimbare semnificativãîn sistemul socio-economic al regiunii, precum ºi oprovocare viitoare în ceea ce priveºte combinareadezvoltãrii economice ºi a infrastructurii cupreocupãrile legate de protejarea mediuluiînconjurãtor. Prin aderarea la Uniunea Europeanã amajoritãþii statelor din regiunea carpaticã, aceasta poatebeneficia de legislaþia europeanã, cum ar fi Directivacadru a Apei, directivele referitoare la evaluareaimpactului asupra mediului ºi la accesul publicului lainformaþii legate de mediu, precum ºi Directiva Pãsãri ºiDirectiva Habitate.

Serbia îºi armonizeazã legislaþia cu legislaþiacomunitarã privind mediul înconjurãtor ca parte aProcesului de Stabilizare ºi Asociere (PSA), beneficiind înacest sens de sprijin financiar din partea Programului deAsistenþã Comunitarã pentru Reconstrucþie, Dezvoltare ºiStabilizare, înlocuit în perioada 2007-2013 deInstrumentul de Asistenþã pentru Pre-aderare., în vremece Ucraina s-a angajat deja sã utilizeze legislaþia UE dreptmodel pentru modernizarea legislaþiei sale naþionale.Implementarea Convenþiei Carpatice reprezintã ooportunitate extraordinarã pentru consolidarea uneiabordãri durabile cu privire la dezvoltarea în regiune,precum ºi pentru crearea unei baze solide pentruaderarerea eventualã a Serbiei la Uniunea Europeanã ºiîntãrirea cooperãrii dintre UE ºi Ucraina.

Având în vedere faptul cã Munþii Carpaþireprezintã o resursã nu numai pentru statele pe care lestrãbat, dar ºi pentru întreaga Europã, Convenþia Cadrureprezintã o investiþie pentru viitor. Se sperã cã procesulde implementare a Convenþiei va contribui laconservarea comorilor naturale ale regiunii, la sporireacooperãrii ºi a dialogului transfrontalier ºi la realizareaunei dezvoltãri durabile a regiunii.

8



Ce este un Preambul ?Preambulul reprezintã partea introductivã a unui

tratat/acord internaþional. El este parte integrantã aacordului respectiv, chiar dacã nu are caracter legalobligatoriu.

Aceastã parte plaseazã acordul într-un contextpolitic ºi juridic mai amplu, ilustreazã principiiledirectoare pentru interpretarea documentului ºistabileºte þinte progresive pentru implementareaacestuia. Paragrafele din preambul cuprind principiicare pot ajuta la:

Preambulla Convenþia Carpaticã

« Pãrþile »,

Cunoscând faptul cã Munþii Carpaþi reprezintã o bogãþie naturalã unicã de mare frumuseþe ºi valoareecologicã, un important rezervor al biodiversitãþii, zona din care izvorãsc mari râuri, un habitat ºi unrefugiu esenþial pentru numeroase specii ameninþate de plante si animale ºi zona naturalã cea maiextinsã acoperitã de pãduri virgine din Europa, ºi conºtiente de faptul cã Munþii Carpaþi constituie unimportant mediu ecologic, economic, cultural, de agrement si de viata în inima Europei, folosit denumeroase popoare ºi þãri ;CONªTIENTE de importanþa ºi valorile ecologice, culturale ºi socio-economice ale regiunilor montane,fapt ce a determinat Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite sã declare anul 2002 ca ºi An Internaþional alMunþilor, RECUNOSCÂND importanþa regiunilor montane aºa cum este specificatã în capitolul 13(Dezvoltarea durabilã a munþilor) din Declaraþia privind mediul ºi dezvoltarea (« Agenda 21 », Rio deJaneiro, 1992) ºi în Planul de implementare a Întâlnirii mondiale la vârf pentru dezvoltare durabilã ;REAMINTIND Declaraþia pentru mediu ºi dezvoltare durabilã în zona carpato-danubianã (Bucureºti,2001) ;LUÂND ÎN CONSIDERARE principiile ºi prevederile pertinente specificate în instrumentele juridice demediu relevante in materie, strategiile si programele, la nivel global, regional ºi subregional;AVÂND DREPT SCOP asigurarea unei implementãri mai eficiente a unor instrumente deja existente,cum ar fi cele de mai sus, ºi BAZÂNDU-SE pe alte programe internaþionale ;RECUNOSCÂND faptul cã Munþii Carpaþi constituie mediul de viaþã pentru populaþia localã ºi fiindconºtiente de contribuþia populaþiei locale la dezvoltarea socialã, culturalã ºi economicã durabilã ºipentru pãstrarea cunoºtinþelor tradiþionale în Carpaþi ;CUNOSCÂND importanþa cooperãrii subregionale pentru protecþia ºi dezvoltarea durabilã a Carpaþilorîn contextul procesului "Un mediu pentru Europa" ;RECUNOSCÂND experienþa câºtigatã în cadrul Convenþiei pentru protecþia Alpilor (Salzburg, 1991) caun model de succes pentru protecþia mediului ºi dezvoltarea durabilã a regiunilor montane, oferind obazã solidã pentru noi iniþiative de colaborare ºi pentru întãrirea cooperãrii între statele Alpine ºiCarpatice ;FIIND CONªTIENTE de faptul cã eforturile de protejare, menþinere ºi gestionare durabilã a resurselornaturale ale Carpaþilor nu pot fi realizate de cãtre o singurã þarã, ci necesitã cooperare regionalã,precum ºi de valoarea sporita a cooperãrii transfrontaliere pentru asigurarea coerenþei ecologice ;

Au convenit asupra celor ce urmeazã:

�

�

�

Interpretarea textului instrumentului în sine(exprimarea voinþei Pãrþilor);

Interpretarea textului legislaþiei naþionale deimplementare;

Plasarea instrumentului în cadrul sistemuluilegislativ; indicarea relaþiei acestuia cu alteinstrumente legale;


Preambulul este de obicei construit ca ºi osuccesiune de clauze secundare, care stabilesc motivelepentru încheierea tratatului prin indicarea bazei depornire (a principiilor comune deja adoptate îninstrumente internaþionale anterioare) ºi prin descriereasituaþiei relaþiilor, trecute, actuale ºi viitoare, dintrePãrþile Contractante. Preambulul serveºte nu numaipentru prezentarea motivelor, ci ºi a obiectivelor ºiscopului tratatului.

Potrivit articolului 31, alineatul 2, din Convenþia dela Viena (1969), referitoare la Legea Tratatelor,preambulul este parte din contextul tratatului, fiind uninstrument util pentru stabilirea sensului prevederilordin tratat ºi pentru clarificarea sferei de aplicare aacestora.

: fragmente adaptate din(ONU, 2000)

începe prin ascoate în evidenþã valoarea deosebitã pe care zonelemuntoase o au, încercând astfel sã subliniezenecesitatea protejãrii acestor zone, ºi continuã cuprezentarea aspectelor unice ºi de importanþã specialãale Carpaþilor înºiºi. În continuare, se face referire la oserie de procese ºi instrumente ce alcãtuiesc contextulpentru realizarea unei convenþii subregionale cu privirela o zonã muntoasã, inclusiv la Declaraþia AdunãriiGenerale a Naþiunilor Unite prin care anul 2002 a fostproclamat drept Anul Munþilor, Agenda 21 ºi Planul deImplementare de la Summitul Pãmântului de laJohannesburg. Se mai face referire ºi la alte acorduriinternaþionale, fãrã a li se menþiona însã numele. Înelaborarea prevederilor privind aplicarea Convenþiei,referinþele devin însã clare. Spre exemplu, Convenþiaprivind Diversitatea Biologicã este un instrument careguverneazã articolul 4 al Convenþiei Carpatice.

În mod obiºnuit, preambulul unui acordmultilateral de mediu (AMM) poate face referire laacorduri anterioare, uneori cu un uºor caracter legal,acorduri care au fost importante în procesul ce a condusla cãderea la înþelegere privind tratatul multilateralînsuºi. În cazul preambulului Convenþiei Carpatice,acesta face referire la Declaraþia privind Mediul ºiDezvoltarea Durabilã în Regiunea Carpato-Danubianã(Bucureºti, 2001), în care ºefi de stat ºi înalþireprezentanþi din Albania, Austria, Bosnia ºiHerzegovina, Bulgaria, Croaþia, Republica Cehã,Ungaria, Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei,Moldova, Polonia, România, Slovacia ºi Ucraina ºi-audeclarat, printre altele, intenþia de a încuraja ºi susþine„activitãþi pentru dezvoltarea de noi instrumenteinterguvernamentale regionale pentru conservarea ºidezvoltarea durabilã a regiunii carpatice.”

În preambul se face, de asemenea, referire laConvenþia Carpaticã ca ºi exemplu de „cooperaresubregionalã.” Abordarea subregionalã, a cãrei valoare

Notã

Preambulul la Convenþia Carpaticã

Convenþia de laAarhus: Ghidul de implementare

a fost recunoscutã în cadrul Conferinþei Naþiunilor Unitepentru Mediu ºi Dezvoltare Durabilã (UNECD) din 1992ca ºi mijloc de implementare a Acordurilor Multilateralede Mediu (AMM), se aplicã la o scarã mai largã dupãSummitul Mondial privind Dezvoltarea Durabilã(Summitul Pãmântului) din 2002. UNECD admite faptulcã acþiunile întreprinse la nivel regional ºi subregionalconstruiesc o punte între „realitãþile naþionale ºiprioritãþile mondiale.” Planul pentru Implementareadoptat la Summitul Pãmântului a pus accentul peimplementarea la nivel regional ºi subregional arezultatelor Summitului Pãmântului ºi în mod special aAgendei 21. Adevãrata valoare a abordãrii subregionalese leagã de afirmaþia din preambul potrivit cãreia „Munþii Carpaþi constituie mediul de viaþã pentrupopulaþia localã.”

În final, în preambul se face referire la experienþacâºtigatã în cadrul Convenþiei pentru Protejarea Alpilor(Salzburg, 1991). La momentul adoptãrii ConvenþieiCarpatice, Convenþia Alpinã era singura convenþieprivind o zonã muntoasã, iar procesul de pregãtire aConvenþiei Carpatice a putut beneficia de experienþadobânditã în cadrul Convenþiei Alpine. Pe lângãafinitãþile naturale dintre zonele muntoase, ConvenþiaCarpaticã a beneficiat în mod direct de puternicaimplicare a unor state din regiunea alpinã, care ºi-aumanifestat interesul de a acorda sprijin regiuniicarpatice.

P R E A M B U L

Partea IPrevederi privind aplicarea

Convenþiei



Capitolul AArticolul 1

Articolul 1 - Delimitarea geograficã

1. Convenþia se referã la regiunea carpaticã (denumitã în continuare „Carpaþii”) care va fi definitãde Conferinþa Pãrþilor.

2. Fiecare parte contractantã poate extinde aplicarea prezentei convenþii ºi a protocoalelor laaceasta la pãrþi adiþionale din teritoriul sãu naþional, prin transmiterea cãtre Depozitar a uneideclaraþii, cu condiþia ca aceastã mãsurã sã fie necesarã pentru implementarea prevederilorprezentei Convenþii.

Munþii Carpaþi se întind pe o suprafaþã deaproximativ 210 000 kilometri pãtraþi, formând un arcde aproximativ 1450 de kilometri între Bratislava, înSlovacia, ºi Porþile de Fier, în valea unde Dunãreapãtrunde pe teritoriul României, în apropiere deOrºova . Delimitarea exactã a Carpaþilor în cadrulConvenþiei depinde de criteriile utilizate, precum ºi demãsura în care se folosesc criterii uniforme pentru toatestatele sau criterii diferite, în funcþie de preferinþelenaþionale ale statelor. Pãrþile nu au stabilit hotareleregiunii carpatice la prima Conferinþã a Pãrþilor care aavut loc în decembrie 2006.

9

Concepte principaleArticolul 1 al Convenþiei Carpatice defineºte sfera

de aplicare a Convenþiei, ºi anume aria geograficãasupra cãreia se concentreazã Convenþia ºi mãsurile ceurmeazã a fi implementate de cãtre autoritãþilecompetente legat de aceasta. Definirea clarã a sferei deaplicare are o importanþã crucialã pentruimplementarea eficace a oricãrei Convenþii. Acolo undeeste relevant pentru scopul pe care îl are, textulconvenþiei indicã ºi aria geograficã la care aceasta sereferã. Altfel, un tratat se aplicã pe întregul teritoriu alstatului care îl ratificã .

Delimitarea atentã este de o importanþã deosebitãpentru Convenþia Carpaticã, aceasta referindu-se la oarie geograficã distinctã din cadrul statelor pe care levizeazã. O convenþie cadru pentru regiunile muntoasepresupune implementarea tuturor regulilor ºi amãsurilor prevãzute în tratat prin utilizarea uneiabordãri integrate, în sensul cã, în vederea asigurãriiunei perspective coerente ºi a evitãrii subminãriimãsurilor de implementare, trebuie luat în considerareîntreg teritoriul statului respectiv, inclusiv zonele aflate

10

în afara sferei de aplicare a tratatului. Dacã, printr-oconvenþie, statele doresc conservarea biodiversitãþii ºigestionarea durabilã a agriculturii, pãdurilor ºi ainfrastructurii, este nevoie de o abordare integratãconsecventã ºi eficace, la nivel naþional. O abordarecare ia în considerare dezvoltarea durabilã doar azonelor muntoase ar conduce la subminarea Convenþieidatoritã legãturilor cu zonele din afara teritoriuluidelimitat ºi influenþelor acestora. O astfel de abordareintegratã este promovatã în alineatul 2 al articolului 1,care este prezentat în cele ce urmeazã.

Potrivit articolului 1, Convenþia se aplicã înregiune care urmeazã a fi definitã

de cã t r e Con fe r i n þ a Pã r þ i l o r . Con fe r i n þ aPlenipotenþiarilor pentru Adoptarea ºi SemnareaConvenþiei Carpatice, care a avut loc la Kiev în 2003, asolicitat Secretariatului interimar al ConvenþieiCarpatice pregãtirea unui raport complex ºi a uneipropuneri privind aria de aplicare a ConvenþieiCarpatice.

Ca urmare a acestei solicitãri, ProgramulNaþiunilor unite pentru Mediu a elaborat un

privind aria de aplicare a Convenþiei Carpatice,cu sprijinul financiar al Ministerului italian al Mediuluiºi Teritoriului ºi colaborarea ºtiinþificã a EURAC. Aceststudiu ºtiinþific, intitulat „Implementarea unei Convenþiiinternaþionale a muntelui - o abordare pentrudelimitarea ariei Convenþiei Carpatice”, urmãrea sãprezinte o abordare transnaþionalã ºi transparentãintegratã pentru delimitarea omogenã a sferei deaplicare a Convenþiei Carpatice. La baza acestui studiu astat nevoia de a aplica o abordare integratã îndelimitarea sferei de aplicare a Convenþiei, în vedereastabilirii unei delimitãri geografice care sã garanteze oimplementare consecventã ºi eficace a Tratatului. Aceststudiu s-a concentrat în mod special asupra reflectãrii

Regiunea Carpaticã,

studiuºtiinþific

11

24 M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R PAT I C E

atât a obiectivelor ºi principiilor majore ale Convenþiei,cât ºi a politicilor ºi directivelor UE relevante (ex. Natura2000 ºi Directiva-cadru a apei).

O a doua propunere pentru delimitarea sferei deaplicare a Convenþiei Carpatice a fost elaboratã încadrul proiectului Carpathians Environment Outlook(KEO), iniþiat la începutul anului 2004 de cãtre Diviziapentru Avertizare Timpurie ºi Evaluare, a Programuluipentru Mediu al Naþiunilor Unite (DEWA)/GRIDGeneva, ºi de cãtre Oficiul Regional pentru Europa(ROE), cu scopul de a acorda sprijin statelor carpatice înîncercarea lor de a promova dezvoltarea durabilã înregiune. Obiectivul proiectului KEO este acela de aelabora un raport la jumãtatea anului 2007: o examinareºi o sintezã la nivel subregional cu privire la situaþiamediului în marea regiune carpaticã. Acest raport nueste menit sa fie unul compus din ºapte rapoartenaþionale diferite, ci se doreºte a fi un raport integrat dinpunct de vedere geografic, cu privire la starea mediuluiºi tendinþele de mediu din Carpaþi, ce priveºteretrospectiv aupra ultimilor 30 de ani, precum ºi înperspectivã, pânã în anul 2020.

În ceea ce priveºte sfera de aplicare a ConvenþieiCarpatice, abordarea proiectului KEO are la bazãabordarea transnaþionalã integratã elaboratã de EURAC,care a fost modificatã la momentul potrivit, fiind ajustatãºi reglatã de fiecare stat în parte. Proiectul Carpatic nudefineºte o singurã sferã de aplicare, ci foloseºte o dublãterminologie referitoare la colectarea de date pentruProiectul Carpatic: regiunea carpaticã ºi zona carpaticã.Termenul de „regiune” corespunde sferei de aplicare aproiectului KEO ºi acoperã regiunile muntoase. Acesttermen este folosit drept perimetru minim pentrucolectarea de date. Termenul de „zonã” include spaþiulmai amplu de dezvoltare regionalã a Carpaþilor, utilizatpentru o mai largã colectare de date.

Cele douã propuneri referitoare la sfera de aplicare

nu au primit girul Conferinþei Pãrþilor, aceasta urmând sãia o decizie cu pribvire la delimitarea geograficã aregiunii carpatice în cadrul celei de-a doua reuniuni aPãrþilor, care va avea loc în România în anul 2008.Totuºi, în cadrul primei Conferinþe a Pãrþilor , statelecarpatice au adoptat noþiunea politicã mult mai largã de„spaþiu carpatic” ca ºi „o zonã de progres economic,social ºi de mediu, precum ºi de durabilitate, în inimaEuropei”.

În cele din urmã, al 2-lea alineat al articolului 1oferã statelor semnatare posibilitatea de a

a Convenþiei ºi a protocoalelor aferenteacesteia asupra unor pãrþi adiþionale ale teritoriilornaþionale ale statelor respective, prin înaintarea uneideclaraþii cãtre Depozitar. Principala diferenþã întresfera de aplicare menþionatã în articolul 1.1 ºi definitã deConferinþa Pãrþilor ºi sfera de aplicare suplimentarãstabilitã prin articolul 1.2, extinsã de fiecare statsemnatar prin depunerea unei declaraþii unilaterale,constã în faptul cã cea de-a doua este rezultatul uneiacþiuni voluntare a statului respectiv. Prin urmare, nueste necesar acordul tuturor statelor semnatare aleConvenþiei. Fiecare stat poate decide cã este nevoie sãincludã în sfera de aplicare ºi unele zone care nu suntzone muntoase propriu-zise. Singura condiþie esteaceea cã extinderea Convenþiei asupra unor pãrþiadiþionale din teritoriul unui stat semnatar trebuie sã fienecesarã pentru implementarea efectivã a acesteia.Aceastã clauzã pare sã lase loc pentru luarea înconsiderare a unei necesitãþi obiective, însã nu este clarcum poate fi demonstrat faptul cã este vorba despre oastfel de necesitate, sau cum poate o altã partecontrazice extinderea solicitatã de o anumitã parte pebaza acestei clauze. În ceea ce priveºte desemnareazonelor acoperite de convenþiile particulare, alte tratate,precum Convenþia Alpinã, au o abordare bazatã peacþiunea voluntarã a pãrþilor vizate de cãtre acestea.

12

extinde sferade aplicare

P A R T E A I : P R E V E D E R I P R I V I N D A P L I C A R E A C O N V E N Þ I E I

A R T I C O L U L 1

Elaborarea perimetrului convenþiei pentru Convenþia Alpinã

În anul 2004, Institutul de Dezvoltare Regionalã al Academiei Europene de la Bolzano a elaborat un studiucu privire la stabilirea perimetrului Convenþiei: Convenzione delle Alpi: Definizione del perimetro dellaConvenzione delle Alpi a livello comunale.

Din moment ce Convenþia Alpinã a dat statelor posibilitatea de a decide printr-o declaraþie, ce pãrþi dinteritoriile lor vor sã includã în aria de aplicare a Convenþiei, ºi din moment ce nu au fost adoptate liniidirectoare comune în cadrul tratatului, fiecare stat semnatar a adoptat o abordare diferitã. Rezultatul a fostcã unitãþile administrative folosite pentru a delimita aria geograficã de aplicare a Convenþiei au fost diferitede la un stat la altul.

Studiul ºtiinþific întreprins de Academia Europeanã a urmãrit sã reconstruiascã perimetru geografic comunpentru delimitarea ariei geografice de aplicare a Convenþiei. Acest studiu a permis elaborarea uni hãrþicomplexe a tuturor unitãþilor administrative din statele care fac parte din Convenþie.

CASETA 1:


Principalele acorduri internaþionale,instrumente juridice ºi iniþiative relevante

Potrivit articolului 15, alineatul 1 din: „Orice parte

contractantã poate, la momentul aderãrii sau alratificãrii sau în orice moment ulterior, sã înaintezeDirectorului General al Organizaþiei Naþiunilor Unitepentru Alimentaþie ºi Agriculturã (FAO) o declaraþie încare sã precizeze cã prezenta Convenþie va fi extinsãasupra tuturor sau a oricãruia dintre teritoriile pentru alecãror relaþii internaþionale aceasta este responsabilã.”Articolul 15 din ,care se referã la aplicarea teritorialã, prevedeurmãtoarele:1. „Orice Stat sau Comunitatea Europeanã poate, la

momentul semnãr i i sau la depunereainstrumentului de ratificare, acceptare, aprobaresau aderare, sã specifice teritoriul sau teritoriileasupra cãrora se va aplica Convenþia.

2. Orice Parte poate, la o datã ulterioarã, printr-odeclaraþie adresatã Secretarului General alConsiliului Europei, sã extindã aplicarea acesteiConvenþii asupra oricãrui alt teritoriu menþionat îndeclaraþie. Convenþia va intra în vigoare referitor laacel teritoriu în prima zi dupã expirarea uneiperioade de trei luni de la data recepþionãriideclaraþiei de cãtre Secretarul General.”

cuprinde o prevedere similarãlegatã de delimitarea geograficã a sferei sale de aplicare.Astfel, potrivit articolului 1:

1. „Convenþia va acoperi regiunea alpinã, aºa cumeste ea descrisã ºi ilustratã în Anexã.

2. Fiecare Parte Contractantã poate, în momentuldepunerii instrumentului de ratificare, acceptaresau aprobare, sau în orice moment ulterior, sãextindã aplicarea acestei Convenþii asupra unorpãrþi suplimentare ale teritoriului sãu naþional prinînaintarea unei declaraþii cãtre Depozitar,republica Austria, doar în condiþiile în care acestlucru este necesar pentru implementareaprevederilor Convenþiei.

3. Orice declaraþie realizatã conform alineatului 2poate, în ceea ce priveºte orice teritoriu naþionalspecificat în aceasta, sã fie retrasã printr-onotificare adresatã depozitarului. Retragerea vaintra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazãdupã expirarea unei perioade de ºase luni de ladata primirii acestei notificãri de cãtre depozitar.”

Prima diferenþã între Convenþia Carpaticã ºi ceaAlpinã este datã de faptul cã regiunea alpinã fusese deja

Convenþiainternaþionalã pentru protecþia plantelor

Convenþia privind peisajul european

Convenþia Alpinã

13

definitã de pãrþile contractante în timpul elaborãriiConvenþiei, iar unitãþile administrative incluse în ariageograficã de aplicare a Convenþiei sunt enumerate înAnexa la Convenþie.

O altã diferenþã este datã de posibilitatea deretragere. Potrivit Convenþiei Alpine, statele semnatareau posibilitatea de a-ºi retrage declaraþiile cu privire lapãrþile din teritoriile lor naþionale care au fost adãugateºi indicate ca fãcând parte din aria de aplicare aConvenþiei. O astfel de posibilitate nu este însãprevãzutã în articolul 1 al Convenþiei Carpatice. Aceastãaparentã discrepanþã poate fi remediatã printr-o serie dealte mecanisme cum ar fi un acord stabilit prinConferinþa Pãrþilor sau ar putea fi un aspect care sã fieadus în discuþie la un moment ulterior. Va fi lalatitudinea statelor sã stabileascã o astfel de posibilitate.Potrivit legislaþiei internaþionale, o astfel de posibilitatede retragere a unei declaraþii nu este interzisã în modgeneral, doar în condiþiile în care pãrþile semnatare nuau dispus altfel.


A R T I C O L U L 1

Acest articol stabileºte obiectivele majore ºivalorile Convenþiei, care au fost deja anunþate înpreambul, precum ºi principiile generale fundamentalece trebuie respectate de cãtre pãrþi în procesul deimplementare a Convenþiei.

Acest articol reprezintã prevederea cheie cuprivire la modul de interpretare a Convenþiei, deoareceaici se stabilesc principiile directoare pentru toatemãsurile de implementare a Convenþiei. Prin urmare,articolele 3-14 trebuie întotdeauna analizate dinperspectiva articolului 2. Acest articol trebuie sãserveascã drept ghid nu numai pãrþilor, în luareamãsurilor de implementare, ci ºi organismelorConvenþiei, Conferinþei Pãrþilor, Secretariatului precumºi oricãror alte organisme auxiliare.

1. Pãrþile vor urmãri realizarea uneipolitici cuprinzãtoare ºi vor cooperapentru protejarea ºi dezvoltarea durabilãa Carpaþilor, printre altele ºi în vedereaîmbunãtãþirii calitãþii vieþii, consolidãriieconomiei ºi a comunitãþilor locale ºiconservãrii valorilor naturale ºi a

patrimoniului cultural.

Concepte majore

Acest alineat defineºte obiectivul major alConvenþiei, ºi anume „protejarea ºi dezvoltarea durabilãa Carpaþilor”. Aceste consideraþii oarecum generale suntdefinite mai clar prin relaþionarea lor cu alte consideraþiimult mai concrete, cum ar fi îmbunãtãþirea calitãþiivieþii, consolidarea economiilor locale ºi acomunitãþilor ºi conservarea bogãþiilor naturale ºi apatrimoniului cultural. Pentru îndeplinirea tuturoracestor obiective, statele trebuie sã elaboreze politicicuprinzãtoare ºi sã coopereze unele cu altele.

Acest alineat se referã la o serie de concepte ºiprincipii de bazã ale legislaþiei privind mediul ºidezvoltarea durabilã.

este un principiu debazã al legislaþiei internaþionale. Problemele globalelegate de mediu abordate presupun eforturi comune ºicoordonate din partea comunitãþii globale. Acestprincipiu fundamental este inclus în majoritateainstrumentelor juridice ºi a tratatelor legate de mediulînconjurãtor.

Nevoia generalã de cooperare pentru conservareamediului a fost proclamatã în anul 1972, în cadrul

Cooperarea internaþionalã


Capitolul BArticolul 2

Articolul 2 - Obiective ºi principii generale

1. Pãrþile vor urmãri realizarea unei politici cuprinzãtoare ºi vor coopera pentru protejarea ºidezvoltarea durabilã a Carpaþilor, printre altele ºi în vederea îmbunãtãþirii calitãþii vieþii,consolidãrii economiei ºi a comunitãþilor locale ºi conservãrii valorilor naturale ºi a patrimoniuluicultural.

2. Pentru atingerea obiectivelor la care se face referire în aliniatul 1, Pãrþile vor lua mãsuricorespunzãtoare în domeniile prevãzute în articolele 4-13 din prezenta Convenþie, prinpromovarea:

a) principiilor precauþiei ºi prevenirii;b) participãrii publicului ºi implicãrii factorilor interesaþi;d) cooperãrii transfrontaliere;e) gestionãrii ºi planificãrii integrate a resurselor terestre ºi acvatice;f) unei abordãri programatice; ºig) a unei abordãri ecosistemice.

3. Pentru realizarea obiectivelor prevãzute în prezenta Convenþie ºi pentru asigurareaimplementãrii ei Pãrþile pot, dacã este necesar, sã elaboreze ºi sã adopte Protocoale.


Conferinþei privind Mediul Uman organizate laStockholm de cãtre Adunarea Generalã a NaþiunilorUnite. Conferinþa de la Stockholm este consideratã dreptprimul pas decisiv pe calea dezvoltãrii unei legislaþiiinternaþionale de mediu cuprinzãtoare ºi a avut carezultat Declaraþia privind Mediul Uman (Declaraþia dela Stockholm ) ºi un Plan de Acþiune pentru mediuluman. Potrivit principiului 24 din Declaraþia de laStockholm, aspectele internaþionale legate de protejareaºi îmbunãtãþirea mediului trebuie abordate într-un spiritde cooperare de cãtre toate statele. Principiul a fostulterior consolidat în cadrul Conferinþei Mondialepentru Mediu ºi Dezvoltare, organizate în 1992 la Rio deJaneiro, prin Declaraþia de la Rio privind Mediul ºiDezvoltarea . Potrivit principiului 27 din Declaraþia dela Rio, cooperarea trebuie sã se realizeze cu bunãcredinþã ºi trebuie sã þinã seama de evoluþia ulterioarã alegislaþiei internaþionale în domeniul dezvoltãriidurabile.

Acest principiu include obligaþiile statelor de acoopera prin adoptarea de acorduri de mediu bilateralesau multilaterale ºi prin implementarea unor mãsuri,acþiuni comune, etc.

Conceptul de a apãrut peagenda internaþionalã în urma publicãrii, în anul 1987, aR

cunoscut subnumele de Raportul Brundtland, unde acest termen eradefinit drept „dezvoltarea care satisface nevoileprezentului fãrã a compromite capacitatea generaþiilorviitoare de a-ºi satisface propriile lor nevoi .” Raportul afost dezbãtut de Adunarea Generalã a Naþiunilor Uniteîn anul 1989, iar rezoluþia unde se accepta raportul a dusla convocarea Conferinþei de la Rio. De atunci, au maiapãrut diferite alte definiþii ale dezvoltãrii durabile, toateavând însã, ca ºi element central, echilibrul dintredezvoltarea economicã, dezvoltarea/protecþia socialã ºiprotecþia mediului.

Documentele directoare pentru explicareaconceptului de dezvoltare durabilã sunt Declaraþia de laRio privind Mediul ºi Dezvoltarea, în care se stabilesc 27de principii ale dezvoltãrii durabile ºi Agenda 21 , unprogram cuprinzãtor de acþiuni implementate de„guverne, agenþii de dezvoltare, organizaþii aleNaþiunilor Unite ºi grupuri din sectorul independent, înfiecare zonã unde activitãþile umane (economice)afecteazã mediul înconjurãtor.” Potrivit principiului 4 alDeclaraþiei de la Rio, pentru a se obþine dezvoltareadurabilã, protecþia mediului trebuie sã constituie parteintegrantã a procesului de dezvoltare, ea neputând filuatã în considerare separat de acesta.

ºiºi a comunitãþilor

reprezintã obiective generale ce trebuie urmãritede cãtre fiecare stat în cadrul jurisdicþiei proprii.Convenþia Carpaticã atrage atenþia asupra acestoraspecte ca fiind componente importante ale durabilitãþii

14

15

16

17

dezvoltare durabilã

Îmbunãtãþirea calitãþii vieþii, precumconsolidarea economiei la nivel locallocale,

aportului Comisiei Mondiale pentru Mediu ºiDezvoltare: Viitorul nostru comun,

comunitãþilor din zonele muntoase. Potrivit statisticilor,80% din populaþia din zonele de munte trãieºte subpragul sãrãciei . Condiþiile naturale mai dure, ce facdificilã supravieþuirea bazatã pe agriculturã, precum ºiiar nivelul scãzut de dezvoltare a infrastructurii dinregiunile muntoase au condus la o situaþie economicãprecarã a acestora.

se referã la conceptele descrise în detaliu înarticolele 4 ºi 11 ale Convenþiei Carpatice. Analizedetaliate ale acestor articole sunt prezentate încapitolele I.D ºi I.J din acest Manual.

Obiectivul privind protejarea ºi dezvoltareadurabilã a Carpaþilor poate fi atins doar prin cooperare ºiacþiune simultanã în toate zonele acoperite deConvenþie.

Acest alineat cuprinde un set de principii de care seva þine seama în implementarea prevederilor de aplicarea Convenþiei, în vederea îndeplinirii obiectiveloracesteia. Totuºi, dincolo de simpla lor aplicare, acesteprincipii trebuie promovate în mod activ. Principiileenumerate la literele (a) (g) din acest alineat suntprincipii generale din legislaþia internaþionalã demediu , deºi, cel puþin într-unul dintre cazuri (principiulprecauþiei), existã o neînþelegere cu privire la modul încare acest concept ar trebui descris: ca ºi principiu sauca ºi abordare?

Articolul 3, cu privire la abordarea integratã agestionãrii resurselor de þin de terenuri, nu estemenþionat în articolul 2.2. Motivul pentru acest lucru nueste foarte clar la prima vedere. Unii susþin cã articolul 3este o prevedere de naturã generalã, care vine încompletarea articolului 2, prin stabilirea unui setspecific de mãsuri pentru implementarea prevederilorprivind aplicarea Convenþiei, cum ar fi planurile demanagement integrat. Aceastã idee este susþinutã detextul articolului 3, unde se spune cã mecanismele degestionare a resurselor ce þin de terenuri trebuie utilizateîn „zonele acoperite de Convenþie.” Acest lucru sepoate interpreta prin aceea cã articolul 3 se aplicã acolounde este relevant pentru articolele 4-13. O astfel deinterpretare nu exclude însã posibilitatea cã articolul 3este, de fapt, o prevedere de fond privind aplicareaConvenþiei, similarã altor articole la care s-a fãcutreferire. Aceasta atribuie pãrþilor obligaþii specificelegate de subiectul Convenþiei, prin stipularea decerinþe pentru gestionarea integratã a resurselor ce þinde terenuri, prin utilizarea unor instrumente precumplanificarea unei gestiuni integrate. Deºi articolul 3 are

18

19

Conservarea valorilor naturale ºi a patrimoniuluicultural

2. Pentru atingerea obiectivelor la care seface referire în aliniatul 1, Pãrþile vor luamãsuri corespunzãtoare în domeniileprevãzute în articolele 4-13 din prezentaConvenþie, prin promovarea:


A R T I C O L U L 2


un caracter „general”, prin aceea cã se poate þine seamade el în alte prevederi de aplicare a Convenþiei, acestlucru nu justificã excluderea lui din sfera de aplicare aarticolului 2.

Deºi unii ar putea spune cã principiile articolului 2se aplicã în orice caz tuturor zonelor fundamentale undese aplicã o gestionare integratã a resurselor ce þin deterenuri (ex. aspectele acoperite de articolele 4 13),acesta nu este un argument pe deplin satisfãcãtor.Nevoia de a face câþiva paºi logici, acolo unde ar fi fostuºor pentru cei care au elaborat Convenþia sãmenþioneze articolul 3 în mod distinct, va da câºtig celorcare ar putea urmãri limitarea sferei de aplicare aprincipiilor cuprinse în articolul 2. Mai mult, pot existaaspecte legate de protecþia Munþilor Carpaþi pentru caregestionarea resurselor ce þin de terenuri este relevantã,dar care nu se încadreazã în prevederile cuprinse înarticolele 4 - 13, ci, mai degrabã, se situeazã în„penumbra” Convenþiei. Dacã acceptãm aceastãposibilitate, atunci existã în mod clar o ”zonã”neacoperitã din punct de vedere juridic de aceastãConvenþie, ce ar putea constitui obiectul unei dezvoltãriulterioare.

a apãrut în sfera legislaþieiinternaþionale de mediu alãturi de conceptul dedezvoltare durabilã, fiind poate cel mai radical dintreprincipiile de mediu,” , deoarece are cele mai profundeimplicaþii pentru state. Potrivit acestui principiu: „în faþapericolelor de mediu ºi cel puþin în acele cazuri undeexistã temerea faþã de un pericol serios ºi ireversibil, defiecare datã când existã o incertitudine, indiferent denatura acesteia, trebuie luate mãsuri de prevenire ºiîndepãrtare a pericolului respectiv” .

Potrivit principiului 15 al Declaraþiei de la Rio,„pentru protejarea mediului, o abordare precautã va fiaplicatã la scarã largã de State, în conformitate cucapacitãþile lor. Acolo unde existã riscul producerii unordaune serioase sau ireversibile, lipsa unei certitudinidepline din punct de vedere ºtiinþific nu poate fi folositãdrept motiv pentru amânarea unor mãsuri de prevenire adeteriorãrii mediului eficace din punct de vedere alcosturilor” Acest principiu al precauþiei este susþinut deo serie de acorduri multilaterale, cum ar fi Protocolul dela Cartagena privind siguranþa biologicã ºi Convenþiaprivind diversitatea biologicã. Protocolul stipuleazãfaptul cã un stat poate refuza importul de organisme viimodificate genetic, chiar dacã nu existã certitudineaºtiinþificã potrivit cãreia acestea ar putea fi dãunãtoare.Mãsurile pentru punerea în aplicare a acestui principiupot îmbrãca diferite forme: de la un moratoriunecondiþionat (ex. interzicerea unor activitãþi potenþialnocive în zone strict protejate) pânã la cerinþe cepresupun o atenþie specialã ºi acordul prealabil încunoºtinþã de cauzã (ex. circulaþia transfrontalierã a

Principiul precauþiei

20

21

(a) principiile precauþiei ºi prevenirii

OMG-urilor sau a substanþelor chimice ºi a pesticidelorpericuloase). Acesta presupune în esenþã dezvoltarea depolitici pe baza unei evaluãri ºi gestionãri sofisticate ariscului.

Implementarea acestui principiu nu este însãlipsitã de controverse, dat fiind faptul cã poate ridicaprobleme constituþionale bazate pe drepturile deprotejare a proprietãþii. Pe aceastã bazã, unele state, înspecial statele exportatoare de cereale, inclusiv StateleUnite ale Americii, Australia, Chile ºi altele careutilizeazã culturi agricole modificate genetic, aucontestat impunerea principiului precauþiei la nivelinternaþional. Uniunea Europeanã, pe de altã parte,promoveazã intens acest principiu. Principiul precauþieieste unul dintre bazele politicii de mediu ale UE, potrivitTratatului de la Maastricht (1992), termenul nefiind însãdefinit în Tratat.

presupune luarea mãsurilornecesare pentru prevenirea oricãrei daune care este certcã se va produce, care este probabil cã se va produce saucare este posibil sã se producã. Obligaþia principalã caredecurge din acest principiu al prevenirii este evaluareaprealabilã a activitãþilor potenþial dãunãtoare .Prevenirea unei daune este mult mai eficientã din punctde vedere al costurilor decât înlãturarea consecinþeloracesteia, o datã produsã.. În plus, daunele masive adusemediului sunt imposibil de reparat (ex. dispariþia unorspecii). Potrivit acordurilor internaþionale existente,printre mecanismele de prevenire se numãrã, cel puþin:monitorizarea, notificarea ºi schimbul de informaþii.Potrivit conceptului de prevenire integratã a poluãrii(elaborat în cadrul Directivei 96/61/CE privindprevenirea ºi controlul integrat al poluãrii) mediultrebuie considerat ca un întreg ºi, prin urmare, trebuieevitatã orice lezare a componentelor sale.

Instrumentele de bazã pentru punerea în practicã aprincipiului prevenirii sunt: evaluarea impactuluiasupra mediului, sistemele de avertizare timpurie,evaluarea riscului, monitorizarea, ºi altele. Chiar dacãDeclaraþia de la Rio nu face referire în mod direct laprincipiul prevenirii, aceasta prevede faptul cã stateletrebuie sã realizeze evaluãri ale impactului asupramediului pentru activitãþile care ar putea avea efecteadverse însemnate asupra mediului, sã depunã toateeforturile pentru informarea celorlalte state cu privire laorice dezastre naturale sau alte situaþii de urgenþã care arputea produce efecte negative ºi sã notifice ºi sãfurnizeze informaþii referitoare la proiectele cu unpotenþial efect asupra mediului transfrontalier.Principiul prevenirii este stipulat în articolul 174 dinTratatul CE.

” este stipulat înprincipiul 16 al Declaraþiei de la Rio, dupã cumurmeazã: „Autoritãþile naþionale trebuie sã se

Principiul prevenirii

Principiul „poluatorul plãteºte

22

(b) principiul „poluatorul plãteºte”


A R T I C O L U L 2


strãduiascã sã promoveze internalizarea costurilor demediu ºi utilizarea instrumentelor economice [n.t. înacest sens], luând în considerarea abordarea potrivitcãreia poluatorul trebuie, în principiu, sã suportecosturile poluãrii, þinând seama de interesul public ºifãrã a distorsiona comerþul ºi investiþiile internaþionale.”

Potrivit principiului, costurile rezultate în urmapoluãrii ar trebuie suportate de poluator. Conformdefiniþiei din Directiva UE 2004/35/CE, „poluatorul”este un operator care cauzeazã deteriorarea mediuluisau genereazã o ameninþare iminentã de producere aunei astfel de deteriorãri,; într-un sens mai larg însã,principiul poate fi aplicat consumatorilor la fel de bineca ºi producãtorilor. În cazul unor surse multiple depoluare sau al poluãrii difuze, poluatorii individuali arputea fi greu de identificat. Costurile care ar trebuiacoperite de poluator includ mãsurile de prevenire,control ºi reducere a poluãrii, precum ºi plata decompensaþii pentru distrugeri.

Principiul a fost inclus în Actul Unic European ºi înTratatul de la Maastricht ºi, prin urmare, el trebuieimplementa t de s ta te le membre a le UE .Acest principiu este pus în aplicare prin diferite pachetede mãsuri, care variazã de la taxe ºi impozite pentruutilizarea resurselor naturale (ex. tratarea apei, apapotabilã), pânã la rãspunderea obiectivã pentru oriceaccident care se produce ca urmare a manevrãrii desubstanþe periculoase ºi reguli legate de asigurãriacoperitoare ºi alte mecanisme de asigurare financiarãmenite sã limiteze posibilitatea ca rãspunderea sã fietransferatã în întregime societãþii în ansamblul ei.

ºisunt principii importante recunoscute în

Principiul 10 al Declaraþiei de la Rio, potrivit cãruiaproblemele legate de mediu sunt „gestionate cel maibine cu participarea tuturor cetãþenilor interesaþi, lanivelul corespunzãtor.” Declaraþia de la Rio maispecificã mijloacele necesare pentru a asiguraparticiparea. Acestea sunt: accesul la informaþii privindmediul, participarea în procesul de luare a deciziilor ºiacces efectiv la procedurile juridice ºi administrative.Acest principiu are implicaþii profunde, iar luminacãlãuzitoare în interpretarea acestui principiu esteConvenþia de la Aarhus . Conceptele sunt descrise îndetaliu în articolul 13 al Convenþiei Carpatice. Analizadetaliatã a acestui articol este prezentatã în capitolul I.Ldin acest Manual.

se referã lacooperarea dintre douã sau mai multe state învecinate.Ea poate îmbrãca diferite forme, inclusiv acorduri,

23

24

Participarea publicã implicarea factorilorinteresaþi

Cooperarea transfrontalierã

(c) participarea publicã ºi implicareafactorilor interesaþi

(d) cooperarea transfrontalierã

politici coordonate ºi implementarea de mãsuricomune. Aceasta este o condiþie de bazã pentru oriceactivitate prin care se urmãreºte protejarea resurselornaturale comune (ex. lanþuri muntoase, cursuri de ape)ºi ajutã la asigurarea unei gestionãri eficiente a zonelorprotejate transfrontaliere. În comparaþie cu principiul debazã din legislaþia internaþionalã cu privire lacooperarea internaþionalã, discutat la începutul acesteisecþiuni, acest principiu este atât „mai restrâns”, cât ºi„mai larg”.

Este „mai restrâns” în sensul cã se referã lafrontiere comune specifice ºi, astfel, la state învecinate,spre deosebire de cooperarea internaþionalã care sereferã la comunitatea internaþionalã ca un întreg. Înacelaºi timp însã, este un concept „mai larg”, deoareceînglobeazã ºi alte forme de cooperare transfrontalierã,pe lângã cooperarea între state. În acest sens,cooperarea transfrontalierã poate include nu numaicooperarea dintre autoritãþile locale sau regionale caregestioneazã o zonã de graniþã, dar ºi cooperarea directãdintre comunitãþi. Astfel de forme de cooperare suntadesea cele mai eficace mijloace pentru a obþinerezultate într-o anume localitate. Toate obligaþiilespecifice care derivã din articolele 4-14 trebuieinterpretare în lumina cerinþei de cooperaretransfrontalierã în sensul mai larg al acesteia.

sunt supuse unei presiuni însemnate în zonele demunte, în special datoritã faptului cã munþii reprezintã osursã principalã de apã potabilã, iar terenul utilizabiltinde sã fie concentrat în anumite zone. Resurseledisponibile trebuie sã fie exploatate într-un mod durabil.

Conceptul de este definit înAgenda 21. Potrivit capitolului 10 din Agenda 21, toateutilizãrile resurselor trebuie planificate ºi gestionate într-un mod integrat în scopul „facilitãrii alocãrii de terenpentru acele utilizãri care furnizeazã cele mai maribeneficii de duratã [..]”

Capitolul 18 din Agenda 21 oferã îndrumare cuprivire la gestionarea integratã a resurselor de apã,afirmând cã acest concept este bazat pe „percepþia apeidrept parte integrantã a ecosistemului, o resursã naturalãºi un bun social ºi economic” ºi cã resursele de apãtrebuie protejate: „þinând cont de modul de funcþionarea ecosistemelor acvatice ºi caracterul peren al resurselorde apã, pentru a satisface ºi potrivi nevoile de apã dinactivitãþile umane. În dezvoltarea ºi utilizarea resurselorde apã, trebuie acordatã prioritate satisfacerii nevoilorde bazã ºi protejãrii ecosistemelor.”

semnificã un stil proactiv

(e) planificarea ºi gestionarea integratã aresurselor terestre ºi acvatice

(f) o abordare programaticã, ºi

Resursele terestre/ce þin de terenuri ºi resurselede apã

abordare integratã

Abordarea programaticã

25


A R T I C O L U L 2


de luare a deciziilor sau de realizare a politicilor, careþine seama de consideraþiile specifice într-un modcompatibil cu obiectivele definite sau rezultatele avuteîn vedere. Atunci când se referã la planificareaasuistenþei financiare acordate de cãtre organizaþiileinternaþionale, cum sunt Fondul Global de Mediu,PNUD, etc., acest termen este înþeles în sensul uneiabordãri financiare ale cãrei obiective sunt „ asigurareaunui impact mai amplu ºi mai susþinut asupra mediuluiglobal, prin integrarea ºi adoptarea obiectivelor globalede mediu în strategiile ºi planurile naþionale ale unuianumit stat, printr-un parteneriat cu statul respectiv.”

În alte contexte, acesta se poate referi la unmecanism care restructureazã procesul de luare adeciziilor pin stabilirea unor categorii de acþiunipermise sau nepermise, cum ar fi, spre exemplu, prinstabilirea unei autorizaþii generale care sã acopere oanumitã arie geograficã sau un întreg stat ºi care sã seaplice unei varietãþi de proiecte ºi activitãþi, sau care sesã se aplice doar la nivel local. Abordarea programaticãpoate permite desfãºurarea unor acþiuni fãrã aprobareindividualã din partea fiecãrei agenþii implicate înluarea deciziilor.

În contextul Convenþiei, acest concept poate fiinterpretat prin aceea cã se cere statelor sã stabileascãprograme ºi politici ce þin seama de obiectiveleConvenþiei, inclusiv de legãturile dintre factorii demediu ºi de relaþiile reciproce dintre mediu ºi factoruluman, cel social ºi cel cultural. O astfel de abordare þineseama de relaþiile organice sau funcþionale dintre mediuºi componentele sale.

În interpretarea datã în cadrul Convenþiei pentrudiversitate biologicã, este ostrategie pentru „gestionarea integratã a resurselor ce þinde terenuri, a resurselor de apã ºi a resurselor vii, carepromoveazã conservarea ºi utilizarea durabilã într-unmod echitabil.” Abordarea ecosistemicã plaseazãnevoile umane în centrul gestionãrii biodiversitãþii ºiurmãreºte gestionarea ecosistemelor pornind de lamultiplele funcþii pe care acestea le au, fãrã a le aduceprejudicii.

este definit de Convenþia pentrudiversitate biologicã drept un complex dinamic pe carecomunitãþile de plante, animale ºi microorganisme, îlformeazã împreunã cu mediul lipsit de viaþã în caretrãiesc, interacþionând cu acesta precum în cadrul uneiunitãþi funcþionale. Aceasta recunoaºte de asemenea,faptul cã oamenii cu diversitatea lor culturalã sunt parteintegrantã a multor ecosisteme.

Abordarea ecosistemicã are la bazã aplicarea unormetode ºtiinþifice corespunzãtoare ºi a unor cunoºtinþesolide cu privire la structurile, procesele, funcþiile ºiinteracþiunile esenþiale dintre organisme ºi mediul lor .Aceastã abordare este prezentatã în mod explicit în

26

27

abordarea ecosistemicã

Ecosistemul

(g) abordarea ecosistemicã

capitolele prezentului Manual, în articolele 4, 5 ºi 8.

Aceastã prevedere din Convenþie, alãturi dearticolul 18, reprezintã baza legalã pentru

. În general, înlegislaþia internaþionalã, convenþiile cadru (ca ºiaceasta) sunt urmate de adoptarea de protocoale, în caresunt definite obligaþii mai specifice menite sãcompleteze ºi sã faciliteze implementarea principiilorgenerale convenite de pãrþi în Convenþia propriu-zisã.Chiar dacã pãrþile nu sunt obligate sã procedeze astfel,adoptarea de protocoale este unul dintre mijloacele celemai importante ce fac posibilã atingerea obiectivelorgenerale ale Convenþiei printr-o implementare eficace.Procedura de adoptare a protocoalelor estereglementatã în articolul 18 din Convenþie.

Spre exemplu, are optprotocoale tematice, acestea acoperind o gamã largã desubiecte: plnificarea utilizãrii terenurilor ºi dezvoltareadurabilã, protejarea naturii ºi a peisajului, agricultura înzonele muntoase, silvicultura, protecþia solului,turismul, energia ºi transportul ºi soluþionarea litigiilor.Detalii cu privire la aceste protocoale vor fi prezentate încadrul acestui Manual.

3. Pentru realizarea obiectivelorprevãzute în prezenta Convenþie ºi pentruasigurarea implementãrii ei Pãrþile pot,dacã este necesar, sã elaboreze ºi sãadopte Protocoale.

adoptarea deprotocoale legate de aceastã Convenþie

Convenþia Alpinã

1. propunerea din partea unui stat care este membrual Convenþiei;

2. prezentarea proiectului de protocol tuturorpãrþilor, prin intermediul Secretariatului, cu celpuþin ºase luni înainte de Conferinþa Pãrþilor încadrul cãruia acesta va fi discutat;

3. adoptarea, semnarea ºi apoi ratificarea de cãtrepãrþi, conform înþelegerii ºi procedurilor naþionaleale acestora; ºi

4. intrarea în vigoare, conform aceleiaºi proceduriprin care a intrat în vigoare Convenþia.


A R T I C O L U L 2

Capitolul CArticolele 3 ºi 5

Articolul 3 - Gestionarea integratã a resurselor terestre

Pãrþile vor promova gestionarea integratã a resurselor terestre, aºa cum este definitã în capitolul 10 dinAgenda 21, prin dezvoltarea ºi implementarea instrumentelor potrivite, cum ar fi planurile de gestionareintegratã, referitoare la domeniile prezentei Convenþii.

Articolul 5 - Planificarea spaþialã

1. Pãrþile vor urmãri politicile de planificare spaþialã în vederea protejãrii ºi a dezvoltãrii durabile aCarpaþilor, care vor lua în considerare condiþiile ecologice ºi socio-economice specificeCarpaþilor ºi ecosistemelor montane ale acestora, furnizând beneficii pentru comunitãþile locale.

2. Pãrþile vor avea ca scop coordonarea amenajãrii teritoriului în zonele de frontierã, prindezvoltarea de programe ºi politici de planificare teritorialã transfrontalierã ºi/sau regionalã,îmbunãtãþind ºi sprijinind cooperarea dintre instituþiile relevante regionale ºi locale din Carpaþi.

3. În dezvoltarea acestor politici ºi programe de planificare spaþialã, o atenþie specialã trebuieacordatã, printre altele:

a) transportului, infrastructurii ºi serviciilor de telecomunicaþii ºi energie transfrontaliere;b) conservãrii ºi utilizãrii durabile a resurselor naturale;c) planificãrii coerente a localitãþilor ºi a teritoriului din zonele de graniþã;d) prevenirii impactului transfrontalier al poluãrii;e) planificãrii integrate a utilizãrii terenului si a evaluãrilor impactului asupra mediului.

Gestionarea resurselor terestre ºiplanificarea spaþialã

Presiunea exercitatã asupra terenurilor, în specialîn societãþile urbanizate, este în creºtere. Este în modlarg recunoscut faptul cã utilizarea ºi degradareaterenurilor conduce la numeroase impacturi sociale,economice ºi de mediu nedorite. Ca ºi exemplu, pot fiamintite consecinþele inundaþiilor cauzate dedespãduriri, precum ºi drenarea zonelor umede ºipierderea biodiversitãþii, ca urmare a fragmentãriihabitatelor ecologice datoritã urbanizãrii ºiinfrastructurii de transport. O soluþie ar putea fiplanificarea spaþialã ºi gestionarea modului de utilizarea terenurilor, prin faptul cã ar conduce la reducereaconflictelor legate de spaþii ºi stimularea dezvoltãriidurabile.

Relaþiile dintre politicile de mediu, planificareaspaþialã ºi gestionarea terenurilor sunt foarte puternice,

date fiind urmãtoarele:�

�

�

Terenurile reprezintã o resursã finitã,neregenerabilã, conservarea lor fiind un obiectivcheie al politicilor de mediu.

Utilizarea terenurilor influenþeazã calitateacelorlalte resurse de mediu: apã, naturã, aer.

Politicile de planificare spaþialã determinãmodalitãþile de utilizare a terenurilor ºi potreprezenta un instrument puternic pentruasigurarea unei dezvoltãri durabile .

Prin urmare, articolul 3 al Convenþiei Carpatice,care cere o abordare integratã în gestionarearesurselor ce þin de terenuri, ºi articolul 5, privindplanificarea spaþialã, se leagã unul de celãlalt ºi vor fidiscutate împreunã.

28


ARTICOLUL 3Pãrþile vor promova gestionarea integratãa resurselor terestre, aºa cum este definitãîn capitolul 10 din Agenda 21, prindezvoltarea ºi implementareainstrumentelor potrivite, cum ar fiplanurile de gestionare integratã,referitoare la domeniile prezenteiConvenþii.Aceastã prevedere face trimitere în mod direct laAgenda 21, capitolul 10, care se referã la „abordarea înmod integrat a planificãrii ºi gestionãrii resurselor ce þinde terenuri”, text ce ar putea suporta o analizã mai înprofunzime.

Potrivit capitolului 10 din Agenda 21, esteîn mod normal definit ca ºi o entitate fizicã, în ceea cepriveºte topografia ºi caracterul sãu spaþial. O viziuneintegratoare mai amplã include, de asemenea, ºi

ale acestui solurile, mineralele, apaºi biota Mai precis, „terenul” înseamnã sistemulterestru bio-productiv ce cuprinde solul, vegetaþia ºi altebiote, precum ºi procesele ecologice ºi hidrologice carese desfãºoarã în cadrul acestuia .

Funcþiile de bazã ale terenurilor, legate desusþinerea ecosistemului uman ºi a altorecosisteme terestre variazã:

Un depozit de bogãþie pentru indivizi, grupuri saupentru o comunitate;

Producerea de hranã, fibre, combustibil ºi altemateriale biotice de uz uman;

Asigurarea de habitate biologice pentru plante,animale ºi microorganisme;

terenul

resursele naturale29

30

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Factor codeterminant pentru echilibrul energeticla nivel global ºi pentru ciclul hidrologic mondial,ce reprezintã atât o sursã de gate cu efect de serã,cât ºi o cale de eliminare a acestora;

Reglarea acumulãrii de ape de suprafaþã ºisubterane ºi a debitului acestora;

Spaþiu de depozitare a mineralelor ºi a materiilorprime pentru uzul uman;

Un tampon, filtru sau modificator al poluanþilorchimici;

Asigurã spaþiul fizic pentru aºezãri umane,industrie ºi activitãþi recreaþionale;

Depozitarea ºi protejarea mãrturiilor din vremuriistorice ºi pre-istorice (fosile, dovezi ale unorclimate din trecut, vestigii arheologice, etc.); ºi

Permite sau împiedicã circulaþia animalelor, aplantelor sau a oamenilor dintr-o zonã în alta .

Articolul 3 al Convenþiei Carpatice face apel la o, ceea

ce s-a solicitat deja în alineatul 2 al articolului 2 dinConvenþie . Agenda 21 identificã necesitatea uneiabordãri integrate, în vederea asigurãrii celei mai buneutilizãri a terenurilor ºi gestionãrii durabile a acestora, ºipropune o serie de politici ºi mãsuri strategice .

Aceastã abordare este descrisã dupã cumurmeazã: integrarea trebuie sã se realizeze pe douãniveluri, þinându-se cont, pe de-o parte, de toþi factoriieconomici, sociali ºi de mediu (incluzând, spreexemplu, impacturile diferitelor sectoare economice ºisociale asupra mediului ºi a resurselor naturale) ºi, pe de

31

32

33

abordare integratã pentru gestionarea terenurilor

Plan ecologic peisagistic în sistemul de planificare spaþialã din Slovacia

Regulamentul Ministerului Mediului nr. 55/2001 referitor la cercetarea ºi documentarea privind planificarea peisajuluidefineºte principiile utilizate în elaborarea documentaþiei pentru planificarea peisajului. Potrivit acestui regulament, planulpentru un peisaj ecologic este o parte obligatorie a documentaþiei de planificare spaþialã la fiecare nivel: „Planul pentru unpeisaj ecologic propune, pe baza analizei condiþiilor naturale ale teritoriului, cea mai potrivitã formã de utilizare, asigurând outilizare corectã a naturii, a resurselor naturale, menþinerea biodiveristãþii ºi un sprijin pentru stabilitatea ecologicã apeisajului:”

Elaborarea planului pentru un peisaj ecologic este un proces complex de armonizare reciprocã a cerinþelor spaþiale ºi a altoractivitãþi umane cu condiþiile ecologice ale peisajului.

Un astfel de plan pentru un peisaj ecologic a fost elaborat în anul 2002 pentru oraºul Povazska Bystrica. Acest plan, împãrþit întrei pãrþi (analize, sinteze ºi propuneri) stabileºte cadrul pentru reglementarea activitãþilor existente ºi a celor propuse ºisugereazã propuneri specifice pentru îmbunãtãþirea calitãþii mediului ºi a peisajului.

www.nbu.ac.uk/bioforum/SP%20Case%20study%204.pdfSursa:

CASETA 2:



A R T I C O L E L E 3 ª I 5

altã parte, de toate componentele mediului ºi resurselorluate laolaltã (ex. aer, apã, biote, terenuri, resursegeologice ºi naturale).

Altfel spus, mediul trebuie privit ca ºi un întreg, iarpoliticile ºi mãsurile adoptate trebuie sã asigure faptul cãtoþi factorii semnificativi pentru dezvoltarea resurselorce þin de terenuri ºi conservarea mediului sunt luaþi înconsiderare.

Într-adevãr, abordãrile sectoriale referitoare lautilizarea terenurilor ºi a resursele ce þin de acestea aufost adeseori ineficace, deoarece au lãsat locposibilitãþii ca o anumitã mãsurã sã poatã fi subminatãde aplicarea unei alte politici într-un alt sector. În plus,abordarea sectorialã este adeseori contraproductivã,deoarece mãsurile ºi politicile nu sunt legate una de altaºi corelate în ceea ce priveºte obiectivele pe care ºi lepropun ºi mijloacele de implementare, caracterizându-se prin strategii defectuoase de management, neputinþade a identifica factorii interesaþi ºi de ai implica inprocesul de planificare ºi gestionare, precum ºi prinstructuri instituþionale deficitare .

Punerea în aplicare a abordãrii integrate, aºa cumeste ea descrisã în Agenda 21, depinde de întãrireainstituþiilor care o implementeazã ºi de asigurareaimplicãrii ºi participãrii active a factorilor interesaþi înprocesul decizional, precum ºi de asigurarea unorpolitici care sã asigure planificarea în utilizarearesurselor ce þin de terenuri ºi gestionarea durabilã aacestora.

În cadrul Summitului Mondial pentru Dezvoltare,care a avut loc la Johannesburg în anul 2002, s-aconvenit asupra necesitãþii de a implementa strategiicare includ þinte adoptate la nivel naþional, ºi acolo undeeste cazul, la nivel regional, în vederea protejãriiecosistemelor ºi realizãrii unei gestionãri integrate aresurselor ce þin de terenuri, a resurselor de apã ºi aresurselor vii . Urmând aceeaºi direcþie, ConvenþiaCarpaticã invitã la elaborarea unor instrumenteadecvate pentru gestionarea resurselor ce þin de terenuriºi recomandã elaborarea unor planuri de gestionareintegratã.

Planurile de gestionare a terenurilor sunt folositepentru a transpune strategiile vaste în activitãþioperaþionale ºi pe termen lung. Procesul de

presupune ºase etape corelate :Definirea ºi evaluarea zonei de gestionare;

Stabilirea intereselor afectate;

Elaborarea planului de gestionare integratã;

Avizarea planului de cãtre autoritãþile cu puterede decizie;

Implementarea planului; ºi

34

35

36planificare a

gestionãrii integrate�

�

�

�

�

�

�

�

�

Monitorizarea ºi evaluarea rezultatelor obþinute.Planurile ºi strategiile de gestionare integratã sunt

menite sã identifice modul în care terenurile ºi resurselevor fi utilizate. Ele conduc la crearea unui echilibru alresurselor ce þin de terenuri, între utilizãrile acestora ºicererile celor care le utilizeazã, ºi contribuie laasigurarea protecþiei mediului ºi la satisfacerea nevoilorde dezvoltare. Aceasta presupune ca toate opþiunilorposibile privind utilizarea terenurilor dintr-o anumitãzonã sã fie luate în considerare în timpul procesului deplanificare.

Aceste planuri trebuie elaborate în cadrul unuiproces democratic ºi transparent, care includeparticiparea publicului, a factorilor interesaþi ºi aautoritãþilor guvernamentale. Pentru respectareaobligaþiilor prevãzute în articolul 3 al ConvenþieiCarpatice pot fi utilizate ºi alte instrumente de gestionarea resurselor ce þin de terenuri. Spre exemplu, în capitolul10 al Agendei 21, se recomandã adoptarea

(LANDEP), în vederea facilitãriiintegrãrii componentelor de mediu, cum ar fi aerul, apa,terenurile ºi alte resurse naturale . Planurile LANDEPsunt utilizate pentru conservarea habitatelor valoroaseîn definite zone, ele concentrându-se asupra activitãþilorde gestionare a naturii în acele locuri (vezi textul 2).

Mai mult, existã privind gestionarea,care pot fi utili în evaluarea ºi monitorizarea proceselorce þin de utilizarea terenurilor ºi de resursele aferenteacestora. Într-adevãr, calitatea, valoarea ºi funcþiileterenurilor pot evolua, la fel cum pot evolua ºi beneficiilepe care societatea le obþine din exploatarea lor.

Unii indicatori au fost definiþi în cadrul capitolului10 al Agendei 21:

„Schimbarea utilizãrii terenurilor”, subliniazãschimbãrile survenite în ceea ce priveºte utilizarearesurselor ce þin de terenuri în scop productiv saude protejare, în vederea facilitãrii planificãrii ºielaborãrii de politici durabile cu privire la terenuri.

„Schimbãri privind condiþiile terenului”, mãsoarãschimbãrile survenite în capacitatea productivã,calitatea din punct de vedere al mediului ºicaracterul durabil al resurselor naþionale ce þin deterenuri.

„Gestionare descentralizatã la nivel local aresurselor naturale” indicã în ce mãsurãgestionarea resurselor este în mâinile deþinãtorilorde terenuri sau ale altor controlori de facto airesurselor locale; ºi indicã parþial dacã autoritãþilecare controleazã resursele locale ºi alþi factoriimplicaþi cu impact direct asupra resurselor dispunde facilitãþi pentru conservarea acestora.

Banca Mondialã, a elaborat în colaborare cuPNUD, PNUM, FAO ºi cu Grupul Consultativ de

planificãriiecologice peisagistice

indicatori

37




Cercetare Agricolã Internaþionalã (CGIAR), un programprivind indicatorii de calitate a terenurilor prin care seurmãreºte stabilirea unui set de indicatori integraþi lanivel naþional ºi regional, pentru factorii de decizienaþionali, luând în considerare diferenþele spaþiale ºidiscrepanþele la nivel naþional. Aceºti indicatori vor fifolosiþi pentru monitorizarea efectelor politicilor agricole,nivelului de dezvoltare a capacitãþilor instituþionale,caracterul durabil al gestionãrii terenurilor, precum ºi aaltor factori. Obiectivul la nivel regional este acela de amãsura performanþa ºi impactul proiectelor agricole .

În afarã de Agenda 21, existã ºi alte instrumenteinternaþionale care se referã la gestionarea integratã aterenurilor, acestea concentrându-se fiecare asupraunor elemente specifice.

, semnatã la Ramsar în anul1971, stipuleazã faptul cã: Pãrþile Contractante vorconcepe ºi implementa activitãþile de planificare în aºafel încât sã promoveze conservarea zonelor umedeincluse în listã ºi, pe cât posibil, utilizarea cuînþelepciune a zonelor umede aflate pe teritoriile lor.

Potrivit articolului 6 din, adoptatã în anul 1992, pãrþile

semnatare au obligaþia de a elabora strategii, planuri sauprograme naþionale care sã asigure conservarea ºiutilizarea durabilã a diversitãþii biologice, sau de a adaptastrategiile, programele sau planurilor deja existente lascopul respectiv. Deºi aceastã prevedere nu face referiredirectã la planurile de gestionare a terenurilor,conservarea ºi utilizarea durabilã a diversitãþii biologicesunt strâns legate de gestionarea modului în care suntutilizate terenurile, dat fiind faptul cã între resursele ce þinde terenuri se numãrã ºi biotele (plante, nimale).

Potrivit

(Directiva Habitate) , în planificarea ºielaborarea de politici referitoare la utilizarea terenurilor,statele membre UE trebuie sã încurajeze gestionareacaracteristicilor peisagistice de importanþã majorãpentru florã ºi faunã, în scopul îmbunãtãþirii coerenþeiecologice a reþelei Natura 2000 .

Principala responsabilitate a autoritãþilor localeconstã în a se asigura cã, în procesul de gestionare aresurselor ce þin de terenuri, toate activitãþile derulatesunt integrate ºi coordonate unele cu altele, ºi cã suntluaþi în considerare toþi factorii economici, sociali ºi demediu . În capitolul 10 al Agendei 21 sunt enumerateactivitãþi de gestionare pentru guverne care pot fiaplicate la nivel local:

38

39

41

42

Principalele acorduri internaþionale,instrumente legale ºi iniþiative relevante

Responsabilitãþile autoritãþilorlocale

Convenþia privind zoneleumede de importanþã internaþionalã în special pentruhabitatul pãsãrilor de apã

Convenþia pentrudiversitate biologicã

Directivei Consiliului 92/43/CEE privindconservarea habitatelor naturale ºi a faunei ºi floreisãlbatice

40

�

�

�

�

�

�

Elaborarea unor politici de sprijin ºi a unorinstrumente de implementare a acestora la nivelulcorespunzãtor;

Întãrirea sistemelor de planificare ºi gestionare;

Promovarea utilizãrii unor instrumente adecvatede planificare ºi gestionare;

Creºterea gradului de conºtientizare;

Promovarea participãrii publice; ºi

Consolidarea sistemelor de informare.

Autoritãþile locale ar trebui sã monitorizeze ºi sãevalueze planurile de gestionare integratã. Agenda 21invitã, de asemenea, la stabilirea unei cooperãritransfrontaliere ºi la realizarea de schimb de informaþiicu privire la resursele ce þin de terenuri. Acest lucrupoate fi realizat prin stabilirea de politici regionalãe caresã sprijine programele pentru planificarea utilizãriiterenurilor ºi planificarea fizicã, elaborarea de planurifizice ºi de planuri privind utilizarea terenurilortransfrontaliere, precum ºi stabilirea unor reþele ºi a unorsisteme de informare care sã asigure procesului uncaracter participativ.

Potrivit primului alineat din articolul 5, pãrþile auobligaþia de a elabora politici durabile de planificarespaþialã, prin care sã se asigure un echilibru între nevoilesocio-economice ale locuitorilor ºi protejarea mediuluidin Munþii Carpaþi.

O definiþie a este datã de

„planificarea spaþialã se referã lametodele folosite la scarã largã de cãtre sectorul publicpentru a influenþa distribuþia viitoare a activitãþilor înspaþiu. Aceasta se realizeazã pentru a obþine oorganizare mai raþionalã a activitãþilor în spaþiu, inclusiva legãturilor dintre acestea, în vederea stabilirii unuiechilibru între nevoile de dezvoltare ºi nevoia de

Concepte principaleplanificãrii spaþiale

Compendiumul UE privind sistemele de planificarespaþialã europeanã:

ARTICOLUL 51.Pãrþile vor urmãri politicile deplanificare spaþialã în vederea protejãrii ºia dezvoltãrii durabile a Carpaþilor, carevor lua în considerare condiþiile ecologiceºi socio-economice specifice Carpaþilor ºiecosistemelor montane ale acestora,furnizând beneficii pentru comunitãþilelocale.




protejare a mediului înconjurãtor ºi în vederea atingeriiobiectivelor economice ºi sociale. Planificarea spaþialãcuprinde mãsuri pentru coordonarea impacturilorspaþiale avute de politicile din alte sectoare, în vedereaobþinerii unei distribuþii mai uniforme a dezvoltãriieconomice între regiuni decât cea determinatã deforþele pieþei, precum ºi pentru reglementareaschimbãrile privind utilizarea terenurilor ºi aproprietãþilor .

Planificarea spaþialã poate fi înþeleasã ca fiindacþiunea menitã sã influenþeze structura spaþialã, pringestionarea dezvoltãrii la nivel teritorial ºi princoordonarea impacturilor spaþiale ale politicilorsectoriale. Obiectivul general al planificãrii spaþiale esteacela de a stabili expresia geograficã a politicilor, de acrea condiþii pentru o dezvoltare economicã dinamicã ºipentru a stabili un echilibru între dezvoltare ºi protecþiamediului înconjurãtor.

Toate activitãþile umane au o dimensiune spaþialã.Prin urmare, planificarea spaþialã poate fi utilizatã dreptun instrument de coordonare a dezvoltãrii socio-economice ºi de influenþare a distribuþiei oamenilor ºi aactivitãþilor. Ea conduce, de asemenea, la o gestionareatentã a resurselor naturale ºi culturale, precum ºi la unsistem eficient de aºezãri urbane ºi o reþea de

43

infrastructurã.Prin urmare, procesele de planificare spaþialã sunt

importante pentru dezvoltarea durabilã, deoarece prinplanificarea spaþialã se urmãreºte stabilirea unuiechilibru între condiþiile spaþiale ºi utilizarea terenurilorîn scopuri economice, protecþia resurselor naturale ºicoeziunea socialã.

Planificarea spaþialã este esenþialã pentruconservarea ºi dezvoltarea regiunilor muntoase. Datefiind condiþiile din aceste regiuni (altitudine, topografie,climã), mediul din regiunile muntoase reprezintã nunumai o constrângere, ci ºi o oportunitate pentrupopulaþia care le locuieºte , iar aceste aspecte pozitivepot fi consolidate prin utilizarea de instrumente deplanificare spaþialã. Spre exemplu, utilizarea planurilorspaþiale poate conduce la o organizare mai raþionalã aterenurilor, la încurajarea implementãrii unei abordãriecosistemice, ºi la furnizarea de noi metode devizualizare a distribuþiei spaþiale a biodiversitãþii.

În Munþii Carpaþi, o politicã integratã ar puteainclude mãsuri care sã vizeze o gestionare economicã ºisocialã a resurselor naturale, precum ºi respectareatradiþiilor ºi a culturii locale, în acelaºi timp cu adaptareacontinuã la condiþiile ºi constrângerile existente.

44




Plan de acþiune pentru dezvoltarea spaþialã durabilã în Elveþia

Biroul Federal de Dezvoltare Spaþialã din Elveþia a elaborat un plan de acþiune destinat dezvoltãrii spaþiale durabile. Planul deacþiune a fost extras din Strategia de dezvoltare durabilã pe anul 2002 a Consiliului Federal Elveþian în cadrul cãreia au fostdeterminate 10 arii de acþiune ºi un total de 22 de mãsuri care urmeazã sã fie luate. Mãsura 13 se referã la un program deplanificare spaþialã durabilã destinat îmbunãtãþirii implementãrii planificãrii spaþiale în Elveþia ºi integrãrii celor treidimensiuni ale durabilitãþii. Prin concentrarea asupra principiului dezvoltãrii aºezãrilor înspre interior, se contribuie laobþinerea de beneficii economice sub forma unei dezvoltãri urbane cu economii de costuri în ceea ce priveºte infrastructura,beneficii sociale sub forma unor zone de locuit de calitate mai bunã ºi beneficii pentru mediu sub forma unei utilizãrieconomice a terenurilor.

Obiectivele Consiliului Federal pentru acest program sunt în special urmãtoarele:Stabilirea unui cadru specific pentru reînnoirea ºi dezvoltarea aºezãrilor spre interior potrivitprincipiului planificãrii spaþiale în Elveþia;

Concentrarea mai eficientã a strategiilor ºi planurilor Confederaþiei asupra dezvoltãrii durabile ºi a eforturilor de a obþine oaliniere mai strânsã a planurilor de construcþie;

O mai bunã utilizare a planurilor structurale ale cantoanelor ºi acordarea unei atenþii mai mari criteriilor de durabilitate;

Revizuirea sistemului de planificare a utilizãrii ºi elaborarea de criterii pentru dezvoltarea durabilã a aºezãrilor;

Transmiterea imboldului pentru o cooperare transfrontalierã mai intensã (între cantoane ºi la nivel supracomunal) în ceeace priveºte planificarea spaþialã;

Întãrirea cooperãrii între planificarea socialã ºi programele de promovarea a construcþiei de locuinþe, sectorul rezidenþialºi sistemul de construcþii în general; ºi

Formularea unui sistem de monitorizare (revizuirea obiectivelor, impacturilor ºi implementarea) pentru politica deplanificare spaþialã.

�

�

�

�

�

Sursa: http://www.are.admin.ch/are/en/raum/nachhaltig/index.html

�

�

CASETA 3:

Principalele acorduri internaþionale,instrumente juridice ºi iniþiative relevante

Principalele obiective alesunt promovarea protejãrii,

gestionãrii ºi planificãrii peisagistice ºi organizareacooperãrii europene pe probleme peisagistice. Publiculeste, de asemenea, încurajat sã ia parte activã lagestionarea ºi planificarea peisajelor, ºi sã îºi asumeresponsabilitatea pentru acestea.

a stabilit obligaþia pãrþilor de a luatoate mãsurile corespunzãtoare pentru planificarearegionalã, în vederea asigurãrii unei utilizãri economiceºi raþionale a terenurilor ºi o dezvoltare sãnãtoasã ºiarmonioasã a întregii regiunii. Un accentul special sepune asupra pericolelor naturale, asupra evitãrii sub ºisupra utilizãrii, presum ºi asupra conservãrii saureabilitãrii habitatelor naturale. Mecanismul constãdintr-o clarificare temeinicã ºi o evaluare amãnunþitã acerinþelor privind utilizarea terenurilor, o planificareintegratã performantã ºi o bunã coordonare a mãsurilorluate.

În anul 1994, unele dintre statele alpine au adoptatun suplimentar, cu privire la

. Acest protocolstabileºte trei niveluri de angajare a statelor semnatare:

Adoptarea unor strategii, planuri ºi proiectegenerale pentru dezvoltarea durabilã a teritoriuluiaceste planuri trebuie adoptate de cãtreautoritãþile locale, sau mãcar în colaborare cuacestea, ºi în cooperarea cu autoritãþile localetransfrontaliere;

Adoptarea de mãsuri tehnice pentru zoneleurbane ºi rurale, pentru conservarea ºi protejareahabitatelor naturale ºi pentru domeniultransportului; ºi

Stabilirea de activitãþi de monitorizare ºi controlpentru o evaluare periodicã a impactuluiactivitãþilor de transport asupra mediului ºi a

Convenþiei referitoare lapeisajul european

Convenþia Alpinã

protocol planificareaspaþialã ºi dezvoltarea durabilã

45

�

�

�

rezultatelor implementãrii protocolului, precum ºia nevoii eventuale de amendare a acestuia.Deºi potrivit principiului subsidiaritãþii din

legislaþia UE, responsabilitãþile legate de planificareaurbanã ºi a utilizãrii terenurilor sunt deþinute la nivelnaþional ºi regional, majoritatea auun efect direct sau indirect asupra dezvoltãrii spaþiale.Tratate succesive (Actul Unic European, Tratatele de laMaastricht ºi Amsterdam) au condus la dezvoltarea unorimportante politici sectoriale teritoriale ale UE cu oinfluenþã puternicã asupra elaborãrii ºi implementãriipoliticilor naþionale ºi regionale privind dezvoltareaspaþialã ºi, prin urmare, cu o influenþã puternicã asupradezvoltãrii spaþiale .

Mai mult, existã o serie de iniþiative legate deproblema dezvoltãrii spaþiale la nivel regional.

(Carta de la Torremolinos), adoptatã în anul 1983, încadrul Conferinþei Europene a Miniºtrilor Responsabilicu Planificarea Regionalã (CEMAT) a fost primainiþiativã interguvernamentalã pentru o dezvoltaresocio-economicã echilibratã a regiunilor din Europa,îmbunãtãþirea calitãþii vieþii, gestionarea responsabilã aresurselor naturale ºi protecþia mediului înconjurãtor,precum ºi pentru folosirea raþionalã a terenurilor.Aceasta îndemna la cooperare internaþionalã pentrurealizarea „unei planificãri europene adevãrate”,specificând faptul cã planificarea regionalã/spaþialãcontribuie la o mai bunã organizare spaþialã în Europa ºicã aceasta ar trebui sã fie o organizare democraticã,cuprinzãtoare, funcþionalã ºi gânditã pe termen lung.

Pe baza Cartei de la Torremolinos, în anul 2000 aufost adoptate

, în cadrulcelei de a 12-a sesiuni a Conferinþei Europene aMiniºtrilor Responsabili cu Planificarea Regionalã(CEMAT). Aceste principii oferã o viziune largã asupraconceptului de dezvoltare spaþialã durabilã:

Promovarea coeziunii teritoriale printr-odezvoltare socio-economicã mai echilibratã aregiunilor ºi o mai bunã competitivitate;

Încurajarea dezvoltãrii generate de funcþiunile

politicilor europene

CartaEuropeanã privind Planificarea Regionalã/Spaþialã

principiile directoare pentru dezvoltareaspaþialã durabilã a continentului european

46

47

�

�




Programul spaþiului alpin

Programul Spaþiului Alpin este un proiect Interreg III B. Principalele obiective ale acestui program sunt:

Stabilirea Spaþiului Alpin ca ºi o zonã puternicã în reþeaua europeanã a zonelor de dezvoltare. Aceasta presupune oînþelegere comunã a rolului Spaþiului Alpin în ceea ce priveºte dezvoltarea spaþialã durabilã ºi promovarea activã aacesteia prin desfãºurarea de diferite activitãþi ºi mãsuri.

Iniþierea ºi susþinerea unor iniþiative de dezvoltare durabilã în cadrul Spaþiului Alpin þinând seama de relaþiile dintreregiunea alpinã centralã ºi zonele de margine ale Alpilor. Aceasta s-ar referi la activitãþi transnaþionale în diferite sectoarede la nivel comunitar la nivel municipal axându-se pe cele mai importante probleme legate de dezvoltarea regiuniialpine.

�

�

Sursa: www.alpinespace.org

CASETA 4:

urbane ºi îmbunãtãþirea relaþiilordintre oraºe ºizonele rurale;

Promovara unor condiþii de accesibilitate maiechilbrate;

Facilitarea accesului la informaþie ºi cunoaºtere;

Reducerea degradãrii mediului;

Sporirea ºi protejarea resurselor naturaler ºiapatrimoniului natural;

Valorificarea patrimoniului cultural ca ºi factorde dezvoltare;

Dezvoltarea resurselor energetice încondiþiilepãstrãrii siguranþei;

�

�

�

�

�

�

�

�

Încurajarea unui turism de calitate ºi durabil;ºi

Limitarea efectelor catastrofelor naturale .

Implicarea autoritãþilor ºi a populaþiei locale înpregãtirea ºi implementarea planurilor spaþialereprezintã un element vital pentru atingerea obiectivelorConvenþiei. În unele state, autoritãþile locale suntprincipalele responsabile pentru elaborarea de planurispaþiale la un anumit nivel. În orice caz, acestea joacãun rol important în elaborarea planurilor spaþiale careacoperã zonele muntoase. Acest lucru va asigura faptulcã sunt luate în considerare cunoºtinþele de la nivellocal, precum ºi implicarea în proces a factorilorinteresaþi relevanþi.

Primul pas pentru identificarea valorilornaturale ºi a riscurilor existente în teritorii, îl reprezintã

48


Iniþiativa Alpe-Adria

Comunitatea de lucru Alpe-Adria a fost creatã în anul 1978 la Veneþia ca ºi comunitate de lucru pentru regiunile italiene, landurileaustriece ºi republicile iugoslave de atunci. În prezent, aceasta cuprinde 17 regiuni din ºapte state: patru regiuni din Italia (FruliVeneþia Giulia, Lombardia, Trentino Alto Adige ºi Veneto), landurile austriece (Ober-Osterreich, Burgerland, Carinthia ºiSteiermark), statul liber german Bavaria, Republica Croatã, Republica Slovenã, cinci cantoane ungureºti (Gyor Moson Sopron, Vas,Zala, Sorngy ºi Baranya) ºi cantonul elveþian Ticino. Statele membre s-au reunit datoritã dorinþei lor de a întãri pacea ºi cooperareaîntre naþiuni legate prin istorie ºi tradiþie ºi dorinþa de realizare a unei integrãri economice ºi politice avansate.

Încã de la începuturile sale, Comunitatea de lucru a atribuit o semnificaþie specificã domeniului planificãrii ºi gestionãriispaþiale. Prima Comisie pentru planificare ºi gestionare teritorialã ºi protecþia mediului a derulat activitãþi în domeniulplanificãrii ºi gestionãrii spaþiale, precum ºi în cel al conservãrii resurselor naturale ºi culturale. Activitãþile din aceastã primãperioadã erau destinate dobândirii de cunoºtinþe despre situaþia din zona caracterizatã prin mari diferenþe structurale. În anii90, eforturile au fost redirecþionate spre cãutarea unor obiective comune ºi pentru elaborarea unor linii directoare pentrupunerea în aplicare a acestor obiective.Obiectivul prioritar stabilit în programul de activitãþi pentru perioada 2001-2005 a fost cooperarea în vederea implementãriiPrincipiilor directoare pentru o dezvoltare spaþialã durabilã a continentului european (Consiliul Europei) ºi a Perspectivelorpentru dezvoltarea spaþialã europeanã (UE).

Aceste activitãþi erau menite sã:Asigure accesul la informaþie ºi schimbul de experienþã între reprezentanþii serviciilor responsabile pentru planificarea ºigestionarea spaþialã în statele membre;

Afirmarea ºi recunoaºterea îmbunãtãþitã a acestei zone în Europa;

Eliminarea discrepanþelor din documentele referitoare la planificarea spaþialã existente, furnizând informaþii oportune ºiverificarea soluþiile prevãzute care au o importanþã transfrontalierã;

Crearea unor viziuni, linii directoare ºi mãsuri comune pentru a asigura dezvoltarea spaþialã durabilã;

Furnizarea de informaþii referitoare la proiecte de importanþã naþionalã, transnaþionalã ºi transfrontalierã;

Elaborarea de propuneri de conþinut pentru proiecte comune; ºi

Promovarea unei planificãri integrate.

Activitãþile se desfãºoarã sub formã de reuniuni tematice anuale la care participã reprezentanþi din diferite serviciiresponsabile pentru planificarea ºi gestionarea spaþialã în cadrul statelor membre ale Comunitãþii de lucru Alpe-Adria(aproximativ 70). La aceste reuniuni sunt de asemenea invitaþi ºi reprezentanþi ai Consiliului Europei ºi ai Uniunii Europene.

�

�

�

�

�

�

�

Sursa: www.coe.int/t/e/cultural_co-operation/environment/cemat/paneuropean_co-operation/AlpeAdria.asp#TopOfPage

CASETA 5:




realizarea hãrþilor relevante. Astfel este permisã ºi oimagine de ansamblu asupra situaþiei din regiune ºiasupra riscurilor asociate. Toate zonele de la celerecreaþionale, pânã la cele industriale sau inundabile,trebuie sã fie luate în considerare în elaborareaplanurilor spaþiale, în vederea asigurãrii unei dezvoltãridurabile coerente a teritoriului.

Evaluarea planurilor, politicilor ºi strategiilorspaþiale trebuie ºi ea luatã în considerare, în vedereaasigurãrii protejãrii Munþilor Carpaþi ºi dezvoltãriispaþiale a regiunii.

Alineatul 2 subliniazã importanþa cooperãriitransfrontaliere între instituþiile de la diferite nivelurigeografice, în vederea realizãrii unor politicicoordonate de planificare spaþialã.

Dupã cum a fost deja menþionat, cooperareatransfrontalierã reprezintã unul dintre obiectivele cheieale Convenþiei Carpatice . În alineatul 2 al acesteia estespecificat unul dintre principalele mecanisme prin carepoate fi asiguratã o astfel de cooperare, respectiv prinobligarea guvernelor sã dezvolte o abordare comunã înceea ce priveºte planificarea transfrontalierã coerentã, ºisã coopereze în coopereze în realizarea acesteiplanificãri.

Statele carpatice ºi-au asumat obligaþia de aelabora

Aceastã cerinþã aConvenþiei este un exemplu de aplicare a principiuluigeneral din articolul 2, referitor la aplicarea uneiabordãri programatice ºi poate contribui la asigurareacoerenþei de o parte ºi de cealaltã a graniþelor.În procesele de planificare spaþialã participã ºiinteracþioneazã un mare numãr de actori, atât dinsectorul public cât ºi din cel privat, printre careautoritãþi, oameni de ºtiinþã, profesioniºti ºi localnici.Cooperarea dintre factorii interesaþi poate fiîmbunãtãþitã prin realizarea de schimb de experienþeã ºipractici, ºi poate lua forma unor reþele sau comitete.Cooperarea transnaþionalã cu privire la planificarea ºidezvoltarea spaþialã reprezintã o abordare strategicã cevizeazã consolidarea integrãrii, a competitivitãþii ºi a

ARTICOLUL 5

Concepte principale

2. Pãrþile vor avea ca scop coordonareaamenajãrii teritoriului în zonele defrontierã, prin dezvoltarea de programe ºipolitici de planificare teritorialãtransfrontalierã ºi/sau regionalã,îmbunãtãþind ºi sprijinind cooperareadintre instituþiile relevante regionale ºilocale din Carpaþi.

49

politici ºi programe de planificare spaþialãtransfrontaliere ºi/sau regionale.

durabilitãþii în regiunea Carpaticã.

Nevoia de cooperare în domeniul dezvoltãriispaþiale este scoasã în evidenþã de cãtre

care încurajeazã întãrireacooperãrii la nivel european ºi participarea regiunilor, amunicipalitãþilor ºi a cetãþenilor. Iniþiativele prezentateîn cele ce urmeazã dus la stabilirea de reþele pentruîntãrirea cooperãrii între statele europene.

Subcomitetul pentru Dezvoltare Urbanã ºiSpaþialã, condus de Comisia Europeanã în cooperare custatele membre UE, lucreazã la proiecte cum ar fi

), în vederea sprijinirii dezvoltãrii de politici ºiconstituirii unei comunitãþi ºtiinþifice europeane îndomeniul dezvoltãrii teritoriale.

Programul ESPON 2006 a fost stabilit în vedereacreãrii unei o reþele de cercetãtori care sã poatã potfurniza informaþii noi capabile sã permitã înþelegereadimensiunii spaþiale a Fondurilor Structurale, a Politiciide Coeziune ºi a altor politici comunitare sau aleguvernelor naþionale. În cadrul programului este vizatãdesfãºurarea de activitãþi de cercetare privindplanificarea spaþialã, pânã în anul 2007 .

Pentru a ajuta statele din Europa Centralã ºi de SudEst sã facã faþã tranziþiei de la economia centralizatã laeconomia de piaþã ºi sã implementeze mãsurile necesarepentru aderarea lor la UE, au fost iniþiate douã proiecte:

ºi . Ambele proiecte au fost menite sãasigure o mai bunã înþelegere reciprocã a procesului dedezvoltare spaþialã, a instrumentelor ºi a instituþiilor dinacea parte a Europei. În cadrul ambelor proiecte au fostcreate reþele de experþi în planificare spaþialã ºi defuncþionari guvernamentali, în scopul facilitãrii unuidialog structurat cu privire la aceste chestiuni .

Cooperarea transfrontalierã este încurajatã deComisia Europeanã prin publicaþia

În acest cadru, autoritãþile locale trebuie:Stabileascã un dialog ºi o cooperare regulatã, învederea asigurãrii unei înþelegeri reciproce ºi acunoaºterii practicilor privind planificarea, încontextele lor sociale, culturale, de mediu ºieconomice din regiune;

Sã se familiarizeze cu sistemele administrativerelevante ºi cu organizarea planificãrii spaþiale dinstatele învecinate, în vederea asigurãrii uneicooperãri fructuoase;



principiiledirectoare pentru dezvoltarea spaþialã durabilã acontinentului european,

Reþeaua de Observare a Planificãrii Spaþiale Europene(ESPON

Vision Planet ESTIA

51

52

Europa2000+:Cooperare pentru dezvoltarea spaþialã aEuropei .53

�

�




�

�

�

�

Sã modifice prin amendamente politicilerelevante, aºa fel încât practicile legate deplanificarea spaþialã sã devinã compatibile lanivelul întregii regiuni;

Sã iniþieze o dezvoltare coordonatã a politicilor ºiprogramelor regionale;

Sã se asigure cã politicile ºi programele naþionaleºi locale sunt compatibile cu cele regionale; ºi

Sã stabileascã legãturi între institutele de cercetareºi experþii în planificare, în vederea realizãrii uneiplanificãri spaþiale transfrontaliere comune.

Alineatul 3 scoate în evidenþã principalele aspectecãrora trebuie sã li se acorde o atenþie specialã înelaborarea programelor ºi a politicilor de planificarespaþialã.

Datoritã abordãrii sale interdisciplinare,dezvoltarea spaþialã este legatã de o serie de politicisectoriale, acestea fiind enumerate în convenþie.

Construirea infrastructurii în regiune este de oimportanþã deosebitã în abordarea integratã aplanificãrii spaþiale, aceasta având un impact uriaºasupra terenurilor ºi a resurselor aferente acestora.Potrivit acestui alineat, planurile ºi proiectele

Articolul 5

Concepte principale

3. În dezvoltarea acestor politici ºiprograme de planificare a teritoriului, oatenþie specialã trebuie acordatã, printrealtele:a) transportului, infrastructurii ºiserviciilor de telecomunicaþii ºi energietransfrontaliere;b) conservãrii ºi utilizãrii durabile aresurselor naturale;c) planificãrii coerente a localitãþilor ºi ateritoriului din zonele de graniþã;d) prevenirii impactului transfrontalier alpoluãrii;e) planificãrii integrate a utilizãriiterenului si a evaluãrilor impactuluiasupra mediului.

Transportul transfrontalier, energia ºitelecomunicaþiile, infrastructura ºi serviciile

transfrontaliere trebuie realizate în comun de cãtre destatele afectate de lucrãrile respective. În acest sens,trebuie sã se atingã cel mai bun echilibru întreexploatarea economicã a zonei ºi aspectele sociale ºide mediu ce trebuie luate în considerare. Se impune, deasemenea, ºi o evaluare atentã a nevoii de proiecte petermen lung.

Mai multe informaþii sunt oferite în articolele 8 ºi10 din Convenþie .

Unele forme de utilizare a terenurilor ºi dedezvoltare spaþialã pot cauza degradãri ce ar atragedupã sine impacturi negative asupra stabilitãþiiecosistemelor. Mai mult decât atât, gestionarearesurselor naturale, cum ar fi restaurarea habitatelor,necesitã o strategie spaþialã. Prin urmare, în proceselede luare a deciziilor trebuie sã se þinã seama degestionarea spaþialã integratã a resurselor naturale. Maimulte informaþii cu privire la aceasta pot fi gãsite înarticolul 4 din Convenþie .

Potrivit acestei prevederi, trebuie sã se acorde oatenþie specialã coerenþei planurilor rurale ºi urbaneaferente zonelor de graniþã. Cooperarea transfrontalierãîn realizarea unei planificãri spaþiale coerente poateconduce la o dezvoltare mai durabilã a zonelor urbaneºi rurale (minimizând impactul proiectelor deinfrastructurã ºi de utilizare a terenurilor asupramediului ºi maximizând beneficiile economice ºisociale pentru populaþie), precum ºi la diminuareadisparitãþilor de dezvoltare dintre zonele învecinate.Este nevoie de o perspectivã la scarã mai mare pentru apermite dezvoltarea zonelor marginalizate, pentru arestructura aºezãrile ineficiente din punct de vederespaþial ºi pentru a stimula oportunitãþile de dezvoltareeconomicã din zonele urbane ºi rurale.

Abordarea spaþialã este decisivã pentruprevenirea poluãrii. La amplasarea activitãþilorindustriale trebuie sã se þinã cont de dinamica poluãriitransfrontaliere. Convenþia UNECE privind accidenteleindustriale furnizeazã exemple bune de mãsuri ce pot fipuse în practicã pentru a preveni poluareatransfrontalierã. Una dintre mãsurile eficace deprotejare împotriva poluãrii constã în delimitarea unorzone tampon. Mai multe informaþii legate de aceasta potfi gãsite în articolul 10 din Convenþie.

54

55

Conservarea ºi utilizarea durabilã a resurselornaturale

Planificare urbanã ºi ruralã coerentã în zonelede graniþã

Prevenirea impactului transfrontalier alpoluãrii




Planificarea integratã a amenajãrii terenului ºievaluarea impactului asupra mediului

Evaluarea strategicã de mediu (SEA) este utilizatãpentru a facilita procesul de luare a deciziilor privindplanificarea spaþialã. Aceasta înglobeazã atât elementede evaluare socio-economicã, cât ºi elemente deevaluare ecologicã/de mediu, ºi poate implica:

Elaborarea de hãrþi ale habitatelor;

Analize de risc; ºi

E laborarea de hãrþi de sensibilitate

O datã luate deciziile cu privire la planificareaspaþialã, studiul de evaluare a impactului asupramediului (EIM) trebuie sã fie folosit pentru a evaluarea ºireducerea impactului asupra mediului pe care anumiteproiecte sau operaþiuni îl au. Pentru îndeplinireaobligaþiilor stipulate în acest articol se pot folosi o seriede instrumente:

Mãsurãtori spaþiale, spre exemplu reþelereprezentative ale ariilor protejate, zone în careaccesul este interzis în mod temporar saupermanent ºi zone care nu se exploateazã;

Controale ale nivelurilor, spre exemplu limite cuprivire la extragerea unei resurse sau la volumulsau concentraþia unei descãrcãri; ºi

Cele mai bune practici, inclusiv progreseletehnologice adecvate.

Vezi articolele 3 ºi 12 ale Convenþiei .

se referã la politicilesectoriale:

Trebuie stabilite zone de conservare a naturii ºi aspaþiului rural, iar cursurile de apã ºi alte resursevitale trebuie protejate.

În ceea ce priveºte transportul, vor fi adoptatelegãturi regionale ºi interregionale mai bune, carevor favoriza mijloacele de transport compatibilecu mediul, întãrind coordonarea ºi legãturiledintre diferite sisteme de transport ºi promovândlimitãrile de trafic prin îmbunãtãþirea serviciilor detransport public pentru localnici ºi turiºti ºilimitarea traficului.

În anul 1999, statele membre UE au aprobatPerspectiva privind Dezvoltarea SpaþialãEuropeanã (PDSE), în vederea promovãrii

�

�

�

�

�

�

�

57

Principalele acorduri internaþionale,instrumente legale ºi iniþiative relevanteProtocolul Convenþiei Alpine privind planificareaspaþialã ºi dezvoltarea durabilã58

�

�

structurilor regionale policentrice ºi dezvoltãriidurabile prin planificare spaþialã. Aceasta esteperceputã drept: „un cadru de politici adecvatpentru politicile sectoriale ale Comunitãþii ºi aleStatelor Membre care au impacturi spaþiale,precum ºi pentru autoritãþile regionale ºi locale,menirea sa find aceea de a duce la o dezvoltaredurabilã ºi echilibratã a teritoriului european .

Provocarea cãrora guvernele ºi autoritãþile localetrebuie sã îi facã faþã este aceea de a integra diferiteleprocese ºi instrumente ce determinã utilizareaterenurilor, în planurile spaþiale. Aceasta înseamnã cãautoritãþile trebuie sã se asigure cã adoptarea ºi, maiales, implementarea de politici cum ar fi cele legate deagriculturã, silviculturã ºi transport, se desfãºoarã într-un mod care sã permitã acestora sã se sprijine reciproc,mai degrabã decât sã vina în contradicþie una cu alta.Prin urmare, în procesul decizional este necesarã oabordare integratã, care sã ia în considerare toatepoliticilor care pot avea un impact asupra altor politici.

Articolele 3 ºi 5 sunt strâns legate de articolele 4, 6,7, dat fiind faptul cã biodiversitatea, peisajele, apele,pãdurile ºi terenurile agricole necesitã gestionarearesurselor ce þin de terenuri.

Dat fiind faptul cã transportul ºi infrastructuraaferentã acestuia (articolul 8) ºi activitãþile industriale(articolul 10), au impacturi uriaºe asupra terenurilor ºi aresurselor acestora, aceste domenii ar trebui sã ocupe unloc special în planurile spaþiale.

Zonele cu caracter recreaþional sunt incluse deobicei în planurile spaþiale, acest lucru având un impactasupra activitãþilor turistice (vezi articolul 9).Mai mult decât atât, la elaborarea planurilor spaþialetrebuie sã se þinã seama de patrimoniul cultural(articolul 11), deoarece trebuie sã se asigure armoniaarhitecturalã, iar unele elemente tangibile (ex.monumente istorice) ar putea necesita protecþiespecialã, ca, spre exemplu, prin intermediul unor zonetampon.

Evaluarea strategicã de mediu (SEA) ºi evaluareaimpactului asupra mediului (EIM) (articolul 12) suntfolosite pentru evaluarea impactului planurilor spaþialeºi a mãsurilor de gestionare a resurselor ce þin deterenuri.

În sfârºit, în timpul elaborãrii acestor planuri,trebuie asigurate mecanismele prevãzute în articolul 13cu privire la participarea publicã.

59







Capitolul DArticolul 4

Articolul 4 - Conservarea ºi utilizarea durabilã a biodiversitãþii ºi a diversitãþiipeisajelor

1. Pãrþile vor urmãri sã realizeze politici pentru conservarea, utilizarea durabilã ºi refacerea diversitãþiibiologice ºi a peisajelor din Munþii Carpaþi. Pãrþile vor întreprinde mãsuri adecvate pentru asigurareaunui nivel ridicat al protecþiei ºi utilizãrii durabile a habitatelor naturale ºi semi-naturale, acontinuitãþii ºi conectivitãþii acestora ºi a speciilor de flora ºi fauna care sunt caracteristice regiuniicarpatice, în special pentru protejarea speciilor ameninþate, a speciilor endemice Carpaþilor ºi acarnivorelor mari.

2. Pãrþile vor promova întreþinerea adecvatã a habitatelor semi-naturale, restaurarea habitatelordegradate ºi vor susþine elaborarea ºi implementarea planurilor de gestionare relevante.

3. Pãrþile vor urmãri politici destinate prevenirii introducerii speciilor strãine invazive si eliberãriiorganismelor modificate genetic ce ameninþã ecosistemele, habitatele sau speciile, controlului saueradicãrii acestora.

4. Pãrþile vor dezvolta ºi/sau promova sisteme de monitorizare compatibile, inventare regionalecoordonate ale speciilor ºi habitatelor, cercetãri ºtiinþifice coordonate ºi interconectarea lor.

5. Pãrþile vor coopera pentru realizarea unei reþele ecologice carpatice ca parte constitutivã a Reþeleiecologice paneuropene, la stabilirea ºi sprijinirea unei Reþele Carpatice de zone protejate, precum ºipentru îmbunãtãþirea conservãrii ºi gestionãrii durabile în zonele din afara ariilor protejate.

6. Pãrþile vor lua mãsuri adecvate pentru integrarea obiectivelor de conservare ºi utilizare durabilã adiversitãþii biologice ºi a peisajelor în cadrul politicilor sectoriale, cum ar fi agricultura montanã,silvicultura montanã, gestionarea bazinelor râurilor, turismul, transportul ºi energia, industria ºiactivitãþile miniere.

Resursele naturale contribuite în multe feluri ladezvoltarea culturii ºi a civilizaþiilor umane. Pe lângãfaptul cã furnizeazã, direct sau indirect, bunuri ºi serviciiindispensabile supravieþuirii oamenilor, diversitateabiologicã are un rol esenþial în funcþionareaecosistemelor.

Zonele de munte au o mare bogãþie debiodiversitate ºi peisaje, acest fapt datorându-se în parteizolãrii ºi dezvoltãrii lor limitate prin comparaþie cu altezone. Ecosistemele montane oferã o gamã largã dehabitate ºi o mare bogãþie de specii. Condiþiile existentela altitudini mari furnizeazã servicii vitale pentru unsistem ecologic funcþional.

Una dintre cele mai mari valori ale MunþilorCarpaþi o reprezintã patrimoniul natural ce poate fi gãsitaici, format din 133 de tipuri de habitate ºi 3988 despecii de plante . Din aceastã cauzã, potrivit articolului60

4 din Convenþia Carpaticã, statele semnatare auobligaþia de a lua mãsuri specifice pentru conservarea ºiutilizarea durabilã a diversitãþii biologice ºi peisagistice.

Activitãþile umane modificã în mod fundamentalºi, într-o mare mãsurã, ireversibil, diversitatea vieþii pePãmânt. Biodiversitatea nu a fost nicicând atât deameninþatã cum este acum datoritã consumului deresurse organice ºi presiunilor exercitate asupra sa, cumar fi cele datorate utilizãrii, terenurilor, poluãrii(poluarea aerului, poluarea apei, contaminareasolurilor) sau schimbãrilor climatice, toate datorateactivitãþilor umane.

Oamenii de ºtiinþã recunosc faptul cã în secolultrecut oamenii au provocat creºterea numãrului despecii dispãrute cu o ratã de sute de ori mai mare decâtrata de dispariþie obiºnuitã în cursul istoriei Pãmântului.Se estimeazã cã 34 000 de specii de plante ºi 5200 de


specii de animale, inclusiv una din opt specii de pãsãri,sunt ameninþate cu dispariþia, iar 60% din ecosistemeleplanetare sunt degradate sau nu sunt gestionate în moddurabil . Recunoaºterea faptului cã biosfera se schimbãîn ritm rapid a determinat o serie de iniþiative pentruconservarea ºi protejarea diversitãþii biologice.

La nivel global ºi regional/sub-regional au fostadoptate numeroase convenþii ºi acorduri internaþionalereferitoare la aspecte specifice legate de conservareadiversitãþii biologice ºi peisagistice, precum ºi lautilizarea durabilã a resurselor biologice ºi a peisajelor.

sunt axate pe probleme legatede biodiversitate: Convenþia privind DiversitateaBiologicã (CDB), Convenþia privind comerþulinternaþional cu specii de florã ºi faunã sãlbaticãameninþate (CITES), Convenþia privind conservareaspeciilor migratoare (Convenþia de la Bonn), Convenþiade la Ramsar privind zonele umede (Convenþia Ramsar),Convenþia Naþiunilor Unite pentru CombatereaDeºertificãrii (UNCCD) ºi Convenþia privindPatrimoniul Universal (CPU). Aceste convenþii suntprezentate pe scurt în continuare, însã mai multe detaliisunt furnizate în cadrul fiecãrei analize a paragrafelor.

esteprimul acord mondial care se referã la toateaspectele legate de diversitatea biologicã.Începând cu anul 2007, 190 de state, inclusivstatele carpatice, sunt pãrþi în aceastã convenþie.Convenþia stabileºte trei obiective principale:conservarea diversitãþii biologice, utilizareadurabilã a componentelor acesteia, ºi împãrþireacorectã ºi echitabilã a beneficiilor rezultate dinutilizarea resurselor genetice.

(CITES) urmãreºte sã garanteze cã comerþulinternaþional cu specimene de animale sau plantesãlbatice nu ameninþã supravieþuirea acestora.Prin cele trei anexe ale sale, convenþia stabileºtegrade diferite de protecþie pentru peste 30 000 despecii de plante ºi animale ºi reglementeazãcomerþul internaþional cu aceste specii. Pânã înprezent, 169 de state, inclusiv toate statelecarpatice, sunt pãrþi ale acestei convenþii.

(CSM, sauConvenþia de la Bonn) urmãreºte conservareaspeciilor migratoare terestre, marine ºi de pãsãri înmediul lor. Pãrþile la aceastã convenþie lucreazã

61

62

63

64


ªase convenþii mondiale

1. Convenþia privind diversitatea biologicã

2. Convenþia privind comerþul internaþional cuspecii de florã ºi faunã sãlbaticã ameninþate

3. Convenþia privind conservarea speciilormigratoare de animale sãlbatice

împreunã pentru conservarea speciilor migratoareºi a habitatelor acestora, asigurând protecþie strictãpentru majoritatea speciilor migratoareameninþate, prin încheierea de acorduri regionalemultilaterale pentru conservarea ºi gestionareaspeciilor specifice sau a categoriilor de specii ºiprin desfãºurarea de activitãþi comune de cercetareºi conservare. Aceastã convenþie a fost ratificatã detoate statele carpatice, cu excepþia Serbiei.

4

(cunoscutã subdenumirea de Convenþia Ramsar) oferã un cadrude acþiune pentru cooperarea naþionalã ºiinternaþionalã, în vederea conservãrii ºi utilizãriiraþionale a zonelor umede ºi a resurselor acestora.Convenþia acoperã toate aspectele legate deconservarea ºi utilizarea raþionalã a zonelorumede, recunoscând zonele umede ca ºiecosisteme foarte importante pentru conservareabiodiversitãþii în general, precum ºi pentrubunãstarea comunitãþilor umane. Aceastãconvenþie a fost ratificatã de cãtre toate statelecarpatice.

. Convenþia privind zonele umede deimportanþã internaþionalã în special pentruhabitatul pãsãrilor de apã

65

5. Convenþia Naþiunilor Unite pentruCombaterea Deºertificãrii

Convenþiei privindPatrimoniul Universal

(UNCCD) recunoaºtefaptul cã deºertificarea reprezintã o problemãeconomicã, socialã ºi de mediu majorã, carepriveºte multe state din toate regiunile globului. Învederea combaterii deºertificãrii ºi pentruatenuarea efectelor secetei, în special în Africa,convenþia se concentreazã pe îmbunãtãþireagestionãrii durabile a terenurilor ºi resurselorhidrologice, ºi pe prevenirea consecinþelor petermen lung ale deºertificãrii, inclusiv asuprafenomenelor de migraþie în masã, dispariþieispeciilor, schimbãrilor climatice ºi nevoii de aacorda ajutor de urgenþã populaþiilor aflate încrizã.

6. Principala misiune a(CPU) este aceea de a

identifica ºi conserva patrimoniul natural ºicultural universal, prin stabilirea unei liste de locuriºi monumente de valoare deosebitã care trebuieconservate pentru întreaga umanitate, ºi de aasigura protejarea acestora printr-o cooperarestrânsã a naþiunilor. Toate statele carpatice suntparte la aceastã convenþie. Aspectele referitoare lapatrimoniul cultural sunt descrise mai în detaliu înCapitolul I.J al Manualului. În aceastã secþiune nevom concentra asupra componentei convenþiei cuprivire la patrimoniul natural.

66

67


A R T I C O L U L 4


Existãcare se concentreazã în principal asupra diversitãþiibiologice sau peisagistice, sau asupra unora dintrecomponentele specifice acestora:

este un instrument juridicinternaþional în domeniul conservãrii naturii careacoperã întreg patrimoniul natural de pecontinentul european ºi se extinde ºi asupra unoradintre statele africane. Obiectivul acesteiconvenþii este conservarea florei ºi a faunei înhabitatele lor naturale ºi promovarea cooperãriieuropene în acest domeniu.

2. Obiectivelesunt promovarea protejãrii, gestionãrii

ºi planificãrii peisajului european, precum ºiorganizarea cooperãrii la nivel european peprobleme legate de peisaj. Convenþia stabileºteprincipiile juridice generale ce ar trebui sãserveascã drept bazã pentru adoptarea politicilornaþionale legate de peisaj, precum ºi pentrustabilirea cooperãrii internaþionale în aceastãprivinþã. Acesta este unicul instrument juridic dinEuropa care se referã la protejarea peisajului.

este un acord cadru pentruprotejarea ºi dezvoltarea durabilã a regiuniialpine. În plus, în anul 1994, pãrþile au încheiat un

Acest protocol a intrat învigoare în anul 2002. În acest protocol se stabilescobligaþii specifice pentru pãrþi: cooperare ºiinformare reciprocã în ceea ce priveºteplanificarea activitãþilor legate de protejarea floreiºi a faunei, crearea ºi gestionarea comunã azonelor protejate transnaþionale, crearea uneireþele ecologice de zone protejate, interzicereaculegerii ºi comercializãrii unor specii protejate ºicoordonarea activitãþilor lor de cercetare.

, reprezintã o referinþãimportantã în domeniul biodiversitãþii ºi utilizãriidurabile a diversitãþii biologice ºi peisagistice dinEuropa :

Politica Uniunii Europene pentru conservareanaturii se bazeazã pe douã directive principale:

Directiva Consiliului 92/43/CEE, din 21 mai 1992,pentru conservarea habitatelor naturale ºi a fauneiºi florei sãlbatice ; ºi

Directiva Consiliului 79/409/CEE, din 2a p r i l i e 1 9 7 9 , p e n t r u c o n s e r v a r e apãsãrilorsãlbatice ( .

La baza ambelor directive se aflã crearea unei

trei acorduri regionale sau subregionale

1. Convenþia de la Berna

Convenþiei asupra peisajuluieuropean

3. Convenþia Alpinã

Protocol specific privind protejarea naturii ºigestionarea peisajului.

Legislaþia Uniunii Europene

(Directiva Habitate)

Directiva Pãsãri)

68

69

70

�

�

ample reþele ecologice europene de situri numitãNatura 2000, precum ºi integrarea cerinþelor deprotecþie a naturii în politicile sectoriale (ex.agriculturã, transporturi, dezvoltare regionalã.)

O gamã de, , oferã, de

asemenea, oportunitãþi considerabile pentru întãrireaconservãrii biologice ºi pentru dezvoltarea durabilã înregiune.

Agenda 21 reprezintã un plan de acþiunecuprinzãtor ce trebuie pus în aplicare la nivel global,naþional ºi local, de cãtre organizaþiile din sistemulNaþiunilor Unite, precum ºi de cãtre guverne ºi grupãrileimportante din fiecare zonã în care oamenii au unimpact asupra mediului. Capitolul 15 al acestei agendeadoptate în cadrul Conferinþei de la Rio din 1992, estededicat conservãrii diversitãþii biologice. Obiectiveleacesteia sunt îmbunãtãþirea conservãrii diversitãþiibiologice ºi utilizarea durabilã a resurselor biologice,precum ºi sprijinirea implementãrii Convenþiei pentrudiversitate biologicã .

Principiile de la Addis Abeba ºi Liniile directoare,adoptate cu ocazia celei de-a 7-a Conferinþe a Pãrþilor laConvenþia pentru Diversitate Biologicã (CDB), constauîn 14 principii practice ºi linii directoare operaþionale,precum ºi în câteva instrumente pentru implementareaacestora, ce guverneazã modul de utilizare acomponentelor biodiversitãþii, în vederea asigurãriiunui caracter durabil al utilizãrilor la care acestea suntsupuse. Principiile respective asigurã un cadru pentruasistarea guvernelor, managerilor de resurse,comunitãþilor indigene ºi locale, a sectorului privat ºi aaltor factori interesaþi, cu privire la felul în care aceºtiatrebuie sã se asigure cã modul în care utilizeazãcomponentele biodiversitãþii nu va conduce la un declinpe termen lung al diversitãþii biologice .

Cu ocazia Conferinþei Pãrþilor Convenþiei pentrudiversitate biologicã din anul 2002, s-a luat o hotãrâreprin care pãrþile :“se angajeazã sã realizeze oimplementare mai coerentã ºi mai eficace a celor treiobiective din Convenþie, aºa fel încât pânã în 2010 sã serealizeze o reducere semnificativã a ratei actuale depierdere a biodiversitãþii la nivel global, regional, ºinaþional, ca ºi contribuþie la reducerea sãrãciei ºi înbeneficiul vieþii de pe pãmânt.”

În ceea ce priveºte biodiversitatea montanã, ceade-a 7-a Conferinþã a Pãrþilor a adoptat un program delucru asupra diversitãþii biologice montane , care îºipropune, de asemenea, ca ºi obiectiv major, reducerea

instrumente ºi iniþiative juridiceinternaþionale fãrã caracter obligatoriu

Agenda 21

Principiile de la Addis Abeba ºi Liniile directoarepentru utilizarea durabilã a biodiversitãþii.

2010 Obiectivul biodiversitãþii

�

�

�

71

72

73


A R T I C O L U L 4

semnificativã a dispariþiei diversitãþii biologice montanepânã în 2010. Acest obiectiv a fost mai apoi aprobat decãtre Summit-ul Mondial pentru Dezvoltarea Durabilã,iar Uniunea Europeanã s-a angajat, de asemenea, sãopreascã pierderea biodiversitãþii pânã în anul 2010 ,obiectiv menþionat în cadrul celui de-al 6-lea Programde Acþiune asupra mediului înconjurãtor, adoptat în2002.

„Numãrãtoarea inversã 2010” este o reþeaformatã din guverne, oraºe ºi regiuni, precum ºi dinorganizaþii ale societãþii civile, gãzduitã de OficiulRegional pentru Europa al Uniunii Internaþionale pentruConservarea Naturii (IUCN). Obiectivul acesteia este catoate guvernele europene ºi membrii societãþii civile, latoate nivelurile, sã întreprindã acþiunile necesare pentrua stopa pierderea biodiversitãþii pânã în 2010.

Uniunea Internaþionalã pentru ConservareaNaturii (IUCN), prin intermediul Comisiei sale desupravieþuire a speciilor (SSC) , a evaluat starea deconservare a speciilor, subspeciilor, ºi varietãþilor de maibine de 40 de ani, selectând chiar anumite subpopulaþiide la scarã globalã, pentru a scoate în evidenþã taxonii pecale de dispariþie, promovând astfel conservareaacestora. Aceasta evaluare reprezintã baza pentruelaborarea Listei Roºii, care este conceputã pentru adetermina riscul relativ de dispariþie. Principalul sãuobiectiv este acela de a cataloga ºi de scoate în evidenþãacele specii care prezintã un risc mai mare de dispariþiela nivel global (ex. cele care apar în listã ca fiind într-unpericol foarte mare, ca fiind în pericol sau ca fiindvulnerabile). Lista roºie a IUCN cuprinde, de asemenea,informaþii asupra speciilor care intrã în categoria celordispãrute sau dispãrute în sãlbãticie, asupra speciilorcare nu pot fi evaluate datoritã insuficienþei informaþiilorexistente (ex. din lipsã de date) ºi asupra speciilor care,fie sunt pe punctul de a deveni ameninþate, fie ar fiameninþate dacã nu ar exista un program de conservare aspeciilor ameninþate cu dispariþia (ex. cele care suntaproape pe cale de dispariþie) .

Strategia pan-europeanã pentru diversitateabiologicã ºi peisagisticã a fost stabilitã de cãtre ConsiliulEuropei, în cooperare cu alte organizaþii naþionale ºiinternaþionale, atât guvernamentale cât ºineguvernamentale, în urma Summit-ul Pãmântului de laRio ºi adoptãrii Convenþiei Naþiunilor Unite pentruDiversitate Biologicã. Principalul obiectiv al strategieieste acela de a gãsi unui rãspuns potrivit cu privire ladeclinul diversitãþii biologice ºi peisagistice în Europa ºide a asigura mediului înconjurãtor un caracter durabil .

74

75

76

77

�

�

�

Lista Roºie a IUCN privind speciile ameninþate

Strategia pan-europeana pentru diversitateabiologicã ºi a peisajelor

Tematica strategicã a Uniunii Europene pentru

folosirea durabilã a resurselor naturale

Diversitatea biologicã

În 2005 Comisia Europeanã a propus Strategiapentru Utilizarea Durabilã a Resurselor Naturale înEuropa. Obiectivul strategiei este reducerea impactuluiasupra mediului înconjurãtor asociat folosirii resurselor.Strategia este gânditã pe o perioadã de 25 de ani,accentul fiind pus pe îmbunãtãþirea înþelegerii utilizãriiresurselor, a impactul pe care aceastã utilizare areasupra mediului înconjurãtor, precum ºi a legãturilordintre aceasta ºi creºterea economicã, indicatorii dedezvoltare ºi instrumentele pentru monitorizarea ºiraportarea asupra progreselor înregistrate; este vizatã,de asemenea, stabilirea unui Centru european de date înmaterie de resurse naturale, precum ºi a unei ComisiiInternaþionale pentru utilizarea durabilã a resurselornaturale.

Toate aceste instrumente contribuie laconservarea ºi utilizarea durabilã a patrimoniuluinatural prin activitãþi standard, proiecte privindelaborarea de politici, crearea de reþele tehnice, acþiuneîn domeniu, cercetare ºi analizã, dezvoltare localã,dezvoltarea capacitãþii ºi creºterea gradului deconºtientizare.

Primul paragraf defineºte obligaþiile generale alepãrþilor, punând accent asupra specificului regiuniiMunþilor Carpaþi: elaborarea unor politici relevante ºiluarea de mãsuri pentru protejarea componentelorbiodiversitãþii în regiune.

Prima parte a acestui paragraf solicitã pãrþilorelaborarea de politici specifice având ca obiectiv“conservarea, utilizarea durabilã ºi restaurareadiversitãþii biologice ºi peisagistice”.

sau biodiversitatea,cuprinde toate genurile, speciile, habitatele ºi

1. Pãrþile vor urmãri sã realizeze politicipentru conservarea, utilizarea durabilã ºirefacerea diversitãþii biologice ºi apeisajelor din Munþii Carpaþi. Pãrþile vorîntreprinde mãsuri adecvate pentruasigurarea unui nivel ridicat al protecþieiºi utilizãrii durabile a habitatelor naturaleºi semi-naturale, a continuitãþii ºiconectivitãþii acestora ºi a speciilor deflora ºi fauna care sunt caracteristiceregiunii carpatice, în special pentruprotejarea speciilor ameninþate, aspeciilor endemice Carpaþilor ºi acarnivorelor de talie mare.

Concepte principale



A R T I C O L U L 4


ecosistemele de pe pãmânt, incluzând toateorganismele vii ºi complicata lor interdependenþã , cuexcepþia omului, a organelor ºi a materialelor genetice,aºa cum s-a stabilit cu ocazia primei Conferinþei aPãrþilor la Convenþia pentru Diversitate Biologicã.Diversitatea biologicã este definitã în articolul 2 alConferinþei pentru Diversitate Biologicã ca fiind“variabilitatea organismelor vii din toate sursele,incluzând, printre altele, ecosistemele terestre, marine ºialte ecosisteme acvatice, precum ºi complexeleecologice din care acestea fac parte; aceasta includediversitatea din cadrul speciilor, între specii ºi aecosistemelor”.

Convenþia privind diversitatea biologicã ºiComunitatea internaþionalã a mediului înconjurãtordisting trei niveluri de diversitate biologicã:

diversitatea dintre ºi în interiorul ecosistemelor ºihabitatelor (diversitatea habitatelor);

diversitatea dintre specii în interiorul unui habitatsau ecosistem specific (diversitatea speciilor ); ºi

variaþia geneticã din interiorul unor speciiindividuale (diversitatea geneticã)

este definit de cãtre Convenþia europeanãpentru peisaje ca fiind “o suprafaþã, aºa cum percepoamenii, al cãrei caracter este rezultatul acþiunii ºiinteracþiunii factorilor naturali ºi/sau umani”. Aceastãdefiniþie reflectã ideea cã peisajele evolueazã de-alungul timpului ºi subliniazã faptul cã peisajul formeazãun întreg, ale cãrui componente naturale ºi culturalesunt luate împreunã. Termenul de “diversitatepeisagisticã” nu este definit în mod explicit înconvenþie , dar folosind preambulul Convenþieieuropene pentru peisaje ca ºi ghid, putem afirma cã, încontextul acelei convenþii, diversitatea peisagisticãcuprinde multitudinea peisajelor din zonele urbane ºirurale, din zonele degradate ºi din zonele de foarte bunãcalitate, din zonele recunoscute ca fiind de o frumuseþeremarcabilã, precum ºi din zonele de zi cu zi.

Potrivit Convenþiei privind Patrimoniul Universal,peisajele culturale sunt proprietãþi culturale ºi reprezintã“opere realizate prin efortul comun al naturii ºi alomului”. Ele sunt ilustrative pentru evoluþia societãþiiumane ºi a „aºezãrii” acesteia de-a lungul timpului, subinfluenþa constrângerilor sau/ºi a oportunitãþilor oferitede mediul natural, ºi a forþelor sociale, economice ºiculturale succesive.

este un termen interpretat de obiceica având un sens mai restrâns decât termenii “protejare”sau “prezervare”. Conservarea presupune menþinereacondiþiilor necesare pentru existenþa continuã aresurselor, iar punctul de referinþã ar trebui sã fie statusquo-ul resurselor vii respective. Acest termen este, deasemenea, înþeles ca presupunând exploatarea

78

79

80

�

�

�

Peisajul

Conservarea

resurselor naturale fãrã a depãºi limitele ce garanteazãregenerarea ºi caracterul durabil al resurselor. În ceea cepriveºte definiþia datã de Uniunea Europeanã acestuiconcept, Directiva Habitatelor defineºte conservarea cafiind o serie de mãsuri necesare menþinerii saurestaurãrii habitatelor naturale, a populaþiilor speciilordin fauna sau flora sãlbaticã, la o stare de conservarefavorabilã. Astfel, potrivit acestei definiþii, conceptul deconservarea include, de asemenea, conceptul derestaurare.

Potrivit Convenþiei privind diversitatea biologicã,este folosirea componentelor

diversitãþii biologice într-un mod ºi într-un ritm care sãnu ducã, pe termen lung, la reducerea biodiversitãþii,pãstrând astfel potenþialul ei de a rãspunde nevoilor ºiaspiraþiilor generaþiilor prezente ºi viitoare.În mai 2002, Conferinþa Pãrþilor la Convenþia privinddiversitatea biologicã a recunoscut cã utilizareadurabilã a diversitãþii biologice este o chestiuneprioritarã ºi a adoptat decizia V/24 ce priveºte utilizareadurabilã ca ºi chestiune interdisciplinarã. Se recunoaºtefaptul cã utilizarea durabilã ºi conservarea diversitãþiibiologice sunt esenþiale pentru supravieþuirea speciilorºi sunt, de asemenea, benefice pentru umanitate, maiales pentru oamenii care depind de diversitateabiologicã pentru a-ºi câºtiga exitenþa.

Datoritã beneficiilor sociale, culturale ºieconomice pe care le aduce oamenilor, utilizareadurabilã oferã stimulente pentru conservare ºi refacere.Utilizarea durabilã nu poate fi o realitate în lipsa unormãsuri de conservare eficace.

este o activitate complementarãconservãrii ºi utilizãrii durabile. Este definitã ca"revenirea unui ecosistem sau habitat la structura saoriginarã în cadrul comunitãþii, la complementaritateanaturalã cu celelalte specii ºi la funcþiile naturale" .Restaurarea presupune, în primul rând, identificareahabitatelor ºi ecosistemelor degradate, urmatã deelaborarea ºi aplicarea unor mãsuri pentru a le readucela o stare de conservare favorabilã.Acest termen devine din ce în ce mai relevant încontextul asumãrii rãspunderii pentru prejudiciuladus mediului . De exemplu, Directiva UE privindrãspunderea de mediu, cu referire la prevenireaºi repararea prejudiciului asupra mediului, prevedecã repararea prejudiciului adus mediului se faceprin readucerea mediului la starea iniþialã.

Aceastã ultimã parte impune pãrþilor sã ia mãsurileadecvate pentru a garanta un înalt nivel de protejare ºiutilizarea durabilã a:

habitatelor (naturale ºi seminaturale) ºi acaracteristicilor, continuitãþii ºi conectivitãþiiacestora; ºi

speciilor de florã ºi faunã (îndeosebi a speciilor pecale de dispariþie, a speciilor endemice, a

utilizarea durabilã

Restaurarea

81

82

�

�


A R T I C O L U L 4


carnivorelor mari).

Spre deosebire de prima prevedere, cea de-a douase referã la protejare. Acesta este un termen carecuprinde atât o obligaþie negativã cât ºi una pozitivã: anu desfãºura activitãþi care ar putea dãuna biodiversitãþiiºi a lua mãsuri active pentru a preveni degradareamediului. Protecþia este perceputã din ce în ce mai multca însemnând planificarea ºi gestionarea ecologicãcuprinzãtoare, cu reglementãri de fond, proceduri ºiinstituþii la nivel naþional.

este definit de Convenþia privinddiversitatea biologicã drept locul sau situl în care segãseºte în mod natural un organism sau o populaþie.Politica privind protecþia naturii ºi biodiversitateaaplicatã de Comisia Europeanã pune mult accent peprotecþia habitatului ºi cere statelor membre sã instituiearii speciale de conservare a habitatelor de interescomunitar ºi a habitatelor unor specii de interescomunitar.

Directiva privind habitatele defineºte termenul"habitat natural" ca fiind „arii terestre sau acvatice carese disting prin caracteristici geografice, abiotice ºibiotice, complet sau parþial naturale”, iar termenul"habitatul unei specii" ca fiind „un mediu definit prinfactori abiotici ºi biotici specifici, în care trãieºte speciaîn orice etapã a ciclului sãu biologic”. Spre deosebire dehabitatele naturale, habitatele seminaturale sunthabitate care, deºi au fost alterate datoritã modului degestionare a terenului unde se aflã, susþin plantele ºianimalele native dintr-o anumitã zonã.

Una dintre principalele ameninþãri cu care seconfruntã habitatele ºi populaþiile de specii ºi una dintreprincipalele cauze ale declinului diversitãþii biologicedin Europa este fragmentarea ºi izolarea habitatelor ºiefectul pe care îl poate avea aceastã fragmentare asupraviabilitãþii populaþiilor de specii. Fragmentarea esteîntreruperea unor întinderi continue ale unorecosisteme prin crearea unor bariere în calea migraþieisau a rãspândirii organismelor ºi prin reducereadimensiunii ariilor omogene. Fragmentarea poate figeneratã de activitãþile umane (de exemplu,infrastructura rutierã) sau de procesele naturale .

Fragmentarea habitatelor este, de asemenea,reflectatã ca problemã prioritarã în Strategiapaneuropeana privind diversitatea biologicã ºipeisagisticã, în Strategia Comunitãþii Europene privindbiodiversitatea (1998) ºi în Directiva CE privindhabitatele. Continuitatea ºi conectivitatea habitatelor sereferã la accesul la habitate în timp ºi, respectiv, în spaþiu,ºi oferã populaþiilor de specii oportunitãþi adecvatepentru a se rãspândi, a migra ºi a efectua schimburigenetice. În acest sens trebuie îndeplinite trei cerinþe:

populaþiile de specii trebuie sã aibã acces la osuprafaþã suficient de mare de habitat adecvat;

Habitatul

84

�

�

�

speciile de animale migratoare trebuie sã aibãacces la zone de reproducere, zone de hibernare ºizone de trecere între acestea; ºi

trebuie sã existe oportunitãþi pentru schimburigenetice între diversele populaþii de specii locale.Pentru a asigura conectivitatea habitatelor, au luat

naºtere conceptele de coridor ecologic ºi reþeaecologicã . Conceptul de reþea ecologicã esteelementul central al Reþelei ecologice paneuropene, alDirectivei Habitate la nivelul Uniunii Europene, precumºi al Iniþiativelor privind centura verde . Mai multedetalii privind aceste concepte pot fi gãsite în alineatul 5al acestui articol.

Convenþia impune un nivel ridicat de protejare ºiutilizarea durabilã a de florã ºi faunãcaracteristice munþilor Carpaþi ºi pune un accentdeosebit asupra speciilor endemice, a speciilor pe calede dispariþie ºi a carnivorelor mari.

sunt specii indigene care segãsesc numai într-un anumit loc sau o anumitã regiune.

sunt specii care riscã sãdisparã complet din toatã zona în care sunt rãspânditesau dintr-o porþiune semnificativã a acesteia.

Speciile pe cale de dispariþie fac obiectul maimultor acorduri de mediu multilaterale (AMM):Convenþia CITES reglementeazã comerþul cu specii deflorã ºi faunã sãlbaticã pe cale de dispariþie ºi stabileºteliste cu astfel de specii. Convenþia de la Bonn acordãprotecþie sporitã ºi imediatã speciilor migratoare aflatepe cale de dispariþie enumerate în Anexa I, etc..Directivele UE privind pãsãrile ºi habitatele prezintã, deasemenea, liste de specii de pãsãri ºi, respectiv, florã ºifaunã pe cale de dispariþie, instituind interdicþii clareprivind deþinerea, capturarea sau uciderea intenþionate,perturbarea intenþionatã, culegerea ouãlor saudegradarea sau distrugerea locurilor de reproducere saua zonelor de repaus ale florei, tc..

Categoriile Listei Roºii a IUCN definescca specii care se confruntã cu un nivel

ridicat de risc de dispariþie în sãlbãticie în viitorulimediat (critic periclitate), apropiat (ameninþate) sau maipuþin apropiat (vulnerabile).

(de exemplu ursul brun, lupul,râsul) sunt parte integrantã a ecosistemelor ºi peisajelorEuropei, dar populaþiile lor scad dramatic din cauzafragmentãrii habitatelor, mai ales în Europa occidentalã.Carpaþii gãzduiesc cea mai numeroasã populaþie decarnivore mari din Europa, fiind caracterizaþi drept"ultima zonã europeanã care mai susþine populaþiiviabile de carnivore mari" . Aceastã bogãþie trebuieprotejatã, motiv pentru care convenþia menþioneazã înmod deosebit protecþia carnivorelor mari.

Conform Convenþiaei de la Berna, cele mai multedintre carnivorele mari sunt supuse unor mãsuri deprotecþie speciale, acestea fiind prezentate în douã

85

86

87

speciilor

Speciile endemice

Speciile pe cale de dispariþie

speciileameninþate

Carnivorele mari

PA R T E A I : P R E V E D E R I P R I V I N D A P L I C A R E A C O N V E N Þ I E I

A R T I C O L U L 4

categorii: "protejate" (râsul eurasiatic) ºi "strict protejate"(lupul, ursul brun, glutonul ºi râsul iberic).

La nivel european se desfãºoare numeroaseacþiuni pentru protejarea carnivorele mari. De exemplu,Iniþiativa europeanã pentru carnivorele mari, un grup delucru din cadrul Comisiei pentru supravieþuireaspeciilor (SSC) a IUCN, a iniþiat o serie de acþiuni desprijinire a conservãrii carnivorelor mari , cum ar fiProiectul privind carnivorele mari carpatice dinRomânia, proiect încheiat în 2003 .

Mai mult decât atât, WWF International a iniþiatProgramul pentru carnivorele mari din Europa în 1995ºi, în cadrul Convenþiei de la Berna, în 2003 a fostadoptatã o recomandare privind conservareacarnivorelor mari din munþii Carpaþi .

Toate convenþiile referitoare la de biodiversitateabordeazã, într-o mãsurã mai micã sau mai mare,problema conservãrii biodiversitãþii ºi a utilizãriidurabile a componentelor acesteia.

Articolul 1 alprevede:„Obiectivele prezentei convenþii [...], sunt conservareadiversitãþii biologice, util izarea durabilã acomponentelor acesteia ºi împãrþirea corectã ºiechitabilã a beneficiilor ce rezultã din utilizarearesurselor genetice....”

Aceste obiective sunt luate în considerare înurmãtoarele articole ale convenþiei:

articolul 6, cu privire la mãsurile generale pentruconservare ºi utilizare durabilã;

88

89

90

Principalele acorduri interanþionale,instrumente legale ºi iniþiative relevante

Convenþiei privind diversitatea biologicã

�

�

�

articolele 8 ºi 9, cu privire la conservarea in- situ ºiex-situ; ºi

articolul 10, cu privire la utilizarea durabilã acomponentelor diversitãþii biologice.

Convenþia privind diversitatea biologicã solicitãpãrþilor sã promoveze protecþia ecosistemelor ºi ahabitatelor naturale ºi conservarea populaþiilor de speciiviabile în medii naturale ºi, de asemenea, sã reabilitezeºi sã refacã ecosistemele degradate ºi sã promovezerecuperarea speciilor ameninþate, între altele, prinelaborarea ºi implementarea unor planuri sau altorstrategii de gestionare.

Articolele 3 ºi 4 alesolicitã pãrþilor sã promoveze conservarea ºi utilizareaînþeleaptã a zonelor umede, indiferent dacã acestea suntsau nu incluse pe lista zonelor umede de la Ramsar.

În articolul 2,invitã la acþiuni prin care sã se evite

periclitarea speciilor migratoare.Articolul 4 al

se referã la identificarea, protejarea,conservarea, prezentarea ºi transmiterea patrimoniuluicultural ºi natural cãtre generaþiile viitoare.

Articolele 1-7 ale punaccentul pe conservarea florei ºi faunei sãlbatice ºi ahabitatelor lor naturale, acordând o atenþie deosebitãspeciilor ameninþate ºi vulnerabile.

Articolul 2 al solicitã pãrþilor sã iamãsuri: "pentru a proteja, conserva ºi, dupã caz, reabilitamediul natural ºi peisajul, astfel încât ecosistemele sãpoatã funcþiona, sã fie conservate speciile de animale ºiplante, inclusiv habitatele lor, sã se pãstreze capacitatea

Convenþiei de la Ramsar

Convenþia privind speciilemigratoare

Convenþiei privind PatrimoniulUniversal

Convenþiei de la Berna

Convenþiei alpine


Conservarea carnivorelor mari din munþii Carpaþi

Carnivorele mari (ursul brun, lupul, râsul) constituie o trãsãturã foarte importantã ºi tipicã a biodiversitãþii munþilor Carpaþi.Aceastã regiune este un refugiu important pentru o numeroasã populaþie de carnivore mari. Acestea joacã un rol esenþial înviaþa regiunii, controlând numeroase specii ºi acþionând ca un indicator al prezenþei acestor specii. În ciuda faptului cãprosperã, carnivorele mari sunt ameninþate, mai ales din cauza vânãtorii ºi a braconajului.

Þinând cont de toate acestea, Iniþiativa pentru ecoregiunea Carpaþilor a evaluat starea carnivorelor mari din regiune,evidenþiind necesitatea de a pune în aplicare o abordare regionalã pentru conservare prin intermediul unei Strategii deconservare ºi gestionare pancarpatice.Proiectul solicitã:

elaborarea ºi adoptarea unor planuri de gestionare naþionale pentru carnivorele carpatice;

clarificarea legislaþiei privind protejarea carnivorele mari;

proiecte de cercetare care sã studieze ºi sã monitorizeze dinamica populaþiei carnivorelor la nivel regional; ºi

elaborarea unor sisteme de compensaþii pentru a atenua efectele conflictelor cu carnivorele mari asupracomunitãþilor locale.

: Starea munþilor Carpaþi (2001), CERI

�

�

�

�

Sursa

CASETA 6:


A R T I C O L U L 4

de regenerare ºi productivitate durabilã a naturii, iarvarietatea, unicitatea ºi frumuseþea naturii ºi peisajului sãfie pãstrate în întregime permanent."

Aceastã obligaþie de conservare ºi protejare sereferã la biodiversitate, cu accent asupra obligaþieipozitive de a reabilita mediul atunci când este cazul,pentru a menþine ecosistemul natural în întregime(alcãtuit din florã ºi faunã, habitatele lor, toate resurselenaturale ºi caracteristicile estetice al naturii). Autoriiacestui text au urmat o abordare ecosistemicã clarã.

Obligaþiile care derivã din acordurile de mediumultilaterale referitoare la biodiversitate vin în sprijinulaplicãrii Convenþiei Carpatice, iar guvernele trebuie sãdepunã eforturi pentru a valorifica sinergiile dintre toateaceste instrumente juridice internaþionale.

Autoritãþile locale vor juca un rol esenþial înasigurarea îndeplinirii obligaþiilor impuse în acestalineat al articolului 4. Protocolul privind protecþianaturii ºi gestionarea peisajului, ce vine înCompltarea Convenþiei Alpine, cuprinde un articolspecial referitor la participarea comunitãþilorteritoriale la procesul decizional legat politicilepentru protecþia naturii ºi gestionarea peisajului.Astfel, deºi politicile trebuie adoptate la nivelnaþional, acþiuni speciale trebuie întreprinse lanivel local. Implicarea autoritãþilor locale poate luadiverse forme:

Integrarea aspectelor legate de diversitateabiologicã ºi peisagisticã în planificãrile sectorialeºi, mai ales, în plnificarea utilizãrii terenurilor lanivel local.

Inventarierea habitatelor, speciilor de florã ºifaunã, în special a speciilor endemice ºiameninþate, ºi a peisajelor de la nivel local.Protocolul la Convenþia alpinã menþionat anteriorsolicitã pãrþilor sã elaboreze astfel de inventare,precum ºi rapoarte privind situaþia actualã, ºistabileºte o listã de aspecte care trebuie luate înconsiderare în realizarea unor astfel inventare(articolul 6 ºi Anexa I);

Elaborarea ºi instituirea unor mãsuri speciale deprotecþie ºi conservare bazate pe rezultateleinventarelor. De asemenea, ar putea fi necesaremãsuri speciale pentru refacerea habitatelordegradate, reintroducerea de specii, etc. Au fostdeja raportate cazuri de succes, respectivreintroducerea bizonului european ºi refacerea uneipopulaþii de fluturi Apollo în regiunea carpaticã .Instituirea unor arii protejate ºi, în unele þãri, înfuncþie de sistemul administrativ, gestionarea ariilorprotejate sau supravegherea gestionãrii acestora.

Responsabilitãþile autoritãþilor locale�

�

�

�

�

91

Astfel de mãsuri ar impune adoptarea unui plan degestionare, cu implicarea tuturor pãrþilor interesate ºimai ales a comunitãþilor locale, precum ºi adoptareaunor reglementãri speciale privind statutul arieiprotejate, condiþiile de vizitare, mãsurile de protecþieºi conservare, etc..

garantarea participãrii publice la procesuldecizional, mai ales atunci când se adoptã mãsuride protecþie care ar putea restricþiona dreptul deutilizare a resurselor naturale, prin urmare, arafecta comunitãþile locale. Protocolul la Convenþiaalpinã prevede obligaþia de a se ajunge la un acordcu proprietarii de terenuri sau cu cei caredesfãºoarã activitãþi silvice sau agricole în zoneleîncadrate în proiect, în privinþa restricþiilorgenerate de mãsurile de protecþie a naturii ºipeisajului (articolul 10).

Reglementarea activitãþilor care ar putea aveaimpact asupra diversitãþii biologice ºi peisagistice,etc. În articolul 9 al Protocolului la ConvenþiaAlpinã se prevede stabilirea unui sistem deevaluare a impactului, direct sau indirect, cauzatde mãsurile ºi proiectele publice sau private care arputea avea un impact semnificativ asupra naturiisau a peisajului. Rezultatele evaluãrii impactului artrebui luate în considerare atunci când se decideautorizarea proiectelor.

Elaborarea unor mãsuri stimulative pentrugestionarea durabilã a resurselor naturale.

Derularea de campanii educaþionale, de creºtere agradului de conºtientizare, etc.

Resursele naturale nu sunt limitate de frontierepolitice, iar pentru a obþine rezultate eficiente pe termenlung se impune o abordare uniformã a acestora înregiunea carpaticã. Cooperarea transfrontalierã dãstatelor posibilitatea de a stabili un dialog ºi permitefiecãruia dintre acestea sã beneficieze de experienþaceluilalt. Aceasta mai are avantajul cã permiteelaborarea ºi lansarea de acþiuni ºi mãsuri armonizate,cum ar fi strategiile sau programele comune. Detalii cuprivire la cooperarea transfrontalierã sunt prezentate încâteva dintre paragrafele articolului 4.

Al doilea alineat cuprinde trei aspecte diferite:menþinerea adecvata a habitatelor semi-naturale;

�

�

�

�

�

2. Parþile vor promova întreþinereaadecvata a habitatelor semi-naturale,refacerea habitatelor degradate, ºi vorsprijini dezvoltarea ºi implementarea unorplanuri de gestionare relevante.



A R T I C O L U L 4

�

�

refacerea habitatelor degradate;

dezvoltarea ºi implementarea planurilor degestionare.

sunt habitate care au fostmodificate sau care au aparut ca urmare a activitaþilorumane, dar care continua sa cuprinda specii care apar înmod natural în zona, ºi în a caror dezvoltare proceselenaturale joaca cel mai important rol . Parþilor li se ceresa menþina habitatele în starea lor actuala, dar termenulfolosit în Convenþie este cel de „adecvat”, termen vag,care nu ofera indicii cu privire la masurile adecvate. Estenevoie, aºadar, sa se studieze fiecare caz în parte, pentrua stabili masurile necesare pentru menþinerea acestorhabitate în starea lor originara (de exemplu, prevenireadegradarii sau a reducerii suprafeþelor ocupate deacestea, etc).

sunt habitate care au suferitmodificari cauzate de diferite impacturi: poluarea,folosirea excesiva a resurselor de catre om, speciiinvadatoare, etc. În prezent, dispariþia la scara larga ahabitatelor ºi degradarea lor pronunþata reprezinta oproblema majora. Prin urmare, refacerea habitatelorreprezinta o parte esenþiala a programelor de lucrutematice ale Convenþiei privind diversitatea biologica.

Spre deosebire de politica de conservare, refacereaporneºte de la ideea ca degradarea, din punct de vedereecologic, a habitatelor este un proces reversibil. Astfel,intervenþiile umane bine þintite pot determina refacereafuncþiilor ecologice ºi a biodiversitaþii, ºi chiar eventualecâºtiguri (vezi textul 7 ºi 8).

Procesul de refacere necesita o cunoaºtereamanunþita a structurilor ºi funcþiilor sistemului ecologicoriginar, precum ºi timp, resurse umane, capacitate ºiresurse financiare. Mai întâi sunt identificate habitateledegradate, apoi urmeaza planificarea unor masuri derefacere specifice ce pot consta în ecologizarea ºireacoperirea cu vegetaþie a terenurilor, refacereafuncþiilor râurilor, reintroducerea unor specii, precum ºiîn alte masuri similare, la nivel local sau la o scara mailarga. În ciuda costurilor imense pe care le implica toateaceste masuri, Convenþia Carpatica cere parþilor sapromoveze refacerea habitatelor degradate, dar nu oferarecomandari cu privire la metodele de finanþare. Printreposibilele soluþii se numara impozitele ºi taxele obþinute

Concepte majoreHabitatele semi-naturale

Habitatele degradate

92

ca urmare a aplicãrii principiului poluatorul plateºte ,precum ºi programele de finanþare europene, deexemplu LIFE sau Interreg.

Planurile de gestionare sunt un instrumentimportant pentru asigurarea protecþiei habitatelor semi-naturale ºi pentru refacerea habitatelor degradate.Convenþia nu include cerinþe suplimentare privindplanurile de gestionare dar, având în vedere principiiledefinite în articolul 2, este de la sine înþeles ca acesteplanuri trebuie sa fie dezvoltate ºi implementate þinândcont de cerinþele cu privire la participarea publica ºiimplicarea factorilor interesaþi. Mai mult, planuriletrebuie sa fie adecvate habitatului respectiv ºi sadetalieze în mod clar obiectivele de îndeplinit, saincluda acþiuni amanunþite, termene limita ºi mijloacefinanciare. Exemple de bune practici în creareaplanurilor de gestionare pot fi gasite în cadrulConvenþiei Alpine, Natura 2000 ºi al altor iniþiative.

Se recomanda luarea urmatoarelor masuri pentrudezvoltarea unor planuri de gestionare a habitatelordegradate:

identificarea habitatelor degradate ºi a cauzelordegradãrii acestora;

evaluarea fezabilitaþii procesului de refacere;

fixarea obiectivelor ºi prioritizarea acþiunilor derefacere;

stabilirea unor practici de gestionare adecvate;

evaluarea eficacitaþii planului .

sereferã la refacerea ecosistemelor degradate în doua dinarticolele sale. Articolul 8 (f) cere parþilor sa reabiliteze ºisa refaca ecosistemele degradate ºi sa promovezesalvarea speciilor pe cale de dispariþie, printre altele, prindezvoltarea ºi implementarea de planuri ºi alte strategiide gestionare, iar articolul 10 (d) solicita parþilor sasprijine populaþia locala în dezvoltarea ºi implementareaunor acþiuni de refacere a zonelor degradate, undediversitatea biologica s-a diminuat. Spre deosebire deConvenþia Carpatica, CDB prevede, de asemenea,acþiuni pentru salvarea speciilor pe cale de dispariþie, ºi

93

94

�

�

�

�

�

Principalele acorduri internaþionale,instrumente ºi iniþiative juridice relevante

Convenþia privind diversitatea biologica (CDB)


Refacerea paºunilor în Munþii Alpi

În provincia autonoma Trento ºi în regiunea Piemonte au fost efectuate o serie de lucrari pentru refacerea ºi dezvoltareazonelor de paºunat aflate în proprietatea autoritaþilor locale. Aceste proiecte ar putea preveni degradarea unor întinse zonemuntoase ºi ar putea duce la reabilitarea acestora. Mai mult, acestor masuri au fost dublate de planuri semnificative privindcrearea unor trasee turistice montane, menite sa sensibilizeze publicul ºi sa refaca valoarea estetica a acestor zone.

CASETA 7:


A R T I C O L U L 4

nu numai pentru refacerea habitatelor degradate.Convenþia privind conservarea speciilor

migratoare ºi a animalelor salbatice (CMS) prevedecerinþe similare cu privire la refacerea habitatelor deimportanþa deosebita pentru protejarea unor specii pecale de dispariþie (articolul 3, alineatul 4).

a Parlamentului Europeanºi a Consiliului, din 21 aprilie 2004, referitoare la

a intrat în vigoare ladata de 30 aprilie 2004. Directiva stabileºte o schemãprivind rãspunderea statelor membre legat de mediulînconjurãtor ºi se aplica pentru daunele aduse speciilorºi habitatelor naturale. Anexa II recomanda remediereadaunelor de mediu prin readucerea mediului la starea sainiþiala, cu ajutorul unor acþiuni de remediere primare,complementare ºi compensatorii.

Conform acestei prevederi a ConvenþieiCarpatice, parþile trebuie sa „promoveze” ºi sa „sprijine”menþinerea adecvata ºi refacerea habitatelor. Seaºteapta, aºadar, ca parþile sa propuna un cadru dedezvoltare a unor planuri de acþiune ºi de sprijinire apopulaþiei locale în acþiunile de refacere ºi menþinere amediului înconjurãtor.

Dupa cum s-a aratat în primul alineat al acestuiarticol, autoritaþile locale vor juca un rol cheie înrealizarea acestor obiective, în special prin:

acordarea de sprijin financiar iniþiativelor locale;

oferirea de asistenþa tehnica;

coordonarea implicarii tuturor factorilor interesaþi(de exemplu ONG-uri, comunitaþi locale) înprograme ºi acþiuni ce îºi propun conservarea ºirefacerea biodiversitaþii.

Deºi acþiunile de menþinere ºi refacere ahabitatelor degradate sunt în general realizate la scaramica, este important sa existe o colaborare largã întreparþile implicate. Autoritaþile trebuie sa îºi uneasca

Directiva 2004/35/CE

raspunderea de mediu cu privire la prevenirea ºirepararea daunelor aduse mediului

Responsabilitaþile autoritaþilor locale

�

�

�

forþele pentru a defini metode de refacere a mediului ºitrebuie sã facã schimb de experienþa.

Detalii privind responsabilitaþile autoritaþilorlocale sunt prezentate în explicaþiile oferite în alineatul1 articolului 4.

(SSI) sunt specii introduseîn mod intenþionat sau neintenþionat în alte habitate decâthabitatul lor natural, care se stabilesc, se înmulþesc ºi seraspândesc într-un mod care aduce daune mediuluigazda . Este vorba aici de animale de prada, paraziþi, sauspecii agresive care împiedica accesul speciilor indigenela hrana, apa ºi lumina, periclitându-le astfel existenþa.Raspândirea acestora în noi habitate este facilitata dedeschiderea frontierelor, comerþul internaþional, turism,iar, în unele cazuri, introducerea lor este intenþionata,fara a se lua în considerare efectele pe termen lung asuprahabitatului gazda. Din toate aceste motive, speciilestraine invazive sunt considerate cel de-al doilea marepericol pentru diversitatea biologica, dupa dispariþiahabitatelor .

Conform CDB, preocuparea legata de speciilestraine invazive reprezinta o problema care afecteazamultiple domenii, fiind luata în discuþie în cadruldiferitelor domenii tematice ale lucrarilor din cadrulCDB.

În cadrul celei de-a ºasea conferinþe a parþilorsemnatare ale CDB, organizatã în 2002, au fost adoptate15 principii orientative pentru prevenirea introduceriispeciilor straine invazive ºi atenuarea impacturilor produsede cãtre acestea . În 2000 IUCN (Uniunea Internaþionalapentru conservarea naturii ºi a resurselor sale) a elaborat,

3. Pãrþile vor urmãri politici destinateprevenirii introducerii speciilor strãineinvazive ºi rãspândirii organismelormodificate genetic ce ameninþãecosistemele, habitatele sau speciile,controlului sau eradicãrii acestora.

Concepte majoreSpeciile straine invazive

95

96

97


Reintroducerea fluturelui Apollo

Subspecia fluturelui Apollo, întâlnita în parcul naþional Pieniny din Polonia, a scazut la doar douazeci de exemplare laînceputul anilor '90. A fost lansat un program de conservare pe o perioada de zece ani, în efortul de a salva aceasta specie defluturi Apollo, prin intermediul unor programe de împerechere în captivitate ºi prin protejarea habitatului ramas. În 1994 aînceput cooperarea cu administraþia parþii slovace a parcului, iar localnicii, studenþii, profesorii ºi administratorii parculuinaþional au învaþat multe din aceste acþiuni de conservare în cadrul unui program de monitorizare la nivel de comunitate. Sepot învaþa multe lucruri din faptul ca populaþia izolata, de numai douazeci de exemplare, a parcului a crescut la peste 1.000exemplare de populaþii înrudite. Fluturele Apollo este înscris pe lista inclusa în Anexa II a Convenþiei privind comerþulinternaþional cu specii pe cale de dispariþie (CITES).

: (2001), CERISursa Situaþia Munþilor Carpaþi

CASETA 8:


A R T I C O L U L 4

de asemenea, recomandari privind prevenirea dispariþieibiodiversitaþii cauzate de specii straine invazive , iarGrupul de specialitate cu privire la speciile invazive, dincadrul Comisiei IUCN privind supravieþuirea speciilor, acreat o baza de date globala privind speciile invazive (ºi unsistem de avertizare timpurie).

În cadrul Convenþiei de la Berna din 2003 , a fostpregatita o Strategie europeana privind speciile straineinvazive, ca raspuns la îngrijorarile crescânde legate delipsa unei abordari comune la nivel european aproblemelor generate de introducerea unor speciistraine invazive.

Definiþia unui (OMG)este datã de cãtre Directiva 2001/18/CE privindrãspândirea deliberata în mediu a organismelormodificate genetic, ca fiind orice organism, cu excepþiafiinþelor umane, al carui material genetic a fost modificatîntr-un mod ce nu se produce în mod natural, prinîmperechere ºi/sau prin recombinare naturala. PrintreOMG-uri se numara plantele care au suferit modificarigenetice pentru a deveni mai rezistente la boli sau pentrua se dezvolta mai repede.

Gradul de conºtientizare cu privire la posibileleimpacturi negative ale introducerii în mediul înconjuratora OMG-urilor a crescut semnificativ în ultimii ani. În2000, parþile semnatare ale Convenþiei privindDiversitatea Biologica au adoptat un Protocol privindSecuritatea Biologica (Protocolul privind Biosecuritatea),cu scopul de a proteja diversitatea biologica împotrivaposibilelor riscuri generate de organismele modificategenetic obþinute în cadrul unor procese moderne deinginerie biologica. La nivel european, folosirea OMG-urilor este strict reglementata, fie ca este vorba de o

98

99

100

organism modificat genetic

introducere intenþionata sau de o utilizare controlata .Datorita lipsei unor dovezi ºtiinþifice clare privind

impacturile OMG-urilor asupra mediului, reglementarilereferitoare la OMG-uri se bazeaza pe principiul precauþiei(vezi Capitolul I.B din Manual). Acest principiu presupuneluarea de masuri preventive de protejare a mediului atuncicând exista riscul producerii unor daune grave ºiireversibile la adresa acestuia, chiar ºi în situaþia în care nuexista informaþii ºtiinþifice certe în acest sens.

Convenþia Carpatica lanseaza un apel pentruprevenirea introducerii ºi rãspândirii, precum ºi pentrucontrolarea ºi eliminarea acestor organismepericuloase, fie ele specii straine invazive sau OMG-urilor. Informaþiile prezentate în textul 10 ilustreazaposibile moduri de prevenire ºi control a speciilorstraine invazive.

Convenþia Carpatica recunoaºte importanþariscurilor reprezentate de SSI ºi OMG pentrubiodiversitatea din Munþii Carpaþi ºi solicita parþilor saurmeze politici menite sa previna introducerea saurãspândirea unor astfel de specii ºi organisme, precum ºipolitici de control ºi de eradicare a acestora. Dar,asemenea celorlalte instrumente juridice internaþionaleexistente, convenþia nu stabileºte o ierarhie a masurilorde control, parþile având de ales aºadar între masuri deprevenire, de control, de eradicare sau mãduri constânddintr-o combinaþie a acestora. Masurile necesare trebuie

Convenþia Carpatica lanseaza un apel pentruprevenirea introducerii ºi rãspândirii, precum ºi pentrucontrolarea ºi eliminarea acestor organisme periculoase,fie ele specii straine invazive sau OMG-urilor.Informaþiile prezentate în textul 10 ilustreaza posibilemoduri de prevenire ºi control a speciilor straine invazive.

101


Speciile straine invazive din Polonia

Speciile straine invazive (SSI) sunt în general considerate a reprezenta un pericol major pentru biodiversitate, pe plan global.

Colectarea ºi diseminarea de informaþii cu privire la SSI reprezinta aspecte de importanþa cruciala pentru rezolvareaproblemelor cauzate de SSI. În 1999, Institutul de conservare a naturii din cadrul Academiei Poloneze de ªtiinþe din Cracovia acreat pentru Ministerul Mediului o baza de date privind speciile introduse în Polonia. În 2003, graþie unor fonduri din parteaDepartamentului de stat al SUA, o parte din aceste date au fost publicate pe internet.

În perioada 2003-2005, ca urmare a cooperarii în interiorul unui grup de experþi, în baza de date au fost incluse noi specii. În2005, baza de date poloneza a devenit parte a NOBANIS <www.artportalen.se/nobanis>, un portal important care oferaacces la informaþii cu privire la speciile straine invazive din Europa centrala ºi de nord. În prezent, baza de date cuprinde 613de specii straine de plante, animale ºi ciuperci. Sunt disponibile urmatoarele informaþii cu privire la specii: calea de acces,locul ºi data introducerii în Polonia, distribuþia actuala, tendinþe ale populaþiei ºi impactul asupra speciilor, habitatelor ºiecosistemelor indigene. Sunt evaluate, de asemenea, necesitatea ºi metodele de gestionare a controlului speciilor.

În viitor, în baza de date vor fi adaugate noi specii straine invazive, iar datele privind speciile care au fost deja înregistrate vor fiactualizate. Se prevede, de asemenea, ca aceasta baza de data sa fie conectata la Reþeaua globala de informaþii cu privire laspeciile invazive.

<GISIN >http://www.gisinetwork.org

www.iop.krakow.pl/iasSursa:

CASETA 9:


A R T I C O L U L 4


Manual privind cele mai bune practici de prevenire ºi gestionare a speciilor straineinvazive

Programul global privind speciile invazive sugereaza urmatoarele metode de intervenþie:

Prevenirea introducerii speciilor este prima ºi cea mai eficienta opþiune. Metodele de excludere axate pe caile de acces, ºinu pe speciile individuale, reprezinta cea mai eficienta metoda de concentrare a eforturilor asupra unor locuri ºtiute, princare daunatorii pot patrunde în interiorul graniþelor unei þari, astfel fiind interceptate mai multe specii invazive legate de osingura cale de acces. Exista trei posibilitaþi principale de a preveni invaziile viitoare: 1. interceptarea pe baza unorreglementari însoþite de controale ºi amenzi, 2. tratarea materialului suspectat a fi contaminat cu specii alohtone, ºi 3.interzicerea anumitor marfuri, în conformitate cu reglementarile internaþionale.

În cazul în care masurile de prevenire au eºuat, calea de acþiune preferata este eradicarea. Eradicarea poate fi o metodaeficienta ºi de succes daca speciile alohtone sunt detectate timpuriu. Cu toate acestea, înainte de a se încerca eliminareaspeciilor straine, este necesar sa se efectueze o analiza atenta a costurilor ºi a ºanselor de succes, ºi sa se mobilizezeresursele necesare. Programele de eradicare care au înregistrat succese în trecut s-au bazat pe: 1.control mecanic, deexemplu înlaturarea manuala a buruienilor sau a melcilor, 2. control chimic, de exemplu, în cazul vertebratelor, folosireaunor momeli toxice, 3. gestionarea habitatului, de exemplu paºunatul ºi incendierile controlate ºi 4. vânarea animalelorvertebrate invazive. Totuºi, majoritatea programelor de eradicare folosesc mai multe metode diferite. Fiecare programtrebuie sa evalueze situaþia specifica ºi sa gaseasca cele mai bune metode pentru zona ºi circumstanþele date.

Ultima etapa din aceasta înºiruire de opþiuni de gestionare este controlarea speciilor invazive, atunci când eradicarea lornu este posibila. Scopul controlului este de a reduce densitatea ºi numarul organismelor invazive, astfel încât acestea safie menþinute în limita acceptabila. Exista numeroase metode specifice de controlare a speciilor invazive. Multe dinaceste metode de control pot fi folosite ºi în cadrul programelor de eradicare. Controlul mecanic depinde foarte mult despecia în cauza, ºi necesita întotdeauna eforturi fizice considerabile. Controlul chimic este deseori o soluþie foarteeficienta pe termen scurt. Principalele dezavantaje sunt costurile mari, efectele secundare, ºi posibilitatea ca speciile deparaziþi sa dobândeasca imunitate. În comparaþie cu alte metode, controlul biologic clasic, atunci când are succes, este ometoda foarte eficienta, permanenta, de sine statatoare ºi sigura din punct de vedere ecologic, dat fiind gradul ridicat deprecizie a agenþilor folosiþi. Controlul biologic se preteaza în special folosirii în rezervaþii naturale sau în alte zone deconservare, datorita caracterului sau ecologic ºi datorita interzicerilor tot mai numeroase privind folosirea pesticidelor înzonele respective. Gestionarea integrata a daunatorilor, reprezentând o combinaþie de mai multe metode, va oferi adeseacea mai eficienta ºi mai acceptabila varianta de control. Prin urmare, controlul chimic sau mecanic, precum ºi metodelede eradicare sunt adesea mijloace extrem de costisitoare ºi de dificile, în timp ce prevenirea ºi intervenþiile rapide s-audovedit a fi mai puþin costisitoare ºi mai de succes.

Exista situaþii în care tehnicile actuale de gestionare a speciilor straine invazive sunt pur ºi simplu nepotrivite, nepractice ºinerentabile. În acest caz, responsabilii privind conservarea vor fi obligaþi sa accepte faptul ca nu pot controla speciilestraine invazive ºi ca singura soluþie este dezvoltarea de metode de atenuare a impactului asupra unor habitate ºi specii deimportanþa majora.

:

�

�

�

�

Sursa http://www.cabi-bioscience.ch/wwwgisp/gtc3.htm

CASETA 10:


A R T I C O L U L 4

în pericol ecosisteme , habitate sau specii, pot faceobiectul unor astfel de politici. Prin urmare, aceastaprevedere nu interzice total introducerea acestororganisme. O modalitate de consolidare a prevederilorConvenþiei ar fi aceea de a stabili obligaþii mai stricteprin intermediul protocolului..

Totuºi, aceasta prevedere trebuie interpretata însensul principiilor definite în articolul 2 din ConvenþiaCarpatica, inclusiv în sensul principiului precauþiei.

Aspectele legate de introducerea unor speciistraine invazive ºi de raspândirea OMG-urilor suntreglementate la nivel european ºi internaþional.

Documentul cel mai important este Convenþia

102


Convenþia Carpatica recunoaºte importanþariscurilor reprezentate de SSI ºi OMG pentrubiodiversitatea din Munþii Carpaþi ºi solicita parþilor saurmeze politici menite sa previna introducerea saurãspândirea unor astfel de specii ºi organisme, precum ºipolitici de control ºi de eradicare a acestora. Dar,asemenea celorlalte instrumente juridice internaþionaleexistente, convenþia nu stabileºte o ierarhie a masurilorde control, parþile având de ales aºadar între masuri deprevenire, de control, de eradicare sau mãduri constânddintr-o combinaþie a acestora. Masurile necesare trebuiedefinite în funcþie de condiþiile specifice existente înfiecare þara, acordându-se însã atenþia cuvenitãobiectivului general de asigurare a conservarii ºidezvoltarii durabile a diversitaþii biologice.

Mai mult, Convenþia specifica, de asemenea, cadoar acele specii straine invazive ºi OMG-uri care pun


privind Diversitatea Biologica. Articolul 8 (g) solicitaparþilor sa stabileasca sau sa menþina metode dereglementare, gestionare ºi control privind riscurilorlegate de folosirea ºi diseminarea unor organisme vii,modificate genetic, rezultate în urma inginerieibiologice, ºi care pot avea impacturi negative asupramediului, care ar putea afecta conservarea ºidezvoltarea durabila a diversitaþii biologice, atrãgânddupã sine, de asemenea, riscuri la adresa sanataþiiumane. Articolul 8 (h) cere parþilor sa previnaintroducerea, sa controleze ºi sa elimine speciile straineinvazive care pun în pericol ecosisteme, habitate sauspecii. Dupa cum s-a menþionat anterior,

cuprinde reglementaricu privire la transferul, manevrarea ºi folosirea însiguranþa a OMG-urilor, o atenþie speciala fiindacordatã circulaþiei transfrontaliere. Protocolulstabileºte o procedura privind acordul prealabil încunoºtinþa de cauza, menitã sã asigure punerea ladispoziþia statelor vizate a tuturor informaþiilor necesareacestora pentru a lua decizii în cunoºtinþa de cauza,înainte de a-ºi da acceptul asupra importului unor astfelde organisme.

Principalul scop aleste acela de þine sub

control paraziþii plantelor ºi ai produselor din plante ºide a preveni raspândirea lor la nivel internaþional, ºi maiales acela de a preveni introducerea acestora în zonelepe cale de dispariþie.

Articolul 11 (b) din cereparþilor „sa controleze în mod strict introducereaspeciilor ce-ºi au originile în altã parte”.

Conform principiului precauþiei, obiectivul

este acelade a asigura protejarea sanatãþii populaþiei ºi a mediului,prin reglementarea rãspândirii deliberate în mediu aorganismelor modificate genetic, în alte scopuri decâtacela de a le introduce pe piaþa comunitara, ºi acela de aintroduce organismele modificate genetic pe piaþacomunitara, ca ºi produse în sine sau ca ºi componenteale altor produse.

Elaborarea politicilor ºi a legislaþiei la nivelnaþional cade, în mod evident, în sarcina autoritaþilorguvernamentale. Autoritaþile locale vor lua parte laprocesele decizionale ºi de implementare relevante,precum ºi la punerea în aplicare a masurilor astfeladoptate. Autoritaþile locale pot întreprinde urmatoareleacþiuni:

Sa contribuie la creºterea gradului deconºtientizare a publicului cu privire la riscurileasociate introducerii unor specii straine invazivesau raspândirii de OMG-uri;Sa identifice prezenþa speciilor straine invazive

ProtocolulCDB privind siguranþa biologica

Convenþiei Internaþionaleprivind protecþia plantelor

Convenþia de la Berna

Directivei 2001/18/CE privind rãspândirea deliberataîn mediu a organismelor modificate genetic

103


�

�

sau OMG-urilor - detectarea timpurie a speciilorstraine trebuie sa se bazeze pe un sistem deverificari regulate (generale, specifice sitului sauspecifice speciei respective), în vedereaidentificãrii speciilor nou stabilite;

Sprijinirea ºi dezvoltarea de analize de risc,inclusiv evaluarea riscurilor privind mediul,crearea de liste de avertizare, de instrumente dediagnosticare, precum ºi dezvoltarea capacitaþilorde a lua decizii la nivel local ºi de a gãsi raspunsurirapide;

Identificarea nevoilor ºi a prioritaþilor la nivellocal;Dezvoltarea ºi implementarea unor instrumentepentru prevenirea, controlul ºi eradicarea speciilorstraine invazive ºi a OMG la nivel local;

Monitorizarea respectarii legislaþiei existente, etc.

Colectarea, gestionarea ºi schimbul de informaþii(inventarii ale speciilor, cercetare ºi monitorizare)-schimbul de informaþii la nivel regional esteesenþial, în special în contextul comerþuluiexistent;

Dezvoltarea de planuri de acþiune comunã, învederea prevenirii introducerii speciilor straineinvazive ºi OMG, precum ºi a controlului ºi/saueradicãrii acestora;

Acordarea de asistenþa reciproca, prin schimburide experienþa, intruire, etc

�

�

�

�

�

�

�

4. Parþile vor dezvolta ºi/sau promovasisteme de monitorizare compatibile,inventarii regionale coordonate ale

Dat fiind ca liberalizarea comerþului ºi acirculaþieiîn Europa sporeºte ameninþarile la adresabiodiversitaþii, este ocondiþie obligatorie pentru obþinerea de rezultateefective. Dupa cum s-a menþionat anterior, îngrijorarilecrescânde la nivel european au deteminat adoptareaunei strategii a UE cu privire la speciile straine invazive,care promoveaza dezvoltarea ºi implementarea unormasuri coordonate ºi a unor eforturi comune, peste tot înEuropa, în vederea prevenirii sau minimizãriiimpacturilor negative pe care speciile straine invazive leau asupra biodiversitaþii de pe teritoriul european,precum ºi a consecinþelor acestora asupra economiei ºiasupra sanataþii ºi bunastarii umane. Parþile semnatareale Convenþiei Carpatice trebuie, de asemenea, sa îºicoordoneze eforturile ºi în acest domeniu, prin diferitemijloace precum:

cooperarea transfrontaliera


A R T I C O L U L 4

de biodiversitate din Munþii Carpaþi ºi care sã includã,prin urmare, informaþii din toate þarile spaþiului carpatic.Este necesar sa fie folosita o metodologie comuna pentruelaborarea inventarelor naþionale, astfel încât sa seasigure comparabilitatea datelor ºi procesarea tuturorinformaþiilor naþionale în cadrul inventarelor regionale.

Procesul elaborarii unor astfel de inventare sepoate dovedi un instrument folositor de planificare,deoarece va permite identificarea speciilor ºi habitatelorameninþate cu dispariþia ºi planificarea unor masuriadecvate de refacere ºi conservare, etc.

Deoarece problemele ecologice devin din ce în cemai complexe, este tot mai important ca acþiunile deconservare, utilizare durabila ºi refacere a mediului sa sebazeze pe date ºtiinþifice. Prin urmare, pentru a gasisoluþii la problema dispariþiei unor forme debiodiversitate, este nevoie sa se realizeze o cercetareºtiinþifica eficace, iar parþile trebuie sa promovezedezvoltarea unor metode ºi programe ºtiinþifice.

Diferenþele de informare cu privire la aceste dateºtiinþifice trebuie sa fie eliminate prin stabilirea uneireþele în interiorul comunitaþii ºtiinþifice ºi prinparticiparea la programele de cercetare existente.

În domeniul diversitaþii biologice, exista o serie dereþele stabilite între diverºi cercetatori. De exemplu,DIVERSITAS este un program internaþional de cercetarecu privire la schimbarile de mediu de la nivel global, îndomeniul biodiversitaþii, sponsorizat de ConsiliulInternaþional pentru ªtiinþa (ICSU). La nivel european,Comisia Europeana a creat programul ALTER-NET, carereuneºte 24 de organizaþii din 17 state europene.ALTER-Net are ca obiect cercetarea biodiversitaþii dinecosistemele terestre ºi de apa dulce (situri de cercetarepe termen lung a ecosistemelor).

Tot aici trebuie menþionat Sistemul de informarecu privire la conservarea biodiversitaþii (BCIS),Instrumentele de informare cu privire la biodiversitateaglobala (GBIF), Reþeaua europeana a centrelor deresurse biologice (EBRCN) ºi Reþeaua europeana pentruinformare cu privire la biodiversitate (ENBI).

Cercetarea ºtiinþifica


O serie de articole ale Convenþiei privinddiversitatea biologica (CDB) pun accentul pe acþiuni demonitorizare ºi cercetare ºtiinþifica: articolul 7 vorbeºtedespre identificare ºi monitorizare, articolul 12 desprecercetare ºi formare, iar articolul 18 se refera lacooperarea tehnica ºi ºtiinþifica. CDB solicita elaborareade inventare, la nivel naþional, prin identificareaformelor de diversitate biologica considerate a fiimportante pentru conservarea ºi utilizarea durabila aacesteia, þinând cont de lista de categorii inclusa înAnexa I, ecosisteme ºi habitate, respectiv:

Specii ºi comunitãþi;

Genomi ºi gene de importanþa sociala, ºtiinþificasau economica.

Articolul 4 din solicita parþilor sa„încurajeze cercetarea ºi schimbul de date ºi de publicaþiireferitoare la zonele umede ºi la fauna ºi flora acestora”.

Articolul 11 dinîncurajeaza parþile sa elaboreze un inventar al

proprietaþilor care fac parte din patrimoniul cultural ºinatural, situate pe teritoriile lor respective, ºi care suntpotrivite pentru a fi incluse pe Lista PatrimoniuluiUniversal.

Articolul 3 din este consacratcercetarii ºi monitorizarii sistematice, solicitând parþilor sa:

Coopereze în vederea realizarii de activitaþi decercetare ºi evaluari ºtiinþifice;

S a d e z v o l t e p r o g r a m e c o m u n e s a ucomplementare de monitorizare sistematica;

Sa armonizeze activitaþile legate de cercetare,monitorizare ºi obþinere de date.

Articolul 4 subliniaza, de asemenea, importanþacooperarii juridice, ºtiinþifice, economice ºi tehnice.

�

�

�

�

�

Convenþia Ramsar

Convenþia privind PatrimoniulUniversal

Convenþia Alpina


Monitorizarea biodiversitaþii în Elveþia

Elveþia este una din primele þari din lume care a aplicat masuri de monitorizare a diversitaþii biologice. Oficiul Federal pentru Mediu(OFM) a lansat în acest sens un program numit Monitorizarea Biodiversitaþii în Elveþia (MBE). Specialiºtii în domeniu numara înmod regulat animalele ºi plantele din anumite regiuni prestabilite, pentru a crea o baza de date exacta cu privire la biodiversitate.

Aceasta baza de date are un rol fundamental pentru stabilirea ºi adoptarea unei legislaþii eficiente de protejare a naturii, înconformitate cu principiile conservarii biodiversitaþii. Mai mult, a fost creat un birou de coordonare care are ca scop informareapublicului asupra evoluþiei bazei de date ºi asupra obiectivelor proiectului.

CASETA 11:


A R T I C O L U L 4


Responsabilitãþile autoritãþilor localeChiar daca activitaþile de cercetare ºi monitorizare

sunt, în principal, efectuate de institute de cercetare,datele obþinute trebuie folosite de autoritaþile de la nivellocal, regional ºi naþional, servind drept baza pentruprocesele decizionale.

Prin urmare, autoritaþile locale trebuie:sa coopereze cu institutele de cercetare pentruelaborarea la nivel local a unor inventare privindformele de biodiversitate;

sa implementeze un sistem de monitorizare abiodiversitaþii la nivel local ºi sa supraveghezefuncþionarea acestuia;

sa creeze parteneriate între autoritaþile locale, înscopuri de monitorizare;

sa proceseze ºi sa stocheze datele de monitorizare,pe baza unor indicatori prestabiliþi, meniþi sa ajutela detectarea schimbarilor de ordin calendaristicsau în spaþiu relevante pentru obiectivele ºideciziile politicilor;

sa stabileasca un sistem de informare ºimonitorizare coordonat la nivel naþional integratcu bazele de date existente;

sa sprijine activitaþile de cercetare, prinintermediul unor stimulente, subvenþii etc

sa ofere conducerii locale cursuri de formare,precum ºi instrumente ºi transfer de tehnologie;

sa asigure accesul publicului la datele demonitorizare, etc;

sa sprijine comunicarea ºi diseminarearezultatelor cercetarii biodiversitaþii ºi sasporeasca accesul oamenilor de ºtiinþa lainformaþii cu privire la politici ºi guvernare.

Acest alineat prevede, în esenþa, o strânsacolaborare între parþi- pentru a asigura acelaºi nivel,aceaºi calitate, aceeaºi cantitate ºi acelaºi format aldatelor, trebuie sa se creeze sisteme de monitorizarecompatibile ºi metodologii armonizate. Trebuie, deasemenea, sa se dezvolte ºi/sau promoveze inventareregionale coordonate ºi o cercetare ºtiinþificacoordonata. Daca realizarea inventarelor regionalenecesita acþiuni comune ale tuturor parþilor,monitorizarea ºi cercetarea necesita coordonareaactivitaþilor la nivel naþional, fara a exclude acþiunilecomune.

�

�

�

�

�

�

�

�

�

5. Pãrþile vor coopera pentru realizareaunei reþele ecologice carpatice ca parteconstitutivã a Reþelei ecologicepaneuropene, la stabilirea ºi sprijinireaunei Reþele Carpatice de zone protejate,precum ºi pentru îmbunãtãþireaconservãrii ºi gestionãrii durabile înzonele din afara ariilor protejate.

Cunoºtinþele ºtiinþifice ºi evaluarea stariibiodiversitaþii permit desemnarea unor zone protejate ºioptimizarea conservarii mediului, prin dezvoltarea unorreþele ecologice naþionale ºi transnaþionale.

De la prima sa apariþie pe „scena” conservariimediului, la începutul anilor '80, conceptul de reþeleecologice s-a impus din ce în ce mai mult în atenþiapublica. Conceptul este simplu: fragmentareahabitatelor poate fi oprita prin crearea unor zonetampon menite sa protejeze zonele naturale ramase,aceste zone centrale fiind interconectate cu ajutorulunor punþi de legatura sau coridoare, care permitspeciilor sa colonizeze noi suprafeþe ºi sa circule liber,pentru a se hrani sau împerechea.

Reþelele ecologice cuprind patru elementeprincipale:

Zonele centrale: sunt zone a caror funcþieprincipala este conservarea biodiversitaþii. Deobicei, ele sunt protejate prin lege, conformlegislaþiei internaþionale, europene sau naþionale(de exemplu siturile Natura 2000). Aceste zonetrebuie sa fie suficient de reprezentative pentruecosistemele salbatice sau semi-salbaticeimportante ºi trebuie sa includa o populaþie viabilade specii importante sau specii pe cale dedispariþie. Terenurile din aceste regiuni trebuie safie gestionate într-o maniera care sa acordeprioritate conservarii biodiversitaþii.

Coridoarele: sunt zone de habitat corespunzator,care ofera legaturi funcþionale între zonelecentrale ºi care, de exemplu, stimuleaza saupermit migraþia speciilor. Coridoarele pot fireprezentate de fâºii de teren continue sau punþi delegatura reprezentate de porþiuni de habitatcorespunzator. Folosirea coridoarelor pentru aîmbunataþi coeziunea ecologica reprezinta unadin cele mai importante metode de combatere afragmentarii, pericol care ameninþa numeroasehabitate din Europa. În general, gradul de utilizarea terenurile ce formeazã aceste coridoare poate fiunul mai ridicat, dar doar în mãsura în care

Concepte principaleReþele ecologice

2.

1.


A R T I C O L U L 4

funcþionarea lor ca ºi coridoare nu estecompromisã.

Zonele tampon: sunt zonele care marginesczonele protejate ºi care au un rol important înprevenirea ºi limitarea efectelor negative venitedin exterior.

Folosirea resurselor din afara zonelor protejatepoate avea impacturi serioase asupra speciilor ºihabitatelor. De exemplu, poluarea apelor ºi aaerului datorita activitaþilor industriale desfaºurateîn apropierea unei zone protejate poate aveaefecte grave asupra speciilor din interiorulacesteia. Zonele tampon permit o trecere maiuºoara de la utilizarea zonelor centrale lautilizarea terenurilor ce le împrejmuiesc.Dimensiunile ºi modul de utilizare a acestor zonetampon depind foarte mult de nevoileecosistemului respectiv ºi ale populaþiei locale.

Zone destinate utilizãrii durabile: acestea suntzonele ramase care pot fi utilizate într-un mod maiintensiv. Totuºi, ºi în cazul acestora trebuie sa seþina pe deplin seama de necesitatea oferirii cusucces de produse ºi servicii în interiorulecosistemului .

La nivel regional, exista o serie de reþele ecologiceprecum Reþeaua Ecologica Paneuropeana, Reþeaua deSmarald , Reþeaua Natura 2000, Coridorul verdeeuropean ºi Reþeaua Alpina a zonelor protejate .IUCN ofera o baza de date utila cu privire la reþeleleecologice, oferind informaþii referitoare laamplasamentul ºi dimensiunile acestora, caracteristicilede mediu, statutul lor juridic, precum ºi cu privire laprocesul de creare a unei reþele ºi la legaturile cuinstrumentele ºi iniþiativele juridice internaþionaleexistente . Baza de date mondiala privind zoneleprotejate ofera un set cuprinzator de informaþii cu privirela situaþia, mediul înconjurator ºi gestionarea zonelorprotejate individuale de pe întreg globul.

În acest context, Convenþia solicita crearea uneireþele ecologice în Carpaþi ºi, în special, crearea uneireþele de zone protejate. Reþelele ecologice sau reþelelede zone protejate sunt de obicei create pe baza unorzone existente, desemnate la nivel naþional (parcurinaturale, rezervaþii naturale, rezervaþii biosferice, zonede peisaj protejat, etc). Într-adevar, reþelele ecologicecontribuie la o mai buna protecþie, asigurândconservarea ºi gestionarea eficace a biodiversitaþii ºi apeisajelor regiunii, pe baza unei abordari integrate ºiregionale.

(REP) reprezintaunul din cele mai importante instrumente deimplementare a Strategiei paneuropene privind

104

105

106 107

108 109

Reþeaua Ecologica Paneuropeana

diversitatea biologica ºi peisagisticã. Dezvoltarea REP,care are ca scop crearea unei legaturi între diferitelezone protejate ºi reþelele ecologice de la nivel europeanºi naþional, se bazeaza pe obiectivele comune adoptatede statele europene în cadrul celei de-a treia Conferinþeministeriale „Mediu pentru Europa”, organizata la Sofia,în data de 25 octombrie 1995: „Reþeaua EcologicaPaneuropeana va contribui la realizarea principalelorobiective ale Strategiei prin asigurarea conservarii uneigame complete de ecosisteme, habitate, specii, ºi adiversitaþii genetice a acestora, precum ºi a peisajelor deimportanþa europeana, prin asigurarea faptului cãhabitatele au dimensiunile necesare pentru a asiguracondiþii bune de protejare a speciilor ºi prin asigurareafaptului cã exista suficiente posibilitaþi de circulaþie ºimigraþie a speciilor”.

Printre cele mai importante realizari de pâna acumse numara elaborarea unei harþi a reþelei, adoptarearecomandarilor generale privind crearea reþelei ºiasumarea, în cadrul conferinþei de la Kiev din 2003, aunor angajamente precise cu privire la definirea, pâna în2006, a Reþelei Ecologice Europene, prin intermediulunor harþi „coordonate”, cu privire la conservareaadecvata, pâna în 2008, a tuturor zonelorcentrale ale REP, etc.

recunoaºte, de asemenea,necesitatea unei abordari mai largi cu privire laconservarea naturii: conceptul de reþea ecologicaconfirma faptul ca abordarea tradiþionala, axata peprotejarea unor situri ºi specii individuale, nu va fisuficienta pe termen lung, ºi ca este foarte important sase creeze o reþea de zone naturale ºi semi-naturale. Înacest sens, parþilor li se cere sa stimuleze conservarea ºigestionarea durabila ºi în ariile din afara zonelorprotejate, prin aplicarea unei abordari de tip ecosistem(vezi capitolul I.B din Manual). Într-adevar, zoneleneprotejate pot funcþiona ca ºi coridoare sau habitate detrecere ºi pot oferi legaturile spaþiale ºi biologiceindispensabile circulaþiei, migraþiei ºi schimbuluigenetic al speciilor. Aceste zone trebuie sa beneficiezede pe urma politicilor privind conservarea ºi dezvoltareadurabila.

O , aºa cum este definita înConvenþia privind Diversitatea Biologica, este oarie/zona geografica bine definita, care a fost desemnatasau reglementata ºi gestionata pentru a permiteatingerea unor obiective de conservare specifice.Experienþa a aratat ca o reþea de arii/zone protejatereuºita poate constitui apogeul eforturilor de protejare abiodiversitaþii ale unei þari . IUCN defineºte aria/zonaprotejata astfel: „o arie/zona terestra ºi/sau maritima,dedicatã în mod expres protejãrii ºi menþineriidiversitaþii biologice, precum ºi protejãrii ºi menþineriiresurselor naturale ºi culturale, gestionata cu ajutorulunor instrumente juridice sau a altor mijloaceeficace” .

Convenþia Carpatica

arie/zona protejata

110

111



A R T I C O L U L 4

4.

5.

3.


CASETA 12:


A R T I C O L U L 4

Reþeaua naþionala ecologica din Ungaria

În conformitate cu recomandarile Consiliului Europei, Ungaria a creat o Reþea Naþionala ecologica (ECONET), inclusa înReþeaua ecologica paneuropeana.

Principalul scop al EURONET este de a asigura un cadru favorabil de conservare a ecosistemelor, habitatelor, speciilor ºipeisajelor de importanþa europeana.

A fost creata ºi integrata în sistemul juridic ungar o adevarata reþea de zone naturale de mare valoare, care permit circulaþia ºimigraþia plantelor ºi animalelor, ca un raspuns adus problemelor cauzate de fragmentarea accentuata a habitatelor.

Reþeaua, în special zonele sale centrale, are ca scop oferirea de condiþii viabile celor mai vulnerabile habitate ºi specii.Crearea reþelei ECONET a reprezentat, de asemenea, un obiectiv strategic foarte important pentru protejarea ariilor de peteritoriul ungar, valoroase din punct de vedere al mediului, care nu erau protejate prin lege (de exemplu zone naturale, zonecu risc ecologic, majoritatea coridoarelor ecologice, albii majore ale râurilor, stufariºuri, etc).

Reþeaua este alcatuita din trei componente complementare din punct de vedere funcþional:zone centrale care ofera cele mai bune condiþii de mediu posibile, din punct de vedere al calitaþii ºi cantitaþii;

coridoare care sa asigure legatura corespunzatoare între zonele centrale (coridoare continue ºi punþi de legatura);

zone tampon pentru protejarea zonelor centrale ºi a coridoarelor împotriva influenþelor externe cu potenþial de distrugere.

Reþeaua include toate zonele de importanþa internaþionala, europeana sau naþionala de pe teritoriul Ungariei:zone protejate (situri Ramsar, situri incluse în patrimoniul mondial, parcuri naþionale, zone de protejare a peisajului, zonede conservare a cadrului natural);

zonele tampon ale zonelor protejate;

zone care prezinta riscuri ecologice, legate în mod direct de programele de agromediu;

zonele Natura 2000;

zone naturale (zone neprotejate dar valoroase din punct de vedere al mediului).

Pentru identificarea elementelor componente ale ECONET au fost folosite urmatoarele baze de date:

baza de date a zonelor protejate;

baze de date a albiilor majore;

baza de date a direcþiei forestiere;

programul Corine landcover 1:100.000

harþi digitale ale suprafeþei solului, la scara 1:50 000;

fotografii geocodate ºi vectorizate ale imaginilor satelit SPOT 4;

harþi topografice Gauss-Krugger la scara 1:25.000 ºi 1:50.000

rezultatele programului Corine privind biotopurile;baza de date a zonelor care prezinta risc ecologic;

bazele de date ale zonelor Natura 2000 (realizate pe baza Directivelor EU privind pasarile ºi habitatele)

: http://www.cabi-bioscience.ch/wwwgisp/gtc3.htm

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Sursa

Reþeaua Carpatica a zonelor protejate-reþea în curs de dezvoltare

Rolul Reþelei carpatice a zonelor protejate (RCZP)

Obiectivele RCZP

Funcþiile RCZP

Sursa:

este de a contribui la protejarea ºi dezvoltarea durabila a Munþilor Carpaþi.RCZP reprezinta un instrument de implementare a Convenþiei Carpatice, cu rol de stimulare a cooperarii dintre diferitele zoneprotejate din spaþiul carpatic, ºi cu alte regiuni muntoase din Europa. RCZP este o reþea de zone protejate care promoveazacooperarea ºi care reprezinta interesele zonelor protejate din Carpaþi în faþa autoritaþilor ºi organizaþiilor naþionale ºiinternaþionale.

sunt:protejarea, refacerea naturii ºi folosirea durabila a resurselor naturale ºi culturale;

implementarea în contextul Convenþiei Carpatice, a Directivei UE privind habitatul, Directiva UE privind pasarile,conceptul Natura 2000 ºi Directiva cadru privind Apa, politica EU cu privire la conservarea mediului înconjurator,inclusiv a convenþiilor ºi instrumentelor de mediu la nivel regional ºi global (Convenþia privind Biodiversitatea, convenþiaRamsar, Convenþia de la Berna, PEBLDS-Strategia paneuropeana privind diversitatea biologica ºi a peisajului, etc);

promovarea unor mijloace de trai durabile ºi a dezvoltarii durabile a Munþilor Carpaþi.

sunt:stabilirea de reþele ºi cooperarea;

dezvoltarea capacitaþilor (know-how);

schimbul de experienþa, de cunoºtinþe ºi informaþii (ateliere de lucru, schimburi de personal etc)

informare (publicaþii, sensibilizarea publicului);

coordonarea activitaþilor ºi proiectelor comune;

sporirea gradului de conºtientizare ºi informare;

acþiuni de lobby ºi de strângere de fonduri pentru activitaþi comune;

elaborarea unor recomandari pentru organismele Convenþiei Carpatice.

În iulie 2006, agenþiile responsabile cu gestionarea zonelor protejate au adoptat o declaraþie prin care se solicita acordareaunui statut juridic pentru RCZP, în cadrul primei conferinþe a parþilor semnatare a Convenþiei Carpatice.

Reþeaua zonelor protejate din Carpaþi ºi Siturile Ramsar http://www.sopsr.sk/karpaty/index.php?p=6

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

CASETA 13:


IUCN clasifica ariile/zonele protejate în funcþie deobiectivul gestionarii ºi identifica ºase categorii distinctede arii/zone protejate: rezervaþii naturale/zone salbaticestricte; parcuri naþionale; monumente naturale;arii/zone de gestionare habitat/specii; peisajeterestre/marine protejate; ºi arii/zone protejate curesurse gestionate. Aceastã prevedere pune accentul pecooperarea prin intermediul unui instrument practic deconservare a ariilor/zonelor protejate ce nu þine seamade graniþele naþionale. În prezent este în curs depregatire Reþeaua Carpatica a Ariilor Protejate (vezitextul 13).

Articolul 8 alineatele (a) ºi (b) dinsolicita parþilor stabilirea

unui sistem de arii/zone protejate sau arii/zone unde estenecesara adoptarea unor masuri speciale de conservare,

Principalele acorduri internaþionale,instrumente legale ºi inþiative relevante

Convenþiaprivind Diversitatea Biologica

precum ºi elaborarea de recomandari privind alegerea,crearea ºi gestionarea unor arii/zone protejate sau a unorarii/zone unde sunt necesare masuri speciale deconservare.

În cadrul celei de-a ºaptea Conferinþe privindDiversitatea Biologica a fost adoptat programul de lucrupentru ariile/zonele protejate. Obiectivul general esteacela de a sprijini crearea ºi întreþinerea, pâna în 2010,în cazul ariilor/zonelor protejate terestre, ºi pâna în2012, în cazul ariilor/zonelor protejate marine, a unorsisteme naþionale ºi regionale de arii/zone protejatecuprinzatoare, gestionate în mod eficace ºireprezentative din punct de vedere ecologic. Prinrealizarea unei reþele mondiale, acest efort va contribuila atingerea celor trei obiective ale Convenþiei ºi aobiectivului 2010 privind reducerea semnificativa aritmului actual de distrugere a biodiversitaþii, la nivelmondial, regional, naþional ºi subnaþional. Va contribui,de asemenea, la reducerea saraciei ºi la promovareadezvoltarii durabile, sprijinind, prin urmare, atingerea


A R T I C O L U L 4


obiectivelor Planului Strategic al Convenþiei, alePlanului de implementare privind dezvoltarea durabila,din cadrul Summitului internaþional, precum ºi aobiectivelor de dezvoltare ale Mileniului.

Articolul 12 din,

afirma urmatoarele: „Parþile semnatare vor lua masuriadecvate pentru a stabili o reþea a ariilor/zonelorprotejate naþionale ºi transfrontaliere existente, abiotopurilor ºi a altor elemente protejate sau careurmeaza sa fie protejate. Parþile se angajeaza saarmonizeze obiectivele ºi masurile aplicabile în zoneleprotejate transfrontaliere”.

Reþeaua Alpina a zonelor protejate împartaºeºtedeja din experienþa sa þarilor carpatice, oferindu-le sprijinpentru a crea o Reþea Carpatica de Arii/Zone Protejate.

Autoritaþile locale ºi regionale vor juca un rol cheie înprocesul de creare a unei reþele de arii/zone protejate,atât la nivel naþional, cât ºi la nivel regional. În funcþie desistemul administrativ din fiecare stat, autoritaþile localese pot implica în urmatoarele activitaþi:

gestionarea unei baze de date a ariilor/zonelorprotejate aflate în administraþia acestora, care sadescrie dimensiunile ariilor/zonelor, conturul,statutul, planurile de management ale acestora, etc- aceasta baza de date poate fi utilizatã în procesulde realizare a inventarelor privind biodiversitatea;

desemnarea unor noi arii/zone protejate, daca estenecesar, sau extinderea ariilor/zonelor protejateexistente;

coordonarea dezvoltarii unui plan de gestionare,cu implicarea tuturor factorilor interesaþi;

gestionarea sau supravegherea gestionariiariilor/zonelor protejate;

stabilirea unor masuri de conservare speciale, înafara ariilor/zonelor protejate;promovarea ºi sprijinirea sensibilizarii populaþiei,educare, cercetare, etc;

reprezentarea intereselor zonelor protejate înforumurile decizionale în cadrul, spre exemplu,unei reþea de arii/zone protejate.

Protocolul Convenþiei Alpineprivind conservarea naturii ºi gestionarea peisajului


�

�

�

�

�

�

�

6. Parþile vor lua masuri adecvate pentruintegrarea obiectivelor de conservare ºiutilizare durabila a diversitaþii biologice ºia peisajelor în cadrul politicilor sectoriale,cum ar fi agricultura montana, silviculturamontana, gestionarea bazinelor

hidrografice, turismul, transportul ºienergia, industria ºi activitaþile miniere.

Acest alineat reflecta ideea conform careiaconservarea ºi folosirea durabila a diversitaþii biologiceºi peisagistice nu sunt eficiente decât în cazul uneiabordari integrate. Resursele naturale nu pot ficonservate doar prin politici axate pe protejareabiodiversitaþii ºi a peisajului. Acestea sunt sau vor fisupuse unor impacturi excesive datorate unor activitaþiºi practici care se pot dovedi a fi lipsite de durabilitate,precum turismul, transportul sau folosirea intensiva aresurselor.

Adoptarea unor politici sectoriale adecvate poateinfluenþa într-o maniera pozitiva conservarea ºi folosireadurabila a biodiversitaþii, daca se þine seama de celemenþionate ºi daca se menþine un echilibru între nevoileecologice ºi activitaþile economice. Conservarea ºifolosirea durabila a biodiversitaþii ºi a peisajului trebuiesa fie luate în considerare la toate nivelurile proceselorde luare a deciziilor.

Convenþia Carpatica da ca exemplu politicilesectoriale care trebuie sa integreze preocuparile privinddiversitatea biologica ºi peisagisticã, respectiv celereferitoare la agricultura ºi silvicultura montana,gestionarea apelor, turism, transport ºi energie, industrieºi minerit. Instrumentele care asigura aceasta integraresunt procedura de evaluare a impactului asupramediului ºi evaluarea strategica de mediu. Toateproiectele, programele ºi politicile care ar putea avea unimpact asupra diversitaþii biologice ºi peisagisticetrebuie sa faca obiectul unei proceduri de evaluare aimpactului asupra mediului. Rezultatele evaluariitrebuie sa fie luate în considerare în cadrul procesului deavizare sau autorizare. O alta modalitate de realizare aintegrarii este aceea de a regândi politicile sectoriale ºide a adopta masuri specifice, menite sa reduca sau saelimine impactul unor astfel de politici, sa identificemasuri de atenuare a acestora, etc.

Programul A din capitolul 8 al Agendei 21 cuprivire la integrarea problemelor legate de mediu ºidezvoltare la nivel de politici, la nivel de planificare ºi lanivel de gestionare, este menit sa îmbunataþeasca sau sarestructureze procesul de luare a deciziilor, astfel încâtacesta sa includa în totalitate consideraþiile privindproblemele de ordin socio-economic ºi cele de mediu.

Articolul 10 (a) dinprevede ca parþile sa „integreze aspectele

privind conservarea ºi folosirea durabila a resurselorbiologice în procesele decizionale naþionale”. Articolul6 (b) prevede ca integrarea sa aiba loc în cadrul„planurilor, programelor ºi politicilor sectoriale sauintersectoriale relevante”. Convenþia Ramsar,


Convenþia privind DiversitateaBiologica


A R T I C O L U L 4

Convenþia CMS ºi alte acorduri includ prevederisimilare.

subliniaza necesitateacoordonarii politicilor privind protejarea ºi utilizareadurabila a biodiversitaþii cu ansamblul obiectivelorConvenþiei Alpine. Biodiversitatea reprezinta un aspectesenþial al politicilor privind planificarea spaþialã,protejarea solului, protejarea atmosferei, turismul,protejarea padurilor, transportul ºi energia.

Autoritaþile locale au un rol cheie în implementareacerinþelor de integrare, deoarece în majoritatea cazurilorele sunt cele care iau decizii cu privire la autorizareaanumitor activitaþi specifice, precum mineritul,construirea unor facilitaþi turistice etc. În plus, în calitatede coordonatori ai activitaþilor de planificare la nivellocal, autoritaþile locale trebuie sa adopte o abordareintegrata, ca baza a întregului proces, ºi sa ia înconsiderare obiectivul conservarii ºi al utilizarii durabilea diversitaþii biologice ºi a peisajului. Autoritaþile localetrebuie, de asemenea, sa stimuleze participareapublicului în procesul decizional, sa asigure accesul lainformaþie, sa contribuie la educarea publicului etc.

Acest articol trebuie sa fie interpretat în strânsacorelare cu urmatoarele articole ale Convenþiei.

Articolul 2: Este necesar ca principiile ºi obiectivelegenerale sa fie întotdeauna respectate atunci când seadopta masuri pentru implementarea Convenþiei.

Articolul 3 ºi 5: Gestionarea integrata a resurselorce þin de terenuri ºi modul de abordare în realizareaplanificãrii spaþiale reprezinta aspecte esenþiale pentruconservarea habitatelor, continuitatea acestora ºilegaturile dintre ele, precum ºi pentru protecþia speciilorºi conservarea peisajelor.

Articolul 6: Politicile privind gestionarea bazinelorhidrografice trebuie sa integreze obiectivele deconservare ºi utilizare durabila a diversitaþii biologice.Apele reprezinta habitate valoroase, iar zonele umedeau nevoie de masuri speciale de protecþie.

Articolul 7: Agricultura ºi silvicultura pot pune înpericol diversitatea biologica; în acelaºi timp, ele potcontribui la eforturile de conservare ºi protejare. Acestepolitici trebuie sa integreze obiectivele referitoare laconservarea ºi utilizarea durabila a diversitaþii biologice.

Articolul 8: Dezvoltarea infrastructurii de transporteste una din principalele cauze ale fragmentariihabitatelor. Politicile privind transportul trebuie saintegreze obiectivele privind conservarea ºi utilizareadurabila a diversitaþii biologice.

Articolul 9: Biodiversitatea este extrem deimportanta pentru turism. Totuºi, dezvoltarea

Protocolul Convenþiei Alpine privind ProtejareaNaturii ºi Gestionarea Peisajului


Legaturi cu alte articole ale Convenþiei



A R T I C O L U L 4

necontrolata a turismului poate avea un impactsemnificativ asupra diversitaþii biologice ºi peisagistice.Politicile de turism trebuie sa integreze obiectiveleprivind conservarea ºi folosirea durabila a diversitaþiibiologice.

Articolul 10: Politicile în domeniul industriei ºi celal energiei trebuie sa integreze obiectivele privind

conservarea ºi folosirea durabila a diversitaþiibiologice.

Articolul 11: Conservarea ºi folosirea durabila aresurselor naturale vor conduce la conservareapatrimoniului cultural, între acestea existând o strânsãlegãturã.

Articolul 12: Programele de evaluare ºimonitorizare a mediului contribuie la implementareaobligaþiilor prevazute la articolul 4.

Articolul 13: Activitãþile de conºtientizare, educareºi implicare a publicului pot contribui la promovarearolului crucial pe care îl are diversitatea biologica ºipeisagisticã din Munþii Carpaþi ºi pot spori cererea demasuri de conservare.


Capitolul EArticolul 6

Articolul 6 - Gestionarea integrata ºi durabila a apei/bazinelor hidrografice

Având în vedere caracteristicile hidrologice, biologice, ecologice ºi de alta natura a bazinelorhidrografice din zonele de munte, Parþile se obliga:a) Sa ia masuri adecvate pentru promovarea politicilor de integrare a utilizarii durabile a resurselor deapa în cadrul politicilor de amenajare teritoriala ºi sa urmareasca aplicarea de politici ºi planuri bazatepe o abordare integrata a gestionarii bazinelor hidrografice, recunoscând importanþa gestionarii,prevenirii ºi controlului poluarii ºi inundaþiilor ºi reducerea fragmentarii habitatelor acvatice;b) vor urma politici care au ca scop gestionarea durabila a resurselor de apa de suprafaþa ºi a apelorsubterane, asigurând aprovizionarea adecvata cu apa de suprafaþa ºi apa subterana de buna calitate,care sa permita utilizarea durabila, echilibrata ºi echitabila a resurselor de apa, precum ºi un sistemadecvat de igienizare si tratare a apelor uzate;c) vor urma politici care au ca scop conservarea cursurilor naturale de apa, a izvoarelor, lacurilor ºi aresurselor de apa subterana, precum ºi conservarea ºi protejarea zonelor umede si a ecosistemelorzonelor umede, ºi protejarea împotriva efectelor daunatoare naturale ºi antropice, cum ar fi inundaþiileºi poluarea accidentala a apelor;d) vor dezvolta în continuare un sistem coordonat sau comun de masuri, activitaþi ºi alerte rapide privindimpacturile transfrontaliere asupra regimului apelor, generate de inundaþii ºi poluari accidentale ale apei, ºivor coopera pentru a preveni ºi reduce daunele ºi pentru a acorda asistenþa privind lucrarile de remediere.

Regiunile muntoase „gãzduiesc” mai mult dejumatate din resursele de apa proaspata de pe glob, aiciaflându-ºi originile cele mai mari fluvii ale lumii; tot aicisunt „captate” apele dulci sub forma de bazinehidrografice, zapada sau gheþari . Având în vedereimportanþa munþilor, adevarate „turnuri de apa” carefurnizeaza apa dulce comunitaþilor aflate în aval ºi înamonte , necesitatea dezvoltarii unor sisteme degestionare a apei/ bazinelor hidrografice special createpentru zonele muntoase a fost recunoscuta la nivelinternaþional. Într-adevar, în capitolul 13 din Agenda 21privind gestionarea ecosistemelor fragile: dezvoltareadurabila a munþilor, se menþioneaza strânsa legaturadintre resursele de apa ºi munþi.

Articolul 6 din Convenþia Carpatica stabileºte oserie de obligaþii ale Parþilor, menite sa conduca la oabordare cuprinzatoare a gestionarii bazinelorhidrografice.

113

114

Având în vedere caracteristicilehidrologice, biologice, ecologice ºi de altanatura a bazinelor hidrografice din zonelede munte, Parþile se obliga: a) Sa iamasuri adecvate pentru promovarea

politicilor de integrare a utilizarii durabilea resurselor de apa n cadrul politicilor deamenajare teritoriala ºi sa urmareascaaplicarea de politici ºi planuri bazate pe oabordare integrata a gestionarii bazinelorhidrografice, recunoscând importanþagestionarii, prevenirii ºi controluluipoluarii ºi inundaþiilor ºi reducereafragmentarii habitatelor acvatice;

î

Concepte principale

Principala obligaþie menþionata în aceasta primaprevedere se refera la promovarea gestionarii integrate aresurselor de apa.

se refera la reþeaua de ape desuprafaþa ºi de ape subterane (lacuri, râuri etc), carefurnizeaza apa necesara consumului uman. Convenþialeaga acest concept de cel al

, dat fiind ca fiecare mod deutilizare a unui teren are un efect diferit asupracircuitului apei în natura, afectând prin urmare resurselede apa.

Resursele de apa

planificãrii modurilor deutilizare a terenurilor115

Utilizarea durabila

bazin hidrografic

Gestionarea integrata a resurselor de apa

este definita în capitolul I.D dinmanual.

Prin se înþelege regiuneageograficã din care un râu sau un fluviu ºi afluenþiiacestuia îºi adunã apele. Se ºtie ca proiectele ºi politicileindividuale privind resursele de apa au repercusiuniasupra altor utilizatori din bazinul hidrografic, atât înaval, cât ºi în amonte, precum ºi asupra mediului.Gestionarea integrata a bazinului hidrografic reprezintaun mecanism de baza pentru a contracara acesteprobleme ºi impacturi.

(GIRA)pleaca de la ideea ca apa face parte integranta dinecosistem, este o resursa naturala ºi un bun social ºieconomic, calitatea ºi cantitatea acesteia influenþândmodul sau de întrebuinþare . Aceasta abordare ia înconsiderare, în mod special, interacþiunea dintre toatecomponentele resurselor de apa ºi utilizatorii resurselorde apa ºi este, în principal, o abordare intersectorialadeterminata de cerere .

Principalele obiective ale GIRA, conform Agendei21 , sunt urmatoarele:

promovarea unei abordari dinamice, interactive,repetitive ºi multisectoriale cu privire lagestionarea resurselor de apace include

116

117

118

�

identificarea ºi protejarea surselor potenþiale dealimentare cu apa dulce ºi integreazãconsideraþiile de ordin tehnologic, socio-economic, de mediu ºi cele privind sanatateapopulaþiei.

planificarea utilizarii durabile ºi raþionale, aprotejarii, conservarii ºi gestiunii resurselor de apa,pe baza nevoilor ºi a prioritaþilor comunitaþii, încadrul politicii de dezvoltare economicanaþionala.

proiectarea, implementarea ºi evaluarea unorproiecte ºi programe eficiente, din punct de vedereeconomic, ºi conforme din punct de vedere socialcu strategiile larg gestionate, bazate pe ideea uneiparticipari depline a publicului, ºi identificarea demecanisme instituþionale, juridice ºi financiareadecvate, care sa asigure faptul ca politica privindapa ºi implementarea acesteia joacã rol decatalizator în obþinerea unui progres socialdurabil ºi în obþinerea de creºtere economica .

Adoptarea unui plan de gestionare integrata abazinelor hidrografice înseamna ca parþile trebuie sa

�

�

119


Gestionarea bazinului hidrografic al Dunarii

Pentru a asigura statutul de apa de buna calitate ºi o aprovizionare suficienta cu apa dulce pentru viitoarele generaþii dinregiunea Dunarii, parþile semnatare ale Convenþiei privind Protejarea Dunarii (CPD) au numit o Comisie Internaþionala pentruprotejarea Dunarii, aceasta fiind un organism de coordonare pentru dezvoltarea unui plan cuprinzator de gestiune a întreguluibazin hidrografic al Dunarii, pe baza principiilor Directivei Cadru a UE privind Apa.

La acest proces participa experþi din domeniul industriei ºi agriculturii, reprezentanþi ai unor organizaþii de consumatori ºi demediu, precum ºi autoritaþi locale ºi guvernamentale. Planul de gestionare a Dunarii va fi actualizat la fiecare ºase ani, înconformitate cu legislaþia europeana.

Planul de gestionare este menit sa creeze un program de masuri pentru a asigura îndeplinirea la timp a obiectivelor de mediu.Planul include:

o descriere generala a caracteristicilor bazinului hidrografic al Dunarii;

un rezumat al presiunilor ºi impacturilor semnificative exercitate de activitaþile umane asupra regimului apelor desuprafaþa ºi subterane;

o harta a reþelei de monitorizare;

o lista cu obiectivele de mediu;

un rezumat al analizei rentabilitaþii utilizarii apei;

Un rezumat al programului de masuri;

Un rezumat al masurilor de informare ºi consultare a publicului, adoptate în cadrul bazinului hidrografic.Planul de gestionare a bazinului hidrografic al Dunarii respecta ambiþioasele linii directoare stabilite prin Directiva Cadru aUE privind Apa: obiectivul este de a obþine, pâna în 2015, statutul de apa de buna calitate pentru cursurile de apa din regiuneaDunarii.

�

�

�

�

�

�

�

Sursa: www.icpdr.org/icpdr-pages/river_basin_management.htm

CASETA 14:


A R T I C O L U L 6

reglementeze folosirea cursurilor de apa, luând înconsiderare alte politici destinate zonelor muntoase cese leagã de gestionarea resurselor de apa, cum ar fiplanificarea modurilor de utilizare a terenurilor,agricultura montanã ºi silvicultura montanã . Apa are oimportanþa cruciala atât pentru mediu, cât ºi pentru viaþaºi sanatatea populaþiei. Este un element strâns corelat cudiverse domenii din sau ce þin de mediul înconjurator,precum solul, natura ºi regiunile rurale, agricultura,padurile ºi energia. Politicile realizate în toate acestedomenii trebuie aplicate într-o maniera integrata.

Conform acestei prevederi, planurile ºi politiciletrebuie sa ia în considerare gestionarea, prevenirea ºicontrolul poluarii ºi inundaþiilor.

presupune adoptarea masurilornecesare pentru evitarea pagubelor care, conformdovezilor ºtiinþifice, este foarte probabil sã se producã înviitor. Trebuie sa se acorde prioritate adoptarii unoracþiuni preventive, în scopul minimizãrii riscului deproducere a poluarii accidentale, ºi, implicit, acosturilor ºi obligaþiilor implicate de remediereapagubelor pe care aceasta le-ar putea provoca mediului.

Din punct de vedere practic, este dificil de doveditºi de demonstrat certitudinea producerii unor daune.Pentru a evita aceasta dificultate, Directiva UE privindApa, de exemplu, prevede la sursã ºistabilirea „unor valori limitã ale emisiilor ºi a unorstandarde de calitate a mediului” . Detalii cu privire laprincipiul prevenirii pot fi gãsite în capitolul I.B dinManual.

De asemenea, Convenþia indica faptul ca lucrarileefectuate pe malurile sau de-a lungul cursurilor de apapot cauza . Într-adevar,dispariþia habitatelor zonelor umede împadurite sau decâmpie, precum ºi degradarea resurselor acvatice, au unimpact major asupra ecosistemelor acvatice ºi ar trebui,prin urmare, sa fie luate în considerare pentru fiecareproiect.

Obligaþiile privind utilizarea durabila ºigestionarea integrata a apei sunt instituite prinintermediul mai multor instrumente internaþionale ºiacorduri multilaterale referitoare la gestionarea apei, lanivel global, regional ºi subregional.

C,

cunoscuta sub numele de Convenþia privind Apa ,(Helsinki, 17 martie 1992), are rolul de a întari masurileluate la nivel naþional pentru protejarea ºi gestionareaecologica a apelor transfrontaliere de suprafaþa sausubterane. Convenþia prevede în special masuri care saasigure faptul ca „apele transfrontaliere sunt folositeastfel încât sa se respecte gestionarea ecologica ºi

120

122

123

124

Prevenirea

controlul poluãrii

fragmentarea habitatului

onvenþia privind protecþia ºi folosirea cursurilorde apa transfrontaliere ºi a lacurilor internaþionale


raþionala a apei, conservarea resurselor de apa ºiprotecþia mediului”.

(NewYork, 21 mai 1997- înca neimplementata), promoveazautilizarea, protecþia ºi controlul raþional ºi optim alcursurilor de apa, precum ºi adoptarea unor planuripentru dezvoltarea lor durabila. Mai mult, principiulprevenirii este menþionat la articolul 21 ºi 26 dinConvenþie, dar cu precauþie.

Convenþia privind Protejarea Dunãrii , (Sofia, 29iunie 1994) are o deosebitã importanþã pentrugestionarea bazinelor hidrografice din zona Carpaþilor,dat fiind ca majoritatea þãrilor din acest spaþiu sunt stateriverane Dunãrii, semnatare ale convenþiei .

Documentul propune o abordare preventivã, înspecial în ceea ce priveºte activitãþile ºi mãsurileplanificate în domeniul lucrarilor hidrotehnice ºi pentrucontrolul inundaþiilor, precum ºi impacturile acestorconstrucþii asupra regimului hidraulic al cursului de apã.

Chiar dacã tratatele internaþionale menþionate maisus nu fac referire la legatura existentã între dezvoltareadurabilã a zonelor de munteºi gestionarea bazinelorhidrografice, regulile create pentru gestionarearesurselor de apã internaþionale se aplicã în mod directºi zonelor muntoase.

acordã atenþie deosebitãgestionarii apei, luând în considerare atât necesitateapãstrarii valorii ecologice a resurselor de apã din zonelede munte, cât ºi necesitatea folosirii acestora pentruactivitaþi antropice. Convenþia menþioneazã rolulcrucial pe care îl joacã resursele de apã în ecosistemelemuntoase ºi promoveazã „utilizarea prudentã ºiîndelungatã a resurselor”. Politicile care vor fidezvoltate în þãrile din zonele de munte vor avea caobiectiv „conservarea sau restabilirea unor sistemehidrologice sãnãtoase, în special prin prevenireapoluãrii lacurilor ºi a râurilor, prin folosirea unor tehnicinaturale de inginerie hidraulicã ºi prin folosireahidroenergiei, ceea ce este atât în interesul populaþieilocale, cât ºi în interesul mediului”(Articolul 2). UnProtocol al Convenþiei alpine privind gestionarea apeloreste în curs de elaborare.

Conform capitolului 13 din , una dinprincipalele provocãri pentru zonele de munte esteaceea „de a promova dezvoltarea integratã a bazinelorhidrografice ºi a oportunitãþilor alternative de câºtigare aexistenþei”. Tot aici se afirmã ca va fi promovatãrealizarea de studii privind folosirea apei ºi distribuþiaacesteia în zonele muntoase, ºi ca se vor dezvolta sauîmbunãtaþi „cunoºtinþele actuale privind pamântul/apa,cu privire la tehnologiile ºi practicile agricole ºi deconservare din regiunile muntoase din întreaga lume”,prin stabilirea unor instituþii noi la nivel local, regionalsau naþional, sau prin întarirea celor deja existente.

Convenþia Naþiunilor Unite privind Legea cereglementeaza folosirea cursurilor de apainternaþionale în alte scopuri decât navigaþia

Convenþia Alpina

Agenda 21

125

126

127

128



A R T I C O L U L 6

Directiva Cadru a UE privind Apa stabileºte „principiilede bazã pentru dezvoltarea unei politici durabile a apeiîn Uniunea Europeana [...], pentru coordonareaeforturilor statelor membre de a îmbunãtaþi protecþiaapelor comunitare în ceea ce priveºte calitatea ºicantitatea, pentru promovarea utilizãrii durabile a apei,pentru a contribui la controlul problemelor cauzate decursurile de apã transfrontaliere, pentru protejareaecosistemelor acvatice ºi a zonelor umede”.

Deºi nu toate statele din zona Munþilor Carpaþisunt membre ale Uniunii Europene, aceastã directivãreprezinta o bazv pentru reînnoirea legislaþiei din statelemembre ale UE . Este, de asemenea, standardul pe caretrebuie sã îl respecte legislaþia de mediu a viitoarele þãricandidate la Uniunea Europeanã.

În vederea îmbunãtãþirii modului în care apa esteutilizatã, din punct de vedere economic ºi al mediului,inclusiv a costurilor economice ºi de mediu, estenecesarã promovarea unei gestionãri atente ºi integratea resurselor de apa ºi a bazinelor hidrografice,

Autoritaþile locale trebuie sa dezvolte politici ºiplanuri amanunþite, bazate pe un proces dinamic ceinclude participarea tuturor factorilor interesaþi înprocesul de luare a deciziilor. Politicile integrate degestionare a apei ºi planificare trebuie sa se bazeze pe:

Masuri generale pentru protejarea ºi conservarearesurselor de apa, inclusiv pentru protejareaversanþilor munþilor ºi a malurilor râurilor;

Informaþii adecvate, prin dezvoltarea unormecanisme pentru colectarea ºi diseminarea dedate, inclusiv inventare ale faunei ºi floreiacvatice, precum ºi un inventar al activitaþilorcurente ºi viitoare din cadrul bazinelorhidrografice, ºi

Cooperare interdisciplinara cu privire la evaluareaimpactului asupra mediului ºi gestionarea riscului.

În paralel, planurile locale cu privire la folosireaterenurilor ºi toate politicile sectoriale trebuie sa ia înconsiderare impacturile potenþiale asupra resurselor deapa, proceselor hidrologice, habitatelor acvatice ºi/sauasupra malurilor.

130


�

�

�

b) Parþile vor urma politici care au cascop gestionarea durabila a resurselor deapa de suprafaþa ºi a apelor subterane,asigurând aprovizionarea adecvata cu apade suprafaþa ºi subterana de buna calitate,care sa permita utilizarea durabila,echilibrata ºi echitabila a resurselor de

apa, precum ºi un sistem adecvat deigienizare si tratare a apelor uzate;

Articolul 6 (b) accentueaza importanþa calitaþiiresurselor de apa în vederea gestionarii ºi utilizãrii apeiîntr-un mod durabil, echilibrat ºi echitabil. Deasemenea, se solicita parþilor sa asigure folosirea uneitehnologii adecvate acestui scop.

suntinterdependente. Localizate sub scoarþa terestrã, apelesubterane reprezintã un „rezervor” de apa dulce,alimentat în mod natural de apele de suprafaþã provenitedin precipitaþii, pârâuri ºi râuri. Mai mult, calitateaapelor subterane are un impact direct asupra calitãþiiapelor de suprafaþã, precum ºi asupra ecosistemelorterestre ºi acvatice asociate acestora.

Folosirea inadecvatã a apei poate generaconsiderabile costuri de mediu ºi economice. O posibilãmetoda de a obþine o gestionare durabilã a resurselor deapa subteranã ºi de suprafaþã este aceea de a crea politicimenite sã promovezea apei. Principiul utilizãrii echitabile ºi raþionale a apelorare rolul de a menþine un echilibru între calitatea ºicantitatea resurselor de apã, pe de o parte, ºi utilizareaapei dulci de catre statele riverane, pentru activitãþileumane, pe de altã parte. Prin urmare, acest principiueste strâns legat de conceptul de dezvoltare durabilã ºireprezinta „cel mai larg acceptat principiu din domeniullegislaþiei privind cursurile de apa”.

În plus, Convenþia face un apel pentru furnizareade apa de buna calitate. Aceasta înseamna ca Parþiletrebuie sa menþina ºi, în cazurile în care este posibil, saîmbunataþeasca calitatea apei ºi condiþiile de mediu aleresurselor de apa înregistrate în prezent. Apa trebuie saaiba calitatea potrivita pentru a fi utilizata (de exemplupentru bai sau consum), fapt care poate necesitaaplicarea unor standarde de calitate a apei ce definescobiectivele de calitate privind apa unui râu.Convenþia acorda, de asemenea, o atenþie specialaapelor uzate, a caror calitate a fost afectata în modnegativ de influenþe antropice (industrie, agricultura,utilizare casnica etc), ºi care trebuie sa fie tratate înaintede a fi deversate în mediul înconjurator. Igienizarea serefera la eliminarea igienica ºi reciclarea reziduurilor,incluzând colectarea ºi tratarea apelor uzate.

reprezintã procesul deînlãturare a elementelor contaminante (poluanþi,compuºi toxici ºi dãunãtori) din apele uzate. Prinurmare, trebuie sv se acorde atenþie speciala tratãrii ºidepozitarii nãmolului care rezultã în urma procesului detratare a apei, care conþine adesea compuºi toxici ºidãunatori. Scopul principal al procesului de tratare esteacela de a verifica degradarea acestor compuºi ºi de adeterminã toxicitatea numeroºilor lor derivaþi. Dacã

Concepte principaleApele subterane ºi cele de suprafaþã

utilizarea echilibratã ºi echitabilã

Tratarea apelor uzate



A R T I C O L U L 6


sunt gestionate cu atenþie ºi într-o manierãcorespunzatoare, apele uzate pot fi transformate într-oresursa valoroasa, iar în anumite condiþii pot firefolosite.

Obiectivul principal este de a garanta o calitatebunã a apei ºi, prin urmare, de a promova condiþii demediu, de sanatate ºi de igienã optime în regiune.

Principiul folosirii raþionale ºi echitabile a apei afost promovat pentru prima oara de Convenþia privindprotecþia ºi folosirea cursurilor de apa transfrontaliere ºia lacurilor internaþionale. Articolul 2 din Convenþiesolicita Parþilor sa adopte masurile adecvate pentru a seasigura „ca apele transfrontaliere sunt folosite într-unmod rezonabil ºi echitabil [...] în cazul activitaþilor caregenereaza sau pot genera impacturi transfrontaliere”.

Acelaºi concept este prezentat la nivel regional decatre Convenþia privind protecþia ºi folosirea durabila aDunarii, prin care toate statele semnatare sunt obligate,conform articolului 2, sa depuna eforturi „pentrufolosirea raþionala a apelor de suprafaþa ºi a celorsubterane din bazinele hidrografice, în masura în careeste posibil”, iar, conform articolului 6 „sa adoptemasurile necesare pentru a preveni ºi reduceimpacturile transfrontaliere ºi pentru a folosi într-unmod echitabil ºi durabil resursele de apa”.

Articolul 5 din Convenþia ONU privind Legeareferitoare la folosirea cursurilor de apa internaþionale înalte scopuri decât cele de navigare afirma urmatoarele:„Statele vor folosi cursul de apa internaþional, peteritoriile lor respective, într-un mod echitabil ºirezonabil [...], astfel încât sa se obþina o utilizare ºibeneficii optime ºi durabile, þinând seama de intereselestatelor în cauza ºi asigurându-se protecþia adecvata acursului de apa”. Mai mult, „Statele strabatute derespectivul curs de apa vor participa la folosirea,dezvoltarea ºi protejarea cursului de apa internaþionalîntr-un mod echitabil ºi rezonabil”, astfel încât sa serealizeze un echilibru între „dreptul de a folosi cursul deapa ºi obligaþia de a coopera în procesul de protejare ºidezvoltare”.

Comentariile asupra propunerilor de articole aleComisiei Legislative Internaþionale, cu privire la legeareferitoare la folosirea cursurilor de apa internaþionale,în alte scopuri decât cele de navigare, oferã o imagineexcelentã asupra consideraþiilor ºi contextului juridic cestau la baza unor concepte precum folosirea echitabilãºi rezonabilã” .

Capitolul 18 din Agenda 21, care trateazãproblema protecþiei calitãþii resurselor de apã dulce,încurajeazã toate statele ca, „în funcþie de capacitatea ºiresursele disponibile”, sã încheie acorduri de cooperarebilateralã sau multilateralã „pentru a lansa programepentru protejarea, conservarea ºi folosirea raþionalã a


133

resurselor de apã de suprafaþã ºi subterane, într-omanierã durabilã”.

Primele reglementari europene privind apa auînceput prin a fixa standarde pentru râurile ºi lacurilefolosite pentru captarea de apa potabila, culminând custabilirea unor valori-þinta privind calitatea apei, avândcaracter de lege, pentru apele folosite pentru pescuitulpeºtilor ºi a crustaceelor, pentru alimentarea cu apapotabila, pentru scaldat ºi apele subterane. DirectivaCadru privind Apa, adoptata în 2000, stabileºte termenelimita pentru obþinerea unei „stari bune” a tuturorapelor.

Autoritaþile locale trebuie sã-ºi concentrezeatenþia asupra asigurãrii ºi folosirii de resurse de apasubterana regenerabile ºi neregenerabile, promovândconservarea ºi refolosirea apei, precum ºi protejareasurselor de apa, în vederea sporirii cantitãþii ºiîmbunãtãþirii calitãþii apei. Autoritaþile locale trebuie saasigure un acces echitabil la serviciile hidrologice, lafolosirea resurselor de apa ºi la beneficiile care decurgdin folosirea resurselor de apa. Este necesar, prinurmare, ca folosirea ºi evacuarea apei sa fiereglementate ºi controlate, acest lucru putând fi realizat,de exemplu, prin monitorizarea regulata, eliberarea deautorizaþii ºi prin cercetare ºtiinþifica. Atunci cândelibereaza autorizaþii privind folosirea apei, autoritaþilelocale trebuie sa se asigure ca se respecta principiulutilizãrii durabile, echilibrate ºi echitabile.

Autoritaþile locale trebuie, de asemenea, sacontribuie la dezvoltarea unor politici de folosire ºigestionare durabila a resurselor de apa de suprafaþa ºisubterane, punând accent în special pe tratarea apeloruzate. În acest context, trebuie sa fie evaluate diferitevariante de aprovizionare ºi de tratare a apei. Trebuie sase aleaga o abordare adecvata, pe baza criteriuluiutilizãrii durabile ºi al respectarii rolului fundamental pecare ecosistemele îl joacã în asigurarea de apa curata.

Spre deosebire de alineatele anterioare, aceastaprevedere cere parþilor sa adopte masuri pentruconservarea, pastrarea ºi protejarea unor surse de apa desuprafaþa ºi subterana specifice.


c) vor urma politici care au ca scopconservarea cursurilor naturale de apa, aizvoarelor, lacurilor ºi a resurselor de apasubterana, precum ºi conservarea ºiprotejarea zonelor umede si aecosistemelor zonelor umede, ºi protejareaîmpotriva efectelor daunatoare naturale ºiantropice, cum ar fi inundaþiile ºi poluareaaccidentala a apelor,


A R T I C O L U L 6

Concepte principaleAlaturi de folosirea eficienta a resurselor de apa,

conservarea, prezervarea ºi protejarea acestorareprezinta metode de baza pentru diminuareapresiunilor asupra resurselor de apa. Prevederea serefera, cu deosebire, la cursurile de apa naturale,izvoare, lacuri ºi resurse de apa subterana,concentrându-se în mod special asupra zonelor umede.Articolul 1 din Convenþia Ramsar include o definiþie azonelor umede: zonele umede sunt zone de mlaºtini,turbarii sau zone acoperite de ape, fie ele naturale sauartificiale, permanente sau temporare, cu apa statatoaresau curgatoare, dulce, salmastra/cu salinitate redusã sausarata/ cu salinitate ridicatã, incluzând zone cu apemaritime, a caror adâncime la reflux nu depaºeºte ºasemetri.

Distincþia întreeste explicata în Capitolul I.D din Manual.

Scopul este menþinerea proceselor hidrologice ºibiologice, precum ºi a biodiversitaþii sistemeloracvatice. Acest fapt este esenþial pentru bunafuncþionare a unor ecosisteme mai largi, pentru folosireadurabila a resurselor de apa ºi pentru menþinereaserviciilor ºi produselor oferite de ecosisteme.

Gestionarea ºi protecþia eficienta a resurselor pot firealizate doar daca deciziile se bazeaza pe informaþiicorecte. Þarile din zona Carpaþilor trebuie sa adopteurmatoarele masuri, menite sa le ajute sa-ºi respecteobligaþiile prevazute de Convenþie:

înaintea realizarii oricarui proiect, este necesar sase efectueze o evaluare a impactului asupramediului , cu privire la posibilele impacturi aleactivitaþii propuse asupra mediului, inclusivasupra apei, ceea ce va permite controlul ºiprevenirea eficienta a impacturilor negative asupraapei. Rezultatele evaluarii trebuie sa fie luate înconsiderare atunci când trebuie sa se ia o deciziecu privire la autorizarea proiectului.

Este necesara o monitorizare periodica a resurselorde apa, astfel încât sa se asigure ca funcþiile lorhidrologice extrem de importante nu au fostafectate. Monitorizarea apei trebuie sa includa atât

conservare, prezervare ºiprotejare

134

�

�

masuratori cantitative, cât ºi din punct de vedere alcalitãþii.

Trebuie sa se dezvolte indicatori privindperformanþa funcþionarii ecosistemelor, în vedereamonitorizarii biodiversitaþii, iar aplicabilitatea lortrebuie largita pentru a include alte funcþii alesistemelor de apa dulce.

sunt date caexemple de riscuri naturale ºi antropice ce pot afectaresursele de apa. Inundaþiile reprezinta fenomenenaturale ce au un impact negativ nu numai asupraoamenilor ºi a bunurilor, ci ºi asupra calitaþii apei,deoarece cantitaþile mari de apa pot determina poluareacursurilor de apa cu elemente contaminante. Prinurmare, se recomanda reducerea presiunilor la care suntsupuse resursele, precum ºi crearea unor albiialuvionare de-a lungul râurilor.

Poluarea accidentala a apelor poate provocapagube de mediu pe arii extinse, prin deteriorarea floreiºi faunei ºi limitarea folosirii resurselor de apa. Pentruapreveni ºi a atenua astfel de efecte, activitaþilepericuloase, în special cele din bazinele hidrografice alerâurilor, trebuie sa fie reglementate ºi sa se elaborezeplanuri pentru situaþii de urgenþa.

Toate acordurile internaþionale menþionateanterior au ca obiect conservarea, prezervarea ºi/sauprotejarea resurselor de apa ºi a ecosistemelor acvatice.

, mai cunoscutasub numele de Convenþia Ramsar (Ramsar, 2 februarie1971), ofera un cadru comun pentru acþiunile naþionaleºi cooperarea internaþionala privind conservarea ºifolosirea raþionala a zonelor umede ºi a resurseloracestora. Convenþia acopera toate aspectele referitoarela conservarea ºi folosirea raþionala a zonelor umede,recunoscând ca acestea reprezinta niºte ecosistemedeosebit de importante pentru conservareabiodiversitaþii în general, ºi pentru bunastareacomunitaþilor umane.

�

Inundaþiile ºi poluarile accidentale

Convenþia privind zonele umede


135

Program pentru folosirea durabila a resurselor de apa, Italia

În 2004 Ministerul Italian al Mediului ºi al teritoriului a lansat un program pentru dezvoltarea, îmbunataþirea ºi actualizareasistemului hidrologic al þarii. Acest program include acordarea unui sprijin financiar considerabil tuturor iniþiativelor pe care ardori sa le adopte regiunile în acest domeniu.

Ministerul a semnat o serie de contracte cu regiunile ºi provinciile autonome pentru dezvoltarea unor iniþiative privindgestionarea tradiþionala ºi economisirea resurselor hidrogeologice, folosirea celor mai bune tehnici disponibile, lucrari decercetare privind noi surse de energie, ºi alte domenii. Aceste intervenþii trebuie sa respecte legislaþia naþionala ºi directiveleUE, precum ºi recomandarile internaþionale privind iniþiativele de mediu ( de exemplu evaluarea impactului asupra mediului(EIM), participarea publica etc).

CASETA 15:



A R T I C O L U L 6

În 2000 a fost elaborat UNECE, ca urmare a celei de

a doua întâlniri a Parþilor semnatare ale Convenþieiprivind protecþia ºi folosirea cursurilor de apatransfrontaliere ºi a lacurilor internaþionale . Acestinstrument, fara caracter obligatoriu, are rolul de arecomanda masuri ºi cele mai bune practici pentruprevenire, controlul ºi reducerea impacturile negativeale inundaþiilor, în special cu privire la mediul acvatic.

Programele ºi masurile privind conservarea apeitrebuie sa fie iniþiate la nivel local, iar autoritaþile localetrebuie sa:

Reglementeze activitaþile ce ar putea avea unimpact asupra resurslor de apã ºi ecosistemeloraferent acestora;

Sa desemneze arii protejate acolo unde este cazul;

Sa adopte planuri ºi strategii specifice, inclusivplanuri de folosire a terenurilor, cu scopul de aprezerva anumite zone;

Sã elaboreze ghiduri cu privire la practicile degestionare ce au la bazã ecosistemele, aplicabile înplanificarea apei, precum ºi în gestionrea ºiutilizarea raþionalã a resurselor de apã, ghiduri cetrebuie dieminate ºi îmbogãþite cu exemple debune practici identificate la nivel local ºi regional,ºi sa organizeze campanii de educare ºi sã asigureparticiparea publicului în procesele decizionale,pentru a creºte gradul de conºtientizare apopulaþiei cu privire la importanþa protejãrii,prezervãrii ºi conservarii resurselor de apã.

Aceastã prevedere ia în considerare cooperareadintre þãrile interesate în vederea prevenirii,contracarãrii ºi remedierii pagubelor transfrontalieresuferite de resursele de apã.

Întãrirea cooperãrii internaþionale menite sãasigure o gestionare durabilã a bazinelor hidrograficecomune, pregãtirea unor analize a riscurilor ºi a unor

Ghidul privindprevenirea durabila a inundaþiilor

136

Responsabilitatea autoritaþilor locale

d) vor continua sa dezvolte un sistemcoordonat sau comun de masuri, activitaþiºi alerte rapide privind impacturiletransfrontaliere asupra regimului apelor,generate de inundaþii ºi poluari accidentalea apei, ºi vor coopera pentru a preveni ºireduce daunele ºi pentru a acorda sprijinprivind lucrarile de remediere.

Concepte principale

�

�

�

�

previziuni privind inundaþiile, la nivel transnaþional,îmbunãtãþirea coordonarii formelor de asistenþãexistente ºi schimbul de informaþii, reprezintãcomponente fundamenta le a le coopera r i itransfrontaliere între statele riverane. sepoate desfãºura sub diferite forme: pe lângã activitãþilecoordonate ºi politicile ºi programele de acþiunecomune, inclusiv planificarea modalitãþilor de utilizarea terenurilor, statele vecine pot încheia acorduri ºi potchiar sã înfiinþeze comisii comune.

Deoarece se pot ivi conflicte potenþiale cu privirela modul de folosire a apei, utilizarea echitabila, pe obaza multilaterala, trebuie sa fie sprijinita de instituþiileadecvate ºi prin intermediul unor politici coordonate.Statele din zona Munþilor Carpaþi, trebuie sa acorde omare importanþa sistemului fluvial al Dunarii ºi ComisieiInternaþionale pentru protecþia Dunarii (ICPDR) .

Comisiile fluviale existente au înregistrat progreseîn dezvoltarea unor strategii comune ce includ aspecteprivind planificarea regionalã ºi reglementarea folosiriiterenurilor, cu scopul de a preveni ºi de contracarainundaþiile. Un exemplu interesant este cel al ComisieiInternaþionale privind bazinul hidrografic al râuluiSava , comisie nou înfiinþata, care a elaborat unProtocol special privind inundaþiile. Cooperareainternaþionala are ca scop elaborarea de documentecomune, care sa conþina strategii ºi planuri de acþiunemenite sa ofere o mai buna protecþie împotrivainundaþiilor.

Avantajele cooperarii în domeniul gestionariiresurselor de apa sunt numeroase. Putem enumera,printre altele, urmatoarele:

permite folosirea informaþiilor privind sistemele degestionare a apei, provenite din þarile vecine, ca ºibaza de armonizare a cadrului legislativ ºi amasurilor adoptate de catre parþi;

contribuie la stabilirea unor relaþii profesionaleîntre agenþii reionale cu rol similar, responsabilecu gestionaea apelor transfrontaliere;

contribuie la reducerea poluarii apei la nivelregonal;

identifica ºi elaboreaza studii/proiecte privindreducere poluarii apelor transfrontaliere;asigura cadrul juridic ºi instituþional pentruîndeplinirea obiectivelo Directivei Cadru privindApa, în interiorul bazinelor hidrograficetransfrontaliere ;

ofera un cadru pentru armonizarea intereselornaþionale în zonele de graniþa.

Atenþia se concentreazã asupra prevenirii a douacategorii majore de accidente posibile:

Cooperarea

inundaþiile ºi

137

138

139

�

�

�

�

�



A R T I C O L U L 6


Proiectul privind bazinului hidrografic al Tisei, în Ungaria ºi România

Proiectul privind gestionarea bazinului hidrografic transfrontalier al râului Koros/Crisuri are rolul de a permite autoritaþilorromâne ºi maghiare sa implementeze o politica de dezvoltare durabila în acest bazin hidrografic transfrontalier, prinintermediul unei gestionari raþionale a resurselor de apa, care respecta nevoile utilizatorilor ºi conserva ecosistemele ºimediile acvatice. Proiectul abordeaza probleme precum dezvoltarea durabila ºi gestionarea integrata a resurselor naturale, ainundaþiilor ºi a poluarii apelor.]

Proiectul prevede aplicarea Directivei Cadru a Uniunii Europene privind apa. Parþile implicate în proiect sunt administraþiilenaþionale (Ministerul Mediului, agenþiile regionale), precum ºi Biroul Internaþional al Apei, care se ocupa de sprijinireaproiectului.

Sursa: www.icpdr.org/kocris

CASETA 16:

poluarea accidentala transfrontaliera a apelor

Avertizarea timpurie

remedierea

.Deoarece inundaþiile reprezinta o ameninþare la

adresa mediului înconjurãtor des întâlnita în zonaCarpaþilor, datorita condiþiilor atmosferice specifice,agravate de prezenþa unor paduri dese ºi de exploatareaºi folosirea neraþionala a cursurilor de apa, este crucialsa se adopte masuri comune de prevenire a inundaþiilor.

În ceea ce priveºte impacturile transfrontaliere alepoluarii accidentale a apelor, se aplica principiulnevatamarii. Conform acestui principiu, un stat esteresponsabil pentru acele evenimente petrecute peteritoriul sau, ale caror efecte depaºesc graniþele ºiprovoaca pagube pe teritoriul altui stat.

Daca ne referim la resursele de apa, în special,acest fapt înseamna ca nu se permite ca un stat sa aducaprejudicii de mediu majore teritoriului sau resurselor deapa ale unui alt stat , statele fiind obligate sa ia masurilenecesare pentru a controla ºi a reglementa sursele depoluare transfrontaliera de pe teritoriul lor sau aflate înadministrarea lor.

Pentru a putea face faþa unor astfel de situaþiidramatice ºi pentru a putea interveni rapid, parþiletrebuie sa colaboreze în procesul de avertizare timpurie,notificare ºi raspândire a informaþiilor catre toate þarilece ar putea suferi pagube accidentale transfrontaliere.

reprezinta procedura care, îneventualitatea apariþiei unei catastrofe naturale sau apoluarii accidentale a apei, cu efect transfrontalier,permite statelor afectate sa raporteze altor statemomentul ºi locul producerii accidentului respectiv,precum ºi alte date esenþiale pentru evaluareasituaþiei .

În cazul apariþiei unor pagube transfrontaliere, estenecesara acestora. Aceasta se leagã deobicei la obligaþia statului de a repara consecinþelepagubelor respective în baza unei analize a fiecãrui cazîn parte, ºi poate lua diferite forme, cu ar fi restituirea,restabilirea situaþiei existente înainte de producereadaunelor, compensarea pentru pagubele produse(conform principiului poluatorul plateºte) , etc. Totuºi,aceasta prevedere se concentreaza mai mult asupra

141

142

143

144

sprijinului pe care statele ºi-l pot oferi reciproc pentru aremedia pagubele ºi situaþiile de urgenþa, mai degrabadecât asupra procesului de remediere în sine.

Principiile juridice generale privind gestionareaapelor transfrontaliere sunt definite, în prezent, de

, care obliga parþilesa previna, sa controleze ºi sa reduca poluarea apei,provenita din surse de poluare punctuale sau difuze.Convenþia include, de asemenea, prevederi privindmonitorizarea, cercetarea ºi dezvoltarea, realizarea deconsultari, sisteme de avertizare ºi alarma, sprijinreciproc, acorduri instituþionale, schimbul de informaþiiºi protejarea acestora, precum ºi cu privire la accesulpublicului la informaþii.

încurajeazacooperarea dintre statele riverane, solicitând acestora saia în considerare crearea unor mecanisme sau comisiicomune, pentru a facilita cooperarea cu privire laanumite masuri ºi proceduri relevante, pe bazaexperienþelor câºtigate în diferite regiuni.

care înca nu a intrat în vigoare,încurajeaza companiile sa ia masuri pentru a prevenipagubele pentru care vor fi raspunzatoare în viitor,contribuind astfel la prevenirea accidentelor ºi limitareaefectele negative ale acestora asupra oamenilor ºiasupra mediului înconjurator.

Articolul 5 din face referire laobligaþiile parþilor semnatare cu privire la zonele umedecomune, ºi afirma ca parþile semnatare au obligaþia de ase consulta reciproc cu privire la implementareaobligaþiilor înscrise în Convenþie, în special în cazulunei zone umede situate pe teritoriul a mai mult de un


Convenþia de la Helsinki privind apa

Convenþia ONU privind folosirea cursurilor deapa în alte scopuri decât de navigare

Protocolul privind raspunderea civila ºicompensaþiile pentru pagube provocate de efecteletransfrontaliere ale accidentelor industriale asupraapelor transfrontaliere,

Convenþia Ramsar


A R T I C O L U L 6


singur stat, sau daca un sistem hidrografic este comunmai multor state semnatare. În acelaºi timp, statele vorface tot posibilul sa coordoneze ºi sa sprijine actualele ºiviitoarele politici ºi reglementari privind conservareazonelor umede, precum ºi a florei ºi a faunei acestora.

(Espoo, 1991) obligaparþile sa organizeze, acolo unde este cazul, proceduricomune de evaluare a impactului asupra mediului,dezvoltarea unor programe de monitorizare comune, saîºi armonizeze echipamentele de monitorizare ºimetodologiile, astfel încât datele ºi informaþiile obþinutesa fie compatibile.

Aceste principii au fost, de asemenea, incluse înde stabilire a unui cadru de

acþiune la nivel comunitarã în domeniul politicii apei,unde sunt dezvoltate ºi analizate mai în profunzime, învederea implementarii lor în Uniunea Europeana.

Autoritaþile naþionale ºi locale trebuie sa dezvoltemasuri de cooperare între unitãþile care se ocupa cugestionarea bazinelor hidrografice, chiar ºi dintr-operspectiva transfrontaliera. Cooperarea s-ar putea bazape:

armonizarea planurilor de acþiune ºi a strategiilorprivind bazinele hidrografice;

organizarea unei proceduri comune de evaluare aimpactului asupra mediului;

adoptarea unor programe de cercetare ºimonitorizare comune;

inter-calibrarea echipamentelor ºi armonizareametodologiilor de monitorizare, astfel încât sa fiecolectate date ºi informaþii omogene, ºi

raspândirea sistematica a informaþiilor ºicunoºtinþelor cu privire la problemele ºi soluþiilede mediu.

Trebuie realizate, de asemenea, planuri regionalede contracarare în regim de urgenþã a inundaþiilor ºipoluarilor accidentale ale apei.

Unele prevederi ale Convenþiei Carpatice, carereglementeaza alte domenii ale mediului înconjurator,includ aspecte legate de gestionarea apei.

Articolul 3 ºi 5: Articolul 6 include o referinþadirecta la planificarea folosirii terenurilor, dat fiind cabazinul hidrografic reprezinta un sistem dinamic, undeau loc multe interacþiuni între sol ºi corpurile de apa.

Articolul 4: Cerinþele privind conservarea,

Convenþia privind evaluarea impactului asupramediului în context transfrontalier

Directiva 2000/60/CE

Responsabilitãþile autoritaþilor locale


�

�

�

�

�

folosirea durabila ºi refacerea diversitaþii biologice ºipeisagistice includ tipurile de diversitate biologica ºipeisagisticã ce caracterizeaza apele ºi bazinelehidrografice.

Articolul 7: Agricultura ºi silvicultura sunt strânslegate de gestionarea apelor ºi prevenirea inundaþiilor.Mai mult, agricultura are impacturi majore asupracalitaþii apei ºi este o sursa de poluare (pesticide, etc).Articolul 10: Activitaþile industriale ºi de producere aenergiei prezinta riscul de poluare a resurselor de apatransfrontaliere.

Articolul 12: realizarea unei evaluari a impactuluiasupra mediului (EIM) sau a unei evaluari strategice demediu (ESM), precum ºi crearea unui sistem deavertizare timpurie ºi monitorizare, sunt esenþiale învederea implementarii articolului 6.


A R T I C O L U L 6


Capitolul FArticolul 7

Articolul 7- Agricultura ºi silvicultura durabile

Parþile vor menþine gestionarea pamântului cultivat în mod tradiþional într-o maniera durabila, ºi vorlua masuri adecvate pentru elaborarea ºi implementarea politicilor agricole, þinând cont denecesitatea protecþiei ecosistemelor ºi a peisajelor montane, de importanþa diversitaþii biologice ºide condiþiile specifice zonelor de munte, acestea fiind niºte zone defavorizate.Parþile vor urmari aplicarea de politici care au ca scop dezvoltarea ºi elaborarea unor instrumenteadecvate, cum ar fi programele agromediu de importanþa cruciala în Munþii Carpaþi, contribuind laintegrarea preocuparilor de mediu în cadrul politicilor agricole ºi de gestionare a teritoriului ºiþinând cont de importanþa ecologica ridicata a ecosistemelor montane din Carpaþi, cum ar fipaºunile naturale ºi semi-naturale, ca parte a reþelelor ecologice, a peisajelor ºi a utilizariitradiþionale a terenurilor.Parþile vor urmari politici care au ca scop promovarea ºi sprijinirea utilizarii instrumentelor ºiprogramelor compatibile cu principiile internaþional acceptate privind gestionarea durabila apadurilor.Parþile vor aplica practici de gestionare durabila a padurilor de munte în zona Munþilor Carpaþi,þinând cont de multiplele funcþii ale padurilor, de importanþa ecologica ridicata a ecosistemelor dinMunþii Carpaþi, precum ºi de condiþiile mai puþin favorabile din padurile de munte.Parþile vor urmari politici având ca scop desemnarea unor arii naturale protejate, în special padurivirgine în numar ºi marime suficiente, cu scopul de a restricþiona sau adapta utilizarea acestora înconformitate cu obiectivele de conservare care trebuie atinse.Parþile vor promova folosirea unor masuri favorabile mediului, în domeniul silviculturii ºi alagriculturii, care vor asigura o retenþie corespunzatoare a precipitaþiilor din zonele de munte, învederea asigurarii unei mai bune preveniri a inundaþiilor ºi a creºterii siguranþei vieþii oamenilor ºi abunurilor.

Agricultura montana are anumite caracteristici ºisufera unele constrângeri inerente, cauzate de izolareageografica, condiþiile meteorologice dificile ºi deecosistemele fragile, care îngreuneaza producþia,marketingul ºi dezvoltarea . Agricultura ºi silviculturareprezinta ocupaþii tradiþionale în Munþii Carpaþi, careau modificat peisajul zonei ºi care constituie uneledintre cele mai importante elemente ale tradiþiilorculturale din regiune. În timpul perioadei comuniste,unele þari din zona carpatica s-au confruntat cuproblema colectivizarii, ºi anume gestionarea zoneloragricole de catre ferme de stat de mari dimensiuni sau decooperative, în timp ce în alte state terenurile agricole aucontinuat sa ramâna în proprietate privata (de exempluPolonia). Dupa cum se arata în raportul privind situaþiaMunþilor Carpaþi, elaborat de Centrul pentru studiiinternaþionale ºi cercetare (CERI), acest proces „a feritzonele agricole marginale de agricultura intensiva carea devastat mediul natural din multe regiuni aleEuropei” .

145

146

În mod similar, în a doua jumatate a secolului XX,padurile au fost deþinute ºi gestionate de catre stat. Laînceputul anilor 90, în majoritatea statelor din zonacarpatica regimul proprietaþii asupra zonelor de padures-a schimbat, recunoscându-se drepturile proprietarilorprivaþi. Trecerea în proprietate privata a generat noiprobleme pentru gestionarea durabila a padurilor, deexemplu lipsa de cunoºtinþe în domeniul silviculturii anoilor proprietari, precum ºi necesitatea unor noistimulente care sa asigure faptul ca intereseleeconomice proprii ale proprietarilor þin seama deconservarea padurilor.

Acest articol din Convenþie este extrem deimportant, deoarece se concentreaza pe doua dintreaspectele principale ale vieþii economice ºi culturale dinzona carpatica. Parþilor li se cere sa urmeze politici caresa conduca la practicarea unei agriculturi durabile,precum ºi la o gestionare durabilã a padurilor. Cerinþeleamanunþite prevazute în articol sunt analizate, paragrafcu paragraf, în cele ce urmeaza.

1.

2.

3.

4.

5.

6.


1.

Concepte principale

Parþile vor menþine gestionareapamântului cultivat în mod tradiþionalîntr-o maniera durabila ºi vor lua masuriadecvate pentru elaborarea ºiimplementarea politicilor agricole, þinândcont de necesitatea protecþieiecosistemelor ºi a peisajelor montane, deimportanþa diversitaþii biologice ºi decondiþiile specifice zonelor de munte,acestea fiind niºte zone defavorizate.

Aceasta prevedere este complexa ºi trebuie sa fieinterpretata în legatura cu cel de-al doilea alineat alacestui articol. Prevederea include doua obligaþiiprincipale:

menþinerea gestionarii de o maniera durabila apamântului cultivat în mod tradiþional, ºi

adoptarea unor masuri adecvate privindelaborarea ºi implementarea de politici agricole,care iau în considerare anumiþi factori.

Termenul de nuse limiteaza la agricultura, ci se aplica tuturor celorlaltefuncþii pe care terenurile le pot îndeplini. Pentru maimulte explicaþii cu privire la acest concept, veziCapitolul I.C din Manual.

Expresiapoate da naºtere unor dificultaþi de

interpretare. Un termen similar folosit în literatura despecialitate este cel de . Nu exista odefiniþie universala a acestui termen, dar majoritateadefiniþiilor menþioneaza ca ºi caracteristici aleagriculturii durabile urmatoarele elemente: agriculturatrebuie sa respecte principiile ecologice, sa fie viabiladin punct de vedere economic, corecta din punct devedere social, adecvata din punct de vedere cultural,umana, ºi trebuie sa se bazeze pe o abordare ºtiinþificaatotcuprinzatoare. Uniunea Europeana adopta oabordare asemanatoare, ºi, conform Direcþiei generalepentru agricultura ºi dezvoltare regionala, pentru a seasigura durabilitatea trebuie sã se facã faþã la treiprovocari:

o provocare economica (prin întarirea viabilitaþii ºicompetitivitaþii din sectorul agricol);

o provocare sociala (prin îmbunataþirea condiþiilorde viaþa ºi a oportunitaþilor economice în zonelerurale) ºi

o provocare ecologica (prin promovarea unorpractici care respecta mediul înconjurator, precumºi prin furnizarea unor servicii legate de

�

�

�

�

�

gestionare durabila a terenurilor

pamânt în mod tradiþional cultivat de omaniera durabila

agricultura durabila

menþinerea habitatelor, a biodiversitaþii ºi apeisajelor).Producþia agricola durabila trebuie, de asemenea,

sa raspunda cerinþelor consumatorilor, în special în ceeace priveºte calitatea, siguranþa ºi metodele de producþietradiþionale/biologice .

Prevederea solicita ca terenurile care sunt dejacultivate în mod durabil sa fie gestionate în continuare înacest mod. Textul lasa sa se înþeleaga ca metodeletradiþionale de cultivare a pamântului, folosite înregiunea Munþilor Carpaþi, asigura durabilitate. Aparent,aceasta afirmaþie este în multe cazuri adevarata. Deexemplu, sistemul celor trei culturi-sistemul tradiþionalde rotaþie între culturi semanate toamna, culturisemanate primavara ºi o perioada în care terenul nu esteînsamânþat ºi este folosit ca ºi paºune- a fost folosit cusucces în Europa Centrala de peste 1000 de ani, fara saprovoace epuizarea sau distrugerea vizibila a solului .Dar, în cazul unora din metodele tradiþionale decultivare a pamântului, situaþia ar putea fi afectata deexistenþa unor presiuni suplimentare datoratedezvoltarii ºi schimbarilor climatice. Textul oferaposibilitatea realizarii unui „test de durabilitate” cepoate fi folosit pentru a se stabili daca merita sa fiemenþinute anumite metode tradiþionale de cultivare apamântului.

Necesitatea protejariidecurge din faptul ca munþii cuprind

ecosisteme fragile care sunt caracterizate printr-obogata , suprafeþe întinse de padurivirgine ºi unele din cele mai curate ape din Europa.Toate acestea pot fi puse în pericol de agriculturaintensiva; prin urmare trebuie sa se dezvolte ºi sa seimplementeze politici agricole care integreazãaspectele legate de conservarea naturii.

Conservarea biodiversitaþii depinde în maremasura de aplicarea eficienta a masurilor incluse înPolitica Agricola Comuna (PAC), în special a masurilorde agromediu ºi alocaþiilor compensatorii pentru

.Pe plan european, zonele muntoase reprezinta

una din categoriile de zone agricole defavorizate. Creatîn 1975, planul anual de subvenþii conceput de statelemembre pentru zonele defavorizate ofera „alocaþiicompensatorii” agricultorilor din zonele muntoase saudin alte zone unde caracteristicile reliefului genereazacosturi de producþie mai ridicate . Pentru a puteabeneficia de sprijinul financiar oferit prin FondulEuropean Agricol pentru Dezvoltare Rurala , regiunilemuntoase trebuie sa se caracterizeze printr-oposibilitate redusa de folosire a pamântului ºi o creºtereconsiderabila a preþului lucrarilor agricole cauzata de:

condiþii climatice deosebit de dificile, datoratealtitudinii, care au ca efect reducerea perioadei decreºtere a culturilor;

146

147

149

150

ecosistemelor ºi a peisajelormontane

biodiversitate

zoneledefavorizate

�


A R T I C O L U L 7


� la altitudini mai mici, existenþa, în cea mai mareparte a regiunii respective, a unor pante preaabrupte, care nu permit folosirea utilajelor sau carenecesita utilaje costisitoare, sau o combinaþie întreaceºti doi factori, în cazul în care dezavantajul carerezulta din fiecare situaþie luata separat este maipuþin grav însa combinaþia dintre cele doua situaþiigenereazã un dezavantaj similar .Majoritatea þarilor din zona carpatica aplica

programe menite sa ofere sprijin financiar ºi stimulenteagricultorilor din zonele defavorizate, ºi o partesemnificativa din regiunile carpatice de pe teritoriul,acestor þari, poate fi clasificata drept zona defavorizata.De exemplu, în România, Legea Muntelui (347/2004)prevede masuri specifice menite sa sprijine agriculturadin zonele de munte: plaþi compensatorii, masuri pentruprotejarea solului, înþelegeri contractuale pentrufolosirea, de catre localnici, a paºunilor aflate îninteriorul zonelor protejate, precum ºi stimulente pentrudezvoltarea, în continuare, a programelor de educaþie îndomeniul agriculturii montane, ca parte a sistemuluinaþionale de educaþie.

include prevederi similarereferitoare la gestionarea terenurilor ºi la agricultura.Articolul 2 solicita parþilor semnatare sa adopte masuriadecvate în domeniul agriculturii montane, în scopul dea „a menþine gestionarea terenului cultivat în modtradiþional de om ºi de a pastra ºi promova un sistemagricol care sa se potriveasca condiþiilor locale ºi care safie compatibil cu cu mediul înconjurãtor, luând înconsiderare condiþiile economice cel mai puþinfavorabile”.

În cadrul Convenþiei Alpine a fost adoptat unspecific , care

promoveaza agricultura montana durabila ºi care

151


Convenþia Alpina

Protocol privind agricultura montana

încearca sa optimizeze toate rolurile agriculturii înregiunile de munte. Protocolul urmãreºte sã asigureconservarea sau regenerarea trasaturilor tradiþionale alemediului rural. Se cere adoptarea unor masuri specialepentru conservarea gospodariilor tradiþionale ºi aarhitecturii rurale, precum ºi continuarea folosiriimaterialelor de construcþii ºi a metodelor de construiretradiþionale. Se favorizeaza folosirea ºi creºtereanumarului celor mai bune metode de cultivare intensivaa pamântului, adaptate caracteristicilor naturale alezonei, ºi sunt pastrate produsele agricole locale,specifice regiunii. Trebuie sa se menþina creºtereaanimalelor, inclusiv în gospodariile individuale, precumºi echipamentele ºi spaþiile folosite în agricultura,creºterea animalelor ºi silvicultura .

Iniþiativa recenta a Organizaþiei ONU pentruAlimentaþie ºi Agricultura, ºi anume

reprezinta un cadru de acþiune la care participa diverºifactori interesaþi, ce are ca scop acordarea de sprijin învederea trecerii la o agricultura ºi la o dezvoltare ruraladurabile, precum ºi creºterea participarii în dezvoltareade programe ºi politici. Iniþiativa permite atingereaobietivelor vizate de SARD prin sprijinirea unorprograme pilot ºi prin dezvoltarea capacitaþiicomunitaþilor rurale, a grupurilor defavorizate ºi a altorfactori interesaþi, de a-ºi îmbunataþi accesul la resurse(genetice, tehnologice, terenuri, apa, pieþe ºi informaþii),de a promova bunele practici ºi de a facilita condiþii maiechitabile de angajare în agricultura .

Un element al acestei iniþiative se concentreazaasupra zonelor de munte, identificând provocarinumeroase ºi solicitând politici, instrumente ºiprograme coerente. În regiunea carpatica, în România,Slovacia ºi Ucraina, au fost efectuate evaluari la nivelnaþional ale punctelor tari ºi slabe ale politicilorinspirate de SARD cu privire la regiunile muntoase.Evaluarile au aratat ca agricultura reprezinta forma

152

153

Iniþiativa pentruagricultura ºi dezvoltare rurala durabile (SARD),

Planul de acþiune al Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru agricultura

Planul de acþiune privind biodiversitatea pentru agricultura, un instrument tipic al Politicii Agricole Comune (PAC) adoptat în2001, ofera un cadru comun de includere a preocuparilor privind biodiversitatea în politica agricola a UE.

Prioritaþile planului de acþiune sunt:Promovarea ºi sprijinul unor practici ºi sisteme agricole ecologice, favorabile, în mod direct ºi indirect, biodiversitaþii;

Menþinerea ºi dezvoltarea unei bune infrastructuri ecologice, ºi

Promovarea unor acþiuni de conservare a raselor de animale sau a varietaþilor de plante existente pe plan local sau pe calede dispariþie.

Toate aceste prioritaþi sunt sprijinite prin acþiuni de cercetare, formare ºi educaþie.

:

�

�

�

Sursa http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l28024.htm

CASETA 17:


A R T I C O L U L 7


predominanta de utilizare a terenurilor din MunþiiCarpaþi, ºi ca practicile de gestionare inadecvate,precum agricultura intensiva ºi paºunatul excesivreprezinta mari ameninþãri accentuate de lipsaimplicarii la nivel politic .

Obligaþia de a crea politici agricole revive cuprecadere autoritaþilor guvernamentale de la nivelnaþional. Daca luam însã în calcul gradul dedescentralizare existent, autoritaþile locale au, faraîndoiala, un rol în acest proces, fiind necesar ca ele saelaboreze, la nivel local, documente de planificare caresa promoveze principiile agriculturii durabile.

În realitate, autoritaþile locale joacã un rolsemnificativ în implementarea politicilor privindagricultura durabila. Printre responsabilitaþile cerevin autoritatile locale cu privire la promovarea ºiimplementarea practicilor de agricultura durabilase numara:

promovarea gestionarii durabile a terenurilor, înspecial a practicilor ce þin de agriculturatradiþionalã, extensivã ºi mixtã, prin acordarea destimulente ºi raspândirea informaþiei-stimulentelepot include atât împrumuturi cu o rata mica adobânzii, cât ºi subvenþii, plaþi compensatorii, etc;

adoptarea unor politici agricole locale destinatezonelor de munte, care iau în considerare naturaspecifica a ecosistemelor ºi a peisajelor montane,conservarea diversitaþii biologice ºi condiþiilespecifice zonelor de munte, în calitatea lor de zonedefavorizate;

154


�

�

�

�

�

integrarea aspectelor ce þin de biodiversitate încadrul unor sisteme adecvate de certificare apracticilor agricole ºi de etichetare a produselor,dupa caz, o atenþie deosebita acordându-serentabilitaþii, transparenþei ºi calitaþii informaþiilorde mediu oferite, ºi

dezvoltarea unor masuri de stimulare care saprevina abandonarea terenurilor, prin sprijinireainiþiativelor micilor fermieri.

Mai mult, statele din zona Munþilor Carpaþi,membre ale Uniunii Europene, au implementat unsistem care permite alocarea de fonduri diverse desprijinire a agriculturii din zonele de munte, prinintermediul autoritaþilor locale.

Cooperarea transfrontaliera este unul dinprincipalele elemente ale unei implementari eficiente aacestei prevederi. Cooperarea depinde de schimbul deexperienþa ºi informaþie în cadrul procesului de formareºi educare ºi în folosirea instrumentelor juridice, înscopul acordãrii de sprijin administraþiilor naþionale îndezvoltarea ºi implementarea de politici care sã vizeze oagriculturã durabilã.

Agenda 21 recomanda ca statele sa coopereze înmod activ „pentru a efectua analize ºi cercetari necesarestabilirii unor informaþii de baza privind starearesurselor naturale legate de producþia ºi planificareaagricola, în vederea analizãrii impacturilor diferitelorutilizari asupra acestor resurse, ºi pentru a dezvoltametodologii ºi instrumente de analiza, ca de exemplucontabilitatea de mediu”.

Aceste masuri pot fi combinate cu masuri privindplanificarea spaþialã ºi cu mãsuri privind utilizarea

Proiecte de calitate în Valle D'Aosta, Italia

Pentru a regulariza ºi a îmbunataþi productia agricola, regiunea Valle D'Aosta a adoptat mai multe proiecte ºi programe, deexemplu a creat Oficiul pentru Statistici vitale pentru Animale ºi proiectul Calitatea Fontina. Acest proiect, lansat în 2003 pe operioada de ºase ani, are rolul de a îmbunataþi calitatea sistemului de producere a laptelui, creºterea veniturilor producatorilorºi dezvoltarea unor sisteme de calitate. A fost creat ºi un alt proiect, în strânsa legatura cu acesta: Proiectul privind sistemul decalitate al laptelui, care include stimulente pentru producatorii de lapte ºi produse lactate, precum ºi oportunitaþi de formare.Se ofera chiar ºi premii celor mai buni producatori, în funcþie de calitatea produselor.

CASETA 18:

Practicile agricole durabile ºi autoritaþile locale din România

Legislaþia româneasca privind zonele muntoase ( de exemplu Strategia de dezvoltare durabila pentru regiunile de munte ºiLegea Muntelui) prevede stabilirea, la nivel local, a unor comitete judeþene pentru regiunile montane, care sa includareprezentanþi ai autoritaþilor locale ºi reprezentanþi, la nivel local, ai ministerelor. Aceste comitete coordoneaza ºiimplementeaza la nivel local proiecte referitoare la dezvoltarea durabila a zonelor montane, inclusiv activitaþi legate deagricultura durabila. Mai mult, Legea privind zonele montane obliga consiliile locale sa ofere spaþii adecvate (pentru birouri,depozitare, producþie) asociaþiilor producatorilor agricoli locali.

CASETA 19:


A R T I C O L U L 7

terenurilor, cele doua noþiuni fiind explicate in CapitolulI.C al Manualului.

Principalul obiectiv al acestei prevederi este acelade a integra aspectele legate de mediu în cadrulpoliticilor agricole ºi în planurile de gestionare aterenurilor.

Importanþa integrarii consideraþiilor de mediu încadrul unor politici sectoriale, precum politica agricola,a fost subliniata la nivelul Uniunii Europene. Realizareaunui echilibru între producþia agricola competitiva ºirespectul faþa de natura ºi mediul înconjuratorreprezinta un obiectiv al Comunitaþii, ceea ce implicaurmarirea activa a unei coerenþe între politica agricola ºicea de mediu .

poate fiobþinuta prin definirea unor masuri adecvate detransformare a unor practici agricole specifice în practiciecologice, precum programele de agromediu, care suntdescrise în Convenþie ca având o importanþa crucialã.

2. Parþile vor urmari aplicarea de politicicare au ca scop dezvoltarea ºi elaborareaunor instrumente adecvate, cum ar fiprogramele agromediu de o importanþacruciala în Munþii Carpaþi, contribuind laintegrarea preocuparilor de mediu încadrul politicilor agricole ºi de gestionarea teritoriului ºi þinând cont de importanþaecologica ridicata a ecosistemelormontane din Carpaþi, cum ar fi paºunilesalbatice ºi semi-salbatice, ca parte areþelelor ecologice, a peisajelor ºi autilizarii tradiþionale a terenurilor.

Concepte principale

155

Integrarea aspectelor legate de mediu

Masurile de agromediu

Pajiºtile

sunt menite sa încurajezeagricultorii sa protejeze ºi sa îmbunataþeasca calitateamediului în zonele cultivate. Masurile prevad acordareaunor sume de bani agricultorilor ce ºi-au asumatangajamente de agromediu care implicã mai mult decâtaplicarea bunelor practici agricole obiºnuite.Agricultorii semneaza un contract cu autoritaþileadministrative ºi sunt platiþi pentru costurilesuplimentare generate de punerea în aplicare aangajamentelor ºi pentru eventualele pierderi(deexemplu pierderi datorate unei producþii reduse). Plaþilede agromediu sunt cofinanþate de Uniunea Europeana ºide catre statele membre.

Masurile de agromediu pot fi concepute la nivelnaþional, regional sau local, astfel încât sa se adaptezesistemelor agricole ºi condiþiilor de mediu specifice,care variaza mult pe teritoriul UE. Prin urmare, masurilede agromediu reprezintã un instrument specific ce poateduce la atingerea obiectivelor de mediu. Masurile suntdiverse, dar urmaresc doua obiective generale:reducerea riscurilor de mediu asociate agriculturiimoderne ºi conservarea naturii ºi a peisajelor din zonelecultivate.

În ceea ce priveºte þarile din zona carpatica,trebuie sa fie luaþi în considerare anumiþi factori:importanþa ecologica ridicata a ecosistemelor dinMunþii Carpaþi, în special cea a pajiºtilor naturale ºiseminaturale ce fac parte din reþelele ecologice,peisajele ºi utilizarea tradiþionala a terenurilor. Toateaceste noþiuni sunt explicate în mai multe articole aleConvenþiei Carpatice .

sunt zone acoperite în principal cu iarbasau cu plante ierboase, cu puþine plante lemnoase .Habitatele reprezentate de pajiºti prezinta cea mai largavarietate de specii ºi ecosisteme. Fâneþele reprezinta ceamai remarcabila caracteristica a Carpaþilor ºi, dat fiindca este vorba de fâneþe cu o mare bogaþie de specii deplante, ele sunt parte a diversitãþii biologice ºipeisagistice a acestor munþi.

156

157



A R T I C O L U L 7

Istoricul politicilor de agromediu ale UE

În anii '80 unele state membre ale UE au început sa dezvolte politici de agromediu din proprie iniþiativa. În 1985 ComunitateaEuropeana a preluat aceste masuri în cadrul articolului 19 din Regulamentul privind structurile agricole, dar ele aveau uncaracter opþional pentru statele membre.

O data cu reforma Politicii Agricole Comune (PAC), programele de agromediu au devenit din ce în ce mai importante pentruagricultura europeana.

Într-adevar, în 1992, statelor membre li s-a cerut sa introduca masuri de agromediu pe întreg teritoriul lor. În 1999, prevederileRegulamentului privind agromediul au fost incluse în Regulamentul privind dezvoltarea rurala, ca parte a Agendei 2000privind reforma PAC. Includerea acestor masuri a avut ca scop obþinerea unei coerenþe a planurilor de dezvoltare rurala.

:Sursa http://ec.europa.eu/agriculture/publi/reports/agrienv/rep_en.pdf

CASETA 20:


Agenda 21

Declaraþiei finale cu privire laconservarea ºi folosirea durabila a diversitaþii biologiceºi peisagistice în cadrul politicilor ºi practicilor agricole

reprezinta baza de pornire pentrupregãtirea ºi implementarea acordurilor multilaterale demediu adoptate din 1992. Capitolul 14 al Agendei seconcentreaza asupra promovarii agriculturii ºi adezvoltarii rurale durabile, identificând instrumentepentru atingerea acestui obiectiv: „Trebuie acordatãprioritate menþinerii ºi îmbunataþirii capacitaþiiterenurilor agricole cu un potenþial ridicat de a face faþaunei populaþii în creºtere. Totuºi, este de asemeneanecesar sa se conserve ºi sa se refaca resursele naturalede pe terenurile cu un potenþial mai scazut, pentru a semenþine un raport durabil oameni/terenuri.

Principalele instrumente ale agriculturii ºidezvoltarii rurale durabile sunt reforma agrarã ºi apoliticilor, participare, diversificarea veniturilor,conservarea pamântului ºi gestionarea îmbunataþita aresurselor .

La nivel regional, necesitatea unei abordariintegrate a fost reafirmata în cadrul ConferinþeiPaneuropene la nivel înalt privind Agricultura ºiBiodiversitatea, organizata la Paris în 2002, având catema „Integrarea diversitaþii biologice ºi peisagisticepentru o agricultura durabila în Europa”. Cea de-a douarecomandare a

afirma urmatoarele: „Recunoaºtem ºi sprijinim eforturilede continuare a integrarii aspectelor privind

158

biodiversitatea în cadrul politicilor agricole, rurale ºi dealta natura, aceasta conducând la reducereaimpacturilor nedorite, sprijinirea rezultatelor pozitive,practicarea unei agriculturi care þine seama debiodiversitate ºi promovarea unei dezvoltãri maicoerente a zonelor rurale, inclusiv a elementeloreconomice ºi sociale ale acestora” .

Autoritaþile sunt încurajate sa adopte planuriagricole ºi de mediu la nivel local ºi alte documentestrategice, astfel încât sa poatã avea o abordaresistematica ºi programata cu privire la integrareaaspectelor de mediu în cadrul practicilor agricole.Adoptarea unor planuri de gestionare a terenurilor carepromoveaza consideraþii agricole ºi de mediu durabileeste, de asemenea, importanta.

Mai mult, din aceasta prevedere decurg ºi alteobligaþii:

sporirea gradului de conºtientizare a populaþiei cuprivire la importanþa conservarii ecosistemelormontane, a pajiºtilor, a reþelelor ecologice etc;

integrarea preocuparilor privind biodiversitatea încadrul unor sisteme adecvate pentru certificareapracticilor ºi etichetarea produselor agricoleecologice;

efectuarea de evaluari strategice de mediu ºi deevaluari ale impactului asupra mediului pentru

159


�

�

�


Conservarea naturii ºi programele privind agromediul în Slovacia

Pe baza cadrului legal reprezentat de Regulamentul SAPARD (CE 1268/99), în Slovacia au fost create ºi dezvoltate cinci ariipilot pentru programele de agromediu, inclusiv pentru conservarea peisajului.

Structura de baza a Programului slovac privind agromediul este urmatoarea:Programe de baza:„o suma de bani iniþiala fara dreptul la plaþi compensatorii”; masuri de promovare a bunelor practiciagricole, aºa cum se prevede în legislaþia actuala privind conservarea naturii, a peisajului, a apei ºi solului.

Programe de agromediu generale: plaþi compensatorii pentru metodele recomandate de gestionare a pamântului; laprogramul de baza, prezentat mai sus, se adauga un program agromediu general pentru conservarea naturii ºi a peisajului.În funcþie de tipul de folosire a pamântului, se acorda plaþi diferite pentru pamântul arabil, pamânt acoperit în permanenþade iarba, ºi pentru culturile permanente.

Programe de agromediu specifice: plaþi compensatorii pentru conservarea unor ecosisteme extrem de importante, deexemplu un program pentru teren arabil cu biotopuri formate din arbuºti izolaþi, un program pentru paºunile mlaºtinoaseºi umede, ºi un program pentru sol uscat ºi semiuscat acoperit de iarba.Programe complementare: plaþi compensatorii pentru metode de cultivare a terenului care respecta mediul/peisajul;acest sprijin este disponibil pentru producþiile certificate, supuse unor reglementari specifice, de exemplu producþiaintegrata, producþia ecologica, sau pentru venituri pierdute, ca urmare a respectarii unor limite în cadrul unor sisteme curesurse reduse (folosirea unei cantitaþi limitate de azot sau limite de densitate privind animalele/paºunatul, pentru astabiliza biodiversitatea pajiºtilor ºi/sau pentru a preveni eroziunea solului).

Integrarea programului Natura 2000, programe de agromediu ºi de dezvoltare rurala în Europa Centrala; Lucrarileconferinþei organizate la Goniadz, Polonia, 2-4 iulie 2003.

�

�

�

�

Sursa:

www. iucn-ce .o rg /document s /na tu ra2000 / in teg ra t ing_na tu ra_2000_ru ra l_deve lopment_and_ag r i -

CASETA 21:


A R T I C O L U L 7


planurile, programele ºi proiectele de dezvoltarerurala ºi promovarea participarii localnicilor înprocesul de planificare ºi în cel de luare adeciziilor;

promovarea unor practici alternative, inclusivsisteme de gestionare a fermelor ecologice ºimasuri agricole durabile;

evaluarea eficacitaþii programelor de agromediu.Cooperarea transfrontaliera este utila deoarece

permite schimbul de informaþii ºi de politici privindagricultura ºi mediul. Se pot dezvolta programe comuneºi la nivel regional, iar cooperarea poate vizamonitorizarea diversitaþii biologice în agricultura, saufolosirea instrumentelor financiare adecvate pentrupromovarea unei agriculturi care respectabiodiversitatea.

Acest alineat cere parþilor sa sprijine folosireainstrumentelor ºi a programelor de gestionare apadurilor, în conformitate cu principiile gestionariidurabile a padurilor formulate la nivel internaþional.

Nu exista o definiþie universal valabila pentru. Totuºi, Conferinþa

ministeriala cu privire la protejarea padurilor în Europa aoferit în Rezoluþia H1 o definiþie care a fost ulterioradoptata de catre Organizaþia pentru Alimentaþie ºiAgricultura. Gestionarea durabila a padurilor înseamna„procesul de gospodarire ºi folosire a padurilor ºi aterenurilor împadurite, într-un mod ºi ritm care menþinebiodiversitatea acestora, productivitatea, capacitatea deregenerare, vitalitatea ºi potenþialul de a îndeplini, acumºi în viitor, funcþii ecologice, economice ºi socialerelevante, la nivel local, naþional ºi internaþional, ºi carenu cauzeaza pagube altor ecosisteme” .

Bazându-se pe principiile dezvoltarii durabile,gestionarea durabila a padurilor are rolul de a se asiguraca bunurile ºi serviciile care decurg din folosireapadurilor raspund necesitaþilor actuale, sunt disponibileîn mod continuu ºi contribuie la dezvoltarea pe termenlung. În cel mai larg sens al cuvântului, gestionareapadurilor include aspectele administrative, juridice,tehnice, economice, sociale ºi de mediu, legate deconservarea ºi folosirea padurilor. Termenul implicaintervenþii umane deliberate, în diferite grade, deexemplu acþiuni menite sa salveze ºi sa menþina

�

�

3. Parþile vor urmari politici care au cascop promovarea ºi sprijinirea utilizariiinstrumentelor ºi programelor compatibilecu principiile internaþional acceptateprivind gestionarea durabila a padurilor.

Concepte principale

gestionarea durabila a padurilor

180

ecosistemul padurii ºi funcþiile sale.O serie de pentru implementarea

acestui concept au fost dezvoltate la nivel global,regional sau naþional, incluzând certificarea padurilor,criterii ºi indicatori, programe forestiere naþionale, ceeace reprezinta niºte exemple bune de masuri care pot fiaplicate în þarile din zona carpatica.

a fost introdusa la începutulanilor '90 pentru a raspunde preocuparilor legate dedespadurire ºi de degradarea padurilor, ºi pentru apromova menþinerea diversitaþii biologice, în special latropice. La început sprijinita de grupurile de ecologiºti,masura s-a transformat rapid într-un instrumentpotenþial de promovare a gestionarii durabile apadurilor. Certificarea padurilor reprezinta un sistem decontrol al padurilor, ºi, de asemenea, o modalitate de a”pãstra urma” cherestelei ºi a hârtiei prin intermediulunui aºa numit „lanþ al custodiei” ce urmareºte produsulde la stadiul de materie prima la acela de produs finit.Acest fapt a dus la o mai buna recunoaºtere aimportanþei produselor din lemn care respectaprincipiile ecologice ºi sociale, ºi a sprijinit efortulproducatorilor, consumatorilor ºi comercianþilor de atransforma industria lemnului într-o industrie ecologica.

sunt instrumente carepermit statelor sa colecteze, sã pastreze ºi sa comuniceinformaþii de încredere, documentate ºtiinþific, cuprivire la paduri, ºi de asemenea, care permit realizareaunei baze de referinþa esenþiale pentru standardele decertificare a padurilor, care fixeaza anumite obiective deperformanþa, aplicabile într-o anumita zona. Seturile decriterii ºi indicatori au fost create, în special, pentru apermite autoritaþilor guvernamentale sa descrie ºi samonitorizeze situaþia existenta ºi tendinþele cu privire lapaduri ºi cu privire la gestionarea forestiera.

Cu toate ca aceste criterii ºi aceºti indicatoriprogreseazã în mod continuu ºi variaza de la o iniþiativala alta, au fost identificate la nivel internaþional ºapte ariitematice :

dimensiunea resurselor pãdurii;

diversitatea biologica;

sanatatea ºi vitalitatea padurii;

funcþiile protective ale padurilor;

funcþiile protuctive ale padurilor;

funcþiile socio-economice, ºi

cadrul legal ºi instituþional.

(PNP)reprezinta baza de dezvoltare a oricaror politiciforestiere la nivel naþional ºi/sau regional. Programul

instrumente

Certificarea padurilor

Criteriile ºi indicatorii

Programele naþionale privind padurile

161

�

�

�

�

�

�

�


A R T I C O L U L 7


privind padurile al Organizaþiei pentru Alimentaþie ºiAgricultura defineºte PNP drept „gama variatã deabordari pe care planificarea, programarea ºiimplementarea activitãþilor din domeniul silviculturii lepot avea la nivel naþional ºi subnaþional, într-un anumitstat, pe baza unui set comun de principii. Scopulprogramelor naþionale privind padurile este de a stabiliun cadru social ºi politic propice conservarii, gestionariiºi dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de padure, ceeace va contribui la sporirea eficacitaþii ºi productivitaþiieforturilor de finanþare ºi de operare la nivel public ºiprivat. Programele naþionale privind padurile necesita oabordare intersectoriala cuprinzatoare, în toate etapele,ºi, de asemenea, necesitã elaborarea de politici, strategiiºi cai de acþiune, precum ºi implementarea,monitorizarea ºi evaluarea acestora .

Conform Organizaþiei pentru Alimentaþie ºiAgricultura, eficienþa ºi productivitatea programelornaþionale privind padurile depinde de aplicarea unorprincipii de baza care contribuie în mod semnificativ laobþinerea unei dezvoltari durabile a padurilor:

durabilitatea dezvoltarii padurilor;

suveranitate naþionala ºi conducere la nivel de stat;

parteneriat;

participare;

abordare holisticã ºi intersectoriala;

un proces repetitiv de lunga durata;

dezvoltarea capacitaþilor;

reforme ale politicilor ºi instituþiilor;

162

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

compatibilitate cu politicile naþionale ºi iniþiativeleglobale;

angajare la nivel internaþional .

Convenþia Carpatica lanseaza un apel pentruaplicarea unor principii acceptate la nivel internaþionalcu privire la gestionarea durabila a padurilor. Toateprincipiile ºi liniile directoare prezentate în continuarepot fi utilizate în implementarea unor instrumente ºiprograme compatibile de gestionare durabila apadurilor în regiunea Munþilor Carpaþi.

au fost stabilite prinDeclaraþia privind Principiile pentru un consens globalprivind gestionarea, conservarea ºi dezvoltarea durabilaa tuturor tipurilor de paduri, inclusa în Anexa III laRaportul Conferinþei ONU privind mediul ºidezvoltarea, organizata în 1992 . Obiectivul urmaritde aceste principii este acela de a contribui lagestionarea, conservarea ºi dezvoltarea durabila apadurilor ºi de a asigura multiplele ºi complementarelelor funcþii ºi utilizari.

Comisia ONU privind Dezvoltarea Durabila aînfiinþat un

(CIP) urmat de un, pentru a încuraja atingerea unui consens

internaþional cu privire la paduri. Acþiunile din cadrulCIP/FIP au dus la crearea unui set cuprinzator de 270 de

pentru promovarea gestionarii,conservarii ºi dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor depadure, care au primit o larga recunoaºtere ºi aprobarela nivel internaþional.

Acestea ofera indicaþii guvernelor, organizaþiilor

163

164


Principiile privind pãdurile

Comitet Interguvernamental privindpadurile Forum Internaþional privindPadurile (FIP)

Propuneri de Acþiune


A R T I C O L U L 7

Certificarea padurilor din Elveþia

Pentru a folosi în mod optim resursele forestiere ºi pentru a menþine funcþiile ecologice, economice ºi sociale ale padurii,autoritaþile elveþiene raspunzatoare de gestionarea padurilor aplica principiul durabilitaþii de mai bine de o suta de ani.

Introducerea recenta a certificatelor pentru lemn ºi paduri face parte din aceasta strategie. Doua certificate de calitate amaterialului lemnos din Elveþia garanteaza compatibilitatea folosirii ecologice ºi sociale a padurii:

standardul internaþional al Consiliului pentru Gospodarirea Padurilor (Forest Stewardship Council-FSC)

certificatul naþional Q, creat ca alternativa la certificatul FSC, care garanteaza nu numai gestionarea durabila a padurilor ºimetodele ecologice de prelucrare a lemnului, dar ºi faptul ca lemnul a fost produs în Elveþia.

Persoanele care lucreaza în silvicultura, precum ºi fabricile producatoare de lemn respecta în mod voluntar acestestandarde de calitate, pentru a atrage clienþi preocupaþi de aspectele ecologice. Pâna în vara lui 2004, au fost certificateaproximativ 370.000 de hectare de paduri elveþiene, ceea ce reprezinta 30 la suta din totalul suprafeþelor împadurite dinElveþia. Doar 7 la suta din padurile Elveþiei au primit certificatul FSC, 2 procente au primit certificatul Q, iar 21 la suta auprimit ambele certificari.

�

�

Sursa: www.umwelt-schweiz.ch/imperia/md/content/forst_e/whe_waldholz/wald/wb_3_nutzung_e.pdf

CASETA 22:


internaþionale, companiilor din sectorul privat ºi altorfactori interesaþi, cu privire la modul de dezvoltare,implementare ºi coordonare a politicilor naþionale ºiinternaþionale privind gestionarea durabila a padurilor.

Propunerile de acþiune ale CIP/FIP abordeazaproblema gestionarii durabile a padurilor drintr-operspectiva intersectoriala, recomandând în specialîmbunataþirea cooperarii pentru a sprijini gestionarea,conservarea ºi dezvoltarea durabila a tuturor tipurilor depadure, ºi cerând statelor sa foloseasca programenaþionale privind padurile, sa integreze criteriile ºiindicatorii adecvaþi, sa stabileasca mecanismecorespunzatoare de coordonare naþionala .

Organizaþia Internaþionala a padurilor tropicale(ITTO) a stabilit, de asemenea, o serie de principii carecuprind un standard de referinþa internaþional pentruelaborarea unor

. Aceste principii se concentreaza asuprapadurilor tropicale dar pot fi adaptate paduriloreuropene. De exemplu, principiul 12 solicita realizareaunei planificari adecvate în etapele operaþionale, pentrua reduce costurile economice de mediu ºi pentru aasigura gestionarea durabila, pe termen lung, apadurilor.

În plus, Conferinþa ministeriala privind ProtejareaPadurilor în Europa, un forum destinat angajamentelorpolitice, la care au participat 44 de state europene ºiComunitatea Europeana¸ care colaboreaza cuorganizaþii internaþionale, a dezvoltat un procesdinamic pentru protejarea ºi gestionarea durabila apadurilor .

La cea de-a treia conferinþa a sa, în 1998, au fostadoptate

(Anexa 2 la Rezoluþia L2) . Aceste recomandariidentifica acþiunile care pot contribui la gestionareadurabila a padurilor, în funcþie de anumite criterii,începând cu îmbunataþirea resurselor forestiere ºiterminând cu conservarea diversitaþii biologice înecosistemele forestiere. Recomandarile au rolul de atranspune angajamentele internaþionale în practici ºiplanificari privind gestionarea padurilor.

165

166

168

169

recomandari naþionale specificeprivind gestionarea durabila a padurilor tropicalesalbatice

Recomandarile paneuropene, la niveloperaþional, privind gestionarea durabila a padurilor


4.

Pentru a îndeplini obligaþiile instituite de aceastãprevedere este nevoie de o politica a padurilor solidã.Autoritaþile locale au, în acest sens, un rol important,prin adoptarea unor masuri de stimulare care sapromoveze practicile de gestionare durabila a padurilor,evaluarea planurilor de gestionare a padurilor cuajutorul criteriilor ºi a indicatorilor, ºi prin implicareafactorilor interesaþi în procesul de dezvoltare apoliticilor forestiere.

Alte acþiuni ce pot fi luate la nivel local :

pregatirea ºi participarea în programe decooperare tehnica ºi asistenþa;

promovarea unui echilibru între folosirea ºiconservarea padurii, pe de o parte, ºi agriculturã,modul de utilizare a terenurilor ºi alte politicisectoriale, pe de alta parte;

raspândirea informaþiilor cu privire lainstrumentele ºi programele compatibile cuprincipiile recunoscute la nivel înternaþional cuprivire la pãduri;

dezvoltarea capacitaþii factorilor interesaþi de lanivel local.

Mai mult, este nevoie de o mai buna integrare ºicooperare intersectoriala. În plus faþa de schimbul depractici ºi de experienþeã, ar trebui sa se dezvolteprograme forestiere comune ºi metode de folosire încomun a instrumentelor disponibile.

�

�

�

�

Parþile vor pune în aplicare practici degestionare durabila a padurilor de munteîn zona Munþilor Carpaþi, þinând cont demultiplele funcþii ale padurilor, deimportanþa ecologica ridicata aecosistemelor din Munþii Carpaþi, precumºi de condiþiile mai puþin favorabile din


A R T I C O L U L 7

Intervenþii de agromediu pentru producerea de biomasa în Veneto, Italia

Legea regionala nr. 14 din 2 mai 2003, din Veneto, recomanda marirea suprafaþelor împadurite prin încurajarea transformariiterenurilor agricole în zone de paduri. Scopul acestei legi era acela de a oferi oportunitaþi de obþinere a unor veniturialternative, legate de producerea de energie regenerabila cu ajutorul biomasei din lemn, de a încuraja cantitatea ºi calitateahabitatelor de fauna ºi de a încuraja prezenþa omului pe aceste teritorii pentru a combate degradarea solului.

Legea este importanta dat fiind ca indica interacþiunea dintre agricultura ºi paduri, precum ºi a metodele posibile de rezolvarea diferenþelor dintre masurile menite sa îmbunataþeasca agricultura ºi masurile menite sa ajute la conservarea padurilor. Maimult, se pune accent pe folosirea biomasei lemnoase pentru producerea de energie regenerabila. Acesta reprezinta unelement crucial care trebuie luat în considerare, având în vedere preocuparile de ordin economic ºi de mediu.

CASETA 23:


padurile de munte.Aceasta prevedere solicita parþilor sa aplice

gestionarea durabila a padurilor ºi alte practici durabilepromovate în cadrul alineatului 3 din articolul 7 alConvenþiei privind padurile din Munþii Carpaþi, luând înconsiderare caracteristicile montane ale regiunii.

Padurile îndeplinesc numeroase funcþii la nivelglobal ºi local:

Padurile reprezinta o importanta sursa debiodiversitate; ele cuprinzând multe speciiendemice ºi specii protejate.Padurile contribuie la regenerarea solului ºi lastabilizarea acestuia (împiedica eroziunea). Parte acircuitului apei în natura, ele capteazaprecipitaþiile ºi elibereaza apa în mod lent, oferindresurse de apa mai constante ºi limitândinundaþiile. Padurile ajuta, de asemenea, lapurificarea aerului prin fixarea dioxidului decarbon din atmosfera ºi prin atenuarea efectului desera.

Padurile reprezintã sursa unei game largi deproduse ºi servicii: produse din lemn (scândura,lemne de foc) ºi produse nelemnoase, precumceluloza, alimente sau medicamente.

Padurile contribuie la economia generala, oferindlocuri de munca ºi venituri, oportunitaþi de comerþºi investiþii în domeniul forestier.

Padurile dau o forma caracteristica peisajului ºicontribuie la protejarea patrimoniului natural ºicultural;

Padurile favorizeaza relaxarea, recreerea ºicontribuie la ameliorarea sanataþii.

Padurile din zonele de munte joaca un rolimportant în menþinerea stabilitaþii

ºi în sprijinirea populaþiei locale . Mai mult,padurile din aceste regiuni sunt considerate zonedefavorizate, datorita restricþiilor de mediu privindfolosirea pamânturilor, caracteristice regiunilormuntoase.

Padurile din zonele de munte au nevoie, prinurmare, de o gestionare adecvata. Acþiunile întreprinseîn ultimii zece ani s-au concentrat pe obþinerea unorprogrese în domeniul gestionarii durabile a padurilor .Conceptul de gestionare durabila a padurilor ainfluenþat unele iniþiative luate la diferite niveluri ºi a dusla dezvoltarea în Europa a unor practici precum:

regenerarea padurilor prin introducerea unorprograme de reîmpadurire ;

Concepte majore

�

�

�

�

�

�

�

ecosistemelormontane 170

171

172

�

�

�

�

�

tehnologii ºi metode de exploatare forestiera

valorizarea padurilor ajunse la maturitate, cupotenþial de creare a unor condiþii similare celordin padurile seculare, ºi

sisteme alternative în domeniul silviculturii,adaptate padurilor de munte .În plus, se poate afirma, de asemenea, ca unul din

rolurile gestionarii durabile a padurilor este acela de acrea paduri mature ºi complexe din punct de vedereecologic, acolo unde acestea lipsesc.

solicita parþilor sa “conserve,restabileasca sau sa refaca rolurile padurii, în specialrolul lor de protecþie, prin îmbunataþirea rezistenþeiecosistemelor padurii, în principal prin aplicarea unortehnici forestiere naturale ºi prin prevenirea folosiriidaunatoare a padurilor, luând în considerare condiþiilemai puþin favorabile din Regiunea Alpina”.

Aceasta prevedere trateaza, în mod indirect,necesitatea gestionarii durabile a padurilor, ºi este maipuþin detaliata decât obligaþiile similare din ConvenþiaCarpatica. Totuºi, în 1996, unele state alpine au adoptatun

, prin care se solicita parþilor sa ia masurisuplimentare, precise ºi eficiente, precum adoptareaunor planuri ºi proiecte pentru îmbunataþirea zonelor depaºunat ºi pentru protejarea faunei, pentru activitaþirecreaþionale ºi economice etc.

Principiul 2 din cadrulse refera nu numai la cerinþele privind

gestionarea durabila a padurilor, ci ºi la funcþiilemultiple ale acestora, la care se face referire în urmatorulalineat din Convenþia Carpatica: „Resursele forestiere ºiregiunile împadurite trebuie sa fie gestionate într-omaniera durabila, pentru a raspunde nevoilor sociale,economice, ecologice, culturale, spirituale alegeneraþiilor prezente ºi viitoare. Aceste nevoi se refera laprodusele ºi serviciile oferite de paduri, precum lemnulºi produsele din lemn, apa, alimente, hrana pentruanimale, medicamente, combustibil, adapost, locuri demunca, recreere, habitate pentru animale ºi plante,diversitatea peisajului, captarea dioxidului de carbondin atmosfera, ºi alte produse ale padurii”.

Conform acestei prevederi, autoritaþile localetrebuie:

sa compileze cele mai bune practici disponibilepentru promovarea ºi sprijinirea abordarilorintegrate;

sa creasca gradul de conºtientizare a populaþiei

173

174



Convenþia Alpina

Protocol adiþional privind padurile din zona demunte

Principiilor privindpãdurile


A R T I C O L U L 7

locale ºi a angajaþilor instituþiilor ºi industriilor dindomeniul silviculturii, cu privire la cele mai bunepractici;

sa adopte programe de monitorizare pentru aidentifica ºi a raspunde practicilor forestiere cãrorale lipseºte caracterul durabil, ºi sa adopte masuride stimulare;

sa sporeascã interacþiunile dintre cercetareaºtiinþifica ºi procesele ce þin de politici, inclusivprin stabilirea de prioritaþi privind cercetarea,acoperirea golurilor de cunoºtinþe ºi folosireainformaþiilor ºtiinþifice pentru a sprijini procesuldecizional;

sa promoveze procesele referitoare la dezvoltareadurabila a padurilor, prin acordarea de sprijinfinanciar ºi tehnic, precum ºi prin asigurarea decursuri de instruire pentru angajaþii instituþiilorcare se ocupa cu gestionarea padurilor, pentruproprietarii de paduri, angajaþii din industria deprelucrare a lemnului ºi alþi factori interesaþi, ºi

sa dezvolte planuri de gestionare a padurilor caresa desemneze anumite zone în care sa poata firefacute condiþiile de creºtere, prin taieri de copaciselective ºi atente, precum ºi prin practiciforestiere neconvenþionale, precum menþinereadeºeurilor lemnoase pe sol, dupa taiere, ºimenþinerea în picioare a copacilor uscaþi.

Conservarea ºi folosirea durabila a padurilormontane necesita implicarea ºi efortul comun al uneimultitudini de factori interesaþi. Prin urmare, este nevoiede noi abordari ºi de o buna cooperare între sectoareprecum biodiversitatea ºi silvicultura, în special la nivelregional ºi naþional. Statele vecine pot dezvoltaprograme comune privind gestionarea durabila apadurilor, între care se pot situa cooperarea tehnicaprivind practicile de gestionare durabila a padurilor ºiadoptarea unor politici ºi mecanisme comune.

�

�

�

�

5. Parþile vor urmari politici având cascop desemnarea unor arii naturaleprotejate, în special paduri virgine înnumar ºi marime suficiente, cu scopul dea restricþiona sau adapta utilizareaacestora în conformitate cu obiectivele deconservare care trebuie atinse.

Dat fiind ca gestionarea durabila în sine nu estesuficienta pentru a conserva o padure, Convenþia asolicitat crearea unor arii naturale protejate care saasigure conservarea, un accent deosebit punându-seasupra padurilor virgine. Împarþirea padurilor doar înpaduri destinate producþiei, gestionate prin aplicareaunor practici de gestionare durabila, ºi paduri virgineprotejate, nu lasã loc posibilitãþii de a avea padurigestionate de om cu multe dintre atributele padurilorseculare neatinse de mâna omului.

au o structura ºi o dinamicaunice, ele dezvoltându-se în condiþii naturale, neatinsede mâna omului. Ele formeaza tipuri aparte de padurisalbatice, iar structurile lor verticale ºi orizontalecomplexe le permite sa existe în mod continuu, faralimite temporale . Convenþia include termenisuplimentari, aplicabili doar padurilor virgine, pentru ase asigura ca acestea sunt desemnate în numar ºi marime„suficiente” pentru o protecþie adecvata.

Convenþia solicita desemnarea unor, dedicate padurilor. În total, zonele

împadurite protejate din Europa acopera o suprafaþa de127 milioane hectare (12 procente din padurile de peteritoriul european) .

Deoarece padurile îndeplinesc o gama foarte largade funcþii, ele necesita regimuri de gestionarenumeroase ºi diferite. În cadrul celei de-a patraConferinþe ministeriale (Viena, 2003) a fost adoptatGhidul de evaluare a padurilor protejate ºi care oferãprotecþie, precum ºi a altor teritorii împadurite dinEuropa , menit sa ofere o imagine cuprinzatoare cuprivire la padurile protejate ºi la alte zone împadurite dinEuropa, prin oferirea de date obþinute pe baza unor

Concepte principalePadurile virgine

ariiprotejate

175

176

177

178


Zone protejate în Polonia

Parcul Naþional Bieszczady a fost creat în 1973. La momentul respectiv parcul includea doar câteva porþiuni din cele maiimportante zone-mici întinderi de pajiºti alpine ºi padurea din jur. Parcul a fost extins de mai multe ori: în 1989 ºi în 1991 aufost incluse porþiuni întinse de paduri salbatice.

Parcul este alcatuit, în proporþie de 80 la suta, din zone împadurite ºi cuprinde o parte din cea mai mare padure seculara de fagdin Europa. Din 1992, Parcul Naþional Bieszczady face parte din rezervaþia biosferica internaþionala „Carpaþii de Est”.

Sursa: www.mos.gov.pl/kzpn/en/bies_gb.htm

CASETA 24:


A R T I C O L U L 7

CASETA 25:



A R T I C O L U L 7

Realizari obþinute în implementarea gestionarii durabile a padurilor în Austria

Gestionarea, protejarea ºi dezvoltarea durabila a padurilor din Austria se bazeaza pe un cadru juridic ºi instituþional binestabilit. În Austria, gestionarea durabila a padurilor este considerata a fi o abordare integrata în vederea asigurarii viabilitaþiieconomice, bogaþiei ecologice ºi a valorilor socio-culturale, pe termen lung, ale padurii.

Conceptul cheie, ales de catre Austria pentru a obþine o gestionare durabila a padurilor, este cel de silvicultura aproape denatura. Pe lânga îmbunataþirile cantitative din ultimii zece ani, au existat ºi îmbunataþiri calitative ale padurilor, ca oconsecinþa a gestionarii în strânsa legatura cu natura, aplicata pe scara larga. De exemplu, proporþia terenurilor împaduritelasate sa se regenereze în mod natural a crescut la peste 50 la suta.

Raportul Austriei cu privire la Implementarea propunerilor pentru acþiune ale CIP/FIP identifica o serie de factori ºi paºi deurmat pentru obþinerea unei gestionari durabile a padurilor.Factorii care favorizeaza gestionarea durabila a padurilor sunt:

un cadru juridic, instituþional ºi financiar bine stabilit;

educaþie, formare ºi cercetare speciale, concentrate asupra unui concept atotcuprinzator privind durabilitatea;

aplicarea unor cunoºtinþe tradiþionale legate de silvicultura, transmise din generaþie în generaþie în famiile care au înproprietate paduri;

productivitate comparativ ridicata a pâlcurilor de padure

importanþa economica, ecologica ºi socio-culturala ridicata a padurilor, datorita zonelor de munte dens populate, a unorimportante activitaþi de turism depinzând de peisajele intacte ºi datorita industriei producatoare de cherestea orientata catre export.

Factori care împiedica gestionarea durabila a padurilor:un regim al proprietaþii padurilor fragmentat, de mici dimensiuni ( aproximativ 171.000 de proprietari de paduri, marimeamedie a unui lot de padure fiind de 19 ha);

doua treimi din suprafaþa Austriei e reprezentata de regiuni muntoase;

presiuni puternice exercitate asupra terenurilor împadurite ºi a ecosistemelor de catre activitaþile turistice ºi de recreere;

viabilitatea economica în scadere a producþiei de lemn, datorate concurenþei ºi înlocuirii produselor generate de paduri, ºi

presiuni asupra padurilor datorate paºunatului sau poluarii aerului.

Masuri luate pentru îmbunataþirea gestionarii durabile a padurilorsprijinirea cooperarii între proprietarii de paduri;

subvenþii care vizeaza creºterea beneficiilor multiple pe care le aduc padurile;

programe financiare ºi tehnice speciale pentru a încuraja ºi reface funcþia de protecþie a padurilor de munte;

modificarea legii austriece privind padurile, luând în considerare acordurile internaþionale;

lansarea unui proces de gestionare durabila a padurilor

integrarea subvenþiilor pentru paduri în programe de dezvoltare rurala;

reorganizarea instituþiilor care se ocupa cu gestionarea padurilor;

trecerea padurilor din proprietatea statului în proprietatea unei societaþi pe acþiuni;

sprijinirea activitaþilor care ajuta la îmbunataþirea condiþiilor de mediu;

extinderea cooperarii între organismele de administrare a padurilor ºi reprezentanþii industriei lemnului;

formare ºi educare continua, cu accent asupra aspectelor ecologice, ºi

activitaþi internaþionale sporite.

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Sursa: www.un.org/esa/forests/pdf/national_reports/unff2/report_2002_austria.pdf



A R T I C O L U L 7

termeni ºi definiþii comune. Padurile protejate dinEuropa sunt grupate în funcþie de principalele obiectivede gestionare:

Unele zone de padure protejate din Europa au fostcreate pentru a conserva diversitatea biologica apadurii fara intervenþii umane directe (MCPFEclasa 1.1).

Unele zone de padure protejate desemnate pentruconservarea diversitaþii biologice a padurilor suntgestionate cu acceptarea unui minim de intervenþiiumane (MCPFE clasa 1.2). Aceste caracteristici seaplica deseori zonelor aflate în centrul parcurilornaþionale. Cea mai mare parte a acestor zoneprotejate se afla în Europa de Nord ºi de Est.

Majoritatea zonelor de padure protejate suntgestionate, în mod activ, în aºa fel încât sa seconserve diversitatea biologica (MCPFE clasa 1.3),ele reprezentând 79 la suta din padurile protejate dinEuropa.

Diferitele tipuri de zone protejate permitadoptarea unor regimuri de gestionare adaptateobiectivelor privind conservarea, refacerea sau folosireapadurilor (vezi textul 16).

O serie de acorduri internaþionale ºi regionaleîncurajeaza guvernele sa adopte masuri de conservare apadurilor.

Articolul 8 (a) dinsolicita parþilor „sa stabileasca un sistem de

zone protejate sau zone în care trebuie sa fie luatemasuri speciale pentru conservarea diversitaþiibiologice”. Dat fiind ca padurile sunt ecosisteme cu oconcentraþie ridicata a diversitaþii biologice, aceastaprevedere este deosebit de importanta.

Articolul 6 dinadoptat

acum douazeci de ani, recunoºtea necesitateadesemnarii unor zone forestiere protejate. Parþilor li secere „sa adopte toate masurile necesare pentruconservarea stratului de vegetaþie, ºi în special pentruconservarea padurilor de pe terenurile aflate înadministraþia lor”. În special, parþile vor face totposibilul sa “stabileasca rezervaþii forestiere, cu scopul,

de a conserva resursele genetice naturale alepadurilor”.

Dupa cum s-a aratat anterior,Convenþiei Alpine cereparþilor semnatare sa desemneze un numar suficient derezervaþii naturale forestiere sau zone de conservare dedimensiuni suficient de mari.


Convenþia privind Diversitateabiologica

Acordul ASEAN privindconservarea naturii ºi a resurselor naturale,

Protocolulprivind padurile de munte

inter alia

Responsabilitaþile autoritaþilor localeAutoritaþile locale au un rol important în

desemnarea zonelor protejate ºi pot:Sa identifice zone valoroase ºi sa adopte politicilenecesare;

Sa dezvolte planuri privind alocarea zonelorprotejate;Sa revizuiasca politicile ºi planurile atunci cândapare necesitatea unor noi zone protejate;

Sa acorde un interes special padurilor virgine;

Sa adopte masuri preventive împotrivacatastrofelor naturale( incendii de padure,inundaþii);

Sa monitorizeze activitatea umana în zoneleprotejate ºi sa adopte masurile de implementareadecvate;

Sa înregistreze, studieze ºi monitorizezebiodiversitatea forestiera atât în interiorul, cât ºi înexteriorul zonelor protejate.

În contextul regiunii carpatice, este crucial sa existepolitici uniformizate ºi o gestionare comuna a zonelorprotejate de la graniþa. Mai mult, cooperareatransnaþionala, inclusiv schimbul de date, metodologii ºiexperienþe este extrem de importanta pentru protejareaeficienta, pe termen lung a zonelor de padure.

Acest alineat se refera la procesele hidrologice ºi lalegatura dintre practicile forestiere/agricole ºi riscurilehidrologice. Intervenþiile umane, precum schimbarilelegate de utilizarea pamântului, regularizarea râurilor,reducerea ariei naturale de retenþie ºi agriculturaintensiva, contribuie la creºterea numarului deinundaþii. Inundaþiile catastrofale pun în pericol vieþileumane ºi cauzeaza tragedii, precum ºi importantepierderi economice.

Dupa cum se arata în Convenþia Carpatica,folosirea unor practici agricole ºi forestiere care respectamediul, lucru menþionat în celelalte prevederi aleacestui articol al Convenþiei, ar trebui, de asemenea, saaiba ca scop prevenirea inundaþiilor.

�

�

�

�

�

�

�

179

6. Parþile vor promova practicarea unormasuri favorabile mediului, în domeniulsilviculturii ºi al agriculturii, care vorasigura o retenþie corespunzatoare aprecipitaþiilor din zonele de munte, învederea unei mai bune preveniri ainundaþiilor ºi a creºterii gradului desiguranþa a vieþii oamenilor ºi a bunurilor.

1.

2.

3.


Gestionarea inundaþiilor pe râul Morava, Slovacia

Râul Morava, un râu din Europa centrala care izvoraºte din Munþii Carpaþi, este unul din cei mai mari afluenþi ai Dunarii, avândo lungime de 328 km. Râul prezinta diverse zone umede bine dezvoltate-în special zone de pajiºti mlaºtinoase-cu uneleporþiuni din padurea originala existenta pe marginea râului, care apar în zonele protejate. Datorita valorilor sale naturaleimportante, cursul inferior al râului Moravia a fost desemnat în 1993 drept sit Ramsar.

În ultimii zece ani, autoritaþile care se ocupa cu gestionarea apei, ONG-uri de mediu, diverse parþi interesate ºi autoritaþileguvernamentale responsabile cu conservarea naturii au lucrat împreuna, în diferite parþi ale bazinului hidrografic, pentru amenþine, reface ºi a îmbunataþi funcþiile naturale ale râului. Aceasta cooperare a dat naºtere unei serii de proiecte privindredeschiderea meandrelor, refacerea albiilor largite, îmbunataþirea gestionarii padurilor ºi creºterea gradului de conºtientizarea populaþiei cu privire la importanþa suprafeþelor care marginesc albia râului. Mai mult, se implementeaza diferite proiecte ºiprograme de refacere a mediului, inclusiv programe agromediu, pentru a mari capacitatea de retenþie a albiei largite ºi pentru aîmbunataþi calitatea apei.

Toate aceste masuri respecta principiile gestionarii durabile a inundaþiilor, într-o maniera ecologica, la care se adaugainteresele privind conservarea naturii. Aceasta abordare se numara, de asemenea, printre principiile de baza ale planului degestiune trilateral privind cursul inferior al râului Morava, în curs de pregatire de catre ministerele de mediu din Slovacia,Republica Ceha ºi Austria, cu sprijinul ONG-urilor ºi a unor experþi independenþi.

Raspunsuri în faþa inundaþiilor-gestionarea durabila ecologica a inundaþiilor în Europa, WWF, 2004.Sursa:http://assets.panda.org/downloads/livingwithfloodswwfpolicybriefingfinal.pdf

CASETA 26:

Concepte principaleMasurile de prevenire a inundaþiilor

Reþinerea apei

Gestionarea apei ºi a padurilor

au rolul de areduce vulnerabilitatea oamenilor ºi a bunurilor expuseriscului inundaþiilor. Abordarile moderne cu privire laprevenirea inundaþiilor fac diferenþa între inundaþiilenaturale periodice ºi inundaþiile grave sau catastrofice,care sunt adesea agravate de prezenþa canalelor ºi a altormasuri de prevenire a inundaþiilor din trecut.

provenite din precipitaþii în lacuride acumulare de suprafaþa, în sol sau în biosfera,permite menþinerea integritaþii circuitului apei în naturaºi protejarea împotriva inundaþiilor grave. Într-adevar,plantele ºi solul pot sa capteze ºi sa reþina apa.În multe privinþe, interesele agricultorilor sunt contrarecerinþelor privind prevenirea inundaþiilor (de exemplu:cultivarea zonelor de retenþie, reducerea absorbþiei apeidatorita cultivarii ºi ameliorarii solului).Totuºi, politicileagricole adecvate pot ajuta la prevenirea inundaþiilor,prin includerea unor cerinþe precum:

Luarea în considerare a cerinþelor privind protecþiaîmpotriva inundaþiilor în planificarea activitaþiloragricole;

Reducerea intervenþiilor realizate în cadrulmasurilor de restructurare a terenurilor agricolerurale ºi evaluarea efectelor acestora asuprainundaþiilor, în special în zonele relevante;

Creºterea gradului de acceptare a unei cultivãrimai puþin intensive a terenurilor (prin oferirea decompensaþii financiare).

nu sunt suficient

�

�

�

de interconectate la nivel practic, iar rolul padurilor înmenþinerea resurselor de apa, protejarea solului în cazulunor inundaþii grave, precum ºi în reducerea efectelorunor inundaþii catastrofale, a fost îndelung discutat. Cutoate acestea, planificarea activitaþilor în domeniulsilviculturii poate contribui la prevenirea inundaþiilorprin crearea unor zone împadurite de protecþie,dezvoltarea unor planuri de gestionare a padurilor ºiprin înregistrarea funcþiilor anumitor sectoare.

Daca sunt gestionate corespunzator, padurile pot,de asemenea, juca un rol important în reducereaimpactului cauzat de procesele hidrogeomorfice. Pelânga prevenirea inundaþiilor, padurile contribuie laprevenirea caderilor de stânci, alunecarilor de teren ºi aavalanºelor.

Legatura dintre inundaþii ºi agricultura/silviculturaeste recunoscuta la nivel internaþional ºi europeanprintr-o serie de instrumente fara caracter obligatoriu. În2000, în urma celei de-a doua întâlniri a parþilorsemnatare ale Convenþiei privind protecþia ºi folosireacursurilor de apa transfrontaliere ºi a lacurilorinternaþionale, a fost elaborat

. Acesta includerecomandari cu privire la agricultura ºi silvicultura,legate de prevenirea durabila a inundaþiilor, incluzândpromovarea unei agriculturi ºi silviculturi adaptatezonei, transformarea unor pajiºti în albii aluvionare ºievitarea defriºarilor masive.

Conform , este nevoie de cooperare îninteriorul fiecarui stat riveran, precum ºi între statele


Ghidul UNECE privindprevenirea durabila a inundaþiilor

Ghidului

181


A R T I C O L U L 7


riverane, aceasta fiind mai eficienta atunci când esteimplicata ºi populaþia. De obicei, masurile de prevenireºi control a inundaþiilor ar trebui elaborate astfel încât saia în considerare întregul bazin hidrografic, indiferent degraniþele administrative sau statale, sa fie stabilite decomun acord ºi implementate în mod comun .

În 2004, a dat publicitaþii uncomunicat privind gestionarea riscului de inundaþie:

, care subliniaza faptul ca felul în care suntfolosite zonele agricole ºi forestiere are importanþa înprevenirea ºi apararea împotriva inundaþiilor. ComisiaEuropeana recunoaºte, de asemenea, ca este necesar sase îmbunataþeasca capacitatea solului ºi a plantelor de areþine apa, de exemplu prin promovarea protecþieisolului ºi menþinerea unor paºuni permanente.

Autoritaþile locale vor juca un rol cheie înobþinerea unei agriculturi ºi silviculturi durabile,precum ºi în dezvoltarea unor practici ecologice îndomeniu. În cadrul procesului de dezvoltare a acestormasuri, ele trebuie sa þina seama de stratul de vegetaþie ºide bazinele hidrografice, dar ºi de sol ºi de condiþiiletopografice ºi climatice.

Autoritaþile locale trebuie sa analizeze mai întâiriscul producerii unor inundaþii ºi sa înregistreze acelezone care sunt mai expuse unor inundaþii frecvente, raresau excepþionale, ºi sa adopte apoi masuri adecvateprivind utilizarea terenurilor într-un mod care safavorizeze retenþia apei.

Cooperarea, cel puþin între ministerele ºi celelalteautoritaþi responsabile cu gestionarea apei, cuplanificarea regionala, agricultura ºi silvicultura, esteabsolut necesara ºi trebuie sa fie pusa în practica.Trebuie sa fie stabilite grupuri de lucru, precumcomitetele de prevenire a inundaþiilor, care sa facapublice informaþiile importante ºi sa realizeze unschimb de bune practici .

Articolul 3: politicile privind agricultura ºisilvicultura trebuie sa contribuie la obþinerea uneigestionari integrate a resurselor ce þin de terenuri.Articolul 4: Luând în considerare ecosistemele ºidiversitatea peisajului din zonele de munte în cadrulprocesului de dezvoltare a politicilor agricole ºiforestiere, parþile vor îndeplini aceasta obligaþie, înconformitate cu articolul 7, ºi vor contribui laimplementarea prevederilor articolului 4.

Articolul 5: Politicile de planificare spaþialãtrebuie sa þina seama de zonele agricole ºi forestiere, samenþina terenurile cultivate, pajiºtile, padurileprotejate, ºi sa sugereze utilizari alternative ale acestoradin urma.

Articolul 6: Preocuparile privind gestionareadurabila a apei contribuie la prevenirea inundaþiilor,

182

183

184

Comisia Europeana

Prevenirea, protecþia ºi reducerea efectelorinundaþiilor

Legaturi cu alte articole ale Convenþiei


fiind necesar sa se ia în calcul acest aspect atunci cândapa este folosita pentru irigarea terenurilor agricole. Înplus, bunele practici agricole ajuta la diminuareapoluarii apelor.

Articolul 8: Politicile durabile privind transportulºi infrastructura, precum ºi cele referitoare la agriculturaºi silvicultura trebuie sa fie elaborate în strânsa legaturaunele cu altele dat fiind ca toate acestea reprezinta parþiimportante ale planificãrii spaþiale.

Articolul 9: Practicile agricole durabile pot atrageatenþia turiºtilor asupra fermelor ecologice, de exemplu.Pe lânga promovarea unor metode tradiþionale defolosire a terenurilor ºi comercializarea produseloragricole locale, trebuie sa se reglementeze activitaþileturistice din zonele de padure.

Articolul 10: Programele de agromediu, precum ºicele pentru gestionarea durabila a padurilor potcontribui la obþinerea de energie durabila prinpromovarea folosirii deºeurilor agricole ºi a lemnului casurse regenerabile de energie.

Articolul 11: Politicile de agricultura durabilã ºisilvicultura durabilã trebuie sa ajute la pastrareacunoºtinþelor tradiþionale legate de natura ºi deprodusele naturale.

Articolul 12: Programele de agromediu ºimetodele de obþinere a unei gestionari durabile apadurilor trebuie sa þina seama de procedurile EIM ºiESM, acestea reprezentând instrumente valoroasepentru atingerea obiectivelor Convenþiei.

Articolul 13: Creºterea gradului de conºtientizare,educarea ºi implicarea populaþiei poate sa duca la o maibuna integrare a mediului în politicile agricole ºiforestiere. Mai mult, desemnarea ºi gestionarea unorzone forestiere protejate va fi mult mai eficienta dacatoate parþile interesate vor fi implicate în acest proces.


A R T I C O L U L 7

Transportul joacã un rol esenþial în dezvoltareaeconomicã ºi socialã. Cu toate acestea, el are un impactconsiderabil asupra mediului, datoritã poluãrii aeruluiºi zgomotului produs, precum ºi datoritã utilizãrii înmod extensiv a terenurilor pentru infrastructurã(drumuri, cãi ferate, cãi navigabile, aeroporturi).

În toatã lumea, traficul ºi transportul s-au extinssemnificativ în ultimii zeci de ani, iar nevoia demobilitate continuã sã creascã . Aceste tendinþe sunt,de asemenea, evidente ºi în þãrile Central ºi EstEuropene, unde creºterile economice au avut un ritmconsiderabil în ultimii ani.

Totuºi, în aceste þãri în tranziþie reforma sectoruluide transport a fost rareori consideratã ca prioritate, iarevoluþiile sale sunt marcate de:

Liberalizarea ºi dezvoltarea transportului rutier ºiaerian;

Scãderea cererii privind transportul de marfã ºi celpublic de cãlãtori, în special la începutul anilor1990;

Creºterea rapidã a numãrului de autovehiculeaflate în proprietate personalã ºi a traficului rutier,cãreia i s-a asociat o creºtere a severitãþii ºifrecvenþei accidentelor rutiere;

Deteriorarea infrastructurii ºi acordarea deprioritate construcþiilor noi, mai degrabã decâtmenþinerii infrastructurii existente;

Mãsuri inadecvate de protecþie a mediului,

185

�

�

�

�

�

datorate lipsei de resurse financiare ºi umane.

Promovarea unui sistem eficient de transport caresã ofere accesibilitate, conducând la îmbunãtãþireatraficului de marfã ºi pasageri, va ajuta la satisfacereanevoilor economice ºi sociale ale regiunilor. În acelaºitimp însã, trebuie reduse efectele dãunãtoare asupramediului ºi asupra resurselor naturale.

Într-adevãr, efectele negative ale transportului suntdiverse ºi într-o gamã largã. Sectorul de transportcontribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect deserã, care sunt percepute ca principala cauzã a încãlziriiglobale. El cauzeazã, de asemenea, probleme desãnãtate, ca urmare a degradãrii calitãþii aerului ºiaccidentelor din trafic ºi reprezintã cea mai importantãsursã de poluare sonorã, ca urmare a zgomotului produs.

Infrastructura de transport ºi emisiile poluante dintransport ameninþã peisajele ºi resursele naturale.Construirea infrastructurii de transport poate determinamortalitatea speciilor sãlbatice ºi pierderea,fragmentarea ºi degradarea habitatelor naturale aleacestora. Extinderea infrastructurii determinã creºtereagradului de utilizare a terenurilor, precum ºi a presiuniiasupra biodiversitãþii, prin distrugerea ºi fragmentareahabitatelor, bararea migraþiei multor specii, reducereaviabilitãþii acestora ºi distrugerea ecosistemelor locale,contribuind la declinul populaþiilor pe termen lung.Poluarea aerului la nivel local sau regional ºi zgomotulrezultat din trafic au, de asemenea, un impact negativasupra vieþii sãlbatice. Din acest punct de vedere,aspectele legate de transport în zona montanã suntnumeroase: valoarea ridicatã ºi sensibilitatea florei ºi


Capitolul GArticolul 8

Articolul 8 - Transportul durabil ºi infrastructura

1. Pãrþile vor urmari politici durabile de transport ºi de planificare ºi dezvoltare a infrastructurii,care vor þine cont de specificul mediului montan, prin luarea în considerare a protecþiei ariilorsensibile, în particular a zonelor bogate în biodiversitate ºi a celor de importanþã internaþionalã,a protecþiei biodiversitãþii ºi peisajelor ºi a zonelor cu importanþã turisticã deosebitã.

2. Pãrþile vor urmãri sã coopereze în vederea dezvoltãrii politicilor de transport durabil carefurnizeazã beneficii pentru mobilitatea ºi accesul în Carpaþi, minimizând în acelaºi timp efecteledãunãtoare asupra sãnãtãþii umane, peisajelor, plantelor, animalelor ºi habitatelor acestora ºiîncorporând cerinþele de administrare a transportului durabil în toate etapele de planificare atransportului în Carpaþi

3. În zonele sensibile din punctul de vedere al mediului, pãrþile vor coopera în vederea dezvoltãriimodelelor de transport favorabile mediului.


faunei din zonele muntoase, raportat la condiþiile medii,limitarea porþiunii utilizabile din terenurile existente,amplificarea zgomotului, concentraþia ridicatã apoluanþilor datoritã condiþiilor climatice, bariereletopografice pentru infrastructura de transport. În ciudafaptului cã zonele muntoase sunt deosebit de sensibile,în Europa existã o tendinþã de dezvoltare a infrastructuriide transport de lungã distanþã tocmai în aceste zone.

Având în vedere aceste tendinþe generale ºiimpactul sever al transportului asupra mediului ºisãnãtãþii dintr-o astfel de zonã sensibilã cum esteregiunea Carpaticã, este de înþeles necesitatea luãrii unormãsuri specifice care sã vizeze reducerea impacturilornegative. Articolul 8 al Convenþiei Carpatice cuprindeobligaþii generale pentru Pãrþi în indeplinirea politicilorpentru , ºi decooperare pentru atingerea acestui obiectiv.

Articolul se referã la cateva noþiuni cheie, explicatemai jos.

Termenul se referã, în sens larg, lafacilitãþile ºi operaþiunile aferente acestora, ce asigurãserviciile de bazã pentru persoanele fizice ºi sectorul deafaceri, cum ar fi: transportul, comunicaþiile, alimentareacu apã, alimentarea cu energie electricã ºi gestionareadeºeurilor. Referitor la infrastructura de transport, termenulse referã la sistemul de drumuri, cãi ferate, cãi navigabile,aeroporturi, porturi, precum ºi la toate elementelerelevante ce þin de mediul în care opereazã un sistem detransport. Textul Convenþiei nu limiteazã termenul deinfrastructura la infrastructura de transport; mai degrabã,aceasta se referã la toate tipurile de infrastructurã. De notatcã infrastructura legatã de industrie ºi energie este luatã înconsiderare în articolul 10 al Convenþiei.

Nu existã o definiþie acceptatã la nivelinternaþional a dar, în general,acesta poate fi descris ca incluzând toate formele detransport care contribuie la bunãstarea economicã ºisocialã, fãrã a pune în pericol mediul înconjurãtoe sausãnãtatea umanã. În concordanþã cu aceastã definiþiegeneralã, Organizaþia pentru Dezvoltare ºi CooperareEconomicã (OECD), în raportul din 2002

nota: “Un sistem de transport durabil este acela care, peîntreaga duratã de operare:

Permite îndeplinirea obiectivelor generalacceptate cu privire la sãnãtate ºi calitateamediului, cum ar fi obiectivele propuse deOrganizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS), cu privirela poluanþii aerului ºi zgomot;

Este în concordanþã cu integritatea ecosistemului;de exemplu, acesta nu contribuie la creºtereaîncãrcãturilor ºi nivelurilor critice, aºa cum suntdefinite de cãtre OMS: acidifierea, eutrofizarea ºi

infrastructura ºi transport durabil

infrastructurã

transportului durabil,

Concepte principale

187

OECDGuidelines Environmentally Sustainable Transport,

�

�

nivelul ozonului la sol;Nu determinã înrãutãþirea fenomenelor adverse

globale, cum sunt schimbãrile climatice ºi distrugereastratului de ozon;”

Trebuie subliniat cã aceastã definiþie accentueazãfaptul ca un plan sau o politicã de transport durabil nupoate fi eficace dacã nu vizeazã reglementarea ºianalizarea în mod sistematic a aspectelor de mediu, întoate etapele ciclului de viaþã ale acestuia/acesteia.Centrul Canadian pentru Transport Durabil subliniazãaspectele sociale, culturale, economice ºi de mediu aledurabilitãþii, de la sine înþelese în definiþia ComisieiBrundland, ºi defineºte transportul durabil mai pe larg:“Un sistem durabil de transport este acela care:

Permite îndeplinirea nevoilor de bazã privindaccesul indivizilor ºi societãþilor, într-o manierãsigurã ºi care respectã sãnãtatea umanã ºi pe cea aecosistemelor, ºi cu echitate în ºi între generaþii.

Este disponibil, opereazã în mod eficient, oferãposibilitatea alegerii modalitãþii de transport ºisprijinã economia.

Limiteazã emisiile ºi deºeurile la un nivel ce nudepãºeºte capacitatea planetei de ale absorbi în modnatural, minimizeazã consumul resurselor ne-regenerabile, limiteazã consumul de resurseregenerabile la un nivel ce nu-l depãºeºte pe cel încare acestea pot fi produse în mod durabil, refoloseºteºi recicleazã componentele sale ºi minimizeazãutilizarea terenurilor ºi producerea zgomotului.”

Durabilitatea politicilor de transport a devenit opreocupare din ce în ce mai crescutã în dezbaterileinternaþionale de dezvoltare durabilã din cauzaimpactului important pe care acesta îl are asupramediului ºi sãnãtãþii. a facut numeroasereferinþe la impactul social ºi de mediu al transportului.Totuºi, în ciuda relevanþei profunde a transportului înobþinerea dezvoltãrii durabile, Agenda 21 nu conþine uncapitol dedicat transportului ºi, ca urmare, nu abordeazãacest subiect într-un mod cuprinzãtor ºi integrat. În oricecaz, capacitatea de a atinge multe dintre obiectivele demediu listate în Agenda 21, depinde de abilitatea de aaborda în mod corespunzãtor aspectele legate deactivitãþile de transport, activitãþi puternic relaþionate cuaproape toate activitãþile umane.

În 1997, miniºtrii transportului ºi mediului auadoptat

care stabileºte recomandãri ce au cascop obþinerea unui sistem durabil de transport. Caanexã la declaraþia respectivã, a fost adoptat un Programde Acþiune Comun, document, fãrã caracter obligatoriu,referitor la promovarea unui sistem de vehicule ºi

188

189

190

191

�

�

�


Agenda 21

Declaraþia privind Transportul ºi MediulUN/ECE Viena.,


A R T I C O L U L 8

combustibili eficienþi energetic ºi mai puþin poluatori.Programul încurajeazã aplicarea evaluãrii strategice demediu în procesul de planificare a transportului la nivelnaþional ºi internaþional ºi prevede evaluarea în modobligatoriu a impactului asupra mediului în cazulschemelor individuale de la nivel naþional. Tot cu privirela nivelul naþional, documentul prevede necesitateaprotejãrii peisajului ºi a suprafeþelor sensibile din punctde vedere ecologic acolo unde infrastructura feroviarã ºirutierã existã deja sau urmeazã a fi construitã.

În iunie 1999, miniºtri din 51 de þãri europene auadoptat

care vizeazã plasarea în mod ferm achestiunilor ce þin de sãnãtate ºi mediu pe agenda celor cerealizeazã politicile din domeniul transportului Aceastãcartã, ce nu creeazã obligaþii legale pentru state, includeun plan de acþiune a cãrui implementare a fost condusãde un grup de coordonare format din reprezentanþi ai 25de state membre OMS, Comisia Economicã a NaþiunilorUnite pentru Europa (UNECE), Programul pentru Mediu alNaþiunilor Unite (UNEP), Comisia Europeanã ºi ºaseorganizaþii non-guvernamentale.

UE a emis pentru prima datãîn 1992, aceasta fiind un instrument

fãrã caracter obligatoriu ce conþine propuneri cu privirela acþiunile Comunitare. Aceasta îºi propune includereatuturor modalitãþilor de transport ºi, în ceea ce priveºteintegrarea reþelelor de transport, încurajarea trecerii lamodalitãþi de transport mai puþin poluatoare ºi sub-utilizate în prezent, cum ar fi cãile ferate ºi navigabileinterne, precum ºi îmbunãtãþirea siguranþei, inclusivarmonizarea standardelor de construcþie ºiîmbunãtãþirea intrstructurii.

În octombrie 1999, Consiliul UE a adoptat

. Aceastã strategie UE,fãrã caracter obligatoriu, menþioneazã cã, în formulareapoliticilor de transport viitoare, aspectele de mediu petermen lung ar trebui sã joace un rol egal faþã de celelalteaspecte luate în considerare, cum ar fi factoriieconomici ºi sociali. Consiliul UE a solicitat statelormembre sã dezvolte strategii integrate de promovare adezvoltãrii durabile, care sã conducã, acolo unde estenecesar, la mãsuri coordonate. Pe baza acestor liniidirectoare, Comisia Europeanã a emis în 2001 o nouãCarte

, definind un set de mãsuri care vor face posibilãpunerea la punct a unui sistem de transport durabil în 30de ani. Publicatã în 2006, versiunea revizuitã a acestuidocument argumenteazã nevoia unei abordãricuprinzãtoare ºi holistice în realizarea politicii detransport, punând accent pe importanþa transportuluiecologic ºi propunând un set de acþiuni specifice.

O

UN/WHO London Charter on Transport,Environment and Health (n.t. Carta NaþiunilorUnite/OMS de la Londra, cu privire la transport, mediu ºisãnãtate) ,

Cartea Albã aTransportului

Strategia de Integrare a Mediului ºi a DezvoltãriiDurabile în Politica de Transport

Albã a Politicii de Transport European pentru2010

Reþea Trans-Europeanã pentru Transport (TEN-T)

192

193

194

195

a fost stabilitã la nivelul UE cu scopul de a «Asiguramobilitatea durabilã ºi în siguranþã a persoanelor ºibunurilor în zonele fãrã graniþe interne, în cele mai bunecondiþii posibile de ordin social, contribuind în acelaºi timpla îndeplinirea obiectivelor de mediu ale Comunitãþii” ºi dea completa reþeaua de transport trans-europeanã pânã înanul 2020. Un raport al unui grup de la nivel înalt transmiscãtre Comisia Europeanã în 2005 analizeazã extindereaaxelor majore de transport trans-european cãtre þãrile ºiregiunile învecinate, inclusiv cãtre þãrile carpatice care nusunt membre ale UE, Serbia ºi Ukraina .

De la extinderea UE din 2004, TEN-T include celemai multe dintre coridoarele de transport pan-Europenedin Europa Centralã ºi de Est care, în cadrul conferinþeide Transport Pan-European ce a avut loc în Creta, în anul1994, au fost definite ca fiind prioritare pentrudezvoltarea infrastructurii. Planificarea ºi dezvoltareaacestor coridoare intermodale este cunoscutã ca:Analiza de Nevoi în Infrastructura de Transport (TINA).Coridoarele IV ºi V trec prin regiunea Carpaticã,urmãrind principalele drumuri, cãi ferate ºi navigabileinterne ce traverseazã Republica Cehã, Slovacia,Ungaria, România ºi Ukraina.

(THE PEP) a fost adoptat în cadrul celei de-a douaÎntâlniri de nivel inalt pentru Transport, Mediu ºiSãnãtate (Geneva, 5 iulie 2002) a þãrilor Europenemembre UNECE ºi OM, la care au participat miniºtri ºireprezentanþi ai sectoarelor de transport, mediu ºisãnãtate din 38 de state membre. THE PEP a fost stabilitca o modalitate de integrare a aspectelor de mediu ºisãnãtate în politicile de transport ºi de asigurare a unuicadru pan-european de politici sã acþioneze în ariileprioritare identificate de cãtre Grupul de Experþi Ad-Hocal UNECE/OMS.

Mai mult, ghidurile internaþionale, cum ar fidefinit de cãtre

Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii, ºi, realizate de

OECD în cooperare cu UNEP, Iniþiativa CentralEuropeanã (CEI) ºi guvernele naþionale în 2001, au fostpregãtite în scopul reducerii impactului rezultat dintransport. În plus, acordurile multilaterale de mediu,cum sunt Convenþia UNECE pentru PoluareaTransfrontalierã a Aerului cu Razã Lungã de Acþiune(LRTAP) sau

(UNFCCC), ambeleratificate de toate þãrile carpatice, pot aduce contribuþiisemnificative la dezvoltarea ºi implementarea politicilorde transport durabil.

include obligaþia pentru toatepãrþile de a: “reduce volumul traficului inter-Alpin ºitrans-Alpin, precum ºi a pericolelor generate de acesta,la un nivel care nu este dãunãtor pentru oameni,animale, plante ºi habitatele acestora, prin trecerea latransportul pe cale feratã, în special în cazul

196

197

199

200

201

202

203

Programul Pan-European de Transport, Sãnãtate ºiMediu

GhidulOMS privind calitatea aerului,

Strategia de mediuºi Ghidul pentru Transport durabil

Convenþia Cadru a Naþiunilor Unitepentru Schimbãri Climatice

Convenþia Alpinã



A R T I C O L U L 8

transportului de mãrfuri, prin realizarea uneiinfrastructuri potrivite ºi acordarea de stimulenteconforme cu principiile de piaþã, fãrã nici o discriminarece þine de naþionalitate.”

Aceastã obligaþie se regãseºte pe douã niveluri. Înprimul rând, este o obligaþie de realizare a unei reducericoncrete a traficului la un nivel la care nu este dãunãtor.În al doilea rând, este o obligaþie privind utilizarea unuianume instrument, respectiv utilizarea cãilor feratepentru transportul de mãrfuri. Abordarea exprimatã înarticolul 8 al Convenþiei Carpatice diferã astfel substanþialde la regulamentele de transport orientate cãtre rezultatale Convenþiei Alpine ºi include în principal cerinþegenerale privind dezvoltarea de politici de transportdurabil ºi planificare ºi dezvoltare a infrastructurii.

Mai mult, a fost încheiat un Protocol asupraTransportului de cãtre Pãrþile Convenþiei Alpine.Acesta vizeazã dezvoltarea transportului durabil înregiune ºi încurajeazã pãrþile sã reducã gradul deutilizare a terenurilor, pentru a permite regenerareanaturalã, ºi sã limiteze emisiile de poluanþi la un nivelcare sã permitã absorbþia acestora prin procese naturale.Obligaþii destul de stricte leagã toate Pãrþile care auratificat protocolul, inclusiv interzicerea construiriialtor drumuri trans-alpine majore, cerinþa de dezvoltarea unor principale axe trans-alpine feroviare ºi stabilireade zone turistice farã trafic sau cu trafic scãzut.

Acest prim paragraf cere pãrþilor sã urmãreascãrealizarea de «politici durabile de transport ºi deplanificare ºi dezvoltare a infrastructurii», luând înconsiderare specificitatea ecosistemelor montaneprecum ºi câteva aspecte esenþiale ce privescconservarea naturii ºi zonele de importanþã turisticã.Aceasta este o obligaþie ce implicã adoptarea de planuriºi dezvoltarea de politici; dupã cum a fost menþionatanterior, politicile se referã nu numai la transport, ci ºi ladezvoltarea infrastructurii.

Prevederea respectivã presupune strategii ºiplanificãri care þin cont de particularitãþile condiþiilorgeografice, de mediu ºi socio-economice ale regiuniiCarpatice. Munþii constituie bariere naturale ºi, înconsecinþã, ei permit realizarea de infrastructurã de

204

205

206

1. Pãrþile vor urmari politici durabile detransport ºi de planificare ºi dezvoltare ainfrastructurii, care vor þine cont despecificul mediului montan, prin luarea înconsiderare a protecþiei ariilor sensibile,în particular a zonelor bogate înbiodiversitate ºi a celor de importanþãinternaþionalã, a protecþiei biodiversitãþiiºi peisajelor ºi a zonelor cu importanþãturisticã deosebitã.

transport doar pe anumite cãi, deseori fiind necesarelucrãri majore de construcþii, cum ar fi tunelurile saupodurile. Coeziunea teritorialã a zonelor muntoasepresupune controlul dezvoltãrii transportului ºi creºteriitraficului, þinându-se seama de faptul cã impactulacestora asupra mediului este accentuat de topografiaspecialã, de condiþiile climatice ºi de spaþiul de viaþãrestrâns. Regiunea carpaticã este o zonã extrem desensibilã, iar o politicã solidã de transport ar trebui sã iaîn considerare caracteristicile sale unice (diversitateabiologicã ºi peisagisticã, moºtenirea culturalã, etc.).

Din moment ce zonele transfrontaliere pot fiafectate de proiectele de infrastructurã ºi transport,utilizarea durabilã a terenurilor depinde de cooperareadintre þãrile carpatice. Acestea trebuie sa-ºi coordonezepoliticile de transport durabil ºi sã încheie acorduri ºiînþelegeri în acest domeniu. În particular, o datã curealizarea reþelelor trans-Europene, eficienþa sistemuluide transport în þãrile Carpatice depinde de cooperareatransnaþionalã dintre þãrile care-ºi propun realizareaunui sistem integrat de transport ce poate sprijini traficulde marfã ºi pasageri din regiunile proprii.Prevederea prezintã ariile naturale ºi aspectele cetrebuie luate în considerare în planificarea ºidezvoltarea unor astfel de politici. Între acestea sesitueazã protejarea ariilor sensibile, diversitateabiologicã ºi peisagisticã, precum ºi zonele deimportanþã specialã pentru turism.

Declaraþia de la Viena a Conferinþei UNECE pentruTransport ºi Mediu defineºte ariile/zonele sensibile cafiind “ariile în care ecosistemele sunt sensibile în modspecial, în care condiþiile geografice ºi topografice potintensifica poluarea ºi zgomotul, sau în care existãresurse naturale unice sau moºteniri culturale unice”.

Când este vorba despre zone valoroase ºi sensibilela impacturile transportului, Convenþia Carpaticã seaxeazã pe “zone bogate în biodiversitate, rute demigraþie ºi zone de importanþã internaþionalã”. Acestenoþiuni acoperã zonele desemnate la nivel internaþional(situri World Heritage, Zone Ramsar, rezervaþii alebiosferei, etc.), dar ºi coridoarele naturale de migraþie aspeciilor ºi zonele recunoscute pentru importanta lordiversitate în specii ºi habitate.

În dezvoltarea infrastructurii ºi transportului,diversitatea biologicã ºi cea peisagisticã trebuieprotejate, chiar ºi atunci când ele nu vizeazã ariisensibile. Este necesarã o abordare ecosistemicã, cevizeazã realizarea unui sistem de transport care ia înconsiderare integritatea ecosistemului ºi conservareanaturii. Într-adevãr, în conformitate cu OECD,abordarea ecosistemicã este unul dintre elementele debazã ale transportului durabil.

Protecþia ariilor sensibile

Protecþia diversitãþii biologice ºi a peisajelor

207

208

M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R P A T I C E92


A R T I C O L U L 8


Transportul durabil în ariile sensibile: exemplul regiunii austro-ungareNeusiedler/FertoRegiunea Ferto a fost protejatã de decenii (zona are statut de arie protejatã din punct de vedere peisagistic, parc naþional ºirezervaþie a biosferei). Elementele sale culturale ºi ecologice, dar ºi echilibrul sensibil dintre utilizarea terenurilor ºi ecosistem,a fãcut din regiunea Ferto/Neusiedler o arie vulnerabila, expusã în special la impactul traficului est-vest, în continuã creºtere,ºi la riscurilor de mediu aferente.

Cu ocazia conferinþei internaþionale privind zonele sensibile „O Provocare pentru Transport ºi Mediu”, care a avut loc laEisenstadt în martie 2001, ministerele mediului din Austria ºi Ungaria au cãzut de acord sã stabileascã un grup de lucru bilateral,al cãrui scop sã fie acela de a elabora propuneri comune de proiecte pilot în domeniul transportului durabil în zonele sensibile.

Unul dintre obiectivele principale ale proiectului-pilot transfrontalier constã în crearea unui model care soluþioneazãproblemele de transport în ariile sensibile. Principiul de bazã constã în dezvoltarea regiunii, atât la nivel regional, cât ºi ºitrans-naþional, într-un mod favorabil mediului înconjurãtor. Integrarea ariilor sensibile vecine, cum ar fi parcurile sauregiunile naturale, poate fi consideratã o extindere oportunã a „ariei de acþiune” a proiectului.

O arie/zonã sensibilã are nevoie de o gestionare corespunzãtoare a transportului; trei criterii majore au fost astfel definite:Criteriul privind fragilitatea: transportul trebuie sã þinã cont de fragilitatea ecosistemului ºi a resurselor de apã, precum ºide peisaje ºi sate;

Criteriul privind valoarea: transportul nu trebuie sã scadã, ci sã creascã valoarea calitãþii mediului în zona respectivã.

Criteriul privind potenþialul: transportul trebuie sã contribuie la potenþialul specific al zonei sensibile respective, învederea unei dezvoltãri durabile a acesteia în viitor.

Propunerile recomandate ºi adoptate dupã negocierile cu partenerii austrieci au fost urmãtoarele:Recomandarea 1: Inovaþii în transportul public

Creºterea mobilitãþii regionale între partea ungarã a lacului Neusiedl/Ferto ºi cea austriacã, prin asigurarea de noi serviciide transport (ex.: autobuze pentru comunitate)

Integrarea ciclismului ºi a plimbãrilor de agrement în traficul de zi cu zi.

Recomandarea 2: Centrul de Mobilitate Regionalã TransfrontalierãUn punct focal de transport ºi trafic pentru dezvoltarea ºi optimizarea transportului public ºi un centrude informare;

Dezvoltarea unui sistem cuprinzãtor de informare a cãlãtorilor

Recomandarea 3: Ecomobilitate pentru ecoturism/valori naturaleTurism de calitate prin ecomobilitate pentru turismul recreaþional, managmentul mobilitãþii;

Pachete atractive de mobilitate/cãlãtorie pentru turiºti, excursioniºti ºi populaþia rezidentã, care sã includã transportul cutrenul, autobuzul, vaporul, ciclismul ºi mersul pe jos.

Recomandarea 4: Managementul mobilitãþii companiilor

Eficientizarea transportului ºi îmbunãtãþirea calitãþii mediului prin raþionalizarea ºi scãderea mobilitãþii;

Logisticã de transport inovativã in ceea ce priveºte transportul regional de marfuri;

Reþea bazatã pe produse ºi concepte de marketing inovative.

Recomandarea 5: Noi tehnologii pentru vehicule ºi infrastructurã adaptatã peisajuluiTrenuri regionale, vehicule cu biocombustibili sau electrificate, tehnologii de propulsie alternativã, etc.;

Extinderea cãilor pietonale ºi pentru biciclete, revitalizarea, mai multe ºi mai atractive staþii de autobuz ºi tren,modernizarea ºi extinderea liniilor ºi rutelor de transport public.

Implementarea s-a bazat pe implicarea la cea mai mare scarã a factorilor interesaþi de la nivel local ºi regional, în special dindomeniul transportului, mediului, sãnãtãþii, afacerilor, turismului ºi planificãrii spaþiale. Au fost implicate autoritãþile locale ºiregionale, alãturi de autoritãþile parcurilor naþionale, transportului local (Kisalfold Volan Rt., GzSEV) ºi companiile de turism.

:

Propunere de proiect pilot comun austro-ungar

Scopul proiectului

Formarea parteneriatului

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Sursa http://ec.europa.eu/environment/gpc/pdf/ws1e_becker.pdf

CASETA 27:


A R T I C O L U L 8

Mai multe detalii referitoare la cerinþele pãrþilor cuprivire la diversitatea biologicã ºi a peisajului suntprezentate în Capitolul I.D. al Manualului.

În final, Convenþia se referã la ariile de importanþãspecialã pentru turism. În general, se ºtie cã resursele demediu constituie un element major pentru turism ºi cãun mediu sãnãtos este o caracteristicã esenþialã azonelor turistice. Politicile de transport, ºi în specialplanificarea, trebuie sã asigure nu numai accesul la„ariile de importanþã turisticã deosebitã” ºi dezvoltareamobilitãþii turiºtilor, dar ºi protejarea acestor arii ºievitarea impactului negativ al transportului asupraacestora. Într-adevãr, este necesarã o reconciliere întrenevoia de mobilitate turisticã ºi protecþia mediului ºi, deasemenea, este necesarã reducerea presiunii exercitateasupra ariilor sensibile. De exemplu, turismul durabilar trebui sã fie promovat ºi legat în mod sistematic deformele de mobilitate durabilã (optimizarea plimbãrilorpe jos ºi a ciclismului, creºterea utilizãrii transportuluipublic, evitarea cãlãtoriilor cu avionul, etc.).

Aceastã prevedere reflectã necesitatea uneia politicilor sectoriale,

promovatã, de asemenea, ºi de cãtre articolul 4,paragraful 6 al Convenþiei Carpatice: „Pãrþile vor luamãsuri potrivite pentru integrarea obiectivelor deconservare ºi utilizare durabilã a diversitãþii biologice ºia peisajului în politicile sectoriale, cum sunt [...]transportul [...]”. Pãrþile vor urmãri cooperarea multi-sectorialã ºi se vor asigura cã cerinþele de mediu suntintegrate în procesele de luare a decizilor în domeniultransportului.

Aceastã prevedere are o mai mare relevanþã pentrureþelele de transport la distanþã, decât pentru transportullocal. În acest context, planificarea utilizãrii terenurilor,ca, de altfel, ºi planurile de dezvoltare localã ºiregionalã, sunt recunoscute ca instrumente esenþiale deintegrare a aspectelor ce þin de mediu în politicile detransport. Autoritãþile locale sunt încurajate sã þinã contde nevoia de pãstrare ºi protejare a diversitãþii biologiceºi peisagistice, precum ºi a siturilor de valoare culturalã

Protecþia ariilor de importanþã turisticãdeosebitã

abordãri integratoare

209

210


ºi naturalã, împotriva impactului negativ altransportului, atât în elaborarea ºi implementareaplanurilor locale de dezvoltare, cât ºi în realizareaPlanului Naþional de Dezvoltare. Autoritãþile localetrebuie sã identifice siturile caracterizate de diversitatebiologicã ºi peisagisticã, ariile sensibile ce pot necesitamãsuri de protecþie speciale, precum ºi locaþiile deatracþie turisticã aflate în teritorile pe care leadministreazã. În dezvoltarea strategiilor de turism,autoritãþile locale trebuie sã ia în considerarepromovarea, în domeniul transportului, de mãsurifavorabile mediului, cum sunt, de exemplu, ciclismulsau utilizarea trenurilor.

Autoritãþile locale vor roluri diferite, în funcþie demãsura în care procesele relevante de luare a deciziilorîn care acestea sunt implicate au legãturã cu transportullocal sau cu reþelele de transport la distanþã. Datã fiinddimensiunea internaþionalã a sistemului de transport înzonele muntoase, precum ºi riscul de excludere de pepiaþa europeanã ºi trans-europeanã, mãsurile pot fieficace doar dacã strategiile ºi acþiunile transnaþionalesunt concertate, autoritãþile locale având de înfruntatmai multe dificultãþi în acþiunile lor de reprezentare aintereselor ºi valorilor locale în procesele respective.

Acest paragraf cere pãrþilor în mod direct sãcopereze în dezvoltarea politicilor de transport durabilîn regiunea carpaticã. Pãrþile trebuie sã aibã o viziuneuniformã în dezvoltarea infrastructurii de transport,din moment ce este evident cã mãsurile individuale, lanivel naþional, nu sunt suficiente pentru minimizarea

2. Pãrþile vor urmãri sã coopereze învederea dezvoltãrii politicilor de transportdurabil care furnizeazã beneficii pentrumobilitatea ºi accesul în Carpaþi,minimizând în acelaºi timp efecteledãunãtoare asupra sãnãtãþii umane,peisajelor, plantelor, animalelor ºihabitatelor acestora ºi încorporândcerinþele de administrare a transportuluidurabil în toate etapele de planificare atransportului în Carpaþi.



A R T I C O L U L 8

Sistem de tramvai în munþii Tatra Inalþi, Slovacia

Munþii Tatra Inalþi sunt încercuiþi de o centurã de 1.000 mm de ecartament îngust 1,500 DC linie electricã aerianã de caleferatã montanã. Operarea cãii ferate electrice în munþii Tatra a început pe 20 decembrie 1908. Acest ecartament îngustconecteazã trei staþiuni importante de ski ºi toate satele dintre Strbske Pleso ºi Tatranska Lomnica. Din 1896 a existat ºi un trence conecta Strbske Pleso ºi Tatranska Lomnica, singurul de acest fel din Tatra Inalþi. Înlocuirea vagoanelor cu o capacitate de200 de persoane a început la sfârºitul anului 2000. O maºinã specialã echipatã sã transporte automobile, parte a trenuluiexpres Laborec, funcþioneazã pe ruta Praga-Poprad-Tatry.

CASETA 28:

impactului transportului în regiunea carpaticã ºipentru asigurarea unei protejãri efective aecosistemelor montane.

Se pune aici accentul pe politicile de transport ºimobilitatea de la nivel local, care ar trebui sã asigureaccesul cãtre oameni, locuri, bunuri ºi servicii înregiune, contribuind astfel la dezvoltarea turismului,precum ºi la dezvoltarea de ansamblu a regiuniicarpatice. Fãrã un sistem de transport eficient în þãrilecarpatice, existã riscul de izolare a populaþiei.Transportul favorizeazã comerþul ºi accesul la locuri demuncã, educaþie ºi la alte oportunitãþi sociale ºieconomice. De asemenea, el asigurã schimburileculturale.

Prin urmare, pentru a atinge obiectiveleConvenþiei, Pãrþile trebuie sã adopte o abordare comunãîn dezvoltarea reþelelor de infrastructurã de transport înregiune ºi sã-ºi coordoneze activitãþile. În practicã, estenecesarã colaborarea între autoritãþile competente aleParþilor din domeniile transport, mediu, sãnãtate ºiplanificare spaþialã.

De exemplu, dezvoltarea tehnologicã joacã un rolcheie în diminuarea impactului transportului asupramediului. Guvernele ar trebui sã-ºi împãrtãºeascã unulaltuia cunoºtinþele privind dezvoltarea tehnologicã ºi artrebui sã se creeze cadrul unei colaborãrii internaþionaleîntre acestea, ONG-uri, industrie ºi cercetare, pentru ase asigura cã beneficiile tehnologiei sunt accesibiletuturor.

Conform acestei prevederi, Convenþia Carpaticãdefineºte transportul durabil ca un „echilibru” întremãsurile privind mobilitatea ºi cele cu privire laprotecþie. Convenþia subliniazã faptul cã politicile detransport trebuie sã fie orientate cãtre minimizareaefectelor dãunãtoare pentru sãnãtatea umanã ºi pentru

resursele naturale. Pentru cã este imposibilã prevenireatuturor impacturilor pe care transportul le poate aveaasupra sãnãtãþii umane, peisajului, plantelor,animalelor ºi habitatelor acestora, minimizarea lorreprezintã o necesitate, aceastã minimizare conducândla reducerea efectelor adverse ale transportului asupramediului.

Scopul unei strategii de transport durabil nu constãîn protejarea strictã a mediului, ci în crearea unuiechilibru între protejarea mediului ºi dezvoltarea unuisistem de transport eficient, care poate satisface nevoilede ordin social ºi economic din regiune. În acestcontext, este importantã dezvoltarea de sistemecuprinzãtoare de monitorizare a impactului asupramediului ºi sãnãtãþii. În acest scop, au fost stabiliteproceduri de evaluare a impactului asupra mediului(EIA) ºi de evaluare strategicã a mediului (SEA), careanalizeazã, încã din etapa de început a procesului deluare a deciziei, eventualul impact asupra mediului alactivitãþilor, planurilor ºi politicilor . Mai multeinformaþii pot fi gãsite în Capitolul I.K. al Manualului.Studiul de caz din textul 30 ilustreazã procesul deevaluare a planurilor de dezvoltare a transportului înceea ce priveºte fragmentarea ecosistemelor.Acest paragraf al Convenþiei sugereazã, de asemenea,integrarea managementului cererii de transport în toateetapele de planificare a transportului.

sunt definite în cadrul programului THE PEP ca fiind unset de politici, strategii ºi planuri de acþiune la nivelinternaþional, naþional ºi local, care vizeazã optimizareafolosirii autovehiculelor, sprijinirea transportuluidurabil ºi îmbunãtãþirea eficienþei infrastructurii detransport, luând în considerare efectele sociale,economice ºi de mediu ale transportului.

Cerinþele de administrare a transportului durabil

211



A R T I C O L U L 8

Transport durabil în Regiunea AlpinãRaport asupra transportului de marfã ºi cãlãtori în Alpi

Acest studiu comun realizat de Austria, Franþa ºi Elveþia a fost elaborat în cadrul unui proiect OECD despre transportul durabilºi mediu (Environmentally Sustainable Transport) (EST). Austria, franþa ºi Elveºia au decis sã lucreze impreunã în acest cadruOECD ºi sã lanseze un proiect comun ce defineºte obiectivele ºi criteriile pentru un transport durabil în Alpi ºi investigheazãstrategiile de obþinere a unui sistem durabil de transport aplin, cel puþin la nivelul celor trei þãri implicate.

Studiul de caz Alpin EST este împãrþit în trei etape în funcþie de aspectele diferitele ale transportului in regiunea alpinã:

Pasul A: transport de mare distanþã a mãrfurilor în regiunea alpinã;

Pasul B: trafic de pasageri de lungã distanã în regiunea alpinã;

Pasul C: trafic regional în Alpi, de ex. Traficul intra-alpin (de pasageri ºi marfã).

O atenþie specialã a fost acordatã studiului aspectelor de trafic de marfã transalpin, în mod particular sensibil din punct devedere al mediului în toate cele trei þãri implicate.

:Sursa www.oecd.org

CASETA 29:

Scopul nu este numai acela de a asigura planuriarmonizate privind transportul ºi utilizarea terenurilor,în vederea reducerii zonelor de conflict dintrealiniamentele de infrastructurã de transport ºi mediulînconjurãtor, dar ºi acela de a influenþa cererea detransport. Politicile de transport sunt influenþate destulde puternic de nevoia societãþii de mobilitate ºi acces.Astfel, conturarea politicilor trebuie sã fie corelatã cuacþiuni orientate spre influenþarea cererii de transport,prin promovarea unui sistem de transport publiceficient, a rutelor sigure pentru ciclism ºi a sistemelorferoviare de încredere ºi restricþionarea utilizãriivehiculelor individuale în ariile sensibile. Traficulcomercial are un impact semnificativ asupra mediului,fiind necesare mãsuri specifice pentru trecerea lamijloace de transport cât mai ecologice.

Este posibilã reducerea nevoii de transport prinschimbarea sistemului de mobilitate ºi, mai general,printr-o planificare a dezvoltãrii urbane care sã asigureun acces mai bun al publicului la bunuri ºi servicii, prinpromovarea noilor tehnologii de comunicaþie ºi prindezvoltarea mai eficientã a împachetãrii ºi distribuþieibunurilor. Alte modalitãþi de reducere a cererii de

transport sunt: introducerea de taxe pentru vehicule careau cel mai mare impact negativ asupra mediului ºiintroducerea politicii de taxare pe infrastructura detransport.

Autoritãþile locale joacã un rol cheie în procesul deimplementare a politicilor de transport. Cooperareaîntre þãri trebuie sã ia în considerare situaþia localã, iarautoritãþile locale sunt cele mai în mãsurã sã ofereinformatii despre infrastructura de transport existentã,tendinþele în domeniu ºi despre evaluarea impactuluiasupra sãnãtãþii umane ºi mediului în regiunilerespective. EIA ºi SEA reprezintã instrumente eficientede evaluare a impactului transportului ºi prevenire saureducere a acestuia, constituindu-se, în acelaºi timp, ºiîn mecanisme de monitorizare ºi raportare la nivelinternaþional, naþional ºi local.

Toate aceste elemente ajutã, de asemenea, laîmbunãtãþirea informãrii ºi implicãrii publicului.Autoritãþile locale joacã un rol foarte important înimplementarea acestor instrumente. Mai mult, planurilede dezvoltare localã ºi planificarea utilizãrii terenurilor

212




A R T I C O L U L 8

Evaluarea fragmentãrii ecosistemului pentru proiectul de drum Trento-Roccheta

Proiectul Trento-Roccheta se referã la contruirea unei noi conexiuni de drumuri în Provincia Autonomã Trento, în nordulItaliei.

Zona afectatã de drum este reprezentatã de o întinsã vale alpinã în care foarte puþine ecosisteme naturale rãmân în utilizareagricolã. Datoritã raritãþii, unele dintre aceste ecosisteme joacã un rol foarte important în conservarea biodiversitãþii înProvincie.

Pentru acest studiu au fost luate în considerare cinci scenarii alternative.

Impactul produs de fiecare dintre aceste alternative, în termeni de fragmentare a ecosistemului, a fost studiat prin generareaunor scenarii peisagistice ºi prin mãsurarea modificãrilor a trei indicatori ecologici: zona de protecþie specialã aecosistemelor, conectivitatea ecosistemelor ºi perturbarea ecosistemelor.

Toate operaþiile au fost efectuate prin folosirea sistemului informaþional geografic (GIS). Cei trei indicatori au fost mãsuraþi maiîntâi pentru fiecare ecosistem în condiþiile originale, i.e. fãrã proiectul propus (alternativã zero).

Impactul asupra fragmentãrii cauzat de cele cinci alternative au fost comparate cu cele originale. Aceste schimbãri au fostevaluate cu ajutorul funcþiilor privind valoarea constructivã, care stabilesc relaþia dintre diferenþele obþinute ºi pierderea deviabilitate a ecosistemului întrevãzutã. Aceasta a permis compararea impactului celor cinci alternative asupra fragmentãrii ºi aderivãrii unei ierarhizãri a adaptabilitãþii pentru a fi propusã celor care iau decizii.

Valorile-scorul impacturilor aratã cã Alternativa 5 are cel mai redus impact, în timp ce Alternativa 2 a condus cel mai mult lafragmentarea ecosistemelor. Celelate alternative au avut efecte similare.

Acest caz aratã un exemplu de mãsurare a fragmentãrii ecosistemului, direcþionând astfel planificarea ºi dezvolatrea deinfrastructurã noua. În particular, aplicarea ecologiei peisagistice ºi a utilizarea GIS au fost ilustrate pentru a stimula aºezareaspaþialã a peisajului dupã instalarea unui proiect de dezvoltare a infrastructurii. Acest lucru a permis evidenþierea ariilorcritice, precum ºi identificarea celei mai disruptive locaþii (ex. Cel mai potrivit coridor ce poate gãzdui o dezvoltare liniarã ainfrastructurii).

Sursa:

Indicatori ºi evaluare

Lecþii învãþate

www.cardiff.ac.uk/archi/programmes/cost8/case/transport/trento-rocchetta.html

CASETA 30:



A R T I C O L U L 8

Ultimul paragraf al acestui articol cere Pãrþilor sãcoopereze în dezvoltarea modelelor de

în ariile sensibile din punct de vedere almediului. Aceastã obligaþie este, de fapt, cuprinsã înobligaþia de a duce la îndeplinire politici de transportdurabil ºi accentueazã importanþa dezvoltãrii ºi

transportecologic

implementãrii unor astfel de mãsuri în ariile sensibile.Un „sistem de transport ecologic” este acela carepermite ceea ce este cel mai bine pentru mediu ºi pentruoameni. Un astfel de sistem este evaluat în fiecareetapã a ciclului de viaþã: producerea, utilizarea ºieliminarea vehiculelor, precum ºi în dezvoltareainfrastructurii necesare, luându-se în considerareconsumul de energie ºi cantitatea de deºeuri generatã.

Ciclul de viaþã devine un concept foarte importantpentru dezvoltarea unei politici de transport durabil ºi,în general, nici un plan ºi nici o politicã de bunã calitatenu ar putea fi eficace dacã nu ar viza reglementãri de-alungul întregului ciclu de viaþã a unui model detransport.

Unele modalitãþi de transport sunt mai puþindãunãtoare mediului decât altele:

Transportul ne-motorizat, în special cu bicicleta,care creºte mobilitatea fãrã sã polueze;

Transportul public, cum este transportul feroviar,care are un bun potenþial privind eficienþaenergeticã;Transportul intermodal, sau „schimbul întremodalitãþi”, care se concentreazã pe legaturadintre mai multe modalitãþi de transport ca ºimijloc de facilitare a cãlãtoriilor ºi urmãreºte celpuþin reducerea dependenþei de automobil, camodalitate principalã de transport terestru, ºicreºterea gradului de utilizare a transportuluipublic.

ãrþile sunt solicitate sã coopereze în dezvoltareaunor astfel de modalitãþi de transport în ariile sensibile.ªi în acest caz, autoritãþile locale joacã un rol cheie înpromovarea modalitãþilor de transport ecologic.Atribuþiile acestora includ:

Dezvoltarea ºi implementarea unei politici detransport durabil;

Identificarea ariilor sensibile din jurisdicþia lor, pe

213

�

�

�

�

�


trebuie sã ia în considerare satisfacerea nevoii detransport prin metode favorabile mediului.

Investiþiile în infrastructura de transport au unorizont larg de timp ºi, pentru a putea pune la punct ostrategie fezabilã ºi viabilã care sã asigure dezvoltareadurabilã, de fiecare datã când se alege o nouãmodalitate de transport, trebuie sã se se þinã seama depracticile viitoare ºi de impactul.asupra mediului.

Elaborarea indicatorilor relevanþi ºi întreþinereabazei de date sunt elemente valoroase pentru stabilireanivelului de calitate ºi realizarea unei structuri comunepentru toate modalitãþile de transport.

Pentru a permite o imagine clarã asupra situaþieisistemului de transport ºi a impactului acestuia asupramediului, aceste baze de date ar trebui sã conþinã datecu privire la infrastructura de transport existentã, fluxulde trafic ºi emisia de poluanþi,. Pentru a evita datelecontradictorii, ele trebuie colectate ºi analizate prinutilizarea aceleiaºi metodologii. Politicile de transportpot fi adoptate pe baza acestor date.

În plus, existã o serie de acþiuni care ar trebui puseîn practicã:

Optimizarea sistemelor de transport ºi ainfrastructurii existente;

Favorizarea trecerii la cele mai ecologicemodalitãþi de transport (pe cale feratã, cu bicicleta,mersul pe jos, etc.);

Îmbunãtãþirea planificãrii utilizãrii terenurilor ºi unmanagement mai strict al cererii/necesitãþii detransport:

Reducerea volumului total de transport;

Menþinerea ºi stabilirea zonelor fãrã trafic sau cutrafic scãzut, precum ºi a cãilor pietonale ºi pentrubicicliºti;

Introducerea de stimulente pentru promovareamãsurilor de mai sus.

�

�

�

�

�

�

3. În zonele sensibile din punctul devedere al mediului, pãrþile vor cooperaîn vederea dezvoltãrii modelelor detransport favorabile mediului.

Proiectul Brennero Tunnel pentru transportul feroviar de bunuri

Provincia Autonomã Bolzano, Alto Adige, lucreazã la un proiect pentru transportul bunurilor pe cale feratã în Brennero Tunnel.Mai mult, în conexiune cu acest proiect, Provincia Bolzano oferã stimulente întreprinzãtorilor implicaþi în investiþii dedicatediseminãrii informaþiei referitoare la beneficiile transportului feroviar în Alpi, ºi celor care sunt implicaþi în cercetarea dealternative pentru transportul rutier de bunuri.

CASETA 31:



A R T I C O L U L 8

� Schimbul de date ºi de experienþã.

În plus, sprijinul financiar, ca ºi armonizareatehnicã ºi inter-operabilitatea sistemelor, sunt ºi elenecesare pentru încurajarea soluþiilor inovatoare dindomeniul transportului. Convenþia cere cooperare întrePãrþi în dezvoltarea de modele, cu scopul de a asiguratransferul lecþiilor învãþate din experienþa proprie cãtrealte þãri. Se urmãreºte astfel facilitarea schimbului deinformaþii privind bunele practici identificate în diverseþãri ale regiunii, precum ºi diseminarea informaþiilorrespective.

Modalitãþile de transport ecologic pot fidezvoltate, de asemenea, ºi prin luarea în considerare acelor mai bune practici identificate în alte zonemuntoase, cum ar fi cele din þãrile alpine. Una dintre

baza unor indicatori clar definiþi ºi a unui sistemeficient de monitorizare a mediului;

Regândirea sistemelor de transport;

Promovarea modalitãþilor alternative de transport,mult mai eficiente din punct de vedere ecologic,atât pentru pasageri, cât ºi pentru marfã;

Creºterea eficienþei tuturor modalitãþilor detransport prin încurajarea tehnologiilor defabricare a unor vehicule compatibile cu mediul ºia combustibililor ecologici.Influenþarea comportamentului individual privindcãlãtoriile ºi schimbarea modelelor de consum;

�

�

�

�

CASETA 32:

Proiectul model „Mobilitate durabilã - turism lipsit de maºini”

Acesta este un proiect comun de mediu, turism ºi mobilitate derulat de Ministerul pentru Agriculturã, Paduri, Mediu ºimanagementul Apei, Ministerul pentru Inovaþie, Transport ºi Tehnologie, Ministerul Economiei ºi Lucrãrilor din Austria,Provincia Salyburg ºi cele doua comunitãþi model Bad Hofgasten ºi Werfeweng. Proiectul este derulat cu sprijinul UniuniiEuropene.

Obiectivele proiectului sunt: crearea unui produs de înaltã calitate turism fãrã maºinã, implementarea conceptelor inovativede trafic în comunitãþile model, oferirea de stimulente în folosirea tehnologiilor inovative de transport ºi îmbunãtãþireacalitãþii mediului.Mãsuri intreprinse în Bad Hofgasten ºi Werfeweng:

Extinderea aleilor pentru traficul pietonal ºi pentru biciclete;

Extinderea sau stabilirea zonelor pietonale;

Calmarea traficului, design stradal atractiv ºi organizarea parcãrilor;

Înlocuirea vehiculelor cu motoare cu combustie internã prin vehicule electrice, în anumite categorii de activitãþi(închirierea de vehicule, utilizarea în comun a vehiculelor, hoteluri, distribuþie): mai mult de 30 scutere, 10 biciclete ºi 3maºini electrice sunt deja în folosinþã în cele doua comunitãþi model;Utilizarea în comun a bicicletelor ºi maºinilor electrice;

Prima staþie de încãrcare/alimentare solarã din Austria pentru vehicule electrice;

Proiect pilot de administrare a bagajelor pentru vizitatorii calãtorind cu trenul (servicii door-todoor);

Noi oferte de transport public local ºi regional: Werfenweng Shuttle de la Bischofshofen laWerfenweng, Citybus optimizat la emisii zero sau vehicul hibrid în Bad Hofgaisten;

Centrul de management al mobilitãþii Pongau, stabilit de municipalitãþile regionale în cooperare cu Postbus ºi Cãile ferateAustriace va optimiza transportul public ºi îl va coordina cu turismul;

Crearea unui grup de interes special ºi oferirea de pachete turistice atractive all-inclusive, ca ºi beneficii ale „vacaþelorlipsite de maºini”, pentru turiºtii fãrã maºini;

Cooperarea cu operatorii de transport internaþional (TUI, Cãile ferate olandeze Alpenexpress) pentru cãlãtorii turistice cutrenul cât mai atractive;

Parteneriate internaºionale cu Bavaria, Lombardi, Trentino, Sount Tzrol, veneto ºi Friuli-Gulia-Veneto în proiectulinternaºional Alpsmobilitz ºi coolerarea cu NETS, Reþeaua Europeanã de Turism pentru Mobilitate Sustenabilã.

:

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Sursa www.oecd.org



A R T I C O L U L 8

cele mai bune practici din domeniu este ilustratã deproiectul model „Mobilitate durabilã turism lipsit demaºini”, descris în textul 32.

Articolul 2: Prin urmãrirea obiectivelor generale ºia principiilor definite de Convenþie, îndeplinireaobligaþiilor legate de transportul durabil ºi deinfrastructurã devine mai uºoarã.

Articolul 3: Planificarea unui transport durabil ºi aunei infrastructurii durabile poate conduce la aplicareaunui management integrat al resurselor ce þin deterenuri.

Articolul 4: Conservarea ºi utilizarea durabilã adiversitãþii biologicã ºi peisagistice este parte apoliticilor de planificare a transportului ºi infrastructurii.Articolul 5: Planificarea spaþialã ºi transportul suntlegate, pentru cã astfel se poate asigura o utilizaredurabilã a terenurilor.

Articolul 6: Implementarea articolului 8 poatecontribui la reducerea fragmentãrii habitatelor acvatice.

Articolul 9: Transportul durabil ºi infrastructuradurabilã ajutã în mod clar la promovarea unui turismdurabil, prin asigurarea mobilitãþii ºi accesului la zoneimportante pentru turism, precum ºi a protejãriiacestora.

Articolul 10: Transportul ecologic se referã direct lametode sãnãtoase de producere ºi utilizare a energiei înprocesul de producþie, pentru vehicule ºi pentruinfrastructurã.

Articolul 11: Transportul durabil ºi infrastructuradurabilã þin seama de cunoºtinþele tradiþionale ºi conducla pãstrarea moºtenirii culturale.

Articolul 12: Evaluarea de mediu, ca ºi programelede monitorizare, contribuie la implementareaobligaþiilor ce reies din articolul 8.

Articolul 13: Creºterea gradului de conºtientizare,educarea ºi participarea publicului pot creºte cererea deservicii de transport ecologic ºi de infrastructurãecologicã.


Turismul reprezintã una din cele mai mari industriia lumii ºi un sector cu cel mai mare grad de creºtereeconomicã. El are o multitudine de impacturi, atâtpozitive cât ºi negative, asupra vieþii oamenilor ºimediului înconjurãtor. Aspectele privind impactulnegativ al turismului se situeazã printre primele peagendele de lucru internaþionale ºi eforturi uriaºe se facîn prezent pentru promovarea turismului durabil.Organizaþia Mondialã de Turism (OMT) defineºte

ca fiind „turismul care permite ogestionare a tuturor resurselor în aºa fel încât nevoileeconomice, sociale ºi estetice pot fi îndeplinite,menþinându-se în acelaºi timp integritatea culturalã,procesele ecologice esenþiale, diversitatea biologicã ºisistemele de susþinere a vieþii”.

este bazat pe criteriuldurabilitãþii, ceea ce înseamnã cã trebuie sã fiesuportabil din punct de vedere ecologic pe termen lung,viabil economic, precum ºi echitabil, din punct devedere social ºi etic, pentru comunitãþile locale .Turismul poate ºi ar trebui sã joace un rol important înprocesul de asigurare a unei dezvoltãri durabile.

Turismul este vital pentru conservarea ºidezvoltarea regiunilor muntoase. Turismul montanreprezintã 15-20 de procente din turismul mondial, sau70-90 miliarde USD pe an. OMT estimeazã cã, pânã în2010, vor fi 1 miliard de turiºti internaþionali, iarveniturile realizate din tursim vor depãºi 1500 miliardeUSD . Cum turismul este în creºtere în regiunilemuntoase, este de aºteptat ca ºi impactul economic, celsocial ºi impactul asupra mediului sã creascã. Fiindzone foarte sensibile din punct de vederea al mediului ºilãcaºul unor bogate tradiþii, regiunile muntoase suntmult mai vulnerabile în faþa impactului negativ alturismului. Ca urmare, o atenþie sporitã trebuie acordatãîn vederea asigurãrii unei dezvoltãri durabile aturismului în astfel de zone.

214

215

216

turismul durabil

Turismul durabil

Fãrã a uita posibilele consecinþe negative aleturismului montan, este important sã amintim cãveniturile generate de acesta pot contribui semnificativla dezvoltarea economiei locale ºi naþionale. Pentru arezolva aceste probleme, Convenþia Carpaticã cerePãrþilor sã lucreze împreunã ºi individual pentrupromovarea unui turism durabil în regiunea carpaticã.

O mulþime de cãrþi, coduri, ghiduri, principii,documente de poziþie ºi alte documente similare elaboratecu prilejul a diverse forumuri internaþionale se vizeazãturismul durabil, eco-turismul, turismul care þine seama înmod responsabil de mediu ºi de culturã, etc. „Eco-turismul” se referã la un anumit segment din cadrulsectorului de turism (o formã de turism bazatã pe naturã, încare principala motivaþie a turiºtilor este accea de a puteavedea ºi a se bucura de naturã ºi de cultura tradiþionalã,care prevaleazã în zonele naturale) , în timp ce termenul„turism durabil” poate fi aplicat tuturor formelor de turism.

Termenul „dezvoltarea durabilã a turismului”scoate în evidenþã necesitatea unei abordãri integrate aaspectelor economice, de mediu ºi sociale, îndezvoltarea turismului. Turismul este deseori privit ca ounealtã propice dezvoltãrii sociale ºi reducerii sãrãciei,dar dacã nu este gestionat într-o manierã durabilã, elpoate conduce la degradarea mediului sau la efectesociale negative neintenþionate. Turismul în masã poate

1. Pãrtile vor lua mãsuri pentru a promovaturismul durabil în Carpaþi, în beneficiulpopulaþiilor locale, pe baza patrimoniuluiexcepþional cultural, peisagistic ºi naturalal Carpaþilor, ºi vor spori cooperarea înacest scop.

Concepte principale

217


Capitolul HArticolul 9

Articolul 9 -Turism Durabil

1. Pãrþile vor lua mãsuri pentru a promova turismul durabil în Carpaþi, în beneficiul populaþiilor locale,pe baza patrimoniului excepþional cultural, peisagistic ºi natural al Carpaþilor, ºi vor sporicooperarea în acest scop.

2. Pãrþile vor urmãri dezvoltarea politicilor ce au ca scop promovarea cooperãrii transfrontiere învederea facilitãrii dezvoltãrii turismului durabil, precum planuri de gospodãrire coordonate saucomune pentru zonele de interes turistic ºi ariile protejate transfrontiere sau de lângã frontierã.

cauza pierderea biodiversitãþii ºi epuizarea resurselornaturale. Conform World Watch Institute, turismul esteresponsabil pentru 5,3% din totalul gazelor cu efect deserã produse de activitãþile umane, iar, din acest total,transportul produce aproximativ 90% din emisii (înmare parte datoritã traficului aerian).

Dezvoltarea turismului durabil este vãzutã de cãtreOMT ca un proces ce þine seama de nevoile prezente ºiviitoare ale turiºtilor ºi comunitãþilor gazdã. Totuºi,turismul durabil ia în considerare ºi intereselecomunitãþilor locale ºi le aduce beneficii pe planfinanciar, social ºi al mediului înconjurãtor. Pe lângãfaptul cã genereazã oportunitãþi de angajare pentrucomunitatea localã, turismul durabil ajutã la reducereaimpactului asupra moºtenirii naturale ºi culturale, poatesprijini tradiþiile populare ºi poate promova folosireaproduselor locale.

Convenþia Carpaticã recunoaºte cã moºtenireaculturalã ºi naturalã a regiunii, inclusiv peisajele , lasãloc unor trãsãturi esenþiale ale turismului din regiune.Într-adevãr, valoarea esteticã a mediului montan joacãun rol important în atragerea turiºtilor, iar resurseleexcepþionale ale Carpaþilor sunt fãrã nici o îndoialã unbun de preþ în dezvoltarea turismului.

Mãsurile pentru a ajuta turismul sã devinã maidurabil includ iniþiative concrete, introducerea eco-etichetelor ºi stabilirea unor indicatori. Mai multe þãri audezvoltat indicatori pentru turismul durabil, pentru a

218

219

220

mãsura impactul asupra diferiþilor factori de mediu(atmosferã, deºeuri, zone urbane, resurse naturale), peparcursul dezvoltãrii de planuri de acþiune turisticã lanivel local. La nivelul UE, se lucreazã la un plan derealizare a unor indicatori privind turismul durabil, carevor lua în considerare mai ales tipurile de transport dinturism, modul în care preþurile practicate în turismreflectã costurile de mediu, utilizarea energiei ºi alteaspecte ce þin de turismul durabil.

În concordanþã cu principiile de bazã alecooperãrii transfrontaliere ce se gãsesc în ConvenþiaCarpaticã , aceastã recomandare cere Pãrþilor sã-ºisporeascã gradul de cooperare în promovareaturismului durabil. Aceastã cerinþã este abordatã mai îndetaliu în paragraful doi al Articolului 9 din ConvenþiaCarpaticã.

Capitolul 13 din , care se referã ladezvoltarea durabilã a regiunilor muntoase, cereguvernelor sã diversifice activitãþile economice dinregiunile muntoase, printre altele, prin crearea ºi/saudezvoltarea turismului, în concordanþã cumanagementul integrat al zonelor muntoase, ºi sãpromoveze turismul durabil ca ºi mijloc de existenþãoportun în zonelor muntoase. Capitolul 36 din Agenda21, ce se concentreazã asupra promovãrii educaþiei,

221

222


Agenda 21


Mãsuri de agro-turism, Veneto (Italia)

Legea Regionalã din 18 aprilie 1996 a Regiunii Veneto din Italia recomandã o serie de iniþiative pentru sectorul de agri-turismcu scopul de a aduce beneficii populaþiei locale care trãieºte în zonele rurale fragile.Au fost adoptate mãsuri concrete pentru a se îndeplini urmãtoarele sarcini:

protejarea tradiþiilor culturale prin sprijinirea iniþiativelor culturale, în special în sezoanele cu vârf de turiºti, pentru adiversifica ofertele turistice ºi astfel sã promoveze conservarea þinuturilor ºi mediului înconjurãtor prin dezvoltaredurabilã;

îmbunãtãþirea resurselor naturale ºi clãdirilor istorice pentru a creºte turismul în anumite zone;

sprijinirea turismului pentru tineret; ºi

sprijinirea productivitãþii locale pentru a balansa relaþia dintre zonele rurale ºi cele urbane.

�

�

�

�

CASETA 33:


A R T I C O L U L 9

Eco-muzee în Alpi

Realizarea de eco-muzee în Alpii Italieni, cum ar fi eco-muzeul Vanoi de lângã Parcul Natural Paneveggio-Pale di SanMartino, reprezintã un bun exemplu de promovare a turismului durabil pentru autoritãþile locale. Sunt organizate excursii înhabitatele naturale sau în zonele protejate (pe timp de noapte ºi zi) cu scopul de a face oamenii sa fie conºtienþi debiodiversitatea bogatã ºi frumuseþea ecosistemelor Alpine. Mai mult, în tot Arcul Alpin existã câteva posibilitãþi de observare apãsãrilor, completate de facilitãþi ºi infrastructurã cum ar fi cãrãri ºi poteci care oferã o cale viabilã de practicare a turismuluiîntr-un mod durabil.

CASETA 34:


Folosirea durabilã a moºtenirii culturale ºi naturale în Banska Stiavnica, Slovacia

Informaþii fundamentale

Rezultate

În 1993, UNESCO a inclus oraºul istoric Banska Stiavnica ºi monumentele tehmnice (reþeaua istoricã de aprovizionare cu apã)din împrejurimile sale în Lista Moºtenirii Mondiale. Regiunea este de asemenea cunoscutã pentru peisajul sãu unic: BanskaStiavnica este aºezatã în mijlocul Dealurilor Stiavnica, o zonã protejatã (echivalentul Categoriei V IUCN- Peisaj marin/ peisajprotejat) ce conþine 15 mici rezervaþii naturale ºi arii protejate.

Un proiect intitulat „Promovarea Turismului Durabil în Europa Centralã ºi de Est- Un Model Demonstrativ aplicat MoºteniriiNaturale ºi Culturale a Banska Stiavnica, Slovacia”, implementat de cãtre Ecological Tourism Europe (ETE), a testat implementareaGhidul CBD asupra Diversitãþii Biologice ºi Deyvoltarea Turismului.

Studiul de caz a atras atenþia asupra unor factori decisivi pentru planificarea dezvoltãrii cu succes a turismului durabil:nevoia planificãrii turismului central ºi local ºi a autoritãþilor de management;

disponibilitatea informaþiei corecte ºi cunoaºterea ecosistemelor ºi a caracteristicilor furnizatoare de o bazã solidã pentruevaluarea impactului de mediu ºi pentru management;

dezvoltarea unei viziuni comune privind dezvoltarea turismului local cu implicarea tuturor deþinãtorilor de interese;

un cadru legislativ clar, bazat pe un sistem de constrângere efectiv ºi un cadru instituþional care sã permitã coordonareaîndeaproape a activitãþilor din sectoarele de turism ºi biodicersitate;

proceduri cuprinzãtoare de evaluare a impactului pentru proiectele de dezvoltare în turism;

politici cuprinzãtoare ºi unelte legale pentru managementul impactului: planuri de management pentru conservareanaturii, ghiduri pentru dezvoltarea viitoare a turismului, planuri de management pentru vizitatori, monitorizaresistematicã ºi standardizatã;

participarea efectivã a publicului în procesele relevante de luare a deciziilor, educarea publicului ºi campanii deconºtientizare;

în tã r i rea capaci tã þ i i de þ inã tor i lo r de in te rese în ceea ce pr iveº te devol ta rea durabi lã .

�

�

�

�

�

�

�

�

Sursa: www.biodiv.org/doc/case-studies/tour/cs-tour-banska-sk.pdf

CASETA 35:


A R T I C O L U L 9

conºtientizãrii publice ºi instruirii, cere þãrilor sã:„promoveze, cât mai potrivit, activitãþi de turism bazatepe Declaraþia de Turism de la Haga ºi pe programelecurente ale OMT ºi UNEP, fãcând uz de muzee, siturimoºtenite, grãdini zoologice, grãdini botanice, parcurinaþionale ºi alte arii protejate.”

promoveazã în paragraful 43 dezvoltarea turismuluidurabil, în vederea creºterii beneficiilor de pe urmaresurselor turistice pentru populaþia din comunitãþilegazdã, în condiþiile menþinerii integritãþii culturale ºi amediului înconjurãtor a comunitãþilor gazdã, ºi încondiþiile sporirii protejãrii ariilor sensibile din punct devedere ecologic ºi a siturilor naturale moºtenite. Planulde implementare recunoaºte cã dezvoltarea turismuluidurabil contribuie la întãrirea comunitãþilor locale ºirurale ºi prezintã acþiuni specifice ce ar trebui întreprinsepentru atingerea acestor obiective, printre care senumãrã ºi îmbunãtãþirea cooperãrii internaþionale ºiconcentrarea asupra dezvoltãrii locale.

223

Planul de Implementare de la Johanesburg224

Codul Global de Eticã pentru Turism,

Ghidul Dezvoltãrii Turismului ºi Biodiversitãþii,

adoptat decãtre OMT în 1999 ºi aprobat de cãtre AdunareaGeneralã a ONU în 2001, este un instrument deîndrumare în vederea dezvoltãrii turismului durabil.Codul recunoaºte rolul turismului, ca ºi factor dedezvoltare durabilã. Articolul 3 cere tuturor pãrþilorinteresate în dezvoltarea turismului sã „pazeascã mediulnatural, în vederea atingerii unei dezvoltãri economicecontinue ºi durabile, care sã satisfacã în mod echitabilnevoile ºi aspiraþiile generaþiilor prezente ºi viitoare.”Codul a fost tradus în limbile naþionale ale tuturor þãrilorcarpatice, cu excepþia Ucrainei.

Conform unui raport al OMT asupra implementãriiacestui Cod, majoritatea þãrilor au transpus principiileacestuia în legile, reglementãrile sau planurile propriiprivind dezvoltarea turismului.

realizat în cadrul Convenþiei Diversitãþii Biologice(CDB) din 2003, se concentreazã asupra problemelor ceþin de biodiversitate, precizând cã aceasta reprezintã

226



A R T I C O L U L 9

doar un aspect al durabilitãþii. Ghidul conþine îndrumãritehnice practice pentru cei care realizeazã politici,pentru cei care iau decizii, pentru managerii curesponsabilitãþi în domeniul turismului ºi/sau albiodiversitãþii, precum ºi pentru sectorul privat, pentrucomunitãþile locale ºi pentru ONG-uri ºi alte organizaþiiale societãþii civile, cu privire la modul în care trebuieimplementat turismul durabil în ecosisitemelevulnerabile, cu respectarea, în acelaºi timp, aobligaþiilor ce derivã din CDB. Ghidul defineºtenumeroasele etape ale dezvoltãrii turismului: luareadeciziilor, managementul ºi dezvoltarea planificãrii,cerinþele de notificare ºi informare, educarea, întãrireacapacitãþii ºi creºterea gradului de conºtientizare.

Un studiu de caz privind implementarea ghiduluieste prezentat în textul 35.

UNEP a e labo ra t, cu intenþia de a

acorda îndrumare purtãtorilor de interes din sectorulturismului, cu privire la modul de punere în practicã aconceptul general de „turism durabil”. Principiile au fostfolosite, ca referinþã, de multe organizaþii inter-guvernamentale ºi în acorduri cum ar fi ConvenþiaDiversitãþii Biologice. Ele „acoperã” integrareaturismului în strategia globalã de dezvoltare durabilã,managementul turismului ºi factorii de succesimportanþi, oferind îndrumare pentru dezvoltareadurabilã a turismului. Se recomandã realizarea deevaluãri de impact asupra mediului pentru toateprogramele de dezvoltare a turismului ºi asigurareamonitorizãrii constante a activitãþilor turistice. Estesubliniatã, de asemenea, importanþa implicãriipurtãtorilor de interese, schimbul de informaþii ºidezvoltarea resurselor umane .

ºi,

accentueazã toate aspectele privind „durabilitatea” înturism.

este un plan de acþiune pentru sectorulindustrial. Ea stabileºte o serie de prioritãþi pentrusectorul public ºi cel privat, precum ºi paºii de urmatpentru îndeplinirea acestor prioritãþi. Cele 10 ariiprioritare de acþiune sunt:

minimizarea, refolosirea ºi reciclarea deºeurilor;

eficienþa energeticã, conservarea ºi

managementul energiei;

managementul resurselor de apã dulce;

tratarea apelor uzate;

substanþe periculoase;

Pr inc ip i i l e pen t ruImplementarea unui Turism Durabil

Carta Lanzarote asupra Turismului Durabil ,Declaraþia de la Haga asupra Turismului DeclaraþiaDreptului Turismului ºi Codul Turismului

Agenda 21 pentru Industria Turismului ºiCãlãtoriilor

227

228

229

230

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

transport;

planificarea ºi gestionarea utilizãrii terenurilor;implicarea angajaþilor, clienþilor ºi comunitãþilorîn problemele de mediu; ºi

vizarea durabilitãþii.

cere pãrþilor semnatare sã iamãsuri adecvate pentru armonizarea turismului ºi aactivitãþilor recreaþionale cu nevoile ecologice ºi sociale,în special prin limitarea activitãþilor dãunãtoare mediuluiºi prin stabilirea de zone sigure. În afarã de aceastãobligaþie generalã, þãrile alpine au adoptat

, în 1998. Protocolul cere pãrþilor sãadopte planuri generale, ghiduri ºi o procedurã EIApentru programele turistice, sã sprijine proiectele depromovare a turismului durabil, sã îmbunãtãþeascãschimbul de informaþii asupra proiectelor ºi planurilor deacþiune cu privire la infrastructura turisticã ºi sãcontroleze numãrul turiºtilor, în special în zonele fragile.

Autoritãþile locale au un rol esenþial în dezvoltareaturismului durabil. Se ºtie cã cea mai bunã modalitate deasigurare a dezvoltãrii turismului durabil la nivel localare la bazã abordarea Agendei Locale 21. Un programAgenda Localã 21 permite unei comunitãþi locale sãdefineascã o strategie de dezvoltare durabilã ºi unprogram de acþiune care sã fie implementate. Acestproces este de obicei iniþiat ºi condus de cãtre autoritãþilelocale, iar rezultatele de succes depind de implicareaputernicã a populaþiei locale, ONG-urilor, companiilorprivate ºi a altor purtãtori de interese de la nivel local.

A fost elaboratã o literaturã semnificativã, ca ºiinstrument de ghidare pentru planificatorii ºidezvoltatorii locali. În 1990 OMT a pregãtit un „Ghidpentru Autoritãþile Locale privind DezvoltareaTurismului Durabil” ; UNEP a publicat un ghid folositordespre integrarea intereselor turismului durabil înprogramele Agendei Locale 21 (Turismul ºi AgendaLocalã 21-Rolul Autoritãþilor Locale în TurismulDurabil ); GTZ (Gesellschaft fur TechnischeZusammenarbeit) a elaborat publicaþia „TurismulDurabil ca Opþiune de Dezvoltare- Ghid Practic pentruPlanificatorii, Dezvoltatorii ºi Factorii de DecizieLocali”, iar WWF a elaborat ghidul „Linii Directoarepentru Dezvoltarea Eco-turismului pornindu-se de laComunitate”. Ghidul pentru cei ce realizeazã politici,„Sã Facem Turismul mai Durabil”, elaborat de OMT ºiUNEP, aplicabil la scarã mondialã, este un instrumentcuprinzãtor ºi practic pentru toþi factorii de decizie ce vorsã dezvolte un turism durabil.

Înainte de a pune la punct o strategie de dezvoltarea turismului durabil, autoritãþile locale trebuie sã chemela dialog întreaga comunitate cu privire la mãsura în care

Convenþia Alpinã

Protocolulasupra Turismului

231

232

233

234

235


turismul durabil reprezintã într-adevãr o opþiune viabilã.Aspecte cum ar fi existenþa unei infrastucturi de bazã,existenþa unor reglementãri simple de acordare a vizei,siguranþa turiºtilor, existenþa unui mediu economic bunºi stimularea investiþiilor în dezvoltarea unui turismfavorabil mediului, trebuie luate în considerare înaprecierea potenþialului turismului durabil.

O datã ce comunitatea a stabilit în mod clar cãturismul durabil este o formã viabilã de dezvoltare, unproces cuprinzator de planificare, ce implicã toþipurtãtorii de interese, trebuie demarat ºi derulat. Aºa cumrecomandã diverse ghiduri pentru autoritãþi, acest procespoate fi realizat urmând abordarea Agendei 21. Pentru aatinge rezultate de succes, clare ºi semnificative,procesul respectiv ar trebui sã se bazeze pe urmãtoareleprincipii:

abordare holisticã- turismul trebuie considerat ca ºiparte a eforturilor de ansamblu ce vizeazãdezvoltarea durabilã;

participarea activã a comunitãþilor locale ºi atuturor purtãtorilor de interese- industria de turism,societatea civilã, administraþiile locale ºi regionale,autoritãþile pentru protecþia mediului, etc;

punerea în balanþã a celor trei aspecte aledurabilitãþii-planificarea pe termen lung, luarea înconsiderare a impacturilor locale ºi globale(schimbãri climaticele, lipsa apei, etc) ºipromovarea modelelor de consum durabil;

bune abilitãþi de conducere ale facilitatoruluiprocesului (în majoritatea cazurilor facilitatorul sauiniþiatorul procesului este autoritatea localã).

Mai precis, autoritãþile locale care planificã sãpromoveze ºi sã implementeze turismul durabil în cadrulcomunitãþilor locale proprii, ar trebui:

sã integreze turismul durabil în cadrul politicilorgenerale ºi al acþiunilor de dezvoltare durabilã dinzonã;

sã realizeze strategia de turism durabil pornind de lao analizã ºi o bazã informaþionalã corespunzãtoare,care sã includã (i) evaluarea cadrului ºi a nevoilorde mediu ºi socio-economice ale zonei respective ºia modului în care turismul relaþioneazã cu acestea,(ii) un inventar al activitãþilor turistice ºi atracþiilordin zona respectivã, cu luarea în cosniderare aimpacturilor asupra ecosistemelor, diversitãþiibiologice ºi tradiþiilor ºi culturii locale, precum ºi(iii) o analiza pieþei existente ºi potenþiale;

sã sprijine din industria turismului cãtre uncomportament care sã-i asigure durabilitatea, prinsesiuni de instruire, manuale, ghiduri, etc;

�

�

�

�

�

�

�

236

�

�

sã dezvolte comunicarea dintre turiºti ºicomunitatea localã, prin campanii deconºtientizare cu privire la valorile culturale ºinaturale ºi modalitãþile în care acestea pot ficonservate, precum ºi prin promovarea uneiinformãri de calitate a turiºtilor prin diferitelemijloace de informare în masã;

sã asigure un un acces la facilitãþile pentru turism(transport ºi infrastructura de cazare) cu impactredus.

reprezintã un instrumentimportant în promovarea turismului la nivel trans-naþional ºi asigurã luarea de mãsuri comune de-a lungulgraniþelor. Pentru o mai mare eficacitate, aceste planuritrebuie dezvoltate ºi implementate cu implicareapurtãtorilor de interese relevanþi. Ele trebuie, deasemenea, sã fie specifice siturilor respective ºi sãdefineascã clar obiectivele ce urmeazã a fi atinse. Cândse pregãteºte un plan de management, trebuie luate înconsiderare ºi evaluate diferite opþiuni de dezvoltare aturismului; de asemenea, trebuie stabilite mecanisme demonitorizare ºi urmãrire a progresului realizat înimplementarea planului respectiv.

furnizeazãoportunitãþi importante privind colaborarea între þãrilevecine.

Aceste zone, dedicate protejãrii ºi întreþineriidiversitãþii biologice ºi a resurselor naturale ºi culturaleasociate acesteia, deþin un potenþial turistic majordatorat caracteristicilor excepþionale pe care le au.Exemple de cooperare în ceea ce priveºte ariiletransfrontaliere protejate sunt numeroase în RegiuneaCarpaticã. Printre altele: cooperarea din munþii Tatra;proiectele comune ale Rezervaþiei Biosferei Aggtelekdin Ungaria ºi Rezervaþiei Biosferei Slovenski Kras dinSlovacia, adiacentã celei dintâi; acordul dintreautoritãþile din Rezervaþia Biosferei Babia Gora dinPolonia ºi Aria Protejatã Horna Orava din Slovacia. (vezitextul 37)

2. Pãrþile vor urmãri dezvoltarea politicilorce au ca scop promovarea cooperãriitransfrontiere în vederea facilitãriidezvoltãrii turismului durabil, precumplanuri de gospodãrire coordonate saucomune pentru zonele de interes turistic ºiariile protejate transfrontiere sau de lângãfrontierã.

Concepte prncipalePlanuri le de gospodãrire/management

coordonate sau comune

Ariile protejate transfrontaliere237

M A N U A L U L C O N V E N Þ I E I C A R P A T I C E


A R T I C O L U L 9

105



Convenþia Alpinã ºi Protocolul privind Turismulaferent acesteia se concentreazã mai ales asuprapromovãrii cooperãrii dintre pãrþi în realizarea unuimanagement comun al turismului din zoneletransfrontaliere, organizarea de oportunitãþi recreaþionalecomune ºi gãsirea de soluþii la problemele apãrute.

Una din mãsurile care ar putea spori cooperarea înRegiunea Carpaticã ar putea fi reprezentatã de adoptareaunui Protocol Tematic la Convenþia Carpaticã. Peparcursul procesului de negociere ºi elaborare aacestuia, experienþa câºtigatã o datã cu adoptarea ºiimplementarea Protocolului privind Turismul aferentConvenþiei Alpine s-ar putea dovedi utilã.

Pãrþile ar trebui sã participe în mod activ la schimbulde experienþã ºi bune practici privitoare la turismuldurabil în regiunile muntoase, sã coopereze în proiectecare sã vizeze Regiunea Carpaticã ºi sã coordonezeactivitãþi cu privire la ariile protejate transfrontaliere saudin zona de graniþã. Deoarece mediul cultural ºi naturaldin cadrul ariilor protejate ar trebui sã stea la baza tuturormodalitãþilor de utilizare a acestora, politicile ºi strategiilede turism trebuie sã sprijine ºi sã menþinã valorileculturale ºi naturale ale siturilor respective.

Þinând cont de toate acestea, autoritãþile locale ar trebui:

sã practice un schimb activ de experienþã ºi bunepractici privind turismul durabil în zonele montane;

�

�

�

�

�

sã iniþieze planuri ºi activitãþi comune/coordonate pentru un mangement coerent al ariileprotejate ºi siturilor de interes turistic comune;

sã asigure participarea publicului în procesul deplanificare;

sã stabileascã un dialog ºi o cooperarepermanentã între toþi purtãtorii de interese,inclusiv comuitatea localã, operatorii de turism ºimanagerii ariilor protejate; ºi

sã evalueze în mod continuu toate programeleturistice, pentru a se asigura cã obiectivele suntatinse.Planificarea trebuie sã aibã loc în contextul

regional al fiecãrei zone. Toate oportunitãþile de turismtrebuie inventariate, ca parte a procesului deplanificare, iar planificarea turismului trebuie sã ia încalcul cererile privind turismul.

Articolele 4 ºi 11: Pe de o parte, diversitateabiologicã ºi peisagisticã ºi resursele naturale ºi culturalemoºtenite vor atrage turiºti ºi, astfel, vor aduce beneficiicomunitãþilor locale. Pe de altã parte, turismul durabilconduce la impacturi reduse asupra mediului înansamblul sãu.

Articolul 5: Planificarea spaþialã poate influenþaturismul iar planurile spaþiale comune pot lua înconsiderare dezvoltarea turismului.

Articolul 7: Gestionarea durabilã a terenurilor ºipãdurilor va fi propice turismului durabil în aceste zone.



CASETA 37:


A R T I C O L U L 9

Cooperare transfrontalierã între Babia Gora (rezervaþie biosferã/ parc naþional) ºiHorna Orava (arie protejatã)

Aria protejatã Horna Orava este situatã în regiunea Orava de Sus, care se aflã în munþi în nordul Slovaciei, sub munþii BabiaHora. Babia Gora este un parc naþional inclus în progamul UNESCO „Omul ºi Biosfera” ºi este localizat în partea de sud aPoloniei.

În 2002 a fost încheiatã o înþelegere de cooperare între administraþiile celor douã zone protejate. Acest lucru accentueazãcunoaºterea ºi acceptanþa celor douã autoritãþi (poloneze ºi slovace), în principal prin elaborarea de strategii comune (deexemplu: protecþia naturii, educaþie ecologicã, turism) ºi implementarea de proiecte ºi programe transfrontaliere comune.

Ca rezultat a fost deschisã o rutã educaþionalã slovaco-polonezã, începând de la Markowe Szczawiny în Polonia pânã la SlanaVoda în Slovacia. Aceastã nouã rutã permite observarea vieþii sãlbatice pe ambele pãrþi de nord ºi sud ale Babia Gora/ Hora.Vizitatorii au oportunitatea de a se familiariza cu flora, fauna, peºterile ºi turbãriile din zonã. Mai mult, activitãþi de eliminare adouã rute turistice paralele de-a lungul graniþei ºi crearea uneia singure au redus zona tranzitatã de turiºti.

Comunitãþile locale coopereazã, de exemplu, prin proiectul PHARE CBC „Urma de Bicicletã” în jurul masivului Babia Gora,care implicã Asociaþia Municipalã a Comunelor din Babia Gora, de partea polonezã ºi Asociaþia Municipalã Babia Hora, departea Slovacã.

Sursa: www.gefweb.org/Documents/Medium-Sized_Project_Proposal/MSP_Proposals/Regional_Conservation_Sound_Tourism.pdf



A R T I C O L U L 9

Pãdurile, ca zone de agrement, reprezintã situri turisticeimportante.

Articolul8: Facilitãþile de transport suntindispensabile pentru dezvoltarea turismului, în vremece un sistem bun de transport public este necesar pentrua permite accesul la punctele de destinaþie turisticã. Untransport durabil ºi o infrastructurã durabilã sunt, prinurmare, necesare pentru a face posibil un turism durabil.

Articolul 12: Evaluarea impactului activitãþilorturistice asupra mediului ºi monitorizarea regulatã aacestora sunt esenþiale pentru asigurarea durabilitãþiiactivitãþilor respective ºi pentru evitarea potenþialelorefecte negative ale acestora.

Articolul 13: Conºtientizarea publicã ºi educaþiasunt cruciale pentru promovarea ºi implementareapracticilor de turism durabil.

Munþii reprezintã o sursã importantã de energie: eifurnizeazã bio-combustibili (lemn, reziduuri agricole),precum ºi combustibili fosili ne-regenerabili, cum ar ficãrbunele ºi gazul. Munþii sunt, de asemenea, bogaþi înminerale ºi metale, fiind astfel locaþii potrivite pentruindustria extractivã. Dezvoltarea socialã ºi economicãeste în mare parte dependentã de industrie ºi energie,pentru cã aceste douã sectoare sunt componenteesenþiale ale tuturor activitãþilor umane. Ele contribuiela îmbunãtãþirea creºterii economice ºi genereazã locuride muncã.

Industria, energia ºi mediul sunt puternicrelaþionate. În timp ce pentru mediu consecinþeleproducþiei industriale ºi ale consumului de energie suntunele negative, industria ºi energia joacã un rolimportant în atingerea obiectivelor dezvoltãrii durabile.Aceste sectoare asigurã bunuri ºi servicii ºi pot contribuila o dezvoltare majorã a mediului prin economisirea deresurse ºi dezvoltarea de energie regenerabilã ºitehnologii care reduc efectele dãunãtoare aleactivitãþilor industriale ºi ale producerii de energieasupra mediului.

Recunoscând vulnerabilitãþile specifice zonelormontane, Articolul 10, care vizeazã protejarea mediuluiînconjurãtor ºi a sãnãtãþii umane, cere pãrþilor sã iamãsuri ºi sã desfãºoare activitãþi menite sã promovezetehnologiile de producþie curate, sã rãspundã în modadecvat accidentelor industriale ºi sã asigure sisteme dereducere a acestora, sã promoveze metode deproducþie, distribuþie ºi utilizare a energiei care sãprotejeze mediul, sã faciliteze utilizarea resurselorregenerabile, sã implementeze masuri de economisire aenergiei ºi sã reducã impactul mineritului asupramediului.

1. Pãrþile vor urmãri promovareatehnologiilor de producþie mai curate, învederea prevenirii accidentelorindustriale, acþionãrii în caz de accident ºiremedierii în mod adecvat a consecinþeloracestora, precum ºi în vederea pãstrãriisãnãtãþii oamenilor ºi a ecosistemelormontane.

Acest prim paragraf este dedicat industriei ºiurmãreºte încurajarea tehnologiilor favorabilemediului, precum ºi protejarea mediului ºi a oamenilorîmpotriva accidentelor industriale. Trebuie remarcatfaptul cã textul acestei prevederi este oarecum ambiguu;Convenþia face o asociere între tehnologiile deproducþie curate ºi prevenirea accidentelor industriale ºimodul în care se poate rãspunde acestora. Într-adevãr,producþia curatã poate conduce la o reducere agradului de producere ºi severitãþii accidentelorindustriale, prin scãderea numãrului de poluanþi folosiþiºi produºi, dar ea are un impact direct limitat asupraprevenirii accidentelor ºi asupra modului de a rãspundeºi prevenirii acestora ºi nu este în nici un caz metoda debazã prin care accidentele industriale pot fi prevenite iarefectele lor pot fi atenuate. Luând în considerare nevoiade clarificare în acest sens, în special cu privireautoritãþile locale ºi alþi responsabili cu implementareaConvenþiei, ar fi de dorit ca acest subiect sã fie abordatmai în detaliu de cãtre Conferinþa Pãrþilor, prin stabilirealinii directoare, decizii sau prin amendarea textuluiConvenþiei.

Mãsurile ce pot fi luate pentru reducerea riscului


Capitolul IArticolul 10

Articolul 10 - Industrie ºi Energie

1. Pãrþile vor urmãri promovarea tehnologiilor de producþie mai curate, în vederea preveniriiaccidentelor industriale, acþionãrii în caz de accident ºi remedierii în mod adecvat a consecinþeloracestora, precum ºi în vederea pãstrãrii sãnãtãþii oamenilor ºi a ecosistemelor montane.

2. Pãrþile vor urma politici menite sã introducã metode de producþie, distribuþie ºi folosire a energiei,care sã minimizeze efectele adverse asupra biodiversitãþii ºi peisajelor, incluzând folosirea surselorregenerabile de energie ºi a mãsurilor de conservare a energiei, dupã caz.

3. Pãrþile vor contribui la reducerea impactului exploatãrilor de minereuri asupra mediului ºi vorasigura supravegherea adecvatã a mediului din punctul de vedere al tehnologiilor ºi practicilor deminerit.

de producere a accidentelor industriale sunt numeroase,ele incluzând ghidurile de realizare a investiþiilor,evaluarea riscului, implementarea unor sisteme demanagement al riscului/siguranþei, informarea publicãºi altele. În acest sens, implementarea convenþiilorinternaþionale ce trateazã prevenirea ºi managementulaccidentelor este crucialã.

Industrializarea a fost întotdeauna un motor pentrumodernizare ºi creºtere economicã. Totuºi, Comisiapentru Dezvoltare Durabilã a ONU consemneazã într-un raport cã, deoarece rolul industriei în dezvoltareaeconomicã s-a extins, s-a înregistrat o creºterecorespunzãtoare a impactului activitãþilor industrialeasupra mediului. Emisiile dãunãtoare ºi deºeurile suntgenerate de toate sectoarele industriei ºi pot avea impactla nivel global, regional sau local. La nivel local, emisiilecontribuie la poluarea aerului din zonele urbane ºi lacontaminarea solului ºi apelor. Impacturile la nivelregional includ ploi acide, contaminarea apei ºicontaminarea zonei costiere. Principalele impacturiglobale sunt schimbãrile climatice, degradarea stratuluide ozon ºi pierderea biodiversitãþii. Acestea sunt maievidente în ecosistemele fragile/ sensibile din zonele

238

montane.Mai mult decât atât, problema siguranþei se pune

datoritã posibilitãþii producerii accidentelor industriale.Riscul de producere a acestora este mai ridicat în þãrileîn care au fost modernizate doar puþine instalaþiiindustriale, iar cea mai mare parte a þãrilor carpaticedispun de instalaþii Prost întreþinute Un rãspuns adecvatla astfel de impacturi poate fi dat prin utilizarea detehnologii noi; prin urmare, tehnologiile industriale,procesele de producþie eficiente ºi inovarea continuãcontribuie la îmbunãtãþirea performanþei industriei înceea ce priveºte protecþia mediului. ConvenþiaCarpaticã îndeamnã la promovarea tehnologiilor deproducþie curate.

Conceptul de a fost utilizat primadatã în anii 1990 de cãtre ONU. Definiþia adoptatã deUNEP este urmãtoarea : „producþia curatã înseamnãaplicarea continuã a unei strategii de mediu preventiveintegrate asupra proceselor, produselor ºi serviciilor, înscopul creºterii eficienþei de ansamblu ºi reduceriiriscurilor la adresa fiinþelor umane ºi mediului.”

Concepte principaleproducþie curatã

239


Producþie verde în industria cauciucului, Republica Cehã

Beltyre Ltd. este unul din cei mai mari producãtori de produse din cauciuc din Republica Cehã. Cele patru linii de producþieale sale includ produse semi-fabricate din plastic, anvelope pentru motociclete, curele de cauciuc ºi anvelope pentruautoturisme ºi vehiule agricole.

Un audit de producþie verde ºi-a îndreptat atenþia cãtre producerea de curele din cauciuc, deoarece aceasta devolta o cantitatemare de deºeuri. Consumul de apã ºi energie era de asemenearidicat. Cum linia de producere a anvelopelor suferea deja unproces de introducere a unei tehnologii verzi de producere, un audit nu mai era necesar pentru aceastã linie.

Au fost gândite urmãtoarele ºase soluþii pentru o producþie verde ºi au fost selectate pentru implementare:

modificarea maºinii de tãiat cauciuc pentru minimizarea deºeurilor generate;

refolosirea deºeurilor de cauciuc rezultate în urma procesului de tãiere;

înlocuirea substanþelor folosite în timpul procesului de vulcanizare în scopuri de separare pentru evitarea formãrii deprecipitaþii ºi pentru a permite apei de rãcire sã fie reciclatã;

supervizarea strictã a consumului de apã pentru a detecta scurgerile;

instalarea unui nou sistem de încãlzire care sã permitã operaþii separate pentru diferite instalaþii; ºi îmbunãtãþirea folosiriiîncãlzirii centrale prin închiderea acesteia în timpul sfârºiturilor de sãptãmânã.

Opþiunile CP implementate au rezultat într-o scãdere majorã a apei reziduale cu aproape 5520m pe an ºi o reducere aconsumului de apã cu aproximativ 220m pe an. Prin schimbãrile aduse procesului de tãiere, cantitatea de 3,3 tone pe an dedeºeuri putea fi evitatã. Îmbunãtãþirea sistemului de încãlzire a produs o reducere a consumului de caldurã cu 12 procente.

Patru din cele ºase opþiuni pentru o producþie verde nu au necesitat nici un cost, astfel economisindu-se 22000 USD. Douãopþiuni medii ca nivel de investiþie au solicitat 14800 USD, dar vor produce economii de aproximativ 13400 USD. Perioadelede rambursare variazã între patru luni ºi ºase ani.

�

�

�

�

�

Beneficii de mediu

Beneficii financiare

Sursa:

3

3

www.cleanerproduction.com/Directory/sectors/subsectors/rubber.html

CASETA 38:


A R T I C O L U L 1 0

Acest concept descrie o abordare preventivã agestionãrii mediului. El reprezintã un termen vast, carecuprinde noþiuni cum ar fi eco-eficienþa sauproductivitatea verde ºi se referã la procesele industrialede producere a bunurilor ºi serviciilor cu impact minimasupra mediului (ex. reducerea cantitãþii de deºeuri ºi apoluãrii ºi creºterea eficienþei utilizãrii resurselor).

Tehnologiile de producþie curate sunt, deasemenea, strâns legate de Cele mai Bune TehniciDisponibile (BAT), definite de Directiva UE 96/61/ECPrevenirea ºi Controlul Integrat al Poluãrii (IPPC), princare se urmãreºte prevenirea, reducerea ºi eliminareapoluãrii la sursã. BAT înseamnã „cel mai eficace ºiavansat stadiu în dezvoltarea activitãþilor ºi a metodelorde operare aferente acestora ce indicã anumite tehnicispecifice ca fiind potrivite în mod practic pentrustabilirea valorilor minime ale emisiilor destinateprevenirii ºi, acolo unde prevenirea nu este posibilã,reducerii emisiilor cu impact asupra mediului înansamblul sãu

Rolul tehnologiilor de producþie curate nu esteacela de a rãspunde în mod direct accidentelorindustriale ºi consecinþelor acestora. Totuºi, utilizarealor atrage dupã sine riscuri reduse la adresa mediului,sãnãtãþii ºi siguranþei, contribuind astfel la prevenireaaccidentelor industriale.

sunt definite în ConvenþiaAccidentelor Industriale cu Efecte Transfrontalilere aUNECE, ca fiind evenimente rezultate dintr-o derularenecontrolatã a oricãrei activitãþi ce implicã utilizarea,depozitarea, manevrarea, eliminarea sau transportulsubstanþelor periculoase la o instalaþie. Convenþiarespectivã se aplicã accidentelor care sunt capabile sãcauzeze „efecte transfrontaliere”. Acest concept sereferã la „efecte serioase în jurisdicþia unei Pãrþi ce aparca rezultat al unui accident industrial petrecut înjurisdicþia altei Pãrþi” .

Reducerea frecvenþei ºi severitãþii accidentelorindustriale majore poate fi atinsã prin implementareaunui program de prevenire, pregãtire ºi rãspuns (PPR)privind riscul industrial, luând în considerarestandardele ºi normele recunoscute. Managementulriscului , de exemplu, este un instrument potrivitpentru prevenirea ºi reducerea frecvenþei ºi impacturiloracestui tip de accidente. În completare, consecinþeleaccidentelor industriale pot fi adesea reduse dacã sunt„întâmpinate” corespunzãtor. De exemplu, estenecesarã punerea imediatã în aplicare a planurilor deacþiune stabilite pentru eventualitatea producerii unuiastfel de accident, atât în zona afectatã, cât ºi în afaraacesteia,, care sã includã un rãspuns coordonat ºigarantarea securitãþii populaþiei,. Acþiuni de de-poluareºi remediere trebuie, de asemenea, întreprinse(dispunerea containerelor, decontaminarea terenuluiafectat, protejarea solului ºi a apei, etc.).

40

241

242

Accidentele industriale


În cadrul, care a fost adoptatã la al V-lea

Seminar Internaþional la Nivel Îanlt, desfãºurat în Coreade Sud în toamna anului 1998, producþia curatã a fostdefinitã dupã cum urmeazã: „Prin Producþie Curatãînþelegem aplicarea continuã a unei strategii integrate ºipreventive asupra proceselor, produselor ºi serviciilor,în vederea obþinerii de beneficii economice, sociale, desãnãtate, de siguranþã ºi de mediu”.

Semnatarii declaraþiei s-au angajat sã acþioneze însensul adoptãrii tehnologiilor de producþie curate, prinstabilirea de obiective provocatoare ºi raportarea asupraprogreselor obþinute în cadrul sistemelor demanagement stabilite, prin încurajarea de investiþii noiºi adiþionale în opþiuni tehnologice preventive ºipromovarea cooperãrii ºi transferului între þãri atehnologiilor favorabile mediului, precum ºi prinderularea de acþiuni comune de trecere în revistã aimplementãrii declaraþiei.

adoptatã la Helsinkiîn 17 martie 1992, a intrat în vigoare la 19 mai 2000.Majoritatea þãrilor carpatice sunt pãrþi la aceastãconvenþie, care este de o relevanþã specialã pentruimplementarea prezentului articol. Convenþia stabileºtemãsurile ce trebuiesc luate de cãtre pãrþi pentru apreveni, rãspunde ºi a diminua consecinþele unuiaccident industrial cu efecte transfrontaliere, inclusivefectele accidentelor cauzate de catastrofe naturale. Eaacoperã, de asemenea, cooperarea internaþionalã înceea ce priveºte asistenþa reciprocã, cercetarea ºidezvoltarea ºi schimbul de informaþii ºi tehnologii înceea ce priveºte prevenirea, pregãtirea pentru a face faþãºi rãspunsul la accidentele industriale. Convenþiapromoveazã cooperarea între pãrþi înainte, în timpul ºidupã accidentele industriale, încurajându-le sã sesprijine reciproc în cazul unui astfel de accident, sãcoopereze în domeniile cercetãrii ºi dezvoltãrii ºi sã„împartã” între ele informaþiile ºi tehnologia.

, adoptatã la Kiev în 21 mai2003, este un instrument complementar Convenþieiprivind Efectele Transfrontaliere ale AccidentelorIndustriale ºi al Convenþiei privind Protejarea ºiUtilizarea Cursurilor de Apã Tramsfrontaliere ºi aLacurilor Internaþionale. Doar Ungaria a ratificat acestprotocol în 2007.

Dupã catastrofa de la Cernobâl, cel mai maredezastru nuclear mondial, au fost adoptate câtevaconvenþii ºi înþelegeri internaþionale cu privire laprevenirea ºi rãspunsul în caz de accidente nucleare. În1986, Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã

Declaraþiei Internaþionale privindProducþia Curatã

Convenþia privind Efectele Transfrontaliere aleAccidentelor Industriale (TEIA),

Protocolul privind Rãspunderea Civilã pentruPagube ºi Compensaþiile pentru Pagubele Produse deEfectele Transfrontaliere ale Accidentelor Industrialeîn Apele Transfronataliere

243

244




(AIEA) a elaborat, care cere statelor sã

raporteze timpul, locaþia, emisiile de radiaþii ºi alte dateprivind accidentul esenþiale pentru evaluarea acestuia,cãtre statele afectate direct sau cãtre AIEA.

cere statelor sã anunþe AIEA cuprivire la disponibilitatea experþilor, echipamentelor saua altor materiale necesare acordãrii asistenþei. Toateþãrile carpatice sunt pãrþi ale acestor convenþii.

, adoptatã laViena în 17 iunie 1994, a intrat în vigoare în 1996.Aceasta vizeazã atingerea unui nivel ridicat desiguranþã, prin cerinþe ce þin de disponibilitatearesurselor financiare ºi umane adecvate, evaluarea ºiverificarea siguranþei, asigurarea calitãþii ºi pregãtireaaltor mãsuri. Toate þãrile carpatice, cu excepþia Serbiei,au ratificat aceastã Convenþie.

promoveazãproducþia curatã, recunoscând faptul cã producþia,tehnologia ºi managementul care folosesc resursele într-un mod ineficient conduc la reziduuri ce nu mai pot fiutilizate, genereazã deºeuri cu impact advers asuprasãnãtãþii umane ºi mediului, ºi realizeazã produse care,atunci când sunt folosite, au impact asupra mediului ºisunt dificil de reciclat. Acestea trebuie înlocuite cutehnologii, practici tehnologice ºi de management ºiknow how mai bune, care sã minimizeze deºeurilegenerate de-a lungul ciclului de viaþã al produsului.Conceptul de producþie curatã implicã vizarea uneieficienþe optime în fiecare etapã a ciclului de viaþã alprodusului.

Articolul 1 al

Directiva Seveso II declarã cã scopul directivei esteacela de a preveni accidentele majore care implicãsubstanþe periculoase ºi de a limita consecinþeleacestora asupra oamenilor ºi mediului, având caobiectiv asigurarea unui nivel înalt de protecþie, în mod

Convenþia asupra Notificãrii Imediateîn caz de Accident Nuclear

Convenþiaasupra Asistenþei în Caz de Accident Nuclear sauUrgenþã Radiologicã

Convenþia privind Siguranþa Nuclearã

Capitolul 30 din Agenda 21

Directivei Consiliului 96/82/EC din9 decembrie 1996 privind Controlul Riscurilor deAccidente Majore ce Implicã Substanþe Periculoase( ),

245

consecvent ºi efectiv, pe tot teritoriul Comunitãþii.Statele membre trebuie sã asigure obligativitateaoperatorilor industriali de a lua mãsurile necesarepentru prevenirea accidentelor majore ºi limitareaconsecinþelor acestora, prin stabilirea unor politici deprevenire a accidentelor majore ºi asigurareaimplementãrii politicilor respective, ca ºi garanþie aunui nivel ridicat de protejare a oamenilor ºi mediuluiînconjurãtor, prin mãsuri, sisteme ºi structuri demanagement potrivite. Anexa 1 a acestei Directiveenumerã substanþele care intrã în categoria celor„periculoase” (Partea 1) ºi grupeazã substanþele care nusunt menþionate în mod specific în Partea 1, în grupediferite de substanþe (Partea 2), cu detalierea ºiexpl icarea conþ inutului f iecãrei categor i i .Prevenirea accidentelor este, de asemenea, legatã deriscurile asociate lucrãrilor majore, într-o perioadã deglobalizare care deseori este rezultatul unor fluxuri deinvestiþii internaþionale. Evaluarea impactului asupramediului este un instrument standard pentru luarea încalcul a riscurilor ce þin de o construcþie nouã, daranumite aspecte ale procesului investiþional, în sine,pot avea un impact asupra nivelului de risc asociatanumitor operaþiuni. În consecinþã, anumite eforturisunt fãcute la nivel internaþional pentru a dezvoltanorme pentru investiþiile internaþionale, în particularpentru cele ce implicã lucrãri cu risc mare de accidentsau care pot produce un rãu semnificativ sãnãtãþiiumane ºi mediului înconjurãtor, cum ar fi cele ceimplicã mineritul ºi alte activitãþi periculoase. (veziTextul 39).

Legat de cele prezentate în acest paragraf,autoritãþile trebuie:

sã adopte mãsuri ºi reglementãri pentru prevenireaºi managementul accidentelor, în conformitate custandardele internaþionale;

sã creascã gradul de conºtientizare în rîndul


�

�


Principii de Guvernare privind Investiþiile Directe Strãine în Activitãþi Periculoase

Ca rãspuns imediat la dezastrul cauzat de deversarea de cianuri de la compania de exploatare a aurului Aurul într-un afluent al râuluiTisa în Baia Mare, România, februarie 2000, cu scopul de ajuta prevenirea altor potenþiale dezastre în care investiþiile internaþionaleau un rol important, a fost lansatã o iniþiativã internaþionalã pentru a promova dialogul asupra guvernãrii îmbunãtãþite a investiþiilorstrãine directe în activitãþi periculoase, luând în consederare cauzele complexe ale mineritului ºi altor dezastre ºi admiterea lipseiunui mecanism de control. Rezultatul este „Principii Guvernatoare pentru Investiþiile Strãine Directe în Activitãþi Periculoase”, ounealtã voluntarã pentru reducerea riscurilor în procesul de in vestiþie ºi a fost lãudatã ºi apreciatã în toate contextele în care avut uncuvânt de spus.

Principiile au fost lansate la Summit-ul Mondial de Dezvoltare Durabila de la Johanesburg din 2002 ºi au fost apreciate la A CinceaConferinþã Ministerialã „Mediu pentru Europa” de la Kiev din 2003(Numãr referinþã KIEV. CONF/2003/INF/18). Au fost luaterecent în considerare în realizarea noii Politici de Apãrare a Corporaþiei Financiare Intenaþionale ºi sunt în studiu pentru aplicaþii pilotîn câteva investiþii de minerit în Europa de Sud-Est.

246

CASETA 39:



comunitãþilor locale ºi categoriilor profesionaledin sectorul industrial prin instruire, de exemplu, ºisã promoveze tehnologiile curate;

sã creeze diverse stimulente pentru încurajareaentitãþile publice ºi a sectorului de afaceri în sensuladoptãrii ºi sprijinirii tehnologiilor durabile;

sã genereze informaþii pentru stabilirea de baze dedate ºi sisteme de informare care sã facilitezeevaluarea riscurilor de mediu ºi a dezastrelor dinecosistemele montane;

sã asigure aplicarea adecvatã a normelor de mediurelevante, prin utilizarea de instrumente moderne,cum ar fi luarea în considerare a avantajelor ce potfi obþinute ca urmare a intereselor purtãtorilor deinterese ºi implicarea acestora.

Agenda 21 încurajeazã guvernele ca, în cooperarecu industria:

sã identifice ºi sã implementeze un mix potrivit deinstrumente economice ºi mãsuri normative, cumar fi legi, standarde, etc, care sã promovezeproducþia curatã, o atenþie deosebitã fiind acordatãintreprinderilor mici ºi mijlocii;

sã ridice nivelul de educaþie, instruire ºiconºtientizare cu privire la producþia curatã, încolaborare cu autoritãþile relevante de la nivellocal ºi naþional; ºi

sã includã identificarea, evaluarea, cercetarea ºidezvoltarea, managementul, marketingul ºiaplicarea producþiei curate, în politici ºioperaþiuni .

în cadrul activitãþilorindustriale este fundamentalã. Acest lucru esteaccentuat în Principiile Directoare pentru Prevenirea,Pregãtirea ºi Rãspunsul în caz de Accident Chimic aleOECD , care statuteazã cã þãrile vecine trebuie sã facãschimb de informaþii ºi sã se consulte reciproc, cuscopul de a preveni accidentele ce pot cauza daunetransfrontaliere, ºi de a reduce efectele adverse ce potapãrea în cazul producerii unor astfel de accidente,asemeni Convenþiilor de Urgenþã ale AIEA, carestabilesc un cadru internaþional care sã facilitezeschimbul de informaþii ºi acordarea de asistenþã rapidãîn caz de accident nuclear sau de urgenþã datoratãradiaþiilor.

În concluzie, o þarã în care este amplasatã sau esteplanificatã amplasarea unei instalaþii periculoase,trebuie sã dea informaþii relevante privind instalaþiarespectivã tuturor þãrilor potenþial afectate de realizareaacesteia, iar þãrile potenþial afectate trebuie sã asigure

�

�

�

�

�

�

247

248


þãrii gazdã informaþii relevante referitoare la zoneleaflate în jurisdicþiile proprii care ar putea fi afectate încazul unui accident la instalaþia respectivã.

Energia este esenþialã pentru dezvoltarea socialã ºieconomicã ºi pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii.Tendinþa este aceea de a creºte consumul de energie, înspecial în industrie ºi transport, fapt ce conduce la oproducþie extensivã de energie. „Tiparele” curenteprivind producerea ºi utilizarea de energie, în specialcele ce se bazeazã pe combustibilii fosili, genereazãmotive serioase de îngrijorarea, deoarece depind deresurse limitate ºi afecteazã mediul la nivel local,regional ºi global, prin degradarea terenurilor, poluareaaerului la nivel local, acidifierea solurilor ºi apelor ºiprin emisia de gaze cu efect de serã. Astfel, modalitãþileprin care energia este produsã, distribuitã ºi utilizatãtrebuie sã evolueze, iar alternativele privind asigurareade energie în viitor într-un mod durabil sunt cruciale.

Articolul 10, paragraful 2, afirmã cã Pãrþile trebuiesã-ºi îndrepte atenþia asupra tehnologiilor ºi metodelorce conduc la o minimizarea impacturilor negativeasupra mediului. Convenþia menþioneazã sursele deenergie regenerabilã ºi mãsurile de economisire aenergiei ca ºi mijloace potrivite pentru atingerea acestuiobiectiv.

Ciclul de viaþã al energiei include producþia,distribuirea ºi consumul acesteia. Fiecare „pas” dinacest ciclu reprezintã sursa unei game variate deimpacturi asupra sãnãtãþii ºi mediului:

acoperã procesele deextragere ºi utilizare a combustibililor fosili,incluzând aici petrolul, cãrbunele ºi gazelenaturale.

presupune o reþea extinsã delinii pentru transportul energiei ºi combustibilului,care „strãbat” peisajul ºi permit aprovizionarea cuelectricitate ºi combustibil; se foloseºte încãtransportul pe calea apelor, cel rutier sau pe cãileferate.

mãsoarã utilizarea energiei,

2. Pãrþile vor urma politici menite sãintroducã metode de producþie, distribuþieºi folosire a energiei, care sã minimizezeefectele adverse asupra biodiversitãþii ºipeisajelor, incluzând folosirea surselorregenerabile de energie ºi a mãsurilor deconservare a energiei, dupã caz.

Concepte principale

�

�

�

Producerea de energie

Distribuirea energiei

Consumul de energie




sub formã de combustibili sau de electricitate, ºireprezintã o sursã de producere a deºeurilor ºipoluanþilor.

Formele de energie favorabile mediului, cum ar fienergia durabilã, energia verde sau energiaregenerabilã, sunt mai puþin dãunãtoare mediului,sporesc eficienþa energeticã ºi oferã alternative maicurate.

se referã la acelesurse care se refac pe cale naturalã. Vântul, biomasa,energia apei/hidroenergia, energia solarã ºi ceageotermalã intrã toate în aceastã categorie, ele fiindsurse de inepuizabile energie (uneori tot aici este inclusãºi energia obþinutã prin incinerarea deºeurilor), în timpce combustibilii fosili (petrolul, gazele naturale ºicãrbunele) sunt surse de energie neregenerabile.Electricitatea poate fi obþinutã din energia solarã,energia eolianã, din biomasã, din resurse geotermale,hidro ºi oceanice; energia termicã poate fi obþinutã dinsursele de energie solarã, termalã ºi geotermalã;biocombustibilii, cum ar fi etanolul ºi metanul, pot fiobþinuþi din combinaþii ale surselor regenerabile.Multe alte surse regenerabile de producere a energieiexistã ºi sunt uneori folosite, printre acestea situându-segazul din depozitele de deºeuri, deºeurile solide,energia termalã a oceanelor, puterea fluxului ºirefluxului ºi puterea valurilor marine. Totuºi, gradul deimplementare a unor astfel de tehnologii, ºi, prinurmare, posibilitatea ca ele sã înlocuiascã surseleconvenþionale, este unul foarte mic. Majoritatea surselorregenerabile de energie menþionate anterior se aflã încãîn stadiul de cercetare sau sunt implementate ad hoc, caºi proiecte pilot.

Ideea cã energia nuclearã poate fi consideratãenergie verde reprezintã o idee oarecum controversatã.Este posibil ca ea sã fie durabilã, este discutabil dacãpoate fi regenerabilã ºi, practic, în procesul deproducere a acesteia, nu se genereazã poluare. Totuºi,riscul unui accident nuclear ºi consecinþele drastice,ireparabile ale unui astfel de accident pune sub semnulîntrebãrii durabilitatea energiei nucleare. În plus, nu afost gãsitã nici o soluþie privind deºeurile nucleare, dinpricina gradului mare de incertitudine în ceea cepriveºte periculozitatea produselor de reacþie rezultatedin procesul de obþinere a energiei nucleare.

contribuie la reducereaconsumului, la diminuarea impactului asupra mediuluiºi la scãderea costurilor. De exemplu, folosirea raþionalãa energiei este fãrã îndoialã cea mai rapidã, cea maieficientã ºi cea mai eficace, din punct de vedere alcosturilor, metodã pentru reducerea gazelor cu efect deserã. Aceasta asigurã, de asemenea, o mai mareproductivitate a economiei ºi industriei, ºi creºtecompetitivitatea. , reprezentând un element central aloricãrei strategii energetice care ia în serios provocãrilepe termen lung în domeniu.

249

250

251

252

Sursele de energie regenerabilã

Economisirea de energie


Capitolul 4 din Agenda 21

Convenþia Cadru asupra Svhimbãrilor Climatice

Protocolul de la Kyoto

Decizia Consiliului ºi Comisiei98/181/EC,

Energiei Protocolului la CartaEnergiei, privind eficienþa energeticã ºi aspectele demediu legate de aceasta

, care se referã laschimbarea modelelor de consum, încurajeazã oeficienþã mai mare în ceea ce priveºte consumul deenergie ºi resurse, precum ºi o reducere a cantitãþii deenergie ºi a materialelor folosite pe unitatea de produs,în producþia de bunuri ºi servicii. Se cer, de asemeneaeforturi sporite care sã vizeze utilizarea energiei ºi aresurselor într-o manierã mai eficientã ºi favorabilãmediului.

Înþelegând ºi notând corelarea dintre schimbãrileclimatice ºi emisiile de gaze cu efect de serã, pe de-oparte, ºi aplicând principiul precauþiei pe cealaltã parte,

,afirmã nevoia de luare în considerarea: „posibilitãþilorde atingere a unei eficienþe energetice sporite ºi decontrolare a emisiilor de gaze cu efect de serã, îngeneral, inclusiv prin aplicarea de tehnologii noi întermeni care sã facã o asemenea aplicare beneficã dinpunct de vedere social ºi economic”.

la Convenþia Cadru asupraSchimbãrilor Climatice a Naþiunilor Unite afirmã cãfiecare parte va îmbunãtãþi eficienþa energeticã însectoarele relevante ale economiei naþionale, vapromova dezvoltarea ºi sporirea gradului de utilizare aunor forme noi ºi regenerabile de energie, precum ºidezvoltarea tehnologiilor de reþinere a dioxidului decarbon ºi a unor tehnologii avansate inovatoarefavorabile mediului.

La nivelul UE, problemele legate de energie suntadresate prin

ECSC, Euratom, din 23 septembrie 1997, cuprivire la încheierea de cãtre Comunitãþile Europene aTratatului Cartei ºi

Obiectivul tratatului este sãstabileascã un cadru legal care sã promovezecooperarea pe termen lung în domeniul energetic. Celemai importante prevederi ale acestuia se referã laprotejarea investiþiilor, comerþul cu materiale ºi produseenergetice, tranzitarea energiei ºi rezolvareadiferendelor legate de aceasta.

Pãrþile contractante trebuie, de asemenea, sãreducã, într-o manierã eficientã din punct de vedereeconomic, impacturile dãunãtoare mediului ce apar îninteriorul sau în afara acestora, din ansambluloperaþiilor aferente ciclului energetic din aria proprie,þinând seama în mod corespunzãtor de aspecteleprivind siguranþa. Protocolul la Cartei Energiei a fostadoptat în conformitate cu dispoziþiile tratatului, caremenþioneazã în mod expres posibilitatea negocierii deprotocoale ºi declaraþii menite sã conducã la atingereaobiectivelor ºi respectarea principiilor cartei.Obiectivele sale sunt:

promovarea de politici de eficienþã energeticã

253

254

�




compatibile cu dezvoltarea durabilã;

crearea de condiþii care sã determine producãtoriiºi consumatorii sã utilizeze energia într-un mod câtmai economic, cât mai eficient ºi cât mai favorabilmediului;

încurajarea cooperãrii în domeniul eficienþeienergetice.

Pãrþile contractante se obligã sã stabileascã politiciprivind eficienþa energeticã, precum ºi cadrul legal ºi cel dereglementare necesare promovãrii, printre altele, afuncþionãrii eficiente a mecanismelor de piaþã, inclusivformarea preþurilor þinând seama de piaþã.

cere pãrþilor „sã introducã metode pentruproducerea, distribuirea ºi folosirea energiei, care sãconserve regiunile rurale ºi sunt compatibile cu mediulînconjurãtor ºi sã promoveze mãsuri de economisire aenergiei”. Acest singur paragraf al Convenþiei Alpine carese referã la energie, este foarte asemãnãtor cu paragraful 2al articolului 10 al Convenþiei Carpatice, el fiind unangajament simplu cu privire la alegerea de metode deproducere ºi distribuire a energiei favorabile mediului.

Mai mult, un a fostadoptat în 1998 ºi a intrat în vigoare în 2002. Scopulacestuia este acela de a stabili linii directoare pentruproducerea, distribuirea, transportul ºi conservareaenergiei în teritoriile în care Convenþia a fost adoptatã.Pãrþilor la protocol li se cere, prin urmare, sã asigure unechilibru între infrastructura de energie ºi nevoile deprotecþie a mediului, prin raþionalizarea utilizãriienergiei, promovarea surselor de energie regenerabilã,folosirea tehnologiilor avansate ºi derularea deproceduri EIA pentru orice instalaþie nouã de producerea energiei, precum ºi pentru orice schimbare destructurã a unei astfel de instalaþii deja existente.

În cadrul Convenþiei Carpatice, autoritãþile trebuie:

sã integreze consideraþiile ºi prioritãþile de mediuîn politicile privind energia;

sã evalueze întregul ciclu de viaþã al energiei,inclusiv producþia, distribuþia ºi folosirea;

sã promoveze cercetarea ºi dezvoltarea întehnologii favorabile mediului; ºisã creeze diferite tipuri de stimulente care sãîncurajeze trecerea la sursele de energieregenerabilã

În plus, întãrirea cooperãrii internaþionale ºischimbul de experienþã, practici ºi tehnologii în sectorulenergetic, pot conduce la un consum de energie cu un

�

�

�

�

�

�

ConvenþiaAlpinã

Protocol privind Energia

255


grad de eficienþã sporit ºi favorabil dezvoltãrii durabile.

În comparaþie cu multe alte sectoare, potenþialeleprobleme sociale ºi de mediu asociate mineritului ºioperaþiunilor de procesare a mineralelor suntsemnificative ºi necesitã un management complex. Deºimineritul asigurã o mare parte din materiile primenecesare în realizarea infrastructurii ºi furnizareaserviciilor ºi bunurilor care asigurã dezvoltareaeconomicã, industria mineralelor reprezintã una dincele mai mari ameninþãri la adresa mediului ºisecuritãþii.

În 1999, Nazari, de la Banca Europeanã pentruReconstrucþie ºi Dezvoltare, a scris urmãtoarele:„Sectorul minier aduce contribuþii foarte importantepentru economia naþionalã ºi localã, inclusiv în EuropaCentralã ºi de Est (ECE) ºi fosta Uniune Sovieticã. Totuºi,în unele pãrþi ale ECE ºi ale fostei Uniuni, sectorul miniera fost deseori caracterizat prin planificare ºi, practicioperaþionale ºi post-operaþionale neadecvate, inclusivlipsa unui cadru de reglementare adecvat ºiimplementarea neadecvatã a activitãþilor de reabilitareºi închidere a minelor. În unele dintre regiunile cuactivitãþi miniere semnificative, acest lucru a condus ºicontinuã sã conducã la impacturi negative asupramediului, sãnãtãþii ºi siguranþei .”

În anii recenþi, accidentele miniere au sporit gradulde conºtientizare de cãtre populaþie a pericolelor laadresa mediului ºi sãnãtãþii generate de activitãþileminiere. Cel mai bun exemplu este deversarea decianurã de la Baia Mare, România, din ianuarie 2000,care a fost numitã cel mai grav dezastru ecologic dinregiune de la Cernobâl încoace. De atunci, atitudineaprivind mineritul s-a schimbat, iar practicile privindplanificarea, închiderea sau reabilitarea minelor s-auîmbunãtãþit, ca ºi modul de operare în mod durabil aacestora.

Ca ºi parte a acestei tendinþe, Convenþia Carpaticãsolicitã dezvoltarea practicilor ºi politicilor demanagement, precum ºi introducerea de tehnologii caresã permitã practicarea mineritului într-un mod care sãafecteze mediul cât mai puþin cu putinþã.

Mineritul reprezintã o industrie globalã vastã.Termenul include operaþiunile de extragere dinpãmânt a mineralelor valoroase ºi a altor materialegeologice. Exploatarea mineralelor poate cauza odegradare severã a mediului, inclusiv:

3. Pãrþile vor contribui la reducereaimpactului exploatãrilor de minereuriasupra mediului ºi vor asigurasupravegherea adecvatã a mediului dinpunctul de vedere al tehnologiilor ºipracticilor de minerit.

256

Concepte principale

minerit




�

�

�

�

�

�

consumul de apã ºi energie;

poluarea aerului, apei ºi solului;

degradarea peisajelor;

eroziunea solului;

distrugerea albiilor râurilor; ºi

pericole la adresa sãnãtãþii ºi siguranþei

Astazi, provocarea cãreia industria minierã trebuiesã îi facã faþã este aceea de a gãsi, extrage ºi procesamineralele ºi resursele metalifere într-un mod care sãafecteze mediul cât mai puþin cu putinþã.Tehnologiile ºi practicile evolueazã, fãcând posibilãcreºterea eficienþei mineritului ºi, în acelaºi timp,permiþând îmbunãtãþirea siguranþei ºi durabilitãþii.Totuºi, nu existã o soluþie universalã, condiþiile(mineralele/metalele extrase, locaþia, mãrimea,infrastructura, etc.) diferind de la o carierã/ minã la alta.

257

258 259Bunele practici ºi liniile directoare existã, în special înþãri ca Australia ºi Canda . Aceste „avansuri” conducla un minerit durabil, prin utilizarea unor practici„responsabile” din punct de vedere economic, social ºide mediu (a se vedea textul 42).

, în contextul actual, sereferã la sisteme de monitorizare menite sã evaluezeperformanþa de mediu a operaþiunilor miniere. Aceastaînseamnã o supraveghere îndeaproape, consecventã ºiperiodicã, a activitãþilor ºi instalaþiilor, de-a lungul uneiperioade lungi de timp. Pe lângã sporirea conºtientizãriiºi informãrii publicului, supravegherea de mediu oferãposibilitatea de a lua mãsuri corective atunci când seobservã deviaþii.

Accidentul de la Baia Mare a condus lareconsiderarea regulilor CE cu privire la obligaþiile ºiaccidentele transfrotaliere.

În 2002, Summitul Mondial privind DezvoltareaDurabilã, prin

Supravegherea de mediu

Planul de Implementare de la


Minerit pentru închidere: Politici, practici ºi îndrumãri pentru un minErit durabil ºiînchiderea minelor

Decada trecutã, plinã de rãzboaie, conflicte ºi tranziþii, a lãsat Europei de Sud-Est o moºtenire de creºtere inadecvatã ºi opresiune mare asupra mediului. Regiunea este în principal afectatã de poluarea industrialã mare din zonele industriale urbaneºi poluarea din sectrul minier.

Publicaþia , realizatã în 2005 de cãtre partenerii Mediu ºi Securitate (ENV SEC) au identificat poluareaminierã ºi pe cea din ramurile relaþionate ca fiind una din cele mai mari ameninþãri la adresa mediului ºi securitãþii. Acestdocument reprezintã o bazã pentru acþiunile întreprinse în ECE ºi bazinul râului Tisa (BRT) ºi are ca obiectiv sprijinireaarticulãrii ºi adoptãrii principiilor pentru elaborarea politicilor de minerit, dezvoltarea capacitãþii ºi dezvoltarea instituþionalã,care pot produce un mix durabil de rezultate sociale, economice ºi de mediu în regiunea ECE/BRT.

Patru arii de acþiune principale reprezintã luarea de decizii, cei care realizeazã politicile ºi actorii industriali principali, suntenumerate mai jos:

reducerea riscului la siturile abandonate- acþiuni care pot facilita reducerea riscurilor foarte mari asociate siturilor ne-operaþionale, abandonate ºi/sau pãrãsite în care cantitãþi mari de deºeuri miniere instabile fizic, chimic sau slab închisesunt depozitate;

reducerea riscului în siturile operaþionale- acþiuni care pot facilita reducerea riscurilor foarte mari asociate siturilor deminerit sau de procesare a mineralelor care sunt operaþionale datoritã posibilitãþii existenþei actorilor economici ºiactivitãþilor industriale, o parte importantã fiind elaborarea unei abordãri efective ºi eficiente asupra finanþãrii închiderii,care dã posibilitatea reabilitãrii minei;

elaborarea de noi resurse ºi re-minerit care sã se alinieze dezvoltãrii durabile- acþiuni care pot stimula dezvoltareacapacitãþii instituþionale, o culturã a controlului riscurilor ºi proceduri operaþionale de piaþã îmbunãtãþite în toatãregiunea pentru a crea o normã de planificare a mineritului care sã cuprindã planuri de închidere a minelor ca parteintegralã din ciclul de viaþã al unui proiect;elaborarea de cadre legislative pentru managementul moºtenirilor miniere ºi procesarea durabilã a minereului ºimineralelor; contabilizare clarã (ºi transmitere jurisdicþionalã) a aspectelor de mediu ale activitãþilor de procesare aminereului ºi mineralelor din zonã ºi dezvoltarea viitoare a instituþiilor care sprijinã managementul transfrontalier alriscului ºi/sau rãspunsul în caz de ezastru.

Minerit pentru închidere

�

�

�

�

Sursa: www.envsec.org/see/pub/Mining%20for%20Closure1.doc

CASETA 42:







Johanesburg

Convenþie privind Siguranþa ºiSãnãtatea în Mine

Articolul 1 din Directiva 2006/21/EC aParlamentului European ºi a Consiliului, privindGestionarea Deºeurilor provenite din IndustriaExtractivã

Convenþia asupra Poluãrii Transfrontaliere laDistanþã a Aerului

Protocolul privind Metalele GreleLRTAP

, a corectat o omisiune a Conferinþei de laRio din 1992, legatã de gestionarea mineralelor ºimetalelor într-un mod corespunzãtor. Acest summit afost semnificativ prin faptul cã a condus la un adevãratparteneriat global pentru punerea în aplicare a uneiabordãri integrate ºi orientate strategic în ceea cepriveºte provocãrile sociale ºi de mediu implicate dedezvoltarea durabilã a sectorului minier. Industria a fost„provocatã” sã-ºi îmbunãtãþeascã modul de gestionare aproblemelor de mediu ºi sã-ºi diminueze consumul deapã ºi de energie. Guvernele au fost „provocate” sã-ºisporeascã reglementãrile menite sã sprijine dezvoltareadurabilã a mineritului, inclusiv prin dezvoltarea depolitici economice care sã permitã includerea costurilede mediu atrase de producþie în preþul de piaþã. ONG-urile din domeniul mediului ºi din cel social, au fost„provocate” sã devinã parteneri ai industriei ºiguvernelor în tranziþia cãtre dezvoltarea durabilã asectorului minier.

Existã ºi o. În afara politicilor de siguranþã ºi

sãnãtate pentru muncitori, aceastã Convenþie a OIM,adoptatã în 1995, prevede mãsuri caracteristice demonitorizare ºi evaluare a riscurilor, precum ºinecesitatea pregãtirii de planuri de urgenþã îneventualitatea producerii de dezastre naturale ºiindustriale.

, prevede mãsuri, proceduri ºi îndrumarepentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, aoricãror efecte adverse asupra mediului, în particularasupra apei, aerului, solului, faunei ºi florei ºi peisajelor,precum ºi a oricãrui risc la adresa sãnãtãþii umane, ce arputea fi cauzate de gestionarea deºeurilor din industriaextractivã. Directiva se referã la managementuldeºeurilor ce rezultã din prospectarea, extracþia,tratamentul ºi depozitarea resurselor minerale ºi dinfuncþionarea carierelor. Aceastã directivã completeazãpe cea privind accidentele majore ce implicã substaþepericuloase, precum ºi documentul privind cea maibuna tehnicã disponibilã pentru deºeurile din piatrãprovenite din activitãþile miniere. Alte tratate relevantepentru activitãþile miniere sunt:

din 1979 (LRTAP) cu patruprotocoale ce stabilesc limitele specifice emisiilorde dioxid de sulf (1985, 1994), oxizi de azot(1988,1998) ºi compuºi organici volatili (1991).Aceasta prevede restricþii considerabile cu privirela câþiva poluanþi de bazã din sectorul minier, înþãrile din emisfera nordicã (UE, SUA, Canada,Rusia etc.);

este deosebit de sever pentru industriamineritului/metalurgicã, datoritã restricþiilor cu

261

262

�

privire la calitatea aerului ºi pentru cã ar puteainterzice anumite procese de producere ametalelor, atunci când acestea sau deºeurile pecare le genereazã ar putea provoca poluareatransfrontalierã a aerului;

din 1985, amendatã de

(Protocolul de la Montreal), are,de asemenea, implicatii pe termen lung pentruindustria minierã.

Autoritãþile guvernamentale de le nivelurilecorespunzãtoare, cu sprijinul organizaþiilorinternaþionale ºi regionale relevante, trebuie:

sã promulge ºi sã implementeze cadre legalepentru deºeurile în cantitãþi mari, închidereaminelor ºi minele abandonate;

sã asigure capacitatea de revizuire a permiselor ºiaplicarea reglemetãrilor în vigoare;

sã promoveze politici care sã asigure stimulentepentru utilizarea de tehnologii favorabile mediuluiºi transferul cestora;

sã întãreascã instituþiile existente în industriaminierã, sau sã înfiinþeze altele noi, la nivel local,naþional sau regional;

sã asigure angajaþilor un nivel ridicat de cunoºtinþetehnice, mai ales prin asigurarea unei instruiricorespunzãtoare a acestora,;

sã evalueze impactul potenþial al minerituluiasupra mediului;

sã monitorizeze ºi sã realizeze sisteme deavertizare timpurie ºi sã asigure informaþii; ºi

se se angajeze în mod proactiv în proiectele deinvestiþii propuse pentru sectorul minier, învederea obþinerii de beneficii maxime pentrucomunitate ºi a reducerii la maximum a riscurilor.

Luând în considerare riscurile ce derivã dinminerit, este esenþialã.Aceasta poate fi atinsã prin mecanisme de schimb alinformaþiei între instituþiile ºi companiile de la nivelnaþional ºi regional.

Articolul 10 are o legãturã directã cu articolul 4 al

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Convenþia de la Viena privind Protecþia Stratuluide Ozon Protocolul de laMontreal asupra Substanþelor care EpuizeazãStratul de Ozon

cooperarea transfrontalierã


Legãturi cu alte articole din Convenþie


Convenþiei, care stipuleazã cã pãrþile trebuie sã iamãsuri potrivite pentru integrarea obiectivului privindconservarea ºi durabilitatea în politicile sectoriale,printre altele cele cu privire la energie, industrie ºiactivitãþi miniere.

Articolul 5 sugereazã cã, în dezvoltarea deprograme ºi politici de planificare spaþialã, o atenþiespecialã trebuie acordatã infrastructurii ºi serviciilor dinsectorul energetic ºi, indirect, impacturilor pe careacestea le pot avea asupra pãmântului ºi resurseloracestuia. De asemenea, el atrage atenþia asupra risculuide poluare transfrontalierã. Prin urmare, o abordarespaþialã este decisivã pentru prevenirea poluãrii.

În final, articolul 12 menþioneazã cã pãrþile trebuiesã punã la punct sisteme de avertizare timpurie, demonitorizare ºi de evaluare a riscurilor ºi pericolelornaturale sau produse de om care pun în pericol mediul.

Aceastã prevedere este relevantã în ceea cepriveºte riscurile de mediu atrase de industrie, energie ºiactivitãþile miniere.

Patrimoniul natural reprezintã moºtenirea lãsatã detrecut omenirii, o sursã de viaþã ºi de inspiraþie pentrugeneraþiile prezente ºi viitoare ce nu poate fi înlocuitã.Principalul text internaþional privind întreþinerea,conservarea ºi promovarea acestei moºteniri esteConvenþia pentru Protejarea Patrimoniului Cultural ºiNatural Mondial (Convenþ ia Patr imoniuluiMondial/Convenþia Moºtenirii Mondiale) adoptatã decãtre Organizaþia Educaþionalã ªtiinþificã ºi Culturalã aNaþiunilor Unite (UNESCO) în 1972.

Comunitatea internaþionalã recunoaºte cãmoºtenirea culturalã/patrimoniul cultural ºi natural pecare omenirea l-a moºtenit este ameninþat de globalizare,de nivelul scãzut de conºtientizare cu privire la valoareapatrimoniului cultural, de gestionarea pasivã ºi lipsa deresurse financiare, toate acestea conducând la dispariþiade situri, de monumente ºi de tradiþii. În sens contrar,tradiþiile ºi patrimoniul ajutã la definirea identitãþiiculturale a individului ºi a comunitãþii ºi la propagareabeneficiilor sociale. Identificarea, protejarea, conservareaºi promovarea elementelor de patrimoniu cultural ºi apracticilor ºi cunoºtinþelor tradiþionale se situeazã astãziprintre eforturile fundamentale pe care omenirea le face.

Articolul 11 cere pãrþilor sã urmãreascã realizareade politici care sã vizeze conservarea ºi protejareamoºtenirii culturale/patrimoniului cultural ºitradiþiilor/cunoºtinþelor tradiþionale, referindu-se în modexplicit la forme specifice de moºtenire culturalã ºitradiþii, prezentate în cele ce urmeazã.

263

Pãrþile vor urma politici care vizeazãpromovarea ºi protecþia patrimoniuluicultural ºi a cunoºtinþelor tradiþionale alepopulaþiei locale, a producerii ºicomerþului de mãrfuri locale, obiecteartizanale ºi de artã.

Concepte principale

A

Noþiunea dea evoluat de-a lungul timpului. Astãzi se

înþelege cã patrimoniul cultural poate lua atât formetangibile, cât ºi intangibile. Existã o mare diversitate deelemente de patrimoniu cultural, printre acesteasituându-se monumentele istorice, clãdirile ºi obiectelede artã, muzica, dansul, tehnicile meºteºugãreºti,ritualurile, tradiþiile ºi alte cunoºtinþe locale transmisedin generaþie în generaþie.

Conform articolului 1 din Convenþia MoºteniriiMondiale (CMM), urmãtoarele vor fi considerate ca fiindmoºteniri culturale:

monumente: lucrãri arhitecturale, lucrãri depicturã ºi sculpturã monumentalã, elemente saustructuri de naturã arheologicã, inscripþii,lãcaºurile din peºteri ºi combinaþiile de semnefiguri rupestre, care sunt de o valoare universalãinestimabilã, din punct de vedere al istoriei, alartei sau al ºtiinþei;

grupuri de clãdiri: grupuri de clãdiri separate saulegate între ele care, din cauza arhitecturii,omogenitãþii sau poziþionãrii lor în peisaj, sunt deo valoare universalã inestimabilã din punct devedere al istoriei, al artei sau al ºtiinþei;

situri: lucrãri ale omului sau ale omului înparteneriat cu natura ºi zone ce includ situriarheologice care sunt de o valoare universalãinestimabilã din punct de vedere istoric, estetic,etnologic sau antropologic.

ceste elemente reprezintã, fiind artifacte lãsate moºtenire de

culturile ºi civilizaþiile anterioare.

moºtenire culturalã / patrimoniucultural

/

forme tangibile alemoºtenirii culturale

264


Capitolul JArticolul 11

Articolul 11 - Moºtenirea culturalã ºi tradiþiile

Pãrþile vor urma politici care vizeazã promovarea ºi protecþia patrimoniului cultural ºi a cunoºtinþelortradiþionale ale populaþiei locale, a producerii ºi comerþului de mãrfuri locale, obiecte artizanale ºi deartã. Pãrþile vor urmãri pãstrarea arhitecturii tradiþionale specifice, a modului de utilizare a terenurilor,a raselor locale de animale domestice ºi a varietãþilor de plante cultivate ºi utilizarea durabilã a plantelorsãlbatice în Carpaþi.

a)

b)

c)

Articolul 2 din Convenþia pentru ProtejareaMoºtenirii Culturale Intangibile defineºte

ca fiind „practicile, reprezentãrile,expresiile, cunoºtinþele, aptitudinile- cât ºiinstrumentele, obiectele, artefactele ºi spaþiile culturaleasociate- pe care comunitãþile, grupurile, ºi în unelecazuri indivizii, le recunosc ca fiind parte dinmoºtenirea lor culturalã. Aceastã moºtenire culturalãintangibilã, transmisã din generaþie în generaþie, esterecreatã constant de comunitãþi ºi grupuri, ca rãspuns lamediul în care acestea trãiesc, la interacþiunea lor cunatura ºi la istoria lor, asigurându-le un sens al identitãþiiºi continuitãþii ºi promovând astfel respectul pentrudiversitatea culturalã ºi creativitatea umanã.”

au fost definite în Convenþia DiversitãþiiBiologice (CDB) în art.8(j) dupã cum urmeazã:cunoºtinþele, inovaþiile ºi practicile indigenilor ºicomunitãþilor locale din întreaga lume. Dezvoltatã dinexperienþa câºtigatã de-a lungul veacurilor ºi adaptatã lacultura localã ºi la mediul local, tradiþia este transmisãpe cale oralã din generaþie în generaþie. Tinde sã fiedeþinutã în mod colectiv ºi sã ia forma povestirilor,cântecelor, folclorului, proverbelor, valorilor culturale,credinþelor, ritualurilor, legilor comunitãþii, limbiilocale ºi practicilor agricole, inclusiv a creºterii deanumite specii de plante ºi rase de animale. Tradiþiilesunt, în mare parte, de naturã practicã, în special îndomenii ca agricultura, pescuitul, sãnãtatea,horticultura ºi prelucrarea lemnului.

Astfel, tradiþia este o formã de moºtenire culturalãintangibilã.

Textul Convenþiei Carpatice foloseºte termenii binecunoscuþi „moºtenire culturalã”/”patrimoniu cultural” ºi„tradiþie/””cunoºtinþe tradiþionle”, care pot interpretaþicorespunzãtor termenilor din textele date spre referinþã.Mai mult decât atât, face referire în mod specific la„realizarea ºi comercializarea bunurilor, lucrãrilor deartã ºi obiectelor meºteºugãreºti locale”. În timp ce

pot exista independent de tradiþii, îngeneral sunt forme tangibile alemoºtenirii culturale bazate pe tradiþii. Referirea specificãla meºteºugurile ºi piaþa localã subliniazã unele tipuri demoºtenire culturalã care sunt asociate în mod particularcu zonele montane. Motivele din spatele acestui lucru nusunt clare, dar nu înseamnã cã alte forme de moºtenireculturalã ºi tradiþii asociate zonelor montane, cum ar fimuzica, portul popular, dansul sau ritualurile, au maipuþinã valoare sau meritã mai puþinã protecþie.

Convenþia pentu Protejarea Moºtenirii CulturaleIntangibile defineºte „protejarea” ca fiind „mãsuri ce auca obiectiv viabilitatea moºtenirii culturale intangibile,incluzând identificarea, documentarea, cercetarea,conservarea, protejarea, promovarea, îmbunãtãþirea,transmiterea, în particular prin educaþie oficialã ºineoficialã, cât ºi revitalizarea variatelor aspecte ale uneiasemenea moºteniri.”

moºtenireaculturalã intangibilã

Tradiþiile

lucrãrile de artãobiectele meºteºugãreºti

265

Convenþia Carpaticã, care a fost negociatãînaintea intrãrii în vigoare a Convenþiei MoºteniriiCulturale Intangibile, foloseºte termenul „conservare” ºi„promovare” a moºtenirii culturale ºi tradiþiilor.Existã numeroase mecanisme de amoºtenirii culturale, dar unul important este inscripþiadin listele UNESCO: Lista Moºtenirilor Mondiale, ListaReprezentativã a Moºtenirii Culturale Intangibile aUmanitãþii ºi Lista Moºtenirii Culturale Intangibile cuNevoi Urgente de Protecþie. Siturile înscrise în ListaMoºtenirilor Mondiale beneficiazã de protecþieinternaþionalã ºi sunt selectate de cãtre ComitetulMoºtenirii Mondiale din inventarele naþionale deproprietãþi ce fac parte din patrimoniul natural ºicultural. Siturile de Moºtenire Mondialã suntconsiderate de cãtre comunitatea internaþionalã ca fiindde o valoare universalã deosebitã. Protejarea,conservarea ºi reabilitarea acestor situri sunt aspecte cepreocupã toate pãrþile, ele rãmânând însã înproprietatea þãrii pe al cãrei teritoriu se situeazã.

În fiecare dintr þãrile carpatice existã câteva situriînscrise pe Lista Moºtenirii Mondiale, dar puþine suntsituate în regiunea carpaticã. Deoarece câteva zonemontane din toatã lumea au fost proclamate situri demoºtenire mondialã ºi incluse în Listã, aceastã opþiunetrebuie cercetatã de asemenea pentru zonele specificedin Munþii Carpaþi. Totuºi, la nivel naþional, existãdiverse situri sau forme de moºtenire culturalã careprezintã un interes foarte mare, o importanþã sau valoaremare ºi care meritã protejate, dar care nu sunt incluse înlistele UNESCO. (vezi textul 43) Statele ar trebui sã seasigure cã legislaþia naþionalã oferã mãsuri de protecþietuturor formelor de moºtenire culturalã.

este o cerinþã adiþionalã care obligãpãrþile sã contribuie în mod activ la conservarea moºteniriiculturale prin luarea de mãsuri potrivite. Acestea potinclude publicitate, organizarea de evenimente ºiasigurarea conºtientizãrii publicului privind valoareadiferitelor forme de moºtenire culturalã ºi tradiþii.

Toate aceste obligaþii generale ar putea fi abordatemai în detaliu în cadrul unui protocol tematic. Seaºteaptã ca un viitor astfel de protocol sã fie realizat,pornindu-se de la acordurile internaþionale existente, înspecial de la Convenþiile UNESCP ºi CDB.

266

conservare

Promovarea

�


Douã acorduri internaþionale principale trateazãporblema moºtenirii culturale tangibile ºi intangibile;

( C o n v e n þ i a M o º t e n i r i iMondiale Convenþia Patrimoniului Mondial) areca obiectiv desemnarea siturilor care au o valoare

Convenþia pentru Protejarea Moºtenirii Naturaleºi Culturale Mondiale/ Convenþia pentruProtejarea Patrimoniului Natural ºi CulturalM o n d i a l

/




universalã deosebitã pentru umanitate ºi caretrebuie, prin urmare, incluse pe Lista MoºtenirilorMondiale, pentru a putea fi protejate pentrugeneraþiile viitoare;

, adoptatã în 2003 ºi intratã în vigoare la20 aprilie 2006, are ca obiectiv asigurarearespectului pentru moºtenirea culturalã intangibilãa comunitãþilor, grupurilor ºi indivizilor, sã creascãnivelul de conºtientizare de la nivel local, naþionalºi internaþional, cu privire la importanþa moºteniriiculturale intangibile, ºi sã asigure cooperarea ºiasistenþa la nivel internaþional.Aceste convenþii UNESCO au stabilit mecanisme

de protecþie care sunt oarecum similare. Elementulprincipal al ambelor convenþii este realizareainventarelor ºi listelor cu moºtenirile culturalemondiale. Ambele cer pãrþilor sã ia mãsuri specifice deprotecþie ºi pun în practicã un sistem de cooperare ºiasistenþã la nivel internaþional, precum ºi un mecanismde finanþare, toate acestea fiind esenþiale pentruprotejarea ºi conservarea efectivã a moºtenirii culturalemondiale.

Convenþia pentru Protejarea Moºtenirii CulturaleIntangibile

�

Convenþia Diversitãþii Biologice (CDB), art.8(j) cerepãrþilor sã „respecte, conserve ºi sã întreþinã cunoaºterea,inovaþiile ºi practicile indigenilor ºi comunitãþilor locale

ce întruchipeazã stilul de viaþã tradiþional cu relevanþãpentru conservarea ºi folosirea durabilã a diversitãþiibiologice, sã promoveze aplicarea lor la scarã largã, cuaprobarea ºi implicarea celor ce deþin astfel decunoºtinþe, inovaþii ºi practici, ºi sã încurajeze împãrþireaechitabilã a beneficiilor ce rezultã din utilizarea unorastfel de cunoºtinþe, inovaþii ºi practici.”

A ºaptea întâlnire a Conferinþei Pãrþilor CDB aadoptat documentul „Akwe: Kon Voluntary Guidelines”,un document fãrã caracter obligatoriu pentru dirijareaevaluãrii impactului de mediu, cultural ºi social ce arputea fi generat de cãtre activitãþile propuse a se desãºuraîn siturilor sacre sau în þinuturile de uscat sau de apãocupate tradiþional sau folosite de indigeni sau decomunitãþile locale, sau care ar putea avea un impactasupra acestora. Pãrþile sunt încurajate sã investighezecãi de încorporare a îndrumãrilor respective în legislaþia ºipoliticile naþionale. Se aºteaptã ca CDB sã aibã un rolimportant legat de acest subiect în viitorul apropiat; toateþãrile carpatice, ca pãrþi ale CDB, vor avea nevoie sã punãîn practicã mãsurile agreate în acest forum.Toate þãrile carpatice au ratificat CMM ºi CDB. Convenþiaasupra Moºtenirii Mondiale Intangibile a fost ratificatãdoar de Romania, Ungaria ºi Slovacia.

, în articolul 2, cere pãrþilor „sã iamãsuri adecvate pentru respectarea, conservarea ºipromovarea independenþei sociale ºi culturale apopulaþiei indigene ºi sã asigure baza necesarã

268

Convenþia Alpinã


Comori Umane în Viaþã

Comori Umane în Viaþã este un program UNESCO ce are ca obiectiv încurajarea pãrþilor de a recunoaºte oficial „purtãtoriiexcepþionali ai tradiþiilor ºi meºteºugarii ºi sã încurajeze transmiterea cunoºtinþelor, abilitãþilor lor cãtre generaþiile maitinere”. UNESCO a publicat ghiduri pentru întocmirea de sisteme naþionale Comori Umane în Viaþã.

Franþa, de exemplu, a elaborat un sistem similar prin înfiinþarea titlului de „maestru în artã” cât ºi Consiliul Aertelor ºiMeºteºugurilor în 1994. Obiectivul este de a proteja ºi dezvolta cunoºtinþele excepþionale ºi rare deþinute de profesioniºtii arteimeºteºugãreºti în sectorul privat. Maeºtrii în artã sunt selectaþi pentru o perioadã de doi ani pe criterii bien definite. Odatã selectaþi,ei au datoria de a transfera cunoºtinþele lor unui ucenic pe o perioadã de trei ani. Maestrul este remunerat de cãtre MinisterulCulturii în timpul acestei perioade.

267

Sursa:http://portal.unesco.org/culture/en/ev.php_URL_ID=21868&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

CASETA 43:

Biroul pentru Promovarea Limbii Minoritãþilor Locale, Italia

În timpul celor 10 ani de aplicare a Convenþiei Alpine în Italia, de când a intrat în vigoare, multe mãsuri importante privindpromovarea ºi protecþia diferitelor aspecte ale moºtenirii culturale a localnicilor, au fost întreprinse în Italia, atât la nivelregional cât ºi naþional.

Una din cele mai importante este Biroul pentru Promovarea Limbii Minoritãþilor Locale, înfiinþat în 2002 de cãtre ProvinciaAutonomã Trento. Sarcina lui este coordonarea tuturor eforturilor pe care Provincia Trento le face pentru promovarea acestorminoritãþi lingvistice în domeniile scolastic, cultural ºi economic, pentru a conserva tradiþia diverselor dialecte care sunt puseîn pericol de procesul de globalizare ºi de depopularea anumitor regiuni montane. Acest birou colecteazã toate mãsurileadoptate pentru protejarea minoritãþilor lingvistice, le traduce în germanã ºi latinã ºi consultã autoritãþile locale în ceea cepriveºte legislaþia din domeniu.

CASETA 44:



standardelor de viaþã ale acestora, în special crearea deaºezãri ºi dezvoltarea economicã într-un mod sãnãtos,favorabil mediului, precum ºi sã promoveze înþelegereareciprocã ºi cooperarea dintre populaþiile din regiuneaalpinã ºi din exteriorul acesteia.”

În articolul 2 al Convenþiei Alpine accentul se punediferit faþã de modul în care se pune în articolul 11 alConvenþiei Carpatice. În timp ce acesta din urmã seconcentreazã asupra conservãrii ºi promovãrii tradiþiilorpopulaþiilor locale, primul are un scop mai larg,incluzând promovarea unor standarde de viaþã mai bune,o atenþie deosebitã fiind acordatã interacþiunii dintrepopulaþiile locale ºi cultura acestora, precum ºi dezvoltãriieconomice a comunitãþilor respective. Punctul de referinþãîl reprezintã grija pentru drepturile populaþiilor indigene,mai degrabã decât moºtenirea culturalã. Un viitor protocoltematic la Convenþia Carpaticã ar putea lua în considerarepopulaþiile indigene ºi elemente cum ar fi protejarea ºiîmbunãtãþirea specificitãþilor lingvistice (limbilorminoritare).

Dintre obligaþiile ce derivã din acordurile existentereferitoare la moºtenirea culturalã, principalii paºi cetrebuie urmaþi pentru conservarea ºi protejareamoºtenirii culturale sunt enumeraþi în cele ce urmeazã.Autoritãþile locale joacã un rol semnificativ înimplementarea acestor mãsuri:

Pregãtirea unui inventar al moºtenirii culturaletangibile ºi intangibile, cu participareacomunitaþilor locale, grupurilor ºi ONG-urilor.Astfel de liste ar trebui realizate la nivel naþional,bazat pe propunerile primite de la nivel regional ºilocal. Se poate considera, de asemenea, cã astfelde liste sunt întreþinute la nivel local ºi regional ºide aceea necesitã o implicare mai mare din parteaautoritãþilor locale ºi regionale. ÎndrumãrileOperaþionale pentru Implementarea CMMprevãd cã „participarea localnicilor în procesul depropunere este esenþialã pentru a-i face sã simtã cãresponsabilitatea întreþinerii sitului nu este numai astatului, ci ºi a lor;

Sã ia mãsurile legale, ºtiiþifice, tehnice,administrative ºi financiare potrivite, necesarepentru protejarea, conservarea, prezentarea ºireabilitarea patrimoniului cultural. Astfel demãsuri includ: realizarea unui cadru legislativ ºiinstituþional potrivit, care sã specifice un statut clarde protecþie, sã impunã restricþiile necesare, sãdezvolte planuri de management pentruconservarea moºtenirii culturale tangibile, etc;

Sã adopte o politicã generalã având ca obiectivpromovarea funcþiei moºtenirii culturale în


�

�

�

269

societate ºi integrarea protejãrii unei asemeneamoºteniri în programele de planificare;

Sã desemneze sau sã stabileascã unul sau maimulte organisme competente care sã aibã echipade oameni ºi mijloacele potrivite ºi care sã-ºi punãatribuþiile ºi funcþiile în slujba protejãrii moºteniriiculturale;

Sã adopte studii ºtiinþifice, tehnice ºi artistice ºi decercetare având ca obiectiv protejarea efectivã amoºtenirii culturale intangibile, având în vederecontracararea pericolelor care ameninþã aceastãmoºtenire;

Sã asigure înfiinþarea de instituþii de instruire îndomeniul managementului moºtenirii culturale,sau dezvoltarea acestora acolo unde ele existãdeja, preum ºi transmiterea moºtenirii intangibilesub forme ºi în spaþii dedicate manifestãrilorculturale de acest fel;

Sã asigure accesul la moºtenirea culturalãrespectând practicile uzuale;

Sã înfiinþeze instituþii de documentare privindmoºtenirea culturalã ºi sã faciliteze accesul la acestea.

Aceste mãsuri de protejare trebuie sã fie însoþite demãsuri care sã promoveze moºtenirea culturalã prinactivitãþi de creºtere a conºtientizãrii, educaþionale ºi deîntrire a capacitãþii, asigurând participarea unui public câtmai numeros ºi monitorizând strict pericolele ºiameninþãrile la adresa moºtenirii culturale. Campanii cumar fi cele de genul „uºilor deschise” la monumenteleculturale sau festivalurilor dedicate unui anumit sit depatrimoniu cultural sunt exemple de activitãþi ce pot firealizate la nivel local.

este un elementimportant pentru protejarea efectivã a moºtenirii culturale,care cere tuturor statelor sã practice schimbul de informaþiiºi de experienþã, sã implementeze iniþiative comune ºi sãevite acþiunile care ar putea dãuna sau pune în pericolpatrimoniul cultural situat pe teritoriul altui stat.Cooperarea transfrontalierã este pusã în evidenþã înarticolul 6, paragraful 1 din CMM: „[...] Statele pãrþi laaceastã Convenþie recunosc cã o asemenea moºtenire esteo moºtenire a întregii lumi, pentru a cãrei protejare întreagacomunitate internaþionalã are datoria de a coopera ”

Când un sit de patrimoniu cultural se aflã pe teritoriulmai multor state, acestea trebuie sã coopereze ºi sã secoordoneze în asigurarea unui sistem de protecþie uniformºi eficace. Lista Moºtenirii Mondiale include 23 de situricomune, iar UNESCO pune un accent special pe regiunilegeografice individuale (de exemplu pentru regiuneaPacificã a fost realizat Programul Moºtenirea Mondialã-

�

�

�

�

�

270

271






Pacific 2009, în vederea întãririi unei abordãri bazate pecolaborare la nivel sub-regional, în implemetarea ºipromovarea nominalizãrilor transfrontaliere ºi/sau în seriimarine sau terestre, inclusiv serii de proiecte privindpeisajul cultural). Cooperarea internaþionalã ar trebui, deasemenea, aplicatã pentru a proteja moºtenirea culturalãintangibilã, cum ar fi tradiþiile pe care populaþiile de o parteºi de cealaltã a unei graniþe ºi le împart .

A doua parte a articolului 11 pune un accent specialpe anumite forme de moºtenire naturalã ºi culturalã, ce aulegãturã cu arhitectura, exploatarea pãmântului, creºtereaanimalelor, horticultura ºi botanica.

Conceptul de moºtenire culturalã tangibilã/patrimoniucultural tangibil, aºa cum este definitã/definit de CMM,include atât arhitectura tadiþionalã, cât ºi modelele deexploatare a pãmântului . CMM ºi Convenþia pentruProtejarea Moºtenirii Arhitecturale în Europa se referã doarla termenii „lucrãri arhitecturale” ºi „moºtenire arhitecturalã”,fãrã nici o referire la arhitectura tradiþionalã. Totuºi,Convenþia pentru Protejarea Moºtenirii Arhitecturale înEuropa cere statelor sã „îngrijeascã, ca fiind esenþialã pentruviitorul moºtenirii arhitecturale, aplicarea ºi dezvoltareaabilitãþilor ºi materialelor tradiþionale.”

Pãrþile vor urmãri pãstrarea arhitecturiitradiþionale specifice, a modului deutilizare a terenurilor, a raselor locale deanimale domestice ºi a varietãþilor deplante cultivate ºi utilizarea durabilã aplantelor sãlbatice în Carpaþi.

Concepte principale

273

274

Acest termen va trebui sã fie definit printr-un protocoltematic viitor la Convenþia Carpaticã, pentru a asigura odelimitare clarã a acestui concept. Între timp, autoritãþilelocale trebuie sã înþeleagã ca fiindarhitectura ce face uz de abilitãþile, cunoºtinþele ºi materialeletradiþionele.

sunt incluse înconceptul de peisaj cultural. Dupã cum este explicat înGhidul Operaþional pentru Implementarea CMM: „peisajulcultural reflectã deseori tehnici specifice de exploatare apãmântului în mod durabil, tehnici care þin seama decaracteristicile ºi limitele mediului natural în care activitatearespectivã se desfãºoarã ºi care au cu natura o relaþiespiritualã specificã”

Astfel, exemplele particulare de arhitecturãtradiþionalã ºi de exploatare a pãmântului ar trebui pãstrate.Poate mult mai important, obiectivul este acela de a pãstratradiþiile locale în practicile de realizare a construcþiilor sauîn modul de exploatare a resurselor pãmântului, ceea ce arconduce la situaþii similare celor descrise de conceptul„muzeu viu”.

Regiunea Carpaticã adãposteºte o bogatã varietate de, definite de CDB ca

specii în care procesul evoluþionar a fost influenþat deoameni pentru a-ºi satisface nevoile.

Mãsuri specifice trebuie luate pentrupracticilor relevante ºi protejarea acestora împotrivanumeroaselor ameninþãri asociate cu modernizareaagriculturii sau cu presiunile economice care conduc laabandonarea zonelor în care asemenea practici dedefãºoarã. Atenþie trebuie acordatã, de asemenea,conservãrii varietãþilor rare pentru care existã teama cã arputea sã disparã ca urmare a scãderii populaþiei umane înzonele montane sau ca urmare a globalizãrii.

arhitectura tradiþionalã

Modelele de exploatare a pãmântului

animale domestice ºi plante cultivate

conservarea

Planificarea conservãrii în Bran, România

Reþeaua Internaþionalã pentru Clãdiri cu Arhitecturã Tradiþionalã ºi Facultatea de Arhitecturã din Timiºoara, România, audesfãºurat pe o perioadã de ºapte zile o sesiune intensã de planificãri charette în localitatea Bran, realizând un plan deportejare a peisajului zonei. Planul a fost realizat pentru a fi folosit de cãtre autoritãþile locale în alcãtuirea ºi întãrirea unuiprogram mai larg de protecþie a localitãþii, care atrage mii de turiºti în fiecare an.

În ultimii 10 ani, numãrul clãdirilor noi, realizate în cea mai mare parte pentru turiºti, a crescut semnificativ. Totuºi,dezvoltarea a fost mai degrabã haoticã ºi lipsitã de orice consideraþie faþã de caracteristicile specifice arhitecturii montane aBranului. Centrul de atracþie al localitãþii este Castelul Bran, construit în secolul al XIV-lea.Sesiunea de lucru s-a terminat cu un set de propuneri pentru protecþia peisajului din zonã. Autoritãþile locale au avut un rol activ ºiºi-au exprimat interesul pentru munca depusã de echipa internaþionalã de practicieni. Participanþii au analizat peisajul localitãþiiºi modul în care acesta a fost folosit. A fost desemnatã o zonã preliminarã protejatã, cu câteva limitaþii din cauza lipsei unei hãrþidetaliate a zonei. Profilul turistic al Branului este bazat pe pensiuni. Cum Bran este o zonã de o frumuseþe remarcabilã,participanþii au încercat sã realizeze hãrþi ale zonelor ce pot fi strãbãtute cu piciorul- o posibilã modalitate de întreþinere afizicului. Astfel de drumeþii vor fi benefice atât turiºtilor, care vor vedea mai mult din zona respectivã, cât ºi economiei locale,dependentã în mare parte de turism.

Autoritãþile locale din Bran au primit cu bucurie concluziile raportului final ºi au decis sã foloseascã rezultatele sesiunii de lucru capunct de referinþã pentru legislaþia viitoare privind protecþia peisajului din zonã.

275

Sursa: www.intbau.org/Branworkoutcome.htm

CASETA 45:





Convenþia Moºtenirii Arhitecturale

Convenþia Internaþionalã privind Comerþul cuSpecii Protejate de Faunã ºi Florã (CITES)

defineºteobligaþiile statelor pentru conservarea moºteniriiarhitecturale ºi deci oferã îndrumare pentruimplementarea Convenþiei Carpatice. Pãrþile trebuie sã iamãsuri specifice pentru a proteja monumentele existente,grupurile de clãdiri ºi siturile considerate a fi moºteniriarhitecturale. Astfel de mãsuri includ realizarea unui sistemadecvat de supraveghere ºi autorizare, pentru a preveniorice rãu fizic ce ar putea fi adus acestor clãdiri, oferirea desprijin financiar pentru întreþinerea ºi restaurarea moºteniriiarhitecturale, sprijinirea cercetãrii ºtiinþifice, stabilirea unuisistem legal efectiv de permitere a accesului la proprietãþileprotejate, luând în acelaºi timp în considerare protejareaobiectivelor, dezvoltarea conºtientizãrii publice,promovarea sesiunilor de instruire, etc.

reglementeazãconsiderabil comerþul internaþional cu plante. Prinintermediul celor trei anexe, convenþia acordã gradediferite de protecþie pentru mai mult de 30000 de specii deplante ºi animale.

Primul pas cãtre conservarea arhitecturiitradiþionale ºi a modelelor de exploatare a pãmântului îlreprezintã realizarea unui inventar la nivel naþional ºiregional/local în vederea identificãrii tuturor siturilorrelevante. Acestea o datã identificate, mãsuri specialede protecþie trebuie puse în aplicare. Cu privire la specii,autoritãþile locale trebuie:

sã evalueze situaþia actualã a speciilor ºi raselorameninþate;

sã ia mãsuri de conservare specifice pentru fiecaretip de rase ºi specii;

sã intensifice activitãþile de cercetare;·sã deruleze programe de stimulare a fermierilor însensul sprijinirii conservãrii;

sã punã la punct sisteme bune de marketing pentrucomercializarea produselor obþinute de laanimalele domestice ºi din plantele cultivate îngospodãrii; ºi

sã impunã cote ºi restricþii de sezon pentrucolectarea plantelor sãlbatice.

Participarea publicã, creºterea conºtientizãrii ºieducarea alcãtuiesc o parte importantã a mãsurilor cetrebuie luate pentru conservarea diferitelor forme depatrimoniu vizate de prevederile convenþiei. Într-

277

278

�

�

�

�

�

adevãr, conservarea arhitecturii tradiþionale ºi amodelelor de exploatare a pãmântului presupunemenþinerea interesului comunitãþii locale faþã deconservarea ºi practicarea propriilor tradiþii. Deci, o altãmãsurã ar trebui sã vizeze derularea de programe desprijin pentru comunitãþile locale.

Articolele 3 ºi 5: Conservarea modelelor tradiþionalede exploatare a pãmântului poate fi asiguratã prinabordarea integratã a managementului resurselor ce þin deterenuri, iar politicile de planificare spaþialã pot acorda oatenþie specialã conservãrii ºi folosirii în mod durabil apatrimoniului cultural ºi natural.

Articolul 4: Pãstrarea varietãþilor de rase locale deanimale domestice ºi de plante cultivate, precum ºiutilizarea în mod durabil a plantelor sãlbatice, pot fiasigurate prin conservarea, folosirea durabilã ºi restaurareadiversitãþii biologice de pe întreg cuprinsul Carpaþilor.

Articolul 7: Reflectarea modalitãþilor tradiþionale deexplotare a pãmântului în programele de agriculturã, vacontribui la conservare. Practicile de gestionare durabilã apãdurilor din regiunile muntoase ºi desemnarea de ariiprotejate care sã includã pãdurile naturale, în specialpãdurile virgine, vor contribui la folosirea durabilã aplantelor sãlbatice.

Articolul 9: Turismul durabil, care aduce dupã sinebeneficii pentru populaþiile locale, contribuie laconservarea ºi promovarea tradiþiilor localnicilor.

Articolul 12: Evaluarea riscului, procedurile deevaluare a impactului asupra mediului ºi cele de evaluarestrategicã de mediu, dacã sunt realizate la timp ºi într-omanierã corespunzãtoare, vor contribui la conservareapatrimoniului cultural, a arhitecturii tradiþionale, amodelelor de exploatare a pãmântului, a raselor locale deanimale domestice ºi a specilor de plante cultivate, precumºi la folosirea durabilã a plantelor sãlbatice în Carpaþi.

Articolul 13: Creºterea conºtientizãrii, educarea,accesul la informaþii referitoare la protejarea ºi dezvoltareadurabilã a Carpaþilor ºi participarea publicã vor contribui laconservarea ºi promovarea patrimoniului cultural ºitradiþiilor localnicilor din Carpaþi.





Instrumentele internaþionle de mediu conþindeseori cerinþe privind folosirea de tehnici ºi procedurispecifice, cum ar fi evaluarea de mediu, sistemele deinformare, monitorizare ºi avertizare timpurie, ca ºimãsuri necesare implementãrii. Asemenea tehnici ºiproceduri, constituindu-se ele însele în obligaþii, joacãrolul de instrumente obligatorii pentru îndeplinireacelorlalte obligaþii din acordurile multilaterale de mediu.Deºi acestea nu sunt mai mult decât simple instrumenteºi mecanisme, implementarea acordului în întregimedepinde de utilizarea lor.Dezvoltarea de norme în domeniul legislaþiei de mediula nivel naþional ºi internaþional a condus la o bogatãdiversitate de asemenea tehnici ºi proceduri, multedintre acestea fiind enumerate în Convenþia Carpaticã:evaluarea riscului, evaluarea impactului asupramediului, evaluarea strategicã de mediu, programe demonitorizare comune, indicatori sociali, economici ºide mediu, sisteme de avertizare timpurie, sisteme deinformare, etc. Toate acestea sunt tehnici complexecare necesitã de obicei implicarea autoritãþilor locale,experþilor tehnici ºi publicului.

279

1. Pãrþile vor aplica, acolo unde este necesar,evaluarea riscurilor, evaluarea impactului demediu ºi evaluãri strategice de mediu, þinând

cont de specificul ecosistemelor munþilorCarpaþi, ºi vor lua în considerare proiecte cucaracter transfrontier în Carpaþi, evaluândimpactul acestora asupra mediului, pentru ase evita efectele dãunãtoare transfrontiere.

Concepte principaleEvaluarea riscului, evaluarea impactului asupra

mediului ºi evaluarea strategicã de mediu suntinstrumente de evaluare a impactului care cautã sãasigure informarea adecvatã ºi la timp asupraconsecinþelor de mediu pe care acþiunile planificate,cum ar fi derularea de proiecte sau adoptarea unorplanuri sau programe, le pot avea. Aceste tehnici ajutã lastabilirea ºi investigarea alternativelor viabile ºi laatenuarea daunelor potenþiale. Instrumentele deevaluare a impactului sprijinã dezvoltarea durabilã, elefiind menite sã asigure faptul cã beneficiile ºi costurileeconomice, sociale ºi de mediu implicate de acþiunileplanificate sunt luate în considerare ºi faptul cãalternativa leasã este cea mai echilibratã ºi mai pþindãunãtoare dintr toate cele posibile.

, dupã cum este aplicatã înConvenþia Carpaticã, constã din analizarea potenþialelorimpacturi adverse asupra mediului ºi sãnãtãþii ce ar putea

Evaluarea riscului


Capitolul KArticolul 12

Articolul 12 - Evaluarea de mediu/sistemul de monitorizare, informare ºi avertizaretimpurie

1. Pãrþile vor aplica, acolo unde este necesar, evaluarea riscurilor, evaluarea impactului de mediu ºievaluãri strategice de mediu, þinând cont de specificul ecosistemelor munþilor Carpaþi, ºi vor luaîn considerare proiecte cu caracter transfrontier în Carpaþi, evaluând impactul acestora asupramediului, pentru a se evita efectele dãunãtoare transfrontiere.

2. Pãrþile vor elabora politici, utilizând datele de monitorizare ºi evaluare existente, în scopulpromovãrii:cooperãrii pentru realizarea activitãþilor de cercetare ºi pentru evaluãrile ºtiinþifice în Carpaþi;programelor comune sau complementare de monitorizare, inclusiv monitorizarea sistematicã amediului;standardizãrii, complementaritãþii ºi comparabilitãþii metodelor de cercetare ºi activitãþilor deachiziþie a datelor;armonizãrii ºi dezvoltãrii indicatorilor sociali, economici ºi de mediu, existenþi ºi noi;unui sistem timpuriu de avertizare, monitorizare ºi evaluare a pericolelor ºi riscurilor de mediuantropice ºi naturale;unui sistem informaþional accesibil tuturor pãrþilor.

a)b)

c)

d)e)

f)

rezulta din expunerea naturii ºi populaþiei umane lapericolele de mediu. Criteriile pentru evaluarea risculuisunt probabilitatea ºi magnitudinea daunelor potenþiale.Procedura de evaluare a riscului este complexã ºicuprinde câteva etape:

1. , care constã din analizareasituaþiei mediului din punct de vedere al expuneriipotenþiale a acestuia la riscurile de mediu

2. , care constãdin identificarea relaþiei dintre nivelul daunelorce s-ar putea produce ºi incidenþa unui efectadvers

Identificarea pericolului

Evaluarea raportului dozã-rãspuns

3. , care constã din mãsurareaintensitãþii, frecvenþei sau duratei expunerii lapericolul existent în mediu la momentul actual,sau care ar putea apãrea în viitor

4. , care constã dinestimarea incidenþei unui efect advers încondiþiile de expunere descrise în

Evaluarea expunerii

Caracterizarea riscului

evaluareaexpunerii280


Pod peste Dunãre între Vidin (Bulgaria) ºi Calafat (România)

Proiectul de construire a podului Vidin-Calafat peste Dunãre a fost propus de cãtre Ministerul Transporturilor ºiComuºnicaþiilor din Bulgaria, dar Bulgaria ºi România vor lucra în comun la realizarea ºi întreþinerea podului. Construcþialegãturii de 2 km a început în 2005 ºi se aºteaptã sã fie terminatã în 2008, cu un cost total de 230 milioane EUR.

În iunie 2000, cele douã þãri au semnat o înþelegere privind aspectele tehnice, financiare, legale ºi organizaþionale aleproiectului. Înþelegerea bilateralã a specificat cã evaluarea impactului de mediu trebuie realizatã în comun, luând înconsiderare legislaþia Bulgariei, României ºi Uniunii Europene. Ambele þãri sunt pãrþi ale Convenþiei Espoo privind evaluareaimpactului de mediu în context transfrontalier.

Înþelegera a stabilit un Comitet Comun care sã supravegheze proiectul, prezidat de reprezentanþii miniºtrilor de transport ai celordouã þãri ºi incluzând reprezentanþii ministerelor mediului. Au fost stabilite de asemenea nouã grupuri de lucru la nivel deexperþi, inclusiv Grupul de Lucru în Comun pentru mediu (GLC), care a coordonat procedurile de mediu. În completare, unitãþilede implementare ºi management ale proiectului (UIMP) au fost stabilite împreunã cu autoritãþile competente din cele douã state:Ministerul Transportului, Construcþiei ºi Turismului din România ºi Ministerul Transporturilor ºi Comunicaþiilor din Bulgaria.

Locaþia podului a fost selectatã printr-un studiu de selectare a rutei- examinând aspectele de mediu, sociale ºi economice-efectuat în anii '90. Un studiu terminat în 2001 a determinat locaþia optimã a podului.

Bulgaria are o astfel de procedurã într-o singurã etapã la începutul procesului de elaborare a proiectului, în timp ce Româniaare o astfel de procedurã în cadrul procesului de avizare (de ex. înaintea obþinerii avizului de construcþie). Pentru rezolavareaacestei diferenþe ºi pentru a asigura o mai bunã evaluare a impactului de mediu, aceasta a avut loc în douã etape:

o evaluare preliminarã conform legislaþiei Bulgariei ºi

o evaluare finalã conform legislaþiei României

Experþi de la o companie de consultanþã internaþionalã au condus echipa de evaluare, care a inclus de asemenea consultanþidin Bulgaria ºi România. Evaluarea impactului de mediu preliminarã a fost încheiatã în august 2001 ºi a fost acordat un termenlimitã pentru primirea comentariilor publicului ºi a altor pãrþi interesate din ambele þãri.

Autotritãþile competente din România ºi Bulgaria au notificat publicul la începutul procedurii de evaluare iar consultãri cuacesta au avut loc în ambele þãri.În timpul acestei proceduri de participare publicã, publicul ºi ONG-urile interesate au fãcut comentarii la mãsurile detemperare pentru reducerea impacturilor de mediu ºi sã aducã îmbunãtãþiri.

Pe baza raportului preliminar al evaluãrii impactului de mediu ºi luând în considerare rezultatele de la întâlnirile publice,Ministerul Mediului ºi Apei din Bulgaria a emis decizia evaluãrii în februarie 2002. Decizia stipula condiþii specifice, camãsuri pentru prevenirea sau limitarea impacturilor adverse semnificative asupra meidului.

Aranjamentele instituþionale

Procedura de evaluare a impactului de mediu

�

�

Sursa: www.unece.org/env/eia/publications.html#factsheets

CASETA 46:




În evaluarea unor asemenea factori, cei ceelaboreazã politicile trebuie sã determine nivelulacceptabil de risc. Altenativele de acþiune trebuieidentificate ºi comparate împreunã cu strategiile demanagement al riscului. O datã aleasã o strategie demanagement al riscului, ea trebuie implementatã ºitrebuie revãzutã, la nevoie chiar modificatã, în modregulat. Evaluarea riscului nu reprezintã ceva ”static”;riscul trebuie monitorizat continuu, iar evaluareaacestuia trebuie revãzutã periodic, întrucât activitãþile ºitehnologiile evolueazã ºi evenimente neprevãzute potavea loc.

este definitãde Convenþia Espoo ca fiind o procedurã naþionalãpentru evaluarea eventualului impact al unei activitãþipropuse, asupra mediului. Aceastã procedurã asigurãfaptul cã implicaþiile de mediu ale deciziilor de luat suntidentificate înainte ca ele sã fie luate , precum ºi punereala dispoziþia celor care iau deciziile respective a unorsoluþii pentru preîntâmpinarea potenþialelor efectenegative la adresa mediului. Ea asigurã, de asemenea,faptul cã, în procesul de luare a deciziilor, aspectele demediu sunt luate în considerare în mod explicit. Într-adevãr, articolul 3 al Directivei EU/337/EEC enumerãfauna ºi flora, solul, apa, aerul, clima, peisajul ºipatrimoniul cultural între factorii pentru care efecteledirecte ºi indirecte trebuie identificate, descrise ºievaluate. Procedura de evaluare a impactului asupramediului (EIA) include un numãr de etape ce trebuieparcurse în mod precis, în vederea obþinerii de rezultatepe care sã se poatã conta. Acestea includ:

1. determinarea mãsurii în care procedura deevaluare a impactului asupra mediului estenecesarã ºi, dacã este necesarã, a gradului dedetaliere a acesteia;

2. identificarea problemelor ºi impacturilorsemnificative probabile ºi stabilirea în modcorespunzãtor a termenilor de referinþã pentru EIA;

3. examinarea alternativelor, în vederea stabiliriiaceleia cel mai favorabile mediului, dintre toatecâte permit atingerea obiectivelor vizate depropunere ;

4. analiza impactului, în vederea identificãrii efec-telor probabile asupra mediului, sociale sau de altãnaturã implicate de propunere;

5. atenuarea ºi managementul impactului, în vedereastabilirii mãsurilor necesare pentru prevenirea ºiminimizarea impacturilor adverse întrevãzute ºiîncorporarea acestora într-un plan sau sistem demanagement al mediului atunci când este cazul;

6. evaluarea semnificaþiei, pentru a determina

Evaluarea impactului asupra mediului281

importanþa relativã ºi acceptabilitatea impacturilorreziduale;

7. pregãtirea declaraþiei de impact asupra mediului(DIM), în vederea raportãrii asupra impacturilorpropunerii, mãsurilor propuse pentru atenuareaacestora, însemnãtãþii efectelor pe careimpacturile respective le au ºi asupra îngrijorãrilorpublicului ºi comunitãþilor afectate de propunere;

8. trecerea în revistã a celor înscrise în DIM, pentru adetermina dacã aceasta corespunde termenilor dereferinþã, oferã o evaluare satisfãcãtoare apropunerii ºi conþine informaþia necesarã pentruluarea deciziilor;

9. luarea deciziilor privind aprobarea sau respingereapropunerii, precum ºi stabilirea termenilor ºicondiþiilor de implementare a acesteia; ºi

10. analize post-proiect, pentru asigurarea faptului cãs-au respectat termenii ºi condiþiile de aprobare,pentru monitorizarea impacturilor propunerii ºieficacitãþii mãsurilor de atenuare a acestora,precum ºi pentru monitorizarea evaluãriip r o c e s u l u i , î n v e d e r e a o p t i m i z ã r i imanagementului de mediu.

Trebuie remarcat faptul cã implicarea publiculuiinteresat este posibilã ºi de dorit în toate etapeleprocedurii de evaluare a impactului asupra mediului.Mai multe detalii privind participarea publicã pot figãsite în Capitolul I.L al manualului.

Evaluarea strategicã de mediu este un procescuprinzãtor ºi integrat ce vizeazã evaluarea anumitorplanuri, politici ºi programe sau a legislaþiei, în acelaºitimp cu evaluarea impacturilor sociale ºi economice pecare acestea le pot avea, în etapa de început a procesuluide luare a deciziilor. Directiva UE 2001/42/EC cereautoritãþilor locale, regionale ºi naþionale din statelemembre sã realizeze evaluãri strategice de mediu pentruanumite planuri ºi programe pe care le promoveazã.

Deºi aceastã procedurã se bazeazã pe aceleaºiprincipii ca ºi cea de evaluare a impactului asupramediului, ea reprezintã un instrument avansat ºiproactiv de planificare, utilizat în managementulmediului la nivel de rgiune sau sector, în vreme ceprocedura de evaluarea a impactului asupra mediului seaplicã unor activitãþi propuse specifice.

Pentru ambele proceduri trebuie luate înc o n s i d e r a r e m o d a l i t ã þ i d e a l u c r a c unformaþii/cunoºtinþe noi ºi de a face faþã schimbãrilor decircumstanþe. Nevoia de un eveniment „declanºator”, înspecial pentru EIA, ºi „uzura moralã” potenþialã adeterminãrilor EIA, ca urmare a trecerii timpului, aucondus pe unii juriºti ºi observatori la susþinerea

282

283



necesitãþii continuãrii/reluãrii EIA într-un mod care sãimplice revizuirea deciziilor în acord cu informaþiile saucircumstnþele nou apãrute. O parte din legislaþianaþionalã cu privire la procedura de evaluare aimpactului asupra mediului include diverse„evenimente” ce pot „declanºa” noi proceduri deevaluare a impactului asupra mediului, printre careschimbul de proprietari sau trecerea timpului.

, conform articolului 1din Convenþia Espoo: „impacturile asupra mediuluidintr-o zonã aflatã sub jurisdicþia unuia [stat] cauzate deo activitate propusã, a cãrei locaþie se aflã, total sauparþial, într-o zonã sub jurisdicþia altuia[stat].”

Convenþia Carpaticã cere pãrþilor sã cooperezeprin consultarea reciprocã cu privire la proiectele avândcaracter transfrontalier ce se desfãºoarã în Carpaþi ºi sãevalueze impactul pe care acestea îl au asupra mediului,pentru a evita efectele negative transfrontaliere. Luândîn considerare ecosistemele montane fragile ºi numãrulde factori de mediu transfrontalieri (flora, fauna, solul,aerul, apa, clima, peisajele ºi monumentele istorice saualte structuri fizice, inclusiv interacþiunile dintre aceºtifactori), cooperarea transfrontalierã ºi implicareapurtãtorilor de interese din þãrile vecine trebuie sã fieintense ºi rãspândite, mai ales pe parcursul proceduriide evaluare a riscului, al procedurii de evaluare aimpactului asupra mediului ºi al celei de evaluarestrategicã de mediu.

Obligaþia de a evalua efectele potenþiale aleactivitãþilor, planurilor ºi programelor, politicilor ºiactelor legislative, s-a „dezvoltat” de la stadiul de„prevederi separate incluse în diverse instrumenteinternaþionale vizând un sector de mediu sau altul”, lastadiul de „tratate întregi care îi sunt dedicate înîntregime”.. Diverse prevederi care cer evaluareaimpacturilor potenþiale pot fi gãsite în articolul 206 din

(1982); în articolul 4 din(1992) ºi în

articolul 14 din(1992). Anexa III din

(2000) este dedicat în exclusivitateevaluãrii riscului.

defineºteobligaþiile ce þin de evaluarea impactului anumitoractivitãþi asupra mediului, în etapa de început aprocesului de luare a deciziilor. Ea enunþã, deasemenea, obligaþia generalã a statelor de a se notifica ºiconsulta reciproc cu privire la proiectele care ar puteaavea un impact de mediu advers semnificativ de-a

284

285

286

287

288

Impactul asupra mediului al proiectelor avândcaracter transfrontalier acoperã

Convenþia Naþiunilor Unite asupra Legii MãrilorConvenþia Cadru a Naþiunilor

Unite privind Schimbãrile ClimaticeConvenþia Diversitãþii Biologice

Protocolul de la Cartagena asupraBiosecuritãþii

Convenþia asupra Evaluãrii Impactului de Mediuîn Context Transfrontalier (Espoo 1991)


lungul graniþelor, ºi stabileºte proceduri concrete cetrebuie urmate. Cu excepþia Serbiei, toate þãrilecarpatice sunt pãrþi la Convenþia Espoo.

Convenþia Espoo cere în mod expres ca pãrþile „sãia mãsuri adecvate ºi eficace pentru prevenirea,reducerea ºi controlarea impactului adverstransfrontalier pe care activitãþile propuse l-ar puteaavea asupra mediului”. De aceea, evaluarea impactuluide mediu trebuie efectuatã într-o fazã incipientã, înaintede luarea unei decizii cu privire la efectuareaactivitãþilor propuse. Mai exact, statul care iniþiazãacþiunea propusã trebuie sã notifice fiecare parte „care[...] se poate constitui în parte afectatã”, „cât maidevreme cu putinþã ºi nu mai târziu de momentulinformãrii populaþiei proprii asupra activitãþiipropuse”.”

În pregãtirea procedurii de evaluare a impactuluiasupra mediului, þãrii de origine i se cere de cãtre AnexeiII a Convenþiei Espoo, sã ia în calcul o serie de aspecte.O evaluare a impactului asupra mediului trebuie sãconþinã cel puþin:

o descriere a activitãþii propuse ºi a scopuluiacesteia;

o descriere a unor alternative la activitatea propusãrezonabile, inclusiv o alternativã „activitate zero”;

o descriere a mediului care ar putea fi afectat înmod semnificativ de activitatea propusã ºi deactivitãþile alternative;o descriere a impacturilor potenþiale ale activitãþiipropuse ºi ale alternativelor la aceasta asupramediului, precum ºi o estimare a însemnãtãþiiacestora;

o descriere a mãsurilor de atenuare a impacturilornegative;

o explicaþie a metodelor de previziune ºi a datelorde mediu relevante utilizate;

o identificare a incertitudinilor ºi

informaþiilor/cunoºtinþelor lipsã;

o descriere în linii generale a programele demanagement ºi monitorizare;

un rezumat „ne-tehnic”, care sã includã oprezentare demonstrativã a hãrþilor ºi grafice.

(Kiev, 2003), o datã intrat în vigoare, va cere pãrþilor sãevalueze consecinþele de mediu ale variantelorpreliminare ale planurilor ºi programelor pe care le

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

Protocolul asupra Evaluãrii Strategice de Mediu289




pregãtesc, inclusiv ale celor care au legãturã cu regiuneacarpaticã. Protocolul asigurã, de asemenea,posibilitatea de a evalua efectele politicilor ºi legislaþieiasupra mediului. El va asigura consultãri nu numai cuautoritãþile din domeniul mediului, dar ºi cu cele dindomeniul sãnãtãþii, în diverse etape ale evaluãriistrategice de mediu, precum ºi o participare publicãextensivã în procesul de luare a deciziilor în diversesectoare ce privesc dezvoltarea.

Prevederile (1998) în legãturãcu participarea publicã în procesul de luare a deciziilorcu privire la unele activitãþi specifice, se adaugã celordin Convenþia Espoo ºi pot fi aplicate la scarã largã înregiunea carpaticã. Deºi protocolul SEA nu a intrat învigoare, publicul poate participa la pregãtireaplanurilor, programelor, politicilor ºi actelor legislative,prin exercitarea drepturile pe care le are conformConvenþiei Aarhus. Deºi participarea în procedura deevaluare strategica de mediu este prezentatã doarschematic în Convenþia Aarhus, implementareaprevederilor sale legate de aspectele abordate de cãtreConvenþia Carpaticã poate fi beneficã regiuniicarpatice.

Principiul 17 al(1992) stabileºte cã evaluarea

impactului asupra mediului, ca instrument naþional, vafi iniþiat pentru activitãþile propuse care ar putea avea unimpact advers semnificativ asupra mediului ºi care suntsubiect de decizie pentru autoritãþile naþionalecompetente.

85/337/EEC din 27 iunie1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiectepublice ºi private asupra mediului, amendatã deDirectivele 97/11/EC ºi 2003/35/EC, stabileºte oprocedurã care asigurã identificarea ºi evaluareaconsecinþelor pe care proiectele le pot avea asupramediului anterior emiterii autorizaþiei pentru proiectelerespective. Publicul îºi poate exprima opiniile iarrezultatele consultãrilor trebuie luate în considerare întimpul procedurii de autorizare a proiectului. Publiculeste informat asupra deciziei.

urmãreºte sã asigure identificarea ºievaluarea consecinþelor de mediu ale anumitor planuriºi programe pe parcursul pregãtirii ºi înaintea adoptãriiacestora. Publicul ºi autoritãþile de mediu sunt implicateîn proces: îºi pot exprima pãrerile iar rezultateleconsultãrilor sunt integrate ºi luate în considerare peparcursul procedurii de elaborare ºi adoptare a planuluisau programului respectiv.

Convenþiei Aarhus

Declaraþiei de la Rio asupraDezvoltãrii ºi Mediului

Directiva Consiliului

Directiva 2001/42/EC a Parlamentului Europeanºi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind EvaluareaEfectelor Anumitor Planuri ºi Programe asupraMediului

290

292

Responsabilitãþile autoritãþilor localeAutoritãþile locale joacã un rol important în

consultãrile aferente ºi aprobarea procedurilor EIA ºipoartã responsabilitatea realizãrii a numeroaseprograme, planuri ºi a altor documente strategice.Pentru a sprijini dezvoltarea durabilã, autoritãþile localeau nevoie de anumite instrumente, care sã le ajute sãînþeleagã efectele probabile ale modului în care eleplanificã dezvoltarea. Evaluarea strategicã de mediudevine un instrument important în sprijinul dezvoltãriidurabile, al planificãrii la nivel local ºi regional ºi alrealizãrii politicilor.

În cadrul Convenþiei Carpatice, autoritãþile localear trebui sã realizeze acþiuni care sã ajute la asigurarea:

participãrii publice în toate etapele procesului deevaluare de mediu;

conºtientizãrii generale cu privire la problemele ceþin de protecþia mediului ºi de dezvoltareadurabilã, în special în timpul pregãtirii proiectelorºi elaborãrii planurilor sau programelor de cãtrespecialiºti, prin raportarea publicã a rezultatelorevaluãrilor ºi deciziilor, dezbateri, sesiuni deinstruire, etc;

cooperãrii continue ºi efective dintre purtãtorii deinterese implicaþi în procesele de dezvoltare,planificare, evaluare ºi luare a deciziilor.

Ele trebuie sã întocmeascã planuri de dezvoltaredurabilã în care obiectivele de mediu sã fie incluse ca ºirepere în ceea ce priveºte impactul asupra mediului ºitrebuie sã identifice criterii ºi mecanisme pentruevaluarea politicilor, planurilor ºi proiectelor.

�

�

�

2. Pãrþile vor elabora politici, utilizânddatele de monitorizare ºi evaluareexistente, în scopul promovãrii:a) cooperãrii pentru realizareaactivitãþilor de cercetare ºi pentruevaluãrile ºtiinþifice în Carpaþi;b) programelor comune saucomplementare de monitorizare, inclusivmonitorizarea sistematicã a mediului;c) standardizãrii, complementaritãþii ºicomparabilitãþii metodelor de cercetare ºiactivitãþilor de achiziþie a datelor;d) armonizãrii ºi dezvoltãrii indicatorilorsociali, economici ºi de mediu, existenþi ºinoi;e) unui sistem timpuriu de avertizare,




monitorizare ºi evaluare a pericolelor ºiriscurilor de mediu antropice ºi naturale;f) unui sistem informaþional accesibiltuturor pãrþilor.

Atât formularea legilor ºi politicilor de mediu, cât ºiimplementarea lor cu succes, necesitã culegerea deinformaþii sigure, precum ºi monitorizarea ºi evaluareacontinuã a acestora. Pentru a putea proteja ºi gestionamediul într-o manierã durabilã, monitorizarea,evaluarea ºi raportarea sunt incluse în sistemele legalenaþionale ºi internaþionale ºi sunt cerute de cãtreAcordurile Multilaterale de Mediu. Aplicareacombinatã a acestor metode în regiunea carpaticã va fifãrã îndoialã beneficã pentru implementareaConvenþiei. Cooperarea transfrontalierã este o cerinþãcare vizeazã toate metodele menþionate în acestparagraf, ea presupunând contribuþia pãrþilor ºi acþiuneaîn comun a acestora, coordonare, schimb de informaþieºi asistenþã reciprocã. Convenþia cere în mod specificpãrþilor sã urmãreascã realizarea de politici care sãpromoveze aceste deziderate.

Sisteme ºi informaþii existã cu siguranþã în toateþãrile (la nivel regional ºi naþional). Aceastã prevederepresupune utilizarea la scarã largã a metodelor dejaexistente dar, în acelaºi timp, ea cere o abordarecoordonatã ºi cuprinzãtoare a regiunii carpatice.

reprezitã supravegherea sau testareaperiodicã sau continuã, în vederea determinãriinivelului de conformitate cu cerinþele prevãzute de legeºi/sau a nivelurilor de poluare în diverse medii sau laoameni, plante ºi animale. Sistemele de monitorizareasigurã un cadru pentru observarea, mãsurarea ºiraportarea asupra stãrii ºi evoluþiei mediului peparcursul tuturor etapelor activitãþilor. Ea includerealizarea de baze de date sofisticate ºi o serie deinstrumente pentru asistarea managerilor în definireaobiectivelor.

În Munþii Carpaþi, activitãþile de monitorizare pot fiefectuate prin sisteme de monitorizare comune saucomplementare la nivel transnaþional. Rezultatelemonitorizãrii ar trebui compilate ºi comparate, cel puþin.

este un parametru stabilit princonsens care asigurã, spre folosire singularã saurepetatã, îndrumãri sau caracteristici pentru activitãþisau pentru rezultatele acestora. esteprocedura de menþinere a metodelor ºi echipamentelorcât mai constante cu putinþã. Metodele standardizate decercetare ºi activitãþile de strângere a datelor legate deacestea sunt utile în contextul cooperãrii ºi comparãriidatelor.

se referã la posibilitateaexaminãrii similitudinilor între ºi diferenþelor dintreinformaþii. Utilizarea de abordãri diferite în evaluarea ºi

Concepte principale

Monitorizarea

Un standard

Standardizarea

Comparabilitatea

293

294

295

monitorizarea mediului, riscurilor sau impacturilor facedificilã compararea datelor. Astfel, analizareacomparativã a datelor este facilitatã de definirea unormetode tehnice, modele sau standarde comune sausimilare.

este înþeleasã ca fiindcorelaþia dintre douã metode care se completeazã unape cealaltã. Spre exemplu, prin combinarea metodelorcalitative cu cele cantitative, se pot obþine seturi de datecomplementare care împreunã descriu situaþia mai binedecât s-ar putea prin utilizarea doar de metode calitativesau doar de metode cantitative.

Un este un parametru sau ovaloare care descrie starea mediului ºi impactul acestuiaasupra oamenilor, ecosistemelor ºi materialelor,presiunile asupra mediului, forþele motrice ºirãspunsurile care dirijeazã acel sistem. Indicatorii demediu sunt instrumente esenþiale pentru urmãrireaprogresului de mediu, sprijinirea evaluãrii politicilor ºiinformarea publicului. Încã de la începutul anilor 1990,indicatorii de acest fel au câºtigat în importanþã în multeþãri ºi în forumurile internaþionale. Ca parte aangajamentului lor în ceea ce priveºte transparenþa ºi omai bunã informare publicã, þãrile membre OECDfolosesc tot mai mult, pentru a raporta problemelemajore de mediu, un numãr restrâns de indicatori,cunoscuþi ca ºi „indicatori cheie”. OECD a introduspentru prima datã indicatorii internaþionali de mediu ºi asprijinit mult timp eforturile întreprinse de statele salemembre în acest domeniu. Eforturile sale au condus lacâteva seturi de indicatori de mediu, fiecare dintreacestea servind unui anumit scop.

sunt un set de indicatori cemãsoarã progresul realizat în atingerea obiectivelorpoliticilor destinate promovãrii ocupãrii profesionale,combaterii sãrãciei, îmbunãtãþirii condiþiilor de viaþã ºimuncã, combaterii exculziunii sociale, dezvoltãriiresurselor umane, etc.

sunt date statistice ce aratãtendinþele generale din economie. Aceºtia includ diverºiindici, cum ar fi rata de ocupare profeionalã, producþiaindustrialã ºi deficitul comercial.

Sistemele de reducconsecinþele atrase de riscurile ºi pericolele naturale saucauzate de om, prin evaluarea riscurilor posibile,stabilirea unui sistem de monitorizare, diseminarearapidã a informaþiei ºi asigurarea capacitãþii necesarepentru a rãspunde ameninþãrilor. Un sistem eficace deavertizare timpurie poate exista doar prin intermediulcooperãrii regionale, schimbului de date observaþionaleºi stabilirii unui plan eficace de rãspuns care este activatatunci când este emisã avertizarea.

includ tehnologiile ºiprocedurile ce permit diseminarea datelor colectate. Unsistem comun ar mãri accesul la informaþii al statelor,autoritãþilor locale ºi publicului ºi ar creºte nivelul deconºtientizare cu privire la situaþia din Carpaþi .

Complementaritatea

indicator de mediu

Indicatorii sociali

Indicatorii economici

avertizare timpurie

Sistemele informaþionale

296

297

298

299

300

301





Numeroase instrumente internaþionale conþincerinþe similare celor ce se gãsesc în ConvenþiaCarpaticã, monitorizarea ºi evaluarea reprezentândpãrþi integrante ale proceselor de implementare aferentemultor Acorduri Multilaterale de Mediu. Cerinþe privindmonitorizarea riscurilor sau efectelor poluãrii ºievaluarea efectelor potenþiale ale activitãþilor, pot figãsite, de exemplu, în

(articolul 204), în(articolul 7), în

(articolul 11) ,în

(articolul 15) ºi în(articolul 9)

Articolul 9 al(1979) stabileºte

în detaliu implementarea ºi realizarea de programe decooperare pentru monitorizarea ºi evaluareatransmiterii la distanþã a substanþelor ce polueazã aerulîn Europa, recunoscând, printre altele, necesitateautilizãrii, ori de câte ori este posibil, de proceduri demonitorizare standardizate sau comparabile ºi faptul cãeste de dorit stabilirea unui cadru pentru un program demonitorizare a mediului bazat pe cooperare. Dinmoment ce Munþii Carpaþi se aflã sub jurisdicþia mai

Convenþia ONU asupra LegiiMãrilor Convenþia DiversitãþiiBiologice Convenþia de la Stockholmasupra Poluanþilor Organici Persistenþi

Convenþia privind Protecþia Mãrii Negre ÎmpotrivaPoluãrii Convenþia privindProtecþia Dunãrii

Convenþiei privind PoluareaTransfrontalierã la Distanþã a Aerului

302

303

304

multor state, monitorizarea poluanþilor aeruluiconstituie o parte integrantã a cerinþelor generale demonitorizare din Convenþia Carpaticã.

(1985) cere statelor sã coopereze, prinmijloace de observare sistematicã, cercetare ºi schimbde informaþii, pentru a putea înþelege mai bine ºi evaluaefectele activitãþilor umane asupra stratului de ozon ºiefectele modificãrii acestuia asupra sãnãtãþii umane ºimediului. De asemenea, obligã statele sã promovezesau sã stabi leascã programe comune saucomplementare pentru observarea sistematicã astadiului stratului de ozon ºi a altor parametri relevanþi.Regimul de protejare a ozonului este considerat a fi unulde foarte mare succes, reprezentând un exemplu pozitivprivind modul în care se poate da rãspuns uneiameninþãri globale. Toate þãrile carpatice sunt pãrþi aleConvenþiei de la Viena ºi pot folosi experienþa valoroasãpe care au dobândit-o, în realizarea de observaþiisistematice, cercetare ºi schimb de informaþii înregiunea carpaticã.

cere înfiinþarea unui sistemUNECE de Notificare a Accidentelor Industriale (NAI),care sã cuprindã urmãtoarele trei categorii de rapoarte:avertizare timpurie, informare ºi cerere de asistenþã.

Convenþia asupra Protejãrii ºi Folosirii Cursurilorde Apã Transfrontaliere ºi Lacurilor Internaþionale

Convenþia de la Viena privind Protecþia Stratuluide Ozon

Convenþia privind Efectele Transfrontaliere aleAccidentelor Industriale




Program comun de monitorizare a Dunãrii

Pe 19 aprilie 1995, guvernele Republicii Slovace ºi Republicii Ungare au semnat un acord cu privire la anumite mãsuri tehnicetemporare ºi descãrcãri în canalul principal ºi ramificaþia Mosoni a Dunãrii ºi care prescrie monitorizarea impactului demediu al mãsurilor luate.

Conform art. 4 din acordul inter-guvernamental, pãrþile sunt obligare sã schimbe ºi sã evalueze datele obþinute prinmonitorizarea de mediu desfãºuratã atât pe sectorul Dunãrii din Slovacia cât ºi din Ungaria, lucru necesar evaluãrii impactelordebitului crescut al Dunãrii. Detaliile tehnice ale monitorizãrii de ambele pãrþi- determinarea zonei afectate, punctele demãsurare ºi prelevare a probelor, frecvenþa mãsurãtorilor, lista parametrilor schimbaþi, frecvenþa schimbului de date, etc- suntfixate în Statutul Activitãþilor Agenþilor de Monitorizare Nominalizaþi prevãzuþi în acord ºi documentele relevante.

Rezulatatele observaþiilor ºi datele mãsurãtorilor în formã graficã ºi tabelarã, împreunã cu evaluarea lor, formeazã baza unuiRaport Comun Anual realizat de pãrþi. Schimbul de date ºi evaluarea monitorizãrii desfãºurate în cadrul monitorizãrii încomun sunt coordonate de Plenipotenþiarul Guvernului Republicii Slovace pentru Realizarea ºi Activitatea ProiectuluiGabcikovo-Nagymaros ºi de cãtre Ministerul Protecþiei Mediului ºi Managementul Apelor din Ungaria.

Scopul monitorizãrii în comun este de a observa, înregistra ºi evalua schimbãrile calitative ºi cantitative la suprafaþa ºisubteranul cursurilor de apã ºi ale mediului natural relaþionat cursurilor de apã în legãturã cu mãsurile luate privind debitul.

Scopul schimbului mutual de date este de a asigura informarea asupra rezultatelor monitorizãrii, progresul parametrilorincluºi în schimbul de date ºi asupra schimbãrilor de mediu în zonele afectate ale pãrþilor respective. Condiþia de bazã aschimbului de date o reprezintã folosirea de metode de mãsurare compatibile sau echivalente ºi analiza ºi aplicareametodelor de interpretare agreate.Scopul este de a propune evaluarea comunã a rezultatelor monitorizãrii ºi recomadãrilor comunepentru îmbunãtãþirea monitorizãrii ºi a activitãþilor de protecþie a mediului guvernelor respective.

Raportul Anual Comun al Slovaciei asupra Monitorizãrii Mediului în 2004,

Raportului Comun Anual

Sursa:www.gabcikovo.gov.sk/doc/jr2000en/preface.html

CASETA 47:

(1992) cere statelor sã realizeze programe în comunpentru monitorizarea situaþiei apelor transfrontaliere(articolele 4 ºi 11). În contextul Convenþiei Carpaticeeste, de asemenea, important de menþionat articolul 14din Convenþia Apei, care reglementeazã înfiinþarea ºifuncþionarea sistemelor de avertizare ºi alertare.Pãrþilor riverane le este cerut sã se informeze reciproc,fãrã întârziere, asupra oricãrei situaþii crirtice care arputea avea impact transfrontalier. Li se mai cere, deasemenea, sã elaboreze- unde este cazul- ºi sã conducãproiecte de comunicare comune sau coordonate ºisisteme de alarmare ºi avertizare, cu scopul de a obþineºi transmite informaþii. Aceste sisteme trebuie sã lucrezepe baza transmisiilor de date compatibile ºi procedurilorºi facilitãþilor de tratare asupra cãrora þãrile riveraneurmeazã sã cadã de acord. Þãrile riverane sunt obligatesã se informeze reciproc cu privire la autoritãþilecompetente sau punctele de contact desemnate în acestscop.

Existã multe cursuri de apã în Munþii Carpaþi, uneledin ele fiind de naturã transfrontalierã. Ca urmare,implementarea Convenþiei Cursurilor de Apã estebeneficã pentru dezvoltarea durabilã a Carpaþilor.

nu face referire la procedura deevaluare a impactului asupra mediului întrucât, lamomentul elaborãrii acestei convenþii, realizareamecanismului de aplicare a EIA la nivel internaþional seafla abia la început. Dupã cum s-a vãzut în parteaintroductivã a acestui capitol, aceastã procedurã aînceput sã aparã ca obligaþie în acordurile internaþionaleabia la începutul anilor '90. Totuºi, Convenþia Alpinã, înarticolele 3 ºi 4, accentueazã importanþa realizãrii deevaluãri ºtiinþifice ºi a înfiinþãrii unor sisteme demonitorizare ºi culegere de date. Pãrþilor le este cerut sãcolaboreze ºi sã se informeze reciproc cu privire la toateaceste aspecte.

ceremonitorizarea stãrii proceselor naturale, ecosistemelorºi speciilor, pentru a permite detectarea timpurie adegradãrii sau ameninþãrii la adresa acestora, pentru aasigura intervenþia la timp ºi pentru a facilita evaluareapoliticilor ºi metodelor de conservare. Principiileconservãrii declarate în Carta Mondialã pentru Naturãreprezintã un instrument legislativ ce ar trebui consultatde þãrile carpatice în eforturile lor de realizare a uneidezvoltãri durabile a regiunilor muntoase.

În procesul de implementare a prevederilormenþionate, autoritãþile locale au un rol consultativ ºi desupervizare generalã . Evaluarea de mediu,monitorizarea ºi cercetarea sunt realizate de instituþiispecializate, în timp ce autoritãþile locale auresponsabilitatea de a se asigura cã activitãþile pe care ledesfãºoarã sunt derulate în conformitate cu prevederile

Convenþia Alpinã

Carta Mondialã pentru Naturã 3 0 5


Convenþiei ºi în acord cu prevederile Constituþiei ºi alereglementãrilor interne.

De asemenea, autoritãþile locale ar putea:

sã creeze un forum în care diferiþii purtãtori deinterese, care sunt interesaþi de aspecteleevidenþiate, sã poatã discuta;

sã dezvolte metode de cercetare ºi sã desfãºoareevaluãri ºtiinþifice comune, pentru a asiguracooperarea efectivã a experþilor;

sã înfiinþeze un sistem de informare accesibiltuturor statelor, cât ºi publicului larg;

sã ia în calcul alte metode de diseminare ainformaþiei de mediu obþinute din activitãþile demonitorizare, evaluare ºi cercetare; ºisã fie cooperante în acþiunile pe care le întreprindºi sã facã eforturi semnificative în vedereaasigurãrii sistemelor de avertizare timpurie.

Autoritãþile locale trebuie sã punã accent peimplementarea articolului 12, implementarea celorlaltearticole depinzând într-o foarte mare mãsurã deimplementarea acestuia.

Prevederile articolului 12 sunt de naturã generalãºi sunt prevederi orizontale. Ele pot fi aplicate unorsectoare specifice de mediu, dar scopul utilizãriiinstrumentelor precum EIA sau SEA este acela ca ele sãatingã toate sectoarele de mediu, reflectând în acest felsituaþia de ansamblu a mediului înconjurãtor.Activitãþile de cercetare, monitorizarea, folosireaindicatorilor de mediu, etc, vor fi mult mai eficace dacãvor combina date din diferite sectoare de mediu.Implementarea articolului 12 va facilita implementareaaltor articole ale Convenþiei ºi va contribui la asigurareamai rapidã ºi mai eficientã a unei dezvoltãri durabile aCarpaþilor.

�

�

�

�





D

1.

iseminarea ºi schimbul de informaþii, creºtereagradului de conºtientizare, precum ºi educaþia demediu, au fost identificate, în special de cãtre Agenda21, ca fiind domenii cheie pentru asigurarea uneidezvoltãri durabile,. Într-adevãr, educaþia, accesul lainformaþie ºi creºterea gradului de conºtientizare ajutã lapromovarea participãrii publice în procesele de luare adeciziilor, determinând, pânã la urmã, direcþia dedezvoltare ºi stadiul mediului.

Convenþia Carpaticã recunoaºte cã educaþia demediu, conºtientizarea ºi accesul la informaþie suntcondiþii necesare pentru participarea în procesul deluare în domeniul mediului, reprezentând elemente debazã pentru implementarea Convenþiei. Pentruasigurarea unei dezvoltãri durabile în regiuneacarpaticã, conºtiente de etapele pe care aceasta lepresupune trebuie sã fie nu numai guvernele naþionale,ci ºi autoritãþile locale, comunitatea de afaceri, ONG-urile, jurnaliºtii, profesorii ºi chiar elevii- pe scurt,întreaga societate civilã.

Mai mult decât atât, doar dispunînd de cunoºtinþesigure ºi solide cu privire la activitãþile de mediu,planurile, programele ºi strategiile planificate ºiimpactul acestora asupra mediului, fiecare persoanã saugrupurile de persoane îºi pot aduce un aport substaþial ºivaloros la procesul de luare a deciziilor.

Pãrþile vor urma politici menite sãcreascã gradul de conºtientizare pentruprotecþia mediului ºi sã îmbunãtãþeascãaccesul publicului la informaþii privindprotecþia ºi dezvoltarea durabilã aCarpaþilor, prin promovarea de programede educaþie specifice în domeniu.

Aceastã prevedere conþine obligaþiile statelor de acreºte gradul de conºtientizare cu privire la protecþiamediului, de a promova educaþia de mediu ºi de agaranta accesul la informaþia cu privire la protejarea ºidezvoltarea durabilã a Carpaþilor. Aceste elementeconstituie drepturi de mediu ºi permit angajarea activã asocietãþii civile în procesul de luare a deciziilor, prinînºtiinþarea ei asupra politicilor ºi implementãriiacestora, asigurându-se astfel condiþiile necesare uneiguvernãri democratice ºi deschise.

În general,înseamnã cunoaºterea ºi

înþelegerea impacturilor ºi ameninþãrilor la adresamediului, ca rezultat al unor anumite activitãþi (ex.folosirea de produse dãunãtoare mediului). Creºtereagradului de conºtientizare de mediu are o „temã” precisã,obiectivul sãu fiind acela de a determina schimbareacomportamentului faþã de mediu. Într-adevãr, înþelegereapotenþialelor impacturi pe care diversele activitãþi le potavea asupra mediului, în prezent ºi pentru generaþiileviitoare, este esenþialã pentru dezvoltarea durabilã aregiunii carpatice. Exemplele de creºtere a gradului deconºtientizare în þãrile carpatice sunt numeroase. (a sevedea textele 48 ºi 49)

Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie,ªtiinþã ºi Culturã (UNESCO) sprijinã educaþia pentru toþiºi lanseazã iniþiative, cum ar fi Decada Naþiunilor Unitepentru Dezvoltare Durabilã (2005-2014).

este legatã deconºtientizarea de mediu, ea reprezentând procesul deînvãþare prin care publicul capãtã mai multe cunoºtinþeºi un grad mai înalt de conºtientizare cu privire la mediuºi la provocãrile asociate acestuia. Educaþia de mediutrebuie integratã în tot sistemul de educaþie formalã, la

Concepte prinicipaleconºtientizarea privind mediul /

conºtientizarea de mediu

Educaþia pentru dezvoltare durabilã

306


Capitolul LArticolul 13

Articolul 13 - Creºterea gradului de conºtientizare, educare ºi participare apublicului

1.

2.

Pãrþile vor urma politici menite sã creascã gradul de conºtientizare pentru protecþia mediului ºi sãîmbunãtãþeascã accesul publicului la informaþii privind protecþia ºi dezvoltarea durabilã aCarpaþilor, prin promovarea de programe de educaþie specifice în domeniu.Pãrþile vor urma politicile privind garantarea participãrii publicului la luarea deciziilor privindprotecþia ºi dezvoltarea durabilã a Carpaþilor ºi pentru implementarea prezentei convenþii.

toate nivelurile, în vederea asigurãrii cunoºtinþelor,înþelegerii, valorilor ºi aptitudinilor necesare societãþiicivile pentru a lua decizii ºi acþiuni responsabile.

Mai mult decât atât, ºcolile au un rol esenþial îninsuflarea simþului responsabilitãþii ºi conºtientizãrii demediu încã de la o vârstã fragedã. De exemplu,conºtientizarea de mediu ºi programele educaþionalesunt în mod special dezvoltate în ºcolile de educaþieecologicã, implicând participarea deplinã a elevilor înluarea deciziilor, planificare ºi activitãþi. Iniþiativeleprecum Pachetul Verde, un set de instrumenteeducaþionale pe teme de mediu pentru profesori ,meritã, de asemenea, menþionate.

Asigurarea de cunoºtinþe de bazã despre mediureprezintã un element indispensabil pentru dezvoltareacapacitãþii publicului de a participa în procesul de luarea deciziilor ºi pentru accesul la informaþia de mediu.

cu privire la protejarea ºi dezvoltareadurabilã a Carpaþilor acoperã toate domeniile tratate deConvenþie. Ea ar trebui, de asemenea, sã includã ºiinformaþii privind implementarea Convenþiei la nivelnaþional, local sau sub-regional, precum ºi informaþii cuprivire la activitaþile pãrþilor la nivelurile menþionate.Accesul la informaþie poate fi activ sau pasiv. Drepulgeneral al oamenilor de a avea acces la informaþiaexistentã „la cerere”, este cunoscut ca acces „pasiv” lainformaþie. Datoria instituþiilor guvernamentale de acolecta ºi disemina informaþii din proprie iniþiativã, senumeºte acces „activ” la informaþie.

Accesul ºi diseminarea informaþiei de mediu suntesenþiale pentru creºterea nivelului de conºtientizare ºipentru realizarea educaþiei de mediu; de asemenea, elestau la baza participãrii publice. Îndrumãri referitoare lalocul unde poate fi gãsitã informaþia, ce fel de informaþietrebuie diseminatã ºi de cãtre cine, etc, sunt date deConvenþia Aarhus privind Accesul la Informaþie,Participarea Publicã în Luarea Deciziilor ºi Accesul laJustiþie în Problemele de Mediu ºi legislaþia UE.

, aºa cum se face referire la el înConvenþie, nu este definit ca termen. În general, fiecarestat defineºte ce se înþelege prin „public” în legislaþia sacivilã. La nivel internaþional, termenul a fost definit de o

308

309

Informaþia

Publicul

serie de acorduri internaþionale. De exemplu, ConvenþiaAarhus defineºte publicul ca fiind una sau mai multepersoane fizice sau juridice ºi asociaþiile, organizaþilesau grupurile formate de cãtre acestea, în conformitatecu legislaþia sau practicile naþionale,.

Termenul se referã la osubmulþime a publicului larg formatã, conformConvenþiei de la Aarhus, din publicul afectat sau careeste probabil sã fie de luarea unei aumite decizii cuprivire la mediul înconjurãtor, sau care are un anumitinteres în luarea deciziei respective, inclusiv ONG-urile.

Creºterea nivelului de conºtientizare ºi educaþie demediu au fost recunoscute gradual de cãtre comunitateainternaþionalã ca fiind factori importanþi pentruprotejarea mediului.

, adoptatã în 1972 la Conferinþa ONU asupraMediului Uman, recunoaºte în principiul 19 cã educaþiaprivind problematica de mediu este esenþialã pentruasigurarea unui comportament responsabil alindivizilor, companiilor ºi comunitãþilor, în ceea cepriveºte protejarea ºi îmbunãtãþirea mediului, în tot ceþine de dimensiunea umanã. Declaraþia de laStockholm, deºi nu are caracter obligatoriu, a fost primulinstrument global ce a recunoscut, printre altele,valoarea ºi necesitatea educaþiei de mediu.Declaraþia a fost urmatã de apariþia

IEEP realizat de UNESCO ºi UNEP, iar, în 1977, deorganizarea

,în Tbilisi.

La zece ani dupã Conferinþa de la Stockholm,Adunarea Generalã a ONU a adoptat Rezoluþia 37/7,cunoscutã drept Estefoarte bine cunoscut faptul cã aceastã cartã a fost primulinstrument internaþional centrat pe problemele naturii,subliniind faptul cã protejarea naturii este un scop în

310

public interesat

Declaraþia de la Stockholm cu privire la MediulUman

ProgramuluiInternaþional de Educare în Domeniul Mediului(International Environmental Education Programme -

)Conferinþei

Interguvernamentale privind Educaþia de Mediu

Carta Mondialã pentru Naturã.





Expoziþie de conservare a naturii în Carpaþi

Fundaþia de Dezvoltare a Mediului din Cehia a deschis calea în evaluarea ºi implementarea câtorva activitãþi privindconservarea moºtenirii ºi conºtientizarea asupra programului Natura 2000 în Munþii Beskydy din Carpaþi. ONG-ul local,Salamandr, a coordonat realizarea expoziþiei Oameni ºi Peisaje în Velke Karlovice. Aceastã expoziþie a adunat la un loc zecide oameni implicaþi în activitãþi locale de conservare a naturii, clãdirilor sfinte, pomilor fructiferi vechi, oviculturã ºi viaþaasociaþiilor civile locale (pompieri, cluburi de fotbal, grupuri de muzicã folk ºi dance). Ghidul expoziþiei rezumã cea maiimportantã informaþie ºi poate fi folosit de asemenea ca îndrumar pentru turiºti. Expoziþia a atras un interes major printrelocalnici ºi reprezintã o platformã bunã pentru împuternicirea viitoare a oamenilor ce locuiesc în aceastã asprã dar frumoasãregiune din Carpaþi.

Sursa: www.nadacepartnerstvi.cz/english/granty/granty_carpantian_ecoregion_initiative.html

CASETA 48:


Campanie CITES în Ungaria

În 2003, Ministerul Mediului ºi Apei din Ungaria a iniþiat o campanie referitoare la Convenþia privind Comerþul Internaþionalcu Specii ale Faunei ºi Florei Sãlbatice pe cale de dispariþie (CITES), lucrând în comun cu WWF Ungaria ºi Fundþia Rex AnimalWelfare. A fost o iniþiativã majorã ce a avut ca scop reducerea riscurilor de mediu ce rezultã din importul speciilor pe cale dedispariþie. A fost sprijinitã de o campanie mass-media strategicã ºi de activitãþi de relaþii publice la nivel înalt.Campania a avut patru obiective:

creºterea conºtientizãrii asupra traficului cu specii pe cale de dispariþie, printre turiºtii maghiari care cãlãtoresc înstrãinãtate;

furnizarea de informaþii specifice asupra speciilor protejate;

sã ajute oamenii la identificarea speciilor protejate; ºi

reducerea comerþului ilegal cu specii pe cale de dispariþie.

Numãrul de turiºti maghiari ce cãlãtoresc în strãinãtate a crescut în ultimul deceniu. Mulþi nu sunt conºtienþi de faptul cãimportul speciilor protejate ºi derivatelor acestora este ilegal ºi în detrimentul mediului. Lansarea campaniei a implicat o arielargã de unelte de comunicare, inclusiv o expoziþie la Aeroportul Naþional, prospecte ºi o campanie mass-media (reclame înziare, radio, TV, internet etc.). A avut parte de un inters considerabil din partea media, cât ºi un feed-back pozitiv din parteapublicului þintã. Site-ul web al campaniei a cunoscut o creºtere semnificativã a numãrului de vizitatori. Din decembrie 2003pânã în februarie 2004, campania a continuat sub forma unui concurs de fotografie, reclame în tramvaiele din Budapesta ºispoturi TV.

�

�

�

�

Sursa: www.uneptie.org/PC/sustain/reports/advertising/Communication_Guide/webEN2.pdf

CASETA 49:



Sisteme de observare ºi informare în Alpi

Secretariarul Permanent al Convenþiei Alpine a realizat un sistem de informare eficace numit Sistem de Observare ºi Informareasupra Alpilor (SOIA). Grupul de Lucru SOIA al Convenþiei Alpine asigurã informaþii ºi interpretarea acestora cu privire laprincipalele dezvoltãri survenite în Alpi ca bazã pentru luarea deciziilor politice ºi pentru a informa publicul general.

Mai mult, un Observator General pentru Munþi a fost înfiinþat în Piemonte ºi este responsabil cu efectuarea de analize ºi studiiasupra problemelor structurale ºi substanþiale ale teritoriului alpin cu privire la demografie, culturã, comerþ, meºteºuguri,agriculturã, silviculturã ºi transport. Mai mult, observatorul asigurã publicului periodic publicaþii ºi prospecte, organizeazãconferinþe ºi intreþine o bazã de date electronicã.

CASETA 50:

Câteva întrebãri cheie la care ar trebui rãspuns conform Convenþiei Aarhus în ceeace priveºte accesul la informaþie:

Ce fel de informaþie trebuie diseminatã? de cãtre cine? în ce mod?

Cum poate publicul afla ce informaþie existã ºi ce autoritãþi deþin aceastã informaþie?

Cãtre cine ar trebui adresate cererile privind accesul la informaþie?

Care sunt condiþiile primirii informaþiei?

Cum este tratatã confidenþialitatea?

Ce se poate face atunci când informaþia nu este furnizatã sau refuzatã?

Care sunt drepturile de apel, accesul la procedurile juridice, etc?

CASETA 51:

sine. În capitolul 13, rezoluþia declarã cã informaþiiledespre naturã trebuie diseminate la scarã largã prin toatemijloacele posibile, în special prin educaþie ecologicã,ca parte integrantã a educaþiei generale.

Al doilea summit mondial desfaºurat la Rio deJaneiro în 1992, a fost un punct de plecare pentrudezvoltarea drepturilor oamenilor privind procedurile lacare au acces atunci când vine vorba despre mediulînconjurãtor, respectiv accesul la informaþie,participarea publicã în luarea deciziilor ºi accesul lajustiþie în problematica de mediu. În principiul 10,

adoptatã în cadrul summit-ului, arecunoscut cã fiecare individ trabuie sã aibã accescorespunzãtor la informaþia de mediu deþinutã deautoritãþile publice, iar statele vor facilita ºi încurajaconºtientizarea publicului ºi participarea acestuia prindisponibilizarea informaþiei la scarã largã. Creºtereagradului de conºtientizare a fost, de asemenea, printreprimele subiecte de pe agenda de lucru, iar accesul lainformaþie a fost punctat ca ºi condiþie necesarã pentrurealizarea acesteia. Respectarea principiilor expuse îndeclaraþie contribuie la implementarea ConvenþieiCarpatice.

Principiul 10 al Declaraþiei de la Rio a continuat sãfie dezvoltat în multe alte instrumente internaþionale.

Cel mai semnificativ exemplu în acest sens îlreprezintã

, cunoscutã ca ºiConvenþia Aarhus, semnatã în 1998. Aceasta garanteazãdreptul la acces pasiv ºi activ al publicului la informaþieºi reglementeazã în detaliu procedurile de obþinere ainformaþiei, condiþiile în care se poate refuza o cerere ºimãsurile pentru colectarea ºi diseminarea informaþiilorde cãtre autoritãþile publice. În completare, prevederilegenerale ale convenþiei cer promovarea educaþiei demediu ºi a conºtientizãrii publice. Cu excepþia Serbiei,toate þãrile carpatice sunt pãrþi la aceastã convenþie.

din 1992 recunoaºte cã, în îndeplinireaangajamentelor pe care ºi le-au asumat, statele trebuiesã promoveze ºi sã faciliteze dezvoltarea ºiimplementarea de programe de educare ºiconºtientizare publicã cu privire la schimbãrileclimatice ºi efectele acestora ºi sã garanteze accesulpublicului cu privire la acestea.

Educaþia de mediu, conºtientizarea publicului ºiaccesul la informaþiile referitoare la schimbãrileclimatice pot face parte din procesul general de educareºi al acþiunilor de creºtere a gradului de conºtientizare înCarpaþi.

cerestatelor sã promoveze o înþelegere a importanþeimãsurilor necesare pentru conservarea diversitãþiibiologice, inclusiv prin intermediul programelor depresã ºi educaþionale. Educarea ºi creºterea gradului de

Declaraþia de la Rio privind Mediul ºiDezvoltarea

Convenþia privind Accesul la Informaþie,Participare Publicã în Luarea Deciziilor ºi Accesul laJustiþie în Problematica de Mediu

Convenþia Cadru a ONU cu privire la SchimbãrileClimatice

Convenþia privind Diversitatea Biologicã

conºtientizare cu privire la conservarea naturii pot fi oparte a acþiunilor de educare ºi creºtere a gradului deconºtientizare în Carpaþi.

Articolul 19 al

, adoptatã în1994, are o valoare aparte, ea introducând mãsurispecifice de educare ºi creºtere a gradului deconºtientizare ce pot fi adoptate ºi pentru alte elementeale mediului. Pãrþilor le este cerut sã organizezecampanii de conºtientizare pentru publicul general, sãîncurajeze înfiinþarea de asociaþii care sã contribuie lacreºterea gradului de conºtientizare a publicului ºi sãderuleze programe interdisciplinare participative.

din 1992, conþine cerinþa de aîmpãrtãºi cu celelalte state informaþiile privindaccidentele industriale cauzate de activitãþi periculoasece au avut sau ar putea avea loc, pentru a putearãspunde în timp util consecinþelor accidentului.

din1992 obligã pãrþile sã punã la dispoziþia publiculuiinformaþii cu privire la condiþia apelor transfrontaliere,mãsurile luate sau planificate pentru prevenirea,controlul ºi reduce impacturilor transfrontaliere ºieficacitatea mãsurilor respective.

La nivel de UE,

a fost adoptatã în2003 pentru a alinia regulile UE cu cerinþele ConvenþieiAarhus privind informaþia de mediu. Directiva a stabilitdreptul oricãrei persoane fizice sau juridice de a aveaacces la informaþia de mediu deþinutã sau produsã deautoritãþile publice. Astazi, cinci dintre þãrile carpaticesunt membre ale UE ºi trebuie sã fi transpus Acquis-ulComunitar în legislaþia internã, inclusiv aceastãdirectivã. Implementarea directivei în aceste state vafacilita implementarea Convenþiei Carpatice.

Convenþia Alpinã a fost adoptatã în 1991, cândcreºterea gradului de conºtientizare, educaþia ºiparticiparea publicã nu erau subiecte obiºnuite aleacordurilor internaþionale. Ulterior, astfel de cerinþe audevenit obligatorii pentru pãrþile Convenþiei Alpine cuajutorul altor instrumente. Totuºi, articolele 3 ºi 4 sereferã la cercetare, cooperare juridicã, ºtiinþificã ºieconomicã între pãrþi. Prin încurajarea cercetãrii ºicooperãrii, Convenþia Alpinã scoate în evidenþãimportanþa împãrtãºirii informaþiei pentru o mai bunãrezolvare a problemelor.

Autoritãþile locale sunt încurajate sã consulte altedocumente internaþionale pentru a obþine îndrumare înceea ce priveºte creºterea gradului de conºtientizareprivind mediul ºi asigurarea educaþiei de mediu ºi

Convenþiei pentru CombatereaDeºertificãrii în Þãrile ce se Confruntã cu Deºertificareºi/sau Secete Severe, în special în Africa

Convenþia privind Efectele Transfrontaliere aleAccidentelor Industriale

Convenþia privind Protejarea ºi Folosirea Cursurilor deApã Transfrontalierã ºi Lacurilor Internaþionale

Directiva 2003/4/EC privindAccesul Publicului la Informaþia de Mediu (abrogãDirectiva Consiliului 90/313/EEC)






accesului la informaþia de mediu. De asemenea, eletrebuie sã facã tot posibilul :

pentru a conduce ºi promova campanii deconºtientizare privind mediul, pentru publiculgeneral ºi pentru autoritãþile ce îºi desfãºoarãactivitatea în domeniile abordate de ConvenþiaCarpaticã;

pentru a promova ºi asigura accesul publicului lainformaþiile relevante;

pentru a asigura actualizarea informaþiei de mediuºi diseminarea acesteia cu ragularitate;

pentru a crea baze de date electronice ºi alteinstrumente pentru colectarea ºi diseminareainformaþiei (publicaþii de mediu, rapoarte, etc),inclusiv mecanisme de colectare a informaþiilor cuprivire la activitãþile în desfãºurarea, sau propusespre a se desfãºura, ce ar putea avea un efectsemnificativ asupra mediului;

pentru a folosi mijloacele de informare în masã, învederea diseminãrii largi a informaþiei, precum ºipentru a sprijini înþelegerea aspectelor ce þin dedezvoltarea durabilã; ºi

pentru a evalua nevoile educaþionale, pentru aelabora programe de studii adecvate ºi pentru aextinde oportunitãþile educaþionale.

În situaþiile de urgenþã, autoritãþile locale trebuie sãdisemineze imdiat informaþia cu privire la riscurile laadresa sãnãtãþii umane, vieþii ºi proprietãþii, precum ºipe cele cu privire la cãile posibile prin care acestea pot fiminimizate.

Cerinþele privind conºtientizarea, educarea ºiaccesul la informaþia de mediu pot fi implementate prin

. Autoritãþile publice pot alegesã facã schimb de materiale educaþionale ºi deconºtientizare a publicului, sã desfãºoare campaniicomune de creºtere a gradului de conºtientizare înaºezãrile din zonele de graniþã, sã asigure publicului dinaceste zone accesul la informaþii cu privire la protejarea ºidezvoltarea durabilã a regiunii, sã organizeze evenimenteeducaþionale comune pentru tineri, precum ºi evenimenteeducaþionale ºi sesiuni de de instruire comune pentruadolescenþi ºi seminarii pentru autoritãþile din domeniileabordate de Convenþia Carpaticã.

�

�

�

�

�

�

cooperare transfrontalierã

2. Pãrþile vor urma politicile privindgarantarea participãrii publicului la luareadeciziilor privind protecþia ºi dezvoltareadurabilã a Carpaþilor ºi pentruimplementarea prezentei convenþii.

Problemele de mediu preocupã atât statele cât ºioamenii. Ca urmare, opinia publicului trebuie luatã înconsiderare în procesele de luare a deciziilor, atâta timpcât aceste decizii pot influenþa starea mediului în carepublicul respectiv îºi duce existenþa. Dreptul publiculuiºi al asociaþiilor de a participa la luarea deciziilor ºi de a-ºi exprima opiniile reprezitã un proces democratic cegaranteazã transparenþa activitãþilor agenþiilor publice.Mai mult decât atât, participarea publicului duce la omai bunã calitate a deciziilor guvernamentale ºi asigurãun sprijin mai mare al publicului în aplicare deciziilorrespective.

Participarea publicã este recunoscutã de Convenþieca fiind un principiu ce vizeazã toate domeniile pe careea le abordeazã ºi care trebuie aplicat de-a lungul întregiiperioade de implementare a acesteia Una din formele deimplementare a unei astfel de participãri este în luareadeciziilor, la care se face în mod implicit referire înîntreaga Convenþie, în cerinþele pãrþilor.

Ca fenomen,implicã activitatea reprezentanþilor

publicului în parteneriat cu autoritãþile publice, învederea luãrii celor mai bune decizii. Nu existã o„formulã” privind participarea publicã dar ea presupunecel puþin anunþarea efectivã a publicului, informaþiiadecvate, proceduri potrivite ºi luarea în considerare arezultatelor obþinute ca urmare a participãrii publiceîntr-un mod corespunzãtor. Conform ConvenþieiAarhus, publicul interesat trebuie implicat în luareadeciziilor:

privind activitãþi specifice;

privind planuri, programe ºi politici; ºi

pe parcursul pregãtirii reglementãrilor legaleºi/sau instrumentelor normative cu caracterobligatoriu

În cazul participãrii publice în luarea deciziilorprivind activitãþi specifice ºi atunci când legile naþionalereferitoare la mediu sunt încãlcate, drepturile privindapelarea la justiþie trebuie exercitate aºa cum esteprevãzut în articolul 9 al Convenþiei Aarhus.

Principalele acorduri internaþionale, instrumentelegale ºi iniþiative

Adoptatã de cãtre Adunarea Generalã a NaþiunilorUnite în 1982, prin rezoluþia 37/7,

este un document fãrã caracterobligatoriu ce încurajeazã comunitatea mondialã ca,printre altele, sã implice publicul în luarea deciziilor demediu. Aceasta declarã cã publicul ar trebui sã aibãoportunitatea de a participa la formularea deciziilor careprivesc în mod direct mediul în care trãieºte. Acest

Concepte principaleparticiparea publicã în luarea

deciziilor

Carta Mondialãpentru Naturã

�

�

�




document a servit ca punct de plecare pentru multeAcorduri Multilaterale de Mediu ºi este menþionat înpreambulul lor.

Principiul 10 alrecunoaºte importanþa

participãrii publicului în procesul de luare a deciziilorde mediu: „problemele de mediu sunt cel mai binetratate atunci când la aceasta participã toþi cetãþeniiinteresaþi, la nivelul potrivit”.

Constituind cea mai cuprinzãtoare reglementarecu privire la participarea publicului în activitãþilespecifice care au legãturã cu mediul,poate fi aplicatã pe larg în sectoarele reglementate deConvenþie. Participarea la dezvoltarea planurilor,programelor ºi politicilor, reglementãrile de execuþie ºiinstrumentele legale normative obligatorii generalaplicabile sunt ºi ele importante. Atât pãrþile la ConveþiaAarhus, cât ºi pãrþile la Convenþia Carpaticã suntobligate de cea dintâi sã aplice principiile Aarhus înimplementarea celei de a doua. Ghidul Almaty privindPromovarea Aplicãrii Principiilor Convenþiei Aarhus înForumurile Internaþionale, a fost adoptat în iunie 2005 ºiare ca scop principal furnizarea de asistenþã generalãpãrþilor în aplicarea principiilor în activitateaorganizaþiilor internaþionale, inclusiv a convenþiilor.

, semantã la Espooîn 1991, aratã legãtura dintre participarea publicului ºiprocedura de evaluare a impactului asupra mediului.Articolul 2 declarã cã membrii publicului potenþialafectat de activitãþile propuse, indiferent de locul dedomiciliu, trebuie sã aibã oportunitãþi egale de a

Declaraþiei de la Rio privindMediul ºi Dezvoltarea

Convenþia Aarhus

Convenþia privind Evaluarea Impactului asupraMediului în Context Transfrontalier

participa la procedurile de evaluare a impactului asupramediului ce au legãturã cu activitãþile propuse. Maimult, documentaþia EIA relevantã trebuie distribuitãpublicului într-un timp rezonabil, înainte ca deciziafinalã sã fie luatã, iar comentariile acestuia asupra eitrebuie luate în considerare. Cum existã multe arii ºibogãþii naturale localizate de-a lungul graniþelor,implicarea publicului, inclusiv a celui din þãrileînvecinate, este de o importanþã specialã în MunþiiCarpaþi.

Mai multe obligaþii specifice pot fi gãsite în

, semnat în 2003, care în articolul 8accentueazã faptul cã pãrþile trebuie sã se strãduiascã sãasigure cât mai devreme ºi la timp oportunitãþi efectivepentru participarea publicului în evaluarea strategicã demediu a planurilor ºi programelor, asigurându-se cãacesta are la dispoziþie un interval de timp rezonabilpentru a-ºi exprima opinia asupra variantei preliminarea planului sau programului ºi raportului de mediurespective.

În afarã de Acordurile Multilaterale de Mediu,

din 1985,amendatã de directivele 97/11/EEC ºi 2003/35/EEC,reglementeazã participarea publicului la deciziile

privind activitãþile specifice care afecteazãmediul. Aceastã directivã a fost printre primele de acestgen, iar experienþa obþinutã în implementarea ei a fostanalizatã ºi folositã în timpul negocierii, semnãrii,ratificãrii ºi implementãrii multor Acorduri Multilateralede Mediu.

Protocolul la Convenþi Espoo cu privire la EvaluareaStrategicã de Mediu

Directiva CE privind Evaluarea Efectelor AnumitorProiecte Publice ºi Private asupra Mediului



CASETA 52:

Proiect demonstrativ de Evaluare a Impactului de Mediu în Ucraina

Pentru a demonstra beneficiile procedurilor EIA în dezvoltarea afacerilor, comunitate ºi mediu, un proiect EIA demonstrativ afost implementat între anii 1997 ºi 2000 în Ucraina. Proiectul a fost un efort cooperativ al Agenþiei de Protecþie a Mediului aStatelor Unite (USEPA), Agenþia pentru Dezvoltare Internaþionalã a Statelor Unite (USAID) ºi a Programului de Dezvoltare aNaþiunilor Unite (UNDP), sprijit de numeroase agenþii ºi organizaþii din Ucraina. Partenerul strategic a fost MinisterulMediului ºi Resurselor Naturale din Ucraina, care este responsabil cu revizuirea declaraþiilor de evaluare de mediu conformlegislaþiei din Ucraina. Finanþarea proiectului a fost asiguratã de guvernul SUA ºi UNDP.

Acest proiect de investiþie a reprezentat extindera producþiei la câmpul petrolifer Pasichna din vestul Ucrainei. Investitorul afost de acord sã realizeze un proces EIA deschis ºi transparent cu participare publicã la scarã largã, iar aceastã decizie a fostaprobatã de Administraþia Oblast. Primul pas important a fost un curs intensiv de training cu o duratã de cinci zile desprePrincipiile EIA. Condus de cãtre echipa Agenþiei de Protecþie a Mediului, cursul a adus la un loc 20 de reprezentanþi din diferitesectoare, inclusiv angajaþi din compania petrolierã, oficiali guvernamentali ºi locali, oameni de ºtiinþã, media ºi ONG.

Dialogul cu comunitãþile locale a fost menþinut cu ajutorul întâlnirilor, bãncilor de informaþii ºi înfiinþarea unui ConsiliuConsultativ Public. Au fost discutate alternative la dezvoltarea câmpului petrolifer Pasichna, au fost primite comentarii ºi aufost formulate recomandãri privind problemele ce necesitau investigaþii amãnunþite.

Versiunea finalã a Evaluãrii Impactului de Mediu a fost prezentatã în cadrul unei adunãri publice în Pasichna la sfârºitul anului1999. realizãrile EIA au fost preþuite de cãtre public, autoritãþi locale ºi naþionale.

Tykhyy, V. 2003 , 5th InternationalConference on Ethics and Environmental Policies, Kiev, April 2-6, 2003Sursa: Successful Dialogue in Preparation of the Investment Project in Western Ukraine



Implicarea publicului în procesul de luare adeciziilor este o sarcinã dificilã ºi plinã de provocãri. Înacelaºi timp, ea poate fi o experienþã recompensatoarecare sporeºte atât legitimitatea procesului de luare a,deciziilor, cât ºi valoarea deciziilor luate. Autoritãþilelocale au în primul rând responsabilitatea de a facilitaparticiparea publicului în luarea deciziilor prin stabilireaunui dialog cu acesta încã din etapa de început aprocesului respectiv ºi de a se asigura cã sugestiile ºicomentariile publicului sunt luate în considerare. Înconsecinþã, regulile stabilite de Convenþia Aarhus ºi deProtocolul SEA, precum ºi, în cazul activitãþilor cupotenþial efect transfrontalier, cele stabilite de ConvenþiaEspoo, trebuie respectate. De exemplu, articolele de la 6la 8 ale Convenþiei Aarhus stabilesc anumite cerinþe legatede participarea publicului la luarea deciziei, inclusiv:

notificarea publicului interesat intr-un timpadecvat ºi într-un mod efectiv;

asigurarea unui cadru de timp rezonabil pentruparticipare, inclusiv prin asigurarea participãriiîncã din faza incipientã;

asigurarea dreptului publicului interesat de a aveaacces gratuit la informaþiile relevante pentru luareadeciziei;

obligaþia organismului de luare a deciziei de a luaîn considerare rezultatul participãrii publice; ºi

notificarea promptã a publicului asupra deciziei ºipunerea la dispoziþia publicului a textului decizieiºi motivelor ºi consideraþiilor ce stau la bazaacesteia.

Studiul de caz din textul 52 ilustreazãresponsabilitatea autoritãþilor locale de a se asigura cãprocedurile EIA permit participarea largã a publicului.Cooperarea între state ºi schimbul de informaþii ºiexperienþã cu privire la bunele practici ce þin deimplicarea publicului în procesele de luare a deciziilorpot fi folositoare pentru implementarea Convenþiei.

Rolul participãrii publicului în implementareaConvenþiei este discutat ºi în articolul 2 ºi priveºte toateaspectele abordate de Convenþia Carpaticã. Este, deasemenea, un element cheie al proceselor ºiconsultãrilor privind evaluarea de mediu, prezentate înarticolul 12 al Convenþiei. În final, articolele 14 ºi 16prevãd înfiinþarea de organisme subsidiare ºip a r t i c i p a r e a o r g a n i z a þ i i l o r n a þ i o n a l e ,interguvernamentale ºi non-guvernamentale laConferinþa Pãrþilor Convenþiei Carpatice.

�

�

�

�

�





Partea a II-aAspecte Instituþionale


Capitolul AArticolul 14

Articolul 14 - Conferinþa Pãrþilor

1. Conferinþa pãrþilor (denumitã în continuare Conferinþa) este în acest fel stabilitã.2. Conferinþa va discuta probleme comune ale pãrþilor ºi va lua deciziile necesare pentru

promovarea implementãrii efective a prezentei convenþii. în particular, aceasta:a) va revizui ºi va sprijini în mod regulat implementarea prezentei convenþii ºi a protocoalelor sale;b) va adopta amendamente la prezenta convenþie, în conformitate cu art. 19;c) va adopta protocoale, inclusiv amendamente, în conformitate cu art. 18;d) va nominaliza preºedintele sãu ºi va stabili grupul executiv pentru activitatea dintre sesiuni, dupã

cum este necesar ºi în conformitate cu regulile de procedurã stabilite;e) va stabili organisme subsidiare, incluzând grupuri de lucru tematice, considerate a fi necesare

pentru implementarea prezentei convenþii, revizuind în mod regulat rapoarteleacestora ºi acordându-le consultanþã;

f) va aproba pentru activitãþile sale un program de lucru, reguli financiare ºi bugetul necesar,inclusiv pentru organismele subsidiare ºi secretariat, ºi va realiza aranjamentele necesarepentru finanþarea acestora, în conformitate cu art. 17;

g) va adopta regulile de procedurã;h) va adopta sau recomanda mãsuri pentru realizarea obiectivelor prevãzute în art. 2-13;i) dacã este cazul, va cãuta sã coopereze cu organisme sau agenþii competente, naþionale ori

internaþionale, guvernamentale sau nonguvernamentale, ºi va promova ºi întãri relaþiile cu alteconvenþii relevante, cãutând sã evite dublarea eforturilor; ºi

j) va exercita acele funcþii care ar putea fi necesare pentru realizarea obiectivelor prezenteiconvenþii.

3. Prima sesiune a Conferinþei va fi convocatã nu mai târziu de un an de la data intrãrii în vigoare aprezentei convenþii. Sesiunile ordinare vor fi þinute la fiecare 3 ani, în cazul în care Conferinþa nuhotãrãºte altfel.

4. Sesiunile extraordinare ale Conferinþei vor fi convocate oricând se va decide fie de cãtreConferinþã în sesiune ordinarã, fie la solicitarea scrisã a oricãrei pãrþi, cu condiþia ca, în termende 3 luni de la data la care solicitarea a fost comunicatã pãrþilor de cãtre secretariat, sã fiesusþinutã de cel puþin o treime din numãrul pãrþilor.

5. Pãrþile pot decide sã accepte ca observatori la întrunirile ordinare ºi extraordinare aleConferinþei:

a) orice alt stat;b) orice organizaþie naþionalã guvernamentalã sau nonguvernamentalã ale cãrei activitãþi sunt în

legãturã cu prezenta convenþie.Condiþiile pentru admiterea ºi participarea observatorilor vor fi stabilite în regulile de procedurã.Aceºti observatori pot prezenta orice observaþie sau raport relevant pentru obiectivele prezenteiconvenþii.

6. Conferinþa va lua deciziile prin consens.


Oricare sistem aferent unui tratat internaþionalpresupune o serie de aranjamente instituþionale care sã-iasigure eficacitatea, care sã permitã pãrþilor sã aibã unforum prin intermediul cãruia sã schimbe puncte devedere ºi sã-ºi coordoneze eforturile în vederea atingeriiscopului tratatului, care sã facã posibilã adoptarea deamendamente, protocoale ºi decizii ºi care sãurmãreascã îndeplinirea obligaþiilor prevãzute în tratat.

De obicei, un tratat internaþional prezintã ostructurã de bazã alcãtuitã dintr-o adunare plenarã, încare actele ce trebuie adoptate sunt adoptate de cãtrepãrþi, fiecare dintre pãrþi având câte un vot ºi fiindsprijinite de organisme subsidiare, cum ar fi grupurile ºicomitetele de lucru, ºi de un secretariat permanent curesponsabilitãþi ce þin de coordonare, reprezentare ºiimplementare. Principalul organism de luare adeciziilor este Conferinþa Pãrþilor (CP). În acestecondiþii, anumite aspecte devin importante, cum ar fimodul de convocare a adunãrii plenare, procedurile devotare în adoptarea amendamentelor, protocalelor ºimãsurilor (decizii ºi recomandãri) ºi capacitatea de aimpune pãrþilor deciziile ce au caracter obligatoriu.Secretariatul joacã, de asemenea, un rol important prinaceea cã are posibilitatea de a presta acþiuni de execuþiemenite sã sprijine pãrþile în a-ºi atinge scopurile.

Sistemele aferente tratatelor pot, de asemenea,stabili mecanisme eficace de conformare ºi desoluþionare a conflictelor, aceastã caracteristicã lipsindînsã de cele mai multe ori din tratatele internaþionalecare abordeazã aspecte de mediu, ºi în special dinconvenþiile cadru precum Convenþia Carpaticã.Organismele stabilite de Convenþia Cadru privindProtecþia ºi Dezvoltarea Durabilã a Carpaþilor suntConferinþa Pãrþilor (CP), Secretariatul ºi organismelesubsidiare.

Structura instituþionalã a Convenþiei este analizatãîn cele ce urmeazã, la baza acestei analize stândprevederile Convenþiei însãºi, precum ºi regulile deprocedurã (RP) pentru Conferinþa Pãrþilor ºi legislaþiainternaþionalã.

este adunarea plenarã încare toate statele ce se constituie în pãrþi aleConvenþiei îºi au reprezentanþi proprii. Conformpracticii generale uzuale pentru organele plenare dindreptul internaþional, în CP fiecare stat membru poateavea un reprezentant, acesta putând fi asistat de unul saumai mulþi consilieri. Acest lucru este confirmat deasemenea în RP, de regula 14, unde se menþioneazã cãdelegaþia fiecãreia dintre pãrþi va fi formatã din „un ºef aldelegaþiei ºi alþi astfel de reprezentanþi acreditaþi,reprezentanþi supleanþi ºi consilieri, dupã cum sesolicitã”. Mai multdecât atât, „unul dintre reprezentanþi

313

314

Alcãtuirea CP(regulile 14-15)

Conferinþa Pãrþilor (CP)

oate fi desemnat ca ºef al delegaþiei supleant” ºi „unreprezentant supleant sau un consilier pot juca rolul dereprezentant dacã ºeful delegaþiei îl numeºte în acestsens”.

Prin urmare, participanþii în CP sunt reprezentanþiguvernamentali ai statelor ce se constituie în pãrþi laConvenþie, însoþiþi uneori de o delegaþie de experþi. Deobicei, reprezentanþii guvernamentali participanþi în CPsunt din ministerele ce au legãturã cu subiecteleConvenþiei sau din Ministerele de Afaceri Externe. Deexemplu, în CP aferentã Convenþiei Carpatice esteprobabil ca cel puþin câþiva dintre reprezentanþi sã fiedin cadrul ministerelor mediului.

De obicei, o condiþie obligatorie, pentru delegaþiafiecãrui stat care participã în CP, este prezentareamandatelor de cãtre reprezentanþii care intenþioneazã sãparticipe la CP în numele statelor lor. Mandatele suntdocumente prin care un stat, prin organul autorizat,conform legislaþiei interne, sã le semneze, de obiceiºeful statului, declarã cã persoana care urmeazã sãparticipe la o anumitã întâlnire interguvernamentalãeste împuternicitã sã facã acest lucru în numele statuluirespectiv. Conform Regulii 15 din RP, mandatelereprezentanþilor, numele reprezentanþilor de rezervã ºiale consilierilor, precum ºi oricare alte schimbãriulterioare legate de acestea, trebuie înaintatesecretarului executiv sau reprezentantuluisecretarului executiv al CP, nu mai târziu de 24 de ore dela deschiderea întâlnirii.

Conform articolului 14.3, prima sesiune aConferinþei Pãrþilor a avut loc în decembrie 2006 laKiev, la mai puþin de un an de la intrarea în vigoare aConvenþiei. Întâlnirile ordinare sunt þinute o datã la treiani (articolul 14.3). Totuºi, regula 4.1 din RP declarãposibilitatea CP de a revizui periodicitatea întâlnirilorordinare oricând „în lumina progresului realizat înimplementarea Convenþiei”. În timpul fiecãrei sesiuniordinare, Conferinþa „va decide asupra locaþieiurmãtoarei întâlniri, doar dacã alte aranjamente suntfãcute de cãtre Secretariat în consultanþã cu Biroul ” ºi„vor stabili o datã de principiu pentru deschidereaurmãtoarei întâlniri ordinare ºi durata acesteia ” . Este opracticã comunã ca fiecare Conferinþã a Pãrþilor sã fiegãzduitã de câte un stat membru, cu respectarea uneireprezentãri geografice egale a tuturor membrilor.

Pe de altã parte, orice întâlnire extraordinarã ce sedovedeºte a fi necesarã poate fi organizatã oricând, dacãaºa s-a decis la o sesiune ordinarã anterioarã sau la

3 1 5

316

317

318

Întâlnirile Conferinþei Pãrþilor(articolul 14.3)

Sesiuni ordinare ºi extraordinare(regulile 3-5)




cererea scrisã a oricãreia dintre pãrþi, în condiþiile încare cererea respectivã primeºte susþinerea a cel puþinunei treimi din pãrþi pe parcursul a trei luni dinmomentul în care Secretariatul a circulat cererearespectivã printre toþi membrii. Mai mult, în cazul unei„sesiuni extraordinare întrunite la cererea scrisã a uneiPãrþi, aceasta se va întruni în nu mai mult de 90 de zilede la data la care cererea a primit susþinerea a cel puþinunei treimi din pãrþi.” Aceastã prevedere se contrazicecu prevederea corespunzãtoare din RP (regula 4.3), carese referã la sprijinul a douã treimi din pãrþi. Acest lucrupoate fi datorat unei erori de tipãrire; oricum, textulConvenþiei are întâietate faþã de RP.

Secretariatul are datoria de a „notifica toate Pãrþileasupra datei ºi locaþiei fiecãreia dintre întâlnirileordinare ale Conferinþei Pãrþilor, cu cel puþin trei luniînaintea datei la care aceasta este planificatã sãînceapã.” Conform regulei 1, regulile de procedurã seaplicã oricãrei întâlniri a Conferinþei Pãrþilor, atâtsesiunilor ordinare cât ºi celor extraordinare.

Convenþia prevede faptul cã la începutul fiecãreisesiuni ordinare a Conferinþei Pãrþilor este numit unpreºedinte. RP adaugã faptul cã mai trebuie aleºi unvice-preºedinte (pentru a juca rolul preºedintelui în cazde absenþã temporarã a acestuia) ºi un raportor; aceºtia„formeazã” „Biroul Sesiunii”. Aceºtia vor rãmânemembri ai Biroului pânã când succesorii lor sunt aleºi laurmãtoarea ºedinþã ordinarã. De aceea, ladeschiderea fiecãrei sesiuni, preºedintele precedenteiºedinþe ordinare (sau vice-preºedintele) va prezida pânãcând CP va alege noul preºedinte al sesiunii. Întretimp, membrii Biroului deþin aceleaºi responsabilitãþi

Preºedinþia, dupã cum este declarat în Regula 16.2,va fi deþinutã de fiecare parte prin rotaþie în ordinealfabeticã a numelor pãrþilor în englezã, dacã nu estedecis altfel de cãtre CP. Este o practicã comunã ca celcare deþine funcþia de preºedinte sã nu poatã exercitadrepturile de reprezentant al statului sãu ºi, din aceastãcauzã, partea respectivã îºi va desemna un altreprezentant împuternicit sã o reprezinte în cadrulîntâlnirii. Mai mult: dacã un membru al Birouluidemisioneazã sau este incapabil sã îºi îndeplineascãatribuþiile din alte motive, un reprezentant al aceleiaºipãrþi va fi numit în locul sãu pentru restul madatului.

Puterile Preºedintelui pot fi împãrþite înurmãtoarele categorii:

în timpul sesiunilor prindeciderea listei vorbitorilor, acordarea dreptuluide a vorbi, anunþarea deciziilor, amânareaînchiderii dezbaterilor ºi suspendarea amânãriiunei sesiuni;

319

320

321

322

323

324

325

326

327

328

329

330

Biroul Sesiunii: membrii Biroului(regulile 16-20)

� puteri prezidenþiale

�

�

�

�

�

�

�

în ceea ce priveºtesupravegherea regulilor de procedurã în timpulprocedurilor ºi menþinerea ordinii; ºi

între operaþiunileSecretariatului ºi CP- preºedintele, de fapt, „vapregãti agenda provizorie” împreunã cuSecretariatul.

În ceea ce priveºte exercitarea funcþiilor sale, RPrecomandã cã preºedintele „rãmâne sub autoritateaConferinþei Pãrþilor” . Aceastã formulare semnificãfaptul cã preºedintele serveºte CP ºi cã puterile lui/eiderivã din consensul statelor reprezentate în CP. Totuºi,luând în considerare sistemul rotativ, aceastã declaraþieeste controversatã ºi va trebui clarificatã de CP îndezvoltarea practicilor sale viitoare. Formulãrile din alteRP se referã adesea la faptul cã preºedintele este sesupune regulilor de procedurã.

Agenda provizorie a fiecãrei întâlniri este pregãtitãde cãtre Secretariat, cu acordul preºedintelui CP.Agenda provizorie a unei CP include:

elemente ce derivã din articolele convenþiei (maiales discuþii asupra amendamentelor la Convenþie,variantelor preliminare ale protocoalelor ºimãsurilor de atingere a obiectiveleor Convenþiei);

elemente a cãror includere a fost decisã la oîntâlnire precedentã (dacã nu este decis altfel decãtre CP);

elemente ale agendei sesiunii anterioare care nuau fost discutate când aceasta a avut loc;

orice alt element propus de oricare dintre pãrþi ºiprimit de Secretariat înaintea realizãrii agendeiprovizorii; ºi

bugetul propus ºi întrebãrile legate dearanjamentele financiare.

Agenda provizorie, împreunã cu documentelesuport, vor fi distribuite cu cel puþin ºase sãptãmâniînainte de deschiderea sesiunii, în limba englezã . Caurmare, o datã în cunoºtinþã de conþinutul agendeiprovizorii, fiecare stat membru trebuie sã reflecteze ºi sãanalizeze cele propuse spre a fi discutate, pentru a putealua o poziþie adecvatã. Consultãrile dintre membri ºicele cu ONG-urile ºi alte asociaþii implicate sunt, deasemenea, binevenite pentru o mai bunã informare ºipentru gãsirea unei cãi mai uºoare de luare a deciziilor

puteri de control

puteri de coordonare

331

332

333

334

335 336

Agenda ºi documentele întâlnirii(regulile 6-13)




în cadrul CP. Mai mult decât atât,. orice subiect propusde una dintre pãrþi sau de cãtre observatori ºi care aajuns la Secretariat ulterior întocmirii agendeiprovizorii, dar înaintea deschiderii întâlnirii, poate filuat în considerare ºi trecut pe o agenda suplimentarãagendei provizorii.

CP, la începutul sesiunii, examineazã agendaprovizorie, precum ºi subiectele suplimentare propuseºi, în procesul de adoptare a agendei definitive, poateelimina, amâna sau amenda subiectele respective;poate, de asemenea, sã adauge noi subiecte, dar numaipe cele considerate a fi urgente ºi importante. Nu aufost stabilite standarde privind determinarea gradului deurgenþã sau importanþei unui subiect; astfel de indicaþiivor fi date de CP în timpul exerciþiului.

Înainte de discutarea unui subiect/punct de peagendã de cãtre CP, Secretariatul raporteazã asupraimplicaþiilor administrative ºi financiare alesubiectelor/punctelor de pe agendã supuse spredezbatere. CP nu poate continua dezbaterea problemeiînaintea primirii acestor informaþii de la Secretariat, cuexcepþia situaþiilor în care decide altfel.

Sesiunile extraordinare sunt de obicei maispecifice iar agenda provizorie a unei astfel de întâlniri„constã doar din acele subiecte propuse spre a fi luateluare în considerare în cererea privind desfãºurareaîntâlnirii extraordinare respective.”

Conform Regulii 24 a CP „sesiunile ConferinþeiPãrþilor vor fi þinute în public, cu excepþia situaþiilor încare Conferinþa Pãrþilor decide altcumva”. Astfel, existãposibilitatea susþinerii unor sesiuni închise, dar înpracticã astfel de ocazii sunt necunoscute în cadrulAcordurilor Multilaterale de Mediu. Pentru cadezbaterile sã fie deschise, este nevoie de prezenþa uneimajoritãþi a pãrþilor, astfel încât cvorumul sã fie întrunitconform Regulii 25, iar propunerile ºi amendamentelela propuneri trebuie introduse în scris de cãtre pãrþi ºiînmânate Secretariatului, care va distribui copiidelegaþiilor. Totuºi, preºedintele poate, în circumstanþeexcepþionale ºi în cazuri de urgenþã, sã permitã luarea înconsiderare ºi discutarea de propuneri, amendamentela propuneri sau moþiuni procedurale, chiar dacãacestea nu au fost „circulate” între membri.

În timpul discuþiillor, nimeni nu poate lua cuvântul„fãrã a obþine în prealabil permisiunea Preºedintelui”,iar preºedintele poate întrerupe vorbitorul, dacãintervenþia nu este relevantã pentru subiectul aflat îndiscuþie. Prioritate poate fi acordatã preºedintelui sauraportorului trimis de un organism subsidiar, pentru aexplica concluziile la care organismul subsidiarrespectiv a ajuns. Mai mult decât atât, Conferinþapoate limita timpul acord fiecãrui vorbitor ºi numãrul deluãri de cuvânt permise fiecãrui reprezentant, cuasigurarea cã anumite mãsuri de precauþie sunt luate.

337

338

339

340

341

342

343

344

Desfãºurarea activitãþii

Regulile privind punctele de ordine ºi întrebãrilereferitoare la competenþa CP de a discuta o anumitãproblemã se gãsesc în RP, respectiv regulile 28 ºi 29.Mai mult, conform regulii 31.1, unele moþiuni auprioritate faþã de toate celelalte propuneri de moþiuni,cum ar fi moþiunile de suspendare a sesiunii, deamânare a unei sesiuni, de amânare a dezbaterii asupraunei chestiuni aflate în discuþie ºi cea privind încheiereadezbaterii asupra unei chestiuni aflate în discuþie.Propunerile sau moþiunile pot fi retrase în orice momentînaintea luãrii unei decizii cu privire la ele, dar doar însituaþia în care nu au fost amendate; în orice caz, opropunere sau o moþiune retrasã poate fi introdusã dinnou de o altã parte.

În sfârºit, atunci când o propunere „a fost adoptatãsau respinsã, ea nu poate fi luatã în considerare din nouîn cadrul aceleiaºi întâlniri, mai puþin situaþia în careConferinþa Pãrþilor, prin consensul pãrþilor prezente,decide în favoarea reconsiderãrii acesteia.” Doar înacest caz proponentul unei moþiuni ºi un susþinãtor alacesteia pot lua cuvântul, ca apoi moþiunea sã fie supusãimediat luãrii unei decizii.

Conform regulii 37, „înregistrãrile audio alesesiunii Conferinþei Pãrþilor vor fi þinute de cãtreSecretariat, conform practicii Naþiunilor Unite.”

Conform Regulii 36, limba de lucru a CP ºi adocumentelor oficiale va fi engleza. Totuºi, „unreprezentant al unei pãrþi poate vorbi într-o altã limbãdecât limba de lucru, doar dacã partea respectivãasigurã traducerea în limba de lucru”.

Conferinþa Pãrþilor, ca adunarea plenarã aConvenþiei, în care toate pãrþile sunt reprezentate, esteorganismul cheie de luare a deciziilor al Convenþiei.Funcþionarea efectivã a sistemului aferent Convenþieidepinde de competenþele/puterea CP ºi de eficacitateadeciziilor sale. De fapt, articolul 14.2 menþioneazã:„Conferinþa va discuta aspectele pentru care pãrþile auun interes comun ºi va lua deciziile necesare pentrupromovarea implementãriiefective a Convenþiei.”

Puterea/competenþele Adunãrii este/sunt„împãrþitã”/”împãrþite” în urmãtoarele categorii:

-CP va adopta protocoale, amendamente laConvenþie ºi amendamente la regulile deprocedurã ºi va revizui ºi sprijini în mod regulatimplementarea Convenþiei ºi a protocoalelor sale.Mai mult, CP va trece în revistã rapoartele depusede cãtre organismele sale subsidiare;

345

346

347

Înregistrarea întâlnirilor

Limba utilizatã în cadrul întâlnirilor

Competenþele Conferinþei Pãrþilor(articolul 14.2)

� control independent ºi dezvoltare a Convenþiei




�

�

�

�

structurii CP prin adoptareaRegulilor de Procedurã, numirea preºedintelui,înfiinþarea organismelor subsidiare, grupurilor delucru, etc;

- CP adoptã regulile financiare ºibugetul necesar activitãþilor sale, inclusiv peacelea ale organismelor subsidiare ºi aleSecretariatului;

- CP adoptã recomandãriprivind mãsurile de atingere a obiectivelor expuseîn Convenþie;

- CP poate „exercita alte funcþii,dupã cum este necesar pentru îndeplinireaobiectivelor Convenþiei”. Scopul acestei „puteriimplicite” este mai degrabã nedefinit în legislaþiainternaþionalã.

Articolul 14.6 descrie faptul cã deciziile în cadrulConferinþei vor fi luate prin consens, lucru care esterepetat în RP . Consensul este o procedurã de luare adeciziilor, folositã adeseori în cadrul organismelor ºiorganizaþiilor internaþionale, unde nu are loc oprocedurã de vot formal dar se ajunge la o concluziedoar atunci când cel care prezideazã întâlnirea declarãacordul membrilor fãrã obiecþii. Pentru a ajunge la osituaþie în care toate obiecþiile au fost înlãturate, estenevoie de dialog. De obicei, acordurile cer pãrþilor sãdepunã toate eforturile pentru a ajunge la înþelegere cuprivire la în toate problemele, prin consens. În cazul încare nu se ajunge la un acord prin consens, luareadeciziei se poate face prin vot.

În cadrul Convenþiei nu a fost descrisã nici oprocedurã precisã de vot, ºi nici Regulile de Procedurã nudescriu aºa ceva. În legislaþia internaþionalã, în care votulse desfãºoarã normal, fiecare parte are un singur vot.

Conform practicii internaþionale, anumitororganizaþii sau chiar state care nu sunt parte laConvenþie, le poate fi acordat statutul de observator. Deobicei, acest statut îl capãtã organizaþiile internaþionaleºi neguvernamentale, precum ºi alte asociaþiispecializate în anumite domenii sau care sunt interesatesã-ºi exprime opiniile ºi sã raporteze asupra activitãþilorpe care le desfãºoarã, cu scopul de a influenþadezbaterile ºi deliberãrile fina.,. Aria lor de activitatetrebuie sã aibã legãturã cu cele vizate de cadrulinstituþional în care vor sã se implice. Procesuldeliberativ poate beneficia de pe urma contribuþiiloracestor organizaþii, ca urmare a culegerii de informaþii

managementul

rol financiar

rol de recomandare

funcþii implicite

Procedura de votare (articolele 14.6)

Observatorii (articolul 14.5)

348

din studii ºi cercetãri, ca urmare a punctelor de vedereexprimate, a atragerii atenþiei asupra prioritãþilor ºi atransferului de informaþie cãtre grupurile de purtãtori deinterese, ca urmare a creºterii înþelegerii, etc.

Participarea observatorilor creºte, de asemenea,transparenþa. Totuºi, puterea lor de fapt este limitatã defaptul cã, de obicei, nu au dreptul de a lua parte la luareadeciziilor ºi, uneori, nu au nici dreptul de a se adresa încadrul întâlnirii. Convenþia Carpaticã respectã tendinþarecentã de a creºte nivelul de participare aobservatorilor la deliberãrile CP ºi ale altor organisme.

Articolul 14.5 declarã cã: ”Pãrþile pot decide sãadmitã ca observatori la sesiunile ordinare ºiextraordinare ale Coferinþei: orice alt stat, oriceorganizaþie naþionalã, interguvernamentalã sauneguvernamentalã ale cãrui/cãrei acþiuni au legãturã cucele prevãzute de Convenþie.” Conform RP, observatoriipot participa ºi la sesiunile organismelor subsidiare.

Regulile de Procedurã stabilesc condiþiile pentruadmiterea ºi participarea observatorilor la CP. Conformregulii 35 „Secretariatul trebuie sã strângã ºi sã aducã lazi lista organizaþiilor, agenþiilor ºi entitãþilor” care potparticipa la întâlnirile CP ºi trebuie sã transmitã aceastãlistã „Biroului CP, înaintea fiecãrei sesiuni a CP.” Maimult, „Secretariatul va înºtiinþa observatorii asupra dateila care sesiunea urmeazã a se desfãºura, cu cel puþin olunã înaintea de începerea acesteia.” Singura condiþieca o organizaþie sã fie admisã ca observator este cerinþaca aceasta sã aibã legãturã cu cele prevãzute deConvenþie. Nu existã condiþii pentru admitereastatelor ca observatori.

Un rol important a fost dat, în RP, Secretariatului,în ceea ce priveºte participarea publicului la luareadeciziilor: Secretariatul „se va stradui sã asigureoportunitãþi pentru participarea efectivã a publicului înluarea deciziilor în cadrul acestei Convenþii.” Deºiverbul „a se strãdui” pare sã limiteze „proporþia” deeforturi impuse Secretariatului pentru aceastã funcþie,este, totuºi, de apreciat cã o astfel de posibilitate a fostluatã în considerare.

Conform Convenþiei ºi RP , observatorii „potprezenta orice informaþie sau raport relevantã/relevantpentru obiectivele Convenþiei.” Mai mult, conformRegulii 35.4 „observatorii pot participa în cadruldeliberãrilor Conferinþei Pãrþilor ºi ale organismelorsubsidiare cu întrebãri, în limita competenþelor sau arieilor de activitate.” Acest lucru ºterge orice îndoialãprivind dreptul deplin al observatorilor de a-ºi exprimapunctul de vedere ºi de participa activ în cadrulsesiunilor CP ºi al întâlnirilor organismelor subsidiare.

Admiterea observatorilor

Drepturile observatorilor

349

350 351



Secretariatul unei convenþii internaþionale oferãsprijin administrativ ºi tehnic operaþiunilor organismelorconvenþiilor ºi reprezintã organizaþia în relaþiile externe.

Conform art. 15 al Convenþiei Carpatice, pãrþile auobligaþia de a înfiinþa un secretariat permanent ºi de adecide asupra aranjamentelor necesare funcþionãriiacestuia, inclusiv asupra surselor de finanþare a acestuia,locaþiei ºi angajaþilor. În aºteptarea unei decizii finaleprivind aceastã chestiune, Programul de Mediu alNaþiunilor Unite (UNEP)- Biroul Regional pentru Europaa fost desemnat sã funcþioneze ca Secretariat Interimarpentru Convenþia Carpaticã. Pãrþile îºi aduc contribuþiafinanciarã la acoperirea costurilor esenþiale necesarefuncþionãrii Secretariatului Interimar. Pânã acum, acestaa primit sprijin structural ºi contribuþii voluntare dinpartea Guvernului Austriei, Republicii Cehe, Ungariei,Italiei, Poloniei, Elveþiei, Slovaciei ºi Ucrainei. El estesprijinit, de asemenea, ºi de cãtre Comisia Europeanãprin programul CADSES.

Articolul 15 al Covenþiei expune funcþiileSecretariatului, care pot fi împãrþite astfel:

1. - Secretariatul va pregãti sesiunileCP ºi va asigura serviciile necesare desfãºurãriiacestora. În particular, dupã cum este declarat înregula 23 a RP, Secretariatul va:

Stabilirea unui secretariat permanent pentruConvenþia Carpaticã

Funcþiile Secretariatului

Rol managerial

�

�

�

�

�

pregãti, publica ºi va distribui pãrþilordocumentele aferente întâlnirilor; mai mult decâtatât, va publica aceste documente pe pagina deinternet;

pregãti ºi pãstra înregistrãri audio ale întâlnirilor;

pregãti custodia ºi pãstrarea documentelorîntâlnirilor;

îndeplini, în general, orice altã activitate ce estecerutã de CP;

asigura accesul publicului la documente, învederea facilitãrii participãrii active a acestuia.

2. - Secretariatul vapregãti rapoarte pentru CP, privind implicaþiileadministrative ºi financiare ale tuturorsubiectelor/punctelor de pe agendã ºi vaanaliza ºi compila rapoartele pe care le primeºte.

3. - îºi va coordona activitãþile cu celeale Secretariatelor altor organisme internaþionaleºi va facilita schimbul de informaþii ºicomunicarea în problemele ce au legãturã cu celevizate de Convenþie.

4. - CP are capacitatea de aatribui noi funcþii Secretariatului.

Rol activ ºi pasiv de raportare

Coordonare

Funcþii suplimentare

352


Capitolul BArticolul 15

Articolul 15 - Secretariatul

1. Un secretariat este stabilit prin prezenta convenþie.2. Funcþiile acestuia vor fi:

a) sã elaboreze planuri pentru sesiunile Conferinþei ºi sã furnizeze serviciile solicitate;b) sã compileze ºi sã transmitã rapoartele înaintate cãtre acesta;c) sã-ºi coordoneze activitãþile cu cele ale secretariatelor altor instituþii internaþionale ºi

convenþii relevante;d) sã pregãteascã rapoarte privind exercitarea funcþiilor sale conform prevederilor prezentei

convenþii ºi ale protocoalelor acesteia, inclusiv rapoarte financiare, ºi sã le prezinteConferinþei;

e) sã faciliteze cercetarea, comunicarea ºi schimbul de informaþii în probleme ce privescprezenta convenþie; ºi

Locaþia ºi finanþareaMai întâi de toate trebuie stabilitã locaþia fizicã a

secretariatului permanent,; de obicei, acesta estegãzduit de un stat membru. Principalul factor ceinfluenþeazã alegerea locaþiei este asigurarea celor maifavorabile condiþii pentru funcþionarea efectivã aSecretariatului. O datã ce locaþia fizicã a fost stabilitã,urmãtorul pas îl reprezintã pregãtirea acorduluiguvernului statului gazdã, urmatã de negocierea ºiîncheierea acestuia de cãtre pãrþile contractante ºiguvernul gazdã.

Una din problemele ce se vor regãsi pe agendasecretariatului permanent, o datã cu înfiinþarea acestuia,va fi legãtura cu alte organizaþii sau agenþiiinternaþionale. Organizaþiile internaþionale care auoferit sprijin în faza incipientã a unei anumite iniþiative,rãmân, în general, implicate în dezvoltarea ulterioarã aacesteia. Diferite „formule” pot fi utilizate pentru afinanþa activitãþile Secretariatului. Acestea pot includecontribuþii obligatorii, contribuþii voluntare sau legãturicu proiecte, programe sau organizaþii externe.Contribuþiile obligatorii pot fi determinate pe principiulegalitãþii sau prin aplicarea de diferite criterii, inclusivcriterii economice, criterii geografice sau o combinaþie aacestora.




Organismele subsidiare ºi grupurile tematice delucru, dupã cum au fost definite în cadrul Convenþiei,sunt alcãtuite din experþi în domeniile ce urmeazã a fiabordate. De obicei, acestea sunt înfiinþate prin tratateinternaþionale, cu scopul de a sprijini organismeleprincipale în îndeplinirea atribuþiiloe pe care le au,pentru a discuta într-un cadru mai restrâns anumiteprobleme ce trebuie analizate de experþi în domeniu,înainte ca organismele principalesã ia o decizie cuprivire la acestea.

Pe lângã ceea ce este definit în mod expres decãtre Convenþie ºi Regulile de Procedurã privindorganismele subsidiare ºi grupurile de lucru, toateregulile privind funcþionarea CP se aplicã ºi procedurilororganismelor subsidiare, mai puþin situaþia în careConferinþa hotãrãºte altfel. Singura regulã care nu seaplicã este aceea care prevede cã preºedintele nu poatereprezenta pe vreuna dintre pãrþi în timpul sesiunii.Preºedintele unui organism subsidiar poate reprezentasimultan organismul respectiv ºi pe una dintre pãrþi, încadrul sesiunii la care participã .

În general , în pract ica organizaþ i i lorinternaþionale, organismele subsidiare ºi grupuriletematice de lucru sunt formate din reprezentanþi doar aiunora dintre pãrþi, deoarece discuþiile sunt mai eficienteºi mai practice atunci când au loc în cadrul unor grupurirelativ mici, specializate. Mulþumitã numãrului mic depãrþi contractante ale Convenþiei Carpatice,organismele subsidiare pot include câte un reprezentantal fiecãrei þãri. De obicei, aceºtia sunt experþi tehnici, alecãror cunoºtinþe corespund domeniului pentru careorganismul sau grupul respectiv a fost stabilit.

Preºedintele fiecãrui organism subsidiar va fi alesde cãtre Conferinþa Pãrþilor, mai puþin situaþia în care CPdecide altfel, aºa cum se specificã în regula 21.3 din RP.Fiecare organism subsidiar îºi va alege singur membriiMai mult decât atât, organismele subsidiare pot fi

353

Componenþa organismelor subsidiare

.

înfiinþate cu titlu permanent, în timp ce grupurile delucru sunt organizate ca organisme pe termen scurt,menite sã sprijine CP în domenii care prezintã interesdoar pentru o anumitã perioadã de timp.

Conform regulii 21.2 din RP, întâlnirileorganismelor subsidiare vor avea loc în acelaºi timp cuîntâlnirile CoP, “atunci când este cazul,” ceea ceînseamnã, atunci când domeniul organismului subsidiareste de interes pentru agenda sesiunii Conferinþei saudin motive practice sau financiare. Mai mult, CP poatedecide ca oricare organism subsidiar sã se poatã întâlniîn perioada dintre sesiunile ordinare. “Sesiunileorganismelor subsidiare vor fi þinute public, dacãorganismul subsidiar în cauzã nu decide altfel.”Sesiunile închise trebuie limitate pentru a garantatransparenþa.

Organismele subsidiare ºi grupurile tematice delucru, conform RP “vor oferi Conferinþei, dupã cumeste necesar, asistenþã tehnicã, informaþii ºi consultanþãprivind aspectele specifice protejãrii ºi dezvoltãriidurabilã a Carpaþilor.” De obicei, propunerile derecomandãri, amendamente ºi protocoale vor fipregãtite de cãtre organismele subsidiare ºi apoi trimiseConferinþei Pãrþilor spre adopþie.

Întâlnirile organismelor subsidiare

Funcþiile organismelor subsidiare

354

355


Capitolul CArticolul 16

Articolul 16 - Organisme subsidiare

Organismele subsidiare, inclusiv grupurile tematice de lucru stabilite în concordanþã cu art. 14paragraful 2 lit. e), vor furniza Conferinþei, dacã este necesar, asistenþã tehnicã, informaþii ºi consultanþãasupra problemelor specifice legate de protecþia ºi dezvoltarea durabilã a Carpaþilor.

1. Vezi datele de pagina web a:

www.ceeweb.org/workingareas/conventions/carpathian

2. , raport pregatit ca parte aInitiativei Ecoregiunii Carpatice, noiembrie 2001, p.26.

3. Vezi , pagina 6, deA. Villeneuve, A. Castelein, si M.A. Mekouar, FAO Studiilegislative 75, 2002.

4. Prima întâlnire, Prezentarea experientelor, în Bolzano,Italia, iunie 17-18, 2002; a doua întâlnire în Vaduz,Liechtenstein, octombrie 14-15, 2002; a treia întâlnire înGeneva, decembrie 19-20, 2002; a patra întâlnire înViena, februarie 24-25, 2003; si ultima întâlnire înBolzano, Italia, Martie 20-21, 2003.

5. De Republica Ceha, Ungaria, Slovacia si Ucraina. Vezipagina de web a Conventiei Carpaticehttp://www.carpathianconvention.org/index.htm

6. Implementarea protocoalelor identificate în cadrul art. 2partea a 2-a a Coventiei Alpine, cu urmatoarele subiecte:populatie si cultura; planificare regionala; prevenireapoluarii aerului;conservarea solului; managementul apei; conservareanaturii si a zonelor rurale; fermele montane; padurilemontane; turism si recreere; transport; energie; simanagementul deseurilor.

7. Director executiv al UNEP pâna în 2006

8. Stabilit prin Regulamentul Consiliului nr. 1085/2006 din17 iulie 2006. Pentru mai multe informatii vezihttp://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/e50020.htm

9. “Implementing an International Mountain Convention anApproach for the Delimitation of the CarpathianConvention Area”, Academia Europeana, Institutul pentrudezvoltare regionala, Bolzano, 2006, p. 15.

10. Aust, , Cambridge, 2000.

11. Pentru o analiza complexa a studiului:

,Academia Europeana, Institutul pentru dezvoltareregionala, Bolzano, 2006.

12. Declaratia Carpatica, decembrie 13, 2006. Pentru oimagine cuprinzatoare, accesati:

13. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/Cultural_Cooperation/

Central and East EuropeanWorking Group for the Enhancement of Biodiversity

The Status of the Carpathians

Mountains and the Law Emerging Trends

Modern Treaty Law and Practice

Implementing anInternational Mountain Convention An Approach for theDelimitation of the Carpathian Convention Area

www.mountainpartnership.org/common/files/pdf/FINALDECLARATION.pdf

Environment/Landscape/Presentation/9_Text/02_Convention_EN.asp

14. Declaratia de la Stockholm este un un instrument legalfara caracter obligatoriu, chiar daca unele dintreprincipiile pe care le include au obtinut deja statutul delege internationala cunoscuta. Pentru o imaginecuprinzatoare asupra documentului, va rugam accesati:www.unep.org/Documents.multilingual/Default.asp?DocumentID=97&ArticleID=1503

15. Declaratia de la Rio este un instrument legal fara caracterobligatoriu. Pentru o imagine cuprinzatoare asupradocumentului, accesati:www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm

16. Viitorul nostru comun, World Commission onEnvironment and Development (WCED), 1987,www.are.admin.ch/imperia/md/content/are/nachhaltigeentwicklung/brundtland_bericht.pdf.

17. Pentru o imagine cuprinzatoare asupra documentului,accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21toc.htm

18. Parteneriatul Montan:<www.mountainpartnership.org/issues/resources/didyouknow.html>

19. Aceste principii sunt recunoscute prin diverse instrumentelegale: Declaratia de la Rio, Agenda 21, Declaratia faraCaracter Legal Obligatoriu asupra Principiilor pentruConsens Global privind Managementul, Conservarea siDezvoltarea Durabila a Tuturor Tipurilor de Paduri(Principiile Padurilor etc., iar unele dintre ele suntreafirmate ca norme obligatorii de catre unele ministereale mediului.

20., Swanson & Johnston, 1999, p

236.

21., Arie Trouwborst, 2002, p. 286.

22. , Alexandre Kiss.si DinahShelton, 2004. p 113.

23. Pentru mai multe informatii accesati: http://eur-lex.europa.eu/Lex-UriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32004L0035:EN:HTML

24. Convenþia privind accesul la informaþie, participareapublicului la luarea. deciziei ºi accesul la justiþie înprobleme de mediu, Aarhus, June 25, 1998,<www.unece.org/env/pp/>

Global Environmental Problems and InternationalEnvironmental Agreements

Evolution and Status of the Precautionary Principle inInternational Law

International Environmental Law


Note de final


25. Agenda 21, Capitolul 10 :<www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21chapter10.htm>

26. Pentru mai multe informatii accesati: Abordareaprogramatica GEF Acorduri actuale, Consiliul GEF,GEF/C.17.Inf.11 <www.gefweb.org/Documents/Council_Documents/GEF_C17/C.17.Inf.11.doc>

27. Conferinta Partilor la Conventia privindBiodiversitatea/CBD, a adoptat decizia care descrie indetaliu abordarea ecosistemica si prezinta un set deprincipii si îndrumarea operationala privind aplicareaacestei abordari. Vezi Decizia V/6, Conferinta Partilor 5<www.biodiv.org/decisions/default.asp?lg=0&m=cop-05&d=06#>

28. Sesiunile tematice ale forumului GMES, EnvironmentalStress and Land Management, 2002.

29. Pentru mai multe informatii, accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21chapter10.htm

30. Definitia sursei: articolul 1 al Conventei ONU privindcombaterea desertificarii <www.unccd.int>

31. Viitorul pamânturilor noastre, fata în fata cu provocarea.Ghid de planificare integrata si management durabilprivind resursele de teren, FAO/UNEP, 1999<www.fao.org/DOCREP/004/X3810E/x3810e04.htm#g>

32. Vezi capitolul I.B al Manualului.

33. Pentru mai multe informatii,accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21chapter10.htm

34. Pentru mai multe informatii, accesati:www.fao.org/DOCREP/004/X3810E/x3810e01.htm

35. Pentru mai multe informatii, accesati:www.un.org/jsummit/html/documents/summit_docs/2309_planfinal.htm

36. Pentru mai multe informatii, accesati: www.cos-soc.gc.ca/doc/imgi/im_planning_e.asp

37. Pentru mai multe informatii, accesati:www.un.org/esa/sustdev/natlinfo/indicators/indisd/english/chapt10e.htm

38. Pentru mai multe informatii, accesati:http://topsoil.nserl.purdue.edu/nserlweb/isco99/pdf/ISCOdisc/SustainingTheGlobalFarm/K014-Dumansky.pdf sihttp://siteresources.worldbank.org/INTEEI/936217-1115801208804/20486263/EnvironmentalIndicatorInitiativesAnOverviewofSelectedInitiativesattheWorld-Bank2002.pdf /

39. Pentru mai multe informatii, accesati: www.ramsar.org

40. Pentru mai multe informatii, accesati:www.biodiv.org/convention/default.shtml

41. Pentru mai multe informatii, accesati:http://ec.europa.eu/environment/nature/nature_conservation/eu_nature_legislation/habitats

_directive/index_en.htm

42. Aceasta retea este în principal bazata pe o politica decontracte încheiate cu partenerii locali, si urmarestepromovarea conservarii habitatelor naturale si a habitatelorfaunei si florei salbaticeluând în considerare cerintele economice, sociale si culturalesi caractersticile locale si regionale specfice fiecarui statmembru. Pentru mai multe informatii, accesati:http://ec.europa.eu/environment/life/life/natura2000.htm

43. Comisia Europeana, 1997

44. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/cemat/gpssdec/Principles.pdf?L=E

45. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/landscape/presentation/9_text/02_Convention_EN.asp#TopOfPage

46. Pentru mai multe informatii, accesati:http://ec.europa.eu/regional_policy/themes/spatial_en.htm

47. Pentru mai multe informatii, accesati:http://www.sisemin.gov.ee/atp/failid/terr.harta.ingrtf.rtf

48. Pentru mai multe informatii, accesati:http://www.coe.int/t/e/cultural_co-operation/environment/cemat/gpssdec/Principles.pdf?L=E

49. Vezi Capitolul I.B al Manualului.

50. Pentru mai multe informatii, accesati:http://www.coe.int/t/e/cultural_co-operation/environment/cemat/gpssdec/Principles.pdf?L=E

51. Pentru mai multe informatii despre EPSON, accesati:www.espon.eu

52. Pentru mai multe informatii, accesati:www.units.it/~vplanet

53., 1994, analizeaza presiunea asupra teritoriului

Europei si a creat contextul pentru cooperarea îndomeniul planificarii spatiale în Europa.

54. Vezi Capitolele I.G si I.I ale Manualului.

55. Vezi Capitolul I.D al Manualului.

56. Vezi Capitolul I.I al Manualului.

57. Vezi Capitolele I.C si I.K ale Manualului.

58. Pentru mai multe informatii,accesati:www.convenzionedellealpi.org/page5a_en.htm#p1

59. Pentru mai multe informatii, accesati:http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/som_en.htm

60. Starea Carpatilor, pregatita ca parte Initiativei Eco-RegiuniiCarpatice

Europe 2000+: Co-operation for the Spatial Developmentof Europe

N O T E D E F I N A L

<www.lcie.org/Docs/Regions/Carpathians/WWF%20Status%20of%20the%20Carpathians.pdf>.

61. Millennium Ecosystem Assessment<www.millenniumassessment.org/en/index.aspx>.

62. Pentru mai multe informatii, accesati: www.biodiv.org

63. Pentru mai multe informatii, accesati: www.cites.org

64. Pentru mai multe informatii, accesati: www.cms.int

65. Pentru mai multe informatii, accesati: www.ramsar.org

66. Pentru mai multe informatii, accesati: www.unccd.int

67. Pentru mai multe informatii, accesati:http://whc.unesco.org

68. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/Nature_protection/

69. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/Cultural_Cooperation/Environment/Landscape/

70. Pentru mai multe informatii,accesati:www.convenzionedellealpi.org/index

71. Pentru mai multe informatii, accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21toc.htm

72. Pentru mai multe informatii, accesati:www.biodiv.org/programmes/socio-eco/use/addis-principles.asp

73. Pentru mai multe informatii,accesati:www.biodiv.org/decisions/default.aspx?m=cop-07

74. Pentru mai multe informatii, accesati:www.biodiv.org/2010-target/

75. Pentru mai multe informatii,accesati:www.countdown2010.net/index.html

76. Pentru mai multe informatii, accesati:www.iucnredlist.org/

77. Pentru mai multe informatii,accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/biodiversity/

78. , AlexandreKiss si Dinah Shelton, UNEP.

79. , UNEP.

80. Strategia Pan-Europeana privind diversitateabiologica si apeisajelor ofera o definitie adiversitatii peisajelor bazatape proiectul deRecomandari privind Conservarea integrataa zonelor de peisaje culturale ca parte a Politicilorprivindpeisajele ale Consiliului Europei:“expresia formala a



numeroaselor relatii existente într-o perioada de timp dataîntre individ sau o comunitate si un teritoriu definittopografic, a caror existenta se datoreazaactiunii, de-a lungul timpului, a factorilor umani sinaturali si a acestora combinate. ”

81. Sursa definitiei: World Resources Institute<http://pubs.wri.org/pubs_content_print.cfm?ContentID=487>

82. Directiva 2004/35 a Parlamanetului European si alConsiliului <http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/site/en/oj/2004/l_143/l_14320040430en00560075.pdf>

83. , AlexandreKiss si Dinah Shelton, UNEP

84. Sursa definitiei:http://glossary.eea.europa.eu/EEAGlossary/

85. Ghiduri Generale de dezvoltare a reteleiecologice Pan-Europene <www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/ecological_networks/peen/general_guidelines.asp#TopOfPage>

86. Centura Verde Europeana reprezinta o initiativa de atransforma ruta fostei Cortine de Fier într-o retea ecologicasi de a contribui astfel la conservarea biodiversitatii.Centura Verde urmareste de asemenea sa devina un mjlocde cooperare transfrontiera între comunitatile locale si unimportant instrument de îndeplinire a obligatiilor nationalesi internationale asumate de responsabilli cu luareadeciziilor. Pentru mai multe informatii, accesati:www.countdown2010.net

87. Starea Carpatilor, pregatita ca parte Initiativei Eco-RegiuniiCarpatice <www.lcie.org/Docs/Regions/Carpathians/WWF%20Status%20of%20the%20Carpathians.pdf>

88. Pentru mai multe informatii, accesati: www.lcie.org

89. Pentru mai multe informatii, accesati:www.clcp.ro/index.htm

90. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/nature_protection/rec_by_country.asp#P41_886

91. Starea Carpatilor, pregatita ca parte Initiativei Eco -RegiuniiCarpatice<www.lcie.org/Docs/Regions/Carpathians/WWF%20Status%20of%20the%20Carpathians.pdf>

92. Sursa definitiei:www.wildberks.co.uk/glossary.htm

93. Mai multe informatii referitoare la principiul poluatorulplateste pot fi gasite în Capitolul I.B al Manualului.

94. Pentru mai multe informatii, accesati:www.lagunadesantarosa.org/pdfs/Progress%20Report%20to%20Coastal%20Conservancy.pdf sauwww.dep.state.pa.us/dep/deputate/minres/bamr/document





s/modelplan.html

95. Sursa definitiei: Conventia privind Diversitatea biologica,introducere asupra speciilorinavazive<www.biodiv.org/programmes/crosscutting/alien/default.shtml>

96. Pentru mai multe informatii,accesati:www.biodiv.org/programmes/cross-cutting/alien/default.shtml

97. Pentru mai multe informatii,accesati:www.biodiv.org/decisions/default.aspx?dec=VI/23

98. Pentru mai multe informatii, accesati:www.iucn.org/places/medoffice/invasive_species/docs/iucn_guidline_prev_bio.pdf

99. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/Cultural_Cooperation/Environment/Nature_and_biological_diversity/Nature_protection/sc24_inf01e.pdf?L=E

100. Pentru mai multe informatii, accesati:www.biodiv.org/biosafety/default.aspx

101. Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European si aConsiliului privind eliberarea deliberata în mediu aOrganismelor Modificate Genetic si abrogând DirectivaConsiliului 90/220/EEC, Regulamentul (CE) 1830/2003privind trasabilitatea ºi etichetarea organismelormodificate genetic ºi trasabilitatea alimentelor ºi furajelorobþinute din organisme modificate genetic.

102. Vezi definitia la Capitolul I.B al Manualului.

103. Pentru mai multe informatii, accesati:https://www.ippc.int

104. Sursa:www.countdown2010.net/paneuropean.html

105. Pentru mai multe informatii, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/ecological_networks/The_Emerald_Network/index.asp#TopOfPage

106. Pentru mai multe informatii, accesati:www.countdown2010.net/greenbelt.htm orwww.iucn.org/en/projects/europe_green_belt.htm

107. Pentru mai multe informatii, accesati:

108. Pentru mai multe informatii, accesati:www.iucnce.org/econets/database

109. Baza de date este gestionata de UNEPWCMC înparteneriat cu IUCN World Commission for ProtectedAreas si World Database on Protected Areas Consortium<www.unep-wcmc.org/wdpa>

110. ,Centrul de legislatie privind mediul al IUCN si ProgramulIUCN pentru biodiversitate

111. Pentru mai multe informatii, accesati:www.iucn.org/themes/wcpa/ppa/protectedareas.htm

www.alparc.org

A Guide to the Convention on Biological Diversity

112. CDB, Introducere privind ariile protejate<www.biodiv.org/programmes/crosscutting/protected/default.asp>

113. Pineschi, Fodella,, in Treves, Pineschi, Fodella (a cur di),

, Milano, 2002,p.16.

114. Bandyopadhyay, Rodda, Kattelmann, Kundzewicz,Kraemer,

, in Messerli, Ives (a cura di),, New York, 1997, p. 39.

115. Vezi definitia la Capitolul I.C al Manualului.

116. Pentru o cercetare detaliata a acestor aspecte, vezi D. Z.Haman si D. A. Brown,

, University of Florida,IFAS Extension AE 244, 2002.

117. IUCN, Document Nr. 18, Maintaining Functioning ofFreshwater Ecosystems: The Key to SustainableManagement of Water Resources de G. Bergkamp, M.Acreman, L. Safford,T. Matiza, pregatita pentru Departmentul AfacerilorEconomice si Sociale Natiunile Unite.

118. Vezi Capitolul 18 al Agendei 21

si utilizariiresurselor de apa.”

119. Conform prevederilor Agendei 21, Capitolul 13 “cunostintele actuale cu privire la terenuri/apa, sitehnologiile si practicile agricole si de conservare dinregiunile muntoase ale lumii”, trebuie gasite sauconsolidate prin crearea de noi institutii la nivel national,regional si local (13.5-c; 13.6-a)

120. Vezi articolul 5 al Conventiei Carpatice.

121. Vezi articolul 7 al Conventiei Carpatice.

166. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European si aConsiliului stabilind Cadrul pentru Actiune Comunitara îndomeniul Politicilor privind Apa, adoptata pe 23octombrie, 2000. Pentru textul complet accesati:http://europa.eu.int/eurlex/pri/en/oj/dat/2000/l_327/l_32720001222en00010072.pdf

123. Acest concept este explicat în capitolul I.D alManulalului.

124. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/env/water/pdf/watercon.pdf

125. Pentru textul complet al Conventiei accesatipaginaweb:http://untreaty.un.org/ilc/texts/instruments/english/conventions/8_3_1997.pdf

126. Pentru textul complet accesati:www.icpdr.org/icpdrpages/drpc.htm

Environmental Protection of MountainAreas InternationalLaw and Protection of Mountain Areas

Highland Waters - A Resource of GlobalSignificance Mountains of theWorld: A Global Priority

The Relevance of Chapter 18 ofthe Agenda 21 for Stato Governments Protection of theQuality and Supply of Freshwater Resources/Applicationof Integrated Approaches to Development, Managementand Use of Freshwater Resources

, „Protecþia calitãþii ºi acantitãþii resurselor de apã dulce: aplicarea unei abordãriintegrate a dezvoltãrii, managementului


127. Doar Polonia, netraversata de Dunare, nu este parte aDRPC.

128. Pentru textul complet al Conventieiaccesati:www.convenzionedellealpi.org/page2_en.htm

129. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European si aConsiliului stabilind Cadrul pentru Actiune Comunitara îndomeniul Politicilor privind Apa, adoptata pe 23octombrie, 2000. Pentru textul complet accesati:http://europa.eu.int/eurlex/pri/en/oj/dat/2000/l_327/l_32720001222en00010072.pdf

130. Republica Ceha, Ungaria, Polonia si Slovacia au aderat laUniunea Europeana în 2004, în iar România în 2007.Celelalte doua tari, Serbia si Ucraina, înca trebuie sarezolve unele probleme de importanta majora înainte de aa se înscrie în procesul de aderare, dar îsi armonizeazalegislatia cu cea a UE.

131. Vezi definitia în Capitolul I.B al Manualului.

132. Birnie si Boyle, ,Oxford, 2002, p. 307.

133. Pentru mai multe informatii accesati:http://untreaty.un.org/ilc/texts/instruments/english/commentaries/8_3_1994.pdf

134. Vezi definitia în Capitolul I.K al Manualului.

135. Pentru mai multe informatii accesati:www.ramsar.org/key_conv_e.htm

136. Pentru documentul complet accesati:www.unece.org/env/water/publications/documents/guidelinesfloode.pdf

137. Pentru mai multe informatii accesati:www.icpdr.org/icpdrpages/drpc.htm

138. Pentru mai multe informatii accesati:www.savacommission.org

139. Vezi prezentarea “Acorduri bilaterale, instrumente pentruimplementarea Directivei Cadru a Apei”<www.riob.org/euro-riob/cracovie/28_sep_2004/Presentation_IulianaBogdan.pdf>

140. Acest principiu este o piatra de hotar în istoria legislatieiinternationale de mediu, rezultat din recunoastereafaimoasa a cazului Trail Smelter (1941) si raportat deatunci de Declaratia de la Stockholm din 1972 (principiul21) si Declaratia de la Rio din 1992 (principiul 2). Adevenit o lege internationala uzuala.

141. Articolul 7 al Conventiei UN în privinta Legii utilizariinon-navigationale a cursurilor internationale de apa.

142. Pentru mai multe informatii vezi Capitolul I.K alManualului.

143. Acest concept este explicat în Capitolul I.D al Manualului.

144. Vezi explicatiiile în Capitolul Chapter I.B al Manualului.

International Law and the Environment

145. Declaratia Adelboden privind Agricultura Durabila siDezvoltarea Rurala în Regiunile Montane (SARD-M)http://www.fao.org/sard/common/ecg/1200/en/AdelbodenDeclaration_en.pdf

146. Pentru textul completaccesati:http://ec.europa.eu/agriculture/foodqual/sustain_en.htm

147.Robert Zwahlen

<www.nuffic.nl/ciran/ikdm/4-3/articles/zwahlen.html>

148. Vezi definitia în Capitolul I.D al Manualului.

149., EEA, 1999, pagina 338.

150. Reglementarea Consiliului nr. 1698/2005 privind Sprijinulpentru Dezvoltarea Rurala al Fondului European Agricolpentru Dezvoltare Rurala (EAFRD), art. 50.

151. Ibid.

152. Pentru mai multe informatii accesati:www.convenzionedellealpi.org/page5a_en.htm#p3

153. Pentru mai multe informatii accesati:www.fao.org/sard/en/init/index.html

154. Un rezumat al Evaluarilor politicilor pentru SARD-Mpoate fi gasit la:www.fao.org/sard/common/ecg/2361/en/Carpathian-ShortSummaryOctober2006EN1.pdf

155., DG Agricultura,

2002 http://ec.europa.eu/agriculture/envir/report/ieep_en.pdf

156. Conceptul de “retea ecologica” si “peisaj” sunt explicateîn detalii în Capitolul I.D al Manualului în articolul 4, iarconceptul de “utilizare traditionala a terenului” înCapitolul I.J la articolul 11 al Conventiei.

157. Sursadefinitiei:http://www.biodiv.org/programmes/areas/dryland/definitions.asp

158. Pentru documentul complet, accesati:www.unep.org/Documents.multilingual/Default.asp?DocumentID=52&ArticleID=62&l=en

159. Pentru textul complet, accesati:www.coe.int/t/e/cultural_cooperation/environment/nature_and_biological_diversity/biodiversity/Final_Declaration.asp

160. A doua Conferinta Ministeriala privind Protectia Padurilorîn Europa, Iunie 16-17, 1993, Helsinki, Rezolutia H1:Ghiduri generale pentru managementul durabil alpadurilor în Europa.<http://www.mcpfe.org/resolutions/helsinki/resolution_h1.pdf>

Traditional Methods: a Guarantee forSustainability?

Environment in the European Union at the Turn of theCentury

Environmental Integration and the Common AgriculturalPolicy, Raport catre Comisia Europeana



161. Vezi criteriile Pan-Europene si indicatorii pentrumanagementul durabil al padurilor la<www.mcpfe.org/publications/pdf/improved_indicators.pdf>

162. Sursa definitiei:www.un.org/esa/forests/faq.html#sfm

163. Pentru mai multe informatii accesati:www.fao.org/forestry/foris/webview/forestry2/index.jsp?siteId=1440&sitetreeId=3067&langId=1&geoId=0

164. Pentru mai multe informatii accesati:http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-3annex3.htm

165. Vezi Propunerea pentru actiune la:www.un.org/esa/forests/pdf/ipf-iff-proposalsforaction.pdf

166. Pentru mai multe informatii accesati: www.itto.or.jp

167. Vezi principiile ITTO:www.itto.or.jp/live/Live_Server/147/ps01e.doc

168. Pentru mai multe informatii accesati: www.mcpfe.org

169. Vezi anexa 2 la:www.mcpfe.org/mcpfe/resolutions/lisbon/resolution_l2a2.pdf

170. Pentru mai multe informatii accesatipagina web aProgramului forestier al UNEP la:www.unepwcmc.org/habitats/mountains/homepage.htm

171. Vezi explicatia la paragraful 3 al articolului.

172. Pentru mai multe informatii accesati:http://www.forst.tumuenchen.de/events/rmf2004/index_en.html

173. Pentru mai multe informatii accesati:http://www.fao.org/docrep/W3646E/w3646e02.htm

174. Pentru mai multe informatii accesati:http://www.forestry.gov.uk/fr/HCOU-4U4JEM

175. Vezi definitia padurii virginela:www.veenecology.nl/data/VirginForestsBulgaria.pdf

176. Vezi definitia în Capitolul I.D al Manualului.177. Pentru mai multe informatii accesati:

www.mcpfe.org/publications/pdf/protected_forests_in_europe.pdf

178. Pentru mai multe informatii accesati: see:www.unece.org/trade/timber/docs/stats-25/supp/WA2-3.pdf

179. În Octombrie 2003 la Conferinta stiintifica internationalaPadurile naturale în zona temperata a Europei Valoare siutilizare, tinuta în „Transcarpathia”, au participat oamenide stiinta din 26 tari cu scopul de a deschide noiposibilitati de a studia padurile naturale în zoneletemperate ale Europei, de a promova si sprijini protejareasi conservarea lor pe termen lung, si de intensifica

cooperarea internationala si interdisciplinara siparteneriatul în cercetarea padurilor naturale. Vezirezultatele conferintei la:www.wsl.ch/forest/waldman/rakhiv_2003/conf.pdf

180. Pentru mai multe informatii vezi: Paduri de protectie:Recunoasterea si mentinerea influentei padurilor cu privirela procesele hidrogeomorfologice, David J. Wilford, JohnL. Innes si Dan L. Hogan, 2006www.wsl.ch/lm/publications/archiv/infoV80_1-en.ehtml

181. Pentru documentul complet vezi:http://www.unece.org/env/water/publications/documents/guidelinesfloode.pdf

182. Pentru mai multe informatii accesati:ww.unece.org/env/water/publications/documents/guidelinesfloode.pdf

183. Pentru documentul complet vezi: http://europa.eu/eurlex/en/com/cnc/2004/com2004_0472en01.pdf

184. Pentru responsabilitati mai detaliate ale autoritatilorlocale, vezi explicatia de la paragrafele 1 la 5 alearticolului 7.

185. Pentru mai multe informatii, vezi raportul EEA.

<http://reports.eea.europa.eu/briefing_2004_3/en/Briefing-TERM2004web.pdf>

186. Banca Europeana de Investitii, Evaluarea proiectelor detransport în Europa Centrala si de Est, 2003,http://jaspers.europa.eu/Attachments/ev/ev_transport_en.pdf si Conferinta Europeanaa Ministerelor Transportului, Consiliului Ministrilor,Politici de transport în tarile ECE Un deceniu de Integrare<www.cemt.org/online/council/2001/CM0101Fe.pdf>Pentru mai multe informatii, în fiecare an ConferintaEuropeana a Ministrilor de Transport (ECMT) pregateste unraport privind cu scopulde a descrie realizarile curente din domeniul transportuluiîn Europa si de a arata cum a evoluat situatia din 1970<www.cemt.org/pub/pubpdf/Depl2003E.pdf>

187. Recomandari pentru actiune pentru un turism durabil aGrupului comun de experti privind transportul si mediul,care este un organism consultativ al DG TREN si DGENVIRONMENT al Comisiei Europene. Pentru mai multeinformatii vezi:http://ec.europa.eu/environment/trans/report2000.pdf

188. Pentru textul complet vezi:http://www1.oecd.org/publications/ebook/9702191E.PDF

189. Centrul a fost fondat în 1996 pentru a coordona obtinereatransportului durabil în Canada. Pentru mai multeinformatii accesati: http://cst.uwinnipeg.ca/index.html

190. Transportul Durabil, pregatit în corelare cu participareaCanadei la întrunirea Comisiei Natiunilor Unite privindDezvoltarea Durabila, Aprilie 1997, de catre MediuCanada si Transport Canada, 1997, Ottawa, Canada<www.iigr.ca/pdf/documents/1172_Sustainable_Transportat.pdf>

191. Pentru o întelegere mai buna a acestui document va

Transportand Environment in Europe

Tendinte în sectorul transportului



rugam accesati:<www.unece.org/doc/ece/rcte/ece.rcte.conf..2.final.e.pdf>

192. Pentru mai multe informatii accesati:www.euro.who.int/document/peh-ehp/charter_transporte.pdf

193. Cartea Alba cu privire la Dezvoltarea Viitoare a PoliticiiComune a Transportului , Comisia Europeana,(COM(92)0494).

194., Comisia Europeana, COM (2001) 370 Final,

http://ec.europa.eu/comm/energy_transport/library/lb_com_2001_0370_en.pdf

195. Pentru mai multe informatii accesati:http://ec.europa.eu/transport/transport_policy_review/index_en.htm

196. Decizia Nr 1692/96/EC a Parlamentului European si aConsiliului din 23 iulie 1996 asupra ghidurilorComunitatii privind dezvoltarea retelei de transport trans-European <http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31996D1692: EN:HTML>

197. Pentru mai multe informatii cititi,

<http://ec.europa.eu/ten/transport/documentation/doc/2005_11_24/2005_report_paneurostar_en.pdf>

198. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/trans/main/ter/ter.html

199. Ghidurile privind calitatea aerului au fost publicate deOMS in 1987 si au fost revizuite în 1997. Pentru maimulte informatii accesati:www.who.int/phe/health_topics/outdoorair_aqg/en/index.html

200. Pentru mai multe informatii accesati:http://esteast.unep.ch/includes/community_file.asp?community=esteast&file=C8D2FDE1-35A3-416B-B711-EA5F765B58EC

201. Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontiere a fostadoptata în 1979 în Geneva de 34 guverne si ComunitateaEuropeana (CE). Pentru mai multe informatii accesati,www.unece.org/env/lrtap

202. Conventia Cadru ONU privind Schimbarile Climatice afost semnata în 1992 la Conferinta Natiunilor Uniteprivind Mediul si Dezvoltarea (UNCED) în Rio de Janeiro(cunoscut ca si Earth Summit) de 154 tari. Pentru maimulte informatii accesati:http://unfccc.int/meetings/cop_12/items/3754.php

203. Vezi introducerea Manualului.

204. Pentru mai multe informatii accesati:www.convenzionedellealpi.org/page1_en.htm

205. A intrat în vigoare pe 18 Decembrie, 2002

206. Austria, Franta, Germania, Liechtenstein si Slovenia.

White Paper on European Transport Policy for 2010: Timeto Decide

Pan-European TransportCorridors and Areas Status Report

207. Vezi Capitolul I.B al Manualului.

208. Vezi mai sus, la principalele concepte, definitia OECD atransportului durabil.

209. Aceasta notiune este explicata în Capitolul I.H alManualului.

210. Aceasta notiune este explicata în Capitolul I.B alManualului.

211. Pentru mai multe informatii accesati:www.thepep.org/CHWeb-Site/chviewer.aspx?cat=c5

212. Pentru mai multe informatii accesati:ttp://ec.europa.eu/transport/infrastructure/index_en.htm

213., Trivector Traffic AB.

<www.lund.se/upload/Kommunkontoret/Information/Engelsk%20site/LuMatseng%5B1%5D.pdf>

214. UNWTO este o agentie specializata a Natiunilor Unite.Este principala organizatie internationala în domeniulturismului. Serveste ca si forum global pentru aspecteleprivind politica turismului si ca sursa practica deinformatii privind turismul <www.world-tourism.org/aboutwto/eng/menu.html>

215. Definitia din Carta turismului durabil, dezvoltata laConferinta Mondiala privind Turismul Durabil, Lanzarote,Insulele Canare, Spania, Aprilie 27-28, 1995<www.world-tourism.org/sustainable/doc/Lanz-en.pdf>

216. Ramura UNEP pentru productie si consum,siturism<www.uneptie.org/PC/tourism/sensitive/mountain_tourism.htm>

217. WTO-UNEP Documentul de Concepere a AnuluiInternational al Ecoturismului 2002<www.worldtourism.org/sustainable/IYE/WTO-UNEP-Concept-Paper.htm>

218. Pentru mai multe informatii accesati:http://hq.unep.org/DPDL/civil_society/GCSF/worldwatch_gcsfdoc11.pdf

219. Aceste notiuni sunt explicate în detaliu în Capitolele I.D siI.J ale Manualului.

220. Pentru mai multe informatii vezi Portalul cu informatiiprivind turismul durabil la:http://destinet.ewindows.eu.org/policies_resources/fol955810

221. Mai multe informatii pot fi gasite în Capitolul I.B alManualului.

222. Un plan complet de actiune aplicabil la nivel global,national si local de catre organizatiile Natiunilor Unite,guverne si grupuri majore în fiecare domeniu în care semanifesta impacturile umane asupra mediului, acceptata

An Integrated Effort to Create an Environmentally FriendlyTransportation System in Lund



la Conferinta de la Rio, 1992.

223. Adoptata în 1989 în timpul Conferintei Inter-parlamentareprivind turismul organizata de Uniunea Inter-parlamentarasi Organizatia Mondiala a Turismului<www.worldtourism.org/sustainable/doc/THE%20HAGUE%20DECLARATION.89.PDF>

224. Plan de actiune acceptat în timpul Summitului MondialUN privind Dezvoltarea durabila, 2002, de laJohannesburg. Acesta defineste noile obligatii si prioritatipentru actiunile privind dezvoltarea durabila în domeniidiverse precum eradicarea saraciei, sanatatii, comertului,educatiei, stiintei si tehnologiei, problemelor regionale,resurselor naturale si aranjamentelor institutionale. Pentrutextul complet al Planului de implementare de laJohannesburg, accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/WSSD_POI_PD/English/POIToc.htm

225. Versiunile în limbile nationale pot fi descarcate de pe:www.worldtourism.org/code_ethics/eng/brochure.htm

226. Pentru mai multe informatii vizitati:www.biodiv.org/programmes/socio-eco/tourism/guidelines.asp

227. Textul complet al Principiilor UNEP de implementare adezvoltarii durabile pot fi gasite la:www.uneptie.org/pc/tourism/policy/about_principles.htm

228. Adoptata în timpul Conferintei mondiale privind dezvoltareadurabila, în 1995 <www.insula.org/charte.htm>

229. Adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Mondialepentru Turism în 1985 <www.world-tourism.org/sustainable/doc/1985%20TOURISM%20BILL%20OF%20RIGHTS.pdf>

230. Dezvoltata în 1996 de Organizatia Mondiala pentru Turism,Consiliul pentru Calatorii si Turism international si ConsiliulPamantului

231. Articolul 2 al Conventiei Alpine.

232. Pentru mai multe informatii accesati:http://puck.wtoelibrary.org/vl=691038/cl=19/nw=1/rpsv/journal/publication9284402808_home.htm

233. Pentru mai multe informatii accesati:www.uneptie.org/pc/tourism/library/local-agenda21.htm

234. Pentru mai multe informatii accesati:www.snvworld.org/cds/rgTUR/documents/GTZ%20docs/csd%207%20GTZ.pdf

235. Pentru mai multe informatiiaccesati:www.uneptie.org/pc/tourism/library/A%20Guide%20for%20Policy%20Makers.htm

236. Turism si Agenda Locala 21: Rolul Autoritatilor locale înturismul durabil, UNEP, 2003,<www.uneptie.org/pc/tourism/library/local-agenda21.htm>

237. Vezi definitia în Capitolul I.D al Manualului.

238. Raport pregatit de Departamentul Afacerilor Economice siSociale al Secretariatului Natiunilor Unite, Aprilie-Mai 1998<www.un.org/esa/documents/ecosoc/cn17/1998/ecn171998-4.htm>

239. Pentru mai multe informatii accesati:www.uneptie.org/pc/cp/understanding_cp/home.htm#definition

240. Pentru mai multe informatii accesati:http://europa.eu.int/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&lg=EN&numdoc=31996L0061&model=guichett

241. Articolul 1 al Conventiei UNECE privind EfecteleTransfrontiere ale Accidentelor Industriale

242. Acest concept este explicat în articolul 12 al Manualului.

243. Aceasta Declaratie UNEP este un anagajament voluntar darpublic la strategia si practica unei productii ecologicesemnata de autoritati, sectorul de afaceri, ONG-uri,organizatii internationale, etc.<www.uneptie.org/pc/cp/declaration>

244. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/env/teia/welcome.htm

245. Vezi lista conventiilor IAEA la:www.iaea.org/Publications/Documents/Conventions/index.html

246. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/env/documents/2003/kievconference/ece.cep.97.e.rev.1.pdf

247. Pentru mai multe informatii accesati:www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/english/agenda21chapter30.htm

248. Pentru mai multe informatii accesati:www2.oecd.org/guidingprinciples/toc_index.asp

249. Pentru mai multe informatii accesati: www.ec.gc.ca/cleanair-airpur/Clean_Air_and_Energy-WSEF1FB49E-1_En.htm

250., ed. Peter Fries, 2000. ed. AmrAbdel

Hai, 2000, UNEP, Departamentul de tehnologie, industrie sieconomie<www.unep.fr/energy/publications/pdfs/naturalselection.pdf>

251. Pentru mai multe informatii:

<http://eurlex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=COMfinal&an_doc=2005&nu_doc=265>

252. Pentru mai multe informatii vezi Agenda 21<www.gdrc.org/ugov/a21-consum-patterns.html>

253. www.unfccc.int254.

Natural Selection: Evolving Choices for Renewable EnergyTechnology and Policy

EU Green Paper on EnergyEfficiency




http://unfccc.int/resource/docs/convkp/kpeng.html

255. Articolul 2 k) al Conventiei Alpine.

256. Pentru mai multe informatii accesati:www.mineralresourcesforum.org/incidents/BaiaMare/www.mineralresourcesforum.org/incidents/BaiaMare/docs/final_report.pdfwww.rec.org/REC/Publications/CyanideSpill/ENGCyanide.pdf

257. Pentru mai multe informatii accesati:www.uneptie.org/pc/mining/mine_env.htm

258. Guvernul Australian a dezvoltat brosuri care ofera o privirede ansamblu asupra

<www.deh.gov.au/settlements/industry/minerals/index.html> si

<www.doir.wa.gov.au/documents/mineralsandpetroleum/info11.pdf>

259. Institutul Canadian pentru Minerit, Metalurgie si Petrol adezvoltat standardele privind resursele si rezervele mineraleDefinitii si îndrumare<www.cim.org/definitions/CIMdef1.PDF>

260. Pentru mai multe informatii vizitati:www.un.org/esa/sustdev/documents/WSSD_POI_PD/English/POIToc.htm

261. Pentru mai multe informatii accesati: www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C176

262. Pentru mai multe informatii accesati: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:102:0015:01:EN:HTML

263. Pentru mai multe informatii accesati:http://whc.unesco.org/en/conventiontext/

264. Pentru mai multe informatii accesati:www.unesco.org/culture/ich/index.php?pg=00006

265. Articolul 2 al Conventiei Patrimoniului Mondial Intangibil.266. Pentru mai multe informatii accesati:

http://whc.unesco.org/en/list

267. Pentru mai multe informatii accesati:http://portal.unesco.org/culture/en/file_download.php/1422690320114549c199903cf8ba93f9Guidelines_lht.pdf

268. Decizia VII/16<www.biodiv.org/decisions/default.aspx? dec=VII/16>

269. Aceste ghiduri, adresate statelor parte si Comitetului Inter-guvernmental al Conventiei, urmaresc sa facilitezeimplementarea Conventiei Patrimoniului Mondial. Pentrumai multe informatii vizitati:http://whc.unesco.org/archive/opguide05-en.pdf

270. Inspirat de articolul 5 al WHC si articolul 13 al ConventieiPatrimoniului Mondial Intangibil.

271. Vezi textul articolului 6 al WHC si articolul 19 al Conventiei

Celor mai bune practici demanagement de mediu în minerit

Ghiduri pentru explorari minerale si mineritîn rezervatii de conservare si alte terenuri vulnerabile dinpunct de vedere al mediului în Australia de Vest

Patrimoniului Mondial Intangibil.

272. Pentru mai multe informatii accesati:http://whc.unesco.org/en/initiatives/34/

273. Conventia a fost adoptata la Granada de catre StateleMembre ale Consiliului Europei in 1985 si toate tarileCarpatice, cu exceptia Poloniei, sunt parte la aceasta. Scopulprincipal al conventiei este de a consolida si promovapolitici de conservare si îmbunatatire a patrimoniuluiEuropei. De asemenea reafirma necesitatea de solidaritate lanivel european cu privire la conservarea patrimoniului sieste gândita astfel încât sa sporeasca cooperarea la nivelpractic între parti. Aceasta stabileste principiile “Coordonariila nivel european a politicilor de conservare” inclusivconsultari privind promovarea politicilor ce trebuieimplementate.Pentru mai multe informatii accesati:http://conventions.coe.int/Treaty/Commun/QueVoulezVous.asp?NT=121&CM=7&DF=28/02/2006&CL=ENG

274. Articolul 10, paragraful 5.275. O „charrette” este o sesiune intensiva de planificare unde

cetateni, ingineri si altii colaboreaza la o viziune privinddezvoltarea.

276. Aceasta notiune a fost definita în Capitolul I.D alManualului.

277. Pentru mai multe informatii accesati: www.cites.org

278. Mai multe detalii pot fi gasite în Capitolul I.L al Manualului.

279. Kiss, A. si Shelton, D., , 3rded., New York, 2004.

280. Pentru mai multe informatii accesati:www.amstat.org/Careers/copss/index.cfm?fuseaction=risk sipublicatia EEA Evaluarea Riscului asupra Mediului Abordari,http://unfccc.int/resource/docs/convkp/conveng.pdf

287. Pentru mai multe informatii accesati:www.biodiv.org/convention/convention.shtml

288. Pentru mai multe informatii accesati:www.biodiv.org/biosafety/protocol.shtml

289. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/env/eia/documents/protocolenglish.pdf

290. Cu exceptia Serbiei, toate tarile Carpatice sunt parte laConventia de la Aarhus.

291. Pentru mai multe informatii accesati:http://ec.europa.eu/environment/eia/full-legal-text/9711.htm

292. Pentru mai multe informatii accesati: http://eur-lex.europa.eu/Lex-UriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32001L0042:EN:HTML293.Entrix, Glosar de resurse<www.entrix.com/resources/glossary.aspx>

294. Conceptul unui sistem de monitorizare orientat asuprabiodiversitatii este explicat în capitolul I.D al Manualului.



295. Sursa: Ghidul ISO/IEC 2:2004.

296. Agentia Europeana de Mediu, Glosar<http://glossary.eea.europa.eu/EEAGlossary/E/environmental_indicator>

297. OECD, Directoratul Mediu, OECD Indicatori Principali deMediu, 2004.

298. Glosarul Agentiei Europene de Mediu.

299. Vezi Capitolul I.I al Manualului.

300. Pentru mai multe informatii accesati:http://hq.unep.org/DEWA/early_warning/index.asphttp://www.unisdr.org/wcdr/other-meetings/iewp/IEWPbrochure.pdf

301. Accesul la informatie si constientizarea privind mediul suntexplicate în mai multe detalii în Capitolul I.L al Manualului.

302. Pentru mai multe informatii accesati:www.pops.int/documents/convtext/convtext_en.pdf

303. Pentru mai multe informatii accesati:www.blackseacommission.org/OfficialDocuments/Convention_iframe.htm

304. Pentru mai multe informatii accesati:www.icpdr.org/icpdrpages/drpc.htm

305. Rezolutia GA A/RES/37/7 din 28 Oct 1982

306. Pentru mai multe informatii accesati:http://portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=23279&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

307. Conferinta Inter Guverbnamentala privind Educatia deMediu, 1977.

308. Pentru mai multe informatii accesati:www.rec.org/REC/Programs/Greenpack/

309. Vezi

<www.unece.org/env/pp/acig.pdf>, ca si GhidurilePractice pentru Autoritati privind Conventia de la Aarhuspentru Ucraina si Serbia<www.rec.org/REC/Programs/Public-Participation.html>

310. Vezi website-ul Conventiei: www.unece.org/env/pp

311. Articolul 2, Convenþia privind accesul la informaþie,participarea publicului la luarea deciziilor ºi accesul lajustiþie în problemele de mediu, Aarhus, 1998.

312. Pentru mai multe informatii accesati:www.unece.org/env/documents/2005/pp/ece/ece.mp.pp.2005.2.add.5.e.pdf

313. Regulile de procedura au fost adoptate la prima COP, dupacum este prevazut în articolul 14 al paragrafului 2 (g) alConventiei Carpatice. Pentru mai multe informatii accesati:www.carpathianconvention.org/NR/rdonlyres/ED5D68F3-23D9-49C1-90BF

-A0522A0B5EC4/0/FINALCOP1DECISIONS.pdf

The Aarhus Convention:An Implementation Guide

Este important de subliniat ca “în cazul oricarui conflict întreoricare prevedere a acestor reguli de procedura si oricareprevedere a Conventiei, Conventia va avea întâietate.”Conform Secretariatului, nu a fost înca pregatit un proiect destatut, si nu au fost stabilite organisme subsidiare. De aceea,nu sunt disponibile propuneri de prevederi, si nici reguli, înafara de ceea ce Conventia însasi si ROP propun.

314. Un stat este parte la Conventie când si-a exprimat consensulde a se obliga fata de Tratat si a îndeplinit alte cerinteformale, iar tratatul este valabil, conform articolului 2.1 (g) alConventiei de la Viena privind Legea Tratatelor.

315. Secretariatul executiv, conform Regulii 22.1 este la comandaSecretariatului.

316. Aceasta posibilitate este prevazuta de asemenea în articolul14.3 al Conventiei, prin fraza “decât daca s-a hotarât altcevade catre Conferinta.”

317. Regula 3.

318. Regula 4.2.

319. Precum s-a specificat în articolul 14.4 si în Regula 4.3.

320. Regula 4.4.

321. Regula 5.

322. Articolul 14.2 (d).

323. Regula 16.1.

324. Regula 16.3.

325. Regula 20.

326. Regula 16.3.

327. Presedintia prin rotatie este o practica comuna în legislatiainternationala.

328. Precum este confirmat în ROP de Regula 16.4.

329. Regula 19.

330. Regulile 17.1 si 17.2.

331. Regula 17.1.

332. Regula 6.

333. Regula 17.3.

334. Regula 7.

335. Regula 8.

336. Regula 36.

337. Regula 9.

338. Regula 10.

339. Regula 12.



340. Regula 11.

341. Regula 30.

342. Regula 26.1.

343. Regula 27.

344. Regula 26.2.

345. Regula 32.

346. Regula 33.

347. Regula 38: “Aceste reguli de procedura pot fiamendate prin consens Conferinta Partilor.”

348. Regula 34.

349. Articolul 14.5 (b).

350. Articolul 14.5.

351. Regula 35.4.

352. Regula 12.353. Regula 12.5

354. Regula 24.2

355. Regula 21.1



Anexe


Pãrþile,Cunoscând

Reamintind

Având

Recunoscând

Cunoscând

faptul cã Carpaþii reprezintã o bogãþienaturalã unicã de mare frumuseþe ºi valoare ecologicã,un important rezervor al biodiversitãþii, zona din careizvorãsc râuri principale, un habitat ºi un refugiuesenþial pentru numeroase specii periclitate de plante ºianimale ºi zona naturalã cea mai extinsã acoperitã depãduri virgine din Europa, ºi conºtiente de faptul cãCarpaþii constituie un important mediu ecologic,economic, cultural, de agrement ºi de viaþã în inimaEuropei, folosit de numeroase popoare ºi þãri,fiind conºtiente de importanþa ºi valorile ecologice,culturale ºi socioeconomice ale regiunilor montane,fapt ce a determinat Adunarea Generalã a NaþiunilorUnite sã declare anul 2002 ca An Internaþional alMunþilor, recunoscând importanþa regiunilor montaneaºa cum este specificatã în cap. 13 (Dezvoltareadurabilã a munþilor) din Declaraþia privind mediul ºidezvoltarea (Agenda 21, Rio de Janeiro, 1992) ºi înPlanul de implementare a întâlnirii mondiale la vârfpentru dezvoltare durabilã,

Declaraþia pentru mediu ºi dezvoltaredurabilã în zona carpato-danubianã, adoptatã laîntâlnirea la vârf pentru mediu ºi dezvoltare durabilã înzona carpato-danubianã (Bucureºt i , 2001),luând în considerare principiile ºi prevederile pertinentespecificate în instrumentele juridice de mediu relevanteîn materie, strategiile ºi programele, la nivel global,regional ºi subregional,

ca scop asigurarea unei implementãriefective a unor instrumente existente, cum ar fi cele demai sus, ºi bazându-se pe alte programe internaþionale,

cã Carpaþii constituie mediul deviaþã pentru populaþia localã ºi fiind conºtiente decontribuþia populaþiei locale la dezvoltarea socialã,culturalã ºi economicã durabilã ºi pentru pãstrareacunoºtinþelor tradiþionale în Carpaþi,

importanþa cooperãrii subregionalepentru protecþia ºi dezvoltarea durabilã a Carpaþilor încontextul procesului "un mediu pentru Europa",recunoscând experienþa câºtigatã în cadrul Convenþieipentru protecþia Alpilor (Salzburg, 1991) ca un model desucces pentru protecþia mediului ºi dezvoltarea durabilãa regiunilor montane, oferind o bazã solidã pentru noiiniþiative de colaborare ºi pentru întãrirea cooperãriiîntre statele Alpine ºi Carpatice, fiind conºtiente de

faptul cã eforturile de protejare, menþinere ºiadministrare durabilã a resurselor naturale aleCarpaþilor nu pot fi realizate de cãtre o singurã þarã ºinecesitã cooperare regionalã, precum ºi de valoareasporitã a cooperãrii transfrontiere pentru asigurareacoerenþei ecologice,

Convenþia se referã la regiunea Carpaþi (denumitãîn continuare Carpaþi) care va fi definitã deConferinþa pãrþilor.

Fiecare parte contractantã poate extindeaplicarea prezentei convenþii ºi a protocoalelor laaceasta la pãrþi adiþionale din teritoriul lornaþional, prin transmiterea cãtre depozitar a uneideclaraþii, cu condiþia ca aceasta sã fie necesarãpentru implementarea prevederilor prezenteiconvenþii.

Pãrþile vor urmãri realizarea unei politicicuprinzãtoare ºi vor coopera pentru pãstrarea ºidezvoltarea durabilã a Carpaþilor, printre altele ºiîn vederea îmbunãtãþirii calitãþii vieþii, întãririieconomiei ºi comunitãþilor locale ºi conservãriivalorilor naturale ºi moºtenirii culturale.Pentru atingerea obiectivului la care se facereferire în paragraful 1, pãrþile vor lua mãsuricorespunzãtoare în domeniile prevãzute în art. 4-13 din prezenta convenþie, prin promovarea:

principiilor precauþiei ºi prevenirii;principiului "poluatorul plãteºte";participãrii publicului ºi implicãrii factorilor

interesaþi;cooperãrii transfrontiere;gospodãririi ºi planificãrii integrate a resurselor

terestre ºi de apã;unei abordãri programatice; ºiunei abordãri ecosistemice.

Au convenit asupra celor ce urmeazã:Art. 1:Delimitarea geograficã

Art. 2:Obiective ºi principii generale

1.

2.

a)b)c)

d)e)

f)g)

�

�


Anexa ICONVENÞIA-CADRU din 22 mai 2006

privind protecþia ºi dezvoltarea durabilãa Carpaþilor


� Pentru realizarea obiectivelor prevãzute înprezenta convenþie ºi pentru asigurareaimplementãrii lor, pãrþile pot, dacã este necesar,sã elaboreze ºi sã adopte protocoale.

Pãrþile trebuie sã promoveze gospodãrireaintegratã a resurselor terestre, astfel cum este definitã încap. 10 din Agenda 21, prin dezvoltarea ºiimplementarea instrumentelor potrivite, cum ar fiplanurile de gospodãrire integratã, referitoare ladomeniile prezentei convenþii.

Pãrþile vor urmãri sã realizeze politici având cascop conservarea, utilizarea durabilã ºi refacereadiversitãþii biologice ºi a peisajelor în Carpaþi.Pãrþile trebuie sã întreprindã mãsuri adecvatepentru asigurarea unui nivel ridicat al protecþiei ºiutilizãrii durabile a habitatelor naturale ºiseminaturale, a continuitãþii ºi conectivitãþiiacestora ºi a speciilor de florã ºi faunã care suntcaracteristice regiunii, în special pentru protecþiaspeciilor ameninþate, a speciilor endemiceCarpaþilor ºi a carnivorelor mari.

Pãrþile vor promova susþinerea adecvatã ahabitatelor seminaturale, restaurarea habitatelordegradate ºi vor susþine dezvoltarea ºiimplementarea planurilor de gospodãrirerelevante.

Pãrþile vor urmãri aplicarea mãsurilor de prevenirea introducerii speciilor strãine ºi eliberãriiorganismelor modificate genetic ce ameninþãecosistemele, habitatele sau speciile, controlul saueradicarea lor.

Pãrþile vor dezvolta ºi/sau promova sisteme demonitorizare compatibile, vor coordona inventareregionale ale speciilor ºi habitatelor, vor coordonacercetarea ºtiinþificã ºi interconectarea lor.

Pãrþile vor coopera în realizarea Reþelei ecologicecarpatice ca parte constitutivã a Reþelei ecologicepaneuropene, în stabilirea ºi sprijinirea Reþeleicarpatice pentru arii protejate, precum ºi pentruîmbunãtãþirea conservãrii ºi gestionãrii durabile înafara ariilor protejate.

Pãrþile vor lua mãsuri adecvate pentru integrarea

Art. 3:Gospodãrirea integratã a resurselor terestre

Art. 4:Conservarea ºi utilizarea durabilã abiodiversitãþii ºi a diversitãþii peisajelor

�

�

�

�

�

�

obiectivelor de conservare ºi utilizare durabilã adiversitãþii biologice ºi a peisajelor în cadrulpoliticilor sectoriale, cum ar fi agriculturamontanã, silvicultura montanã, gospodãrireabazinelor râurilor, turismul, transportul ºi energia,industria ºi activitãþile miniere.

Pãrþile vor urmãri politicile de planificare ateritoriului în vederea dezvoltãrii durabile aCarpaþilor, care vor lua în considerare condiþiileecologice ºi socioeconomice specifice Carpaþilorºi ecosistemelor montane ale acestora, furnizândbeneficii pentru comunitãþile locale.

Pãrþile vor avea ca scop coordonarea pentruplanificarea teritoriului în zonele de frontierã, prindezvoltarea programelor ºi politicilor deplanificare teritorialã transfrontiere ºi/sauregionale, îmbunãtãþind ºi sprijinind cooperareadintre instituþiile relevante regionale ºi locale dinCarpaþi.

În dezvoltarea acestor politici ºi programe deplanificare a teritoriului, o atenþie specialã trebuieacordatã, printre altele:transportului transfrontalier, infrastructurii ºiserviciilor de telecomunicaþii ºi energie;conservãrii ºi utilizãrii durabile a resurselornaturale;planificãrii coerente a localitãþilor ºi a teritoriuluidin zonele de graniþã;prevenirii impactului transfrontalier al poluãrii;planificãrii integrate a utilizãrii terenului ºievaluãrilor impactului asupra mediului.

Luând în considerare particularitãþile hidrologice,biologice, ecologice ºi alte particularitãþi ale bazinelorrâurilor de munte, pãrþile:

vor lua mãsuri adecvate pentru promovareapoliticilor care integreazã utilizarea durabilã aresurselor de apã cu planificarea utilizãriiterenurilor ºi vor urmãri aplicarea de politici ºiplanuri bazate pe o abordare integratã aadministrãrii bazinelor râurilor, recunoscândimportanþa gestionãrii prevenirii ºi controluluipoluãrii ºi inundaþiilor, ºi reducerea fragmentãriihabitatelor de apã;vor dezvolta politici care au ca scop gospodãrirea

Art. 5:Planificarea teritoriului

Art. 6:Gospodãrirea integratã ºi durabilã aapei/bazinelor hidrografice

�

�

�

a)

b)

c)

d)e)

a)

b)

A N E X A 1 : C O N V E N Þ I A - C A D R U D I N 2 2 M A I 2 0 0 6 P R I V I N D P R O T E C Þ I A ª I

D E Z V O L T A R E A D U R A B I L Ã A C A R P A Þ I L O R

durabilã a resurselor de apã de suprafaþã ºisubterane, asigurând o aprovizionare adecvatã cuapã de suprafaþã ºi subteranã de bunã calitate,necesarã pentru utilizarea durabilã, echilibratã ºiechitabilã a resursei ºi o canalizare ºi tratareadecvatã a reziduurilor de apã;

vor dezvolta politici care au ca scop conservareacursurilor naturale de apã, izvoarelor, lacurilor ºi aresurselor subterane, precum ºi conservarea ºiprotejarea zonelor umede ºi a ecosistemelor dezone umede ºi protejarea împotriva efectelordãunãtoare naturale ºi antropice, cum ar fiinundaþiile ºi poluarea accidentalã a apei;

vor dezvolta în continuare un sistem coordonat saucomun de mãsuri, activitãþi ºi avertizare timpurieprivind impactul transfrontier asupra regimuluiapelor, al inundaþiilor ºi al poluãrii accidentale aapei, precum ºi cooperarea în prevenirea ºireducerea daunelor ºi acordarea de asistenþã înlucrãrile de restaurare.

Pãrþile vor menþine organizarea modului tradiþionalde cultivare a terenurilor, într-o manierã durabilã,ºi vor lua mãsuri adecvate pentru planificarea ºiimplementarea politicilor agricole, þinând cont denecesitatea protecþiei ecosistemelor ºi a peisajelormontane, de importanþa diversitãþii biologice ºi decondiþiile specifice mai puþin favorabile din zonamontanã.

Pãrþile vor urmãri aplicarea de politici care au cascop dezvoltarea ºi stabilirea de instrumenteadecvate, cum ar fi programele agro-mediu de oimportanþã crucialã în Carpaþi, întãrind integrareapreocupãrilor de mediu în politicile agricole ºi deplanificare a teritoriului ºi þinând cont deimportanþa ecologicã ridicatã a ecosistemelormontane din Carpaþi, cum ar fi pãºunile naturale ºiseminaturale, ca parte a reþelelor ecologice ºi autilizãrii tradiþionale a peisajelor ºi terenurilor.

Pãrþile vor urmãri politici care au ca scoppromovarea ºi sprijinirea utilizãrii instrumentelorºi programelor compatibile cu principiile deadministrare forestierã durabilã, internaþionalacceptate.

Pãrþile vor aplica practicile de management durabilforestier montan în Carpaþi, þinând cont demultiplele funcþii ecologice ale pãdurilor, deimportanþa ecologicã ridicatã a ecosistemelormontane carpatice, precum ºi de condiþiile mai

c)

d)

1.

2.

3.

4.

Art. 7:Agricultura ºi silvicultura durabile

puþin favorabile din pãdurile montane.

Pãrþile vor urmãri politici care au ca scopdesemnarea ariilor naturale protejate, în specialpãduri virgine în numãr ºi mãrime suficiente, cuscopul de a restricþiona sau adapta utilizareaacestora în conformitate cu îndeplinireaobiectivelor de conservare.

Pãrþile vor promova practici privind mãsuriforestiere ºi agricole favorabile mediului,asigurând o retenþie corespunzãtoare aprecipitaþiilor în munþi în vederea asigurãrii uneimai bune preveniri a inundaþiilor ºi a creºteriisiguranþei vieþii ºi bunurilor.

Pãrþile vor urmãri politici durabile de transport ºi deplanificare ºi dezvoltare a infrastructurii, care vorþine cont de specificul mediului montan, prinluarea în considerare a protecþiei zonelorsensibile, în special a zonelor bogate înbiodiversitate ºi a celor de importanþãinternaþionalã, a protecþiei biodiversitãþii ºipeisajelor ºi a zonelor cu importanþã turisticãdeosebitã.

Pãrþile vor urmãri sã coopereze în vedereadezvoltãrii politicilor de transport durabil carefurnizeazã beneficii pentru mobilitatea ºi accesulîn Carpaþi, minimizând în acelaºi timp efecteledãunãtoare asupra sãnãtãþii umane, peisajelor,plantelor, animalelor ºi habitatelor acestora ºiîncorporând cerinþele de administrare atransportului durabil în toate etapele de planificarea transportului în Carpaþi. 3. în zonele sensibile dinpunctul de vedere al mediului, pãrþile vor cooperaîn vederea dezvoltãrii modelelor de transportfavorabile mediului.

Pãrþile vor lua mãsuri pentru a promova turismuldurabil în Carpaþi, în beneficiul populaþiilor locale,pe baza patrimoniului excepþional cultural,peisagistic ºi natural al Carpaþi lor, ºi vor sporicooperarea în acest scop.

Pãrþile vor urmãri dezvoltarea politicilor ce au cascop promovarea cooperãrii transfrontiere învederea facilitãrii dezvoltãrii turismului durabil,precum planuri de gospodãrire coordonate saucomune pentru zonele de interes turistic ºi ariileprotejate transfrontiere sau de lângã frontierã.

5.

6.

1.

2.

1.

2.

Art. 8:Transportul durabil ºi infrastructura

Art. 9:Turismul durabil




Art. 10:Industria ºi energia

Art. 11:Patrimoniul cultural ºi cunoºtinþeletradiþionale

Art. 12:Evaluarea mediului/sistemul deinformatizare, monitorizarea ºi avertizareatimpurie

1.

2.

3.

1.

2.

a)

Pãrþile vor urmãri promovarea tehnologiilor deproducþie mai curate, în vederea preveniriiaccidentelor industriale, acþionãrii în caz deaccident ºi remedierii în mod adecvat aconsecinþelor acestora, precum ºi în vedereapãstrãrii sãnãtãþii oamenilor ºi a ecosistemelormontane.

Pãrþile vor urma politici menite sã introducãmetode de producþie, distribuþie ºi folosire aenergiei, care sã minimizeze efectele adverseasupra biodiversitãþii ºi peisajelor, incluzândfolosirea surselor regenerabile de energie ºi amãsurilor de conservare a energiei, dupã caz.

Pãrþile vor contribui la reducerea impactuluiexploatãrilor de minereuri asupra mediului ºi vorasigura supravegherea adecvatã a mediului dinpunctul de vedere al tehnologiilor ºi practicilor deminerit.

Pãrþile vor urma politici care vizeazã promovareaºi protecþia patrimoniului cultural ºi a cunoºtinþelortradiþionale ale populaþiei locale, a producerii ºicomerþului de mãrfuri locale, obiecte artizanale ºi deartã. Pãrþile vor urmãri pãstrarea arhitecturii tradiþionalespecifice, a modului de utilizare a terenurilor, a raselorlocale de animale domestice ºi a varietãþilor de plantecultivate ºi utilizarea durabilã a plantelor sãlbatice înCarpaþi.

Pãrþile vor aplica, acolo unde este necesar,evaluarea riscurilor, evaluarea impactului demediu ºi evaluãri strategice de mediu, þinând contde specificul ecosistemelor munþilor Carpaþi, ºi vorlua în considerare proiecte cu caractertransfrontier în Carpaþi, evaluând impactulacestora asupra mediului, pentru a se evitaefectele dãunãtoare transfrontiere.

Pãrþile vor elabora politici, utilizând datele demonitorizare ºi evaluare existente, în scopulpromovãrii:cooperãrii pentru realizarea activitãþilor decercetare ºi pentru evaluãrile ºtiinþifice în

Carpaþi;programelor comune sau complementare demonitorizare, inclusiv monitorizarea sistematicãa mediului;standardizãrii, complementaritãþii ºicomparabilitãþii metodelor de cercetare ºiactivitãþilor de achiziþie a datelor;armonizãrii ºi dezvoltãrii indicatorilor sociali,economici ºi de mediu, existenþi ºi noi;unui sistem timpuriu de avertizare, monitorizareºi evaluare a pericolelor ºi riscurilor de mediuantropice ºi naturale;unui sistem informaþional accesibil tuturor pãrþilor.

Pãrþile vor urma politici menite sã creascã gradul deconºtientizare pentru protecþia mediului ºi sãîmbunãtãþeascã accesul publicului la informaþiiprivind protecþia ºi dezvoltarea durabilã aCarpaþilor, prin promovarea de programe deeducaþie specifice în domeniu.

Pãrþile vor urma politicile privind garantareaparticipãrii publicului la luarea deciziilor privindprotecþia ºi dezvoltarea durabilã a Carpaþilor ºipentru implementarea prezentei convenþii.

Conferinþa pãrþilor (denumitã în continuareConferinþa) este în acest fel stabilitã.

Conferinþa va discuta probleme comune alepãrþilor ºi va lua deciziile necesare pentrupromovarea implementãrii efective a prezenteiconvenþii. în particular, aceasta:va revizui ºi va sprijini în mod regulatimplementarea prezentei convenþii ºi aprotocoalelor sale;va adopta amendamente la prezentaconvenþie, în conformitate cu art. 19;va adopta protocoale, inclusiv amendamente,în conformitate cu art. 18;va nominaliza preºedintele sãu ºi va stabiligrupul executiv pentru activitatea dintre sesiuni,dupã cum este necesar ºi în conformitate curegulile de procedurã stabilite;va stabili organisme subsidiare, incluzândgrupuri de lucru tematice, considerate a finecesare pentru implementarea prezenteiconvenþii, revizuind în mod regulat rapoarteleacestora ºi acordându-le consultanþã;va aproba pentru activitãþile sale un program de

b)

c)

d)

e)

f)

1.

2.

1.

2.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

Art. 13:Creºterea gradului de conºtientizare,educare ºi participare a publicului

Art. 14:Conferinþa pãrþilor




lucru, reguli financiare ºi bugetul necesar,inclusiv pentru organismele subsidiare ºisecretariat, ºi va realiza aranjamentele necesarepentru finanþarea acestora, în conformitate cuart. 17;va adopta regulile de procedurã;va adopta sau recomanda mãsuri pentrurealizarea obiectivelor prevãzute în art. 2-13;dacã este cazul, va cãuta sã coopereze cuorganisme sau agenþii competente, naþionale oriinternaþionale, guvernamentale saunonguvernamentale, ºi va promova ºi întãrirelaþiile cu alte convenþii relevante, cãutând sãevite dublarea eforturilor; ºiva exercita acele funcþii care ar putea finecesare pentru realizarea obiectivelorprezentei convenþii.

Prima sesiune a Conferinþei va fi convocatã nu maitârziu de un an de la data intrãrii în vigoare aprezentei convenþii. Sesiunile ordinare vor fi þinutela fiecare 3 ani, în cazul în care Conferinþa nuhotãrãºte altfel.

Sesiunile extraordinare ale Conferinþei vor ficonvocate oricând se va decide fie de cãtreConferinþã în sesiune ordinarã, fie la solicitareascrisã a oricãrei pãrþi, cu condiþia ca, în termen de3 luni de la data la care solicitarea a fostcomunicatã pãrþilor de cãtre secretariat, sã fiesusþinutã de cel puþin o treime din numãrulpãrþilor.

Pãrþile pot decide sã accepte ca observatori laîntrunirile ordinare ºi extraordinare aleConferinþei:orice alt stat;orice organizaþie naþionalã guvernamentalã saunonguvernamentalã ale cãrei activitãþi sunt înlegãturã cu prezenta convenþie.Condiþiile pentru admiterea ºi participareaobservatorilor vor fi stabilite în regulile deprocedurã. Aceºti observatori pot prezenta oriceobservaþie sau raport relevant pentru obiectiveleprezentei convenþii.

Conferinþa va lua deciziile prin consens.

Un secretariat este stabilit prin prezentaconvenþie.Funcþiile acestuia vor fi:sã elaboreze planuri pentru sesiunile Conferinþeiºi sã furnizeze serviciile solicitate;

g)h)

i)

j)

3.

4.

5.

a)b)

6.

1.

2.a)

Art. 15:Secretariat

b)

c)

d)

e)

f)

1

2.

3.

1.

sã compileze ºi sã transmitã rapoartele înaintatecãtre acesta;sã-ºi coordoneze activitãþile cu cele alesecretariatelor altor instituþii internaþionale ºiconvenþii relevante;sã pregãteascã rapoarte privind exercitareafuncþiilor sale conform prevederilor prezenteiconvenþii ºi ale protocoalelor acesteia, inclusivrapoarte financiare, ºi sã le prezinte Conferinþei;sã faciliteze cercetarea, comunicarea ºi schimbulde informaþii în probleme ce privesc prezentaconvenþie; ºisã îndeplineascã alte funcþii de secretariat, carepot fi stabilite de Conferinþã.

Organismele subsidiare, inclusiv grupuriletematice de lucru stabilite în concordanþã cu art. 14paragraful 2 lit. e), vor furniza Conferinþei, dacã estenecesar, asistenþã tehnicã, informaþii ºi consultanþãasupra problemelor specifice legate de protecþia ºidezvoltarea durabilã a Carpaþilor.

Fiecare parte va contribui la bugetul total alprezentei convenþii în conformitate cu scala decontribuþie determinatã de Conferinþã.

Oricare parte poate propune protocoale laprezenta convenþie.

Proiectele protocoalelor vor fi prezentate tuturorpãrþilor prin intermediul secretariatului, nu maitârziu de 6 luni înaintea desfãºurãrii sesiuniiConferinþei, cu prilejul cãreia vor fi luate înconsiderare.

Protocoalele vor fi adoptate ºi semnate cu prilejulsesiunilor conferinþelor. Intrarea în vigoare,amendarea ºi retragerea din protocoale vor fifãcute mutatis mutandis în conformitate cu art. 19,art. 21 paragrafele 2-4 ºi art. 22 din prezentaconvenþie. Numai o parte la prezenta convenþiepoate deveni parte la protocoale.

Orice parte poate propune amendamente laprezenta convenþie.

Art. 16:Organisme subsidiare

Art. 17:Contribuþii financiare

Art. 18:Protocoale

Art. 19:Amendamente la prezenta convenþie

.







2.

3.

4.

1.

2.

3.

4.

Amendamentele propuse trebuie prezentatetuturor pãrþilor la prezenta convenþie, prinintermediul secretariatului, nu mai târziu de 6 luniînaintea desfãºurãrii sesiunii Conferinþei, cuprilejul cãreia vor fi luate în considerare.

Conferinþa va adopta amendamentele propuse princonsens.

Amendamentele la prezenta convenþie vor fisupuse ratificãrii, aprobãrii sau acceptãrii.Amendamentele vor intra în vigoare în cea de-anouãzecea zi de la data depozitãrii celui de-alpatrulea instrument de ratificare, aprobare sauacceptare. Dupã aceea, amendamentele vor intraîn vigoare pentru orice altã parte, în cea de-anouãzecea zi de la data depunerii de cãtre acesteaa instrumentelor de ratificare, acceptare, aderaresau aprobare.

Pãrþile vor soluþiona diferendele apãrute dininterpretarea sau implementarea prevederilor prezenteiconvenþii, prin negocieri sau prin alte mijloace desoluþionare a diferendelor, în concordanþã cu legileinternaþionale.

Prezenta convenþie va fi deschisã spre semnare ladepozitar începând de la 22 mai 2003 pânã la 22mai 2004.

Prezenta convenþie va fi supusã ratificãrii,acceptãrii sau aprobãrii ºi va fi deschisã pentruaderare oricãrei pãrþi care nu a semnat-o.Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare ºiaderare la aceasta vor fi depozitate la depozitar.

Prezenta convenþie va intra în vigoare în cea de-anouãzecea zi de la data depozitãrii celui de-alpatrulea instrument de ratificare, aprobare,acceptare sau aderare.

Prezenta convenþie va intra în vigoare pentru oricealtã parte în cea de-a nouãzecea zi de la datadepozitãrii instrumentului de ratificare, aprobare,acceptare sau aderare.

Orice parte poate sã denunþe prezenta convenþieprin intermediul unei notificãri scrise adresate

Art. 20:Soluþionarea diferendelor

Art. 21:Intrarea în vigoare

Art. 22:Denunþarea

depozitarului. Denunþarea va deveni efectivã în cea de-a 180-a zi de la data primirii notificãrii de cãtredepozitar.

Depozitarul prezentei convenþii va fi GuvernulUcrainei.

Depozitarul va notifica toate celelalte pãrþi asupra:oricãrei semnãturi a prezentei convenþii ºi aprotocoalelor sale;depozitãrii oricãrui instrument de ratificare,acceptare, aprobare sau aderare;datei de intrare în vigoare a prezentei convenþii, aprotocoalelor sale sau a amendamentelor ºi asupradatei de intrare în vigoare pentru fiecare parte;oricãrei notificãri de denunþare a prezenteiconvenþii sau protocoalelor sale ºi asupra datei lacare denunþarea devine efectivã pentru o anumitãparte;depozitãrii oricãrei declaraþii conform art. 1paragraful 2.Adoptatã la Kiev, Ucraina, la 22 mai 2003, în

limba englezã, în original.Originalul prezentei convenþii va fi depozitat la

depozitar, care va distribui copii legalizate fiecãrei pãrþi.Drept care, subsemnaþii, pe deplin autorizaþi, au

semnat prezenta convenþie:Pentru Guvernul Republicii Cehe, Libor

Ambrozek, ministrul mediului, Republica Cehã (semnatla 23 mai 2003 la Kiev, Ucraina)

Pentru Guvernul Republicii Ungare, MiklosPersanyi, ministrul mediului, Republica Ungarã (semnatla 22 mai 2003 la Kiev, Ucraina)

Pentru Guvernul Republicii Polone, MarekZiolkovski, ambasador plenipotenþiar al RepubliciiPolone (semnat la 25 noiembrie 2003 la Kiev, Ucraina)Pentru Guvernul României, Petru Lificiu, ministrulapelor ºi protecþiei mediului, România (semnat la 22mai 2003 la Kiev, Ucraina)

Pentru Consiliul Miniºtrilor din Serbia ºiMuntenegru, Andjelka Mihajlov, ministrul mediului ºiresurselor naturale, Serbia ºi Muntenegru (semnat la 22mai 2003 la Kiev, Ucraina)

Pentru Guvernul Republicii Slovace, LaszloMiklos, ministrul mediului, Republica Slovacã (semnatla 22 mai 2003 la Kiev, Ucraina)

Pentru Guvernul Ucrainei, Vasyl Shevchuk,ministrul mediului ºi resurselor naturale, Ucraina(semnat la 22 mai 2003 la Kiev, Ucraina)Publicat în Monitorul Oficial cu numãrul 879 din datade 27 octombrie 2006.

Art. 23:Depozitarul1.

2.a)

b)

c)

d)

e)

Anexa IIParticiparea Þãrilor Carpatice la

Acordurile Multilaterale Relevante


TABELUL 1

RO

MÂ

NIA

SER

BIA

SLO

VA

CIA

UK

RA

INA

X* X X X X X X

X X X X X X X

X X X X X X

X X X X X X

X X X X

X

X X

X X X X X X X

X X X X X X X

X X X X X X X

* X =

Participarea þãrilor Carpatice la acordurile multilaterale relevante(1 Aprilie 2007)

CONVENÞII GLOBALE

Convenþia asupra zonelor umedede importanþã internaþionalã,în special ca habitat al pãsãriloracvatice (Convenþia Ramsar)

Convenþia asupra comerþuluiinternaþional cu specii periclitate defaunã ºi florã sãlbaticã (CITES)

Convenþia privind conservareaspeciilor migratoare de animalesalbatice (CMS)

Acordul privind conservarealiliecilor în Europa

Acordul de Conservarea pãsãrilor migratoareAfricane-Eurasiatice

Acordul privind conservareacetaceelor mici din Marea Balticãºi Marea de Nord

Acordul cu privire la conservareacetaceelor din Marea Neagrã,Marea Mediteranã, ºi zonelelimitrofe Atlanticului

Convenþia de la Viena pentruprotecþia stratului de ozon

Protocolul de la Montreal privindsubstanþele care epuizeazãstratul de ozon

Convenþia de la Basel privindcontrolul transportului pestefrontiere al deºeurilor periculoaseºi al eliminãrii acestora

REP

UB

LIC

AC

EHÃ

UN

GA

RIA

POLO

NIA

A N E X A I I : P A R T I C I P A R E A Þ Ã R I L O R C A R P A T I C E L A A C O R D U R I L E M U L T I L A T E R A L E

R E L E V A N T E


X

TABELUL 1

RO

MÂ

NIA

SER

BIA

SLO

VA

CIA

UK

RA

INA

X X X X X X X

Participarea þãrilor Carpatice la acordurile multilaterale relevante(1 Aprilie 2007), continuare

CONVENÞII GLOBALE REP

UB

LIC

AC

EHÃ

UN

GA

RIA

POLO

NIA

Convenþia cadrua Naþiunilor Uniteasupra schimbãrilorclimatice (UNFCCC)

Protocolul de la Kyotola Convenþia cadru a naþiunilorunite asupra schimbãrilorclimatice

Protocolul de la Cartagenaprivind biosecuritatea(Protocolul Cartagena)

X X X X X X X

Convenþia Naþiunilor Unitepentru combaterea desertificariiîn tarile afectate grav de secetasi/sau de desertificare,în special în Africa

X X X X X X X

Convenþia de la RotterdamConvenþia privind Procedurade Consimþãmânt Prealabilîn Cunoºtinþã de Cauzã,aplicabilã anumitor produºichimici periculoºi ºi pesticide,care fac obiectul comerþuluiinternaþional(Convenþia Rotterdam)

Convenþia de la Stockholmprivind Poluanþii OrganiciPersistenþi (POPs)

X X

X X X X X X

X X X X X X

Convenþia privind protejareapatrimoniului cultural ºi naturalmondial (Convenþia UNESCO)

X X X X X X X


R E L E V A N T E


X

TABELUL 1

RO

MÂ

NIA

SER

BIA

SLO

VA

CIA

UK

RA

INA

X X X X X X X


CONVENÞII GLOBALE REP

UB

LIC

AC

EHÃ

UN

GA

RIA

POLO

NIA

UNECE:

Convenþia cu privire la poluareatransfrontalierã a aerului petermen lung (LRTAP)

Convenþia privind evaluareaimpactului asupra mediuluiîn context transfrontierã(ESPOO)

X X X X X X

Convenþia privind utilizareacursurilor de apã transfrontierãºi a lacurilor internaþionale(Convenþia Apei)

X X X X X X

Convenþia privind accesulla informaþie, participareapublicului la luarea decizieiºi accesul la justiþie în problemede mediu (Convenþia Aarhus)

X X X X X X

Convenþia privind efecteletransfrontaliere ale accidentelorindustriale (TEIA)

X X X X X

Protocolul privind raspundereacivilã ºi compensareadaunelor cauzate de efecteletransfrontierã ale accidentelorindustriale asupra apelorde frontierã (nu este încãîn vigoare)

X

ALTE CONVENÞII:

Convenþia privind conservareavieþii sãlbatice ºi a habitatelornaturale din Europa(Convenþia Berna)

Convenþia Europeanãa peisajului X

X X X X X X


R E L E V A N T E


X X X X

TABELUL 1

RO

MÂ

NIA

SER

BIA

SLO

VA

CIA

UK

RA

INA


CONVENÞII SUB-REGIONALE REP

UB

LIC

AC

EHÃ

UN

GA

RIA

POLO

NIA

Convenþia pentru protecþiaMãrii Negre împotriva poluãrii(Convenþia Bucureºti)

X X X

Convenþia privind cooperareapentru protecþia ºi utilizareadurabilã a fluviului Dunarea(Convenþia Dunãrii)

X X X X X X

Convenþia Cadru pentruprotecþia ºi dezvoltarea durabilãa Carpaþilor(Convenþia Carpaticã)

XXXXXX


R E L E V A N T E


Manualul Convenþiei Carpatice