maria popa - podul din chitcani.pdf

8/16/2019 Maria Popa - Podul din Chitcani.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/maria-popa-podul-din-chitcanipdf 1/9

1 Constantin Sturdza (1777-1857), fiul vistiernicului Sandu Sturdza de la Rugino-

asa (Cf. C. Meriºca, Pomelnicul sturzesc al bisericii din Miclãuºeni, în „Arhiva Genea-logicã”, III (VIII), Iaºi, 1996, nr. 1-2, p. 191), logofãt între anii 1835-1855 (Cf. Mareaarhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), editatã de Mihai - Rãzvan Ungureanu,Iaºi, 1997, p. 265), membru în Sfatul Administrativ al Moldovei, îndepãrtat de GrigoreAlexandru Ghica, în a doua parte a domniei sale (Cf. Dan Berindei, A doua parte a dom-niilor de la Balta-Liman ( toamna 1854-vara 1856), în Istoria Românilor , vol. VII, tom I,Bucureºti, 2003, p. 426-427), susþinãtor al miºcãrii revoluþionare de la 1848 din Moldova;

în casa sa din Iaºi, loc de întâlnire al opozanþilor, s-a redactat programul Petiþiunea Pro-clamaþiune a boierilor ºi notabililor moldoveni (Cf. Gh. Platon, Revoluþia românã dinanii 1848-1849. Începuturile Revoluþiei române. Miºcarea revoluþionarã din Moldova,

în Istoria Românilor , p. 253-254).2 De ziua numelui sãu: „ Soborul Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavril”, sãrbãto-are cu datã fixã în calendarul creºtin - ortodox.

3 „ PONS HAEC EXTRUCTAT EST / JUSSU Serenissimi Domini / MICHAELIS GRIGORIU STORDZA / PRINCIPIS REGNATIS MOLDAVAIE / OCTAVO ANNO REGIMINIS SUI / Ad finem quae deducia / MINISTERIO D. LOGOFETA CONST.STU<RDZA> / Patefacia Via locibus / 8 Novembris 1841”.

Podul Doamnei de la Chiþcani,comuna Costeºti, judeþul Vaslui

Maria Popa

Pe vechiul drum ce legalocalitatea Roºieºti de ºoseauaBârlad-Vaslui (DN 24), la km97, la o distanþã de 72 m est deºosea, se aflã podul de piatrãconstruit în sec. al XIX-lea dinporunca lui Mihail Sturdza, subconducerea logofãtului Constan-

tin Sturdza, ministru de interne1

(fig. 1 ºi 2 ). Podul a fost inau-gurat la 8 noiembrie 18412, con-form celor douã texte inscripþio-nate pe balustradele dinspre carosabil, scrise în limba latinã pe latura de sud3

(fig. 3) ºi în limba românã , caracter chirilic, pe latura de nord (fig. 4): „ Acest pod este construit / din poronca Pre Înãlþatu <lui> Domn MIHAIL

Fig. 1. Încadrare în teritoriul administrativ

4 Observându-se urmele unor inscripþii zgâriate ulterior.5 Vezi, Livia Cãlin, Medalia principelui Mihail Sturdza (1840), în „Arhiva Gene-

alogicã”, II (VII), Iaºi, 1995, nr. 3-4, p. 338.6 Hotãrârea Departamentului trebilor din lãuntru, nr. 4687 din 9 Martie 1841, înFoae sãteascã a Prinþipatului Moldaviei, Iaºi, duminicã, 23 martie 1841, anul III, N0. 12, p. 74.

7 DRH, A, Moldova, vol. I, Bucureºti, 1975, p. 455.8 Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri pânã la

moartea regelui Ferdinand , Bucureºti, 2000, p. 166: Harta nr. 6 : Moldova între 1432-1606 .9 DRH, A, Moldova, vol. I, 168-169.

GRIGORIU STURZA VV. / Domn<al> Þerei Moldovei / în al VIII <- lea> an a<l> domniei sale / ºisãvârºându-se / su<pt> Minis-teria D<omnului> log<ofãt>Const<andin> Sturza / <ºi> s-audeschis pentru cãlãtori / în 8

Noem<brie> 1841”.Textele, scrise pe piatrã,

parþial lizibile4 sunt încadrate înpanouri rectangulare (165/135 cm),decorate în partea superioarã, înbasorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm), erodate (se pare blazonul domnului)5,mãrginite lateral de doi pilaºtri canelaþi, pe care se sprijinã acolada balustradei.

Documentar, podul este con-

semnat sub denumirea de Podulde la Docolina6. Localitatea Do-colina (satul lui Docolin, fost satpe Bârlad, lângã Crasna, comunaAlbeºti, judeþul Vaslui)7- (fig. 5)8,este atestatã documentar întru-un uric din anul 1433 iunie 15, caproprietate a lui Onea clucer, pri-mitã drept rãsplatã pentru slujbãcredincioasã de la Iliaº Vodã,fiul lui Alexandru cel Bun9. Însecolul al XVI-lea satul Docolina a ajuns proprietate domneascã, se pare, încea de a doua domnie a lui Petru Rareº (1541-1546), mai ales spre sfârºitulacesteia, când domnul a fost silit sã stea mai mult la Bârlad, Vaslui ºi Huºi.În timpul domniei fiului sãu, Iliaº (1546-1551), marele drum comercial de pe

Fig. 2. Vedere de ansamblu

Fig. 3. Inscripþia în latinã, 8 noiembrie 1841



10 Gh. Ghibãnescu, Ispisoace ºi zapise, vol. V, partea I, Iaºi, 1921, p. 181.11 Ibidem, p. 182.12 Ibidem.13 Ibidem, p. 216.

valea Bârladului a devenit drum domnesc10. La începutul secolului al XVII-lea, satul a fost dãruit de cãtre doamna Marghita, soþia rãposatului domnSimion Movilã, boierului Mihai Furtunã, danie întãritã de fiul sãu, SimionMovilã, prin hrisovul din 5 decembrie 1633. Printr-un alt hrisov dat de acelaºidomn, la 10 august 1633, Docolina a devenit „menzil de poºtã domneascã ºiloc de popas pentru diferite slugi domneºti ºi boiereºti”. Proprietarul ºi sãte-nii au beneficiat de diferite privilegii ºi scutiri, atât în timpul domniei sale cât ºiulterior, potrivit actului de întãrire, emis de ªtefãniþã Lupu, la 3 martie 166011.La 31 mai 1659, prin cãsãtoria fiicei sulgerului Mihai Furtunã, Aniþa, cu clu-cerul Nicolae Buhuº, Docolina a intrat în stãpânirea acestuia12. În 1760, moºiaDocolina aparþinea paharnicului Iordache Costachi. Moºia mergea „în lungutot din apa Bârladului înspre apus ºi pânã în dealul Albâii” (deal ce strãjuieºte

astãzi satul Pârveºti, comuna Costeºti, n. n.), ºi trecea peste apa acestuia, pânã în matca cea veche „pe unde au umblat Bârladul mai de mult”13.

Fig. 4. Satul Docolina, sec. XV-XVII - aºezare geograficã



În sec. al XIX-lea, pe lângã vechea staþie de poºtã de la Docolina, locde popas „în drumul mare între þinutul Vasluiului, Fãlciului, ºi Tutovii”, s-a

înfiinþat rateºul cu acelaºi nume. La 21 aprilie 1825, domnul Ioniþã SanduSturdza legifera cã „ratoºul ce-l face vornicul Alecu Greceanu la Docolina

Fig. 5. Adeverinþa lucrãtorului C. Obreja pentru exploatarea pietrei de pe moºia Pribeºti,29 octombrie 1841



14 Ibidem, p. 198.15 Ibidem, p. 201-202.16 Ibidem, p. 198; G. Þoncu, I. Neamþu, Th. Codreanu, Alte aspecte economice.

Transporturile, în Istoria Huºilor, Galaþi, 1995, p. 161; vezi ºi Tezaur toponimic al Româ-niei. Moldova, vol. I, partea 1, Bucureºti, 1991, p. 361.

17

L. Boicu, Cãile de comunicaþie terestre în Moldova între anii 1834 - 1848 (II), în AIIAI, Iaºi, 1968, tom. V, p. 129-130.18 C. Cihodaru, Topografia luptei de la Vaslui, în Vaslui - ªtefan cel Mare, 1475,

Vaslui, 1975, p. 27.19 Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 181.20 Gh. Platon, Mutaþii social-economice în Principate (1821-1848). Cãile de comu-

nicaþii, în Istoria Românilor , p. 118.

de pe moºia Târzii sã slujeascã statornic pentru menzil ºi gãzdu-irea musafirilor domneºti”14. Unan mai târziu, prin hrisovul din15 februarie 1826, vornicul AlecuGreceanu cãpãta dreptul sã orga-nizeze la Docolina, ºase iarma-roace pe an ºi câte o zi de târgpe sãptãmânã, lunea15. La sfârºi-tul sec. al XIX-lea ºi începutulsec. al XX-lea, în urma deschi-derii cãii ferate Crasna-Huºi (1890),târguºorul Docolina a dispãrut, datoritã dezvoltãrii localitãþii Crasna, ca sta-þie ºi nod de cale feratã16.

De la Docolina pornea un alt drum, spre SE, în direcþia Fãlciului ºi

fãcea legãtura cu Basarabia. De asemenea, un drum mergea în direcþia NE,spre Huºi, fãcând legãtura cu valea Prutului17.Drumul mare, potrivit vechilor hotarnice mergea pe partea stângã a

Bârladului ºi traversa râul o singurã datã, printr-un vechi vad în zona Doco-liniei, mai jos de Crasna18, traseul urma un teren mai ridicat, ferit de inunda-þii19. Acolo la vechiul vad a fost construit podul în timpul domniei lui MihaiSturdza.

Prin politica sa, Mihail Sturdza, primul domn al Moldovei (1834-1849),numit în baza Regulamentului Organic, aristocrat prin excelenþã, educat în spi-ritul iluminismului francez, la curent cu toatã literatura politicã ºi economicãa timpului, s-a strãduit, în limitele posibilitãþilor de care a beneficiat, sã aducãdezvoltarea þãrii sale la nivelul civilizaþiei europene20. Legislaþia iniþiatã sau

Fig. 6. Vedere din aval



21 L. Boicu, op. cit ., p. 121.22 Monument istoric - cod: VS-II-m-A-06781 / 2004: vezi Anexa la Ordinul

nr. 2.314 / 2004 al ministrului culturii ºi cultelor privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizatã, ºi a Listei monumentelor istorice dispãrute, publicatã în MonitorulOficial al României, nr. 646 bis / 16 iulie 2004, partea I, vol. III, p. 2381.

23 Vezi ºi C. Cihodaru, op. cit ., p. 27.24 C. Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, Chiºinãu, 1991, p. 62.25

V. Alecsandri, Dan, cãpitan de plai, Bucureºti, 1974, p. 89-90:„Jos în vale, pe Bârlad, Iar în care ce avut, Dar merindele-s a cui? Lîng-a Docolinei vad, Ce merinde-s de vândut? A lui Petrea Majãlui,Nimerit-au, poposit-au Peºti de apã curgãtoare Care-i om de omenieªi de noapte tãbãrât-au ªi de apã stãtãtoare, ª-ar fi bun chiar de domnie,Zece care mocãneºti, Cu nãvodul pescuiþi Dacã-ar pune DumnezeuCu boi albi fãlcieneºti. ªi cu undiþa undiþi. Tot omul la locul sãu !”

patronatã de domn s-a încadrat în linia acestui proces de dezvoltare pe carese situase, firesc ºi ireversibil, societatea româneascã, la acea datã. În preo-cupãrile sale, o atenþie deosebitã a acordat-o cãilor de comunicaþii, instituindo adevãratã politicã rutierã. A realizat o importantã reþea de ºosele ºi poduride piatrã, ce legau capitala Moldovei, Iaºi, cu principalele centre comercialedin interiorul ºi din afara þãrii21.

În acest proces s-a înscris ºi podul de la Chiþcani, comuna Costeºti22,care fãcea legãtura cu vadul Docolinei, atât de legendar în istoria Moldovei.

În tradiþia localã este cunoscut sub numele de Podul Doamnei ºi atribuit înmod greºit doamnei Elena Cuza, soþia primului domnitor al PrincipatelorUnite, Alexandru Ioan Cuza(1859-1866)23. Perioada era preascurtã pentru ca podul inauguratla 8 noiembrie 1841 sã fie repa-rat sau refãcut, fiind, aºa cum

aratã ºi astãzi, o construcþie des-tul de durabilã. Considerãm cãpodul a fost construit pe loculunuia mai vechi, de lemn, ºi cãdenumirea sa se leagã de numeledoamnei Elena, soþia lui PetruRareº, care dupã moartea acestuia(1546), asigurase regenþa, în timpul minoratului fiului sãu, Iliaº24, alãturi deSfatul Þãrii. Dacã luãm în considerare ºi legenda „Visul lui Petru Rareº”,

vadul Docolinei îi era cunoscut acestuia încã înainte de a ajunge domn, prinactivitatea sa comercialã25. De asemenea, confruntarea din vara anului 1577

Fig. 7. Detaliu: contraforþi, arce



26 Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, Bucureºti - Chiºinãu, 2003, p. 161;vezi ºi T. Teoteoi, I. Todiraºcu, Moldova în ultimul sfert al secolului al XVI-lea, în Isto-ria românilor , vol. IV, Bucureºti, 2001, p. 473; considerãm cã este vorba de localitateaDocolina de pe Bârlad ºi nu de pe Prut.

27 C. Cihodaru, op. cit., p. 27-28.28 L. Boicu, Cãile de comunicaþie terestre în Moldova între anii 1834-1848 ( I ),

în AIIAI, Iaºi, 1967, tom. IV p. 97.29 Idem, op. cit, (II), p. 121.30

Ibidem, p. 130.31 Paul Pãltânea, Domnitorul Mihail Sturdza ºi instituirea regimului de Porto -Franco la Galaþi, în „Arhiva Genealogicã”, p. 291.

32 Foae sãteascã a Prinþipatului Moldaviei, op. cit , p. 74.33 L. Boicu, op. cit., II ., p. 137-138.34 Ibidem.35 Idem, op. cit., I ., p. 91.

de la Docolina, pentru ocuparea tronului Moldovei, dintre oastea lui Petruªchiopul, care venea dinspre sud ºi cea a lui Ioan Potcoavã, care cobora dins-pre nord26, dovedeºte existenþa unui pod în aceastã zonã.

Podul a fost ridicat peste apa Bârladului, pe drumul principal27 al Gala-þiului28 „Iaºi-Tecuci-Galaþi” 29, ca urmare a faptului cã oraºul Galaþi a consti-tuit din totdeauna pentru Moldova o poartã de legãturã cu sudul ºi centrul

Europei, prin Marea Neagrã ºi Dunãre30, rolul sãu comercial crescând înepoca modernã, mai ales dupã instituirea regimului de porto-franco, princarta domneascã a lui Mihai Sturdza din 23 august 183631.

La 9 Martie 1841, Departamentul trebilor din lãuntru al Principatului Moldovei (Ministerul de Interne), prin Hotãrârea nr. 4687, stabilea ca locui-torii ocolului Crasnei din þinutul Fãlciului sã lucreze „spre deplinirea podu-lui început a sã face la Docolina”32. Construcþia podului a început în anul1839 ºi a durat pânã în anul 1841, potrivit inscripþiilor menþionate mai sus,remarcându-se prin „ calitatea ºi tehnica construcþiei”, alãturi de podul de laNicolina - Iaºi, ridicat între anii 1839-184033.Proiectul a fost întocmit de ingi-nerul rus, N. Singurov34, care a desfãºurat în Moldova, timp de peste 20 deani, o bogatã activitate. În 1833 a fost numit inginer principal, iar în 1854 a

fost avansat colonel ºi numit director al Departamentului lucrãrilor publice35.

Fig. 8. Secþiune din amonte

36 Ibidem, p. 92.37

Ibidem, p. 91.38 Tezaur arhivistic vasluian. Catalog de documente (1399-1877), Bucureºti,1986, p. 219.

39 DJAN Vaslui, Colecþia de documente „ A. Ursãcescu”, nr. 239.40 Adaos la Foaia sãteascã< a Principatului Moldovei> din 9 iulie 1844, p. 176-177.41 Foae sãteascã a Prinþipatului Moldaviei, op. cit , p. 73 - 75.42 Adaos la Foaia sãteascã< a Principatului Moldovei>, op. cit , p. 174.

Prin Ofisul din 12 ianuarie 1835, Mihail Sturdza arãta cã Moldova dis-punea de suficient material pentru construcþiile de poduri ºi ºosele36. Lucrã-rile podului au fost executate de cãtre o calfã de pietrari din Roman, care afost plãtitã cu 150 de galbeni37 Din Adeverinþa semnatã de medelnicerul, ªer-ban Gându, la 29 octombrie 1841, aflãm cã piatra a fost adusã de pe moºiaPribeºti (astãzi, comuna Codãeºti, judeþul Vaslui, n. n.), sub supravegherealui Constantin Obreja38: „ Adeverinþã / Pentru slujitorul Costandin Obreja ciau fostu dat de is<prã>v<nicia> þintlui Fãlciiului, în zapciir sco<a>tirii petrei di pi moºiia Pribeºtii, de la început ºi pãn<ã> laistovire<a> lucrãrii podului Docolini s-au purtat cu toatã stãruinþa ºiascultare<a>, întru acestu zapcilâc…careli n-au dat cãderi s-au întârzâierecãrãturii carâlor . Pentru aceasta ºi de cãtrã þinut iscãlit i sã dã aceasta casã fii crezut ºi de cãtrã a lui nacealstãtii cã au sãvârºit toatã a lui îndatorirecu cinste / 1841 oc<tom>vrie 29 / ªerban Gându, medelnicer”39 (fig. 6).

Forþa de muncã a fost asiguratã de locuitorii satelor care fãceau parte

din ocolul Crasnei, în acea perioadã: Dolheºtii, Brãdiceºtii, Buneºtii, Armã-ºenii, Roºiorii, Avereºtii, Plochii, Tãbãlãeºtii, Giurgeºtii, Stroeºtii, Valea luiBosie, Tãtãrãnii, Crãsnãºenii, Leoºtii ºi Valea Stupilor, Boþeºtii, Gugeºtii,Porciºenii, Curtenii, Olteneºtii, Târziii, Gura Pâhnii, Cornii, Albeºtii, Tâlhã-reºtii, Rediul, Dolhenii, Roºieºtii, Poºta Docolinii, Gura Idriciului, SloboziaBoghenii, Liniºãºtii, Cordenii, Creþeºtii, Budeºtii, Idriciu ºi Nãreºtii40. În fie-care an lucrãrile începeau la 15 mai ºi continuau timp de 6 luni de zile. Tre-buia asigurat un flux continuu de 90 de oameni, cu care, cãrãuº ºi câte doipãlmaºi de fiecare car. Pentru fiecare stânjen de drum executat se plãtea câte

5 lei la cursul visteriei, din suma respectivã se reþinea ºi plata imaºului pen-tru pãºunatul vitelor folosite la lucrul drumurilor. Cãrãuºii trebuiau sã lucrezecâte 2 zile pe sãptãmânã, iar pãlmaºii câte 4 zile. Supraveghetorii eliberaudovezi pentru munca efectuatã41. În anul 1844, pentru paza ºi întreþinerea dru-murilor din Moldova, s-au înfiinþat cantoanele. Realizarea fiecãrui cantoncosta 60 de lei, iar cei 675 de „cantoniºti”, erau plãtiþi cu 40, 50 lei fiecare.Sumele proveneau din zeciuialã ºi din cutiile sãteºti42.



43 Arhiva DJCCPCN Vaslui - OPCN , pachet 18 / 1963.44 Arhiva S.C. „LUCRÃRI DRUMURI ªI PODURI” S.A. Vaslui, dosar „Viabi-

litatea podurilor - 1991”45Arhiva DJCCPCN Vaslui.

Martor peste timp ce ilustreazã evoluþia arhitecturii civile de acest gen,podul de la Chiþcani este o reuºitã arhitectonicã care impresioneazã prin teh-nica construcþiei, dimensiuni ºi echilibrul formelor.

Podul este orientat în direcþia E-V, având o lungime de 90, 40 m. Caro-sabilul are o lãþime de 9 m. Este construit din blocuri masive de piatrã, legatecu mortar de var. Prezintã 5 bolþi cu deschidere în arc în plin cintru (fig. 7).Deschiderea arcului la naºtereeste de 14 m, cea de la mijlocavând înãlþimea de 7 m, iar cele-lalte arcuri descresc ca dimensi-uni spre taluz. Înãlþimea timpa-nului de la arcul central este de4 m. Picioarele podului, dintrearce, sunt consolidate la exteriorde contraforþi puternici, tot din

piatrã. Deasupra bolþilor, umplu-tura este din piatrã spartã43 (fig. 8).În anul 1981, podul a fost

scos din circulaþie, construindu-se o altã variantã a ºoselei (DJ 244 A), cu unnou pod, modern, situat la cca. 200 nord de vechiul pod44 (fig. 9)45.

Abandonat, monumentul, aflat astãzi în administrarea Consiliului localCosteºti, necesitã atenþia cuvenitã, de protejare, restaurare, conservare ºipunere în valoare, prin semnalizare, inscripþionare ºi amenajare a zonei deprotecþie.

Fig. 9. Secþiune transversalã

maria popa - podul din chitcani.pdf

Documents