Director: Ioan Pr\ji[teanu * An X, MARTIE 2014, nr. 84 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

CMYK

CMYK

...Dar la noi? Fiindcăoptzeciştii s-au autodecretatgeneraţia post-modernă rămâneîncă de discutat dacă există unposmodernism românesc şi dacăel, în câmpul literaturii primeştevalidarea estetică. Nu lipsesc, seştie, vocile mânios-potrivnice saudoar blând-dubitative (p.78)...

...Acelaşi op a lui M. Mateiciucse adresează, cred, deopotrivă,credin-cioşilor şi cercetătorilorveacului acestuia, acelora care„cercetează” orice, fără să posederezonatorii necesari pentru a intraîn profunzimea creaţiei şi proprieifiinţe şi a stabili armonie cu toate„cele văzute şi nevăzute”...

...Creștinismul se suprapunepeste un nou testament, pre-supune o alianță mai presus defire. Este misterul ce operează curealități teandrice, având dreptultim scop procesul de Îndum-nezeire a persoanei. Extrem de in-teresante la acest nivel rământrimiterile la alte religii, autorularătând în mai multe rânduri căHristoitia nu e o cale alături de altecăi, ci mai presus de acestea...

...Astăzi, separaţia puterilor înstat şi restrângerea progresivă- cuunele excepţii -a funcţiilor exe-cutive atribuite Preşedintelui, aucondus la diminuarea rolului aces-tuia, cât şi a importanţei însuşirilorpersonale ale celor carecandidează la demnitatea încauză...

R\spunderea pentru opiniile exprimate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Adrian Dinu Rachieru... 3

O carte în slujba... 6

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Creștinismul... 10

ISSN 1841-9437

Profilul președintelui... 14

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Pre]: 3 lei

Declinul românesc • Boalaoutsider-ului intelectual • Mareatrăncăneală • Falsul ca apanaj alscamatorilor politici • Ruşineade a fi naţionalist • Lupta îm-potriva sinelui • Lamentaţie,cârpeală şi maimuţăreală

Cine-şi mai aminteşte aziproiectul globalităţii ideale al luiMatthew Arbold din secolul al XIX-lea, preluat şi propagat acum vreoşaizeci de ani de T.S. Eliot, celcare considera cultura un liant alnaţiunilor şi visa la un sincronismmondial? Dar ne amintim în modsigur de teoreticianul Wellbergcare, într-un studiu din 1985, des-coperea în experimentul postmod-ern, care cuprinde şi pârghiileglobalizării, o dimensiune politicăireductibilă. Globalizarea, aceastăutopie postmodernă bazată peinternaţionalizarea schimburilor şia producţiei, se bazează pedominaţia multinaţională, peinteracţiunea zonelor de influenţă.Naşterea societăţii civile globaleafectează, desigur, identitateaculturală şi spirituală a statelor, înspecial a celor mici, din carefacem parte. Sloganul acestui „so-cialism planetar” este înfricoşător:„Bogăţie fără naţiuni şi naţiuni fărăbogăţie”, prevedea Karl Popper.

Notez ceea ce spunea poetulKahlil Gibran în Profetul: „Vai depoporul al cărui conducător esteasemenea vulpii, al cărui filosof ejongleur, a cărui artă este cârpealăşi maimuţăreală!” Transcriu acestecuvinte plin de mâhnire, în editori-alul unei reviste literare, decultură, într-o ţară europeană,România, într-un timp de declaratăcriză generală: economică, politicăşi mai ales morală. După eveni-mentele ultimilor ani, România s-agolit de conţinut. Noţiuni ca aceleade muncă, cinste, fairplay, patrio-

tism s-au pierdut în nesfârşitatranziţie. Între timp, industriavândută sau distrusă, bogăţiilesubsolice oferite pe tavă, materiacenuşie românească, specialiştiiformaţi în şcolile noastre plecaţispre alte zări de farmec pline,transformaţi într-o piaţă de des-facere, am devenit o guberniecenuşie, o colonie condusă de laÎnalta Poartă. Astfel, negociatori aiComunităţii europene, consilierisau consi l ier i a i consi l ier i loreuropeni ne fac legi şi ne punbiruri, ne vorbesc filosofie. Emi-nescu vorbea acum vreo sutătreizeci de ani de „scurgereasistematică de stârpituri şi faliţi înşesul Ţării Româneşti (...) o luptăcomună, la care tot neamul româ-nesc ia parte (...) cucerind bucatăcu bucată, bunurile naţionale”.

Turnătorii la această nouă ÎnaltăPoartă s-au înmulţit. Dar, cumspunea cândva tot bunul Emi-nescu, „boala trădătorilor interesu-lui naţional e veche la clasapolitică valahă”. Sunt tot cei careau instituit neseriozitatea româ-nească, aparenţa, falsul, cari-catura vieţii adevărate. Raportândtotul la nivel individual, spunem,fără a greşi, că societatea de con-sum a modificat nu numai gândi-rea, pârâtul capitalism românesc,a schimbat caractere. Aşa încât,vorba lui N. Bacalbaşa din TrilogiaMării: „Dintr-un om poţi face unmarinar, dar dintr-un marinar numai poţi face om”. Pe scurt, dintr-

un om al postmodernităţii nu maipoţi face om. Individul este înaceastă perioadă pentru sine şi nuîn sine, golindu-se astfel desubstanţă.

Oare nu se mai poate nimicschimba? Nu ne luăm în serios,nu-i luăm nici pe alţii. Trăncăneala,marea trăncăneală, cum ar spuneCaragiale, caracterizează viaţapublică românească. Vorbiri/vorbi-turi care dau impresia că mutămunţii din loc sunt, de fapt, băşicide spumă "într-un secol de nimic".Deplinul gol al promisiunilor elec-torale şi mai departe: Instabilitate,Nehotărâre, Oboseală. Legischimbate şi nerespectate, justiţiepolitizată, superficialitate şi nese-riozitate. Ce s-a schimbat în nouademocraţie românească faţă deconstatarea lui Gr. T. Popa din

Însemnări ieşene, în 1936:„Azi apărem ca un poporcu o energie nervoasăscăzută, care nu se poateaplica susţinut pe nici oramură de activitate. Deaceea, lăsând la o parteexcepţiile, suntem neserioşişi nestatornici”.

Timpuri grele. De crizăacută. Când cultura, care echiar blazonul unui popor,nu mai constituie o preocu-pare. Piedestalele culturiiau fost ocupate demediocrităţile cultivate,cărora le poţi observa lejerviclenia, calculul meschin,

vânzarea prietenilor, filosofiaavantajului propriu, poza alianţeisubite cu sinele şi frumosul. A finaţionalist în aceste timpuri, a de-clara că iubeşti valorile naţionaledobândite în timp sau că patrio-tismul e absolut necesar pentruidentitatea noas-tră, înseamnă ate expune consideraţiilor că eştinebun şi eşti ridicol. Nimic nuopreşte declinul. Nu se-arată înnici un fel zorii unui pragmatism lu-minat. Aceste cuvinte mâhnite, de-spre declinul cultural românesc,fără nici une promesse du bon-heur, deşi mi-i dat să ştiu căsperanţa este apanajul îngrijo-raţilor şi disperaţilor.

Babiloglobalizarea, naţionalismul şi identitatea românească

Dan

iel C

OR

BU

În acest număr:

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB-84

Ce fel de colegi? Suntemcam din aceeaşi generaţie, deci

am suportat aceleaşi confruntări is-torice. Ni s-au propus aceleaşi repereşcolare şi de lectură. Am devenit co-laboratori – parţial, la aceleaşipublicaţii. Astfel avem unele opţiunicomune.

*Gheorghe Drăgan: proza

„omului de tip nou”*Printr-un subtitlu formulat precis

(proză, 1973-1986), cunoscutul scri-itor, târgocnean acum, trimite cititorulla realitatea reprezentată în cele vreounsprezece proze ce evocă lumearomânească din anii regimului trecut.Ar părea fragmente dintr-o cronică,dacă nu ar fi o succesiune deîntâmplări, situaţii şi tipuri umane dincare se izesc monotonia ceţoasă şiîncremenirea fără speranţă a prozeicehoviene; generaţia noastră i-a cititatent pe marii clasici ruşi ai literaturii.Dar nu e decât un efect stilistic poateneanticipat, căci chiar din scurta notăbiografică a autorului, afişată pe re-versul filei de titlu, deducem cât devariate surse de cunoaştere a avut un

autor precum Gheorghe Drăgan, atâtpentru anii predecembrişti, cât şi pen-tru intervalul următor. Septuagenariide azi au cunoscut bine atmosfera dinanii cuprinşi în subtitlul cărţii şi seconving uşor că autorul nostru preferăsă se sprijine pe suportul aceleirealităţi cenuşii, în care jubilau tipurileumane conturate într-un discret di-namism, pe vremea omului de tipnou: trepăduşul, micul activist, subor-donatul abil, şeful. Este o proză demoravuri, cu vagi secvenţe auctorialede eseu, în care plămada stilisticăînglobează clişee ale „limbii de lemn”,săgeţile ironice ale autorului şi satiradeschisă, toate venind din teritoriulcomun al experienţei de viaţă,realităţii şi ficţiunii. Unele dintre con-texte sunt mai frecventate în literatură– instituţii, organizaţii p.c.r., manifes-tări sociale; altele sunt însă ineditepentru mulţi cititori, fiind din lumearedacţiilor, a editurilor, în genere dinacea epocă, unde se închega ima-ginea falsificată a unei realităţi, careţinea cont tot mai puţin de propa-ganda de partid. G.D. a mai oferitpagini de proză –inclusiv docu-mentară–, în care putem revedea anii„Socialismului în expansiune”. Între-barea, care îţi vine pe buze, e cât maireceptează cititorul actual, aflat acum

în prima tinereţe? Rămâne toată po-vara pe umerii creatorului literar.Situându-se în sfera unei proze deautenticitate şi realism polemic, G.D.ne oferă, în acest volum, proze cu unuşor aer de reportaj (Tovarăşu’Perju), altele merg spre un realismsimbolic de epocă antebelică(Jucătorul), iar unele sunt bine mar-cate de o ironie subtilă şi satirăcaustică (Radu Mircea-Iacobeni oriViaţa cultural-sportivă); sunt şisemne de proză cu cheie.

Cele mai puternice proze, carerămân în memorie prin ceva enig-matic, sunt Jucătorul şi Ultimavânătoare. Cum G.D. a fost, o vreme,şi profesor, se îngrijeşte subtil, decentşi discret de receptarea prozelor sale.Într-un „cuvânt înainte”, dezvăluieintervenţiile cenzurii antedecembriste,dând şi nume (Mihai Ungheanu),asupra textelor sale. Un alt procedeu,de artă literară însă, e ipostaza uneimis en abîme, sub forma unui inspiratmotto, în care Ioana şi Irina seîntreabă dacă ele sunt „oameniadevăraţi”, mai ales în comparaţie cuimaginile de la televizor, ce sunt „fo-tografii care se mişcă”. Un cititor sepoate întreba: O fi aici sugestiafalsităţii lumii în care trăiam atunci? ÎnJucătorul, un rege fictiv dă comenzicelor două tabere, care se confruntăpe pătratele de şah albe şi negre,până în momentul în care monarhuldispare în violenta încăierare a hoar-delor pe tabla de şah; la început eraun joc după reguli prestabilite. În Ul-tima vânătoare, cei trei vânătoriîmpătimiţi ajung prea târziu la fiara cemurise cu puţin înainte. Bătrâneţea şisingurătatea le-o luaseră înainte. Estepovestirea care a circulat demult pe larevista Ateneu. În povestirile satirice,autorul excelează prin demontareamecanismului psihologic al desem-nării unei candidate cu anticipaţie, pelocul rămas liber la redacţie.Tovarăşu’ Perju captivează prin de-tectarea tehnicii comportamentiste aunor „oameni de tip nou”, în relaţiilecu „nomenclatura locală”. Temaprincipală, prezentă în acest volum, i-ar putea oferi şi alte satisfacţii luiGheorghe Drăgan, mai ales viaţa înredacţiile şi editurile anilor ’70 şi ’80.Ne-am gândit la aceasta, detectând încarte un discret personaj (redactorul– voce supratextuală) şi un malefic for(Cenzura) – detectabili uşor.

*Emilian Marcu în spaţiul

vibrant al poeziei patriotice*

Este o surpriză luminoasă –mărturisim – un volum de poeme pa-triotice în 2013. Nu ne vom lansa în

consideraţii de socio-psihologie a li-teraturii acum; poate altădată. Avema ne delecta cu lectura acestui sobruvolum al ieşeanului Emilian Marcu, pea cărui copertă tronează o amforă cetrimite la antichitate. E, probabil, ungest de a ieşi din prezent; inclusiv prinintermediul insomniei, care – cum seştie – e o pendulare între somn şitrezie, dar şi cu minimalizarealucidităţii. Am supralicitat cumva ima-ginea cărţii? Dar o impune tema care,pentru unii, sună în stil retro.

Se vede bine că autorul po-emelor patriotice – apărute într-o adoua ediţie, este un scriitor profesio-nist, care se mişcă dezinvolt peclapele diferitelor registre ale uneiasemenea lirici, ocolind, de departe,formele convenţionale şi patriotarde.Parcurgând Feţele insomniei, mi s-apărut că am în faţă ipostazele tainiceale poeziei patriotice dintotdeauna,pentru că genul acesta de poezie nuva îmbătrâni şi nici nu va dispărea dinconcertul tematic al creatoriloradevăraţi.

Astfel am perceput, în paginilesemnate de Emilian Marcu, poeziamitică în care te seduc faldurii legen-dei ce vine din illo tempore, ca înBaladă în zori de zi; am vibrat cumişcarea epică antrenată într-oseducătoare revărsare istorică prinpoemul (Efigii sub lanuri de rouă);câte un poem te învăluie cu pelerinaeroică, ieşind cu decizie la intersecţiaunor veacuri care ne-au vitregit, pre-cum în Capul Domnului Mihai;altădată sună uvertura festivă,solemnă a tonului înalt-vibrant (Aicisuntem cu ţara); nu lipseşte poeziapatetic-tribunică, în care eul liricîmbracă hlamida impozantă a rapso-dului ce se adresează, dincolo deprezent, celor de astăzi: De două miide ani. Emil Marcu este un poetcăruia critica şi şcoala i-au rămas da-toare; metafora, deschiderea ideaticăşi vibraţia lirică stau mărturie: „E Brân-coveanu ideal de ţară / Cruce de aburtrasă pe priviri / Pe patru zări l-aîmpărţit pe-afară / Şi el se-adună-nrâu de amintiri”.

*Liviu Chiscop – biograful

lui Vasile Alecsandri*

Cine mai scrie monografii de scri-itori clasici? Puţini literaţi. Iată însă căla Bacău, discret, riguros şi echilibrat,profesorul Liviu Chiscop a lansatprimul volum dintr-o trilogie dedicatălui Vasile Alecsandri. Este un subiectdificil şi riscant. Au scris, despreprimul mare clasic, G. Călinescu, Al.Piru, G.C. Nicolescu şi alţii. Pe de altăparte, în memoria arhivelor, dar şi aunor băcăuani din alte generaţii, acelape care însuşi Titu Maiorescu îl con-sidera important prin totalitateainiţiativelor lui literare, proiectează şiBacăul în harta marilor valori artistice,deşi familia părinţilor Poetului a trăit întârgul nostru vreo zece ani într-unimobil pentru a cărui renovare luptăfără odihnă Ioan Dănilă, care e şiprefaţatorul cărţii la care ne referim.Abil şi profesionist în această cate-gorie de cărţi, Liviu Chiscop îşiasigură o alianţă cu toate categoriilede cititori: dezvoltă şi proiectează„ivirea pe lume romantică” a Poetuluiîn „Valea Budului... după curba dinbotul dealului de după km. 9”, undemedelnicerul Alecsandri şi-a instalatcăruţa, căci mamei „îi venise sorocul”.Prudent şi sagace, L.C. radiografiazăo largă bibliografie înşirată pe nouăpagini, începând cu „vestitul calomni-ator arhondologic” C. Sion, elimină

convingător indeciziile biografilorprecedenţi, privind data naşterii luiAlecsandri (un tânăr comentatorbăcăuan încă mai are dubii); respingeferm, cu date de arhivă şi argumentede bun simţ, presupunerile că scri-itorul român ar avea origini italice,semite ori greceşti, făcând însă risipăde năvala informaţiilor care se referăla arborele genealogic al părinţilor Po-etului, Alecsandri şi Cozoni. Nu lasănimic în afară, nici chiar date de isto-rie socială, politică şi culturală, inclu-siv informaţii militare despre Eterie,evocând largul context în care o fa-milie din elita satului moldovean, apoiromân – a putut ajunge pentru uneveniment intim – naşterea unui copil– lângă „Izvorul rece” unde azi e pen-siunea turistică „Vacanţa”, adică lapoalele codrului, între două dealuri,pe Valea Budului – Bacău. Sedus şi

de efectele publicitare, autorulrotunjeşte şi o iconografie bogată –justificată în fond –, redactează înfinal o cronologie utilă pentru mulţi şioferă un glosar de termeni arhaicipentru cei slabi la studiul istoriei, încâtvom şti că un medelnicer era un boierde curte ce turna apă domnului pemâini, iar vornicul conducea treburileinterne fiind şi judecător. Nu lipsescevenimentele biografice mai picante,sau cu o notă de senzaţional,informaţii ignorate de mulţi băcăuani:Elena Cozoni era originară din Tg.Ocna; Maria, fiica Poetului şi aPaulinei Lucassiewicz (părinţibăcăuani) s-a retras în ultimii ani laBorzeşti; diferenţa de vârstă dintrepărinţii acesteia (a Mariei adică) erade vreo trei decenii; moartea lui AndriiPopa – celebru haiduc în epocă, aprovocat-o în luptă unchiul Poetului –Mihai Cozoni; în 1884, Vasile Alec-sandri a fost şi la Preşedenţia Acade-miei.

Există garanţii că Liviu Chiscopva da trilogia despre Vasile Alecsandrila un nivel bun. În ce ne priveşte, vomcăuta şi citi atent în Alecsandri şiBacăul (vol. II), precum şi în Un in-credibil traseu existenţial (vol. III),mai ales reflexele băcăuane dincreaţia literară a primului mare scriitorclasic, atât de cunoscut atunci şi încabinetele diplomatice şi la curţilediplomaţilor şi monarhilor europeni.

Ne gândeam că azi, adminis-traţia şi firmele de turism ar puteamarca trasee şi repere legate de fa-milia lui Alecsandri în oraşul şi judeţulBacău, spre folosul tuturor. În fond,creatorul literaturii române moderne –băcăuan prin multe ipostaze, a fost şiunul din primii cetăţeni europeni, dacăîl ştiau bine Napoleon III, Lamartine,generalul Kisseleff, regele VictorEmanuel, contele Cavour ş.a.

Despre cărţile colegilor Gheorghe Drăgan, Emilian Marcu, Liviu Chiscop

Gri

go

re C

OD

RE

SC

Udespre cărți...

PLUMB-84

pagina 3revist\ de atitudine

consemnări

Iată un scriitor serios şi cu ştiinţalucrului bine făcut, care nu ştiu dacăse bucură de toate recunoaşterile pecare le merită, dar care îşi asumă,prin voie vegheată, rolul de rezoneurşi de cap limpede la devălmăşiileacestor prădalnice vremi. Intenţiaautorului, o intenţie ţinută deocam-dată in nuce este să realizeze o isto-rie politică a literaturii românepostbelice – un proiect oportun şiambiţios, care a cumulat deja obogată bibliografie, dar care va trezi,sunt sigur, numeroase contestaţii şiimputaţii din partea confraţilor - preamulţi pentru a spera într-o operaţiecurativă radicală. De vreme ce nu s-areuşit un proces al comunismului, dece am spera că varianta literară vaavea o altă finalitate. Orice idee mairadicală, ajunsă pe tărâm românescse impregnează de relativitate, deneşansă, de spectrul ratării.

O istorie politică a literaturiiromâne ar trebui să figureze ca divi-ziune şi componentă a procesuluicomunismului, alături de alte demer-suri asemănătoare – cultură, justiţie,armată şi tot ce a pângărit comunis-mul în cei 45 de ani de deturnare dela normalitatea devenirii noastre is-torice. Mi se pare însă că va fi greu,de nu cumva imposibil să ieşim dinparabola lui Socrate, care împărţisesocietatea în două categorii: medicii,unde erau incluşi cei ce lucrează cumintea şi veghea la sănătatea între-gului organism social şi bucătarii, ceice lucrează cu braţele şi asigurătrebuinţele întregii cetăţi. Totul a de-curs bine până când viaţa s-adereglat şi cele două tabere au ajunssă se acuze reciproc: Cum toată so-cietate era deja împărţită în tabere an-titetice, Socrate n-a mai avut din cineconstitui curtea cu juraţi. Singura ca-tegorie rămasă neîncolonată era ceaa copiilor. Voi sunteţi vinovaţi, strigaubucătarii la medici, voi chinuiţi oa-menii cu injecţii, cu tot felul de ierburigreţoase şi săruri amare. Ba voi, ri-postau medicii, voi îmbolnăviţi lumeaamăgind-o cu tot felul de dulciuri şibucate condimentate de ajung bieţiioameni obezi, bolnavi şi neputincioşi.Se-nţelege că tribunalul alcătuit dincopii inocenţi, amăgit de coşul cu dul-ciuri şi bunătăţi adus de bucătari, nicinu s-a uitat la trusa medicilor şi a dat

câştig de cauză primilor. De asta spun, nu cumva suntem

şi noi în situaţia de a nu afla din cineeste alcătuită o eventuală curte cujuraţi, care să nu aparţină niciunei ca-tegorii şi să ţină cumpăna dreaptăîntre părţile aflate în litigiu? Ce altcevai se reproşează lu i V lad imirTismăneanu decât faptul că aparţinedeja unei tabere şi că nu va putea finiciodată obiectiv?

Cartea la care ne referim înaceste rânduri marginale, (Literaturăşi ideologie, Editura Excelsior Art,Timişoara, 2013) anunţă ideea aces-tui proiect şi are funcţia buzduganuluiaruncat de zmeu pentru a-şi anunţavenirea acasă. Ea fixează cadrul epis-temologic al proiectului, dar conţine şişapte studii de caz, consacrate uneiselecţii de şapte scriitori, mai încurcaţiîn firele odiosului regim.

Admit, fireşte, că literaturanoastră are nevoie de o acţiunecurativă, care să separeu neghina debobul curat, dar nu cred în finalitateaactului. Ca unul care am studiat sutede dosare şi-am lecturat mii de noteinformative îmi dau seama că întrevaloarea morală şi cea intelectuală ascriitorilor noştri n-a existat totdeaunaun raport direct proporţional. Că dem-nitatea, verticalitatea şi spiritul dejertfă arătat de unii intelectuali –Mircea Vulcănescu, Anton Golo-penţia, Sandu Tudor, Ion Petrovici,Petru Ţuţea şi mulţi-alţii care-au trecutprin prăpăstiile Gulagului românesc,care s-au ratat pentru tot restul deviaţă sau au luat drumul pribegiei - n-au constituit modele de urmat pentrucei aflaţi în libertate.

Sigur, este dreptul autorului de afi optimist în ceea ce priveşte şanseleproiectului aflat în gestaţie şi n-aşvrea ca îndoiala mea să afecteze învreun fel oportunitatea demersului.Sunt convins că istoria are nevoie deaceastă carte, dar nu cred că sunt în-trunite condiţiile elaborării ei, cum nusunt întrunite nici condiţiile unui pro-ces al comunismului. L-am declaratcriminal şi ilegitim, dar n-am mers maideparte cu judecarea vinovaţilor şi cuo lustrare episodică a foştilor. Sunt lalocurile lor – în parlament, în funcţiiexecutive sau ca prosperi oameni deafaceri. Cu averile cumulate în aniipostdecembrişti vor putea trăi liniştiţi,ei şi urmaşii lor, ani mulţi şi în oriceţară din lume.

În succintul său argument au-torul anunţă un proiect, pornind de lao constatare la îndemână: virusat ide-ologic, supus presiunilor unui sistemopresiv, organismul literaturii îşi dere-glase mecanismele de valorizare.

Încât procesul comunis-mului literar, în desfă-şurare, pleacă de laconstatarea că lite-ratura nu s-a bucuratde o evoluţie normală(p.9).

Aşa este, dar ce arămas normal în aceiani valpurgici ai ne-buniei comuniste?

Dar, repet, carteaeste necesară şioportună, deşi nu credcă demersul va fi încu-rajat de prea multălume sau de instituţiaabilitată. Sunt, fireşte,alături de autor, îl încu-rajez cu toată bunacredinţă, dar am anu-mite îndoieli. De vremece n-am făcut încăpublică lista scriitorilorinformatori, va fi greu să

sperăm că un proces al comunismuluiliterar va avea altă şansă decât cel alcomunismului politic.

Revin însă la carte. Despre cemai vorbeşte autorul în prima parte alucrării? Vorbeşte despre generaţiaorfelină – sintagmă împrumutată de laMircea Martin, cel care reunea subemblema acestei sintagme generaţiaşaizecistă, prima care urmează dog-matismului şi vidului proletcultist.Este generaţia explozibilului Labiş,prima care se raportează la criteriiaxiologice şi readuce lirismul în albialui firească. Generaţia Labiş era ogeneraţie ce înfrângea canoane şiprejudecăţi, apărând inocenţaultragiată. Ea a forţat orizontul deaşteptare, tocmai fiindcă eranecesară (p. 38). Nichita Stănescu,Adrian Păunescu, Ion Alexandru, IonGheorghe, Cezar Baltag, Ilie Cons-tantin, Ana Blandiana şi încă mulţi-alţiiau fost congenerii lui Labiş, cei ce-ausfidat prescripţiile realismului socialistşi-au stâlpit o manieră nouă de a facepoezie în România.

Un capitol mai dezvoltat al cărţiieste consacrat epopeii limbii delemn, degradării limbii ca urmare a

exploziei culturii de masă şi a ex-ploziei tehnologice, aşa cum odecriptaseră gânditorii Şcolii de laFrankfurt. Societatea de consumantrenează în manifestările ei, nudoar amplificarea artificială atrebuinţelor, dar şi formele de comu-nicare, limbajul golit de conţinut, caexpresie a statului totalitar. Idiomulsovietic, preluat în toate ţările sateliteliberează acest şuvoi verbal golit deconţinut, pendulând între vigilenţă şifrică şi foloseşte cuvinte-clişeu (mobi-lizatoare, verbe la imperativ sau viitor,anunţând angajamente ferme) cu rolhipnogen, evidenţiind stereotipii degândire cu pretenţii de incantaţiemagică (p. 48).

După câte ştim, eseul lui AdrianDinu Rachieru este cea maidesfăşurată şi mai documentatăanaliză a factorilor care duc la stri-carea limbii şi la pervertirea formelorde comunicare, sub imperativul uneiideologii totalitare. Şi mai reţinem, dinmultitudinea trimiterilor bibliograficeobservaţia că fenomenul nu circum-scrie doar societăţile cu regim comu-nist, ci toate tipurile de societate,oriunde apare o ideologie, căci oriceideologie cuprinde elemente tota-litare. Orice ideologie are un caracterexpansiv şi târăşte după sine orinocerizare a limbajului, doar că înstatele-partid fenomenul era para-lelizat de proiectul unui om nou, înre-gimentat în prescripţiile ideologieitotalitare integral, fără resturi sau

rămăşiţe necuprinse în proiect. O analiză la fel de pertinentă

consacră autorul fenomenului post-modernism sau transmodernism –concepte cu mare trecere la bursaideilor actuale. Să subliniem mai întâică problema a generat deja o bibli-ografie aşa de cuprinzătoare că doarspiritele temerare şi dispuse la efortintelectual se încumetă la dispunereaei exegetică. Nu mă surprinde căAdrian Dinu Rachieru este unul dintreei. În mod curent, postmodernismuleste înţeles ca paradigmă a epociiinformaţionale şi este asociat cutentaţia luării în răspăr a construcţiei,în raport cu opţiunea pentrudeconstrucţie, a revoltei periferiei şi amarginilor împotriva unui centru auto-crat, a afirmării Eului narcisiac înpofida tendinţelor de dizolvare într-opluralitate browniană aleatorie, aeliminării reperelor cu valoare de pos-tulat şi a legitimării totului posibil. Incondiţiile decăderii dogmelor, a prin-cipiilor cu valoare de îndreptar, fiecarepoate să-şi stabilească propriile salecredinţe şi reguli de viaţă. Lumeamodernă este marcată de incertitu-dine, de îndoiala că totul merge sprebine şi de gonflare a narcisismului,iar toate acestea alimenteazămişcarea postmodernistă.

Dar la noi? Fiindcă optzeciştiis-au autodecretat generaţia post-modernă rămâne încă de discutatdacă există un posmodernism româ-nesc şi dacă el, în câmpul literaturiiprimeşte validarea estetică. Nulipsesc, se ştie, vocile mânios-potrivnice sau doar blând-dubitative(p.78).

Un interes mai special îl prezintăeseul consacrat protocronismuluiromânesc – un concept controversat,introdus de Edgar Papu, care a în-registrat un mare consum de cernealăşi-a înfierbântat multe spirite în ul-timele decenii. Adrian Dinu Rachierulegitimează ideea şi-o defoliază întoate implicatele ei pirotehnice. Re-fuzând folclorul şi confiscareapropagandistică a ideii, considerămcă sincronismul şi protocronismulcoexistă tensional în cadrele unei(oricărei) culturi, definindu-şi beneficcomplementari ta tea (p. 87). Înviziunea lui Edgar Papu, protocronis-mul apărea în opoziţie cu oconştiinţă retardată şi postula prio-ritatea unor manifestări literareromâneşti emiţând – pe linia unor maivechi preocupări – un indiscutabil cer-tificat de personalitate (p.88).

Sigur, protocronismul trebuieprivit în corelaţie cu sincronismul lovi-nescian, iar oportunitatea acestuiconcept rezultă tocmai din nevoia dea ne aşeza cât mai exact în concertulculturii europene şi universale.Admiţând că în orice culturănaţională pot exista anumite valori pri-oritare, nu-i deloc neimportant felulcum sunt recunoscute şi panoramateîntr-o perspectivă comparatistă. Fap-tul că ideea a fost politizată dinbelşug, într-o anumită perioadă, nutrebuie să descurajeze cercetările şi,mai ales, nu trebuie să ducă la supri-marea ei din considerente de mo-destie şi complexare. Nu pretindenimeni c-am fost buricul Europei, darcultura românească a cunoscut şisituaţii când a indus anumite iniţiativeşi-a devansat realizările din Apus. Ceeste rău în sublinierea lor?Recunoaşterea decalajului culturalînseamnă altceva decât manifestareacomplexului de inferioritate, gestulmarchează o lucidă conştiinţăautocritică (p. 98). Mai este ceva:această recunoaştere a modestelornoastre priorităţi nu anulează sin-cronizarea şi nici imitaţia, importul masivde forme ale civilizaţiei occidentale.

Adrian Dinu Rachieru şi procesul comunismului literar

Ion

el N

EC

UL

A

Redactor - [ef adjunct: GHEORGHE IORGASecretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI

Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BR|NEANU, DORU CIUCESCU, GHEORGHE UNGUREANU, DAN SANDU,ELENA PÂRLOG, MIHAELA AMALANCI

Consilier grafic\: IOAN BURLACU Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u: Tel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiE-mail: revista_plumb@yahoo.com;

Consiliul editorial:Președinte:

CALISTRAT COSTIN

membri:OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI,

GHEORGHE NEAGU, GRIGORE CODRESCU,VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB-84

În veacul trecut, abia început, darpoate mai grăbit decât precedentul,între multe alte întrebări pe care şi lepune cititorul de poezie este şi aceeadacă un poem de largă respiraţie,scris după toate canoanele şi rigorilestatornicite de secole mai poate treziinteres, dacă nu cumva resursele şi„temele” acestuia s-au consumat, orinu mai au şanse de supravieţuire într-un peisaj liric în care poeţii, în marealor majoritate, fac alte demersuri şi aucu totul alte orientări.

Dar iată că un autor dinTârgoviştea lui Heliade şi aVăcăreştilor vine să ne înlăture în-doielile şi să răspundă negativ acesteiinterogaţii. Este vorba de FloreaTuriac, autor care a publicat decurând un astfel de poem (FloreaTuriac, Rapsodia naturii, EdituraBibliotheca, Târgovişte, 2013), cutrimitere directă, pornind chiar de latitlu la antichitatea greco-romană (laLucreţiu, de pildă, cu De rerumnatura), dar şi mai încoace, la DanteAlighieri, de pildă.

În acest caz, desigur,interesează conţinutul propriu-zis alpoemului, cu alte cuvinte ideile, pre-ceptele, tezele, problemele etc. pecare le aduce, ca noutate, acest autorşi abia mai apoi măsura în care elesunt transpuse în vers prin re-spectarea structurii şi rigorilor genu-lui.

Citind fişa bibliografică a d-luiFlorea Turiac vedem că d-sa a maipublicat până acum alte douăspre-zece volume de versuri – ceea ce nepoate îndrepta gândul către ideea căpoemul ieşit acum de sub teascuriletipografice ar putea fi – de ce nu? – oîncununare, o culme a liricii autorului,un fel de sinteză lirică a ideilor, gân-durilor şi sentimentelor care îl animă,nu-i dau pace şi-l îndeamnă să-şiîncredinţeze gândurile, cugetările şijudecăţile hârtiei. Privit dintr-un astfelde unghi, mega-poemul de faţă (cin-cizeci şi trei de cânturi aşternute penu mai puţin de 356 de pagini)reprezintă un tip de oglindă poetică încare creatorul versurilor poate fi privitîn totalitatea viziunilor şi concepţiilorlui despre om, natură şi univers, căcinu credem să existe un motiv poeticcare să fi rămas în afara abordării. Oabordare făcută cu nonşalanţă şiatunci când este vorba de homo reli-giosus, de dumnezeire şi sacralitate,dar şi atunci când, mult mai terestruşi mai prozaic, autorul face trimiteri di-recte, fără echivoc, la nedreptăţile so-ciale de azi, la lumea politică şi chiarla alte personaje care o animă.

Deşi încă de la primele versuridin primul cânt poetul invocă zeiţeledin mitologia greacă şi ne avertizeazăcă se îndreaptă „spre marele Parnas”nu avem a face, cum ne-am puteaimagina, cu o călătorie aidoma celeifăcute, cu secole în urmă de celebrullui înaintaş, Dante Alighieri, ci cu totulaltceva. Este vorba de o „esenţă” dincare „a gustat poetul” care„sfredeleşte-n suflet cu ardoare, / Dinfructul minţii, culegând cu-ncetul / Totrodul stării – nobilă licoare”. Altfelspus, totul se vrea a fi un ochean princare putem privi, în amănunt, univer-sul de frământări ale semnataruluicărţii.

Rapsodia naturii nu are ostructură exact definită de vreme ceidei şi „teme” transced dintr-un cânt înaltul. Dar poate că tocmai în asta

constă farmecul întregii cărţi, care seînfăţişează astfel, după fluxul memo-riei, neîncorsetată de rigori, adică îndeplinătatea gândirii şi frământărilorpoetice.

Dl. Florea Turiac este un liric em-inamente optimist, gata să treacăpeste orice necazuri şi neprevăzuteale vieţii. „Să judeci totul doar cumintea-ntreagă, / Primejdiile să letreci pe toate – zice într-un loc (Cân-tul III) – Iar viaţa ta va fi şi maidulceagă / Chiar şi atunci când tetârăşti pe coate! / Să traversezi lu-mina lăsând dâre, / Supus să fii do-jenii din afară / Şi neclintit mereu înhotărâre / Să fii şi-atunci când greulte-nconjoară!”, iar în altul, ca un apos-tol al neamului, îşi îndeamnă contem-poranii: „Gândeşte creştineşte să facibine, / Fără-a pretinde-o minimărăsplată / Şi-atunci devii copilul curuşine / Strângând recolta,-n minte,semănată! / Şi bucuria fi-va şi maimare, / Când împlineşti poruncile di-vine, / Iar când la toate stai în as-cultare / Numai lumini vor coborî la

tine.” (Cântul XIII).Lumina, ca semn al împlinirii, dar

şi al bunătăţii, ca tărâm visat şi doritpentru toţi ceilalţi, marchează din locîn loc mai toate cânturile din poem. In-vocarea ei ia undeva chip derugăciune: „De-aceea, Doamne, eu terog, îmbină / În mine şi iubirea şicăldura, / Cu-a ta substanţă, numaide lumină, / Să defineşti la toţi arhitec-tura; / Ca dragostea să nu o dămpieirii / Şi când e-nstrăinată şipribeagă, / Să-i primenim coroana în-floririi / De-a fi regină peste stirpea-ntreagă!” (Cântul XII) sau: „Dă,Doamne,-atâta minte şi putere, / Câtcinstea să cuprindă-orice fiinţă, / Săcurgă bunătatea prin artere, / Prinsânge doar dorinţa de ştiinţa!” (Cân-tul IX).

Prin excelenţă senin, cu vi-ziunioptimiste asupra vieţii, poetul nupoate trece – totuşi! – cu vederearealităţile triste din societatea în caretrăieşte: şomerii, foametea, săraciinevoiţi să caute prin gunoaie în vremece politicienii fac legi să-i protejeze pecei avuţi, pe corupţi, într-o „demo-craţie” umilitoare. Lor li se adreseazăneiertător, sancţionân-du-i în chipdirect: „V-aţi transformat într-o speri-etoare / Pentru săraci cu frunţile-ncreţite, / Când pentru ei nu-i niciosărbătoare / Şi vremurile bune-sasfinţite! / Dea Domnul să mai fie oschimbare / Să apucăm un veac maifericit, / Să dea iar bucuria toată-nfloare / C-am ras sistemul preaticăloşit!”

Poet care şi-a încercat şi exersatpână acum pana în mai multe reg-istre, romantic prin excelenţă, cu omeritorie stăpânire a limbii, bun versi-ficator, d-l Florea Turiac atinge – prinRapsodia naturii o culme a liricii d-sale şi dacă şi la noi ar exista o „Cartea recordurilor poetice”, ca dimensiuniale textelor, şi-ar merita cu prisosinţălocul în paginile ei.

Note de lectură

Rigoare clasică, viziune modernă

Flo

ren

tin

PO

PE

SC

U

P o e t ,psalmist, proza-tor, epigramist,dramaturg, publi-cist, traducător,CONSTANTIN R.CRIŞAN (Buda,Corbiţa, Tecuci,

16.11.1902 – 24.03.1985, Bacău) afost un fin observator al mediuluiţărănesc din care provenea, dar care,personal, a preferat un existenţial labi-rintic, sinuos, ispitit de multeledeşertăciuni ale acestei lumi.

Reconstituirea vieţii acestui fin in-telectual nu-i un demers lin. Sunt piesede puzzle destul de puţine, pentru a re-compune întregul. Ceea ce ne apropiede sufletul omului Constantin R. Crişannu sunt doar cărţile (distruse cugenerozitate în anii întunecimilor„democraţiei populare”), ci mai alestextele risipite în presa timpului saumanuscrisele – total necunoscute, careodihnesc, în mare parte, la DirecţiaJudeţeană a Arhivelor NaţionaleBacău.

Constantin Crişan a purtat, cu cin-ste, iniţiala tatălui, „R” – Radu şi nu-mele familiei sale, până în clipa în carea decis, în condiţii vitrege, alegereaunui pseudonim, Toma Spătaru, carenu-l va proteja şi nici nu-i va fi salvator.O mărturiseşte singur, în tăcereasingurătăţii, într-o poezie rămasă înmanuscris, Răscruce, din care repro-ducem primele versuri: „M-am irositzadarnic / În visări deşarte / M-amrisipit amarnic / Şi n-am creat (?!)nimic...”

„Şi n-a creat nimic?” Ba da, a creatmult, dar s-a publicat extrem de puţin,pentru că nu i s-a permis (în jurul anului1974, când a fost obligat să-şi ascundă„comoara” manuscriselor sale, subcupola Arhivelor DJAN Bacău, pringenerozitatea domnului director deatunci, distinsul prof. dr. Dumitru Za-haria). Ar merita să cunoaştem traiectulvieţii unui om care a ales în lunga-iviaţă pământeană două cărări – şi-amândouă – cu stângul. Cunoscând-o,am primi o lecţie dură şi de neuitat:Sunt greşeli pentru care orice strategies-ar adopta, nu poţi decât să plăteşti –cu asupra de măsură.

În adevăr, sămânţa urii, risipităprintre oameni a condus la durereaunor scriitori, precum Alexandru Las-carav-Moldovanu, filozoful AlexandruDragomir şi mulţi-mulţi alţi intelectualiai României postbelice – ca să nu-şipoată desăvârşi opera vieţii lor. Cumplitmodel este însăşi viaţa preotului-scri-itor Constantin R. Crişan! Blestem – şiiertare, deopotrivă, pentru toate minţilebolnave ale unor decenii, ale unuisecol!... Părintele Constantin R. Crişan(seminarist de gr. II, hirotonit la 16 iulie1923), a slujit în mai multe parohii dinjudeţul Bacău: Valea-Şoşii (comunaPoduri), Grigoreni (comuna Scorţeni),Ruşi (comuna Letea-Veche), Sohodol(comuna Călugăra), Helegiu (fiindprimul preot paroh al Bisericii „Sf.Gheorghe”) – Protopopiatul Tg. Ocna(actualmente, Oneşti), Episcopia Ro-manului şi Huşilor, până în 1974, cânds-a pensionat. A fost un preot evlavios,cu har, cunoscut şi apreciat, con-servând prietenii duhovniceşti cu toţifoştii săi colegi de la Seminarul Teo-logic de la Huşi (promoţia 1923).

Interesantă este ipostaza depsalmist a preotului-scriitor (pentrucare şi-a păstrat numele iniţial, cel debotez, până la ultima sa respiraţiepământeană). În acest context, vomface referire, strict, la volumulCântarea mântuirii mele (ediţia prin-ceps, „I. Keila”, Moineşti. 18 psalmi,1928, într-un tiraj de două mii de exem-plare). „Cântarea mea, cântarea measenină, / A înflorit târziu, pe-un ramuscat, / Şi haină lucitoare, de hermină,

/ Cântarea mea sfioasă m’a’mbrăcat...”Un caz aparte de traiect creator caresă însumeze şase decenii. Şasedecenii de trudnică meditaţie asupraunor versete care, în 1971, într-unadintre variante, va fi definită, drept„Carte de Cântări Bisericeşti şi Reli-gioase pentru Preoţi şi Mireni”, iar învolumul cu dedicaţie către Prea Ferici-tului Patriarh Justinian Marina (1901-1977), în februarie 1973: „Stihuri,Antifoane şi Cântări Bisericeşti şi Reli-gioase putând fi mângâiere pentrupreoţi, teologi şi credincioşi, alcătuitedupă Sfânta Scriptură şi după predicileSfinţilor Părinţi, precum şi aînvăţăturilor unor bărbaţi credincioşi şinecredincioşi...”

După propria-i mărturisire, Cons-tantin R. Crişan a meditat asupraPsalmilor săi (religioşi şi laici,deopotrivă) – nu greşim a afirma –toată viaţa sa, cunoscând varianteleconservate în Arhivele DJAN Bacău.Un exerciţiu care dovedeşte credinţasa neîntinată faţă de Bunul Dumnezeu– indiferent la câte încercări a fostsupus. A muncit şi a greşit. A suferit în-frângeri şi mai multe „furtuni sufleteşti”(pentru că „n’a fost niciodată cu şiraspinării flexibilă”, după cum mărtu-riseşte singur în prefaţa ediţiei 1928?!)A fost îngenuncheat, dar nu s-a frânt.Credinţa, doar credinţa l-a salvat – Şine-ar plăcea să credem – că l-a şimântuit. O rosteşte, testamentar, pesteani, un fost tovarăş de detenţie, preotulNicolae Grebenea: „<Cântarea mân-tuirii mele > – „cu ea te vei mântui...”(Amintiri din întuneric, Ed. „Scara”,Bucureşti, 2005) Noi, doar intuimaceasta. Dacă şi-a găsit liniştea,împăcarea şi mântuirea – în eternitate–, doar PreaSlăvitul şi AtotPuterniculDumnezeu o ştie. Şi aceasta, pentru căjudecata noastră nu va atinge nici câtun bob de muştar AtotPuterniciaDivină. Noi nu facem decât să repetămce a lăsat scris psalmistul ConstantinR. Crişan: „Confesiunile acestea auizbucnit în timpul studenţiei...”(notează autorul în „varianta 22”,Arhiva DJAN Bacău) şi au continuattoată viaţa, comparând prima variantă(tipărită în1928) cu manuscrisele dac-tilografiate (şi datate: 1971, 1972,1973). E adevărat, scriitorul ar fi vrut caaceste „cântări” să dobândească o„formă definitivă”. Nu ştim dacăaceastă dorinţă, singura sa maredorinţă, s-a materializat, cumva, chiarşi în variantă manuscris. Nu ştim ceurmaşi s-au bucurat de bunurile minţiisale – exceptând „comoara” de manu-scrise păstrate la Arhivele DJAN dinBacău (mulţumind, cu acest prilej, re-spectuos, domnului director VilicăMunteanu şi doamnei custode CristinaTănase, pentru sprijinul acordat în con-sultarea bogatei arhive „Constantin R.Crişan”).

Cântarea mântuirii mele neoferă, cu generozitate, o incursiune înadâncul fiinţei efemere: „Mă poartăgândul – necurmat mă poartă – / Înnegre adâncimi de haos mut. / – Mi-igândul viu, - dar inima mi-i moartă – /Mi-i bolnav trupul meu făcut din lut...”(Psalm 1) Clipele de îndoială suntîntristătoare, maladice: „Tu, gândule,eşti numai fiere, / Şi slab, şi fără deputere...” (Psalm 11) E important aconştientiza micimea noastră: „Sunt,Doamne, eu atât de mic!...”, şi totuşi,plămadă binecuvântată: „De mult, m-aiplămădit din glie, / Din piatră, / Dinnoroi, / Din sgură, – / Mi-ai dat în dar oveşnicie...” (Psalm 6). Fiinţa umană artrebui să fie conştientă de frumuseţilepe care ni le-a dăruit Dumnezeu,privind doar la minusculele fiinţezburătoare, din juru-ne: „Era în aersărbătoare / Şi paserea cânta mereu,/ Natura-n veci biruitoare / Îi mulţumealui Dumnezeu...” (Psalm 7)

(Continuare în pag. 13)

CÂNTAREA MÂNTUIRII MELE

Liv

ia C

IUP

ER

CĂ

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB-84

A scrie de-spre Valeriu Anania, poet, prozator,dramaturg, eseist, memorialist, şi,totodată, despre teologul şi ierarhulcărturar Bartolomeu Valeriu Anania,tălmăcitor al Bibliei, nu este la în-demâna oricui, de aceea, nuîntâmplător, cei care s-au ocupat deopera sa au fost, în genere, fiefilologi, cercetători ai literaturii, fieteologi, cercetători ai scrierilor deacest profil. Între puţinele excepţiide autori cu specializare oriapetenţă pentru ambele ipostaze,iată că, foarte recent, a apărut unulcare-şi asumă din start un proiectmixt, într-o serie de volume intitulatăBartolomeu Valeriu Anania sauGrelele Cuvintelor, bazată peideea că între opera literară şi operateologică a personalităţii monumen-tale despre care vorbim se află orelaţie de „adiacenţă”, dacă nu şi de„întrepătrundere”(parţială).

Temerarul cercetător, Ioan St.Lazăr, este universitar din Vâlcea,ţinutul natal al scriitorului-teolog,doctor în ştiinţe filologice, etnolog şiun „teolog nespecialist” (emul, înacest sens, al lui Nae Ionescu),cunoscut din diverse publicaţii cul-turale, autor a două cărţi despreSfântul Antim Ivireanul, al unuivolum de „Mitologie şi literaturăcomparată (unic la noi!), al multorcontribuţii de teorie, critică şi istorieliterară (în seria proprie „Dioptri-con”) şi în volume colective tipăritela Alba Iulia, Bucureşti, Craiova,Constanţa, Piteşti, Rm. Vâlcea,Timişoara, ş.a.; a îngrijit editorialmai multe volume dedicate profe-sorului Mihai Pop, lui Antim Ivireanul(Antimiana I şi II), scriitorilorDragoş Vrânceanu şi BartolomeuValeriu Anania; este, la RâmnicuVâlcea, secretarul Centrului deStudii Medievale şi Premoderne„Antim Ivireanul”, ale cărui sesiunianuale le organizează, publicândapoi comunicările în revista deteologie şi cultură „Lumina lumii”.

Preocuparea sa pentru operaşi viaţa lui Bartolomeu Valeriu Ana-nia, concretizată până acum îndouă antologii, mai multe studii şiarticole şi în volumul propriu ValeriuAnania – icoane de început (Iaşi,Ed. „Rotipa”, 2013), cu o prefaţă deMircea Popa – are o poveste (his-toire) aparte, evocată elevat, dar şiproblematic în „Stanţele deproiect” care deschid recentul primvolum din seria amintită; aici, scri-itura intelectuală a autoruluireuşeşte să acopere, ca apele lineale unui râu larg, vârtejurile inte-rioare ale unor frământări dramaticeîndatorate faptului că subiectulatenţiei lui a fost o persoană pe câtde admirată, pe atât decontroversată. (Pari un om făcut săstrălucească, dar fereşte-te destrăluciri, ocoleşte-le cât poţi, altfelîţi vor aduce numai necazuri – îlavertizase de mult unul din mentoriilui din studenţie, profesorul medicin-ist şi, totodată, scriitorul gândirist,Victor Papilian).

Acest prim volum al proiectului,subintitulat „eseu biografic”, estededicat îndeosebi anilor de formaţieai scriitorului-teolog, ceea ce neface să deducem că, pentru bi-ografia acestuia, Ioan St. Lazăr areîn vedere mai multe etape (cel puţinîncă trei, credem noi) şi tot atâteavolume; în acelaşi timp, este de pre-supus că, pentru operă, va con-

sacra volume nu neapărat etapelorcreaţiei (posibil a fi abordate şi înetapele biografiei), cât mai ales,fiecărui gen abordat, literar sau teo-logic. Aceasta înseamnă un„şantier” greu de susţinut de unulsingur (un demers onorabil a reuşit,anterior, Lucian – Vasile Bâgiu, într-o carte de trei ori mai mare decâtvolumul recent); meritoriu, însă,este chiar şi numai proiectul, pentrucă el denotă potenţialul autorului,realmente preţuit de către ValeriuAnania pentru „luminoasele salecuprinderi întru spirit” (1984) şi„splendida vecinătate a inimii sale”(2001) – cum aflăm din dedicaţiileolografe evidenţiate în coperta aIV-a.

Conştient de riscurile demersu-lui său, Ioan St. Lazăr, în „Stanţelede proiect” (echivalente unui „cu-vânt al autorului”), nu divulgă com-ponentele seriei preconizate, ci îşiexprimă un obiectiv de esenţă: Aş fifericit dacă, preocupat de întreagaoperă a scriitorului şi teologului Bar-tolomeu Valeriu Anania i-aş afla,prin intuiţie poetic-metafizică,mişcarea osmotică de profunzime„transferul” virtual dintr-o parte înalta, metafora germinală. Să fieaceasta, cum zic eu, Grelele cuvin-telor, cu acelaşi sens al gestaţiei îneternitate de-acum? De ce nu?... ar-gumentul său devenind un adevăratmicro-eseu de poezie şi filosofie acuvântului, centrat în jurul opinieiscriitorului-teolog despre cuvinte „cucare ar trebui să ne purtăm aşa cumse poartă îngerii cu Maica Domnu-lui”. Citez fragmentar: ...Îmi îngăduisă cred despre aceste cuvinte alecărţilor sacre şi ale artei, vibrând detranscendent, că în ele este ogestaţie perpetuă, încât, analogacelor fiinţe mitice GrelelePământului, imaginate de ValeriuAnania ca întruchipând germinaţianesfârşită, mă întreb implicit dacănu ar putea fi numite, şi ele, în di-afanitate eterică, Grelele Cerului.

P r o b l e m a t i z â n d ( s a u„jucând” dilematic şi atrăgând astfelco-participarea cititorului), scrisul lapersoana I al lui Ioan St. Lazărtrădează o continuă dezbaterelăuntrică, pe care o va disemina înficţiunea unui dialog între doi inter-locuitori, părinţii-profesori Ioan şiGherman, „stră-stră-nepoţi” ai„călugărilor sciţi” de odinioară,porniţi acum, din poarta „unui lăcaşsacral”, să urce spiritual, nu înmuntele Athos, ca înaintaşii lor, ci în„muntele” vieţii şi operei uriaşeipersonalităţi căreia i se dedică; peparcurs, li se vor asocia treptat alţişi alţi interlocutori şi îi vom afla pecei doi dinainte ca fiind, de fapt,conducătorii unui modern proiect decercetare BVA, desfăşurat în maimulte locaţii, original imaginate caadecvate subiectelor colocviului.

Aceasta este formula ficţională princare Ioan St. Lazăr îşi disimuleazădiscursul personal, situându-se ex-plicit în descendenţa „dialoguluigeneralizat” configurat de MihaiŞora şi a „teatrului seminar”închipuit de PetreŢuţea pentru dez-baterile intelectuale; această moda-litate îi permite autorului nostruprezentarea, în perfectă civilitate, aopiniilor divergente, cu convingereacă „adevărul este suma opiniilorcontrare (cf. Jean Paulhan şi Eu-gène Ionesco).

Prin aceasta, cartea de faţă îşijustifică definirea drept „eseu bi-ografic” şi devine tot mai incitantă şiantrenantă - la lectură, instituindmereu un echilibru dinamic întretendinţele centrifuge şi cele cen-tripete ale opiniilor.

Anii de formaţie - evocaţi dupăun prealabil dialog despre „Retros-pectiva Anania” reprezentată deînseşi „Memoriile” scriitorului-teolog,publicate în anul 2008- cuprind, înviziunea autorului nostru, treisecvenţe: „Icoana patriei vâlcene”(copilăria în satul Glăvile din judeţulVâlcea), Studiile (Seminarul Centralşi „studenţia fragmentată”) şi con-textul cultural-istoric („În agoraGândirii” „Năzuinţe şi dezamăgiriverzui”), iar, în final Uceniciile înalte(la scriitorii evocaţi în „Rotondaplopilor aprinşi” şi la alţi mentori,între care mama Ana, profesoriiNichifor Crainic, Teodor Popescu,Ioan G. Coman, precum şi Patri-arhul Iustinian).

Această panoramă biografică,ce subîntinde întreaga perioadăinterbelică şi trece mai departepână către anul 1958, când estearestat şi închis timp de şase ani,fusese configurată în amintitelescrieri ale lui Valeriu Anania, ca şi înunele contexte aleatorii (tablete,confesiuni, de jurnal, interviuri ş.a).Ioan St. Lazăr, deşi nu a beneficiatde documentare în arhiva IPS Bar-tolomeu aflată la Mânăstirea Niculaşi încă neinventariată în întregime,a făcut, însă - după cum a subliniatîn prefaţă şi reputatul istoric literarMircea Popa - operaţia necesară decoroborare şi înnădire a datelor ast-fel încât tabloul să fie împrospătatde o privire nouă şi cât mai completarticulat, cu deschiderile inerentedin biografie în diferitele opere; laacestea se adaugă contribuţiile do-cumentale şi interpretative ale auto-rilor consultaţi şi ale sale personale,fie în legătură cu lumea copilăriei,cu Mişcarea Legionară contextualăperioadei (de al cărei stigmat va fimarcat, pe nedrept, multă vreme!),fie privitor la frământările tânăruluiAnania de a-şi configura un destin(uman, teologic, literar) dintre mo-delele vii pe care le-a frecventat.

Ioan St. Lazăr a făcut toateacestea cu o devoţiune pentrusubiect, cu grija pentru amănuntulsemnificativ, cu intuiţie şiminuţiozitate analitică, adoptândlimbajul potrivit fiecărui subiect şi oexpresivitate clară, fluentă, deţinută.

Ar fi de remarcat, în acestsens, mai ales subcapitolele Înagora Gândirii şi Năzuinţe şidezamăgiri verzui, în care, fărăreţinerile altor confraţi, pune în dia-log faţă către faţă opinii contrare, re-alizând originale şi pertinenteanalize de specialitate - ceea ce îireliefează autorului capacitatea deadaptare la teme diferite, vocaţia decercetător şi echilibrul interpretativ,confirmându-i polivalenţa culturalăşi polifonia discursului. Sunt calităţicare ne îndreptăţesc să definimacest prim volum al exegezei opereilui Valeriu Anania drept începutulunui elevat dialog spiritual ,,ladistanţă” între doi cărturari, Ma-gistrul și Discipolul său.

DIALOGUL SPIRITUAL DINTRE DOICĂRTURARI:

VALERIU ANANIA ȘI IOANȘT. LAZAR

Gh

eorg

he

NE

AG

U

“Iată întrebarea!” –a zis nemuritorul Gam-betta… sau Hamlet?

19 februarie. Untânăr reporter îlîntreabă pe preşedin-tele ţării (din nou, dupădouă săptămâni) dacă

“este moral” ca fiica sa, notar, să facă ser-vicii (plătite, desigur) unei firme străine(care, ştie toată lumea, nu are un compor-tament comercial prea prietenos faţă deromâni). Preşedintele răspunde că a verifi-cat şi totul este legal, deci “care-i prob-lema?” Cred că “problema” la care nu s-agândit nici unul dintre cei doi este aceasta:ce este legal este totdeauna şi moral?Plecăm de la premisa că orice acţiune estemorală dacă implică respectarea valorilorcomunităţii umane la care ne referim. Faptaoricărui ins este “morală” dacă seconformează unui principiu raţional, accep-tat liber şi sprijinit pe conştiinţa datoriei. Nuştiu cât de “morale” sunt reglementările ac-tului notarial. Ce se ştie sigur este că înRomânia există multe legi ticluite neprofe-sionist sau cu lacune şi ambiguităţiintenţionate. Acestea lasă loc interpretărilor,încât au permis, între altele, furtul “legal” cese află la originea unor mari averi “post-de-cembriste”, îngrăşate ulterior prin sus-tragerea “legală” de la impozite, prinrecuperări “legale” de TVA etc. Procuroriicare au instrumentat dosare au fost învinşiadesea de “portiţele” oferite de lege,delincvenţilor. Revenind la episodul cu jur-nalistul care l-a agasat pe preşedintele ţăriicu o întrebare ce poate fi considerată “debun simţ”, amintim că şi acesta din urmă acontraatacat cu o chestiune de deontologie:cât de moral este actul jurnalistic, recom-pensat perfect legal de un anume patron depresă, fost “turnător” al Securităţii (declaratîn justiţie) şi recent condamnat pentru frau-darea averii Statului? Poate că jurnalistulvizat va fi meditat cât de cât la problemă. Caşi alţi colegi ai săi care nu au fostpreocupaţi, ca să dăm alt exemplu, de“moralitatea” câştigurilor imense alefuncţionarilor de la Agenţia de Suprave-ghere Financiară (se ştie cât de bine au“supravegheat” societăţile de asigurăriAstra, Carpatica, poate şi altele…). Careeste etica acestor inspectori finanţişti cândrăspund nonşalant, la TV, că salariile lorsunt comparabile cu ale colegilor dininstituţii europene similare, ştiind ei bine căsalariul mediu şi „pib-ul” de la noi sunt atâtde departe de acelea din Germania sauFranţa? Nu cumva ridică şi ei pretenţii după“modelul” Elena Ceauşescu, personajulcare cerea, în cunoscutul simulacru de pro-ces, un tratament egal cu unul datorat“colegilor” ei din Academie? Cât de “morală”este legea care permite unora să “umfle”salarii uriaşe de la companii de stat chiar şicând se află în pragul falimentului, în timpce plătitorul de taxe obişnuit este “executat”de Fisc, “absolut legal”, pentru sume deri-zorii? Fenomenul persistă la noi de vreodouă decenii, dar nu ştiu nici să se fi făcutvreo campanie de presă pe acest subiect,nici numele vreunui ziarist care să fi agitatconstant această injustiţie “legală”, cutenacitatea bătrânului senator roman alecărui intervenţii periodice în For se încheiau,indiferent de tema discutată, cu aceeaşipropoziţie-ciocan: “Cartagina trebuiedistrusă”. (Şi finalul chiar acesta a fost…)

Alt caz mediatizat recent. Un ministrui-a aprobat soţului, cu mai mulţi ani în urmă,o pensie pentru cel mai grav handicap, deşiacesta se plimbă “bine-mersi”, pe jos sau cumaşina. Cât de “moral” este ca respectivulministru să mai întârzie în fotoliu după ce nua putut nega adevărul dezvăluirii de presă?

(Continuare în pag. 13)

LEGAL, DECI… MORAL?

Val

eriu

AN

AN

IA

Gh

eorg

he

DR

ĂG

AN

comentarii

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB-84 cărţi

Recent, am dat peste o cartesemnalată, din păcate, mai puţin înpresa literară, chit că au trecut vreotrei ani de la apariţia ei. Se intituleazăJurnal în metru athonit (Ed. LittleLamb, Suceava, 2010) şi aparţinescriitorului Mihai Mateiciuc de laRădăuţi. E un jurnal atipic, iar formasub care se prezintă pare să fie oreglare a propriei tensiuni sufleteşti lapulsul spiritual şi rugător al Athonului.Altfel spus, volumul se prezintă ca oevidentă mărturie a deschiderii au-torului către cele duhovniceşti,aşezată sub umbrela binefăcătoare acuvintelor arhimandritului Heruvimcare declară inspirat că în Munteleacesta sălăşluiesc bărbaţii ne-mulţumiţi de tot ce e în lume încăutare de frumuseţe nepământeană,pentru că aici se sfârşeşte pământulşi începe cerul.

Aici o colibă e un palat şi oriceconstrucţie grandioasă de aiurea nuare mai multă valoare decât tot a uneicolibe, cu o strălucire de o forţăincomensurabilă, de care seminunează într-o poezie OctavianGoga, la vremea când satul româ-nesc încă mai păstra duhul veşnicieiamintit de poetul şi filozoful LucianBlaga: Coliba e-n sărbătoare.Risipeşte o bucurie fără seamăn, darsă vedeţi minunea: inima celui ce olocuieşte nu-i numai în Colibă ci şi înCer. Suntem dinaintea unui izvor alduhului smereniei superlative care, pede o parte, ţine în braţe Athosul, iar,pe de altă parte, îl menţine continuuîn afara timpului profan. Aici e punctulzero al cronotopului european, indife-rent la fâlfâirea aripilor, de obicei în-

chise la culoare, ale istoriei, atitudineafiind dictată de raportarea perma-nentă a monahului la eternitateachristică. Doar în felul acesta iubireacomunităţii athonite se revarsă, prinintensă rugăciune, şi asupra omeniriipentru a o salva din chingile egolatrieiprovocatoare a dezbinării atât între in-divizi cât şi între naţiuni. De aceea,coliba, un leit motiv în cartea lui M.Mateiciuc, alunecă pe nesimţite dinsensul său propriu în cel metaforic,inima călugărului athonit devenind oColibă a rugăciunii neîn-cetate şiiradiind spre cea de a patra dimensi-une a Universului care e Iubirea, carăspuns la dragostea lui Dumnezeufaţă de om.

Cartea aceasta, debordând deînvăţătură duhovnicească într-un chipmăiestru, a fost concepută şiredactată sub forma unor verseteaidoma celor din Biblie (fără să fie şinumerotate) ale cărei file par să deaaspectul unui urcuş către Dumnezeu,deloc lin, ci, dimpotrivă, cu adunarede energie întru depăşirea obsta-colelor ivite în cale: Om de credinţăuriaşă, cel care se străduieşte să-şimeşterească o Colibă de pace, decurată şi sfântă bucurie pentru sufletulsău într-un munte sfânt, pătrunde culucrul său în adâncul tainei de peTabor. Da, pentru că printr-o trăirecolectivă în iubire, aici omul şi-aregăsit rostul cel dintâi şi cel de peurmă, să păşească, prin trezvieneîncetată, osteneală neobosită şicredinţă nestrămutată, pe singuraCale, cea a Adevărului, pentru arămâne în Viaţă. Doar aşa se poatenaşte Marele Rugător (cel de-aldoilea leit motiv al scrierii lui M. Mate-iciuc) şi prietenia reciprocă dintre unom sfânt şi un munte sfânt, iaraceasta nu se poate înfăptui decât încondiţiile în care o persoană îşipăstrează în minte obârşia sadomnească, cerească, de la Dum-nezeu.

Zice autorul că, în măsura în careordinul călugăresc al carmeliţilor îşiregăseşte întemeierea în chiar Adam,după izgonirea sa din Rai, mărturisinddespre aceasta peşterile înguste alemuntelui, adăposturile protopărinteluiomenirii, pentru orice călugăr athonit,Prea Sfânta Fecioară Maria, MamaPruncului Divin, şi-a întipărit urmelebinecuvântate ale picioarelor ei pecuprinsul Sfântului Munte. Şi cumPrecista poate fi socotită MaicaRăbdării, aici Marele Rugător areposibilitatea să înveţe ce esterăbdarea şi să se adresezepământului, în vreme ce îşi pleacă şiîşi simte fruntea, atingându-l: Nuîngădui ca tu, pământule, să fii mairăbdător decât mine, fie că eu, omul,te ar, ca tu să-mi dai grâu, fie că te batcu tălpile picioarelor să obţin o cărare.

Învăţătura însă e venită de laduhovnic, arhitectul cel mai iscusit depe pământ, având în vedere că ştiinţaacestuia e să-l smulgă pe om dinlumea umbrelor înşelătoare şi să-ltransfere în Realitate, în împărăţia einetrecătoare. Iscusinţa duhovnicului,potrivit scrierii lui M. Mateiciuc, constăîn a restitui/reconstrui, după modelchristic, omul întreg întru fiinţare, dea-i determina transferul din cetateapământească, supusă degradării, încea cerească, unde viaţa împlinită înDumnezeu va „suferi” prea fericitaconversie: „Veniţi, binecuvântaţiiTatălui meu, moşteniţi împărăţia ceapregătită vouă, de la întemeierealumii”. (Matei 25, 34)

Volumul, urmând pilda scrierilorscripturistice, are virtuţi ziditoare, cu-vântul fiind încărcat adeseori cu in-contestabile însuşiri poetice, ambeleaspecte adunându-se într-o peda-gogie de limbaj elevat, supremul scopfiind acela de a-l aduce pe om laasemănare prin exemplul sfinţeniei cedomneşte în Athos: Grijuliu şi milostiv,Sfântul Munte îi mobilizează pe toţimarii săi rugători să iasă noaptea dinpeşteri. E o minune să vezi într-unmunte sfânt un sihastru învelit într-osihăstrie de lună. Atunci e semn că pe

cer se naşte o nouă reverberaţieastrală pentru salvarea omului –Constelaţia Privegherii.

Acelaşi op a lui M. Mateiciuc seadresează, cred, deopotrivă, credin-cioşilor şi cercetătorilor veacului aces-tuia, acelora care „cercetează” orice,

fără să posede rezonatorii necesaripentru a intra în profunzimea creaţieişi propriei fiinţe şi a stabili armonie cutoate „cele văzute şi nevăzute”. DarSectarii Universului, de oricât orgoliuar da dovadă, nu sunt pierduţi defini-tiv, căci fiecare din noi poate să se in-tersecteze cu „plinirea vremii”personale, după cuvântul plin deînţelepciune preluat de autor dinSfântul Nicolae Velimirovici:

Iată, cât bine a făcut omeniriiIadul! Pe câţi nelegiuiţi i-a prefăcut înpocăiţi! Pe cîţi păcătoşi, în sfinţi! Câtegânduri rele, le-a oprit de la înfăptuire!(…) Iată, cât bine a făcut omeniriiRaiul! Câte opere nobile a inspirat!Câte tristeţi a prefăcut în bucurie!Câte lacrimi a şters! Câte suspine no-bile a smuls! Câte sentimente divinea iluminat şi câte năzuinţidumnezeieşti a aprins!

O carte în slujba Vieţii

Ion

ŢIC

AL

O

Marile teme propuse de pro-fesorul Marin Popescu-Diculescuîn cartea Turnirul înţelepţilor(volumele I şi II ), editată laCraiova, sunt cugetări, aforisme,gânduri şi reflecţii ale înţelepţilorlumii, fie ei filozofi antici, scriitoriromâni şi universali, cărturari din

Orient şi Occident, istorici, teologi, teozofi, politicieni,oratori etc. Ideea de turnir al înţelepţilor, aşa cum neinformează autorul, aparţine unui ilustru filozof şi literat,Pico della Mirandola, care a dorit să aducă la Romape toţi învăţaţii lumii pentru a discuta despre marileprobleme ale omenirii. Aceste bogăţii spirituale, mereuactuale şi formulate în epoci diferite, în stil aforistic,polemic şi critic, ne fascinează, nu ne lasă indiferenţi,mărindu-ne orizontul metafizic în domeniul artei şiştiinţei.

Cei însetaţi de cunoaştere vor afla, în paginileacestor lucrări, răspuns la multe mistere, curiozităţiexistenţiale, într-o lume plină de neînţelesuri ,stridentepe alocuri, autorii denunţând superficialitatea, vani-tatea, urâtul, excentricitatea în toate formele ei vulner-abile, mesajul fiind unul esenţial. În aceeaşi măsură,ies în evidenţă frumosul, armonia, logica, „răscolind„plăcut sufletele celor traumatizaţi, bolnavi de vicisitu-dinile unor timpuri grele, complicate. Devenite simboluriale spiritului, aforismele, cugetările implică în momen-tul lecturării lor o metodologie specifică, cu adrese bineprecizate. În ambele volume, fie că este vorba decugetări, aforisme sau maxime, locul principal îl ocupăfilozofia; ea dă sens şi valoare cuvintelor. Şi asta pentrucă „într-un cuvânt răsună nu numai sensul său, ci în-tregul univers, precum într-o scoică, marea”, a spuspoetul şi filozoful Lucian Blaga. Prin Turnirulînţelepţilor, domnul profesor Marin Popescu-Diculescua reuşit, cu certitudine, să redea celor pasionaţi de oastfel de literatură, bucuria unei lecturi în care spirituleste încărcat de emoţie artistică, de esenţa bineluişi frumosului.

Turnirul înţelepţilor

Nic

ola

e M

IHA

I

TEOGNOST- O CARTE DEMARE SENSIBILITATE

Am pe masa de lucru un volum de poeziiscris de Toma Barbăroşiere, cu un titlu superb:TEOGNOST, şi o prefaţă generoasă a lui CuliţăIoan Uşurelu, cunoscut scriitor şi redactor şef alrevistei “Salonul literar” din Vrancea. Având învedere cele de mai sus, am fost atras de aceastăcarte înainte de a o citi şi, sigur, n-am regretat căam făcut-o. Deşi este de-abia la al doilea volum,primul apărând în 2009 şi intitulat “Balada unuiFi scadent”, se vede foarte bine că TomaBarbăroşie stăpâneşte perfect procedeele de a-şi exprima gândurile şi sentimentele prin versuri.Atât procedeele clasice cât şi cele moderne, chiarşi postmoderne.

Hăruit cu o sensibilitate autentică, poetulimprimă versului său o muzicalitate care tecuprinde şi pe tine, cititor cu experienţă, de cumîncepi lectura. Cam asta mi s-a întâmplat, deşi tre-buie să recunosc un fapt deloc neglijabil: termeniifolosiţi de autor sunt, câteodată, destul de am-bigui. Dar, per total, îmbinările sunt, ca pe o tablăde şah, matematice, reuşite. Este de la sineînţeles că poetului nu puteau să-I scape din vizorunele întâmplări, uneori chiar neverosimile, dinimediata apropiere, din mediul în care se învârte,aici sau în altă ţară. Nu putea, sensibil cum îl ştim,să nu-l incite viciile unei lumi dominate de orice(mai ales de material), dar numai de omenie,bonomie, milă sau obiectivitate nu. Şi atunci,crede autorul şi o credem şi noi, singura salvarenu poate fi decât în carte, în poezie. Pentru a citişi, apoi, pentru a scrie. Doar astfel spiritul nostruva supravieţui, iar existenţa noastră intelectualăîşi va găsi rostul. Este de la sine înţeles că isteriileprezentului şi faptele reprobabile ale omului fărăminte, fără carte şi fără inimă nu pot concorda cuvisul poetului de a trăi într-o lume ideală.

Toma Barbăroşie este convins că scrisul în

general, al său în special, este forma supremă aconştiinţei omului de cultură. Este sigur şi de forţaextraordinară a scrisului de a înlătura insolenţa şiindiferenţa unor semeni de-ai noştri. O face cu oconvingere greu de schimbat: afirmaţiile orale sunttrecătoare în timp ce cuvântul tipărit va rămâneveşnic. Cu atât mai mare atenţie trebuie acordatăactului de creaţie. Poezia îi domină gândul, viaţa:“Eu cred în poezie/ Şi cât e azi mai cern cuvânt/De mâine, cine ştie?(“Cogito”)

Consider că întregvolumul “Teognost”trebuie citit într-o cheiespecială, deloc facilă.Sunt unele teme şi mo-tive care-l atrag şiatunci metafora sainsistă pe faţetele dra-matice sau tragice alevieţii noastre: suferinţa,tristeţea, moartea etc.Şi mai îmbucurătorpentru mine este căla Toma Barbăroşiepoezia modernă îşitrage seva din literaturanoastră veche şi dinfolclor. Întotdeauna ţinând cont că aici şi-a petre-cut copilăria, adolescenţa, aici s-a format ca om.Din păcate, zona aceasta a lumii n-a fost şi nici nueste cea mai favorabilă culturii şi libertăţii, pentrucă Estul Europei a rămas încă defavorizat dinmulte puncte de vedere: “Robia din Est tot roşudeclină...” Ca la orice autor care se respectă, nuputea lipsi marea temă a iubirii. Are atâta în-credere în permanenţa dragostei încât “totul sepoate termina/ numai dragostea nu”. Mai mult deatât: ”Omnia vincet amor”. Cartea “Teognost” vafi, suntem convinşi, bine primită de Iubitorii depoezie, iar autorului îi prevăd un viitor interesantîn literatură.

Vasile ONICESCU

PLUMB-84

pagina 7revist\ de atitudine

Nu ocunosc peCamelia Iu-liana RADUşi nu i-amcitit nici unuldin volumele

anterioare (Pasărea singuratică,2001; Legendele Cetăţii Şinca,2002; Caiet pentru citire, 2002;Muntele iniţiaţilor, 2003;Regăsirea de sine, 2008; Pemuchia prezentului, 2009;Floare mică, 2009; TangerineTangou, 2012) – desigur, nu dinvina mea – dar prin eleganta ediţiebilingvă (română-engleză) –ilustraţia cărţii şi a coperţii îiaparţin – a vol. OMAN, în careinterferenţa cercurilor epistemo-logice (sinele, lumea şi cosmosul),a modurilor ficţionale caemergenţe ale imaginarului(mimesis, anamnesis, feeric, fan-tastic, reverie, vis) şi a poeticilor(poetica privirii, a tăcerii şi a tainei)trădează un artist înnăscut capabilsă aneantizeze concretul unuitopos aparent apoetic, să-i revelemuzica polifonică, încât să-l deter-mine pe Mohommed al Wadhahi,Preşedinte al Asociaţiei Prietenieidintre Oman şi România, să îşivadă „ţara pentru prima dată, prinochii altcuiva, ca şi cum aş fi fostorb înainte”(vezi Cuvânt înainte).

În izomorfismul spenglerian,ce îşi află rădăcinile în epicentrulculturii greceşti, Camelia IulianaRadu, cu un talent admirabil,topeşte monomorfismul tipicOmanului, dar şi monomorfismulmioritic, încât imaginarul româ-nesc de natură arhetipală, asociatimaginarului omanez naşte oscriitură în care originarulpotenţează originalul (veziPeisaje din Oman, pp.12-60;Povestea deşertului, pp. 70-125), iar cuvântul îşi pierdeidentitatea de dicţionar:

„Mă înfăşor în mătaseafiecărei zile/ până voi devenisâmbure/ timpul tău// Te adunfir cu fir/ zvon/ clipire/ lacrimă/aştept devenirea,/ amăruiecântare/ între buzele nopţii.//Când braţele drumului/ măvor strânge/ să îmi rupătrupul,/ voi încolţi umbrind vi-itorul/ cu cerul tău” (Oman,p.12).

Peisajele din Oman (veziSharia, Muscat, Arabesco,Galben de soare, Al Sawadi,Plaja Shati-al Qurum- versi-unea pentru europeni etc.)compun starea estetică/poetică din infinitesimale iluzii,treziri şi gânduri care duc latăcere: „Tăcând,/ te-am auzindtăcând” , (vezi, Întoarcere, p.166). Senzaţia de libertate şi deplăcere dezinteresată echivalentăstării estetice este, în cazul C.I.R.,generată de intropatie. Poetatransfigurează în lumea Omanu-lui, iubiri, dureri, tensiuni,stări/funcţiuni sufleteşti etc.,obiectivându-se în stilul artei ori-entale, egiptene, bizantine, me-dievale etc., încât Omanul, motivpoetic, este simţit estetic şi prinacesta însufleţit.

Intropatia are loc în afară deorice reflecţie în chip nemijlocit:„Pietrele seamănă întâmplător/ cudurerea/ ascuţite când suntproaspete,/ abia smulse dinstâncă.// Martore timpului,/ seumplu de voci,/ colţurile se rotun-jesc, / devin obraji de copii.// Apoi,/se micşorează de tot,/ ovule depiatră/ într-un infinit de idei”(Povestea deşertului, p. 70).

Procedeul simpatizării cu„povestea deşertului”, intropatia şi

însufleţirea acestuia are o dublăfuncţie cognitivă, estetică şimizează pe infinitele posibilităţi aleinefabilului, Camelia Iuliana Raduintuieşte imaginarul omanez, con-cept ce defineşte „modelul poetic,specific spiritualităţii unui popor, atraiectelor şi structurilor creatoareistorico-ontologige, având un car-acter de sistem genetic, interpre-tativ şi evaluativ” (Valeriu Filimon).Poeta născută în Brăila lui PanaitIstrati şi a lui Fănuş Neagu îşioglindeşte conştiinţa de sine înconştiinţa celuilalt, se strecoarăprin imaginaţie în vieţi străine:„Învăluită în armuri de mătase/ fe-meia trecea strada./ Era liniştită/pentru că azi/ cumpărase orez şimirodenii/ ceai şi cafea.// Părea/ oprivire mijită/ în noapteadeşertului,/ o mână desenând cu-vinte/ în nisip// Trecea/ bandajândlumea/ cu un cântec străvechi.”(Femeie omaneză, p. 48).

Observaţi inspiraţia – şi aiciCamelia Iuliana Radu se întrecepe sine şi merită toate aprecierile– devine o spirală deschisă spreimposibil. Scriitoarea reuşeşte bla-gian înlăturarea diferenţei dintresubiect şi obiect, dintre Eu şi non– Eu. Instinctul pentru Absolut oajută pe autoarea exoticului vol.Oman să se situeze de parteacealaltă a tuturor lucrurilor/ideilor/stărilor. Admirabilă mi se pareforţa/ puterea poetului şi a po-emelor din cele patru secţiuni alevolumului (I Peisaje din Oman,pp. 12-60; Povestea deşertului,pp.70 – 94; Fire de nisip, pp. 99– 145; Confesiuni, pp. 148 – 180)de a face – folosesc expresia lui P.Ricoeur – să triumfe ordinea îndezordine. Ordinea figurativă,linguală este orchestrată dupămodelele simfoniei.

Camelia Iulia Radu asimi-lează dogma lui Mallarmé(„Poezia este întâi de toatemuzică”) pe care o asociază haz-ardului (întâlnirea cu spaţiulomanez) ce-i aduce, începând cuacest volum, „o adevărată schim-bare de destin poetic” (ConstantinHârlov), încât poemul devine o„aruncătură de zar” ce potenţeazăhazardul şi fascinaţia autoarei dea căuta, în spiritul lui Blaga, „tainaluminii”:

„Scobitura morţii s-a umplut/de pietre.// Uimirea m-a descălţatde paşii/ înmuiaţi în deşert./Tăcerea cu dune mai grele/ camiezul spaimei/ dansa pestemeteoriţi.// Îngeri desculţi adunăurme de oameni/ în grădinilenopţii,/ adâncul cerului se adună/în fagure.// Am găsit taina luminii/ochiul care vede totul împrejur/dar nu se vede pe sine/ decât înmine” (Noapte la marginea Mare-lui deşert, p. 78).

Poeta actualmente locuitoarea Republicii Ploieşti descoperă înOman ceea ce H. Delacroix

numea „spiritul tăcut”, un spaţiupredestinat parcă, expresiei inefa-bilului, adică muzicii, „arta prinexcelenţă metafizică” (Schopen-hauer).

Esenţa muzicală a poemelordin vol. Oman mi se pare deesenţă wagneriană, adicăcapabilă să exprime graiul sufletu-lui, sentimente, mirări, interogaţii,revelaţii, să transpună stări dra-matice, să imite natura etc. Astfelcitim o poezie oriental –romantică, ambiguă ce se apropie(nu întotdeauna) de exprimarea aceea ce este inexprimabil, încâtOmanul pare – folosesc expresialui V. Hugo – o reverie gata făcută.Camelia Iulia Radu excelează întransfigurarea nopţii şi asemiobscurităţii, în revelareastărilor pure, în comunicarea din-tre suflete, dintre culturi:

„Printre dinţii deşertuluiscrâşneau stele/ ghimpi înfipţi îngura nopţii/ strângeau depărtări,/vântul între curmali desena / omargine de oază,/ cămile cu ochihipnotici lingeau/ războaie vechiprăvălite peste lume, / Milenii denisip în care/ oasele lumiistrăluceau în beznă/ oftând.//Niciun vis nu rămânea neauzit/ toatese ridicau din poala dunelor/ cătrerugăciune.// Aşa a rămas istoria înpicioare/ purtată de acolo-acolo,ca un ghem de scaieţi/ alergândprin deşert/ năucă.// Noaptea,/asemenea unei văduve triste/ şi-aascuns fiii,/ despre ei doar învăţaţiiurcaţi în cer/ ştiu adevărul.// Noi,azi, bem un ceai şi ascultămzvonurile, / mantia nopţii ruptă dewady,/ rădacinile timpului adunatesub malul abrupt,/ frânturi de cân-tec,/ stele căzătoare…”// (Miste-rioase umbre în DeşertulWahiba, p. 72).

În aceste condiţii nu egreu de intuit dificultăţiletraducătorului SebastianRadu în a revela misterulunui topos poetic (mai alespentru un european) apaticaşa cum este Oman-ul, deşi„poezia, este prin definiţieintraductibibă” (Jakobson).Nu întâmplător, M. Kunderaera convins că „o capo-doperă ce poate fi tradusănu are valoare”. Personal nucred că traducerea estemoartea înţelegerii unui text.Dimpotrivă. Orice poeziesinceră / autentică supra-vieţuieşte traducerii.

Nontraductibile sunt:taina, tăcerea, rugăciunea,

privirea. Efortul Cameliei şi al luiSebastian de a reuşi irealizabilul:muzica poeziei Omanului cu-cereşte, în special, spiritelehegeliene (se ştie, Hegel consid-era, spre deosebire de Schopen-hauer, mai importantă poeziadecât muzica, deşi „ut musicapoesis” apropie cele două arte),fie ele occidentale sau orientale.Dimitrie Cantemir ar fi, probabil,încântat, dacă ar putea citi vol.Oman. Poezie/ Poetry al CamelieiIuliana Radu. Eventual l-ar tra-duce în limba turcă/rusă?!

Cititorul va fi observat, cusiguranţă, importanţa inspiraţiei,primum movens al Poeziei,fenomen/ stare de spontaneitatecare guvernează întreaga scriiturăridicând un colţ de văl misterios şiarătând omanezilor/ europeniloraspecte sufleteşti ignorate sau,mai curând, uitate ale lumii pecare o locuiesc…

......................................*Camelia Iuliana RADU, Oman, Editura Karta-Graphic, Ploieşti,2012.

misterul unui topos poetic *

Pet

re IS

AC

HI

lecturi

Un ,,farfasit” ca mine ar tre-bui să fie foarte ,,chitcăit” în ascrie despre Nichita, într-oprimăvară spartă în ploi şi încenuşiu.

Şi totuşi… o voi face, chiardacă unii nu pot „digera” poeţii„militari”.

Şi cum „fiecare poet este olume”, după Nichita citire, să ne

amintim care dintre scriitorii foşti şi actuali văzură lu-mina zilei în luna în care se scot stupii de la iernat.

Din Bucovina vine Ion Cozmei, „pacient la vamadestinului”, cel care urăşte „fandoseala şi pipiţele”, iarde pe meleaguri băcăuane, de la Huţu, ŞtefanMunteanu, care este de părere că: „Oamenii seaseamănă prin sentimente şi se deosebesc prininteligenţă”.

Dan Sandu, ,,poet al sensibilităţilor profunde”,profesorul de la Berzunţi, posedă capacitatea de ane surprinde permanent, în vreme ce Cristina Ştefan,de la „Ceai cu Adala” şi până la „jazz club” se simte„atipică acestui timp, acestor haite de lupi şitransformărilor celor inocenţi în victime”.

Iar dacă ar fi să survolăm spaţiul liric rezervat luiDaniel Ştefan Pocovnicu, ne-am începe viaţa într-ocomoditate reconfortantă în „papucii de casă”.

De remarcat că, mulţi scriitori de certă valoares-au născut în luna martie.

Putem a ne pronunţa fără „lefterie” despre,,bulgărele de humă” din Humuleşti?

Păi, nu! Pentru că nu suntem „mangosiţi”, iar IonCreangă rămâne povestitorul „cel fără de moarteveacuri nenumărate”. Să-i trecem „la răboj” şi pe:Petre Ghelmez, creatorul „Măgăruşului”, cel carerecunoştea fără echivoc că: „În veacul de uraniu sun-tem sentimentali”; poetul şi dramaturgul avangardistIosif Naghiu, adept al „absurdului bine temperat”;Mircea Eliade, încadrat într-un triunghi isoscel avândca laturi filosofia, scriitura şi istoria religiilor, cel careera conştient de faptul că: „Sunt epoci în care nu poţiînainta decât mergând contra curentului”; MirceaIonescu Quintus, creator de epigrame de genul:

„În universul nostru strâmtPlini de virtuţi şi de ocară,Prostia este o povarăPe care cei ce-o duc, n-o simt”.Şi s-ar cuveni a mai aminti despre:Gheorghe Asachi,

întemeietorul AcademieiMihăilene şi a nuvelei is-torice, Solomon Marcus,inventatorul poeticii ma-tematice, Virgil Cari-anopol, cel pe carepuţini au vrut a-lcunoaşte atunci când„în suflet îi putrezeau fe-meile de iubire”, ArcadieDonos, zburând „ca opasăre neagră pe cerulsur al serii”, Radu Gyr,însemnat de cuiele ne-merniciei umane şi întrup şi în suflet, LuciaVerona, cu al ei „Don Juan şi ceilalţi”, Alecu IvanGhilia, strigându-i iubitei: „Gândeşte-mă în sânge!Vorbeşte-mi cu palmele, cu gura, cu coapsele, cu-ntreg trupul tău strivit de mine, să mă mistui, să măumplu de tăcerea vorbelor tale”, Radu Stanca, bal-adistul cu ,,turn în valuri de dragul ei” , Aurel MariaBaros, mergând, „la furat de fete mari”, ConstantinPaiu, deschis oricărui dialog, Agatha Grigorescu Ba-covia, pe „culmi de gând”, Liviu Pendefunda, scriitorulneurolog care „ascunde lumina de vânt”, Ion BogdanLefter, consevându-se în „globul de cristal”, GeorgeDamian, acid şi incomod, Grigore Manolescu, cele-bru actor şi bun traducător, Ion Crânguleanu, nav-igând pe apele liricii cu „vaporul şi noaptea”, DanSilviu Boerescu, criticul literar „fugit” din branşă dedragul divertismentului şi bunăstării, Elena Farago,iubitoare de copii şi uitată pe nedrept, CostacheCaragiale, cel care ne îndemna să ne ,,ferim de răica de foc”, Cezar Boliac, fruntaş al revoluţiei de la1848 şi poet protestatar, Valentin Lipatti, cu amintiriledin strada Povernei 23, Mircea Ivănescu, vorbindu-ne „despre moarte ca revedere”, Alexandru Kiriţescu,aducându-ne în prim plan ,„Gaiţele”, foste, actuale şiviitoare, Ion Ioanid, cu suferinţa sa tranformată încredinţă, Mircea Motrici, cu reportajul la purtător, IosifVulcan, aşteptând în galaxia literelor noi debuturi,Emil Nicolae, „adormit în dragoste”, Mihai Ungheanu,deplângând în cer „valorile reprimate”, Alecu Russo,regândind o nouă „Cântare a României” şi strigândîn piaţa publică:

(Continuare în pag. 14)

Dacă e martie, e Nichita!

Mir

cea

BO

STA

N

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB-84 lecturi

PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA PLUMB * BIBLIOTECA

PLUMB

BIBLIOTECA

PLUMB În urmă cuvreo câţiva animă plimbamprintre ruinele,aflate acum în

proces de restaurare, rămase întruamintirea gloriei de altădată a Dresdei,un nume de referinţă pentru splen-doarea apusă a Europei secolului alXIX-lea. Priveam cu interes şi cuadmiraţie ce mai vedeam acum dinvechea sinagogă dar şi din vecheacatedrală în care a concertat inclusivBach. Două magnifice simboluri aleunor culturi plecate din acelaşi trunchi,ajunse în zona sublimului frumuseţii şiapoi spulberate de bombele unuimăcel absurd. Motivele acestei bar-barii sunt greu de înţeles şi chiar greude descifrat şi acum, după mai bine deşase decenii. Să fi fost doarînverşunarea combatanţilor, sau poatedoar ura ca formă de manifestare arăului, ori numai sfânta noastră invidiecea care mult prea uşor ne întunecăminţile? Cine ştie… Cert este că acelesuperbe simboluri avuseseră parte deglorie dar şi pătimiseră împreună ceeace ne spune parcă mult mai multe de-spre adevărata noastră natură şi ne-ararăta, poate, calea către iubire dacăam avea înţelepciune. Numai că,înţelepciunea…

Pitită undeva într-un sertăraş alamintirilor şi aceasta ar fi avut, cred,soarta celorlalte, respectiv uitarea,dacă nu aş fi citit într-un volum depoezie al doamnei Bianca Marcoviciurmătoarele versuri: Oraşul zdruncinatde bombe care a plătit/un preţ denedescris/clădiri refăcute,/dar ploaianu a putut spăla funinginea/de peclădirile arse./Undeva o sinagogăpriveşte oraşul. (Sinagoga dinDresda) Iată că, într-un fel deloc ui-mitor, la fel ca mine, poate chiarapropiat în timp, şi ea gândea cam lafel privind măreţele ruine ale Dresdei.

Cum însă nici lectura volumului depoezie: Arta nudului poetic, din caream citat şi pe care Bianca Marcovici mil-a dăruit cu o elegantă şi generoasădedicaţie, nu este chiar o povesteobişnuită am să încerc să o descifrez,în sensurile ei tainice acelea care ţinde ceea ce numim, de regulă, căilecele nepătrunse, fiind eu un om căruiaîi place să creadă într-o lume în caremiracolele se arată acelora care credîn ele, cum bine spunea prietenul meu,înţeleptul doctor Schor.

Prin urmare, arhitectul dar şi ta-lentatul grafician Edi Matess, ieşeande origine, la fel ca şi autoarea volu-mului, este colaborator de mai mulţiani la revista Asociaţiei Literare„Păstorel” şi, în acest context, avem orelaţie prietenească. Eu citisem maimulte poezii însă şi proze ale doamneiBianca Marcovici, o prezenţă virtualădar foarte activă în discuţiile desprepoezie care se desfăşoară în cadrul în-tâlnirilor de la Uniunea Scriitorilor, fi-liala Iaşi. Aveam totuşi senzaţia călecturile nu-mi conturau sau poate cănu puteau defini o personalitate pecare o intuiam mult mai complexă,mult mai profundă şi mai cuprinzătoaredecât ceea ce întâlnisem în lecturilemele, recunosc, din varii motive, nuprea extinse.

De ce intervine Edi Mattes înaceastă istorie? Pentru că anual în Iaşiare loc un eveniment cultural-sportivîntitulat: „Iosif Mattes, in memo-riam”. Este vorba de tatăl lui Edisportiv de performanţă şi conducătorulClubului de box ieşean timp de maimulte decenii. Desigur la manifestărieste prezent întotdeauna şi Edi. Înanul acesta el a primit volumul amintit

de la Bianca Marcovici, însă eu nueram în ţară, aşa că acesta mi-a par-venit printr-un alt prieten comun fostcoleg de liceu cu cei doi. Precumspuneam, necunoscutele căi sedeschiseseră pentru a-mi îndeplini odorinţă şi cred că Bianca Marcovici „aaflat” aceasta prin acel subliminal de-spre care vorbim mai mereu dar nuprea ştim mare lucru. Aşa se face că,după cam două zile de la evenimentulamintit, citeam cu sufletul la gură po-emele din volumul primit. Poeme pecare le cred, foarte sincer, ochintesenţă a personalităţii şi creaţieiacestei fascinante autoare.

După o primă lectură am închisvolumul şi am început să gândesc.Ceea ce citisem acum nu semăna cuaproape nimic din ce mai citisem capoezie. Prin urmare am redeschisvolumul şi am reluat lectura. De dataasta cu mare atenţie, cu pauze întrepoeme, cu un creion alături şi cu capulplin de întrebări. Fiindcă acesta esteunul din rosturile poeziei. Să ne invitela meditaţie să încercăm a găsi, dacăputem, răspunsuri la tulburătoareleinterogaţii care deseori se nasc dinlectură apoi să vedem ce şi cum amînţeles ce a dorit să ne transmită au-torul. Mai ales când aceasta senumeşte Bianca Marcovici şi ştii că aremarele talent de a lăsa în spatele tex-tului subtile nerostiri şi incitante trimi-teri spre orizonturi de cunoaştere încare ideile se interpătrund dândnaştere unor texturi complicate şi nude puţine ori înşelătoare. Nu poţi citiaceste poezii în tramvai, spre exem-plu, sau în parc şi să ai pretenţia că aiînţeles mesajul. Nici nu cred că acestepoezii vor fi recitate de copilaşi în faţamusafirilor, nici la serbările de sfârşitde an şcolar şi, exclus a fi cântate lapetreceri. Ele au un alt nivel, alt rost şi,de ce nu, altă chemare. Spre dez-baterea filozofică sau către un modelde poetică în care să găsim mai multăînţelepciune, un model care să incitela un dialog sincer între oameni cuvederi diferite asupra lumii sau a vieţii,acel admirabil dialecticon la care ne in-vitau grecii din antichitate…

Dar, mai intervine o discuţie! Dece oare: Arta nudului poetic? Destulde simplu, cred! Poezia doamneiBianca Marcovici este lipsită depreaplinul jocului metaforelor, de ex-altarea hiperbolelor, dar şi de osimbolistică excesivă. Prin urmare,fără a pierde nimic din ceea ce numimpoezie, aceasta devine extrem desinceră, profundă, cu ritmuri şi armoniiinterioare mai dificil de sesizat,asemănătoare întrucâtva acelorincantaţii rostite în limbajul aspru şi di-rect al vechilor rabini. Acela pe carenoi, astăzi, chiar dacă nu-l maiînţelegem, îl simţim în străfundul fiinţeiîn acea zonă pe care tindem să onumim inimă dar de fapt este suflet.

Rigoarea întregii creaţii din volumeste una firească, întrutotul racordatăautoarei, de profesie inginer, dar nutrebuie să ne inducă în eroare şi să oconsiderăm prea tehnică. Nu, are totce este necesar pentru a fi poezie, in-clusiv mesaj, senzualitate discretă,sensibilitate, sau umor rafinat.

Uneori versurile sunt un avertis-ment: Casa mea e locul unde am prinsrădăcini/Un cuib de păsări definitiv/mi-e frică de spitalele anoste/acolo undetrupul omenesc devine o fabrică deproduse. (Casa mea). Alteori o nostal-gie amară şi cât se poate de generalvalabilă este cuprinsă în doar câtevacuvinte: Eu am peste douăzeci de anide când alunec/din propria-mi viaţă

precum săpunul din mână. (Oameniimint). Găsim şi o declaraţie de„avere”, asta ca o tristă ironie a faptuluică trăim într-o lume în care „a avea”pare mult mai important decât „a fi”: Nunumăr banii / ci bucuriile. / Averea measunt nepoţii / şi gândul la stabilitateanoastră / ca popor iubit de Dumneazeu/ încă ales. (Averea mea, ne-declarată). Un sfat izvorât dintr-omilenară experienţă, menit să ne aratecă în viaţă sunt lucruri mult mai impor-tante decât banii, acelea care, odatăpierdute, nu mai pot fi răscumpăratecu bani, oricât de mulţi ai avea, ci cuun preţ mult mai mare, unul care arputea fi plătit doar prin sacrificiul unorgeneraţii… Şi nu putem să nurecunoaştem faptul că evreii ştiu celmai bine ce înseamnă asta.

Şi cu cât umor, Bianca Marcovicipriveşte lumea prin prisma modei:Moda şleampătă ne-a invadat lumina/Burţile sunt expuse ca un trofeu/Pălăriile au boruri pleoştite/ Buriculexpus ca un diamant neşlefuit/ Mă ducacasă./ Am văzut destul! (Jartiere). Şioare cui se adresează acest reproşnedeghizat: suport căldurile / suportfrigul / dar nu rezist / la cocktailuldeghizării obligatorii (Diezul). Lumii, îngeneral, sau acelora care ne silesc săpurtăm tot timpul masca unui carnavalgrotesc şi să ne ascundem în spateleei omenia, bunătatea ori nevoia de co-municare sinceră?

Dar oare este sfârşit rolul femeiicea care de-a lungul mileniilor a fostfactorul de echilibru al societăţiiomeneşti: Femeia slabă şi furioasăhotărăşte/Să spună lucrurilor penume/Tăcerea din ultimii ani/A făcut-omai demnă/Şi-a smuls cuvintele dininimă/Şi le-a dat viaţă/Rezultatul emagic. (Insulta lunii). Într-adevăr, câtănevoie este de acest glas puternic şidemn al femeilor din întreaga lume.Una dintre extrem de puţinele şansede salvare! Asta pentru că şi preţulpăcii este unul cumplit de scump:Preţul păcii noastre l-am plătit scump!/Să medităm puţin/ la echivalenţe:/Oviaţă contra o mie! (O viaţă contra omie). Şi aş dori să închei acest parcursvoit sumar printre versurile doamneiBianca Marcovici cu unele pe care le-aş dori citite de toţi acei cuvântători aiteatrului absurd care fac din cuvintelepatrie şi patriotism un altfel de talcioc.Cum evită să mai citească româneşte/ iar nepoţii nu ştiu decât cuvântul /”mămăligă”./ Voi avea grijă să-mi tra-duc / din vreme / numele meu şi alsoţului / cu litere latine / acolo / undevom dormi / ca într-o cadă de betonprenupţial. (Aspectele mele).

Nu cred că lectura aprofundată aacestui volum poate lăsa cititorul in-diferent. Iar cea mai firească reacţie arfi aceea de a deveni mai bun.

Prin urmare, merită!

O PUNTE DE SPIRIT ÎNTRE DOUĂŢĂRMURI DE CULTURĂ: BIANCA MARCOVICI

Mih

ai

BA

TOG

-BU

JEN

IŢĂ

Val Andreescu,Învierea pământului

Nicolae Pogonaru,Orașul din camera Web

Marin D.V., Opera în câmpul

Stan Brebenel, Incursiuni...

PLUMB-84

revist\ de atitudine pagina 9

Femeia

Când o dezbraci, atunci, pe dată,Îţi produce-un dulce chin;Când este gata dezbrăcată,Nu-i decât un manechin.

Femeilor

Calitatea lor de bazăEste, dacă-mi pot permite,Succint, într-o scurtă frază,Că-s, veşnic, nemulţumite.

Evoluţie

Orice trufanda de fată,

Într-o viaţă aspră, dură,Ori căsnicie ratată,Ajunge o... murătură.

„Armonie”

El, o fire blândă, bună,Ea, cu gura, toacă... toacă,El, mai slab, îi cântă-n strună,Ea, pe degete, îl joacă.

Soţia şi păcatul(Apropo de „iubeşte pe aproapele tăuca pe tine însuţi”)

Vânătăi, un ochi umflat,Sângerânde pleoapele,De când soţul i-a aflatIubirea cu-aproapele.

După divorţ

Pe sala tribunaluluiS-au despărţit. Cu-alte idei,El şi-a văzut de drumul luiŞi ea – de trotuarul ei.

Romică C. GHICA

Unui debutant înepigramă

Umorul tău, pe rând, adunăRăzleţe vorbe împreună,Având un mod deprins în est :Acela de a fi... mod-est.

Bătrâneţea unei fabule

Eu lucrez ca o furnică,Zilnic prin oraş cutreier,Strâng şi bani, căci am o fiică Măritată cu un greier.

Din culisele oricărei guvernări

Eşti atât de fericit

În fotoliu tolănit,Că nu-ţi faci nici astăzi treaba,Secretar de stat... degeaba.

Unui epigramist plagiator

Ca umorist eşti enigmatic:Deşi ai copiat din toţiDoar poante bune, tot nu poţiSă fii simpatic.

Portretul funcţionarilor publici

Slujbaşi cu temute Decizii în pixNu sar să te-ajute,Ci sar de pe fix.

Reclama unui insecticid

Noi producem o capsulăCe stârneşte interesŞi combate cu succes…Chiar şi musca pe căciulă.

Eugen SFICHI

Llelu Nicolae VĂLĂREANU(Sârbu)

Arborii au inima-n frunze

Trupuri de piatră cu mâini de piatrăprind la piept orizontul,munţii fac zid şi aşteaptă.Izvoarele îşi sapă văile,timpul se rostogoleşte în sine,apele întâmplărilor neîntâmplatese varsă-n turbinele mării.

Arborii au inima-n frunze,respiră cerul cu stele cu tot.Verdele îmbrăţişază anotimpurile,trec în herghelii caii nopţiispre câmpiile unde ochii vântuluipăzesc grânele semănate de veacuri.

Vorbele nu încap în cuvinte,iedera se urcă pe ziduri şi vedelacrimile ploii şi trandafiriice-ţi strigă-n pustiu numele.

Înfloreşte bucuria

Sunt un compozitor al fluturilor albi,înfloreşte bucuriaîn cântecele luminoase de maişi ploile ascultă cum cresc ierburile.

Fumegă verdele pe văile ochiuluizilele şi nopţile se prind împreună,piscurile munţilor trag cerul în josşi-l scutură de stele peste câmpii.

Cireşii se coc mai devreme şi zâmbesc.

Piramide de poleială sclipesc,păsări de aur paliden-au aripi de zbor,dar şi le închipuie.

Sentimentele lichide

O muză pe care am inventat-omi-a şoptit apropiindu-se prea multca o piatră alunecând în apă.O urmăream cum se lipeştede pieptul meu ca un coş de fumşi aşteaptă căldura să o cuprindă.Tot ce ne mai ţine laolaltăerau mâinile ca nişte frunzetremurate pe sub coaste.Poate vroia să-mi smulgă unadar fusese demult smulsăde nevastă-mea.O foloseşte ca pe o ispită pentru bărbaţi.

Abia m-am desprins din încleştare,locul a rămas gol,pielea mă ţine întreg dar vulnerabilla orice femeie viscerală,de aceea mă folosesc de cuvinte.Ca să nu-mi pierd capulmai bine cedez pentru elesentimentele lichide.

Dan SANDU

HERALD IN TALIBANIA (IV)

Ce-nvaţă un ţânc la margineaşcolii fâneaţadând fuga pe internet« o poezie cu pinteni »la orade consiliere şi fondul clasei noaptea umezită de rouăochi plânşi gazeta de peretevrea să vă vadă iarbafurată de greieritot mai puţini şi aceştiaiazme din benzi desenatevacanţe faţă în faţă orade şotronţopăit de generali şontoroginu c-ar fi tras ei în noinici vorbă consenstovaraşi consens icoanepupate furiş.

VISUL UNUI PURTĂTOR DE CĂLIMARĂ

Oame!N-am prohodi cu zâmbete cuvânt,Nici geana ce fărâmă noaptea,De n-am purta la subţiorizminteală...Din când în cândNe-mprospătăm uimireacu câte-o piatră de mormânt,Scăpând o lacrimă pe ceruricu chipuri de beteală,Fără de ceas trecut prin mine,Scrutând fărâmi,secundă cu secundă,Şi n-am tăgădui mâhnireLa semn curat tocmind troiţă(acesta-i ornic altoit, de pândă),Uzanţa gravelor maniereRostogolind butuci de criţă.Nu pot umbla cu domn la pită,şi pântec dintr’o dată...Cocoaşa pumnului zbârlit,În cărţi holteie, limba piere,Poet, potaie de poiata, Nu plânge tu, având prepuspe hora de noroace,Sărută crucea, brav neisprăvit!Cu dropia de miere,Sifilizând ades,mătasea trupului te doare-Răşchir-o sub cojoace...Târzie coloana des,Îmi arde-n piept vioara,Probând cămaşa morţii,pecetluind năluci,

Rărunchiul strâmt al nunţiiAminte de-o mioarăŞi-l rup din panegiric.Tot istovind condeiul,S-a fapt că dau, ca munţii,de’a crucea babii, sorţii-Vreo durere tâmpă, dar isteaţă,Cu iz de litii – mucegai,Boncăluind cu greaţă:Cică era odată..............................................Cuvintele bătrâneîncep să poarte strai şi paşi de la Ion;mai spârcuind un rai,mai şchiopătând un umblet,Nu-i baide le-amăgeşte slutu’?...Cad inime pre jos,Când, după datină,mă-nvinge lutu’...

VISUL STAREŢEI BĂTRÂNE

Cumintele potopîşi poartă floarea spre nămiezi...un lac spurcat cu lună,Veşmintelor să deaCăluţ de-a valma cu trop-trop.Mă-ndeasă crucea dintr-ales-Un soi de limbă lungă.Cu râtul bate o purceaLumini ascunse. Pe ales.Aveam cândva fântâni de brumăDeloc sporite pe-ndelete;În zvon de clopot hâtru-n dungă,Vădind culori şi iz de ciumă,Monahi urnind prin bărbi şi plete,Argaţi pocari din loc în loc.La capul Sfântului IoanStau roată mucenicii negri, Atinşi cu hrean peste gingii,Scrutează frunza de lipan -botez mâhnit cu busuioc,Cu os şi har de robi integri.Vlădica taie cu briceagulUn par de ciot, de zile mari;Înspăimântat, cumva,podgheazul,Să fi greşit, din nou, hugeagul –Răsfăţ în glas de conocari ?Cetate albă de vecerniiÎşi cheamă turmele sub sculă.Atâtea vremi cu glod se bat;Mărite domn,Te-nchide-n culă...Furiş, ruină de sabatMă scurmă-n sânge, fură somn,Către ziori, cocori mă surpă,Sărind uşor din lavră-n lavră,Icoana bunului Culai -făuritorul de ciudese -Asmute praznic prin chilii,Un mir se dăruie otravă, Ţâşnit codalb în dor de vranăCiopor de îngeri în alai,Minţind jupâni si jupânese,chiorâş, troparu’ bate-n strană.

Adiere

Îmi pãtrundeai în suflet precum o adiereSi-mi inundai fiinţa cu fiecare boare.Surâsul tãu şãgalnic, cu raze aurifere,Te însoţea oriunde, pe cãi imaginare.

Pe inima miratã te odihneai o clipã, Atât cât sã-mi rãsarã o firavã dorinţã,Ca visul de copilã ce-n piept i se-nfiripã,Adus fiind de iubire, în pura-i neştiinţã.

Pãşeai încet, pe vârfuri, în finã învãluireSi-ţi risipeai cãldura cât

pentru-o lume-ntreagã,Si-o pace luminoasã pãşea sã îşi înşireMirifica tãcere plãcutã şi dulceagã.

Îmi tot revin în minte, precum o mângâiere,

Acele vremi trecute, când calmã, visãtoare,

Îmi pãtrundeai în suflet precum o adiereȘi fiinţa-mi inundai cu fiecare boare

Trecea…

Trecea, cu inima-n poşetã,Un accesoriu al disperãrii,Cu mers de marionetã,În voia rece a întâmplãrii.

Era doar vag însufleţitã,Ca o pãpuşã fãrã cheie,Cu deziluzii smãlţuitã,Pe chipul palid de femeie.

Ca o fantomã aburindã,Se strecura în veşnicie,Urmând o trasã suferindã,Ca strigãtul de agonie.

În jur, o umbrã de rãcealãPlutea ca boarea îngheţatãDe respiraţia hibernalã,Cu vifor rece orchestratã.

O înlemnitã statuetã,Supusã-n viaţã vânturãrii…Trecea cu inima-n poşetã,Un accesoriu al disperãrii.

CATRENE

S-a rãtãcit de strofã un vers irepetabil,Uitata notã face poemul incantabil,Se stricã tot întregul, de-un nimic…Nu socoti niciunde, pe nimeni, neglijabil.

*** Piarã lumea, nu-i o dramã,Plângã fete-n melodramã,Când iubiţii le înşealã…Totu-i bun, de-i vin la cramã.

Mircea JUREBIE

lirice

revist\ de cultur\pagina 10

PLUMB-84

Pe 29 ianuarie a.c., în AulaMoldova a Universității "George Ba-covia" Bacău, am avut deosebitaonoare de a fi invitat la întreita lansarede carte a Episcopului IoachimBăcăuanul. Publicate toate la EdituraFilocalia, volumele semnate dePresfinția Sa Ioachim Băcăuanul aufost primite cu mult interes atât depublicul de specialitate, cât și de omulinteresat de realitățile duhovnicești aleprezentului. Socoteam la acea dată,părere pe care mi-o mențin și acum,că evenimentul realmente a echivalatcu o pagină de istorie pentru urbeanoastră. Cu acest prilej mi-amîmpărtășit bucuria de a vorbi despreteza de doctorat a domniei sale,dedicată Părintelui Dumitru Stăniloae,în urma studiilor aprofundate la Parisîn cadrul Institutului Saint Serge. M-am dus așadar să vorbesc despre ocarte și am revenit infinit mai câștigat!Cele trei apariții se completează reci-proc, semnalând o cultură teologicăînaltă, dar și multe cunoștințenuanțate din sfera umanismului,dublate de aspecte ce țin de știința șitehnologia actuală.

Din cele trei – "La déification del'homme d'après la pensée du PèreDumitru Stăniloae" (Collection Théolo-gie), "Cultul Sfintei Parascheva înOrtodoxie – cercetare hagiografică-liturgică" (Colecția Hagiografia),"Creștinismul abia începe" (ColecțiaCatehetica) -, probabil volumul carem-a surprins cel mai mult a fost cel in-titulat "Creștinismul abia începe".Stând de vorbă cu reputatul profesoruniversitar Ioan Dănilă, aveam săconchidem că materialul cărții esteunul polemic în cadrul unei societățice nu mai cunoaște sensurile fireștiale existenței. De multe ori, sufocațide convenții, distrugând adevărurilesimple sub o retorică prețioasă, int-electualul contemporan nu transmiteci mai degrabă își transmite viziuneaegocentrică asupra unui univers devalori pe care singur le creditează. Amfost obișnuiți destulă vreme de aaplica o grilă, de a lipi etichete ce dinpăcate uniformizează. În paranteză fiespus, destul de hâtru, un prieten măîntreba cum se face că la vernisajelela care participă toate lucrările suntexcepționale, că odată cu lansările decarte toate sunt "aureolate" fără niciunfel de reticență. Întrebarea sa retoricăeste una, desigur, motivată. Trăim înlimitele unei "corectitudini politice" ne-fericit aplicate. De multe ori, ajungemîn situația delirantă să ocolim ceea cenu e împlinit din punct de vedere es-tetic ori la nivelul semnificațiilor. Eibine, "Creștinismul abia începe" e totaldiferită - e o carte interesată de notelece stabilesc diferența, propune un dis-curs ce vine din tradiție dar care para-doxal, în același timp, apelând laexemple din realitatea imediată,clarifică datele ființiale ale lumii în caretrăim. Sunt pagini care nu ocolescAdevărul, ce nu țin cont neapărat deinteresele contingentului. Materiacărții e în fapt alcătuită dintr-o serie dezece cronici publicate deja în CronicaRomanului. Aduse pentru prima datălaolaltă, ele dialoghează armonios,compun cu fermitate un "mic îndru-mar" ortodox pentru viața de zi cu zi.După cum afirmam, cartea împleteșteelemente din sfere diferite dar într-unfinal poate fi înscrisă în sfera jurnalis-mului religios.

Titlul cărții, de fapt titlul primuluieseu, naște în progresie geometricăatitudini nedumerite, eventual re-

fractare. Însă mai mult decâtniciodată, secularizarea adusă printr-o modernitate rapace nu poate ficlintită decât prin asemenea formulecu tăiș acuțit. De altfel, Preasfinția saîși motivează alegerea în cadrul "Ar-gumentului": "Am dorit să numimaceastă carte astfel pentru a da o altăperspectivă celor ce analizează unposibil apus al Creștinismului sau, înorice caz, identifică starea religioasăcontemporană ca fiind un soi de post-creștinătate, ce nu resimte prezențapersonală a lui Dumnezeu, dar sehrănește din valorile și simbolurilecreștine". Mai departe, se arată cum"unii dintre oameni își imaginează cămisiunea creștinismului s-a încheiat,însă ea de-abia începe. Dacăanalizăm bine, creștinismul n-a făcut,de două mii de ani încoace, decâtniște pași timizi în istoria umanității.Multe dintre cuvintele și faptele luiHristos n-au fost încă deslușite,înțelese, scopul Evangheliei fiind eter-nitatea". Hristocentrismul pe care ni-lpropune autorul nu echivalează doarcu un alt set de legi morale și nici cuun sistem filosofic, oricât de complexs-ar dori acesta. Este singurul mod dea-l plasa pe om în contact cu Dum-

nezeu. Creștinismul se suprapunepeste un nou testament, presupune oalianță mai presus de fire. Este mis-terul ce operează cu realități tean-drice, având drept ultim scop procesulde Îndumnezeire a persoanei. Extremde interesante la acest nivel rământrimiterile la alte religii, autorul arătândîn mai multe rânduri că Hristoitia nu eo cale alături de alte căi, ci mai presusde acestea. Religia creștină nu esteuna sincretică în sensul că ar fi preluatdiferite elemente din hinduism, bud-ism etc., ci vine cu o cu totul altăconcepție asupra universului – în mi-jloc propunând Persoana: "Dacă neîntoarcem în spațiul Evangheliei, neregăsim într-o altă lume. Nu înainteacăutărilor pasionale, ci înaintea mis-terului. Prințul Siddhartha Gotama, vi-itorul Buda, a practicat 25 de aniefortul ascetic pentru a atingeînălțimea contemplației. Același efortintelectual, spiritual și psihosomaticeste efectuat de yoghini, filosofi,asceți. Însă Iisus Hristos sedeosebește de toți aceștia. El esteperfect și desăvârșit în ființa Sa dineternitate, iar la «plinirea vremii» acoborât smerindu-Se, micșorându-Se,în El rămânând «toată plinătatea dum-nezeirii» (cf. Col. 2, 9), cum spune Sf.Ap. Pavel". Un alt exemplu curgepeste câteva pagini. Rugăciunea in-imii marchează, desigur, o experiențămistică înaltă. Însă marii nevoitori aiortodoxiei nu pot fi asemănați cu figuridin religiile asiatice – în formulaisihastă numele lui Iisus Hristos esterepetat neîncetat, totul fiind așadar ra-

portat la o prezență inclusiv istoricăcare te poartă către transcendentalprin iubirea ce guvernează atât rapor-turile intratreimice, cât și legătura din-tre Dumnezeu și creația Sa: "…iubireaSa a devenit o iubire de dăruire totalăpână la a se abandona pe Sine înmod total oamenilor, care nu L-auînțeles, de aceea L-au și răstignit.Totuși, celor care L-au înțeles, Elcontinuă să le spună: «Cel ce vrea săvină după Mine să se lepede de sine,să-și ia crucea și să-mi urmeze»(Matei 16, 24). Adică fiecare trebuiesă înceteze a se afirma pe sine și săaleagă să-l confirme pe Hristos. Nu însensul de a renega și abandona pro-pria personalitate, ci de a abandonaafirmarea înșelătoare, pseudo-anato-mia; a se lepăda de sine înseamnă alua crucea și a-L urma, adică a fi gataîntotdeauna să sufere alături de / cucelălalt". Sper că nu greșesc dacăafirm că ortodoxia propune și un drum:dinspre condiția omului intrat în isto-rie, ce a cunoscut așadar păcatul,până la comuniunea mereu perfec-tibilă întru Hristos. În mod firesc, omulresimte nevoia unei prezențe tutelarecare de multe ori nu se așază nicipeste figura tatălui fizic, nici peste psi-holog, ci țintește mult mai sus! Edifi-catoare în acest sens rămân trimiterilela paginile lui Dostoievski ori la întregcapitolul (eseul-articol) intitulat "Rabbi,ubi habitas?" Dar nu ne vom adresaîntrebarea în felul acesta căci IisusHristos nu locuiește într-un spațiu fizicci El este însuși Locul, destinațianoastră ultimă, ținta ce nu trebuieratată, „în care vom fi încorporați caîntr-un trup mistic…" Dar în modfiresc, ținta presupune drumul ce tre-buie parcurs, sacrificiul omului. E, maiapoi, drumul de la a fi păcătos, a fi bol-nav la a fi în pocăință. Aflăm că "boalanu se rezumă la un conflict interior,generat de experiențe traumatice re-fulate în subconștient, ci la deterio-rarea puterilor sufletului până laîntunecarea și chiar moartea minții,care nemaifiind în comuniune de iu-bire cu Dumnezeu se îmbolnăvește,generând la rândul ei stări bolnăvi-cioase ce se repercutează asupra su-fletului". Acum intervine Biserica prinuna din tainele sale, cea a SfântuluiMaslu, taină a vindecării omului, arestaurării in integrum. Omul rămâneun peregrin între pământ și cer. Aici,cu prezență de spirit, Preasfinția SaIoachim Băcăuanul propune metaforaGPS-ului. Asemenea unui GPS per-formant, credința în Iisus e cea carete salvează, e cea care te scoate laliman, îți aduce aminte în permanențăcare îți este ținta și actualizează întimp real calea cea mai scurtă. Dacăomul se abate din drum, se înțelegecă singura atitudine potrivită e ceacare vine pe linia Patericului: de veicădea, ridică-te pentru încă o dată, in-diferent a câta oară se întâmplăaceasta, iar de pocăința va finetrucată, atunci Hristos te reașazăpe calea cea bună.

Ceva mai "tehnice" – să-mi fiescuzat cuvântul! – sunt ultimele douămateriale: "Un posibil răspuns la cru-ciada eshatologică" – autorul explicădetaliat interesul repetitiv al omuluipentru a fixa diferite date ale sfârșituluilumii și „Calendarul, o problemă încănerezolvată".

În ambele, Preasfinția Sa facefigura cărturarului erudit, ce stă-pânește cunoștințe în cele mai micidetalii din arii complementare.

Peste toate, de suntem înțelepți,avem șansa de a da mărturie: dinperspectiva omului pornit pe mareledrum, creștinismul poate să înceapăpentru încă o dată! - "Am convingereacă, și de data aceasta, dacă viața înHristos este trăită în dimensiunea eisacră, teologică, liturgică, tradiționalăprin Biserică, în puterea SfântuluiDuh, acest fapt va ajuta umanitatea sădepășească și criza în care ne aflăm"(Ioachim Băcăuanul, coperta a IV-a).

Creștinismul abia începe

Mar

ius

MA

NTA

La a cinciasa carte de ver-suri, GETA STANPALALADE im-pune cert o„voce” în lirica nudoar a matriceinemţene, dar şiîn aria filialelor

scriitoriceşti din întreaga Moldovă.TESTAMENTUL PRIVIGHETORII –

poemul titular – evocă acele delicatefăpturi – privighetorile - inspirându-ipoetei îndrăgostite de miracolele firii,un fel propriu al său de a vibra, de a firomantică într-o lume de un realismagresiv: „ca şi când privighetorile şi-ar scrie testamentul pe-o floare demăr: unica noastră pecete de domn”.

Poeta…cu satul în glas („…. măvoi întoarce în satul natal brodat deluceferi…”), autoarea LEACULUIPENTRU LEBEDE are cultul „bunilor”săi, fiinţa cu sumedenie de lucrurisfinte („Îţi scriu, Doamne, primascrisoare de iubire”; „alege-mi,Doamne, cuvintele: cele rele să sespele/ cele bune să se-adune,/lăudându-te pe tine”) în formulărimemorabile, stihuri cu miez, încărcatede înţelesuri emanând dintr-opătrunzătoare viziune asupra ros-turilor lumii, aici în bătaia tuturor vân-turilor istoriei de ieri şi de azi („Înveacul acesta corupt şi pervers/ a în-ceput numărătoarea inversă” /-/„mările şi oceanele nu prea mai auzile/ iar cerul s-a îngropat pentru tot-deauna/ de viu în pustiu”); sunt apoide relevat unele înclinaţii spre contu-rarea unei filozofii a existenţei nutritede lecturi şi obsesii proprii desprecâte se petrec în veacul veacurilor!

Remarc în alte însemnări că ver-surile GETEI STAN PALADE suntfeminine prin excelenţă, atingândautentice momente de graţie stilisticăinspirate de zeul iubirii („Doamne, mi-e teamă ca-ntr-o zi/ de dragoste voipieri”). Freamăt de umori pe cât detainice pe atât de limpezi, naturaîntreagă participă la bucuria de a fi şia se dărui a personajului poetic ani-mat de un pitoresc rezervor detandreţe, iluminări lăuntrice, dar şi deun consistent arsenal de tristeţe şilacrimă. Ca şi cărţile celelalte, şi înTESTAMENT…, de o reală frăgezimesunt şi arpegiile folclorice intonate depoetă („mlada romantică”) parcă înpofida postmoderniştilor: „Jelui m-aşşi n-am cui/ de grija norocului/ şi dedorul focului/ care-mi arde-n inimioarăcă nu te-am iubit de-o vară” /-/ „popasde privighetori/ elogiind în zorisingurătatea/ pe care-am petrecut-oîn doi”).

Nici din această nouă apariţie nulipseşte partitura de angajament civic,spre lauda autoarei nemţene care sedoreşte explicit un om al cetăţii sale:„Fiecare să-şi aibă dreptul la bucatalui de cer / şi pământ ce i-a fost datăîncă de la naştere/ asemeneapăcatului primordial”.

REZERVOR DE TANDREŢE…

Cal

istr

at C

OS

TIN

Cronici

PLUMB-84

pagina 11revist\ de atitudine

LECTURI

Sistemul românesc dedifuzare a cărţii, foarte deficitar, nua favorizat cunoaşterea largă aunui roman valoros şi profund ac-tual, Soldatule, mergi îndărăt(Ed. Augusta, Timişoara, 2004) allui Marian Drumur. Trebuieîncercată o reparaţie.

Soldatule… este o alegoriedramatică şi tragică, prinsemnificaţiile transcendentale dinprolog, ultimul capitol şi epilogfiind optimistă. Autorul îşiconsideră romanul “o alternativăla cotidian” ca orice creaţieartistică. Construcţia epică, solidăspre impecabilă, este obişnuităprin structurarea în douăsprezececapitole cu titluri “traducînd”conţinuturile, în ele desfăşurîndu-se mersul înainte în spaţiu, darneobişnuită prin întoarcerea întimp, acesta marcat cu lunile anu-lui începînd cu februarie şi ter-minînd cu martie trecut. Subiectulepicii este unicat. O divizie militarămultinaţională modernă primeşteo misiune de durată din nordulîndepărtat la sudul tropical cuscop neprecizat (prima încifrare),generînd la mărşăluitori pre-supuneri şi denumiri înconsecinţă: expediţie, război sauexerciţiu de rezistenţă. Cititorul,captivat de insolit, găseşte în Sol-datule… un roman de aventuri şitotodată expresia condiţiei umaneuniversale. Stupoarea, coborîtăpînă la negradaţi, este generatăde întîmpinarea pe traseu a unor“lumi” tot mai puţin civilizate, pînăla nivelul preistoriei, cu majoritatealor armata putînd coopera, cu al-tele intrînd în conflict (în funcţie denivelul de conştienţă, cutume etc.ale acestora), trebuind să lezdrobească pentru a înainta.Soldaţii cunosc locuri, rase,fizionomii, obiceiuri, ceremoni-aluri, preocupări general-umanesau inedite şi uimitoare, floră,faună, fenomene al naturii, monu-mente etc., toate atestări aleerudiţiei, îndeosebi ale formaţieiştiinţifice a scriitorului. Realităţileobiective şi subiective fac ca, peparcurs, de la 15.000 de militari,din care se disting 66, doar 12 sădevină principale şi 11să ajungă laetapă finală a acţiunii. Cauzeleredu-cerii sunt desprinse de unpersonaj în etapa a doua aacţiunii: după ruperea în douăpărţi şi după mai multereorganizări, a slăbit coeziunea în-tregului, s-au risipit oameni lăsaţiindependenţi (de la grupuri la indi-vizi). Ceea ce i-a menţinutîmpreună pe cei 11 – recunosc ei– sunt memoria, nevoia răzbunăriipe mînătorii lor la prăpăd,aspiraţia la supravieţuire şiraţiunea minimei comuniuni. În adoua etapă a misiunii sporesc in-certitudinea, iritarea, stîrnindu-lemultora conştiinţa de sine, ducîndla discuţii polemice urcînd înexplicitări social-politice (dreptate,libertate, lupte colonizatoare ş.a.)din zonele purtătorilor lor. Perspi-cacii însă au dedus cu gravitate şirevoltă stăpînită desfacerea în-tregului în Dreapta pe consider-

ente de superioritate biologică şiStînga, menită a fi “carne de tun”,dispariţiei. După acest act, Stînga,rămasă să continue misiunea fărăsens (se află că primul coman-dant, decedat, distrusese docu-mentele), nu mai primeşte mesajeradiofonice de la prima formaţie,peregrinînd dezorientat pînă laprimejdii de moarte.

Romanul are o perfectă sime-trie datorită unui prolog şi unui epi-log, care cuprind cinstireaMormântului Soldatului Necunos-cut. Admirabile sunt răbdarea,acribia, pedanteria lexicală şi, caun corolar, elevaţia narativă încare se armonizează arbores-cenţa semnificaţiilor multiple. M.Drumur se apropie de I.L. Cara-giale din mărturisirea „Simţ enormşi văz monstruos”. Scriitura îlarată obiectiv, cu o marcăpozitivistă.

Despre aspectele de artăliterară se pot scrie numeroasepagini, însă trebuie să nemărginim la cele privind miezurilorprincipale ale cărţii. Multitudineade concreteţi şi miraje întîlniteocazionează dese descrieri depeisaje, obiecte (palate, totemuri,podoabe), mulţimi omeneşti, mod-uri de viaţă. O modalitate este, înSoldatule…, continuarea de-scrierii auctoriale prin notarea rim-presiilor actanţilor, rezultantelefiind ca evantaiuri polisenzoriale/polidimensionale. Nenumăratesunt dovezile de acuitate în obser-varea militarilor, în surprindereade ecouri ale interiorităţii lor (în-deosebi în etapa a doua), în

funcţionarea receptorilor vizuali şiauditivi din momente de acalmie(plantonul “auzi câinii lătrând, înalternanţă cu pulsaţiile companiei,o magmă clocotind de vise”), ca şide simţire hipertrofiată (la ozguduitură repetată, Ruiz “per-cepu ca şi cum un uriaş metalic seapropia, apoi păşi peste el şitrepidă mai departe”). E regretabilcă nu-i loc de citat şi alteexcrescenţe descriptive specificemorţii clinice, eşantioane umoris-tice “americăneşti”. Spre finalul ro-manului se succed naraţiuniretrospective cu conţinut exotericdistilat intim în subtilităţi ezotericede iniţiaţi (un preot, caporalulEdin, purtătorul Bibliei cu el ş.a.).Ultimele zeci de pagini daumăsura unui talent remarcabil,dispus nu doar la iraţional şi fan-tastic secvenţial (părelnicii, trăirihalucinatorii, terifianţă, dezolare),ci şi la producerea uneiprocesualităţi a coagulării şidezagregării umane produse dupăatacul nevăzut al Dreptei. Ubart,

Halaf, Edin, Fusi, Bakel, Parsi,Polihen, Gudina, Cafid, Anaka,Toma, compresaţi, complexaţi şisurescitaţi, intrînd – aşa presimt ei– într-o zonă de extremă a vieţii,percep agregant fiorii cosmici,contemplă cerul şezînd în formăde roată cu numai unsprezecespiţe, presemn – ştim din mitolo-gie – al unui sacrificiu necesar:“Ca pentru ei trâmbele înceţoşatese orânduiră în spirale tot mai largişi desferecară un con cu vârful lacercul lor, deschizând privelişteade lacrimă a bolţii cereşti pe întin-derea căreia apăreau, după o legeacunsă, grupuri de stele felurite –inerte sau eruptive, pulsante, au-reolate (…) – şi unele ce se risi-peau în nebuloase, lăsând păreride scrieri sau chipuri”, hălăduireade păsări, peşti, făpturi fantastice,alte animale simbolizante pozitiv,prin imaginea lor din imperiulino-culat ca magic ei trecînd înatemporalitate, aspaţialitate /suprarealitate. În ei se exercită ofascinantă desfăşurare deinfluenţe, conexiuni şi metamor-foze, surprinse într-o excelenţădescriptivă la paginile 363-364, caşi altele de pe la 350 pînă la 371.Acestei interconectări de ele-mente se alătură şi alte efectepercepţionale deosebite: durereasfîrtecării de o explozie i-a deter-minat lui Toma presimţirea mareluisalt; surzenia de după aceeaşi ex-plozie, apăsarea pămîntului şiliniştea l-au făcut pe Fusi să audăSunetul Primordial ş.a. Printretranse şi semne cataclismice, Gu-dina observă că cinstirea lor “Esteun ceremonial de păcăleală” pen-tru a-i împăca spre reintegrare pecalea strămoşilor. (Nu-i loc pentruo secvenţă satirică la adresa arti-ficialilor “cinstitori”). Într-o altă de-scriere a pămîntului efervescent şia nămolului (se ştie, cu com-ponenţi minerali) se revelează de-schiderea în ei a unuiextrasenzorial dobîndit printraumă şi prin comunicări ale stafi-ilor cunoscuţilor morţi, într-oadevărată mediuumnie ei con-topindu-se virtual erotic cu nubilespre perpetuare, izbăvire şitranspersonal. E locul să nereferim şi la ilustraţia sinergică depe coperta 1, creată de autorulînsuşi (un triunghi înăuntrul căruiaeste un fetus), intenţionată camesaj al viitorului genuin. Ultimarevelaţie din epilog – “Neîndoiel-nic, cea mai de seamă mărturie afost a copilului căruia i se arătarăîngerii; măcar că tatăl său sestrăduia să-i potolescă exaltareaşi încerca să îi ţină gura închisă,el repeta fără sfârşire că îi vedeplutind, arătând mereu sprepământ” – îl confirmă. Totuşi,ilustraţia “acoperă” prin semni-ficaţii numai ortodoxia (privind tri-unghiul nu este consens teologicîntru calitatea lui de simbol altrinităţii divine), nu şi celelalte re-ligii reprezentate; apoi consună eacu legiferarea în 17 ţări acăsătoriei homosexualilor?

Soldatule, mergi îndărăteste o carte gîndită matematic şicu plurivalenţe estetice; evo-luează de la realism la suprareal-ism, ieşind subtil din incidenţa cuclasicul frescei armatei şinaraţiunii cu ritm de bolero, însăinsuficient modulată după tensi-unea ultimului capitol.

*************************** *Marian Drumur, Soldatule,

mergi îndărăt (Ed. Augusta,Timişoara, 2004)

Soldatule, mergi îndărăt *

Co

nst

anti

n B

LĂ

NA

RU

Cunoscutul şi generosul cronicar de carte li-terar-culturală Cornel Galben îşi continuă „jur-nalul de lectură”, început acum câţiva ani cuLecturi aleatorii II (Editura „Studion”, Bacău,2013), radiografiind vreo cincizeci de cărţi sem-nate, în majoritate, de autori băcăuani, ex-tinzându-se pe o varietate tematică şi stilisticăimpresionantă. El începea acum douăzeci de anifix (în 1993) cu o carte despre George Enescu şia continuat până a ajuns acum la vreoşaptesprezece - optsprezece cărţi în formulediferite: dicţionare, evocări, eseuri, critică de în-tâmpinare, medalioane ş.a.m.d. Informat, rigurosşi echilibrat, C.G. e atent mai ales la cărţile careau un sunet nou, atât în plan tematic, dar şi careîmping înainte un domeniu sau un capitol decultură şi spiritualitate. A rămas şi cu deschiderilejurnalistului, dar acăpătat şi profunziminoi.

Ce e drept,colegul nostru depublicaţii lasă citi-torului plăcerea eva-luării integrale a uneicărţi, oferindu-i aces-tuia, în prealabil,repere tematice şi deviziune. Face astaîntr-atât încât, dupăce a citat mottoul dinG. Călinescu despre„critica defavorabilă”,îi descrie cu largheţecartea unui reporterieşean despre „omulnou”, „literatura şi spiritul revoluţionar”, scrisă într-un „splendid” limbaj de lemn în 1989. Dar să vezi„ghinion”: pe pagina de vis à vis (p. 142) poţi citică Oleg Voronin are acum o avere cât datoriaexternă a Moldovei. Să fie lapsus calami. Nicicoperta – o floare ce s-a desfăcut, parcă nu sepotriveşte la tematică.

Cărţile pe care le prezintă C.G. sunt, cumam spus, de o varietate tematică şi stilisticăaproape deconcertantă, ceea ce e un avantajpentru cititor: interviuri (Convorbirile MaestruluiGeorge Enescu), dezbateri etice (Printre picăturidespre criza de ideal...” – Ştefan Munteanu); en-ciclopedii (Enciclopedia bibliologiei româneşti –Gh. Buluţă, Victor Predescu, Emil Vasilescu);dicţionare literare (Dicţionarul scriitorilor şipubliciştilor vrânceni – Florin Muscalu); filocalie(Darurile Filocaliei – Ignatie Monahul); muzicolo-gie (Interpreţi din România – de Viorel Cozma);critică şi istorie literară (Profundul Bacovia – deDinu Flămând); memorialistică literară (RotondaPlopilor aprinşi – de Valeriu Anania); monografii(Certificatul de nobleţe – de Victor Mitocaru);eseuri (Agonia unei lumi absurde – de Ion Fercu)şi altele. Cărţile cele mai vii şi mai temeinice,unele cu circulaţie largă, sunt ale lui Valeriu Ana-nia, Valeriu Bârgău, Dinu Flămând, Paleologu-Matta şi Adrian Simeon.

Un sociolog şi un istoric al literaturii ar trageconcluzii realiste despre viaţa cărţilor în lumea deazi: distrugerea reţelelor de difuzare, tirajeleaproape invizibile, dezinteresul multor editoripentru promovarea cărţilor. Diversificarea cate-goriilor de cititori este, de asemenea, un subiectfascinant, deşi mulţi comentatori apreciază că seciteşte tot mai puţin.

Dinamica diferitelor categorii de autori, de laun gen la altul şi de la un domeniu în altă parteconstituie iar o temă interesantă; ponderea di-verselor genuri literare spune, de asemeneaceva, în tabloul literaturii contemporane. Este şiceea ce observă Valeriu Bârgău în cartea sa de-spre generaţia optzecistă.

Un fenomen editorial mai vechi seperpetuează şi în epoca internetului. Apar înprovincie cărţi temeinice pe teme cardinale, fărăca presa culturală centrală să dea semnale, caBicentenar Costache Negri (1812-1912) de Cor-neliu Stoica, trăitor în Tg. Ocna. Altădată, pebăcăuanul nostru George Bacovia, unul din mariipoeţi ai limbii române, se pare că îl analizeazămai inspirat, în concertul european al Poeziei,eseişti precum Svetlana Paleologu-Matta, oriDinu Flămând, români trăitori pe alte meridiane.Unii eseişti recurg la efecte stilistice rare: PetreIsache are o singură amantă, care e „de proxi-mitate”.

Grigore CODRESCU

Cuprinderile şi eleganţa cronicarului

Cornel Galben

revist\ de cultur\pagina 12

PLUMB-84 atitudini

Să fim sobri, ne-ndeamnăun renumit umorist francezservindu-ne un snop stufos detablete de rîs asezonate cuaparenţe de sobrietate ce nufac altceva decît să creascăexponenţial apetitul cititorului.Să fim sobri, tovarăşi, ne în-demnau şi călugării lui Marx,activiştii, humorul e o racilă

capitalistă ce ne poate face de tot rîsul. Ori oferindu-ne nenumărate prilejuri de umor involuntar ce nefăcea să rîdem cu gurile pînă la urechi. Cu toate căinstituiseră şi o regulă plină de tot rîsul, de umorgrotesc: dacă tot rîdeţi, faceţi-o cu gura închisă.Mentalul colectiv din iepoca de aur a reţinutnenumărate perle, dintre care vă servim cîteva desorginte băcăuană:

AUTOCRITICĂ. Zi de august canicular, cu tem-peraturi ucigătoare. Lume multă pe stradă, un fel depromenadă în dreptul c.e.c.-ului băcăuan. Unmăturător de la salubritate, şmecheraş cu misiunespecială pe post de ciripitor, scarpină de zor asfaltulcu măturoiul lui de nuiele stîrnind nori groşi de praf.Ivit de nu se ştie unde, un grangur de la judeţ seopreşte, priveşte şi-l abordează pe omul muncii:ascultă, tovarăşu, dumitale nu ştii că nu ziua, cinoaptea se face curăţenia oraşului? Replica vine,promptă, de la omul străzii: ce-i, dom-le, ce nu-ţiconvine? Trimite-mă la munca de jos...

NEAOŞ, PE ŞLEAU. Şedinţă de comitet departid într-o comună băcăuană, unde primăriţa e oarzoaică cu forme apetisante, provocatoare, ornatecu o pereche de balcoane ce stîrnesc dorinţi şi pa-siuni în totală contradicţie nu doar cu moralacomunistă, ci şi cu una din cele zece poruncicreştine. „Membrii”, nemulţumiţi de sarcini şi de cri-tici, o cam încorsetează pe şefă. Care nu se lasăîncălecată şi-şi pune turma la punct cu o replicăantologică: ia mai tăceţi din gură, că cînd vineprimul-secretar pe mine mă regulează (de fapt, ospune de-a dreptul, pe româneşte), nu pe voi.

POLITEŢURI CU ŞTAIF. Isteţ şi foc de simpaticşi de miştocar, secretarul cu propaganda de la judeţdepăşeşte adeseori canoanele sobrietăţii funcţieiprin ieşiri spontane pline de umor. Unul dintre ges-turile lui intrate în legendă fiind acela de a simulalovituri cu piciorul la partea dorsală a invitaţilor, pecare le însoţea cu o invitaţie amabilă: mai poftiţi pela noi... La bufet îşi comanda întotdeauna cafeauacu confort sporit (expresie patentată): juma-jumacafea-coniac. Într-una dintre dimineţi, urcînd scărilespre biroul său îl abordează pe şeful de la secu-ture, care îl aştepta să-i dea raportul: ce-i bă, ge-nerale, iar s-a mai căcat vreo muscă?

SĂ NU-MI SPUI VORBE MARI! Mare adunarepopulară, mare, cu sute de participanţi într-ocomună cu locuitori cam greu de dat pe brazdă.Vorbitorul face spume la gură în timp ce prezintămăreţele realizări şi perspectivele luminoase care îiaşteaptă pe români. Ştergîndu-se pe frunte de atîtaefort de inteligenţă, îl interpelează pe un ţăran careîl privea cu insistenţă şi cu gura căscată: ei, bade,ce părere ai! Răspunsul vine prompt şi dezarmant:propagandă!...

OPTIMIZARE. Obsesia cu productivitatea, cele strică zilele şi nopţile guvernanţilor noştri, dîndu-le stres şi migrene, e-o boală veche, netratabilă, darplină de virtuţi patritoice. De ea, sufereau şi tovarăşiide pînă în 89. Angajat cu toate forţele pe frontuleradicării maladiei, trasat de partid, un grup deiniţiativă poposeşte într-un ceapeu, unde cositul devară risca să se-ntindă pînă spre-nceputul iernii.Studiind atent problema, vin cu soluţia: coasa cudouă lame, o greblă legată de brîu care să strîngăautomat fînul şi o lampă de miner pe frunte spre aputea lucra şi noaptea. Productivitate crescută depatru ori. Sarcină îndeplinită.

PROPTELE PENTRU MUNŢI. Ploaiaexcesivă, furtuna, aluviunile masive şi alunecărilede teren au făcut ravagii printre parcurile de sondepetroliere din zona montană mărginită de valeaTrotuşului. Trimisă de la Centru să vadă, săsancţioneze şi să ia măsuri, tovarăşa cu cocmembră a cpex îşi exprimă indignarea proletarămuştruluindu-i pe specialiştii şi sătenii mobilizaţi înfaţa ei: cum de-aţi lăsat să se-ntîmple aşa ceva, dece n-aţi consolidat versanţii cu ceva proptele, călemn aveţi din belşug!

Gânduriși fapte sprerevizuire:

În urma„revoluției so-cialiste” dind e c e m b r i e1989 (după

unii considerată o „loviluție”,termenul asociind lovitura de stat curevolta populară dirijată), prima grijăa multora dintre români a fost să seîmbogățească rapid, să se afle înfrunte, indiferent prin ce mijloace șipe ce căi. Și nebunia, continuă șiastăzi…

Înainte de toate, aș dori săreflectați un pic asupra unui aspectpe care nu-l prea luăm în seamă,sau mai bine spus, pe care îl ocolimdeseori, cu indiferență, cuignoranță: dârza rezistență și ne-supunerea românilor care au luptatpentru idealul național alînaintașilor, împotriva tiraniei comu-niste, sau a oricărei alte forme deasuprire, de batjocură, de siluirefizică și psihică, oameni ale cărorsuferințe și umilințe au depășit oricecotă a inimaginabilului.

Mă întreb și vă întreb: oare câtam putea rezista, noi, cei deastăzi, dacă am fi nevoiți sătrecem prin infernul închisorilorcomuniste, așa cum au pătimitcei peste 2 milioane de româniîn cele 200 de închisori șilagăre din România și fostaU.R.S.S. în timpul regimului co-munist, dintre care 800.000 aumurit în iadul temnițelor?

Din păcate, suntem supușiunui bombardament mediaticprecum și unor manipulărigrosolane dirijate cu dibăcie decei care sunt în stare să-șivândă sufletul, credința și se-menii, pentru doi galbeni și un fo-toliu călduț care să le ofere confortși siguranță pentru tot restul vieții…

Se întâmplă prea multe lucrurigrave, menite a ne face să uitămtrecutul, valorile și pe toți cei care s-au jertfit pentru binele nostru, pen-tru prosperitatea acestei țări atât deîncercată de vicisitudinile istoriei…

Totul este dirijat și bine pus lapunct: comunicarea personală afost înlocuită cu cea virtuală (de aiciși soiul acesta de indiferență, delehamite care ne cuprinde), în așafel încât să nu găsim elemente co-mune cu alții atunci când neafirmăm propriile opinii; impunereaunui program de alienare mintală,unul dintre efectele produse – dupăcum bine remarca un istoric -, fiindși acela că „individul este anulat caelement de autenticitate și înglobatorganic în structura statului, școala,manualele, literatura, televiziunea,artele vizuale, constituindu-se înagenți ai nivelării ideologice și com-portamentale” și că, „statul reflectăgradul de autoritarism de caresuferă societatea românească, omare parte a membrilor săi fiindincapabilă să gândească în afaraunor limite impuse direct sau indi-rect de un șef sau de `Marele Șef`care este Statul”.

Astfel se explică de ce încămai există post-comuniști, dectrac-tori și delatori, demagogi și oponențifără de opinie aserviți clienteleipolitice sau intereselor de grup,mistificatori ai adevărului istoric,persoane fără demnitate, care pen-tru a-și menține sau consolida oanumită poziție socială sunt în starede compromisuri rușinoase, defapte reprobabile. În schimb, dacăunii dintre noi se declară adepți,militanți ai credinței în Hristos și înideea națională, sunt repede

defăimați și catalogați dreptnaționaliști extremiști, legionari, fărăca cineva să încerce măcar săpătrundă în profunzimea uneigândiri curate, nealterate de o lumetot mai supusă secularizării,uniformizării, globalizării; iar dacăastfel de idei se propagă la scarămai mare, atunci se iau măsuri co-ercitive, de ștergere, de anulare atot ceea ce înseamnă și reprezintăvalorile, reperele, pentru o societateaflată într-un accelerat declin ideo-logic și spiritual.Și atunci, pare firească între-

barea care se leagă de cele de maisus, precum și de evenimentul ce aavut loc în luna februarie la Târgu-Ocna, prilejuit de comemorarea luiValeriu Gafencu: merita condam-nată și pătată memoria unui eroumartir și implicit a majoritățiiluptătorilor anticomuniști care ausfârșit în lagărele și temnițele comu-niste prin rușinoasa retragere a titlu-lui de „Cetățean de Onoare alorașului Târgu-Ocna” acordatăpost-mortem lui Valeriu Gafencu?

Prin echidistanța mea,neumbrită de vreun favoritism departid sau de vreunul material, pot

să afirm în cunoștință de cauză,prelevând de toate dovezile puse ladispoziție, că toată aceastămârșăvie nu este altceva decât o în-scenare, o încercare repetată de alovi în credința și idealurile de liber-tate, unitate și de dreptate socialăale românilor, printre care mai bân-tuie și astăzi, fantomele trecutului…

Îmi este greu să revin asupradezbaterilor și controverselor legatede acest subiect, întrucât el a fostlămurit prin mărturiile și dovezileprezentate de adevărați jurnaliști deinvestigații, publiciști, foști deținuțipolitici, preoți, oameni de cultură,încât ar fi nevoie de sute de paginipentru o demonstarție de altfel, fărăechivoc.

Mi-e rușine pentru semenii mei,pentru cei care la îndemnul superi-orilor pe linie de partid, susținătoriferoce ai proaspetei ideologii demo-cratice (cea cu ,,față umană”, carea înlocuit-o cu prea mici diferențe,sau aproape deloc pe ceacomunistă), fără a pune în balanțăîn vreun fel meritele acestuiadevărat sfânt al închisorilor, l-aucondamnat pentru a doua oară,pentru a mai suferi încă o dată, celpuțin prin cei cărora l-a lăsat caînsemn veșnic demnitatea, cinstea,credința, generozitatea și iubirea desemeni și de Dumnezeu.

Dacă pentru așa ceva, eroulmartir al luptei anticomuniste fie căel s-a numit Valeriu Gafencu, IoanIanolide, Nicolae Steinhardt, PetreȚuțea, Mircea Vulcănescu, părin-tele Gherasim Iscu, Ion GavrilăOgoranu, părintele BartolomeuAnania, Elisabeta Rizea, părinteleGheorghe Calciu-Dumitreasa, pas-torul Richard Wurmbrand, părinteleJustin Pârvu, părintele Ilie Lăcătușuși mulți alții, trebuie să pătimeascăși prin cei care le urmează, atunci

afirm cu mâna pe inimă, tare șirăspicat: mi-e rușine că suntromân!; e la fel de rușinos și pentruautoritățile locale din Târgu-Ocna,care, cu sprijinul unui deputat sausenator al coaliției aflată la putereau dat curs presiunilor InstitutuluiNațional pentru Studiul Holocaustu-lui în România „Ellie Wiesel”(INSHR-EW), de a retrage în modabuziv și în totală neconcordanță cuadevărul istoric, cetățenia deonoare conferită post-mortemdeținutului politic Valeriu Gafencu,titlu acordat printr-o hotărâre a Con-siliului Local Târgu-Ocna cedateaza din 10 februarie 2009;rușinoasă este și atitudinea sin-odalilor din B.O.R., care nu re-cunosc nici în ceasul de fațăsfințenia prin jertfa și demnitateapătimirii în numele credinței și ide-alurilor neamului românesc a,,sfinților închisorilor”, în timp ceBiserica Ortodoxă Rusă a canonizatpeste 1.000 de martiri ai lagărelorbolșevice, iar Biserica Catolică dinRomânia a canonizat un alt martirromân, monseniorul Vladimir Ghika,cel ,,ucis din ură față de credință”,la 16 mai 1954.

Referitor la acest din urmăși trist aspect, regretatul părinteGheorghe Calciu-Dumitreasa,un alt erou martir al luptei anti-comuniste din Româniaspunea: „Oare când va ieși Pa-triarhia Română de sub servi-tutea statului laic demonizat,orientat spre o Europă Unităplină de duhul anticristului și vacanoniza martirii neamuluiromânesc și ai Bisericii? Bise-rica Rusă a făcut martiri din toțicei care au fost uciși în în-chisori, chiar dacă au dus oluptă politică, fiindcă toți au lup-

tat împotriva imperiului satanic co-munist. Iar la noi, sfinții suntrenegați de Biserică din motivepolitice și din lașitate duhov-nicească. Nu a auzit Sfântul Sinodromânesc despre puterea crucii: `Șia făcut din pescari Apostoli și dinpăgâni mucenici!` Nu a auzit căpocăința și curățirea lăuntrică suntcea mai sigură poartă de intrare înrai? Nu au auzit că bunul trai estedușmanul lui Hristos în inima ier-arhilor, care sacrifică sfinții din în-chisori în cel mai oribil abator: aluciderii spirituale. Dar dincolo de or-bire și dincolo de lașitate, sfinții dinînchisori veghează peste BisericaRomână, peste sinodalii prinși înplasa sclaviei statului ateu și pesteneamul românesc, mai reali decâttoate treptele ierarhice care neagăsfințenia celor morți în închisori,chiar și peste diocezele în care, prindispozițiile ierarhului locului,liturghia devine o anexă lapregătirea clerului pentru intrarea înbasilica satanei, Uniunea Euro-peană. Valeriu Gafencu a avut pânăîn clipa morții conștiința vie și sfântăcă el moare pentru Hristos: `Înprimul rând, gândul și sufletul meuse închină Domnului. Mulțumesc căam ajuns aici. Merg la El. Suntfericit că mor pentru Hristos`. El, nunumai că a avut conștiința morțiisale martirice, dar Dumnezeu i-adat și cunoașterea deplină a mer-gerii la Iisus, în clipa morții. Să necutremurăm toți!”. (Va urma)

*P.S. (Sursa: ,,ROST online. ro”,

,,Roncea. net”, ,,Război întru Cu-vânt”, fotocopii documente originalepostate pe site-ul ,,Ziariști Online”,cu sprijinul Asociaţiei ,,Civic Media”,căreia CNSAS i-a pus la dispoziţiepentru studiu dosarele lui ValeriuGafencu)

DUHUL RĂUTĂȚII PUNE LA GREA ÎNCERCARE SUFLETUL ȘI SPIRITUL ROMÂNESC (1)

Rîdeţi, dar să nudeschideţi gura...

Mih

ai B

UZ

NE

A

Ro

mu

lus

Dan

BU

SN

EA

PLUMB-84

pagina 13revist\ de atitudine

La începutul uneinoi frânturi de veşnicie(ziua de 30 ianuarie,2014), GEORGE ŞOVUa împlinit 83 de ani!...

P e r s o n a l i t a t edistinctă a învă-ţământului, presei, lite-raturii şi cinematografieidin ţara noastră, ca şi

din străinătate, acest OM – deosebit printoate ale sale: înfăţişare, eleganţă de suflet,vorbă şi gesturi, competenţă în toate faptelevieţii, dăruire, fără limite, pentru creşterea şiformarea a generaţii de copii, adolescenţi şitineri, ca şi pentru îndrumarea dascăliloracestora, spirit, cumpănit, de dreptate întoate împrejurările şi hotărârile ce le-au însoţitetc. .., s-a bucurat, la rândul său, de preţuireaşi recunoştinţa a milioane de alte suflete şiminţi, care au mărturisit, în nenumărateforme, că au crescut, ori şi-au găsit potecacea mai potrivită şi cu ajutorul cărţilor şifilmelor sale...

După absolvirea Facultăţii de Limba şiLiteratura Română, a Universităţii „AlexandruIoan Cuza”, din Iaşi, ca şef de promoţie, cuDiplomă de Merit, George Şovu a fost ziarist,cu sarcini de conducere în Redacţia de ŞTIRIINTERNE a Agenţiei Române de Presă –AGERPRES, profesor de limba română ladouă importante licee din Capitală: „DanteAlighieri” şi Colegiul Naţional „GheorgheLazăr” (la primul dintre acestea îndeplinind şifuncţia de director), inspector de specialitate,timp de 17 ani, la Inspectoratul Şcolar al Mu-nicipiului Bucureşti, consilier în MinisterulEducaţiei şi Învăţământului (neplătit), mem-bru în Biroul Consiliului de conducere alSocietăţii de Ştiinţe Filologice dinRomânia şi în Consiliul profesoralal Facultăţii de Litere aUniversităţii din Bucureşti etc. ...

A scris şi publicat peste 2500 de articole, reportaje, pam-flete, studii; a prezentat, timp de25 de ani, sute de emisiuni laTeleviziunea Română şi la PostulNaţional de RADIO; a scris sce-nariile pentru şase filme artisticede lung metraj, care s-au consti-tuit în memorabilul ciclu al LICEE-NILOR, cu succes fără precedentîn cinematografia românească.

A scris, de asemenea şi apublicat peste 50 (cincizeci) decărţi – dintre care 34 de literatură– (27 de romane şi 7 volume depovestiri), ca şi manuale şcolare,cărţi destinate pregătirii elevilor şicadrelor didactice pentru diferite examene; aîntocmit antologii şi culegeri de texte literareş. a...

GEORGE ŞOVU este, de zeci de ani(din 1980), membru titular al Uniunii Scriito-rilor şi, din 1986, al Uniunii Cineaştilor dinRomânia...

Ultimul volum de literatură, apărut decurând, sub auspiciile Editurii „RAWEXCOMS”, din Bucureşti, este intitulat TE ROG,FĂT- FRUMOS!... şi cuprinde 50 de povestiri,selectate din cărţile publicate de-a lungulvieţii. GEORGE ŞOVU se întoarce, cuaceste poveşti de viaţă – cu totul şi cu totulimpresionante, unele de-a dreptul dramatice,la un adevărat peisaj de suflet, de zâmbet şide lacrimă, desenat cu inima şi cu gândul,mângâiate de speranţa că, cine ştie, mâine,LUMEA va fi, poate, mai bună!...

Poezia, înlăcrimată, a acestor întoarceri,vibrează în fiecare pagină, aproape că înfiecare propoziţie sau frază!...

Ia, ascultaţi: „De câte ori mă întorcacasă, în satul de lângă munţi, în care m-amnăscut, aud crescând în mine şoaptele unorpaşi, ale unor vieţi, ale unui TIMP!... Înfloresc,din tristeţea apăsătoarelor uitări, chipuri dragi,se rup zăgazuri ale tăcerilor bătrâne, se zbatenerăbdarea de-a asculta, din nou, ce maispune Pământul, rămas orfan de luminileochilor mei, pierdute pe alte meleaguri...

Mă apropii de poarta casei... O deschid...„Ce mai faci, măi băiete? îmi şopteşte

prima palmă de pământ, pe care o ating cutalpa, dorind, parcă, dintr-odată, să înge-nunchez şi s-o mângâi... N-ai mai călcat pe-aici de-atâta timp”!...

Glasul, care era al MAMEI şi pe care îlrecunosc, îşi stinge apoi ecourile, ce sosiserăpână în inima mea, rostogolindu-se dinsprebisericuţa de pe dealul, spre care privesclacom, lăcrimând!”...

(De câte ori..., din vol. Martor incomod)Mărturia unui copil, care face cunoştinţă

cu lumea satului în care s-a născut tatăl său,lume ce se decantează întreagă în chipulbunicii şi în gesturile ei, este mai mult decâtpilduitoare!...

... „Mâinile mele s-au întâlnit atunci, cu-rioase – auzim gândul băiatului – şcolar, pri-eten priceput al îmbinării, frumoase, acuvintelor – cu obrazul ca faţa, bătrână, atrunchiurilor de copaci şi, cu fiecare pas şisărutare a degetelor mici – semănând cunişte, «beţişoare de carne pufoasă», cumavea să-mi spună, mai târziu, bunica,înţelegeam că fac legământ şi plecăciune înfaţa unei lumi, care pulsa şi în sângele meu...

Când mi-a dat drumul din braţe, am în-ceput să calc rar şi apăsat, simţind sub tălpifiecare fir de iarbă răsucindu-se şi între-bându-mă câte şi mai câte...

Ascultam, cu sufletul mărit, întrebările şichibzuiam răspunsuri pe măsură, dar, dincolode acest DIALOG TAINIC, o pace secuibărea în fiinţa mea, o pace care avea miro-sul, şi căldura, şi puterea pământului bun,miresmele, îmbătătoare, ale florilor, zvâcnirileşi neliniştile boabelor de grâu, zâmbetele, ro-tunde şi colorate ale cireşelor – aici, coaptemai târziu, şi ale merelor şi prunelor, ce-şiadunau, grăbite, minunile de gust, de parfumşi tărie, o pace conectată la durata de vecieşi la măreţia, foşnitoare şi sensibilă, apădurilor de stejar şi de fag, la curgerea, fărăde sfârşit, a râului, ce murmură, în apropiere

şi la lumina, dătătoare deviaţă, a SFÂNTULUISOARE!”... (Dialog tainic, dinvol. Liliac alb în ianuarie).

Convingerea mea este căcine va ajunge să citeascăaceastă carte se va bucura,sincer, de frumuseţea CU-VÂNTULUI şi, de cele maimulte ori, de rara cununie avorbelor, care pun într-olumină, ce nu-şi va închidepleoapele uşor, fragmente deviaţă, cu fâlfâiri tandre, ori cusfâşieri înlăcrimate, cu fiecarefrază şi pagină!...

Menţionând doar câtevatitluri, aş îndemna cititorul săse oprească, neapărat, printrealtele, la: TE ROG, FĂT-FRU-MOS, Tandreţe, La porţile

Iadului, Seminţe şi flăcări, Flori pentrumama, Nenea directorul, Colindă deCrăciun, FĂT FRUMOS din cireşul derubin, Îţi mulţumesc, mamă, Rugăciuneaunui Înger, Acolo unde înfloresc castanii,Jarul din palmă, Aici pământul plânge, Lil-iac alb în Ianuarie, Şcoala n-o vom uitaniciodată!...

„Şi CARTEA?... CARTEA, de unde s-oia?..., aud, parcă, vocea, înfiorată de tristeţe,a autorului... Că, în locul celor 150.000 de ex-emplare, în care ar fi putut să apară altădată(cu vreo 25 de ani în urmă) şi al maşinii (pecare aş fi putut s-o cumpăr pe banii primiţi dela editură), acum am plătit, din buzunar, sumapensiei mele pe trei luni de zile, ca să scot200 (două sute, atât!) de exemplare, oferite,mai apoi, în mod gratuit, cu semnătură!...

Vorbele sufletului meu se pierd astfel învântul, otrăvit, al nepăsării lumii în care amajuns să trăim!... Poate că ele vor mai ajungesub nişte ochi, ce vor cerceta, cine ştie când,un colţ de raft, dacă nu chiar un raft întreg,rezervat cărţilor lui GEORGE ŞOVU, în maribiblioteci ca cele aparţinând AcademieiRomâne, Bibliotecii Naţionale, Muzeului Lit-eraturii, Universităţii Bucureşti, BiblioteciiCentrale Pedagogice ori bibliotecii ColegiuluiNaţional Pedagogic „Carol I”, din Câmpulung-Muscel, al cărui elev am fost şi eu sau unorcetăţi mai mici de cărţi din şcolile locului încare m-am născut...

Să trăim cu SPERANŢA, până cepleoapele vieţii vor închide şi peste aceastăscânteie!”...

...Trist şi eu, n-am putut decât să ridic dinumeri şi să sper... într-o lume mai bună!...

GEORGE ŞOVU – TE ROG, FĂT- FRUMOS!...

Du

mit

ru T

ĂTA

RU

Abia atunci vom putearosti: „Acum i-atâta Pace, / e-atâta Linişte stăpână pe-abisurile de lumină, / I-atâtaDragoste senină, / Şi-atâta Bu-curie zace / În Cunoştinţa Ta, –ca’n mine / Roiesc potopuri dealbine / Psalmodiază primăvaraprin înfloratele coclauri / Şicântă paseri şi izvoare şi miri-adele de grauri, – / Îşi joacăstelele lumina / Şi-a înflorit ca’nMai grădina / Fermecătoarelorşi veşnic atrăgătoare gândurinoi / Ce zboară’n juru-mi în cas-cade strălucitoare ca un roi / Cese îndreaptă înspre Tine, / ÎnTine să se odihnească, – / Şi-aînceput în bietu-mi suflet sdrobitde valuri să trăiască / Acum, -când locuieşti în mine...”(Psalm 9). Sunt întrebări şirăspunsuri scormonitoare – în-spre lumină, întru cunoaştere şi

smerenie: „Eu sunt o îmbinaretrecătoare / De suflet şi degând, de lut şi soare. /O’ncrucişare de puteri ne-cunoscute / Fărâmă din Puterileabsolute...” (Psalm 16), pe careneîndoios, le căutăm, îndrăz-nim a crede, împreună cupsalmistul C. R. Crişan.

Prima ediţie a Psalmilor(1928) s-a bucurat de aprecierimângâietoare pentru tânărulpreot şi învăţător (de doar 26 deani), prin mesaje generoaseformulate de arhimandrit IulianScriban, D. I. Cucu, N.Munteanu, Mircea Eliade, I. Gr.Oprişan, Perpessicius, Al. Po-gonat, D. Atudorei etc. Timpuls-a aşternut, în tăcere şi multzbucium. Manuscrisele-şi cer,acum, dreptul înspre luminatiparului. Avem convingerea, căun efort conjugat al iubitorilorde cultură băcăuani, ar putearealiza un gest recuperator –prin editatea variantei „22” aCântării mântuirii mele, exis-tente în Arhiva DJAN dinBacău.

CÂNTAREA ...(Continuare din pag. 4)

lecturi

”Mai mult, este “moral” caacelaşi înalt funcţionar, posesora mai multe case, terenuri şiconturi în bănci (conformdeclaraţiei de avere pozate deTVR şi alte antene), să în-caseze concomitent salariu şide la Camera deputaţilor, şi dela minister, şi pensie? În nu-mele cărei “morale” funcţionariinumiţi politic au mai multedrepturi decât “muritorii derând”? Cât de “morală” este“legea fundamentală”, dacăpermite aceluiaşi individ “politic”să ocupe fotolii şi în puterealegislativă, şi în putereaexecutivă, deşi se face caz, celpuţin teoretic, de principiuldemocratic al separaţiei puter-ilor în stat? Este clar că autoriiConstituţiei au acţionat conformunui “mental” consolidat în aniide început ai puterii comuniste,“documentat” şi de filmul (dacănu mă înşel) Alo! aţi greşitnumărul!: există un episod încare neuitatul actor Vasiliu-Bir-lic îşi pune pe cap, după caz,două şepci: pe una scrie “por-tar”, pe cealaltă scrie “adminis-trator”.Politicienii neo-comuniştinu doar cumulează funcţii cecontravin unui principiu consti-tuţional (ei fac legea şi tot ei oaplică, sau: şi arbitru, şijucător!), dar au, în plus, şi priv-ilegiul da a-şi rotunji câştigurilecu “indemnizaţii de şedinţă”, camembri în consiliile deadministraţie ale companiilor destat. Sunt abonaţi „legal” (darcât de „moral”?) la bugetul atâtde sărac al ţării, din care tot eivotează alocările cele mai micidin Europa pentru sănătate,educaţie, protecţie socială etc.

Este normal să neîntrebăm de ce ne confruntăm

cu asemenea situaţii revoltă-toare. Evident, răul are rădăcinimai vechi. Provinciile istoriceale actualei Românii au cunos-cut practicile birocratice imperi-ale (turcească, austriacă şirusească) ale unor adminis-traţii bazate pe jaf, pe discri-minare socială şi corupţie. Separe că majoritatea cetăţenilorconsideră normal ca pe taxeleşi impozitele plătite de ei săparaziteze o caracatiţă finan-ciară ce consumă enorm, pefuncţie şi nu pe muncăcuantificabilă. Alegătorii urmă-resc la televizor bâlciul „politic”cotidian, pe care apoi îldezvoltă în familie şi între pri-eteni, fără a şti (sau a dori săştie!) că există ţări (de ex., Sue-dia) unde funcţia de reprezen-tare a intereselor comunităţiieste o datorie obştească; de-putatul se întâlneşte cu ale-gătorii în locuri publice, nu încostisitoare birouri private; el nuare şofer personal, nici “sumeforfetare” şi multe alte privilegii.Nivelul scăzut de culturăpolitică îi face pe mulţi săcreadă că persoanele care sepricep să învârtă vorbe la tele-vizor sau la tribună chiar îşimerită salariile plătite de masacontribuabililor. Gândul neputin-ţei, descurajarea şi resemnareamacină fibra naţiunii şi otransformă în doine de jale,„zise” în public sau între ceiapropiaţi. Din păcate, „românuls-a născut poet” (V. Alecsandri)şi mai are de parcurs o bunăbucată de drum până va de-veni cetăţean, conştient de pu-terea lui de a interveni activpentru eradicarea răului dinţară. Dar, slavă Domnului! nutoţi românii sunt poeţi…

LEGAL, DECI… MORAL?(Continuaredin pag. 5)

IOA

NB

UR

LA

CU

vă

zu

t d

e D

RA

GO

Ș B

UR

LA

CU

CA

RM

EN

MIH

AL

AC

HE

PO

PAvă

zută

de

IOA

N B

UR

LA

CU

pagina 14 revist\ de cultur\

PLUMB-84

“Un temperament liber, stăpânpe sine şi pe acţiunile sale, nu cuporniri josnice şi iubitor de nimi-curi, nu semeţ şi uitându -senumai de sus, unul ca acestacaptivează pe oricine.”

John Locke

Pe parcursul istoriei, de laceata primară pănă la forma-ţiunile sociale moderne -popoare şi naţiuni - funcţiasupremă în conducerea comu-nităţilor respective s-a moştenit,atribuit sau cucerit fie prin forţă,fie pe căi democratice. În celemai multe cazuri, factoriihotărâtori, elementele care aucontat cel mai mult, au fostînsuşirile personale ale indi-vizilor, cunoştinţele, aptitudinileşi calităţile lor psiho-morale po-zitive. Ulterior, în timpul actuluide guvernare, aceleaşi dispoziţiipersonale au devenit principalelepârghii ale înălţării lor şi alepropăşirii neamurilor pe care le-au condus. Analiza post factuma celor mai strălucite perioadedin istoria ţării noastre, dar nunumai, arată că acestea s-au da-torat, în primul rând, calităţilorpersonale pozitive ale condu-cătorilor din perioadele respec-tive. Unele dintre aceste virtuţi,prin intensitatea şi dominanţa lor,şi-au pus pecetea pe întreagapersonalitate a liderilor respec-tivi, antrenîndu-le întregul fel dea fi în sensul valorii lor morale.Acesta este de fapt mecanismulpsihologic prin care s-au con-struit şi atribuit calificativelelaudative de „cel Mare”, „celViteaz”, „cel Bun”, „cel Leal”, „celOnest” etc.

Astăzi, separaţia puterilor înstat şi restrângerea progresivă-cu unele excepţii -a funcţiilorexecutive atribuite Preşedintelui,au condus la diminuarea roluluiacestuia, cât şi a importanţeiînsuşirilor personale ale celorcare candidează la demnitateaîn cauză. Nu este însă şi cazulRomâniei, întrucât forma sa deguvernământ- republică semi-prezidenţială- permite Preşedin-telui să joace alături de şefulExecutivului un rol activ înadministraţia ţării. Dacă ţinemcont şi de faptul că Parlamentulactual a eşuat în încercările salede a-i limita puterile, avem toatemotivele să credem că partidelevor acorda în continuare atenţiesporită criteriilor de selecţie acandidaţilor, cu deosebire, celorreferitoare la cunoştinţele,competenţele şi calităţile moraleale acestora. În cazul profesiilorşi funcţiilor de mai micăanvergură, selecţia candidaţilorpentru posturile vacante se faceîn funcţie de exigenţele specifi-cate în monografiile profesionalerespective. Prin analogie, putemîncerca acest lucru şi în cazulPreşedintelui, deşi nu cred să fimonografiat cineva în mod clasic„meseria” de Preşedinte. Putemdeduce însă „ fişa postului” re-spectiv din caracteristicile statu-lui român- stat de drept,democratic şi social, organizatpe principiul separaţiei puterilorîn stat- din particularităţile formeinoastre de guvernământ, dar

mai ales din atribuţiile conferitePreşedintelui de Constituţiaactuală: mediator între puterilestatului, între stat şi societate,reprezentant al statului şi garantal independenţei naţionale, alunităţii şi al integrităţii teritorialea ţării, comandant al forţelor ar-mate, monitor al funcţionăriiautorităţilor publice etc.

În acord cu îndatoririle sem-nalate mai sus, candidatul optimla Preşedinţie ar trebui să se ca-racterizeze prin sănătate fizică şimentală, rezistenţă la solicitărilepsihonervoase de durată, printendinţa de a munci ordonat şicu aplecare către activităţile so-cial-politice. Demnitatea la careaspiră presupune, totodată, în-credere în forţele şi capacităţileproprii, energie şi perseverenţăîn urmărirea ţelurilor propuse,precum şi puterea de a-şistăpâni în mod conştient emoti-vitatea, pornirile spontane şiorice impulsuri care l-ar puteaabate de la îndatoririle sale prin-cipale.Numeroasele raporturi pecare şeful statului este obligat săle întreţină cu oameni şi instituţiidinăuntru şi dinafară, obligaţiilede repre-zentare ce-i revin,solicită, de asemenea, certeabilităţi de comunicare, sociabi-litate şi civilitate. În aceeaşimăsură, normalitatea relaţiilorrespective va fi condiţionată deconstanţa sentimentelor şiconvingerilor sale, de fidelitateafaţă de cuvântul dat, faţă depromisiunile făcute şi angaja-mentele luate. Obligaţia consti-tuţională de mediator întreinstituţiile statului necesită, înacelaşi timp, înclinaţia naturalăcătre solu-ţionarea amiabilă adiferendelor şi neutralitateafectivă faţă de părţile în deza-cord. Pe lângă trăsăturile de ca-racter amintite, multitudinea şidivers i ta tea îndator i r i lorPreşedintelui necesită şi facultăţiintelectuale supramedii con-cretizate în profunzimea şi efi-cacitatea gândirii, în conduiteoperative şi adecvate la realităţi,precum şi într-un grad sporit deadaptabilitate la situaţii noi demuncă şi de viaţă.

În rezumat, avem nevoie deun Preşedinte al tuturorromânilor, de un ins pentru caredemnitatea, respectul faţă de oa-meni şi dragostea faţă de ţară săreprezinte, cu adevărat, principiide viaţă şi de relaţionare cusemenii, de un om integru şicurajos, care să inspireconcetăţenilor săi siguranţă, op-timism şi încredere într-un viitormai bun.

*** P.S. Calea cea mai sigură de

a proba măsura în care candidaţiila alegerile prezidenţiale, au saunu au însuşirile sus -amintite, oconstituie analiza datelor bi-ografice ale acestora, realizărilelor de orice fel, concomitent cutrebuinţele, interesele şi intenţiilecare i-au instigat şi călăuzit în modconstant în obţinerea acestora.Datele biografice sunt importante,nu numai pentru valoarea lor decunoaştere psihologică, ci şi pen-tru capacitatea lor prognostică cuprivire la conduitele profesionale şisociale viitoare ale indivizilor. Cumspun psihologii „cea mai sigurăprevedere a perfor-manţelor vi-itoare o constituie performanţeleanterioare”.

PROFILUL OPTIM AL CANDIDATULUI

LA PREŞEDINŢIE

Vir

gil

MO

CA

NU

N. 5 martie 1939, însatul Nicşani, judeţulBotoşani - m. 3 martie

2004, la Bacău. Profesor, bibliotecar, redactor,publicist, istoric literar, activist cultural. Este fiulțăranilor Emilia (n. Popovici) și CostachePătrar. A copilărit în satul natal, începându-șistudiile la Școala Nicșani, unde a absolvit cur-surile primare și gimnaziale. A devenit apoi ele-vul Liceului „August Treboniu Laurean“ dinBotoșani, iar între anii 1959-1963 s-a număratprintre studenții Facultății de Filologie aUniversității „Al. I. Cuza“ din Iași, obținândlicența în specialitatea limba și literaturaromână. Timp de doi ani a fost profesor delimba română la școlile Leorda, din fostaregiune Bacău, și Ipotești, aproape de zona debaștină. În 1965 devine bibliotecar-metodist laBiblioteca Regională Bacău (actuala BibliotecăJudețeană „Costache Sturdza“), unde faceprimele cercetări ale presei locale, debutândca publicistist în paginile ziarului Steagul roșu(1965), iar ca poet, în același an, în coloanelerevistei Ateneu. Fascinat de gazetărie, în 1970trece cu arme și bagaje în redacția cotidianuluibăcăuan, ocupându-se de problemele cultu-rale, dar nu rezistă decât trei ani, dându-șidemisia în urma ingerințelor cenzurii comu-niste, care îi elimina sistematic articole dinpagina de cultură. După două săptămâni deșomaj voluntar, a fost chemat să retractezecele declarate în cererea de demisie, însăpentru că a refuzat, i s-a găsit în cele din urmăun loc de muncă la Comitetul Județean deCultură din Bacău (1972-1980), unde a lucratîn calitate de inspector, implicându-se în viațaspirituală a județului și frecventând Cenaclulliterar „George Bacovia“ al revistei Ateneu, înpaginile căreia publică frecvent articole decritică literară, opinii, sinteze. În 1980 e promo-vat, concomitent, director al Școlii Populare deArtă și al Centrului Județean de Îndrumare aCreației Populare din Bacău, contribuind la di-namizarea vieții artistice și a mișcării artisticede masă. În toată această perioadă a conti-nuat să se aplece cu osârdie asupra paginilorîngălbenite ale puzderiei de gazete și revisteapărute de-a lungul vremii, îndeosebi în anii1968 și 1983 făcând cercetări sistematice laBiblioteca Academiei și Biblioteca Universitară„Mihai Eminescu“ din Iași. Rodul acestora afost pe urmă înmănunchiat în volumulePublicații periodice băcăuane 1867-1967. Bi-bliografie monografică (Precuvântare de Cor-neliu Dima-Drăgan, Biblioteca Muni-cipală,Bacău, 1969), Introducere în biblioteconomie(în colaborare cu Corneliu Dima-Drăgan,Comitetul Județean de Cultură, Bacău, 1973)și Bacovia și Bacăul (Cuvânt înainte deGeorge Bălăiță, Muzeul Județean de Istorie șiArtă, Bacău, 1977), foarte bine primite nu doarde către specialiști, ci și de critica literară șipublicul larg. Introducerea în biblioteconomie,bunăoară, a fost inclusă de revista Universitățiidin Chicago (ianuarie 1975), The Library Quar-tesly, între lucrările importante ale domeniului,apărute în ultimii ani pe plan mondial. A cola-borat, de asemenea, cu texte la apariția vo-lumelor colective Grigore Tabacaru - o viațăînchinată școlii și culturii românești (ComitetulJudețean de Cultură, Casa Corpului Didactic,Bacău, 1973), Habitat ’76 (Comitetul Județeande Cultură, Muzeul Județean de Științele Na-turii, Comisia Națională a R.S.R. pentru Un-esco, Bacău, 1976) și Era omului (ComitetulJudețean de Cultură, Comisia Județeană deRăspândire a Cunoștințelor Științifice șiTehnice, Bacău, 1979), la primul fiind și coor-donator. A publicat, totodată, peste 200 destudii, articole de istorie și critică literară,cronici teatrale, interviuri pe teme de istorie,cultură generală, pedagogie, povestiri șipoeme în proză în publicațiile amintite, precumși în Caietele Teatrului Bacovia, Carpica,Cartea, Curierul Slănicului, Deșteptarea, Re-vista bibliotecilor, Viața băcăuană ș.a. În-cepând din 1990 a revenit, la cerere, înînvățământ, activând ca profesor de limbaromână la Grupul Școlar Industrial „Letea“ dinBacău, de unde s-a pensionat în anul 2000. Înmanuscris, au rămas mai multe pagini din ro-manul la care lucra, în volum putând fi adunateși zecile de cronici la cărțile contemporanilor.

Aniversări–comemorări: Gheorghe

Pătrar

Co

rnel

GA

LB

EN

consemnări

„Pământ chinuit, te-a iubit legea… cînd teva ierta Domnul?”, Urmuz, „coborând pe scări”în mijlocul maimuţelor, Gabriel Chifu, lăsândurme de idei rotunde şipurtând în suflet ,,visulcopilului care păşeşte pezăpadă fără să lase urme”,Valentin Ciucă, imaginândalte „dialoguri elective”,Angela Baciu Moise, post-optzecistă de marcă,Marta Petreu, elaborata şitalentata scriitoare de laCluj, Bujor Nedelcovici,„îmblânzind lupi”, Alexan-dru Paleologu, aşteptând vremuri mai„golăneşti”, Constantin Chiriţă, la drum cu„Cireşarii”, George Topârceanu, compunândvesel, „balade triste”, Alexei Mateevici, îndem-nându-ne:

„Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme,Ştergeţi slinul, mucegaiulAl uitării 'n care geme”.

George Lesnea, gustând ,,carnea răscolităde înger şi de drac”, Ioan Es. Pop,confecţionând „unelte de adormit”, Ana Blandi-ana, hotărâtă a se încarna în literă prin sacrifi-ciu:

„E atât de târziuŞi ninge hidos,Şi nu-mi vine-n minteDecât să aşteptLupii flămânzi,Să le fiu de folos”.

Ion Barbu, rostogolind „oul” către lumi maipuţin dogmatice, Mateiu I.Caragiale, muncind retrasşi înveselindu-se în arealulpetrecerilor în compania(ne)resemnatului Paşadia,nedumirit de gesturile luiPirgu, care toarnă apăpeste şampanie, MirceaVulcănescu, cel carerecunoştea că: „Fără re-ligie şi istoricitatea lui Iisuslumea e un imens pustiude sare şi cenuşă”, Ion Pi-latt, nesofisticat şi sincer:

„Nu m-am silit să cânt pe marii zilii, Nici să slăvesc mereu ce-aduce anul.Las altora să facă pe abilii –Doar graiul românesc mi-a fost tiranul”.

Alexandru Macedonski, poetul rondelurilor,aflat într-o ipostază nefirească, venerându-l peEminescu şi nu în ultimul rând Traian T.Coşovei, „nins electric” de eterniate.

Dar ce ar fi toţi aceştia la un loc fără delocul marelui NICHITA în panteonul litereiromâneşti, cel perceput de Jaques Prévert „caun poet crescut din sânul socialismului, draccurat şi mâncător de celebrităţi”?

Mai nimica! Si ce s-ar mai putea spunedespre “Marele Blond” al metaforei? Ar mai ficeva!

Spunea Nichita că atunci când a venit unînger la el iar fi zis: ,,de atâta amar de vreme teveghez ca să ajungi omde ştiinţă şi tu pânăacum n-ai inventatnimic! Cum să nu: am in-ventat; numai că ştiinţape care am creat-o esteatât de subtilă, încâtuneori se confundă cufirescul. Ea se numeşteHEMOGRAFIA, adicăscrierea cu tine însuţi”.

Multă inspiraţie şicuvinte cu nemiluita înpană pentru trăitori.

Pentru cei din stele? Dacă vă întâlniţi cuEL, anunţaţi-l că Nobel, ală cu premiile şi dina-mita, se dă nejustificat neştiutor de limbaromână şi talentele literare ale acestui neam!

Şi cum aş putea conchide…?Nu-i mai elegant nichitian?„Să vă fie anul-an,suplu ca pe râuri unda,să nu fie bolovanpeste suflete secunda,…”.

(Continuare din pag.7)

Dacă e martie...

Ion BARBU

George LESNEA

Gabriel CHIFU

PLUMB-84

pagina 15revist\ de atitudine

opinii

Arghezipretindea

drepturi deautor după

numărulsemnelor

tipografice

Într-un articol memorialistic,distinsul istoric Ioan Scurtu,relatează ce i-a povestit, unchiulsău, cărturarul şi universitarul D.Almaş, despre pregătirea primuluinumăr din Magazin istoric, alcărui director fusese în anii 1967-1969.

S-a hotărât în colectivul deredacţie ca primul număr să bene-ficieze de semnăturile unor maripersonalităţi, între care şi TudorArghezi. În acest scop D. Almaş i-afăcut o vizită lui Arghezi la Mărţişor,invitându-l să colaboreze la revistă.Poetul a fost de acord să adresezecâteva cuvinte de “bun venit” noiireviste, dar să i se plătească oanumită sumă pentru fiecare semn.Profesorul Almaş a acceptat, deşisuma i s-a părut cam mare. Supe-riorii săi au cerut să fie satisfăcutăpretenţia maestrului Arghezi. Dupăce a apărut, primul număr, D. Almaşs-a deplasat la Mărţişor cu revistaşi plicul cu bani. Arghezi a desfăcutplicul, a numărat banii şi i-a atrasatenţia că nu au fost plătite douăsemne. D. Almaş a rămas mirat,deoarece le numărase de maimulte ori, astfel ca suma să fiecorectă. Sub privirea uimită aproaspătului director al revistei,Arghezi a precizat: “Semne sunt nunumai literele, ci şi punctul şi sem-nul exclamării”. Jenat, directorul re-vistei Magazin istoric, s-a retras şia revenit peste câteva ore cu sumasolicitată de Arghezi.

Joc de cuvinte

În finalul şedinţei comune a Parla-mentului care a investit guvernulcondus de Mugur Isărescu (prim-ministru în 1999-2000), senatorulCorneliu Vadim Tudor le-a strigatminiştrilor:

- Pe Mugur îl paşte Ţapul(porecla lui Emil Constantinescu,preşedintele României în anii 1996-2000).

Istoria se repetă

În vremuri de restrişte şi con-vulsii politico-militare, discernă-mântul celor care transmit ştiriparcă intră „în vacanţă”. Ştirile cuadevărat semnificative suntînsoţite, s-au acoperite de ştiri mi-nore, deseori comice, care fac hazde necaz. Iată ce ştiri aflau românii,în vara anului 1940 când Româniatrăia momente dramatice: “Repu-blica Andorra şi-a închis graniţeleşi a luat măsuri serioase, dublându-şi numărul poliţiştilor de la 6 la 12!Până azi, 11 iulie 1940, recordulştirilor comice îl deţinuse agenţiacare anunţase acum două luni, căLuxemburgul în urma agresiuniigermane, şi-ar fi alăturat Franţei în-treaga armată de 350 de oameni,spre a lupta împotriva inamiculuicomun”. (apud Emil Dorian, Jurnaldin vremuri de prigoană. 1937-1944, Bucureşti, 1996).

*Consultaţi presa scrisă şi ascultaţimai ales ştirile date azi, la noi, deteleviziuni şi ce constataţi de fapt ?Că într-o limbă română tot maisăracă, stâlcită şi batjocorită, istoriase repetă!

TRECUTUL PRINANECDOTE (29)

IOA

N M

ITR

EA

Am mereu senzaţia că anulacesta a debutat cu stângul şievoluţia generală este unadestul de sinuasă şi cu poticniri.Am în vedere atât debutul fărăzăpadă şi cu o iarnă blândă şidestul de uscată, dar şi eveni-mentele politice de la noi dinţară cât şi cele din Ucraina. Nici

Europa nu se simte în apelel ei, dincolo de aspectelegate de alegerile europarlamentare din primăvară,cu o economie care merge ca o mașină cu cauciu-curile dezumflate şi cu motorul care dă rateuri dincând în când, şi urcă greu panta economiei sunt mo-tive de îngrijorare.

Luna pe care tocmai am încheiat-o a fost unatensionată: nici iarnă, nici primăvară, la fel cum esteşi condiţia noastră nici europeni, dar nici balcanici;economia la fel: nici capitalistă, nici socialistă,pierdută undeva pe drumul reformelor. Stareaaceasta nu ne afecteză nici umorul şi nici starea despirit optimistă! Vorba mucalitului meu român: mergeşi aşa!

În urbea noastră viaţa curge la fel de leneş caşi Nigelul, dincolo de declaraţiile optimiste ale politi-cienilor locali. Lipsa zăpezii pune în valoare faţaurâtă, schimonosită parcă de sărăciei a „târgului” luiBacovia. Ai impresia că dincolo de schimbarea defizionomie a oraşului, în pântecele său, în tenebrelesale, evoluţiile mileniului trei sunt prea puţin cunos-cute. Un lucru pozitiv este acela al lansărilor decarte, mai ales în cadrul cenaclului „Octavian Voicu’’,evenimente ce au darul de a mai anima viaţaculturală a urbei. Se scrie mult la noi, se scrie şi bine,în diferite domenii: poezie, proză, critică literară şi deartă, documentare, etc. Se citeşte, totuşi, destul depuţin. Mai ales tinerii! Recent a fost lansată la rampăcartea document a domnului Dumitru Zaharia, de-spre istoria completă a Bacăului, o carte împănatăcu foarte multe documente şi date de arhivă. Absolutnecesară şi binevenită pentru toţi cei îndrăgostiţi deistorie şi nu numai. Şi în domeniul artei plastice douăexpoziţii (steaguri medievale şi expoziţia de picturănaivă a Catincăi Popescu, care a împlinit 75 de ani-la mulţi ani!) întregesc peisajul cultural local, alăturide activitatea muzicală şi cea teatrală. Chiar mă în-treb: mai există activitate teatrală în Bacău?! E atâtalinişte pe Strada Mare, de parcă actorii joacă perma-nent în deplasare, iar cetăţenii sunt actorii care joacăteatrul vieţii lor pe scena mare a oraşului.

Nici în politică nu stăm mai bine. O ţinem mereudin criză în criză, crize provocate de un personajcare va rămâne în istorie ca o boală pentru aceastăţară. Şi cât de bine se potrivesc spusele lui MaxWeber: „absenţa unei cauze, sau absenţaresponsabilităţii, sunt două păcate care fac din politi-cian un demagog, nevoit să exercite influenţă şitocmai de aceea este în pericol de a deveni pur şisimplu un actor, de a nu mai lua în seriosconsecinţele faptelor sale, de a fi interesat exclusivde impresia pe care o face’’ (Max Weber- politica ovocaţie şi o profesie). Nu cred că Max Weber aveaîn vedere pe viitorul preşedinte al României, TraianBăsescu, dar aceste afirmaţii se potrivesc ca omănuşă pentru ,,originalul’’ nostru politician. Astfelcă până la urmă maestrul de ceremonii, Guverna-torul României, tot vârând băţul prin gardul USL-ului,a reuşit să agite dulăii politicii’’ între ei. Mai mult, aureuşit să-i determine să se sfâşie între ei. Ceea cepărea a fi o alianţă solidă, capabilă să scoată Româ-nia din criză, s-a dovedit o construcţie fragilă, cares-a dezmembrat la prima adiere mai puternică. Cuun deceniu în urmă, o altă alianţă, făcut în jurul unorlideri, care câştiga alegerile parlamentare, alianţaDA, se dezmembra la nici doi ani de guvernare. Săfie acesta un blestem pentru clasa noastră politică?Sau poate interesele de grup sunt peste celenaţionale? Sau o genă bolnavă stă la bazanăravurilor politicienilor? Cred mai degrabă că oriceconstrucţie politică făcută de sus în jos, în jurul unorlideri politici, nu poate avea viitor, fiind o formă fărăfond. Întotdeauna orgoliile, vanitatea, egoismul, in-teresele personale ale liderilor, vor duce la disensi-uni, rupturi şi iresponsabilitate faţă de votulalegătorilor şi a intereselor propriilor membri. Certeste că în loc să folosim avantajul creşterii econo-mice de anul trecut şi să-l consolidăm pentru a puteada o speranţă, dar şi încredere poporului, îl irosim întot felul de crize de orgolii, de responsabilitate şi is-terii. Mă duc din nou cu gândul la acelaşi MaxWeber, citez: ,,...lipsa responsabilităţii îl aduce pepolitician în situaţia de a se lupta pentru putere dedragul puterii, şi nu în vederea realizării unui ţelanumit’’. Nu suntem nemţi, dar ar trebui să învăţămde la nemţi- responsabilitatea faţă de propriul popor!

DE LA UN GÂND LA ALTUL (14)

Du

mit

ru B

RĂ

NE

AN

U

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „GHEORGHE ASACHI” IAŞI, împreună cu ASOCIAŢIA LITERARĂ „PĂSTOREL” IAŞI

ORGANIZEAZĂ

În perioada 30.05.2014-01.06.2014, cu prilejul evenimentelorculturale dedicate celor doi mari scriitori: Ionel Teodoreanu şi Al. O.Teodoreanu (Păstorel), concursul internaţional de poem ironic şiepigramă având tema: TĂMÂIE ŞI OTRAVĂ,

la care pot participa creatori din ţară şi de peste hotare, maipuţin din judeţul Iaşi.

Regulament concurs: Tămâie şi Otravă* Pentru secţiunea epigramă se vor trimite câte două epigrame,

la temă. Vor fi jurizate epigramele nepublicate, inedite, originale şi,mai ales, lipsite de vulgarităţi;

* Pentru secţiunea poem ironic se vor trimite câte două poezii,la temă. Se recomandă poezii în formă fixă (rondel, sonet, antum,pantum, etc…)

* Lucrările vor fi trimise în trei exemplare, în plic închis, fărămoto, cu datele de identificare ale participantului: adresă, telefon, e-mail, CNP şi serie CI (pentru formalităţile de cazare) până la data de15.05.2014 (data de trimitere de pe plic) pe adresa: Mihai Batog-Bujeniţă, Iaşi, str. George Coşbuc nr.19 cp.700469, jud. Iaşi. Nuvor fi ridicate de la poştă trimiterile recomandate şi nu vor fi luate înconsiderare trimiterile prin poşta electronică.

*Câştigătorii concursurilor vor fi invitaţi la festival şirecompensaţi cu premii, invitaţiile, programul şi detaliile urmând a lefi transmise personal.

* Acest anunţ fiind adresat cu precădere preşedinţilor de cena-clu, redacţiilor revistelor şi posesorilor de e-mail, vă rugăm săpopularizaţi concursul nostru confraţilor din zona de interes, în timputil. Vă dorim succes şi vă mulţumim pentru sprijin şi colaborare.

Comitetul de organizare

Te întâmpină zâmbind cuchipul lui de copil deghizat înbătrân cu mustăţi şi cu barbişon, -cărunte; te învăluie prevenitor încuvinte catifelate, calde, binealese, - întotdeauna însoţite degesturi ce îi subliniază sinceritateamai presus de orice îndoială, iartu, surprins de bucuria-i, te bucurila rându-ţi convins că el... nu puteatrăi fericire mai mare în momentulrevederii voastre, decât aceea dea te fi reîntâlnit. – Este un altruist,încă neînfrânt de viaţă; un om sal-vat prin POEZIE!

Aflând că îşi rotunjeşte vârstami-am propus să-l întâmpin dupăcum se cuvine şi, pentru a evita oeventuală evaluare subiectivă,„mi-am aruncat” un ochi peste bi-

ografia lui. Abia atunci, explicându-mi spontan şi necondiţionatasimpatie reciprocă, m-au frapatcoincidenţele noastre biografice:amândoi suntem moldovenineaoşi, unul, cu minunaţii ani aicopilăriei iluminaţi de satulBibireşti, celălalt, de satulBerzunţi; amândoi suntem fii deînvăţători, - foşti directori deşcoală; amândoi am absolvitLiceul „Costache Negri” din TârguOcna; amândoi am făcut „multe al-tele” - recunosc că… „mai multealtele” am făcut eu decât dânsul!,înainte de a ajunge profesori delimbă şi literatură, şi, iată că…amândoi am ajuns să ne în-deplinim/împlinim cu răbdare rolulasumat de „sclavi ai vorbelorscrise”! Ba chiar, cutezanţă ce artrebui explicată prin supremă ex-asperare lăuntrică, fiecare dintre

noi şi-a inventat/disimulat în Uni-versul cuvintelor lui ţinuturi dis-tincte; în care (credem că) suntemexilaţi definitiv: eu, în Cretinozau-ria, el, în Talibania, teritorii nufoarte diferite unul de celălalt… -Tare potrivite mi se par aici ver-surile poetului Dan Sandu - căcidespre el vorbesc cu prietenie! -,pentru a-mi sigila acest sfârşit deparagraf: „Nebunii fericirii îmi pardin ce în ce mai rari/Pericole deviaţă cu plânsul lor oprit/Seminţele durute se clatină înpalme de plugari/Sărmana mascaunui secol cu zâmbet ipocrit…”

Născut la 31 martie 1954 înTârgu Ocna, poetul a avut talentul,timpul şi puterea să-şi înnobilezeexistenţa agitată, adunând roadelede gând ale acesteia în adevăratesipete cu bijuterii preţioase numiteinspirat „Vămi răstignite”, „Albindde-atâtea primăveri”, „Poeme lanegru”, „Herald în Talibania”,„Amintiri din Samsara” sau „BT”.

Cum o fi rezistând timpului şitimpurilor, poetul, sub cerulBerzunţiului? Cu siguranţă că…numai scriind!

Marele poet şi prieten al nos-tru Cezar Ivănescu scria în 8 de-cembrie 2000, intuindu-i perfectfrământările şi avatarurile: „…Efelul lui de a rezista timpului, cu odelicateţe plină de-amărăciune, c-o frăgezime de cuvinte… Scrisecu bună credinţă maximă, ver-surile lui Dan Sandu au o nobleţesecretă, a tăcerii şi a singurătăţii”

Iar un an mai târziu, criticul lit-erar şi universitarul ConstantinDram spunea în postfaţa volumu-lui „Poeme la negru”, apropo derafinamentul artei sale poetice: „…daimonul secret care invadeazăfrecvent imaginarul elaborat deDan Sandu transformă mereu dis-cursul, îl re-formează, îl aşează înrâuri verticale de semne, eleînsele re-semnificând şi trimiţândla alte semnificaţii decât celeştiute. Depunând mărturie poetică,autorul va accepta, tragic, alfa-betul timpului…”

Cunoscându-l, ştiu că a avutforţa să-şi transforme marile tristeţiprovocate de semeni, în marireverenţe poetic-iertătoare cătreaceştia. Numai un poet adevăratpoate face asta. Şi tocmai pentruasta, trebuie sărbătorit de cetatedupă cum se cuvine.

La mulţi ani, Dan Sandu!

Viorel SAVIN

POETUL...

revist\ de cultur\pagina 16

CMYK

CMYK

Cultura investițională între ficțiune și rațiune (2)

În recenta gală de decernarea premiilor Oscar a fost nominali-zat și filmul “Țeapa în stil ameri-can” (“American Hustle”) carereleva cât de vulnerabili putem fila manipulările abile, ce sebazează în esență pe lăcomianoastră coroborată cu excesul deoptimism, într-o lume în carejocurile sunt făcute, cel mai ade-sea, la confluența dintre intere-sele politicului și mediului deafaceri.

Vestea bună (niciodată pedeplin asiguratoare) este că, abor-darea rațională în domeniulinvestițional poate reduce semni-ficativ riscul unor țepe la nivel per-sonal sau instituțional, care, camecanism primar, nu diferăesențial, fie că operațiunile sederulează pe malul Hudsonului, alDâmboviței sau al Bistriței.

Așa cum informam mediuleconomic și cultural băcăuan înarticolul precedent, Societatea deInvestiții Financiare Moldova SA,în calitate de investitor

instituțional, a aplicat principiileconsacrate în domeniu privind de-cizia investițională, cu rezultatevalidate atât de încredereaacționarilor/ investitorilor cât și deanalizele specialiștilor.

Principiile de bază sunt ge-neral valabile, fie că vorbim des-pre investitorul individual saudespre investitorul instituțional șipresupun parcurgerea unor pașiîn procesul de analiză, adoptare șiimplementare a deciziei investi-ționale.

Desigur țintele investiționalesunt amplasate în multiple arii dar,în contextul experienței SIFMoldova SA, orientarea predo-minantă (prudentă) este cătrepiața bursieră. Termenul «bursă»este folosit în limbajul curent în

mai multe sensuri. De cele maimulte ori, el se referă la locul undese vând și se cumpără titluri devaloare, cum sunt acțiunile șiobligațiunile. În acest caz, bursanu este neapărat un spațiu fizic, cireprezintă de cele mai multe ori oplatformă electronică care permiteexecutarea rapidă a tranzacțiilor,așa cum este și cazul Bursei deValori București (BVB).

Avantajul investițiilor derulatepe o bursă de valori rezidă dinfaptul că tranzacțiile se deruleazăîntr-o manieră transparentă, însensul că atât cumpărătorii cât șivânzătorii au acces permanent lainformațiile referitoare la preț șiemitenți. Cotațiile se stabilesc cași cursurile valutare de la caselede schimb. Astfel, există un prețde vânzare (denumit Ask) și altulde cumpărare (Bid). O tranzacțiese încheie în momentul în caredouă ordine – unul de cumpărareși altul de vânzare - au acelașipreț. Ca în cazul oricărui bun /produs / titlu tranzacționat, oacțiune valorează atât cât estedispus să plătească pe ea uncumpărator. Acest lucru estecorect pentru că prețul sedetermină la bursă prin con-fruntarea cererii cu oferta.

Raportul dintre cerere șiofertă explică de ce prețul semodifică în sus și în jos, însă, nuși de ce o acțiune are o anumităvaloare. Aceasta depinde în prin-cipal de situația financiară a com-paniei care și-a înscris acțiunile la

cota bursei (emitentul).Perspectivele companieisunt la fel de importante,ca și rezultatele sale dintrecut. Dacă o companiese așteaptă să revină peprofit prin creștereaeficienței sau scoate pepiață un produs inova-tor, atunci valoareaacțiunii crește. Invers,dacă o companie pro-fitabilă va anunța rezul-tate mai slabe, prețulscade. Un alt factor careinfluențează valoareaunei acțiuni este starea

sectorului în care își desfășoarăactivitatea. Prețul poate să scadă,de exemplu, dacă investitoriianticipează că sectorul respectivîși va reduce activitatea, cu toatecă situația financiară a companieieste (încă) bună. Nu în ultimulrând, evoluțiile macroeconomiceinfluențeaza întreaga piațăbursieră.

Este nevoie/de dorit ca înbaza tuturor acestor informații pri-mare să se contureze o strategieîn funcție de care investitorul îșiva putea construi un portofoliu șiva stabili tactica de cumpărare,cât timp va păstra acțiunile și cândle va vinde. Un element importantal succesului pe termen lung esteși aplicarea principiului diversi-ficării portofoliului (diferite acțiuni,

obligațiuni, alte valori mobiliareetc). Un exemplu de politică /strategie investițională multi-anuală este Declarația de politiciinvestiționale 2011 – 2013 a SIFMoldova SA.

Un element, devenit vital pefondul crizei financiare, este iden-tificarea și controlul riscurilor. Ca-pacitatea fiecăruia de a tolerariscul este factorul principal decare trebuie ținut cont în alegereastrategiei de investiții. Anumitepersoane își asumă riscuri mari,jucând sume importantede bani, de multe ori, înacțiuni pur speculative. Pede altă parte, alții preferăsiguranța depozitelor ban-care sau chiar a banilor lasaltea, chiar dacă acestlucru înseamnă numaimenținerea sau chiarscăderea puterii decumpărare a banilor. Deobicei, persoanele tinerecare au câștiguri mari șipuține responsabilități fi-nanciare, tind să-și asumeriscuri mai mari, mai alesdacă nu au experimentato perioadă de instabilitatefinanciară la nivelul eco-nomiei. Persoanele aproape depensionare, cele cu obligații finan-ciare mai importante sau cei careau trecut prin perioade de instabi-litate financiară – cum ar fi o de-preciere valutară de proporții sauinflație ridicată – sunt predispușisă aibă o atitudine mai conserva-toare. În funcție de riscul asumat,investitorii se pot împărți în 4 maricategorii.

Investitorii conservatori urmă-resc cu prioritate protejarea capi-talului investit, mulțumindu-se înschimb cu randamente modesteEi alocă cea mai mare parte dinportofoliu în depozite bancare sauobligațiuni, fiind reticenți în a in-vesti în acțiuni. Atunci când decidîn cele din urmă să-și asumeriscuri mai mari, preferă compani-ile solide și cu capitalizare foartemare, deoarece acestea tind să îșimodifice valoarea mai încet decâtrestul acțiunilor.

Investitorii moderați au caobiectiv să își crească valoareaportofoliului, însă nu cu orice preț.Ei nu uită niciodată să se prote-jeze față de pierderile majore. Unastfel de invesititor alocă banii înmai multe tipuri de instrumente fi-nanciare, combinând investițiileriscante cu cele sigure.

Investitorii agresivi caută per-manent acțiunile cu cel mai marepotențial de creștere, fiind dispușisă-și asume riscul de a pierde omare parte din capitalul investit.

Investitorii care merg îm-potriva tendinței pieței sunt per-soanele care cumpăra acțiunicărora nimeni nu le acordăatenție. Obiectivul lor este de acăuta acțiuni subevaluate laprețuri foarte mici, în speranța căele vor reveni în timp la adevăratalor valoare. Pentru ca aceastastrategie să funcționeze, investi-torul trebuie să aibă foarte multărăbdare, deoarece situația se vaînrăutăți de multe ori înainte ca easă devină mai bună. O astfel deabordare necesită pe lângă multăexperiență și o cercetareamănunțită pentru a identifica oacțiune subevaluată. Dar șicâștigurile sunt cu mult peste

așteptări. Exemplul notoriu esteWarren Buffett.

În procesul de evaluare aoportunității cumpărării / vânzăriiunei acțiuni sunt utilizate (de re-gulă) analiza fundamentală (carevizează analiza și estimareaperformanțelor financiare alecompaniei în context sectorial șimacroeconomic) și/sau analizatehnică (grafica – bazată pe ana-liza evoluției cotațiilor).

Majoritatea investitorilor careau cunoștințe economice preferă

în special analiza fundamentală.O multitudine de investitori opreferă, totuși, pe cea tehnicăpentru simplitate și o mai mareadaptabilitate. Care metodă deanaliză este mai performantă saucare duce la obținerea unor rezul-tate mai bune este greu spus.

Este cert, însă, că pentru op-timizarea randamentelor pe bursăun investitor trebuie să foloseascăcât mai multe instrumente și, deobicei, să îmbine cele douăabordări.

Aceasta descriere a procesu-lui de adoptare a decizieiinvestiționale este una clasică(prezentată în toate cărțile de pro-fil) și este necesară pentru o abor-dare rațională a procesuluiinvestițional dar nu suficientădacă este să ne gândim lacăderea dramatică a burselor înrecenta criză financiară. În acestcontext s-a conturat și s-a dez-voltat o știință nouă - economiacomportamentală - care ana-lizează deciziile oamenilor (ade-seori iraționale) din perspectivamecanismelor și caracteristicilorpsihice umane, general valabile.Dar despre risc și incertitudine îndomeniul investițiilor financiare,ca o consecință a naturii umane,vom vorbi în întâlnirile noastreviitoare ...

În dialog cu domnul dr. ing. ec.COSTEL CEOCEA

Președinte Director General SIF Moldova SA