matei georgescu - introducere in psihologia comunicarii

197
UNIVERSITATEA SPIRU HARET Matei Georgescu PSIHOLOGIA COMUNICARII EDITURA FUNDATIEI A-PDF MERGER DEMO

Upload: mihaela-vechiu

Post on 29-Oct-2015

432 views

Category:

Documents


58 download

TRANSCRIPT

Page 1: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Matei Georgescu

PSIHOLOGIA COMUNICARII

EDITURA FUNDATIEI

A-PDF MERGER DEMO

Page 2: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

LUCRARI APARUTE

ÎN EDITURA FUNDATIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Ion TudosescuMETAFILOSOFIE

Gh. Al. CazanFILOSOFIE ANTICA

Lucian ChisuINTRODUCERE ÎN SISTEMUL MASS-MEDIA

Sultana CraiaINTRODUCERE ÎN TEORIA COMUNICARII

Suit ana Craia

TEHNICI DE INFORMARE SI COMUNICARE

Loredana Cornelia BoscaFILOSOFIE MEDIEVALA

M. StoianGENURI ZIARISTICE

Nicolae Radu (coord.)PSIHOLOGIA EDUCATIEI

IIII 11119"7 S 9 7 3 7 2 5 7 9 9 4

EDITURA FUNDATIEI

ISBN 978-973-725-799-4

ROMÂNIA DE MÂINE

Page 3: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

IUIYJINflWOJ VIaO'lOHISd N!3H3JflOOlLLNI

Page 4: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Descrierea CIP a Bibliotecii NationaleGEORGESCU, MATEIIntroducere în psihologia comunicarii / MateiGeorgescu. - Bucuresti: Editura FundatieiRomânia de Mâine, 2007.Bibliografie

ISBN: 978-973-725-799-4

316.472.4

© Editura Fundatiei Rornânia de Mâine, 2007

Redactor: Andreea Gabriela OINU

Tehnoredactor: Laurentiu Cozma TUOOSECoperta: Matei GEORGESCU

Bun de tipar: 26.04.2007; Coli tipar: J2,25Format: 16/6Jx86

Editura Fundatiei România de MâineBulevardul Timisoara nr. 58, sector 6

Tel.lFax: 444.20.91 www. SpiruHaret.roe-mail: [email protected]

Page 5: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACUL TA TEA DE FILOSOFIE SI JURNALISM

MATEI GEORGESCU

INTRODUCERE"IN PSIHOLOGIA

....

COMUNICARII

EDITURA FUNDATIEI ROMÂNIA DE MÂINEBucuresti, 2007

Page 6: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

~!tll'~I\H'li"I"W··-'

CUPRINS

Cl/vânt introductiv 7

1. Domeniul psihologiei comunicarii II1.1. Perspective generale asupra comunicarii Il1.2. Discipline ale comunicarii 151.3. Functiile comunicarii 20Bibliografie 23

2. Paradigme ale comunicarii 242.1. Paradigma structurala 272.2. Paradigma tranzactionala 302.3. Paradigma relationala 332.4. Paradigma fenomenologica 38Bibliogrq/ie 40

3. Personalitate si comunicare 413.1. Perspective intrapsihice asupra Eului 423.2. Perspective intersubi.ective asupra Eului 503.3. Personalitate si reactii de fond 523.4. Tip de personalitate si comunicare 533.5. Cultura si personalitate 56Bibliografie 60

4. Forme ale comunicarii 62

4.1. Comunicare paradoxala 624.1.1. Elemente ale teoriei grupurilor 674.1.2. Elementele ale teoriei tipurilor logice 734.1.3. Schimbarea fundamentala (paradoxala) 754.1.4. Tipuri de paradox .. , 80

4.1.4.1. lnjonctiunea paradoxala 814.1.4.2. Previziunea paradoxala 84

4.1.5. Terapeutica paradoxala în comunicare 864.2. Comunicarea defensiva 91

4.2.1. Perspecti va constienta asupra defensei 924.2.2. Perspectiva inconstienta asupra defensei 944.2.3. Mecanisme de aparare 96

5

Page 7: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

6

4.3. Comunicarea proiectiva 984.3.1. Conceptul de proiectie 984.3.2. Cultura si proiectie 1004.3.3. Comunicarea simbolica 102

4.4. Comunicarea nonviolenta 105

4.4.1. Nevoie, frustrare, violenta ]054.4.2. Compasiunea de sine si de celalalt ]064.4.3. Priza cu sine însusi ~ vulnerabilizarea 1] I4.4.4. Exprimarea de sine nonviolenta 1154.4.5. Observatie si judecata ] 18

4.5. Comunicarea persuasiva ]224.5.1. Persuasiune si putere 1234.5.2. Factori ai persuasiunii ]25

4.6. Negocierea 1294.6.1. Pozitii de negociere si atitudine de fond 1304.6.2. Logica si afect ]37

4.7. Comunicarea eficienta ]404.7.1. Atitudini ineficiente ]40

4.7.2. Inferioritate si comunicare ]434.7.3. Ideal si comunicare ]474.7.4. Pozitia empatica ]494.7.5. Autenticitate si încredere 1524.7.6. Comunicarea terapeutica ]564.7.7. Comunicarea cu sine ]59

Bibliografie 1635. Contexte fundamentale în comunicare 166

5.1. Comunicarea în cuplu 1675.1.1. Cadru general - sine si alter 1685.1.2. Alegerea partenerului 1735.1.3. Dragoste si ideal ]78

5.2. Comunicarea în grup/organizatie ]865.2.1. Lider si dinamica de grup 1885.2.2. Perspectiva intrapsihica asupra grupului 193Bibliografie ]96

Page 8: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

CUVÂNT INTRODUCTIV

Nu veti invâta sâ comunicati citind aceastâ cartePentru câ deja stiti.

Nu ceea ce stiti vâface sâ comunicati altfel decât doritiCi ceea ce nu stiti:

Cine sunteti ...

o seama de autori care semneaza lucrari de psihologie a comu­nicarii propun o buna colectie de teme specifice, abordate cât maiînchegat si însotite de prescriptii tehnice a caror însusire ar îmbogatiaptitudinile aspirantului. Pe de alta parte, cititorul, aspirant al perfec­tionarii în comunicare, îsi doreste sa obtina de la o asttel de lucrareretete prin care sa gestioneze cât mai bine împrejurarile propriei vieti,dobândind "mestesugul" comunicarii.

Câta întemeiere îsi afla cele doua obiective în teoriile psihologieicomunicarii? Sa ne referim, dintru bun început, la raportul dintreteorie si practica - loc comun nu doar în ce priveste stiinta psihologiei-: întrucât orice curs îti propune obiective si efecte practice.Intemeierea practica depinde, ca sa ne referim la o speta, de distantadintre modul În care comunica un profesor de psihologia comunicariisi ceea ce comunica despre modul În care comunica. Caracterulaplicativ depinde, deci, de coerenta modelului personal pe carevorbitorul îl releva în chiar expunerea sa, de coerenta dintre palierulverbal si mijloacele de expresie paraverbale, de întreaga sa personali­tate. Mai limpede spus, devreme ce are menirea sa transmita cunoas­tere despre comunicare, trebuie supus unei interogatii fundamentale:în ce masura propria cunoastere se regaseste în praxisul sau comunica­tional.

Cursul universitar este un suport informativ în timp ce cunoaste­rea sa, sub fomla aproprierii domeniului psihologiei comunicarii,presupune unul formativ. Exersata la cursuri sau la seminarii, atitu­dinea profesorului este formativa în primul rând gratie relatiei pro­fesor-studenti ca situatie prototip de comunicare. Toata tematica lucra­rii de fata se regaseste în contextul în care este ea însasi comunicata înîntâlnirea profesor-studenti.

Atitudinea este unul dintre elementele de fundament ale relatieisi comunicarii însa nu putine sunt situatiile în care tocmai acest factor

7

Page 9: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

de substanta este exclus din ecuatie. De pilda, tema oglindirii sidetem1inarii reciproce sub forma raportului dintre expectantele stu­dentilor si influenta acestora asupra atitudinii profesorului: din parteastudentilor, preocupare fata de disciplina, interes fata de personalitateaprofesorului - ca sa începem cu doua atitudini dintre cele fericite - vaantrena, reflectiv, stradania profesorului de a raspunde si corespundemisiunii sale; de cealalta parte, în situatia nefericita, studentul care nuse asteapta de la curs la nici un câstig personal important, în afara deparcurgerea unui item din curricula universitara, va "propune" implicitprofesorului a-i transmite numai informatie si nu coordonate forma­tive, iar cursul va pierde realmente, pentru auditori, orice valentepersonale importante. Ambele situatii sunt reale, încadrabile în mareleabitus al relatiilor cotidiene desfasurat între "polarele" autenticitatii siinautenticitatii. Autentica este întâlnirea în care pot fi declinatereciproc atitudinile celor aflati fata în fata, inautentic este raportul încare se evita fundamentul atitudinal pentru a se ventila mesaje care saacopere defensiv realitatea.

Dificultatea de a declara atitudinal coordonatele întâlnirii are

importante costuri narcisice. În exemplul de fata, postura în care seafla un student neîncrezator în curs si dificultatea sa de a-i declaraprofesorului neîncrederea; sau, de la "înaltimea" podiumului si im­plicat într-o magistrala expunere ex cathedra, dificultatea profesoruluide a-si marturisi tarele personale cu influenta asupra modului în careprezinta cursul, incapacitatea de a sustine practic, prin maniera în carecomunica, prescriptiile de eficienta anuntate în discursul sau.

Statusul si rolul studentului, precum si cel al profesoruluilimiteaza deseori întâlnirea autentica dintre cele doua persoane.Fiecare face eforturi pentru a se încadra normelor care îl definesc înaceasta întâlnire - universitara - chiar cu riscul de a rata însasiîntâlnirea. Poate ca, în aceste conditii prezumate, dar probabile, artrebui mai bine conturat spatiul universitar ca loc în care calitatea siautenticitatea întâlnirilor, sub raportul comunicarii, fac diferenta dintrevocatie si obligatie, dintre cel care s-a încadrat în profesie si cel care areusit în profesie.

Tenteaza în primul rând, ca orice ingredient narcisic cristalizatsub forma idealului social, ipostaza profesorului impecabil, dar si astudentului model; sperie realitatea (traita cotidian) a profesorului careuna declara (ca forma predilect cognitiva, verbala, de comunicare) sialta declama (ca act de expresie paraverbala) sau a studentului care-sidoreste sa absolve cursul înainte de a-I începe.8

Page 10: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

În ordine atitudinala, am considerat ca principalul beneficiu alpsihologiei comunicarii este amorsarea unor directii de reflectieasupra propriei persoane si, în nici un caz, indicarea unor "tehnici" decomunicare în folosul exercitarii puterii, dominatiei, a rafinarii capa­citatilor manipulative în relatie cu celalalt. Credem ca unica atitudineperena care sustine comunicarea este exprimarea de sine, indiferent deriscuri si beneficii. Autenticitatea nu poate fi conditionata de ideal, denorme si cu atât mai putin de prescriptii tehnice adunate din diferitelucrari.

Întâlnirea cu celalalt ne pune în varii situatii, mereu întemeiatede contexte personale, sociale, culturale, carora suntem nevoiti sa leplatim tributul acceptându-ne imperfectiunile. De aceea, nu excelentasau deficienta constituie chestiunea în discutie, ci capacitatea de a ledeclara si a le întelege influenta asupra noastra si a celuilalt.

Unul dintre mesajele psihologiei comunicarii consta în sub li­nierea caracterului ireprezentabil cognitiv al întâlnirii cu celalalt, afaptului ca nu putem controla modul în care comunicam rura a platipretul inautenticitatii, al ratarii comuniunii cu celalalt, moment degratie din care emerge suita valorilor perene care ne îmbogateste viata.

Atât argumentul, cât si continutul acestei carti trimit spre sen­sibilitatile teoretico-clinice ale autorului - paradigma structurala, abor­darea psihanalitica, cât si spre tarele sale personale. Obiectivitateastiintifica devine, în aceasta viziune, o himera care ne conduce spre ofonna de înstrainare, de c1ivaj, fata de propriile dorinte, chiar dacaacestea capata o expresie sublimata într-un cadru epistemic. Departa­rea fata de obiectul de studiu, în speta fenomenul comunicarii, se facecu riscul excluderii din spatiul problematic a (re)surselor afective alesubiectului. Pentru ca obiectul de studiu al psihologiei comunicariieste si subiectul care studiaza orice teorie si care, chiar daca estemetodologic impecabila, este si o expresie subiectiva, un gen implicitde autoteorie. O dovada (în plus) este si derularea textului de fata încare "grila" psihanalitica, marca subiectiva a autorului, este masivreprezentata. Daca problema oricarui profesionist într-ale psihologieiconsta în a restitui caracterul originar al teoriei, ca maniera, cu bunefundamente personale, de a privi lumea, f0l111areaîn psihanaliza oferaocazia de reflectie asupra statutului conceptelor, a prelucrarii acestoraîn virtutea unei întemeieri profunde, personale, rura de care psihologiaar capata un caracter de salon, eludând în primul rând problematicapersonala a celui care cunoaste si influentele personalitatii profundeasupra ordinii cognitive.

9

Page 11: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Psihologia comunicarii trimite spre varii aspecte ale personalita­tii si, de aceea, lucrarea abunda în excursuri în varii zone ale feno­menului psihic, în speranta conturarii unui fond aperceptiv rezonabilnecesar precizarii vastului obiect de studiu al acestui text.

Ne-am propus ca mesajul de fond sa contina referiri la efectelepractice si personale pe care trairea ideilor din lucrare si nu lecturarealor le-ar putea avea. În aceasta ordine, validitatea ideilor din lucrarepoate fi examinata adecvat numai în conditiile unui laborator de co­municare, precum situatiile de comunicare autentica sau, în particular,cadrul psihoterapeutic. De aceea, determinantii comunicarii sunt înspecial legati de personalitatea profunda, de spatiul în care controlulconstient nu este posibil decât punctual si în conditii speciale.

Am preferat sa structuram lucrarea sub forma unei suite deabordari 1, fara nici o pretentie de completitudine, cu reveniri frecventeasupra temelor majore, în scopul - unic - de a stârni apetente auto­reflexive asupra fenomenului comunicarii. Revenirile sunt o forma deconjunctie a diferitelor perspective asupra comunicarii care conferastatut fundamental anumitor spatii circumscrise domeniului: proble­matica narcisica (proiect si resurse identitiare), determinanti i psiho­genetici etc.

Poate ca orice paradigma a comunicarii este o maniera de justi­ficare, reflectare si reprezentare a modului în care comunicam cu noiînsine, a nevoilor, dorintelor, exprimate sau reprimate, care conden­seaza si guverneaza sensul personal. De aceea, a comunica este sino­nim cu a fiinta, iar a comunica despre comunicare înseamna a vorbidespre fiinta, despre infinitele ipostaze ale existentei - personale - sidespre sansa de a împartasi concluziile.

Va propun, prin urmare, propria experienta în domeniu, repre­zentativa pentru destinul personal în speranta de a afla, macar punc­tual, momente de regasire reciproca onesta, autentica, evenimente, dinpacate, destul rare, memorabile tocmai prin faptul ca ne restituieexcelenta destinala si ne permit accesul spre sens, speranta si înte­meiere în/de sine.

Autorul

I Urmând, Într-o anumita masura, propunerea de teme din lucrarea lui Alex Mucchielli,

Arta de a comunica, pe carc am considerat-o convenabila propriei abordari.10

Page 12: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

] .1. Perspective generale asupra comunicarii

Se impune o prima constatare - obiectul de studiu al disciplineieste ab initia diluat într-un spatiu excedentar care genereaza comuni­carii limite laxe: ansamblul fenomenelor prin care se produce schim­bul de infonnatie între indivizi. Comunicarea apare, în aceasta ordine,ca fundament ontologic: este inerenta lumii fenomenale (dupa cumeste perceputa de individul uman), astfel încât este imposibil ca doua

• '-" •.•...• ÎentitatI sa nu comU11lce-.

Prin comunicare se constituie lumea interna a subiectului, sedegaja tensiuni intrapsihice si se asambleaza o perspectiva, împartasitaîn diferite grade, asupra lumii. Prin comunicare un individ îsi poateconstitui o reprezentare privind starea interna a sa si a aproapelui sau.Comunicarea este, drept urmare, un fenomen intrinsec fiintarii.

Gratie spectrului sau larg, psihologia comunicarii poate oferi oseama de ipoteze si vectori de cercetare uneia din interogatiile funda­mentale ale antropologiei culturale: cum pot oamenii exista împreuna?Directiile de studiu si paradigmele pe care se întemeiaza domeniul de fatapot constitui si o ilustrare a unei alte interogatii majore circumscriseaceleiasi nevoi de cunoastere a omului: cum pot fi oamenii atât dediferiti? Daca sub aspect afectiv diferenta este creata de întreaga istorie aindividului si mai ales de raportul sau cu prezentul, sub aspect teoretic,cognitiv, una dintre sursele altelitatii epistemice o constituie paradigma.

Pentru a discuta problematica manierei în care putem cunoasteîn genere si, în speta, fenomenul comunicarii, sa pornim de la unspatiu comun. O problema de fond a analizei comunicarii se refera laîntelegerea modului în care se transmite mesajul. De pilda, daca se

2 P. Watzlawick, 1. Helmick Beavin, D. Don Jackson, Ulle logique de la cOl1ll1lunication,Editions du Seuil, 1972.

Il

Page 13: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

loveste cu piciorul o piatra, aceasta va prelua de la pIcIOr energiacinetica si se va deplasa o anumita distanta. Deplasare care va putea ficalculata, sub varii parametri, în raport cu cantitatea de energie trans­misa, greutatea pietrei, forma acesteia, forta de frecare a suprafetei pecare este dispusa etc. Daca acelasi picior loveste un câine, relatiadintre obiectul care loveste si obiectul lovit devine de alta natura.Reactia câinelui va fi determinata nu de energia primita prin lovitura,ci de energia produsa de metabolismul sau (fizic sau psihic). Ceea cese transmite nu mai este energia ci informatia; sunt doua contexteinformationale care interactioneaza. Prin urmare, în ultima situatie, nuse transmite energie, ci energie însotita de informatie, context de ocomplexitate aparte. Cele doua situatii (interactiunea cu piatra si ceacu animalul) pot fi reprezentate prin doua modele diferite, cel altransmiterii "energiei" si cel al transmiterii "informatiei", cu conse­cinte asupra întelegerii determinismului: cauzalitate liniara (primulcaz) si cauzalitate circulara (al doilea caz). Mutarea centrului deinteres de la modalitatea de transmitere a energiei la cea de transmiterea informatiei este specifica filosofiei stiintelor Începând cu jumatateasecolului trecut. Schimbul de informatie si nu cel de energie devine"Mecca" studiilor privind interactiunea. Cu toate acestea, în analizacotidiana, implicita, a comunicarii exista un reflex prin care indiviziicontinua sa se situeze într-o paradigma a transmiterii energiei ­considerând comportamentul celuilalt ca determinat într-o manieraliniara de propria persoana. Exista, în consecinta, "paradigme" impli­cite utilizate în cotidian care separa radical cunoasterea comuna decea stiintifica fara Însa ca perspectiva stiintifica sa-i confere neaparatcercetatorului competenta implicita în zona interactiunilor sale coti­diene. Paradigma liniara a transferului de energie sustine, prin modulîn care gestioneaza cunoasterea comuna, fundament pentru fantasmelede putere, pentru a ne opri la un exemplu. Este ca si cum noi putemproduce schimbari radicale în celalalt, suntem sursa lor si în nici uncaz stimulul, ca si cum gestionam majoritar destinul aproapelui.Consecintele acestei viziuni (cu determinari afective) sunt importante:genereaza în comunicare precautie, distanta, nevoie de control, Într-uncuvânt inautenticitate.

În domeniul comunicarii exista un clivaj între reprezentareastiintifica, mediata, explicita a fenomenului, prin inteImediul paradig­12

Page 14: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mei, si cea implicita, i-mediata, directa. Acest lucru pune problemaîntemeierii finalitatilor demersului de cunoastere si a rapOliului perso­nal al cercetatorului cu fenomenul. Distantarea de obiectul de studiu,ca cerinta metodologica primara, face ca produsul cunoasterii stiinti­fice sa fie clivat de dinamica intrapsihica, de alcatuirea afectiva a cer­cetatorului si, cu atât mai mult, a "consumatorului" de teorie. De aicisi necesitatea restituirii caracterului personal al unei teorii, curelevanta speciala în domeniul psihologiei comunicarii unde rapOliulimpersonal cu celalalt (si teoria) risca sa falsifice realitatea. În psiho­logia comunicarii raportul personal cu celalalt si cu teoria (dreptconsecinta a întâlnirii sine-alteI') este fundamentaL

Studiul paradigmelor sustine o perspectiva constructivista asupralumii: paradigma construieste lumile stiintifice dupa cum individul îsiconstruieste propriul context mundan, alcatuirea lumii sale. Trecereade la o paradigma la alta - în masura în care este realmente posibila ­reprezinta o rasturnare importanta a viziunii asupra lumii si, prinurmare, chiar a coordonatelor lumii.

Capacitatea de avans epistemic se întemeieaza pe schimbareaparadigmatica, însa rezistenta la rasturnarea spatiilor reprezentati veasupra universului este expresia nevoii securizante de echilibru siconstanta a cercetatorului. Exista, probabil, o puternica relatie întrepersonalitate si optiunea paradigmatica exprimata, în termeni kuhni­eni se pune problema raportului dintre cercetarea ordinara ca elementde permanenta personala si cea extraordinara ca expresie a schimbarii.Acelasi lucru este valabil si în relatia dintre comunicare si personali­tate, termeni aflati într-o prolifica proximitate în ceea ce privesteteoria domeniului de fata. De aceea, capacitatea de întelegere a uneialte paradigme decât cea în care cercetatorul este rezident reprezintaun efort similar celui de a întelege universul de viata al altei persoane,de a traduce în termeni echivalenti, dintr-o "lume" în cealalta, unansamblu emergent de trairi si reprezentari.

În ciuda variilor teorii care pot fi trecute în revista, în texteprecum cel de fata se pune, prin urmare, cu stringenta problemaraportului direct cu fenolllenui comunicarii, domeniu în care fiecareindivid a adunat competenta. Lectura oricarui text se face pe fondulunui stil de comunicare bine instalat, astfel încât este necesara analiza

13

Page 15: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

utilitatii unui vademecum în comunicare, devreme ce nu poate oferidecât prescriptii sau grile conceptuale si nu elemente cu impact afectivasupra cititorului. Aceeasi problema trebuie pusa si în cazul autoruluiunei astfel de lucrari, întrucât se pot pune în opera importantefenomene compensatorii prin transferul lor pendular între teorie sipractica. În genere, lipsa experientei directe are drept consecintaproducerea unui text clivat de personalitatea autorului prin care seemite un dublu mesaj: cel al unei teorii gnomice, abundente în ordinetaxonomica si imperative justificate prin eficienta si cel al uneipersonalitati emitente situata - personal, afectiv - la distanta (uneoriconsiderabila) de propriul discurs. În cadrul fenomenului comunicarii,practica personala nu lipseste, este însa un exercitiu cotidian a caruiteore tizare releva un mare indice de dispersie: prescriptiile teoretices-ar putea regasi fracturat într-un praxis cotidian care nu-i oferaemitentului ragazul de a-si intermedia compOltamentul prin teoriilecomunicarii pe care le detine. De pilda, ar cunoaste prescriptiilecomunicarii non-violente dar s-ar manifesta la fel de iritat si agresiv însituatiile în care celalalt s-ar opune satisfacerii propriilor nevoi."Scena" comunicarii este resimtita deseori mult prea îngusta pentru amai avea ragazul si spatiul minimal necesar reflectarii asupra propriu­lui comportament care se desfasoara cursiv si deseori exploziv, înafara oricarei putinte de modulare teroretica. Suntem, în genere,"actori" mult prea grabiti de propriile nevoi pentru a ne mai putearaporta la teorie maniera în care comunicam; cu atât mai mult cu câtmomentul de reflectie epistemica nu ne-ar aduce beneficii narcisice,din contra, ne-ar putea pune probleme de fond asupra personalitatii sicomportamentului propriu.

Prin urmare, care este caderea autorului acestui manual de apune în discutie raportul dintre teorie si practica (personale), pentru aminimiza efectele de clivaj între afirmatie si demonstratie si aconstitui un spatiu de reflectie autentic? Consideram ca unica îndrep­tatire de a glosa pe tema ne este data de parcurgerea unei perioade deformare în psihanaliza. Psihanaliza constituie una dintre experienteledirecte cu mesajul, cu sursele si efecte sale, cu fundamentele paradig­melor intrapsihice sau intersubiective si una dintre "scolile" de comu-

14

Page 16: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mcare neatinse înca de morbul vitezei si al rezultatelor imediate3.

Consideram ca cei sase ani de (psih)analiza personala si o durataasemanatoare de studii doctorale pe tema nu ne scutesc de importantereziduuri de inautenticitate în raport cu sine si/sau cu teoria, ci neconfera posibilitatea de a le pune în discutie si a întelege care esteinfluenta lor asupra modului în care a fost elaborat textul de tata.

1.2. Discipline ale comunicarii

Comunicarea este un proces de schimb, substantial, energetic, in­fom1ational inter-sistemic, care instituie o relatie complexa între surse. Pede alta patie, limbajul reprezinta un sistem si o activitate de comunicareplin intermediullimbii4. În consecinta, din perspectiva psihologica, feno­menul comunicarii este relativ cosubstantial celui al limbajului, chiar dacacel din Ulma poate fi, în unele perspective, subordonat. Având în vedererapOliul dintre filosofie si psihologie, filosofia limbajului, teorie generalaa comunicarii umane, subordoneaza discipline precum psihologia limba­jului sau logica limbajului. Daca psihologia limbajului implica studiulcontinutului gândirii, logica limbajului se refera la fonna în care aceste fe­nomene au loc. Psihologia comunicarii asambleaza cele doua disciplinepentru a pennite studiul sistematic al fenomenelor psihice în raportul lor cufenomenul comunicarii atât sub aspectul continutului cât si sub cel al fOlmei.

Premisele oterite de filosofia limbajului sunt cu deosebire utileîntelegerii fundamentelor epistemice ale psihologiei comunicarii - înspecial al raportului dintre cercetator si obiectul de studiu.

Stiinta s-a constituit gratie capacitatii cognitive de decupaj al lumiifenomenale, datorat în mare masura gânditOlilor antichitatii grecesti. Depilda, clasica lucrarea atistoteliana De anima este ilustrativa în privintaanalizei rapOliului dintre gândire si maniera de comunicare, în timp ceOrganon pentru problematica generala cognitiva, analiza facultatilorratiunii. Logica pe care o propune Aristotel este o teorie generala alimbajului în care pune în relatie notiunea,judecata si rationamentul.

3 Chiar daca psihanaliza este o paradigma atlta În vecinatatea polului intrapsihic, orientari leactuale, teoriile relatiilor de obiect, pun Într-o maniera sistematica problema perspectiveiintersubiectivc.

4 P. Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978.15

Page 17: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Lumea a început sa fie "ordonata" prin intermediul fOlmelor de mo­delare, ret1ectare sau reproducere a realitatii, gratie exercitiului facultatilorcognitive. Pe fondul logicii notionale devenita clasica, catre începutulsec. XX s-au instituit treptat si alte discipline precum logica simbolica,matematica sau cea speculativa, fiecare propunând un limbaj specific5•

Limbajul simbolic (al logicii matematice) se refera la realitateaimediat înconjuratoare, la obiectele sale at1ate în diferite raporturi princare alcatuiesc stari de fapl. Prin precizarea alcatuirilor desemnate destarile de fapt, lucru posibil Plin modelarea realitatii (în care exista obuna corespondenta între elementele starii de fapt si cele ale modelului),se raspunde la întrebarea cum este realitatea.

Spre deosebire, limbajul nOtional, propus de logica traditionala,nu se mai refera la rapOliurile dintre obiecte, ci la ceea ce este fiecareobiect, la esenta sa. Acest limbaj permite ret1ectarea realitatii, proces încare corespondenta dintre elementele realitatii si cele ret1ectate estediluata în raport cu formele de modelare, pe masura ce nivelul degeneralizare si abstractizare creste, concomitent cu trecerea de lareflectarea perceptiva, la cea reprezentativa si la cea notionala. Notiu­nea, element fundamental al limbajului notional, ret1ecta esenta obiectu­lui prin faptul ca s-a îndepartat considerabil de obiectele individuale(pâna când nu mai corespunde nici u11llia,ci tuturora), conservând dinfiecare ceea ce este structural.

În cele din urma, limbajul categorial, al logicii speculative, per­mite surprinderea prefacerilor, a dinamicii în care sunt angajate obiec­tele, prin intermediul formelor de reproducere exprimate prin categorii.Din perspectiva logica, categoria reproduce dinamic, constitutiv,totalitati nedeterminate prezente, trecute sau viitoare, raspunzând laîntrebarea cum afost, cum este si cum vafi un obiect.

Plin umlare, cunoasterea, din perspectiva logica, presupune "recons­tructia" cognitiva a realitatii, prin intermediul intelectului, al ratiunii sauspeculatiunii. Acest lucru presupune translatarea obiectelor realitatii în"interior" fie Plin model (în care se încearca o corespondenta totala întrelume si produsul cognitiv), fie prin notiune sau categorie, adica recons­tructia lumii prin diferite grade de îndepartare de individual, unic si

5 Vezi A. Surdu, Când/rea speculativa, Paideia, Bucuresti, 2000,6 Situatia în care unui obiect i se recunoaste o determinatie (calitate si relatie) cu alt obiect.16

Page 18: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

~m1:l!J',"P'''''''f''-'CL.C",--,~~~ ~~~~~·~·'''r~",'_';"~""'W"'~'l"w""~r"w"'~"mw""~",,-'W" ~'O"w" ~''''W''''~''~-''''W''''W'''W',"lrJW'~""",' '~"",'~"w""~mW""'~""",_W'H"",,__ ~ _

apropiere de categorial, intreg. Acest exercitiu a devenit posibil datoritaacelorasi surse antice, a gânditorilor greci, prin Plotin si discipolul Porfircare descrie ascensiunea sau coborârea în raport cu Unicul. Esenta"arborelui" porfIrian - un continuum logic destasurat între individual sicategorial - face inteligibile sursele diferentelor dintre perspectiveleasupra lumii. De exemplu, un cerceta-tor care foloseste în special limbajulsimbolic nu va întelege fenomenul transcendentei, în timp ce un meta­fizician nu va putea reproduce în laborator, gratie limbajului categorial, oanumita reactie chimica. Filosofia limbajului pune problema complemen­taritatii, dar si a compa-tibilitatii dintre facultati le gândirii implicate înlimbaj, în comunicare. Sub acest aspect s-a instituit relativismul culturalgratie expertizei lingvistice ale lui Benjamin L. Whorf(vezi infra).

Fonna în care un individ comunica este deseori determinanta

asupra continutului. Sub aspect logic, limbajul oricarui individ reflectabalansul dintre cele trei facultati ale gândirii a caror dezvoltare estedetem1inata de întreaga istorie a personalitatii sale. De aceea, perspectivalogica asupra gândirii si limbajului sunt fenomene maximal intricate siconstituie un important tilon de cercetare al psihologiei comunicarii.

Holismul, în abordarea tenomenelor comunicarii, se poateconstrui pe o viziune functionalista asupra lumii, similara celei dinmatematica. Matematica este stiinta care se ocupa cu studiul relatiilordintre entitati si nu cu natura acestora - de aceea se Întemeiaza petacultatea intelectului si limbajul simbolic. Din aceasta perspectiva, încomparatie cu un numar (care desemneaza o malime concreta) ovariabila nu are semnificatie În sine; are sens doar în raport cu altavariabila. Functionalismul matematic sustine ca nu obiectele în sinecreeaza realitatea ci relatiile dintre ele, functiile acestora, cele carealcatuiesc esenta perceptiilor (dupa cum miscarea nu poate fi perceputadecât ca functie între doua puncte). Regasim în aceasta viziune esentaconceptiei intersubiectiviste, conform careia subiectivitatea are sensnumai în interiorul contextului relational. Nici un individ nu poateexista decât în raport cu figura celuilalt. Alter-ul reprezinta punctul dereferinta "aristotelic" în definirea propriei persoane. Însa, daca sine sialter se constituie reciproc, cum se poate cunoaste celalalt si sensulcomportamentului sau fara o cunoastere simetrica de sine? Dupa cumun individ scos din contextul sau nu poate fi înteles în coordonatele

17

Page 19: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

personalitatii sale, comportamentul acestuia scos din contextul saurelational apare ca aberant. Pentru a tace predictii asupra comportamen­tului unui subiect este nevoie de date reperabile, dar mai ales repetabile.Repetitia constituie redundanta, iar fara redundanta fenomenele exteri­oare par a avea o desfasurare stocastica. Fara un model bazat pe redun­danta esueaza orice încercare de întelegere a comportamentului uman.Prin unnare, orice model al comunicarii se fundamenteaza pe redun­danta continuta de fenomen. Simptomul, spre exemplu, este un segmentcomportamental cu influenta asupra anturajului pacientului: simptomuleste o functie a anturajului.

Prin urmare, holismul în comunicare pune problema "câmp uluiaperceptiv" pe care cercetatorul îl foloseste ca fundament si mediator încercetarea fenomenului. Fenomene ne-inteligibile ale comunicarii suntcele rapOliate la câmp uri aperceptive înguste, astfel încât sa nu permitaemergenta unor factori care ar ordona schimbul dintre surse. Teoriahaosului? si paradigme le holografice asupra universului8 indica necesi­tatea unor amenajari aperceptive adecvate, chiar daca acestea suntdeseori dificil de realizat sau chiar imposibil. Psihologia comunicariidesfasoara ab initio o perspectiva holistica în care fenomenul manifeststudiat este o fractiune, decupata deseori într-o maniera arbitrara, dinrealitatea în care se încadreaza cu necesitate. Concepte precum cel deinconstient, stari ale Eului, analogic si digital sunt construite pentru alua în considerare fenomenul global al comunicarii.

Însa chiar daca dobândim, gratie redundantei, cunoasterea com­portamentului celuilalt, nu detinem constiinta acestei cunoasteri. Cu­noastem sensul comportamentului celuilalt fara a cunoaste faptul ca ilcunoastem - în consecinta modul în care îl cunoastem. În aceste con­ditii, cunoasterea implicita este ceea care ne guverneaza, fara drept decontrol, comportamentul. Acest fapt este valabil pentru orice gen decunostinta dobândita despre celalalt si priveste în mod special comu­l1lcarea.

Constituie, în consecinta, o necesitate de fond si obiect de studiuprin excelenta al psihologiei comunicarii comunicarea asupra comuni­carii, comunicarea asupra modalitatii În care comunicam. Pentru

7 1. Glcick, La theorie du L71aos,vers une nouvelle science, Flammarion, 1991.

R M. Talbot, Universul holograjic, Cartea Daath, Bucuresti, 2004.18

Page 20: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

=::ni!]IJII"''''","'''''''''''-"'"'''''''===~~~-----------------------------------------

aceasta este nevoie de a distinge nivelul logic si ontologic la carecercetatorul îsi situeaza discursul, din considerente psihologice.

Arborele neoplatonician permite, de pilda, o buna rapOltare la per­spectiva holistica în comunicare, necesar adecvata caracteristici lor glo­bale ale fenomenului pe care-I studiaza. Se comunica pe paliere verbale,infra-verbale (mimica, gestica etc.) si para-verbale (atitudinale). Princomunicare, toate palierele sunt asamblate sub forma comportamentala,astfel încât fiintarea individului este un fenomen de comunicare iar non­comunicarea devine o imposibilitate. În acest sens, de detem1inare,obiectul de studiu al psihologiei comunicarii este comportamentul.

Daca exista deseori un reflex simplificator al fenomenului comu­nicarii, astfel încât un anumit mesaj este doar un anumit mesaj, sedatoreaza fie dezvoltarii unor forme specifice ale gândirii prin care esteperceput fenomenul (de pilda formele de modelare pentru care nimic nupoate fi lasat în afara modelului), fie limitelor facultatilor gândirii, însine, care nu pot trasa adecvat fondul aperceptiv prin care sa fie adecvatperceput fenomenul. Perspectivele (psiho)genetice asupra gândirii indi­ca (re)sursele afective ale cognitiei9, capacitate care devine operativasub aspect categorial, gratie gruparii operatiilor formale în care esteposibila dubla reversibilitate (inversiunea si reciproca) 10. Prin urmarecomunicarea verbala, paraverbala si capacitatile cognitive "superioare"sunt ulterioare comunicarii infraverbale. Studiile realizate asupra comu­nicarii dintre mama si copil arata complexitatea fenomenului si pre­cizeaza modul în care se constituie si consolideaza pattern uri comu­nicationale bazale. Fundamentele rapOltului cu celalalt încadrate, depilda, de Scoala de la Palo Alto, într-un palier al relatiei, pot exercita oinfluenta detern1inanta asupra capacitatilor cognitive consolidate ulte­rior, mergând pâna la anularea acestora (reactii spontane involuntarecare invalideaza functiile cognitive, situatia în care individul "vedenegru în fata ochilor"). Sub acest aspect, al substratului afectiv, "ira­tional", al rapOltului cu celalalt, devine dificila "educatia" pentru o co­municare eficienta: indicatia cognitiva nu se poate opune "cutumei"afective, bine consolidate, care opereaza de la începuturile vietiisubiectului.

9 De pilda, conceptul de sublimare propus de S. Freud.10 Vezi opera lui 1. Piaget.

19

Page 21: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Daca influentele afective fac deseori greu inteligibila comuni­carea, intrucât nu pot fi "ordonate" cognitiv, fiind de ordin energetic sifactor dinamic global, functiile comunicarii, ca ansamblu de repre­zentari care întemeiaza fenomenul, pot fi mai facil discutate.

1.3. Functiile comunicarii

Consideram necesara, de la bun început, precizarea functiilorcomunicarii intrucât sunt lansate, gratie fiecareia, directii de analiza alefenomenului: de la elemente de epistemologie, la raportul dintre perso­nalitate si comunicare sau forme ale comunicarii. Prin urmare, functiilecomunicarii precizeaza domeniul de studiu al fenomenului.

- Informare - este, în cunoasterea comuna - elementul cel mai"vizibil" si cu cu caracter general. În perspectiva cibernetica, infOlmatiase afla în relatie cu nivelul de entropie dintr-un sistem. Informatia (in­

formare, formare în) organizeaza si permite reglarea sistemului. Dinperspectiva holista comunicarea se realizeaza prin întregul comporta­ment ale carui mesaje concureaza emergent spre crearea "starilor"complexe ale indivizilor aflati în relatie. Daca, de pilda, la nivel verbalse spune "Astazi s-ar putea sa ploua dar s-ar putea sa nu ploua", mesajuldin acest palier contine zero informatie intrucât evenimentele sunt echi­probabile. Infraverbal, prin gestica, atitudine etc., poate transmite agre­sivitate reprimata, iar paraverbal sa fie perceputa o atitudine ascendenta.De aceea, prin perspectiva holista informatia este omniprezenta. Daca încunoasterea comuna lipsa infOlmatiei este un fenomen posibil, de pildaprin tacere sau un material inalt redundant, in perspectiva analizeiholiste a comunicarii se simte, se intuieste întotdeauna "ceva" desprecelalalt. Suntem pennanent infOlmati despre starea si personalitateaceluilalt, ne lipseste însa deseori exercitiul transfOlmarii informatieiimplicite într-una explicita. Exista, de exemplu, stari fomie greu sauimposibil de pus în cuvinte - in aceste situatii informatia abunda, insatraducerea sa în ordinea sistemului constient este dificila. Infonnatiaverbala este univoca, precisa, în timp ce informatia infraverbala sauparaverbala este plurivoca, multinivelara, holistica. Translarea infOlma­tiei între cele doua paliere este dificila.

20

Page 22: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

~'""".""I~ri'.h,!:*;,·,:·"M'· ..;

- Pozitionare - reprezinta ansamblul de statusuri (element pre­ponderent structural) si roluri (element preponderent dinamic) pe care lecumuleaza o persoana de-a lungul istoriei personale si care detelminafOlmarea specifica a Eului. Aceasta miza este detelminanta în formareapersonalitatii si, de aceea, supraordonata informatiei. În prim plan se aflareprezentarea de sine în raport cu reprezentarea celuilalt - la interferentacelor doua se constituie orizontul mesajelor. În orice mo-ment în ca;edoua persoane comunica, problematica identitatii, a de-finitiei de sine estereactivata implicit sau explicit si reformulata întrebarea "cine este Apentru B (si invers)?". Prin miza pozitionarii, fenomenul comunicarii estesi unul de reamenajare narcisica. În variile situatii ale existenteiproblematica identitiara devine manifesta în diverse grade: sunt situatii,evenimente în care redistribuirea de statusuri este directa. Societatea a

institutionalizat anumite schimbali de status. De pilda, schimbareastatutului social de student cu cel de absolvent prin examenul de licenta.De-a lungul istoriei societatii, schimbarile de "pozitionare" sociala eraumarcate ritual I I . Ritul construieste un spatiu social destinat elaborarii noiiidentitati, concomitent cu pierderea celei vechi. Fara desfasurari rituale,evenimentele identitiare care detelmina modificari de pozitionare devintraumatice. De exemplu, perioadele pubertatii si climacteriului suntcunoscute ca deosebit de bogate în evenimente psihopatologice.

Din perspectiva functiei de pozitionare, cadrul în care identitateafiecaruia este bine precizata prin prescriptii sociale este înalt securizant- familia, armata, biselica etc. - acestea îndeplinind functia de sta­bilitate pozitionala. Stasutul si rolurile sunt constructe sociale care con­fera permanenta individului si în ciuda caracterului conservator al lor auo mare incidenta, prin instabilitate, asupra modului în care se comunica.Miza comunicarii devine conservarea repertoriului de status uri care aconferit individului securitate psihica.

- Normare - exista o nevoie implicita de ordine în orice relatieprin care individul se afla la adapost de haosul discretionar al influenteiceluilalt. Ordinea si buna limita sunt constitutive mediului cultural.Cultura se Întemeiaza pe reguli si interdictii a caror transgresare atragesanctiuni. Comunicarea se face pe fondul implicit al nOlmei culturaleprin care sunt interzise a priori anumite mesaje. Din ,jocul" cu limita si

II A. van Gencp, Ritllrile de trecere, Polirom, Bucuresti, 1995.21

Page 23: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

la limita normei se nasc si disfunctii ale personalitatii "nom1ate" depsihopatologie. Peratologia este, pe fond, un domeniu de studiu alfunctiei normative a comunicariil2. Revolta, iconoclasmul pot fi înteleseca o patologie a raportului cu limita, constitutiva fiintei umane.

-Influentare - este elementul implicit al oricarei interactiuni careapare, în speta, bine conturat prin faptul ca identitatile se construiesc sise modifica prin influenta celuilalt ca placa tumanta a mediului socio­cultural. Orice stare identitiara trebuie mentinuta în ordinea homeo­staziei; cu cât structura individului este mai sensibila si neconsolidata,din pricina unui mediu instabil (în special sub aspect afectiv), cu atâtnevoia sa de a controla si influenta pe celalalt este mai mare. Nevoia dea influenta este proportionala cu nivelul de insecuritate narcisica(constient, dar în special inconstient) si are ca efect crearea de "brese"de pozitionare în celalalt, constrâns la anumite "contorsiuni" comporta­mentale, din nevoia de a mentine comunicarea. Aceasta functie defi­neste procesele socializarii si personalizalii pentru a deveni critica îndinamica individuarii. Este vorba despre raportul dintre fortele alienante- în ordinea nevoilor personale - ale societatii si capacitatea proprie deîmplinire si sens personal prin contracararea normelor care aduc atin­gere expresiei nevoilor vitale. Altfel spus, daca influenta este exersatapredominant de un individ, celalalt va capata importante tare narcisiceprin faptul ca nu a fost considerat suficient pentru a-si manifesta propriaint1uenta asupra sa si a celuilalt.

- Contact afectiv - fara dragostea matema nimic nu este, subaspectul capacitati lor adaptati ve ale viitorului individ (personalitateacopiilor-lup sau a celor abandonati este ilustrativa). Prin trairea senti­mentelor se creeaza veritabile "punti" cu lumea fara de care individul nuar avea acces la alteritatea psihica si s-ar manifesta în special în do­meniul instinctual. Substratul energetic al compOliamentului este afec­tul, trairea sentimentului, iar comunicarea este posibila prin suita desenzatii care o însotesc (si instituie). În perioada arhaica a psihogenezeiincidenta principiului placerii este dincolo de orice dubiu. Copilul îsimanifesta zgomotos fi'ustrarea daca nevoia sa nu este împlinita. Fostulcopil, actualul adult, tolereaza cu greu senzatiile de neplacere, pe care

12 G. Liiceanu, Despre limita, Humanitas, Bucuresti, 2005 si G. Liiceanu. Tragicul, OfenOlnenvlogie a limitei si depasirii, Humanitas, Bucuresti, 1993.22

Page 24: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

nu le poate cOlija, precum în copilarie, prin expresia directa a durerii,din pricina conditionarilor culturale si acest lucru alieneaza. Senzatia de"comunicare" reala rezida în starea de a fi împreuna cu celalalt, dincolode diferentele de fond sau de forma. Evenimente de prim rang aledestinului uman se afla în relatie cu contactul afectiv: iubirea, ura,pierderea etc. "Caldura" sufleteasca atrage, în timp ce "raceala" creeazadistanta; individul are nevoie de reducerea distantei afective si comu­nicarea în ceea ce proxemica numeste spatiu intiml3. La nivelul spatiu­lui intim se joaca cele mai efervescente episoade destinale. Intruziunea,abuzul, senzatia de "sufocare" sunt rezultatul lipsei unui spatiu intimadecvat care nu s-a putut construi din cauza invaziei sistematice aceluilalt, determinata de nevoia de control (corelativa unor marcate tarenarcisice). Miza psihoterapiilor "abisale" se joaca în special la nivelulacestei functii - individului îi este pelmis sa traiasca relatia cuterapeutul contc)lm nevoilor sale, fara a-i fi sanctionata maniera în carecomunica, ceea ce conduce la reamenajari identitiare.

Bibliografie

Abric, 1.-C., Psihologia comunicarii, Polirom, 2002.Gleick, J., La theorie du Chaos, vers une nouvelle science, Flammarion,

1991.

Liiceanu, G., Despre limita, Humanitas, Bucuresti, 2005.Liiceanu, G., Tragicul, Oji.momenologie a limitei si depasirii, Humanitas,

Bucuresti, 1993.Mucchielli, Alex, Arta de a comunica, Polirom,2005.Pânisoara, 1.-0., Comunicarea eficienta, Polirom, 2004.Prutianu, St., Antrenementul abilitati/oI' de comunicare, Polirom, 2005.Surdu, A., Gândirea speculativa, Paideia, Bucuresti, 2000.Talbot, M., Universul holografic, Cartea Daath, Bucuresti, 2004.Genep van, A., Riturile de trecere, Polirom, Bucuresti, 1995.Watzlawick, P., Helmick Beavin, 1., Jackson, D., Une logique de la

communication, Editions du Seuil, 1972.

13 Directie psihologica de cercetare circumscrisa psihologiei ambiantei apropiate carestudiaza relatia dintre spatiu, ca dimensiune ambianta, evenimente specifice categoriilorspatiului, si starile afective, comportament.

23

Page 25: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Notiunea de paradigma este corelata celei de sens. Rostul oricaruiproces mental este sa contribuie la emergenta unui sens. Întrucâtdinamica si economia psihica a fiecarui individ este unica, sensul devineo chestiune personala. Cu toate acestea, fiecare individ traieste într-unmediu cultural care propune a priori cadre ce sustin procesul personalde constituire a sens ului. Individul produce sens în acord si pe fondulrepertOliului propus de mediul cultural, în raport cu trairile pe careistoria sa personala le-a consemnat.

Pe de alta parte, stiinta se constituie prin obiectivitate si înde­partare de trairea personala subiectiva. De aceea, legea presupunesesizarea unor tendinte existente dincolo de individ, la nivelul multi­milor. Sensul stiintific se naste prin îndepartarea de trairea individualaastfel încât devine posibila aparitia legii, a repetabilitatii experimentalecare conserva rezultatele si nu se dilueaza în diferentele interindi­viduale. Chiar si în cadrul instalarii in rigorile stiintifice, sensul unuifenomen se distribuie in functie de ansamblul de reprezentari obiectivecare dau consistenta teoriei. Acest ansamblu reprezinta o serie de repereprin care "reaJitatea" este decodata, repere prin care este "reconstruita"realitatea sub forma reprezentarilor stiintifice care alcatuiesc paradigma.

Paradigma este un ansamblu coerent de reprezentari care "servescdrept cadru de referinta comunitatilor de cercetatori dintr-o ramurastiintifica" 14. Prin paradigma realitatea externa este transformata înrealitate interna, cognitiva, în reprezentare si desfasurata gratie cadruluimental; este un proces de translatare a realitatii din planul mediat

14 T. Kuhn, Structura revolutiilor stiin{tjÎce, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1976.24

Page 26: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

perceptiv extern în planul mediat reprezentativ intern. Prin urmare,stiinta se face prin intermediere cognitiva, însa chiar instrumentul destudiu si procesul medierii sunt scoase din ecuatie. Prin incapacitateacercetatorului de a mentine distanta necesara fata de procesele sale"interne" menta le si confuzia dintre instrument si continut, subiect siobiect, paradigma devine realitate. În-sinele realitatii - imposibil decunoscut ca atare - este aproximat prin paradigma, care capata valoarede realitate. Una dintre precautiile epistemice fundamentale consta înconstientizarea statutului paradigmei astfel încât sa nu polarizezeîntregul câmp mental al cercetatorului, ceea ce ar conduce catre con­vingerea ferma a caracterului imuabil al descoperirilor sale. "Relativis­mul" paradigmatic este, în acest sens, un exercitiu necesar oricaruicercetator si unica maniera de protectie fata de tentatii le de putere alescientismului.

"Decodorul" paradigmatic este acceptat de membrii unei comuni­tati stiintifice în functie de coordonatele subiective si istoria predomi­nant personala cât si epistemica a fiecaruia. Personalitatea cercetatoruluieste filtrul paradigma tic fundamental în ciuda oricaror precautiimetodologice, întrucât palierul afectiv sustine orice demers volitiv si cuatât mai mult asamblarea sensului personal. Sensul ramâne o chestiunepersonala care devine una de grup pentru a se constitui, în cazulcomunitatii stiintifice, într-o paradigma.

Daca sensul ramâne individual, respins de comunitatea stiintifica- fenomen care se petrece în preludiul oricaror rupturi epistemice ­savantul este "excomunicat" din eclezia stiintei si declarat iconoclast,prizonier al propriilor trairi si reprezentari false ale realitatii,"autoinduse". Prin urn1are, problematica obiectivitatii si distanta fata deobiectul cercetat este actuala nu numai la nivelul asamblarii unei teorii,ci si în ceea ce priveste acceptarea sa - proces influentat de coordo­natele profunde ale personalitatii cercetatorului.

Maniera în care este înteles fenomenul comunicarii depinde deparadigma la care cercetatorul adera. Ansamblul de reprezentari subia­cent oricarei paradigme determina maniere specifice de raportare lacomunicare. Trecerea de la o paradigma la alta presupune o schimbaremajora a reprezentarii despre lume, în speta despre modul în carecomunicam.

25

Page 27: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Care este specificul psihologiei comunicarii în ordinea "distantei"fata de obiectul de studiu si a rigorilor metodologice, cu atât mai multcu cât în câmpul problematic se situeaza atât psihismul individual (zonaintrapsihica) cât si interactiunea (zona intersubiectiva)? Daca aceastadisciplina se centreaza asupra psihismului individual se afla într-o zonaincomoda din pespectiva cunoasterii stiintifice ~ palierul emicl5, deprofunzime, difIcil de cercetat si verificat, sub forma coordonateloridiografice. Daca zona de interes este relatia, obiectul de studiupermite, prin îndepaltarea de variatiile individuale (inconfOltabile dinpunct de vedere experimental), o abordare de tip etic, nOlilOtetica,legica, prin mentinerea la distanta a bulversantei variabilitati intrapsi­hice. Întrebarea nu admite un raspuns si este reprezentativa pentruspiritul stiintific modern care mentine la distanta fenomene fundamen­tale precum angoasa, credinta, iubirea, în ciuda faptului ca se constituieîn resurse fundamentale si elemente de referinta destinale pentru oricaregânditor.

Apetenta fata de o paradigma îsi regaseste sursele în istoriapersonala, indiferent în ce maniera este considerat filonul ontogenetic.De aceea, fiecare mod de a întelege fenomenul comunicarii este valid încontextul personal al cercetatorului si orice dialog pe tema antreneaza,dupa stabilirea apartenentelor paradigmatice, dificultati de translatieîntre modele. Orice diferend pe tema "adevarului" unui model teoretical comunicarii trebuie sa aiba în vedere relativismul fiecarei abordari,prin declararea pozitiei cercetatorului într-unul dintre cele patru cadreparadigmatice majore. Diferitele paradigme ale comunicarii se poatedistribui, folosind, de pilda, modelul clasic elaborat de C. F. Shannon inTeoria matematica a comunicarii (1952), prin centrarea pe un anumitelement al sau. Acesta poate sa fie emitatorul/receptorul, fenomenele de(de)codare, canalul de comunicare, sau retroaferentatia. În esenta, para­digmele comunicarii gliseaza fie spre "polul" intra psihic fie spre celintersubiectiv, fara a fi exclusiv axate pe unul dintre ele.

Întrucât disjunctia intrapsihic-intersubiectiv se instituie pe fondulunei antinomii a carei geneza impune simultan doua coordonate polare(ego si alter, "înauntrul" subiectului si ,,înafara" sa, în relatie cuCelalalt) între care exista o cauzalitate circulara (individul se constituie

15 Disjunctie initiata de lingvistul L. K. Pike.26

Page 28: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

=" ,OL'","'n"'''CC'' ',,"' ="'~ _

prin relatie cu lumea care restituie individul), raportul dintre paradigmeeste de asemenea circular, de proximitate, în care diferenta se face prinnuanta si grad si nu prin natura.

Într-o astfel de reprezentare (vezi fig.), paradigma structurala se aflaîn proximitatea celei tranzactionale, ordonate spre polul intrapsihic, întimp ce paradigmele relationala si tenomenologica alcatuiesc o grupaomoloaga, aflata în vecinatatea polului intersubiectiv-relational. Circu­laritatea are avantajul reprezentarii dinamice a paradigme lor care pot fiutilizate ca "decodor" pllvilegiat, în functie de structura si relatiile sem­nificative care au marcat personalitatea cercetatorului, fiind percepute nuatât ca imagini statice cât ca reprezentari cu potential dinamic, intersan­jabil. Paradigme le proxime polului intrapsihic afirma ca mesajul poate fianalizat în special prin cercetarea dinamicii si a structurii individuale.Paradigmele care tind spre polul intersubiectiv afilma ca analiza mesa­jului presupune întelegerea datelor relatiei caruia este emergent.

În comunicarea coordonatelor paradigmatice se activeaza mizenarcisice si reprezentari ale lumii a caror satisfacere sau nivel deconvergenta recomanda complexitatea fenomenului comunicarii închiar încercarea de a stabili repere, de a comunica despre comunicare.

Intra-psihic

par. tranzactionala

2.1. Paradigma structurala

Inter-subiectiv

Paradigma structurala propune un model asupra comunicarii carese centreaza pe palierul intrapsihic, respectiv asupra personalitatii,precizându-i relevanta majora asupra fenomenului studiat. Lumea este

27

Page 29: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

construita conform alcatuirii intel11e a subiectului, în raport cu nevoilesale vitale. Analiza procesului comunicarii devine analiza resorturi lorintel11e ale subiectului care-I determina sa perceapa realitatea si sa re­actioneze specific. Structura psihica de suprafata, dar în special cea deprofunzime determina manierele expresive ale subiecului. Celalalt,alter-ul nu este decât un "obiect" reconstruit de subiect în concordantacu nevoile sale.

În psihologie, paradigma structurala a fost introdusa de catreSigmund Freud. Situata în opozitie cu behaviorismul - pespectiva careexcludea din discursul stiintific structura individului pentru a se centraexclusiv asupra comportamentului sau, ca unic fenomen cuantificabil ­psihanaliza propune o paradigma care confera subiectului adâncime siconsistenta intel11a.Teoria psihanalitica (în speta aplicata problematiciicomunicarii) considera ca resortmile comunicarii pot fi surprinse prinintermediul dorintelor individului si a balans ului expresiv-represiv alacestora. Raportul cu celalalt-receptor este detenninat de nevoileemitatorului: obiectul, arata Freud, este creat gratie pulsiunii subiectu-I . I - 116Ul,vectoru sau compOliamenta .

Fiecare subiect se recomanda printr-o structura specifica cedetermina maniera în care comunica: paradigma structurala se refera înspecial la perspectiva topica asupra psihismului. S. Freud si-a construitteoria prin succesive remanieri în raport cu experienta clinica (proble­matica de caz si specificul pacientilor). Începând din 1895 si-a conturatprima sa topica psihanalitica, care opunea doua sisteme: constient(împreuna cu palierul subconstient, care erau animate de aceleasi pro­cese) si inconstient. Începând din 1920 vechea topica este remaniata sipastrata ca valenta atributiva în caracterizarea celor trei noi instantepsihice: Eul, Se-ul si Supraeul. Subiectul va comunica (se va comporta,în genere) în functie de capacitatea sa de a media între principiulplacerii (expresia pulsionala imediata) si principiul datoriei (al amânariidescarcarii si împlinirii nevoilor), conform principiului realitatii (aladaptarii la contextul imediat).

Pentru Freud, comportamentul nu poate avea o dimensiune meca­nicista corelata direct stimulilor externi întrucât acestia din unna sunt(re)semnificati conform coordonatelor profunde ale psihismului, în

16 Proces dinamic, element de tensiune care orienteaza organismul spre un scop.28

Page 30: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

=-ce", ::=c:====...•• w--~""W"·~·"~·"~••~"~"·~""w·"-~••w-~"-~·---------

functie de fondul pulsional. Pulsiunea, reprezentant psihic al instinc­tului, "scoate" individul din starea narcisica primara - stare de radicalaizolare de lume - pentru a-l introduce treptat în starea obiectuala.Obiectul este, în concluzie, un rezultat al pulsiunii.

Comportamentul în genere si, în speta, maniera de a comunica,reprezinta un efect al ordinii de profunzime, al balans ului expresiv­represiv pulsional. De pilda, într-o lucrare din prima decada a istorieipsihanalizei, Psihopatologia vietii cotidiene, Freud vorbeste despreactele ratate: un domn respectabil ia primul cuvântul în cadrul uneisedinte pentru a spune: "Declar sedinta închisa!". Înlocuirea cuvântului"deschisa" cu "închisa" nu este întâmplatoare, un at1efact al comporta­mentului, ci este efectul de structura al subiectului. Domnul respectabildorea sa nu fie prezent la respectiva sedinta, considerând-o închisaînainte sa înceapa. Nevoia de profunzime putea sa se refere, deexemplu, la imaginea de sine a subiectului, la dificultatea de adaptare lapropriile nevoi agresive etc.

Maniera în care un "profesionist" comunica în relatia cu o colega,pentru a ne opri asupra altui exemplu, nu poate fi inteligibila daca nu seau în vedere nevoile erotice ale acestuia, indiferent de starea sa "civila".Indiferent, întrucât pulsiunea îsi cere expresia în ciuda comandamen­telor culturale, în speta a regulilor morale si civile. Mesajul "profe­sionistului" catre colega sa va fi reprezentat un compromis între prin­cipiul placerii - al expresiei erotice directe - si cel al datoriei - al nor­melor morale. Principiul realitatii, amenajat de capacitatea de com­promis a Eului sau îl va determina sa lanseze o serie de glume cu temade seductie fara a-i propune însa colegei sale o întâlnire amoroasa, faptinacceptabil. Cuvantul de spirit, umorul, reprezinta una dintre maniere lede exprimare socialmente acceptabila a nevoilor cenzurate în diferiteleamenajari ale ordinii culturale. Daca "profesionistul" nu va reusi sa îsiexprime nevoile nici sub fomla socializata a umorului, dificultatea dincadrul acestei relatii va putea "iradia" asupra altei relatii în care mesajulerotic va fi pregnant chiar daca situatia, cadrul sau persoana nu vagenera stimuli evidenti: "profesionistul" se va angaja în relatie cu o altapersoana cu care nu se afla în relatii de constrângere.

Se pot alcatui diferite inventare de nevoi aflate la surselespecificului în care comunica subiectul. Pentru Freud, nevoile sociale

29

Page 31: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

sunt derivate din cele biologice mra a caror energie (localizata la nivelulSe-ului) fenomenul cultural nu ar fi posibil. Psihanaliza propune unsistem al pulsiunilor ireductibile sub forma a doua categorii: pulsiuni deviata (nevoile de autoconservare si erotice) si de moarte (de reducere sianihilare a tensiunii psihice si biologice). Nevoia de a domina, de aînjosi, de a controla sunt reductibile pulsiunilor de moarte (agresivitatii).Nevoia de cunoastere, de împlinire, de afiliere sunt reductibile pulsiu­nilor de viata (transfonnarii prin sublimare a nevoilor erotice).

Confonn acestei paradigme, comunicarea poate fi înteleasa dacaeste analizat rolul detenninant al structurii subiectului care impregneazaîn mesaj nevoi vitale. Nevoile vitale sunt cele care marcheaza sensulmesajului. Cu masura cu care nevoile vitale se cer satismcute (imediatsau mediat) pe întreg parcursul vietii individului, mesajele sale, stilulsau de comunicare va fi pennanent întemeiat de detenninantii struc­turali.

În cadrul psihanalizei, paradigma structurala va capata accenterelationale prin glisarea spre problematica relatiilor de obiect, specificaadeptilor intersubiectivismului. Din paradigma structurala psihanaliticaorigineaza si alte directii ale teoriei comunicarii, precum modelultranzactional sau comunicarea proiectiva.

2.2. Paradigma tranzactionala

Paradigma tranzactionala orienteaza interesul catre palierul inter­personal, interactional, respectiv asupra modalitatilor de codare-deco­dare ale mesajului, fara însa a eluda dimensiunea intrapsihica. Elemen­tele esentiale ale comunicarii se situeaza la nivelul de continut al mesa­jului, în timp ce structura interna a individului devine secundara.

Prototipul paradigmei este analiza tranzactionala propusa de EricBel11e, autor cu fonnare psihanalitica. Teoria lui Berne reprezinta oadaptare a celei de a doua topice freudiene (Se-ul, Eul, Supraeul) într-operspectiva nuantat intersubiectiva 17.

Corespunzator Se-ului freudian, rezervor pulsional în care afectelesunt procese de descarcare, Berne propune archeopsycheea, instanta

17 E. Berne, Transactional Ana(rsis in PSJ'cholherapy, Grave Press, New York, ]963.30

Page 32: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

gratie careia individul traieste spontan, necenzurat, precum un copil,emotiile: mândrie, bucurie, furie, placere, frustrare, iubire etc.

Corespunzator Eului freudian, instanta care mediaza si realizeazacompromisul dintre nonna si pulsiune, dintre placere si norma, Bemepropune neop~ycheea, formatiune care permite modularea trairilor,amânarea descarcarii directe prin intermediul functiilor rezolutive siprogramatice ale gândirii.

Exteropsyche este instanta pe care Beme o gândeste în rapOlt cuSupraeul freudian. Daca Supraeul contine comandamentul, legeamorala, exteropsycheea este sursa oricarei injonctiuni morale provenitede la autoritate spre discipol.

Elementul de esenta este, pentru Beme, tranzactia, unitatea actiu­nii sociale, mesaj generat de o stare interioara a Eului emitatorului(identificabila atât la nivel verbal cât si nonverbal) care interactioneazacu o stare similara sau complementara a Eului receptorului. În modireductibil exista trei stari ale Eului:

Eul Copil (archeopsyche) - indica palierul afectiv al personalitatii,liber de constrângeri, centrat pe traire adaptata - defensiva - sau rebela.Mesajul contine dorinta în expresia ei directa prin care se poatemanipula si controla, este sustinut de afecte pozitive sau negative.

Eul Adult (neopsyche) - reprezinta aspectul rational prin careindividul estimeaza probabilitati si decide în raport cu elementelerealitatii. Mesajele generate de aceasta stare a Eului contin o impOliantacomponenta rezolutiva, fundamentata pe analiza, comparare, negociere,învatare.

Eul Parental (exteropsyche) - structurat conform principiuluidatoriei, poate fi asociat imperativului trebuie, are o componenta limi­tati va si una protectiva. În ordine limitativa, mesajul generat de aceastastare a Eului va contine ordine, judecati, amenintari; protectiv - vaîngriji si consola. Eul parental este sediul etic si axiologic, palierulnormativ al individului.

Ca si în psihanaliza (topi ca Se, Eu, Supraeu), Beme propune unmodel al personalitatii, care ca orice model genereaza reductiisimplificatoare prin "descompunerea" obiectului de studiu (a caruifunctionare este hipercomplexa, emergenta, sinergica), ceea ce are caefect separarea interactiunilor celor trei instante si eludarea efectelor

31

Page 33: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

complexe si a semnificatiilor plurinivelare si plurivoce. Mesajul, comu­nicarea, sunt analiza te, descompuse, conform celor trei surse, chiar dacacele trei instante nu "produc" infonnatie în stare pura ci sunt inter­dependente. Perspectiva lui Beme consta dintr-o reductie, cu scopuritehnice analitice, a mesajului, care este dispus în trei mari categorii ­având un "emitator" specific (archeo-, neo- sau extero-) dar nu si unanumit receptor.

Conceptul central al teoriei, cel de tranzactie. indica valenteleintersubiective ale teoriei lui Eric Berne. Tranzactia determina esentarelatiei dintre doua persoane si se realizeaza la nivelul Eului. Fiecarestare a Eului tinde sa interactioneze cu o alta stare complementara. Deexemplu, mesajul parental normativ ("Astazi trebuie sa faci oresuplimentare!") determina o reactie infantila defensiva ("Nu pot!") siconstituie o tranzactie complementara. Daca reactia nu este intantila, cide adult ("Putem rezolva mâine!") sau de parinte ("Trebuie sa orga­nizezi mai eficient timpul!"), tranzactia este încrucisata. Prin urmare,tipul de tranzactie se naste din interactiunea dintre stari ale Eului:complementare daca se pastreaza categoria si încrucisate daca seschimba. Complementar exista trei tranzactii posibile: pot interactionadoi copii, doi adulti sau doi parinti. Încrucisat sunt sase tranzactii:parinte - adult, parinte ~ copil, adult - parinte, adult ~ copil, copil ­parinte, copil - adult.

Din rapOliul intern dintre starile Eului dar mai ales în raport cuCelalalt se nasc atitudinile existentiale. Esenta atitudinii existentiale serefera la acceptare: de sine si a celuilalt. De pilda, pe plan intern,subiectiv, daca starea de parinte este exacerbata si va cenzura pelmanentstarea de copil, individul nu îsi va accepta trairile tiind înclinat spre operspectiva rigid-normativa asupra vietii.

Sunt posibile patru atitudini existentiale: acceptare de sine cuacceptarea celuilalt, acceptare de sine cu rejectia celuilalt, neacceptarede sine cu acceptarea celuilalt, neacceptare de sine cu rejectia celuilalt.Conceptul metaforic de "tricou" se refera la imaginea de sine pe care oafisam, determinata de atitudinea existentiala. Represia afectiva esteposibila în cadrul oricarui gen de tranzactie si în special în cele încru­cisate. Individul nu poate comunica trairea sa indiferent de care stare aEului ar fi produsa. Trairile reprimate, de-a lungul istoriei subiectului,

32

Page 34: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

sunt contabilizate sub fonna de "timbre" - o colectie de frustrari cuefect asupra comunicarii actuale. Timbrele mentin individul în patern uride comunicare, ce vor fi constituit odinioara unice maniere adaptati ve lacomportamentul celuilalt (prin care se capitalizeaza 'beneficii impor­tante) si devin roluri prin care celalalt este determinat sa se comporteprecum persoane semnificative ale istoriei personale. "Oferta" de jocpresupune câstiguri nu numai pentru promotor, ci si pentru cel care intraîn rolul omolog. De exemplu, initiatorul rolului "persoanei geniale" ­cel care se comporta pentru a obtine si mentine admiratia celuilalt - îlva obliga pe "co-jucator" sa devina autoritatea "preamarita" care poatetutela "copilul genial" oferindu-i beneficiul "parintelui prestigios, impe­cabil". În acest caz este vorba despre repetarea unei tranzactii comple­mentare de la archeopsyche la exteropsyche.

Analiza tranzactionala presupune identificarea tiparelor de inter­actiune - a tranzactiilor care se repeta ciclic si asambleaza un ,joc".Prin jocuri se încearca satisfacerea nevoilor vitale ale indivizilor gratieinteractiunilor a caror redundanta le fac inteligibile. Analiza jocurilorpresupune descrierea semnificatiei rolurilor, a scopurilor si avantajelorobtinute de participanti.

Eric Berne situeaza paradigma tranzactionala, prin interesul acor­dat analizei inter-actiunilor prezente în relatie, în tangenta cu modelelerelationale, întrucît apetenta spre intersubiectivism este temperata prinanaliza Eului ca element-sursa intrasubiectiv.

2.3. Paradigma relationala

Paradigma relationala se Întemeiaza pe supozitia potrivit careiaelementul central de studiu îl constituie relatia dintre indivizi, în timp ceelementele structurale de personalitate sunt un epifenomen. Esentaoricarei fiinte, elementul detern1inat psihogenetic, este relatia pe careindividul o întretine cu mediul sau. Comunicarea este înteleasa în ter­menii generali de interactiune care "scoate" individul din starea alienan­ta, nespecifica, de însingurare. Chiar daca relatia produce modificarifundamentale în individ, primatul interactionist oculteaza orice preocu­pare privind istoria devenirii intrasubiective. Sub acest aspect, paradig­ma relationala se situeaza în proximitatea celei behavioriste. Pentru

33

~~ • HOH "ft~ __ M' H "H' •

Page 35: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

aceasta paradigma este ilustrativ sistemul propus de scoala de la PaloAlto sub conducerea antropologului Gregory Bateson.

Comunicarea se realizeaza pe doua "canale": analogic si digital.Modelul comunicarii pe cele doua canale provine din istoria domeniuluiIT: primele calculatoare functionau cu marimi discrete si pozitive(analogice datelor), în timp ce în tehnica de calcul actuala, digitala,principiul functional este "totul sau nimic". În comunicarea analogica,reprezentata prin tot ceea ce se comunica non-verbal, exista raporturidirecte (prin analogie) cu obiectele desemnate (de ex. mâinile si picioa­rele încrucisate transmit închidere). Comunicarea digitala este cea ver­bala: când este numit un obiect exista statuata, în mod arbitrar, o relatiecu un cuvânt. Relatia este arbitrara pentru ca, spre exemplu, nu existanici o regula conform careia cuvântul "pisica" este singurul potrivitpentru a desemna, în limba româna, animalul cu pricina. Acest tip derelatie este o conventie semantica în spatele careia nu exista nici ocorelatie imagistica (prin analogie) între cuvânt si obiectul desemnat (nueste nimic "pisicifonn" în cuvântul pisica). În comunicarea digitala"totul sau nimic" necunoasterea relatiei dintre obiect si cuvânt producepierderea totala a mesajului (daca în loc de cuvântul "pisica" s-ar folosi,în limba româna, cuvântul inexistent "isfig", propozitia "isfig bea lapte"nu ar capata un sens specific, ci o varietate potentiala de semnificatii).

În ordine filogenetica, comunicarea analogica se situeaza înainteacelei digitale. Instalarea omului în cultura a presupus trecerea lalimbajul digital, care a pelmis schimbul riguros de infOlmatie, imposibilprin limbajul nonverbal.

Comunicarea poate fi analizata si sub alte doua aspectelX:

• al relatiei construite între parteneri, Plin mesajul transmis înmaniera analogica. Limbajul analogic poseda o semantica adecvatarelatiei dar nu are o sintaxa care sa permita definitii ale naturii relatiei.În domeniul relatiei, comunicarea se realizeaza sub fonna ana logica si,de aceea, limbajul digital nu este adecvat definirii starilor de relatie("Nu-mi gasesc cuvintele pentru a-ti spune cum te percep!"). Mesajulanalogic constituie sursa privilegiata de informatii privind relatia cupartenerul. Mesajele nonverbale analogice ofera infoffi1atii privind

I~ P. Watzlawick, 1. Helmick Beavin, Don D. Jackson, Une logique de la communication,Editions du Seuil, 1972.34

_""IIlU","W,Jm',lIU",""Jm,i'[l","Hl,"'a,"'HHI"'lr""',,"''''~, ••" ,_~__ ~~

Page 36: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

"'; itl'/'jlfj'l',Ia1tm'tlllt(t't/, nlltl-,flllUl1lIlltll_JltlMllllfflt-

acordul/dezacordul, frustrarea/gratificarea, dominanta/obedienta dintreparteneri;

• al continutului, al intormatiei - transmise digital - între parte­neri. Limbajul digital are o sintaxa logica deosebit de complexa dar estelipsit de o semantica adecvata relatiei. Receptarea informatiei digitaleeste importanta însa nu exclusiva. Mesajul de relatie poate fi deter­minant asupra continutului si, de aceea, centrarea exclusiva pe continuttrebuie evitata în ceea ce priveste decriptarea mesajului analogic.

Cele doua aspecte ale comunicarii (relatie, continut) sunt tipurilogice diferite (vezi infra). Chiar daca în ordine fiIogenetica limbajuldigital este ultimul achizitionat, nivelul relatiei si limbajul analogic estesupraordonat limbajului digital si continutului comunicarii.

Conflictele se pot produce prin erori de traducere din limbajulanalogic în cel digital, pentru ca materialul analogic este antitetic si sepreteaza la diferite interpretari digitale, frecvent contradictorii (de ex.jocul Mimo).

Din punct de vedere al relatiei, orice tip de comunicare este fiesimetric, fie complementar, în functie de modul în care se întemeiaza:pe egalitate sau pe diterenta.

În consecinta, nivelul relatiei subordoneaza doua modalitati deinteractiune:

• simetrica - se caracterizeaza prin egalitate si prin minimizareadiferentelor dintre interlocutori;

• complelJzentara - se caracterizeaza prin maximizarea diferen-telor. În interactiunea complementara exista doua pozitii posibile:

o pozitia superioara, prima sau "înalta";o pozitia inferioara, secunda sau ,Joasa".Mediul socio-cultural implica interactiunea complementara în

contexte precise: parinti-copil, profesor-discipol, medic-bolnav etc.Interactiunea complementara nu poate fi impusa de unul dintre subiectifara a fi acceptata de celalalt, astfel încât fiecare subiect justifica pozitiaceluilalt. Este procesul denumit de Bateson schismogeneza: conturarea,diferentierea statusului individual prin repetarea aceluiasi tip de inter­actiune (între parinte-copiI, de pilda, se produce o schismogenezacomplementara).

35

Page 37: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Cel doua modalitati de relatie pot trece una în cealalta producândconflict. De exemplu, in încercarea de trecere de la complementar lasimetric rapOltul se poate transforma într-o escalada a simetriei: A

(parinte) se doreste simetricul lui B (copil) în relatie, însa tinde mereuspre a fi complementul înalt al lui B. Rezulta o atitudine fals simetrica(real, complementara) în care A se doreste "mai egal" decât B.Mentinerea unei relatii de complementari tate devine sursa de conflict: Acreste, devine adult si nu mai este "copilul" lui B; însa B doreste,concomitent cu independenta si simetria relationala, sa mentinacomplementaritatea initiala cu A. În masura în care A si B nu acceptareciproc sa fie "imaginea reflectata" a celuilalt se va conserva relatiacomplementara si simetria nu va fi posibila (situatie indicata deraporturile conflictuale dintre parinti si copiii adulti).

În raport cu modalitatea de relatie - simetrica sau complementara- se poate valida si nivelul continutului. De pilda, A îi spune lui B canorii de tip cumulus au culoare neagra. Daca relatia este de tipcomplementar cu A ascendent, B poate accepta aceasta afinnatie. Dacaeste de tip simetrie, poate avea dubii si poate cerceta sursa afirmatiei (înacest caz eronata). În aceasta privinta, chiar daca la nivelul continutuluise vehiculeaza un "neomesaj" iar în relatie un "arheomesaj", ordineagenetica de constituire a capacitatilor de comunicare (copilul comunicamai întâi analogic) este detem1inanta sub aspectul interactiunii celordoua tipuri de mesaje. De aici si apelul la autoritate, ca eroare deargumentare, care se situeaza întotdeauna complementar ascendent înrelatie, ceea ce valideaza, fara suspiciuni, orice continut al mesajului:magister dixit.

În paradigma relationala, extragerea sensului mesajului (având învedere cauzalitatea sa non-liniara) este o chestiune care tine cunecesitate de analiza contextului, de sesizarea formelor redundante carepermit asamblarea de ipoteze privind regulile care s-au consolidat încomunicare. "Jocul" relational constituie o fonna de echilibru al siste­mului alcatuit din indivizii- ,jucatori" carora le asigura totodata homeo­stazia. Retragerea din ,joc" a unui individ afecteaza nu doar propriulsau echilibru, relatiile în sine dar si restul pmticipantilor. De aceea, celcare se retrage din joc si afecteaza echilibrul sistemului este frecvent"tap ispasitor" si reflecta prin compOJtamentul personal starea întreguluisistem relational.36

llUllllUlll!lllllIIl"'~~"'WHllIlllll"'lllll11llllllllllllll"'ml",~". ~""''''mlllll"m, ===."". "'''IlIl"'''.,,IlIl,~_,HN ===~===~. o

Page 38: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

."-., ••""."·,,u •• · •.~·,~-''' •••••·,••t

Perspectiva sistemica asupra relatiilor permite întelegerea facto­rilor care concura la întarirea comunicalii disfunctionale si la dificultateainterventiilor terapeutice: relatia este un sistem în care fiecare membru areo functie si o definitie de sine. De pilda, individul "încapatânat" sau cel"cu probleme" sunt maniere de a numi echilibrul sistemului relational"extragând" pe unul dintre participanti si eludând rolul si definitia celor­lalti. Definitia alocata celuilalt se întemeiaza pe atitudinea fata de acestaiar atitudinea este definitorie pentru modul de interactiune. Definitiaacordata siesi, celuilalt si relatiei constituie elemente ale unei ecuatiicomplexe care constituie sursa întelegerii oricarui mesaj.

Conceptul de context, de cadru de referinta, este central în para­digma relationala si pune o problema esentiala a cunoasterii si a limi­telor sale. Nu exista fenomene care nu pot fi explicate ci fenomene carenu pot fi corespunzator încadrate si contextualizate. Paradigmele fiziciicuantice privind interconectabilitatea si perspectivele non-liniare, holi­stico-holografice, sustin paradigma relationala. Orice fenomen devineinteligibil odata cu articularea sa Într-un cadru suficient de larg pentrua-i contura statutul si functiile. Enigmele se nasc pe fondul insuficienteicunoasteri a contextului în care se petrec. În aceasta perspectiva,hermeneutica este stiinta încadrarii corespunzatoare. Un mesaj saucompOliament ramâne criptic atâta vreme cât contextul sau nu esteaccesibil cunoasterii. Este inclus aici si subiectul cunoasterii, nevoia sade cunoastere, expectantele si conditionarile sale. Analiza comunicariipresupune în primul rând analiza agentului cunoscator care nu poate fiexclus pe criteriul subiectivitatii. Emergenta, la nivel cognitiv, asensului dintr-un context dat, exercitiu princeps al paradigmei rela­tionale, angajeaza factori afectivi specifici structlllii cercetatorului.

Paradigma relationala opune o perspectiva sincronica diacronieiparadigmei structurale. În ordine genetica, olice structura este rezultatulistoriei sale. Întrucât orice arheologie personala comporta liscuri esen­tiale, observarea compOliamentului aici si acum devine mult mai eficientacomparativ travaliului hazardat al reconstituirii detenninantilor trecutuluipersonal. Analiza relatiei (sine-subiect - celalalt-obiect) concentreazainteresul cercetatorului asupra momentului actual, mra a încerca decripta­rea reprezentarilor care mediaza accesul la structurile de profunzime,mediatoare ale mesajului. Restituirea trecutului si a influentelor sale

37

Page 39: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

asupra structurii subiectului nu mai este necesara în conditiile în carecompOltamentul actual contine referinte ale conditionarilor revolute.Personalitatea reprezinta unul din elementele sistemului, iar preocupareaprivind surprinderea dinamicii intrapsihice gliseaza spre cea a sistemuluiîn care specificul individual este voalat pâna la a ti intersanjabil.

2.4. Paradigma fenomenologica

Paradigma fenomenologica reprezinta o alta maniera de glisare dinmodelele intrapsihice spre cele intersubiective, relationale. Cu toateacestea, individul este prezent întrucât sublinierea aspectelor interelatio­nale se face cu includerea fenomenelor actuale intrapsihice. Aceastaparadigma este relationala numai în masura în care nu acorda impOltantaistoriei dinamicii intrapsihice, ci actualitatii intentionale. Analiza fenome­nologica presupune descrierea experientiala a oricarui fenomen (de catrecel care-l traieste), în încercarea de a-i surprinde esenta prin investigareasistematica a continuturilor constiintei. În acest scop, este necesaraperceperea intuitiva si holistica a fenomenului, limitând reflec-tia analiti­ca si reflexul acesteia care sustin prejudecati si interpretari grabi te,hazardate. Sub acest aspect, paradigma fenomenologica este o atitudine înraport cu lumea, o maniera de a o reflecta. Pentru E. Husserl, tenomeno­logia se opune manierei legice în care psihologul întelege fenomenelecognitive, întrucât legea psihologica este fundamentul legilor logicii iaracestea din urma sunt independente de procesul gândirii 10.

Descrierea fenomenului este esentializata si verificata în raport cualte fenomene similare Într-o miscare de de-personalizare. Chiar daca seare în vedere sensul personal, ca rezultanta a proceselor colective deelaborare a semnificatiilor, rezultatul obtinut devine general.

Perspectiva fenomenologica presupune rapOltarea la individ prinprisma "lumii sale", speciale, ireductibile. Lumea individului esteconsiderata într-o maniera sincronica, aici si acum, fara incursiuni întrecutul acestuia, stabilind un context actual care nom1eaza implicituniversul sau. Ansamblul trairilor care alcatuiesc lumea subiectului nu

mai este rapottat la standarde culturale (patologie, nonnalitate), operatie

19 E. Husserl, Recherches logiques: Protegomene Ci la logique pure, PUF, Paris, 1990.38

Page 40: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

care se opune perceperii intuitive, ci este luat ca atare. Fiecare "lume"constituie o "constructie" personala reusita în raport cu datele sale20.

Problema esentiala devine maniera în care "lumile diferite" aleindivizilor interactioneaza si structureaza comunicarea. Fiecare individconserva date narcisice fundamentale care alcatuiesc Weitanschallllng­ul sau. Atitudinea fata de lume presupune încercarea permanenta de aregasi în datele perceptuale elemente sintonice cu expectantelesubiectului si, de aceea, sensul presupune intentionalitate. Daca lumea­celalalt nu sunt concordante cu expectantele-nevoi ale subiectului, maidevreme sau mai târziu acestea vor deveni, gratie intentiei si compor­tamentului subiectului. Într-o lume alcatuita dupa chipul si nevoilesubiectului, Celalalt-diferit induce un spatiu "ne-ordonat" în raport cucapacitatea subiectului de a-si controla spatiul. Spatiul ne-ordonat poatefi trait în diferite maniere, de la bresa existentiala, angoasa, siderare, lasansa de constructie comuna, liniste, acceptare, în functie de capacitatilerezonatorii ale "lumilor" aflate în confluenta. Pentru "nebun" exista unveritabil "razboi al lumilor" evident prin modul în care comunica, prinfaptul ca nu poate sa tina cont de coordonatele lumilor "straine", alealter-ului si nu identifica rezonatorii. De aceea, este cautata intentia,pentru ca fiecare lume sa capete, din propria perspectiva, o definitieinteligibila pentru observator. Orice comportament înglobeaza o inten­tie, chiar daca aceasta nu este înteleasa de observator, situatie în care"golul" este umplut prin atribuire.

"Nebunul" (denumit ca atare întrucât intentiile sale sunt inabitualesi incomprehensibile) nu poate decripta elementele comune aledefinitiilor lumii sale si ale celorlalti (cunoastere normativa, comuna debaza), pierzând posibilitatea de a mai trai altundeva decât în izolareauniversului sau. Patologia fenomenologica, desi descriptiva, se instituiepe o perspectiva genetica implicita (din perspectiva justificarii sens uluisi nu a identificarii dinamicii si continuturilor) si mai ales non-norma­tiva. Cu toate acestea, continutul comunicarii este analizat prin raporta­rea la contextul normativ în care se afla subiectul, fara a fi constient de

20 Este o perspectiva constmctivista "sociala" sau "psihica" prin care lumea este claditacontorm istoriei expresiei nevoilor vitale. Ceea ce consideram a fi o realitate cât se poatede "perceptiva", nu este decât rezultatul unei sume de interpretari realizate si consolidateprin comunicare.

39

Page 41: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

influentele pe care le exercita. Metoda comprehensiva consta inprecizarea sens ului (intrapsihic si intersubiectiv al) compOltamentului,aproximând intentiile pe care se intemeiaza.

Binomul nonnal-patologic, instalat prin diferitele nonne specificeunei culturi nu mai are putere separatoare: experientele vitale ale"bolnavului" l-au condus la intentiile si sensul actual. Delirul, de pilda,este o maniera de raport cu lumea, esential identica individului carepercepe lumea cât se poate de obiectiv. Perspectiva fenomenologicafundamenteaza si curentele antipsihiatrice care pun problema statutuluipe care societatea il confera nebuniei, prin intennediul institutiilor sale.Efectele iatrogenice ale azilelor si, pe fond, fundamentele lor ideologicenu sunt decât o masura a nevoilor defensive ale societatii in fata

alteritatii stranii si bulversante ale chipului "nebunului,,21 si n~lexpresianevoilor individului etichetat ca atare.

Bibliografie

Berne E., Transactional Analysis in Psychotherapy, Grove Press, NewYork, 1963.

Derrida, J., Roudinesco, E., Întrebari pentru ziua de mâine, EdituraTrei, Bucuresti, 2003.

Drouot, P., Samanul,fzzicianul, misticul, Humanitas, Bucuresti, 2003.Georgescu, M., Introducere În consilierea psihologica, Editura Fundatiei

România de Mâine, Bucuresti, 2004.Husserl, E., Recherches logiques: Prolf~gomene CI la logique pure, PUF,

Paris, 1990.Kuhn, T., Structura revolutii/oI' stiintifzce, Editura Stiintifica si

Enciclopedica, Bucuresti, 1976.Kuhn, T., Tensiunea esentiala, Editura Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1980.Mucchielli, A., Arta de a comunica, Polirom, 2005.Zamfirescu, V., D., Introducere În psihanaliza Feudiana si postjreudi­

ana, Editura Trei, Bucuresti, 2000.Watzlawick, P., Helmick, Beavin, l, Jackson, D., Vne logique de la

communication, Editions du Seuil, 1972.

2] M. Mannoni, Le psychialre. SOI1 ,,fou" el la psychanalyse. Editions du Seuil, 1970.40

Page 42: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

,. ·"'m •.""~"" '''' .,•••"·m,,,""" ,, ~

În cadrul paradigmei structurale, personalitatea este sursa oricaruifenomen al comunicarii. Ca element "operational" al acestei paradigme,imaginea (definitia) de sine se construieste prin interactiunea dintre sinesi lume si este o componenta importanta a Eului subiectului, nucleu alpersonalitatii. Ca urmare, orice psihologie a comunicarii este conf1uentaunei psihologii a personalitatii cu referire speciala la structura sifunctiile Eului.

Ireductibil, în comunicare exista trei modalitati de reactie aceluilalt la imaginea de sine, trei situatii de interactiune, de raspuns alceluilalt la definitia data siesi:

- confirmarea definitiei de sine: orice individ are nevoie sa fieconfinnat ca modalitate în care se prezinta în lume. Este unica reactiegratificanta;

- re.spingerea definitiei de sine: celalalt nu este de acord cu modulîn care subiectul se percepe ("Nu esti capabil sa ..., Ai gresit!").Respingerea este traita anxios, depresiv si produce pe tem1en lungpatologie narcisica moderata. Respingerea definitiei de sine este oreactie frecventa în negocierea oricarui tip de conflict;

- negarea definitiei de sine: a nu fi luat în considerare, a nu existapentru celalalt. Este interactiunea cea mai nociva întrucât negatia nutrimite spre valoarea de adevar a definitiei de sine, ci spre individ casursa a definitiei (în loc de "Nu esti capabil sa ... Tu nu existi pentrumine"). Negarea definitiei de sine consta în faptul ca pozitia si mesajulindividului nu sunt luate în considerare. Din perspectiva logica, confir­marea sau respingerea pem1it decizia, alegerea, în timp ce negareadefinitiei de sine trimite spre indecidabilitate. De aceea, negarea defi­nitiei de sine determina, în diferite grade, tulburari narcisice profunde.

41

Page 43: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Studiul celor trei moduri de interactiune a definitiilor de sine s-arealizat din diferite perspective, printre care abordarea psihosociologicaa lui R. Rosenthal. Acesta a cercetat influenta defÎnitiei pe care unindivid o confera celuilalt si a condensat sub denumirea de efectul

pygmaliol1 rezultatele sale"". Pygmalion, personaj din mitologia greaca,este regele cipriot care a realizat, din fildes, o statuie feminina, de cares-a îndragostit atribuindu-i calitatile feminitatii ideale. În studiul luiRosenthal, un grup de elevi care au fost prezentati profesorilor ca foarteinteligenti, desi în realitate aveau Q. 1. în zona mediana, au devenit maiinteligenti, in timp ce alt grup de elevi din acelasi lot, prezentatiprofesorilor ca mai putini inteligenti, au dobândit un Q. 1.mai mic decâtcel initial. Expectatiile (induse experimental ale) profesorilor, prin careacestia si-au construit definitiile fata de elevi, au influentat definitia desine a acestora.

Efectul pygmalion desemneaza, drept urmare, tendinta de a atribuicelorlalti elemente conforme propriilor expectatii. Celalalt-semnificativne inlluenteaza profund dezvoltarea identitatii in sensul propriiloratitudini si trairi. Daca celalalt este definit ca "bun", conform idealuri lorpersona le, atitudinea pozitiva cu care este întâmpinat îi va permiteacestuia dezvoltarea in sensul prezis. Se contureaza si o consecinta:efectul prin care se anuleaza exceptia si se confinna regula. Daca unindivid considerat "bun" comite o greseala evenimentul este un accidentiar daca un individ considerat "rau" face aceeasi greseala este un faptnormal, proba a structurii sale "viciate". În ambele cazuri, atitudinea defond si definitia subiacenta nu se modifica întrucât definitia dataceluilalt constituie o structura stabila.

3.1. Perspective intrapsihice asupra Eului

Forta Eului este unul dintre elementele cu influenta importantaasupra stilului de comunicare. Eul este "slab" în masura în care expresiapersonala este redusa si constrânsa de varii imperative in timp ce"puterea" Eului rezida in capacitatea sa de expresie produsa prin com-

"2 R. RosenthaJ, L. lacobson, Pygmalion in Ilie Class/'Oum: Teoclier E\peclalion ciI1d

Pupil's fntelleclual lJevelujJment. Rinehm1 & Winston, N. Y, J968.42

Page 44: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

promisul adaptat între diferitele cerinte inteme si exteme. În aceste

conditii, psihogeneza timpurie a Eului este o secventa care anticipeazaîntreaga evolutie a capacitatilor de comunicare ale individului. Paradig­

ma structurala psihanalitica prezinta aplicat aceasta secventa gratie, înprimul rând, initiatorului sau, losef Breuer, pe care Freud si-a construit

"topicele". Desi este schitata din 1895 (anul de "nastere" al psihanali­zei), prima "topi ca" freudiana este prezenta în cunoscuta sa lucrare

Interpretarea viselor, aparuta cu cinci ani mai târziu. în aceasta primavarianta, exista trei sisteme (inconstient, preconstient, constient) întrecare se atla "cenzura". A doua varianta este lansata în 1920, în Dincolode principiul plâcerii, în care Se-ul preia o pal1e din continuturileinconstientului din prima topica (o alta pal1e fiind transferata si asupra

Eului si Supraeului), precum si modalitatea de functionare (proceseprimare, organizare complexuala, dialectica fortelor pulsionale).

Freud este cel care introduce în psihologie cu drepturi depline

conceptul de Eu ca instanta centrala a personalitatii. Redam pe largprincipalele idei ale modelului freudian al genezei Eului. Rolul Eului

este de a realiza compromisul între cerintele pulsionale, cele aleSupraeului si cele ale realitatii. Este organizat în j urui constiintei, care

este nucleul Eului. Contine totodata preconstientul, care este în mare

parte inglabat în Eu cât si inconstientul, intrucât majoritatea operatiilor

defensive sunt inconstiente.Prin extinderea notiunii de Eu spre palierul inconstient, îi revin

functii diverse precum controlul motricitatii si perceptiei, testarea

realitatii (distingerea realitatii psihice de cea exterioara) si modificarearealitatii, anticiparea, ordonarea diacronica a proceselor mentale,

controlul pulsionaL subordonate in esenta autoconservarii individului.Alterarea functiei de testare a realitatii se inscrie în patologia severa

precum puseele delirante, halucinatorii. Din perspectiva dinamica, Eul

este polul defensiv al personalitatii, cuprinde mecanisme de aparare, iareconomic este factor de "legare" a proceselor psihice.

În textul Eul si Se-ui (1923) este descrisa geneza Eului alaturi de

Se si Supraeu. Se-ul este instanta originara iar cele doua instante, Eul si

Supraeul, se fonneaza prin "telescopare" din Se. Narcisismul primar

este depasit prin exigenta Erosului, iar libidoul narcisic (starea originara

de UJIlIS lIIundlls) trece in libido obiectual (starea în care multiplicitatea

43

Page 45: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mundana începe a se constitui odata cu ebosa celuilalt). în aceastaperioada arhaica, în care Eul începe sa fie schitat, investirea (gratienecesitatilor pulsionale) este echivalenta cu identificarea iar limitasubiect-obiect (sine-alteI') intermitenta.

De-a lungul psihogenezei, Eul se constituie prin identifIcarisuccesive cu obiectele istoriei sale (în primul rând mama si tatal) subtorma unui precipitat al relatiilor de obiect. De aceea, din perspectivastructurala, suntem ceea ce ne-a învatat sa fIm suita de persoanesemnifIcative ale istoriei noastre.

Cerintele libidinale ale Se-ului (dorintele) nu pot fi satisfacute înrelatia cu obiectul (obiectul, celalalt, este mobil si nu se afla mereulânga noi când îi solicitam prezenta) iar pulsiunea (nevoia) nu poate fistinsa. De aceea, obiectul (celalalt) este introiectat (adus în "interiorul"nostru) ca parte a Eului, fapt ce ne permite sa renuntam la obiectulextern, real întrucât detinem, sub fonna simbolica, pe celalalt cu noi,"în" noi: orice obiect extern investit devine obiect intern care "popu­leaza" reprezentarile subiective asupra lumii continute de Eu. TendintaEului este, astfel, de a se impune Se-ului ca obiect unic (se creeazanucleul "iubilii" de noi însine), preluând prin introiectie caracteristicileobiectuale (ale celuilalt semnifIcativ, mama, tata etc.). Prin urmare, Eulse identifIca cu obiectul si se recomanda Se-ului în locul acestuia,dirijând asupra sa libidoul Se-ului'23(în loc sa cautam pe celalalt pentrua ne satisface dorintele, capatam resorturi interne pentru a ne producesatisfactie - ne "iubim" pentru ceea ce suntem). În fazele initiale, Eulare sarcina de a negocia cu doua categorii de exigente:

1. cele care provin din Se, exigente pulsionale (dorinte);2. cele care provin din realitatea exterioara, exigentele realitatii.Istoria dezvoltarii Eului reprezinta istoria adaptarii la realitatea

obiectiva, externa, prin negocierea cu cerintele interne. Modalitatea deadaptare la realitate ret1ecta stadiul de dezvoltare în care se afla Eul.Functiile Eului controleaza în mod progresiv stimulii intemi si externi.În perioada arhaica, în care Eul nu este înca schitat, dinamica excita­tiilor, a tensiunii, se poarta în termeni de tensiune-descarcare. Sugarulnu poate supravietui, nu poate controla realitatea externa si este

'23 S. Freud, ..Eul si Se-u]", în Freud, Opere 3, Psihologia il1cul1sliel1lului. Edimra Trei,Bucuresti. 2000, p. 233.44

Page 46: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dependent de anturaj, de mama. Protectia în fata tensiunii, a excitatiei,este asigurata de mama care cauta sa-i ofere sugarului un mediu cât maiechilibrat.

Perceptia realitatii este globala iar raspunsul adaptat la excitatiileexterne este înca imposibil si genereaza tensiuni interne. Orice tensiuneinterna este semnalata imediat si descarcata: copilul foarte mic tipaimediat semnalându-si nevoia. Psihismul sugarului este invadat sidebordat cu stimuli iar aceasta stare precara constituie modelul ulterioral oricarei angoase.

Initial, sugarulnu poate face diferenta dintre starea de tensiune sicea de lipsa a tensiunii, întrucât odata cu satistacerea nevoilor intervinesomnul. Realitatea se creeaza pe fondul tensiunii si a cererii desatisfacere. Daca nevoile semnalate de sugar ar fi satislacute imediat,accesul individului la realitatea reala ar fi imposibil. Realitatea seconstituie treptat prin ShTlcturarea Eului în raport cu non-eul (ceea ceeste celalalt), cu obiectul. Primul fenomen al realitatii este obiectul, deaceea realitatea nu se construieste prin interactiunea cu anturajul, îngenere, ci prin modalitatea în care mama vine în întâmpinarea nevoilorcopilului.

"Schita" obiectului, a celuilalt, este conturata în starea de foame:exista "ceva" (mama) "diferit" de starea de excitatie (conform perceptieiinterne a copilului), în functie de care foamea este potolita. Absentaacestui "ceva"- obiect - mama prelungeste starea de foame, prezenta sao elimina si aduce starea de somn. Paradoxal, lipsa obiectului careîntretine nevoia creeaza obiectul. Altfel spus, obiectul înseamna în modoriginar absenta sa. Mama devine mama numai prin faptul ca uneori nueste prezenta. Prezenta continua a mamei ar face imposibila h"aireadiferentei dintre sine si alter printr-o pernlanenta satisfacere a nevoilor.De aceea, lipsa obiectului inaugureaza constienta realitatii. Realitatea seconstituie prin lipsa gratificarii imediate.

Realitatea, exteriorul, dupa cum sunt percepute originar, suntdureroase. "Obiectul" care satisface pennanent si imediat nevoile suga­rului nu-i permite accesul la realitate; acest obiect "nu exista". Spatiulpersonal este preluat din capacitatea mamei de a-l gestiona: de a veniprea repede în întâmpinarea nevoilor copilului saLIprea târziu. °mamafoarte buna - cea care gratifica ("instinctiv") nevoile copilului fOalierepede îi reduce acestuia spatiul personal prin faptul ca nu-i pemlite sa

45

Page 47: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

traiasca starea de singuratate si tensiunea nevoilor sale care-i conferatreptat atributele de individ. Calitatea mamei este aceea de a putea sa nufie, sub acest aspect, foarte buna si a putea sa se multumeasca custatutul de "mama sutIcient de buna"24 - cea care gratifica nici prearepede dar nici prea târziu nevoile copilului.

Nevoia, prin care se constituie obiectul si relatia cu realitatea,antreneaza si un alt gen de relatie, cea cu excitatia din propriul corp.Lumea reala se constituie în paralel cu lumea interna. Prin excitatiileproduse de toarne se angajeaza senzatiile proprioceptive si interocep­tive, pe baza carora se fundamenteaza Eul. Perceptiile primitive, legatede existenta tensiunii, sunt corelate cu reactii motrice reflexe. Prinintermediul motricitatii reflexe, care are un caracter ritmic, se incearcadiminuarea treptata a starilor excitative.

Eul, subiectul, începe sa se constituie prin modelul oferit deCelalalt. Prima torma de identificare este identijÎcarea primara care sedesfasoara în paralel cu procesul de încorporare - procesul de hranire.Prin foame si satisfacerea nevoii, sugarul intra in raport cu lumea, curealitatea extema. Obiectul originar (mama) este absent sau prezent prinintemlediul modului în care hraneste copilul: prin intermediul sân ului,elementul esential de contact dintre copil si mama. Contactul cu primulobiect se realizeaza prin intermediul mucoasei bucale, prin dialecticadintre a gusta, a înghiti, a nu putea gusta si inghiti. În jurul vârstei detrei luni, sugarul cerceteaza si alte obiecte introducându-Ie în gura. Bazaperceptiei se constituie prin senzatiile oferite de zona bucala.

Prima fonna de relatie de obiect se realizeaza prin identificareprimara, încorporare si introiectie2s: a fi "ceva" din Cehilalt, înseamnaa-l aduce "în interior", "a-l înghiti". Obiectul dispare prin înghitire, ceeace echivaleaza cu distrugerea sa. Existenta obiectului depinde, încontextul originar al sugarului, de satisfacerea nevoii sale de hrana: esteca si cum pentru copil obiectul, celalalt, dispare imediat dupa satisfa­cere. Prin rapOliul dintre prezenta obiectului, gratificare si disparitiaobiectului (distrugerea sa simbolica) se creeaza ebosa ambivalentei, careeste anxiogena. Obiectul începe astfel sa tIe distribuit în doua categoriifantasmatice: obiect "bun" si obiect "rau". Este simtit ca bun sau rau,

24 Vezi opera lui Donald Winnicott.2S Transpunerea în mod fantasmatic a obiectelor exterioare si a calitatilor lor în "interior".46

Page 48: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

prin caracterul sau gratiticant sau frustrant si prin proiectia pulsiunii(dorintelor) erotice sau distructive: sânul care gratifica este "bun" iar celcare se retrage sau este absent este "rau". Aceasta distlibutie binarainitiala, care constituie o defensa la angoasa, se poate pastra în viataadulta si fundamenteaza atitudinea prin care lumea este perceputa clivatca o sursa de satisfactii sau de pericole.

Întarirea limitelor dintre obiectul-celalalt "bun" si "rau" se faceprin idealizarea sa si reprezinta o aparare contra pulsiunilor depresive:obiectul "bun" are toate calitatile pozitive (inepuizabil, etem) iar încadrul celui "rau" trasaturile persecutorii sunt exagerate. Fundamentulnarcisismului si al Eului se constituie în relatie cu obiectul idealizat siproduce Încredereafilndamentala.

Raspunsul anturajului la nevoile sugarului, identificarea primarasi introiectia au ca efect constituirea unei schite de Eu arhaic, omni­potent, întrucât este ca si cum lumea nu exista pentru sugar decât înraport cu nevoile sale. Omnipotenta se consolideaza în raport cu mis­carile sugarului la care anturajul reactioneaza raspunzând rapid sigratificant.

Geneza Eului si separarea sa de lumea exteIioara presupune douaetape, de consolidare a Eului arhaic.

1. Eul contine tot ceea ce este placut, în timp ce lumea esteindiferenta.

2. Eul contine ceea ce este placut, în timp ce lumea contine totceea ce este neplacut.

În textul PlIlsiuni si destine ale pulsiunilor, Freud utilizeazaconceptul de Eu-placere si Eli-realitate: Eul-realitate nu se refera lainterventia principiului realitatii, întrucât cele doua etape stau înca subincidenta principiului placerii, ci la capacitatea de a simti lumea în modobiectiv, adica indiferenta, fara a face din cuplul placere-neplacerecalitati ale exteriorului (dupa cum se întâmpla în situatia a doua,corespunzatoare Eului-placere).

Starea spre care tinde organismul este de tensiune minima. Pentruca, pe masura înaintarii în psihogeneza, starea de tensiune minima estedin ce în ce mai greu de atins, intra în dispozitiv diferitele mecanismede aparare.

47

Page 49: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Proiectia si introiectia functioneaza în cuplu, împartind lumea îndoua categorii. Pentru Eul narcisic, care se satisface autoerotic, lumeaexterioara nu este investita cu interes. Însa individul primeste în Eul sauobiecte de la lumea exterioara (prin pulsiunile de auto conservare ) sisimte stimulii pulsionali interiori ca fiind neplacuti. Individul primesteîn Eul sau obiectele oferite operând o "selectie": daca sunt surse deplacere le introiecteaza, daca produc neplacere le alunga, le proiecteazasi, de aceea, ceea ce este rau se afla în afara Eului arhaic, narcisic. Aceststadiu al Eului, Eul-placere, se constituie prin introiectia acelei pa11i aobiectelor lumii care produc placere si proiectia celor care productensiune. În momentul în care toate obiectele "partiale" care penalizeazaau fost proiectate, se constituie Eul-placere-purificat. Tot ceea ce esterau este "halucinat" în exterior, departe, orice este bun si diminueazatensiunea este halucinat în actualitate si aproape. În aceasta etapa,realitatea este minimal schitata si îndeplinirea dorintei, pe fondulomnipotentei, este realizata în mod halucinator prin echivalenta dintre adori si a se împlini. Indicele de realitate nu se constituie înca sidescarcarea se produce în absenta obiectului prin propagarea libera aexcitatiei spre imaginea halucinata.

În geneza, Eul se schimba de la Eul-realitate (care a deosebit întreinterior si exterior) la Eul-placere purificat. Lumea exterioara descom­pune Eul într-o parte de placere, pe care a încorporat-o si un rest care îieste strain, o componenta pe care o proiecteaza si o simte drept ostila.

În psihogeneza, prin mielinizarea tibrelor nervoase, motTicitateaeste treptat coordonata (la nivelul mersului, al controlului stincterian, alvorbirii) si tensiunea începe sa fie descarcata ordonat. Coordonareamotricitatii presupune anularea descarcarii explozive a tensiunii sidescarcarea controlata si continua. Întârzierea descarcarii prin motilitatecontrolata se realizeaza concomitent cu cresterea tolerantei la tensiune.Descarcarea imediata a energiei este stopata prin opunerea unei energiide aceeasi intensitate, prin contra investire. De aceea, semnalarea nevoiide hrana a unui sugar poate fi oprita prin distragerea atentiei sale, depilda, prin leganare. Amânarea descarcarii imediate este un factorimpOltant al dezvoltarii cognitive.

Initial, sugarul nu poate face diferenta dintre reprezentarea obiec­tului si perceptia acestuia, obiectul halucinat este egal cu cel perceput.

48

Page 50: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Organismul percepe stimuli care provin din exterior, de la care se poatesustrage printr-o actiune musculara, si stimuli din lumea interioara(pulsiuni), în fata carora o astfel de actiune este inutila. Functia Eului,de a proba realitatea (care apartine sistemului constiintei), se constituiegradat prin diferentierea excitatiilor extel11ede cele interne, pulsionale.Eul evolueaza astfel de la Eul-realitate, la Eul-placere-pura spreEul-realitate-definitiv. Numai Eul-realitate-definitiv distinge perceptiade reprezentare si poate compara obiectul perceput cu reprezentarea sa,actualizând reprezentarea.

Eul-pIacere-pUlificat este un concept indicativ pentru maniera încare individul se rapOlteaza la celalalt. Comunicarea este dete1111inatadecapacitatea Eului de a realiza o sinteza "totala" între bun si rau, astfelîncât interlocutorul sa poata sa fie bine "tolerat". Daca este resimtit caostil prin proiectie masiva, comunicarea va fi defensiva. Conceptul de Eu­realitate-definitiv pe1111iteîntelegerea raportului dintre lumea extema sicea intema si a capacitatii de diferentiei'e dintre cele doua. Insertia înprezent, in realitate, necesara comunicarii autentice presupune o bunaconstituire a indicilor de realitate. Pe de alta paIte, in comunicare se poatesesiza rapOltul dintre nevoia de "descarcare" imediata a tensiunii sicapacitatea individului de a tolera tensiunea si a putea amâna descarcarea.

Pe fond, perspectiva freudiana a fost preluata de neofreudieniprecum Melanie Klein, Arma Freud, Erick Fromm, Karin Horney si degânditorii umanisti care s-au centrat în special asupra preocuparilor deameliorare individuala într-o lume potrivnica. De aici a rezultat sidificultatea de "autoactualizare" semnalata de Abraham Maslow sau deautenticiwte despre care a vorbit Car! Rogers. Problematica autoactua­lizarii si a al11lOnieicu lumea a fost gândita la incidenta dintre versantiiteoretici occidentali cu cei orientali, ai diferitelor "psihologii", în careEul personal-social este numai o formatiune de suprafata în raport cufundamentele sale impersonale. Cari G. Jung a realizat o remarcabilasinteza a curentelor personale si transpersoanale asupra personalitatii siEului. Pentru identificarea fundamentelor fiintei, Jung a propus concep­tul de Sine, ca personalitatea totala, incognoscibila în întregime, centruvirtual complex, matrice creatoare a vietii, unitate integratoare,supraordonata. Din punct de vedere cognitiv nu poate fi cunoscut, iardin punct de vedere teleologic este sursa vectorilor vitali.

49

Page 51: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Pentru Jung, Eul este centrul personalitatii, punct de referinta alconstientului, singurul continut al Sinelui care poate fi cunoscut sisubiect al proceselor de adaptare: entitate activa care transfonna tendin­tele inconstiente"6.

Eul:

o se bazeaza pe întregul câmp de constiinta SI pe totalitateacontinuturilor inconstiente dar nu consta în acestea;

o este dinamizator si reglator al vietii individuale;o este subordonat Sinelui caruia îi apartine din punct de vedere

topie;o parcurge un amplu proces de diferentiere si individualizare;o se confrunta cu exigentele realitatii exterioare si cu tendintele

inconstiente;o declanseaza metamorfoza psihicului uman;o are drept caracteristica principala individualitatea.Personalitatea nu coincide cu Eul, ci cuprinde un amplu spatiu

inconstient si neconstientizabil. Jung contureaza un vast câmp spiritualprin care conceptul occidental de Eu este remaniat astfel încât ordinea sisensul personal nu se obtin prin întarirea sa. Procesul de individllare serefera la regasirea unui alt centru al personalitatii situat la nivelul sinelui(vezi infra).

3.2. Penpective intersubiective asupra Eului

Glisarea spre studiul psihosocial al Eului a presupus trecerea de lao paradigma intrapsihica la una intersubiectiva. În ultimele doua decadeale secolului trecut, problematica personalitatii s-a extins spre relatiiledintre individ si societate. Fundamentul acestei abordari a Eului s-aconstituit ca o necesitate a interpretarii situationale si intelTelationale siconturare a implicatiilor practice.

Considerarea Eului ca nucleu al personalitatii a fost favorizata de:o constientizarea functiilor individuale si sociale ale Eului în

raport cu lumea. Analiza functiilor Eului a completat pe cele "clasice"(testarea realitatii, reflectorie, de diferentiere, emergenta, creati va) cu

26 M. Minulescu, Introducere lÎl psihologia analiticâ, Editura Trei, Bucuresti, 2000.50

Page 52: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

cele care încearca sa surprinda în special implicatii de natura sociala:adaptare, organizare a cunoasterii, reglare a conduitei, sursa a ordiniisociale;

o amplificarea rolului Eului in structura personalitatii prin rapor­tare la situatiile de degradare si tulburare psihica. A fost reliefat raportuldintre caracteristicile Eului suplu, flexibil, cu mecanisme de apararesuple, cu cele ale Eului slab, incapabil de compromis interior, avânddrept efect conduite inadecvate, paradoxale, care condamna individul lasuferinta;

o nevoia de sens si autorealizare, de fericire, de armonie bio­psiho-sociaIa.

Ca efect al extinderii abordarilor intersubiective, R. F. Bales apropus conceptul de personalitate inteipersonala definit ca un palierimportant al personalitatiie7. Este vorba despre personalitatea dupa cumeste perceputa de indivizii cu care relationeaza, de membrii grupului deapartenenta:

- pe baza naturii si structurii interactiunilor din grup;- a rolurilor si statutelor membrilor grupului;- a conttibutiei fiecarui membru la realizarea scopurilor comune.Personalitatea interpersonala este un concept interaqional, care

sintetizeaza ceea ce este tipic si comun în reprezentarea celorlalti despresubiect. Esenta conceptului se refera la comportamentul individului ingrup si la maniera in care este reflectat de ceilalti. Personalitatea inter­personala se constituie la interferenta dintre diferitele norme culturale,restrictive sau permisive, preluate de grup, si comportamentul indivi­dului, ceea ce conduce la constituirea rolurilor de grup. Rolul de grup alindividului este detel111inatde expectatiile, intarite prin comunicare, alecelorlalti si este diferit de comportamentul individului in situatiileprivate. Prin conceptul de personalitate interpersonala se pune în relatiecomportamentul impus de grup si cel dorit de individ, distanta dintrecele doua care genereaza tensiuni între imperativ si dorinta. Diversitateamare de situatii si conditii psiho-sociale conduce la consolidarea maimultor roluri, toate cu efecte fundamentale în stilul de comunicare.Odata stabilite rolurile de grup, individul trebuie sa le ,joace" si sa

n R. F. Bales, li1Ieruuioll Process Ana/vsis: a Met!zod jur StllUY ol SlIlal! GrollpS,Addison-Weslex, Cambridge, 1950,

51

Page 53: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

comunice confol111 scenariilor aferente: "gânditorul" nu se poatecomporta ca si "zapacitul", iar "zgârcitul" precum "zeita".

R. F. Bales propune un instrument care sa surprinda imagineacelorlalti despre individ, în f\.l11ctiede comportamentul sau. Se Ulma-resteconturarea imaginii individului despre sine prin autoevaluare si imagineaindividului despre ceilalti. Este, pe fond, dezvoltarea directiei sociome­trice initiate de bucuresteanul, prin origine, Jacob L. Morcno. Modclul depersonalitate care sta la baza instrumentului este tridimensional si spatial,sprijinindu-se pe trei categorii de tendinte grupate polar, extrase dinmultitudinea de comportamente ale individului în grup:

o dominare-supunere;o sociabilitate-izolare;o confol111ism-nonconformism.

Se obtine un grafic tridimensional gradat pentru fiecare dintremembrii grupului, în t\.lIlctie de modul in care se asociaza acestetendinte în personalitatea lor. Sunt conturate manierele în care sepercepe subicctul pe sine si perceptia celorlalti, intcractiuni, conflicte,asocieri posibile.

3.3. Personalitate si reactii de fond

Fenomenul comunicarii, gratie dimensiuni lor sale incollstiente,chiar daca poate ti analizat, nu poate fi supus controlului. Palierulcognitiv moduleaza exclusiv mesajul constient, verbal, în timp ce nivelelefilogenetic arhaice, în care relatia "se traieste", detennina reactii spontaneimposibil de prevazut, de programat si de intef,JTatîn scopurile constienteale comunicarii. Reactia de fond poate fi în cel mai bun caz reprimata,însa cu cfecte impOliante din cauza clivarii mesajului, între starea afectivasi discursul cognitiv. Reactiile de fond sunt rezultatul fundamente lorpersonalitatii subiectului, condensat al istoriei sale si, prin beneficiileconsolidate, sunt stabile. Prin urmare, în situatiile conflictuale de co­municare individul poate reactiona ca:

a) buldozer - reactie agresiva, autoritara, dominanta, care urma­reste supunerea fara echivoc a interlocutorului. Celalalt nu are impor­tanta pentru ca este o prelungire narcisica a intereselor personale.Aceasta reactie spontana indica brese narcisice importante. Reactia

52

Page 54: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

conduce la extinderea conf1ictului, atacul si contraatacul dur deterio­reaza relatiile dintre parteneri si conduc la esecul relatiei;

b) papa-lapte - este persoana pasiva care nu opune rezistentaatunci când îi sunt încalcate flagrant interesele vitale. Sunt persoanepentru care interlocutorii au o statura "impunatoare" pe care o respectacu orice pret. Unica altemativa este obedienta si acceptarea nevoilorceluilalt. Concesia si capitularea pot oferi o anumita satisfactie per­soanei, întrucât prin confot111ism si obedienta considera ca îsi asigurarespectul celuilalt. Pe de alta parte, capitularea produce subiectului oputernica frustrare si dorinta de a rezista "tentatiei" expresive pe care nusi-o pennite din pricina culpabilitatii;

c) delicatul - este o "specie" a reactiei de papa-lapte, camufleazao atitudine ofensiva reprimata, specifica personalitatii dependente. Esteadeptul relatiei coezi ve si linistite, relatie pentru care îsi ascundepropriile interese. Teama specifica a "delicatului" este de a nu leza in­terlocutorul si de a nu se confrunta cu furia sa. Chiar daca este constientde propriile interese, considera ca "gratificarea" trebuie amânata înbeneficiul mentinerii unei relatii amiabile;

d) evitantul - se caracterizeaza prin fuga din fata conflictului,concretizata fie prin refuzul oricarei situatii cu potential conflictual, fieprin abandonare prematura. Evitantul nu are capacitatea de a suportatensiunea confruntarii si consecintele acesteia. Eludeaza propunerilepartenerilor, dar nu face propuneri, nu lupta dar nici nu cedeaza. Estemai curând reactia specifica structurii pasiv-agresive.

Problematica reactiilor spontane trimite spre caracteristicile destabilitate ale personalitatii, spre capacitatea de auto-întelegere, de eva­luare cât mai corecta a imaginii de sine, spre o personalitate stabila, aptade a sustine variile afecte care anima procesul comunicarii. Forta Euluise exprima în maniera de gestiune a propriei agresivitati, iar nivelulagresivitatii se afla în rapOlt cu coerenta personalitatii si economiaconf1ictului intem.

3.4. Tip de personalitate si comunicare

În problematica raportului dintre personalitate si comunicare seopereaza cu tipologii de personalitate. Conceptul de tip de personalitate

53

Page 55: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

este o constructie statistica si, în consecinta, dificil de observat în stare"pura" în realitate: se pot identifica trasaturi predominante care seconstituie în "marca" individului. Incadrarea celuilalt într-o tipologieeste expresia nevoii de putere în relatie. Categorizarea interlocutoruluipermite anticiparea unor reactii ale sale însa, totodata, artiticializeazacomunicarea. Comunicarea autentica presupune capacitatea de a toleraincertitudinea fata de celalalt si a putea descoperi nonanticipativcaracteristicile sale. Utilitatea tipologiei de personalitate consta în apre­cierea propriei structuri si predominante, ceea ce pel111ite,cognitiv,analiza a posteriori a diferitelor comportamente proprii.

~ Individul anxios crede ca lumea este plina de primejdii. Inconsecinta trebuie sa anticipeze si sa tie pregatit pentru desfasuraricatastrofale ale vietii. În raport cu aceasta structura se recomandaatitudinea securizanta, prin evitarea temelor fobice. Anxiosul îsi facegriji disproportionate în rapOli cu posibilele "riscuri" care pot exista saucare apar în contextul vietii sale si al celor din jur. Se alla într-opermanenta stare de încordare vigilenta în scopul de a putea "controlasituatiile". Are o permanenta stare de tensiune psihica si somatica.Incertitudinea este traita foarte dificil.

- Individul paranoid crede ca este vulnerabil, ca lumea se af1aîmpotriva sa si, de aceea, nu trebuie sa aiba încredere in nimeni. Înraport cu paranoidul este solicitata o buna argumentare si subliniere ascopurilor personale ale relatiei. Referirea la regula, norma si lege este otema fi'ecventa precum si polemica sau atitudinea ofensiva. Paranoiduleste neîncrezator si suspicios, pentru ca celalalt are permanent în relatiaCll sine scopuri care îi pot aduce atingere. Se mentine rigid în propriulunivers construit prin ratiune si excluderea atecteloL Umorul si stareade bine sunt minimale, iar celalalt este pus încontinuu la îndoiala princautarea de dovezi care îl pot incrimina. Orice atac asupra proprieipersoane este resimtit ampliticat si, de aceea, reactia sa va fi cu multmai ampla. Traieste dificil situatiile neclare din pricina potentialului deinsecurizare pe care îl implica.

~ Individul isteric simte ca nu poate exista fara a seduce,considera ca nu se poate af1a într-o relatie fara a se compOlia "special".Se manifesta astfel încât sa se af1e permanent În centrul atentiei princomportament teatral, seductiv si vestimentatie deosebita. Discutiile secentreaza asupra trairilor propriei persoane, solicitând compatimire, dar54

Page 56: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

sunt lipsite de profunzime, de aceea starea sa afectiva poate oscila rapid.Se raporteaza afectiv binar la ceilalti încadrându-i în persoane simpaticesi antipatice. Se rapOlieaza la ideal si exagereaza situatiile si trairile sale.Celalalt îsi poate pierde oricând statutul de ideal pozitiv pentru a deveniunul negativ.

- Individul obsesional crede ca se poate respecta norma socialanumai daca totul este controlat si ireprosabil. Are o tinuta moraladeosebita, doreste, perfectionist, sa respecte norma, legea, regulasociala. Întrucât analizeaza în detaliu toate aspectele realitatii, în specialcele etice, îi este greu sa ia o decizie din teama de a nu încalca nomla,de a nu gresi.

- Individul narcisic crede ca este special, deosebit, si i se cuvinetotul. Traieste dificil orice situatie în care nu se afla în centrul atentiei.Are sentimentul excelentei si unicitatii care îl situeaza deasupra maselorde care se detaseaza sub toate aspectele. Considera normal numai undestin privilegiat, de succes pe toate planurile. Ceilalti sunt obiectefolositoare în planurile sale: narcisicul se raporteaza la persoanele dinjurul sau ca si cum acestea nu ar avea propriile nevoi vitale. Pentru acorespunde în permanenta modalitatii în care se percepe, narcisicul estecentrat pe imaginea sa. Orice atingere a propriilor interese îi provoacaafecte extreme manifestate agresiv.

- Individul dependent nu se simte în stare sa ia decizii, are nevoiede SUPOIisi aprobare. Prefera sa accepte deciziile celorlalti si sa leurmeze planurile, pentru ca nu poate risca sa îi fie invalidateconvingerile sale. Pentru ca resimte catastrofal separarea, se comportaastfel încât sa pastreze toate relatiile. Este de acord cu opiniile celorlaltichiar împotriva propriilor interese. Este foarte sensibil la critica pe careo resimte ca respingere si cauta sa îsi corijeze comportamentul conformindicatiilor. Crede ca este slab iar ceilalti puternici si, de aceea,considera ca trebuie sa fie mereu în preajma celor puternici.

- Individul pasiv-agresiv crede ca ceilalti vor sa-I domine si are depierdut daca îi contrazice direct. Traieste cu mare dificultate situatia încare este nevoit sa accepte autoritatea. Iconoclast, este rezistent laatitudinile si comportamentele celorlalti, se afla în opozitie implicita cuceilalti prin ineficienta si lentoare intentionata.

55

Page 57: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

3.5. Culturii si personalitate

Capacitatea de comunicare este determinata de conditiile (sociale)în care se constituie personalitatea, de spatiul cultural. Definitia de sine,ca reflex al modului de structurare a nucleului identitiar, are o impor­tanta int1uenta asupra stilului de comunicare. În special în societateaactuala exista un deficit de conditii care sa favorizeze structurarea uneiidentitati stabile. Faptul ca, de pilda, mamele petrec putin timp cu copiii,din pricina modului actual de angajare profesionala, produce brese îndezvoltarea identitiara a copilului.

În societatea actuala exista un deficit al stimei de sine pe fondulunei educatii orientate în special de principiul datoriei, ca orientarecompensatorie fata de reducerea drastica a capacitatii de a acordacopiilor un mediu afectiv optim, propice coagularii cursive a spatiuluipersonal. Bunele intentii educative sunt deseori ratate pentru ca impera­tivul educativ anuleaza dorintele vitale ale copilului, ceea ce reduceautostima. Represia masiva a dorintelor consecutiva unei educatii rigide(excesive sau insuficiente) are ca rezultat nuclee identitiare instabile.

Idealul educativ propus de mediul cultural se orienteaza dupacoordonatele "pacatului" si cele ale datoriei si nu dupa cele ele "vietii"si a "bucuriei", în care sa fie respectate trairile copilului si gestionateexpresiv. Violenta fizica sau psihica aduce atingere autostimei copiluluiprin faptul ca acesta ajunge sa considere propriile nevoi si dorinte caincompatibile cu existenta în relatie. Datoria fata de celalalt devineesentiala, în timp ce datoria fata de sine minoritara si nesemnificativa.

Studiile privind rapOltul dintre conditiile socio-culturale, persona­litate si, prin urmare, comunicare au produs curentul de gândire denumitCultura si personalitate. Aceste studii au fost angajate în primul rând deantropologi precum Franz Boas si Edward Sapir, întemeietori airelativismului culturalcx si au contribuit la întelegerea "cadrelor" în careindividul aflat Într-o cultura îsi "proiecteaza" personalitatea.

2X Prin care se afil111a caracterul sui generis al fiecarei culturi: întrucât este unica, o culturanu poate fi evaluata prin comparare cu o alta, ci doar în rapol1 cu propriile valori si norme.Orice credinta si expresie culturala este lipsita de semnificatie si validitate în afaracontextului sau de uz. Boas nu era de acord cu Morgan si Tylor angajându-se într-origuroasa critica a metodei comparative care facuse cariera în antropologie. Prin urmare,relativistii considera cultura ca un set de caracteristici de baza (integrat, unitar, simbolic,dobândit) împaI1asit de toti membrii sai.56

Page 58: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Sapir si-a desfasurat teoria pOll1ind de la fenomenele descrise încadrul lingvistic. Astfel s-a precizat faimoasa ipoteza Sapir- whorf0­Korzybski prin care se afirma functia limbajului ca principal c1asi­ficator si organiza tor al experientei sensibile. Sapir a reusit sa puna înrelatie inconstientul, personalitatea, limba si cultura În cadrul unuisistemfonnal implicit care impune indivizilor categoriile conceptuale.

Limbajul ofera un câmp privilegiat pentru studiul actiunii meca­nismelor inconstiente. O limba formeaza un sistem complex de rapor­turi a caror configuratie nu ajunge în constiinta utilizatorului. Scapândfonnularii spontane cât si întelegerii directe, acest "sistem formalimplicit" impune utilizatorului categorii conceptuale si scheme cogni­tive, clasificând si ordonând datele experientei sensibile, modelândperceptia. Sistemele f01l11aleimplicite decupeaza si compun ansambluricare, chiar daca sunt considerate ca reprezentând realitatea obiectiva, îsidatoreaza continutul proiectiei categoriilor inconstiente. Aceste cate­gorii conceptuale scapa întelegerii individului, astfel încât, chiar daca olimba contine toate structurile gramaticale necesare exprimarii cauza­litatii, notiunea de cauzalitate nu figureaza explicit în constiinta utiliza­torului.

Comunicarea presupune o relatie fundamentala Între cultura sipersonalitate sub aspectul sens ului implicit pe care se construiestemesajul. Relatia dintre cultura si personalitate este de cauzalitatecirculara: dderitele tipuri de personalitate influenteaza profund gândireasi actiunea comunitara. Formele de interactiune sociala fasoneaza, larândul lor, diferitele tipuri de personalitate. Personalitatea nu estedetenninata de un proces colectiv de adaptare la "normal", ci denecesitatea adaptarii la un cât mai mare numar de modele de gândire siactiune. Cultura este un vast sistem comunicational al carui cod incon­stient reprezinta suma modelelor culturale care actioneaza permanent si

20 Plecând de la atirmatiile lui Sapir, Benjamin Lee Whorf precizeaza relatia eategoriilorfundamentale ale gândilii, spatiu, timp, subiect-obiect cu limba (exemplitica prin raportuldintre o limba indo-europeana, precum engleza si limba indieni lor Hopi). Articolele sale aulost reunite de 1. B. Caro II sub titlul Lungllage, Thol/ght and Realit\' (Technology Press ofM. 1. T., 1956). WhOlt' considera ca fiecare limba este un sistem vast de structuri careordoneaza cultmal fonnele si categoriile care permit individului comunicarea, analizanaturii, intelegerea sau ignorarea anumitor fenomene si relatii; prin acest sistem individulîsi edifica perspectiva sa asupra lumii.

57

Page 59: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

modeleaza comportamentul individului in societate. Este un univers detC)ll11e,de semnificatii si conduite simbolice care, pe masura ce suntcunoscute si dirijate, in aceeasi masura sunt percepute intuitiv si lasatesa se petreaca, ignorate. Cu masura cu care sunt ignorate devin arti­culate preconstient si inconstient, întemeind conditiile proiectiei (veziinfra).

Cultura unui grup nu este altceva decât inventarul tuturor mode­lelor sociale de comportament manifeste ale grupului. Locul acestorprocese, a caror suma reprezinta cultura, nu este comunitatea teoreticanumita societate, ci interactiunile individuale si universul de semnifi­catii construit de fiecare in relatiile sale. Locus-ul psihologic veritabil alculturii este individul si inventarul sau concret de indivizi cu carecomunica si nu grupul abstract, economic, politic, social. Nu poateexista, de exemplu, un inconstient transpersonal care trimite la oimagine impersonala a societatii, o cultura transcendenta individului(greseala antropologiei clasice care defineste cultura ca o entitate spe­cifica izolabila de indivizi, care-i devin martori), fara "suportul" ansam­blului de oameni care alcatuiesc grupul. De aceea, in atara indivizilor,ca generatori de valori culturale, cultura ramâne o purâ fictiunestatisticâ.

Una dintre primele teoretizari ale relatiei dintre culturâ sipersonalitate a fost elaborata de Abraham Kardiner, în colaborare cuRalf Linton, plecând de la datele culese in insulele Marchise10, Teoria afost dezvoltata Plin datele oferite de Cora du Bois asupra populatieiAlor11 si publicata in Frontiere psihologice ale societâtii (1945).Structura personalitâtii de bazâ se construieste, intr-o cultura, plecândde la institutiile primare (cadrul socio-economic al societatii sipracticile educative adiacente), care sunt constituite din sistemul educa­tiv care formeaza si transmite valorile si regulile de conduita fundamen­tale ale societatii. Structura persollalitâtii de baza detel111inainstitutiilesecundare care sunt sisteme proiective derivate, exprimând nevoilepersonalitatii în tem1eni de arta, religie si mijloacele de satistacere.Personalitatea este un mediator intre institutiile primare si cele secun-

30 A. Kardiner. L 'individll dans sa sociele. Essais d'anlhropologie pSl'chanalyliqlle,Gallimard. 1969,31 Insula În Pacitlcul de sud-est, Întrc Java si Noua Guince,S8

Page 60: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dare. Modelul are un potential dinamic indicând maniera în careschimbarea sistemului de subzistenta modifica practicile educative careproduc, la rândullor, modificari în structura de baza a personalitatii.

În cazul în speta, Kardiner, gratie unei metode riguroase, pre­cizeaza specificul institutiilor si a personalitatii de baza a locuitorilordin Alor32. Modul de subzistenta al populatiei este agricultura, ceea ceînseamna ca responsabilitatea principala apa'1ine femeilor; barbatii seocupa cu cresterea porcilor si a puilor. Când pleaca la câmp, femeile îsiIasa copiii în grija fratilor mai mari sau a vârstnicilor. Modul desubzistenta - femeile care lucreaza la câmp ~ determina modul deeducatie al copiilor - neglijenta matema. Acesta determina o persona­litate de baza restrânsa în plan afectiv si "distorsionata" la nivelulfunctiilor cognitive. Institutiile secundare, religia si folclorul, reflectaaceste deficiente ale personalitatii, prin caracterul negativ al lor. Zeii sistramosii sunt temuti pentru raul pe care-l pot face - nu sunt investiti cunici un aspect pozitiv al imaginii parentale. Motivele folelorice emanaagresivitate si animozitate - simbolizeaza agresivitatea inconstientaindreptata asupra mamei. Personalitatea de baza a populatiei din Aloreste caracterizata prin anxietate, neîncredere, dezinteres fata de lumeaexterioara, lipsa spiritului de întreprindere, agresivitate difuza, refulata,compensata printr-o permanenta vigilenta, incapacitate de idealizare aunei imagini parentale sau a unui zeu.

Sistemele proiective fundamenteaza, gratie planului profund alpersonalitatii, alia, religia, produsele culturale in genere - produse de­dicate comunicarii, prin excelenta. Daca prin raportul dintre cultura sipersonalitate s-a putut prr.~cizaÎntr-o maniera relativista specificul sifunctia culturala, contextuala în cadrul personalitatii, Freud a precizatrapoliul initial, universal dintre orice cultura (Cultura cu majuscula) sipersonalitate.

Lucrarea prin care Freud a Încercat o istorie arhaica a relatieisociale este Totem si tabu - unele corespondente intre viata psihica a

32 Faza 1: studiul institutiilor, al obiceiurilor si folclorului din AloI'. Faza 2: pe aceasta bazase avanseaza o ipoteza asupra impactului institutiilor asupra dezvoltarii ontogcnetice. Scveritica ,lceasta ipoteza plin studiul si analiza a opt biografii indigene, culese de etnografFaza 3: sc compara rezultatele unei analize psihodinamice a celor opt subiecti cu Shldiulefectuat de psihologi asupra unor protocoale Rorschach (test proiectiv fi:ccvcnt aplicat) si ocolectie dc desene rcalizate de copii.

59

Page 61: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

primitivi/ar si nevroticilor. Freud arata ca etica îsi af1a momentul initialîn paricidul consecutiv unui monopol sexual. Scenariul propus de Freudeste tripartit. În prima palie, întâlnim o hoarda antropoida în care untata, înconjurat de temele, fiice si tii, detine prin forta monopolul sexualabsolut. Puterea Tatalui este de temut si nici unul dintre tii nu poate sa îlrapuna. Acest prim episod contureaza figura telifianta a Tatalui. Pentrua avea o masura a acestei tiguri, Freud interpreteaza potopul biblic prinforta represiva a Tatalui: "Mitul potopului este de asemenea un mit alcolerei tatalui"33. În a doua parte, fiii frustrati pun la cale paricidul. Altreilea episod este cel mai impOltant întrucât indica o schimbare dedirectie în comportamentul tiilor paricizi. Dupa crima, au simtit, încomun, culpabilitatea astfel încât, ceea ce Tatal le interzicea din exterioracum îsi interzic ei însisi, printr-un efect retroactil}.J. În loc sa-sipartajeze temelele, actiune care constituia mobilul initial al complotului,acestia decid sa renunte la satisfactia sexuala imediata si la violenta.Înteleg ca daca si-ar ti Împartit temelele s-ar fi reajuns în scurt timp lasituatia initiala. În consecinta, prin constiinta culpabilitatii, fiii proclamaca interzise atât omorârea totemului (ca substitut al Tatalui) si cât sirelatiile sexuale endogame (cu temeile eliberate prin paricid) - legeainterioara este instituita, Cultura este constituita. De acum înainteindividul are a-si cenzura siesi diferite continuturi psihice: în speta,agresivitatea si sexualitatea. Se constituie cenzura intema si continuturicare intra sub incidenta interdictiei; odata cu aceste continuturi ­inconstiente - comunicarea cu celalalt devine proiectiva, interlocutoruleste ecranul pe care se retlecta ceea ce subiectul nu poate accepta, dinpricina restrictii lor culturale interiorizate.

Bibliografie

Bales, R., F., Interaction Proces.\'Anal}'sis: a Methodfor StlIdy ofSmallGroups, Addison- Weslex, Cambridge, 1950.

Freud, S., "Dincolo de principiul placerii" (1920), În Freud, Opere Il!,Psihologia inconstientu/ui, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

33 S. Freud, Les premieres psychanall'Sles. Minllies (lI) de la Sociele P,ychana~l'liiJlIe de

Viel1ne (dll 7-JO-J908 ali J5-06-19JO), Gallimard, 1978, p. 73.3.J Modilicarea ulterioara a urmelor mnezice În functie de noile experiente, moment În careli se confera un nou sens si o eficacitate psihica (Cf 1. Laplanche, 1.-8. Pontalis, op. cii.).60

Page 62: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Freud, S., "Eul si Se-ul" (1923), în Freud, Opere 111, Psihologia incon­stientului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Freud, S., "Inconstientul" (1915), în Freucl, Opere 111, Psihologia in­constientului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Freud, S., "Pulsiuni si destine ale pulsiunilor" (1915), în Freud, OpereIII, Psihologia incol1stientului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Freud, S., "Refularea" (1915), în Freud, Opere lI!, Psihologia incoll­stientului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Laplanche, J., Problell1atiques !, I 'Angoisse, PUF, Paris, 1981.Minulescu, M., Introducere zÎz psihologia allaliticâ. Editura Trei,

Bucuresti, 2000.Rosenthal, R., Jacobson, L., Pvgll1a!ioll in the Classroom: Teacher

Expectatioll and Pupi! 's 1ntellectual Developll1ent, Rinehmt &Winston, N. Y., 1968.

Winnicott D., Procesele de maturizare, Editura Trei, Bucuresti, 2005.

61

Page 63: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

4.1. Comunicarea paradoxalli

Paradoxul consta într-o contradictie care reiese dintr-o deductiecorecta, pe baza unor premise consistente. Fonna prototip de paradoxeste cea logico-matematica: o clasa nu poate fi un membru al ei însesi ­ceea ce contine toate elementele unei colectii nu poate sa fie un elemental acelei colectii35. Desi acest concept este produsul analizei logice amodului in care se produc judecatile, depaseste sfera specific cognitivapentru a se înscrie, într-o acceptiune larga, ca fenomen legat de existen­ta umana in genere. Spre exemplu, libertatea, în viziune existentialista,este un concept paradoxal, întrucât singura libertate este aceea de a nu filiber.

Paradoxul se creeaza la interferenta dintre capacitatea de construc­tie logica a lumii cu cea de traire a lumii. De exemplu, orice joc esteparadoxal: este caracterizat prin faptul ca ceea ce se întreprinde de catrejucatori nu are semnificatia proprie acelei activitati, ci o alta, stabilitaprin reguli. Semnificatia jocului trimite spre valorile pe care le propuneun anumit mediu social si spre intregul specific interactional al indi­vidului, al grupului si comunitatii. Semnificatia unui joc sportiv nuconsta în regulile sale (punctaj, victori" etc.) ci în (re)trairea prin dele­gatie ludica a tuturor situatiilor Cl! care un individ se confrunta în pro­pria societate: norme, autoritate, individualism vs. comunitarism,nedreptate, sansa, prestigiu, oprobriu etc. Gratia acestui raport, de traire"ca si cum", prin joc, a dinamicii si continuturilor sociale, jocul sportivopereaza ca model expresiv al tensiunilor la care societatea îl supune,propunând maniere "ideale" de interactiune, precum cea de fair-play.

35 B. Russell, A. N. Whitehead, Pril1CljJia lIIalhelllatica, Cambridge University Press,1910-1913.

62

Page 64: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Acelasi lucru este valabil si pentru alte produse culturale precumUlnorul, experienta religioasa, tot ceea ce are, în genere, o structurasimbolica. Multe dintre realizarile culturale sunt legate de rapOiiul cuparadoxul si de dificultatea de a distinge între diferitele tipuri logice, înprocesul reflectarii realitatii. Orice gen de situatie care se defineste princlivajul dintre "realitatea reala", obiectiva si cea subiectiva, de exemplu,confom1 sintagmei "ca si cum", este paradoxala: lucrurile se petrec (casi cum), fara a se petrece. Problematica simbolului este conexa celei aconfiguratiei paradoxale a lumii36. Necesitatile veritabile ale sufletului sivicisitudinile, culturale, de expresie ale acestora, sunt cele caredetermina paradoxul si comunicarea paradoxala.

Comunicarea paradoxala pune problema mesajelor, cu aceastaalcatuire, ventilate în cotidian, dar si a posibilitatii terapeutice prininterventii "simptomatice", opuse celor "sanatoase", de "bun-simt".Comunicarea paradoxala propune o terapeutica a conflictului Întemeiatape principiul, comun cu medicina homeopata, sinliZia similibuscurontur. Un comportament aflat În ordinea simptomului este În primulrând o forma de raport personal cu sursa conflictului. 01', unica manierade stingere a simptomului consta în capacitatea de a-l percepe "dinexterior", de la "distanta" unui spatiu personal minim în care individulsa nu mai fie total acaparat de simptom astfel încât sa nu stie ce face. Deaceea, de exemplu, Cari G. Jung considera ca personalizarea unuisimptom sub forma unui "zeu", confonn manierei de raportare aindivizilor din culturile arhaice la maladiile psihice prestigioase, estemult mai adecvata decât cea a omului modern. Individul din societatea

actuala Îsi reprezinta simptomul, maladia psihica (aflata Într-o relatiecomplexa cu comunicarea paradoxala) Într-un mod depersonalizat, cureflexe tehniciste, ceea ce are ca efect îndepaliarea si nu apropierea deproblematica propriului simptomJ7.

Modul În care lumea este efectiv traita nu poate fi modificat prinprescriptii verbale: bucuria, placerea, durerea nu pot fi alungate prin"comenzi" mentale (în cel mai bun caz pot fi "izolate", reduse,temporar). Cu toate acestea, patie din mesajele ventilate în relatii serefera la starile afective ale indivizilor si la raportul interlocutorului cu

3~ G. Liiceanu, Om si simbol. Humanitas, Bucuresti, 2005.3/ C. G. Jung, COII/elllariu/a .,~rla prelungirii \'ietii", Editura Trei, Bucuresti, 1996, p. 115.

63

Page 65: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

aceste stari. Dificultatea de a accepta starile afective ale celuilalt estedeterminata, pe de-o paJte, de caracterul "contagios" al acestora. Maimult, in relatiile de tip dominare-submisie, precum cele "educative",unul dintre indivizi îi poate impune celuilalt stari contradictorii nevoilorsale inteme actuale, în virtutea unor câstiguri ulterioare.

Educatia consta în exersarea capacitatilor retentive, de tempori­zare, amânare a descarcarii directe si satisfactiei imediate în beneficiulcapacitatii prospective si al adaptarii eficiente. Procesul educativ rigidpoate sa nu tina cont de nevoile vitale ale individului, impunându-iacestuia rigori care-i produc suferinta. Educatorul va putea accepta cugreu consecintele de fond ale demersului sau, emitând mesaje para­doxale: "Vreau sa iti placa sa studiezi!". Educatorul doreste sa prescriediscipolului sau, din ratiuni personale, o stare suf1eteasca, or nici o trairenu poate fi indusa în maniera directa din exterior daca nu îsi are sursa îninteriorul individului. Prin urmare, comunicarea paradoxala presupuneemiterea unui mesaj la al carui continut "receptorul" nu se poateconforma în ciuda stradaniilor si a bunavointei sale.

Dubla deten11inare a comunicarii este un fenomen arhicunoscut,insa comunicarea paradoxala se refera la situatiile în care cele doiversanti ai mesajului se af1a într-un raport disjunctiv, astfel incât pot fi"adevarati" concomitent ambii versanti. De exemplu: afirmatia "Masimt bine!", facuta de o persoana at1ata într-o stare depresiva sauexclamatia "Îmi place!" pe fondul unei mimici incordate.

Este paradoxala relatia dintre schimbare si pell11anenta?J8 Sapomim, alaturi de reprezentantii Scolii conduse de G. Bateson, de laUll11atoruicadru (situatie) de ret1ectie: iama, cînd temperatura exterioarascade, pentru a mentine temperatura interioara constanta este necesarasuplimentarea cantitatii de caldura disipate de radiator. Prin urmare, cucât este mai frig afara cu atât trebuie sa fie mai cald radiatorul, Cll câteste mai frig, cu atât trebuie compensata temperatura. Acest rapOlt seconstituie într-un principiu, a face mai mlilt acelasi lucru, cu largaaplicabilitate implicita în cotidian. În genere, cu cât un individ nu secomporta conform cerintelor care i se impun cu atât cOl1strângerea va fi

3S Vom raspunde la întrebare urmarind argumentele eerectatorilor Scolii de la Palo Alto,P. Watzlawick, 1. Helmick Beavin, Don D. Jackson, 1. Weakland, R. Fish (Une lugiijue dela cOiI/lJllll1ica/ion, Editions du Senil, 1972 si Changemen/s. Editions du SeniL 1975).64

Page 66: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mai importanta. De exemplu, o persoana trista trebuie cu necesitateînveselita ("Hai, nu mai fi trista!"). Un insomniac trebuie facut sadoanna, de catre familie, de medic si, în primul rând, ca o necesitatepersonala. Cu cât este mai trista sau mai insomniaca persoanarespectiva, cu atât efOiiurile de a o înveseli sau de a o adormi sunt si maisustinute. Acelasi "principiu" se aplica în cazul oricarui tip de conflict:A îi cere ceva lui B, B nu vrea sa-i ofere acel lucru. Cu cât cererea lui Adevine mai putel11ica, cu atât B trebuie sa se împotriveasca mai mult.Aplicarea implicita a "principiului" determina cresterea tensiunii siexagerarea confl ictului.

Pentru a obtine o schimbare veritabila trebuie deseori actionatcontra "bunului-simt", într-o maniera ilogica: a nu cere celui trist sa fievesel, a nu cere insomniacului sa dOa1111a.Mai precis, a gasi modalitateaîn care sa convingi insomniacul ca nu trebuie sa doarma. Urmatorulexemplu precizeaza raportul dintre actiunea "normala" si cea parado­xala:

În 1334, ducesa de Tyrol, Margareta Maultach, a încerc uit castelulHochosterwitz, din provincia Carinthia, în scopul de a-l cuceri. Secunostea faptul ca este o fortareata imposibil de cucerit altfel decâtprintr-un asediu prelungit. Dupa numeroase zile de asediu atât situatiaasediatilor cât si cea a asediatorilor a devenit critica prin lipsa hranei.Comandantul fOliaretei trebuia, în aceasta situatie, sa ordone o actiunecare sa conduca, într-un fel sau altul, la deznodamânt. Problema celorasediati era lipsa hranei si comandantul stia ca si inamicul, în ciuda unormasurilor de prevedere, ajunsese în aceeasi situatie. Drept urmare, acerut ca ultimele alimente sa fie aruncate peste zidul cetatii, în zonaaflata în fata inamicilor. Acestia au considerat ca este inutil saprelungeasca asediul, întrucât rezervele de hrana ale celor din cetate sedovedeste ca sunt înca suficiente având în vedere faptul ca îsi pel111itsaarunce hrana inamicului. Nici o alta posibilitate nu este întemeiatapentru ca numai un comandant "nebun" ar putea arunca inamiculuiultimele sale resurse39.

Se precizeaza, în consecinta, doua mari categorii de re-actiune aleunui individ în raport cu actiunile prin care alt individ îi cere un lucru cecontravine nevoilor sale vitale:

39 P. Watzlawick, 1. Weakland. R. Fish. Clwngemen/s, Editions du Seuil, ]975, p. 9.6S

Page 67: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

1. Refuzul, ca reactie "normala", întrucât este evident ca a cedalucrul de care ai nevoie este un gest aflat în atara oricarui sensautoconservativ. Refuzul (re-actiune) trebuie sa tie proportional cucererea (actiune): cu cât (cerere) .., cu atât (refuz).

2. Oferta, reactia "ano1111ala"de a da ceea ce se cere, contrarnevoilor vitale si resurselor existente. Contlictul este stins din cadrulrelatiei si se muta în raportul individului cu propriile sale nevoi vitalecare, pe moment, nu pot ti satisfacute.

Reprezentantii Scolii de la Palo Alto propun, în ordinea explicariiinjonctiunii paradoxale, doua modele logico-matematice. Parteneriiangajati în orice tip de comunicare trebuie gânditi sub forma unuisistem în care tiecare individ (entitate) este dependent de un altul.Astfel, se pune problema unui model care sa permita întelegerea rapor­tului dintre entitati le sistemului, în situatia în care se cere reorganizat.Pe de alta palie, este necesar un model care sa permita întelegereasistemului în ansamblu, respectiva raportului dintre limitele sale si ceeace se afla dincolo de acestea. Doua teorii logico-matematice sunt adec­vate acestei duble problematici: teoria grupuri/ar (pentru interactiunileintrasistemice) si teoria tlimri/or logice (pentru interactiunile intersiste­mice). Teoria grupurilor ofera un model care pennite întelegereaschimbarilor ce au loc in interiorul sistemului, in timp ce teoria tipurilorlogice permite precizarea limitelor sistemului prin analiza relatiilorexistente între sistem, luat în întregul sau, si o entitate, tie ca esteextrasa din alcatuirea sa (element al sistemului), fie ca provine dinexterior.

Teoriile modeleaza doua tipuri de schimbari:1. cele din interiorul sistemului, care conserva, pe fond, starea sa,

denumite schimbari de tip J. Sunt unicele schimbari posibile postulatede gânditorii antici (prin enuntul "nimic nu se naste, nimic nu piere,totul se transforma") si corespund modelului termodinamic al sistemuluiînchis;

2. cele ale sistemului, denumite schimbari de tip 2, care au dreptrezultat modificarea sistemului în ansamblul sau si obtinerea unei altestructuri ale carei coordonate sunt imposibil de anticipat în tennenii"vechiului" sistem.

66

Page 68: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

4.1.1. Elemente ale teoriei grupurilor

Conceptul de grup a fost introdus de matematicianul francezEvariste Galois în 1832, fiind definit ca un ansamblu de elemente cuum1atoareie proprietati:

1. Toate elementele componente au o calitate În comun. Ele­mentele se pot combina (prin aditie) între ele, permitând trecereagrupului de la o stare intema la o alta. Aceasta prima proprietate permiteunui grup sa treaca printr-o serie de schimbari, dar împiedica unelement rezultat din combinare sa se situeze în exteriorul sistemului:

orice element prezent, actual si viitor, potential, se înscrie cu necesitateîn interiorul si în logica actuala a sistemului, fiind un rezultat alcombinarii fondului de elemente existent.

Cum poate fi transpusa aceasta proprietate în termenii comuni­carii? Autorii propun pentru analogie uDnatoarea situatie: un tânarîncearca sa cucereasca o tânara de care este însa permanent respins.Dupa încercari repetate de a o cuceri, considera ca singurul mod de a oface sa îl iubeasca este sa traiasca un timp împreuna, pentru a-l cunoastecu adevarat. Ca urmare, o rapeste si o sechestreaza. Constata, dupa untimp de coabitare, ca nu obtine schimbarea dorita, afectiunea tinerei. Seîntreaba, atunci, ce îi ramâne de facut: daca i-ar da drumul ar trebui sase asigure ca tânara nu îl va acuza pentru sechestrare. Aceasta îi promiteca nu va depune plângere. Tânarul nu o crede si îi considera pro­misiunea drept o încercare de a-I însela. Tânarul se afla în impas:indiferent de maniera în care se compOlia nu poate obtine schimbareaatitudinii tinerei, dragostea sa. Caracteristicile sistemului (relational) seconserva: ea nu îl doreste. Indiferent de combinarile (de comunicare)inteme sistemului relational el-ea, nu se poate obtine un alt rezultat(dragostea) si se mentine distanta afectiva initiala. Precum elementelesistemului, indiferent de felul în care se combina nu produc un elementnou, diferit de cele originare, la fel si într-o relatie: indiferent de"miscarile" afective ale celor implicati, distanta afectiva si coordonateleoriginare ale relatiei se vor conserva.

2. Chiar daca elementele sistemului se compun dupa secventediferite, rezultatul ramâne acelasi (1 +2 = 2+ 1) confoDn proprietatii decomutativitate. Analogia cu domeniul comunicarii este tangenta situatieianterioare si se refera la conservarea "distantei afective" dintr-un cuplu.

67

Page 69: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Daca unul dintre parteneri doreste sa se apropie afectiv de partener,acesta din unna se va simti "sufocat" si se va îndeparta - si invers. Oilustrare pmiiculara este cea a unui cuplu în care sotul devine alcoolic sisotia îl ceatia mereu din aceasta pricina. Ca efect al faptului ca estecertat, sotul consuma si mai mult alcool. Aceasta proprietate a grupuluitrimite spre cauzalitatea de tip circular care guvemeaza fenomenelecomunicarii si previne asupra esecului oricarei încercari de utilizare adeterminismului de tip liniar. Proprietatea mai indica si comutativitateapozitiilor afective într-o relatie: ceea ce simte unul se transmite celuilaltsi invers, astfel încât nu se pot decontextualiza trairile unui individ înraport cu relatia în care se afla. Consecinta: nu exista, de pilda, victimacare sa nu lanseze într-o anumita maniera, implicita, o invitatieagresorului.

3. Grupul contine un element nelltru. Acest element mentineidentitatea altor elemente (4+0 = 4). În domeniul uman, în genere, si încel al comunicarii, în speta, elementul neutru consta în fenomenulpermanentei. De pilda, traditia, ansamblul de cutume care asiguracoerenta si identitatea diacronica a unui grup sau comunitate. La nivelpsihic, elementul de pem1anenta al personalitatii este Eul. Sub aspectuldinamicii interpersonale, un exemplu de element neutru este fenomenuldenumit simplificarea teribila40: contextele în care problema acuzata deun individ este minimizata si anulata de ceilalti. Simptomul facut de unmembru al sistemului, ca reactie la dinamica globala a grupului, nupoate fi acceptat de ceilalti intrucat ar însemna ca echilibrul lor,mentinut prin simptomul unui singur individ din grup, ar avea desuferit. Stingerea simptomului ar presupune efo tiuri comune pentrureechilibrarea sistemului, de aceea este mai bine pentru grup sa fortezeun singur membru la adaptare, chiar cu riscul devitalizarii sale. Daca, depilda, adolescentul dintr-o fillnilie spune ca nu se simte bine cu alegereascolii în care învata, va fi acuzat de familie, de membrii sistemului încare se atla ca este "nebun", ca are tot ce îi trebuie si mai ales un viitorfrumos. Familia doreste mentinerea adolescentului ca membru obedientprin care parintii, în special, îsi conserva autoritatea si echilibrulconstruit înca de la nasterea copilului. "Nebunia", forma a sil7lplificarii

teribile este o eticheta atribuita celui care doreste sa modifice starea

40 Op. cit., p. 65.68

Page 70: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

sistemului în care se af1a si o maniera de conservare a permanentei, aconfiguratiei dinamice actuale. Teribila simplificare se regaseste si inrefuzarea oricarui demers interpretativ cu motivatia ca viata trebuietraita si nu analizata. În masura in care analiza este compulsiva si, prinurmare, defensiva, nu este vorba, desigur, de simplificare; daca, insa, nereferim la situatiile care pot fi analizate, cu rezultate refuzate debeneficiari, se pune problema functiei concluzii lor (analizei) in rapoltcu starea sistemului. Freud si-a pus, sub acest aspect, problemamomentului propice in care un individ este dispus sa accepte ointerpretare rara a practica o simplificare teribila, refuzând interpretareape considerentul ca "un comportament este doar un comportament" Iaranici o alta semnificatie. Psihanaliza, daca ar presupune astfel deinterventii, ar eluda tocmai dinamica relatiei si ar deveni ceea ce Freud adenumit "salbatica", instrument de putere prin care nu se poate asiguracadrul necesar schimbarii. De aceea, sistemul (individ sau matrice derelatii) trebuie pregatit pentru a accepta efectele destabilizatoare aleanalizei.

4. Exista lin element simetrie pentru tiecare entitate a sistemului4+(-4) = O. Ilustrativ este, din cadrul psihologiei abisale, conceptul decuplu de contrarii, cu ale sale transformari: interpolare, enantiodromie.Fiecare polar psihic manifest si actual îsi contine, potential, extrema,Trecerea unui polar în celalalt (interpolarea) este paradoxala. Filonulgândirii chineze, exprimat in magistralele Yi Kinll si Tao te King,abunda în jocul polarelor simetrice: "Cel ce se îndoaie va ramâne drept;cel ce se tine gol va fi plin; cel ce se uzeaza va fi reînnoit; cel ce seataseaza de ceea ce-i putin reuseste mult; cel ce îmbratiseaza multe va

. d ,,~,pier e tot. -Poate cea mai buna ilustrare a elementului simetric o constituie

conceptul de enantiodromie. Preluat de Jung de la Heraclit, semnifica,în genere, "jocul contrariilor la nivelul devenirii, conceptia dupa care totceea ce exista trece in contrariul Sall,,~3 si, in speta, manifestareaopusului inconstient în raport cu elementul manifest din viataconstienta. Decursul curei psihanalitice ilustreaza elementul simetric

~I fi King. trad. R. Wilhclm, Edihlra Herald. Bucuresti, 2003.4' .•: L. Tscu, Tem le King, Colectia Câmp fundamental, Bucuresti, 1992, p. 58.~o C. G. Jung, Tip/II'i psihulogice, Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 459.

69

Page 71: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

prin aceea ca analizantul trebuie sa-si retraiasca sursele simptomelor.Trebuie, de pilda, sa îsi poata trai depresia pentru a-si putea simtifericirea. Aceasta problematica este magistral expusa de Kahlil Gibranîn Profetlll: "Cu cât mai adânc va sapa-n fiinta tristetea, cu atât maimulta bucurie veti cuprinde în voi. "-1-1. Sub aspectul ret1exelor cognitiveale "jocului" polarelor si al pericolului stazei mentale în extremeleantinomiilor, Andrei Plesu propune atât elemente pentru o etica aintervalului,-I5cât si elemente pentru o teorie a proximitatii-l6.

Trecerea dintr-o extrema în cealalta devine fundamentul unui

ciclu fara sfârsit, un joc infinit din care nu se poate iesi (f01l11aaschimbarii intrasistemice ilustrata de primele doua proprietati alegrupului). Numai transcenderea cuplului de contrarii pe1l11iteschimba­rea, ceea ce are ca rezultat situarea transcendenta în raport cu fiecareextrema. Schimbarea fundamentala, fOlma de coincidentia oppositorllm,

va aparea, privita din perspectiva sistemului, ca discontinuitate, stareimposibil de prezis din interiorul sistemului, respectiv al cuplului depolare. De exemplu, fenomenul cosmarului: visatorul nu poate întrerupedesfasurarea periculoasa din vis prin nici un gen de actiune. În termeniisistemului, ai visului, se produce un joc infinit de posibilitati care nuproduc decât schimbari nesemnificative în raport cu scopul, încetareaangoasei visatorului. Unica maniera de schimbare cu acest efect seadreseaza chiar sistemului si înseamna trecerea de la starea de vis la ceade veghe. Cu alte cuvinte, nici o actiune în vis nu este suficienta pentrua obtine schimbarea. Este necesara o actiune care se adreseaza însesisurselor oricarei actiuni, care este visul. Numai prin întreruperea visului(ca transcendere a sistemului) este posibila trecerea de la angoasa laliniste. Or visatorul nu poate anticipa, din cadrul visului, starea de veghesimtind ca unica "lume" (alcatuire a sistemului) este cea construita de

I ·-17trama cosmaru U1 .

Cadrele gândirii polare nu pot fi depasite decât prin transcendereaacestora care se realizeaza, sub aspect psihic, prin meditatie. Meditatiaconstituie, din perspectiva tehnica, o maniera de suprimare a t1uxului

44 K. Gibran, Proji;/ut, Orian, Bucuresti, 1991, p. 24.4) A. Plesu, Minima iv/ora/ia, Humanitas, Bucuresti, 2005.46 A. P1esu, Despre ingeri, Humanitas, Bucuresti, 2004.-17 Excludcm situatia particulara a viselor vigilc care nu ali caracter de cosmar.70

Page 72: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

gândirii (definita prin structuri antinomice) si reprezinta una dintreconditiile necesare oricarei traseu initiatic. Orice meditatie este trans­cendentala in raport cu gândirea, dincolo de care pelmite accesul la ostare de neanticipat în tennenii cognitivi: trecerea de la reflexiv simediat la non-reflexiv si mediat.

Pentru ilustrarea practica, la nivelul comunicarii, a celei de a patraproprietati a grupurilor, P. Watzlawick, J. Weakland, R, Fish (op. cit.)propun un anumit "joc". Caracteristicile acestui joc pun problemapragmaticii comunicarii cotidiene si a rapOltului dintre limbajul-obiectsi Inetalimbaj. specifice comunicarii intrasistemice si respectiv intersis­temice, din perspectiva posibilitatilor de modificare a relatiilor disfunc­tionale. Jocul presupune ca doua persoane sa se angajeaze Într-un jocverbal cu lll111atoarearegula: orice negatie va fi Înlocuita cu o afirmatiesi orice afinnatie, cu o negatie. Prin unnare, pentru a spune "vreau unlucru" se va reformula prin "IIU vreau acel lucru". Regula constituie osimpla conventie semantica. Conform acestei reguli, dupa Începereajocului, anuntarea final ului sau (ceea ce semnifica si revenirea la modulde comunicare abitual), se va face, de comun acord, prin enuntul"Contilluâm jocul!", Acest lucru Înseamna, conform regulilor jocului,exact contrariul: terminam jocul. La acest enunt, co-jucatorul poateraspunde cu "N u", ceea ce semnifica "Da", daca se afla Înca În joc saucu "Da", care semnifica "Da", daca a iesit deja din joc. Mesajul devineînsa indecidabil pentru cel care a lansat enuntul, pentru ca nu stie dacapartenerul sau se afla, atunci când raspunde, În joc (în sistem) sau, deja,În afara lui (dincolo de sistem). Prin Ul111are,situatia În care jucatoriiîncearca sa Întrerupa jocul are caracter "infinit" întrucât:

1. Raspunsul prin care cojucatorul reactioneaza la întrebarea definal are sens atât la nivelul limbajului-obiect (În cazul În care face Încapatte din joc) cât si cel almetalimbajului (daca a iesit din joc, ceea aÎnseamna a se situa in afara "sistemului" jocului). Singura maniera de aevita jocul infinit al paradoxului este de a opera o disjunctie la nivelullimbajelor, prin care sa fie bine identificate limbajul-obiect si meta­limbajul. Limbajul-obiect este cel în care se formuleaza teoria unuisistem (logic sau teoretic) În timp ce metalimbajul permite studiulteorii lor despre acel sistem, meta-teoria sa.

71

Page 73: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

2. Cele doua semnificatii sunt contradictorii: nu se poate terminasi continua jocul în acelasi timp.

3. Structura jocului nu pel111itediferentierea între limbajul-obiectsi metalimbaj. Jocul s-ar putea telmina prin enuntul: "Continuâm jOCllI'.'care ar insemna "Terminâm jocul". Mesajul ramâne indecidabil si arnecesita clarificari asupra jocului, din afara jocului, ceea ce însa nu estepermis: comunicarea la nivelul metalimbajului. Problema consta infaptul ca un enunt care face patie din joc (respecta regula jocului) nu sepoate adresa totodata jocului în sine, regulilor acestuia, pentru ca nici unenunt formulat din interiorul unui cadru nu poate constitui un mesajvalid despre si pentru acel cadru, în totalitatea sa. Din momentul in carejocul a început, schimbarea (terminarea jocului) nu poate interveni dininteriorul jocului, al cadrului, prin limbajul-obiect.

Solutii privind telminarea jocului:1. Existenta unei conventii prin care sa se treaca de la nivelul

limbajului-obiect la cel al metalimbajului. Spre exemplu, folosirea adoua limbi: jocul sa se desfasoare în româna si comunicarea asuprajocului sa se faca în engleza. Aceasta solutie are aplicabilitate restrânsadin perspectiva generala a comunicarii. Chiar daca în cadrul joculuiacest lucru ar fi posibil, în realitate diferenta este dificil de realizat.Comunicarea cotidiana nu permite diferentierea dintre limbajul-obiect simetalimbaj. În cotidian se comunica fara a se putea comunica asupracomul1lcam.

2. Precizarea unui cadru temporal, o limita de timp a jocului,moment din care limbajul-obiect este înlocuit de metalimbaj. Niciaceasta solutie nu are aplicabiJitate în domeniul comunicarii cotidiene.

3. Existenta unui tert care sa permita diferentierea dintre limbajul­obiect si metalimbaj. Întrucât nu face parte din joc, va putea vorbidespre joc, va putea folosi metalimbajul, anuntând tel111inareajocului.În cotidian, interventia tertului este posibila si se refera la interventiaterapeutului, a negociatorului, a persoanei care intennediaza relatiile.

Numai printr-un meta-nivel jocul se poate încheia. Interventiaexterioara cadrului sistemului, al relatiei, constituie paradigma oricaruimodel de interventie (consiliere, psihoterapie, negociere). Tertul,exterior cadrului si exterior sistemului, poate face ceea ce le esteimposibil subiectilor aflati în interiorul sistemului, respectiva aduce însistem perspectiva asupra sistemului însusi. Pentru a dobândi capa­72

Page 74: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

citatea de a comunica în metalimbaj (a comunica despre comunicare),este necesara sub aspect pragmatic constituirea si consolidarea unui"spatiu" care sa pennita "tertului" (psihoterapeut, negociator) desprin­derea de limbajul-obiect si de compOltamentul aferent acestuia. Gratieaccesului la meta-limbaj, comportamentul devine reflectat verbal, înmod non-actional, se comunica despre comunicare. Toate formarile înpsihoterapie sau negociere au în vedere dobândirea "afectiva" si nu"cognitiva" a abilitatii metalingvistice, proces îndelungat care nu sepoate desfasura decât prin intem1ediul raportului personal, i-mediat, cufenomenele comunicarii, In scopul dobândirii capacitatii de percepere asituatiilor de joc infinit, încetând perpetuarea de raporturi contradictorii,indecidabile, sursa a problemelor. Psihoterapeutul, în genere, interpre­teaza, comunica despre comunicare în loc sa se comporte confonncomunicarii. Interpretarea este o maniera de a vorbi despre întregulsistem, iesind în afara sa. Abilitatea psihoterapeutica presupune consti­tuirea spatiului "intem" gratie caruia terapeutul sa poata iesi din tramacomportamentala a jocul ui comunicarii pentru a vorbi despre joc.

4.1.2. Elemente ale teoriei tipurilor logice

În scopul de a ilustra diferenta si raportul dintre tipurile logiceP. Watzlawick, 1. Weakland, R. Fish propun Ul111atorulexercitiu: uniti celenoua puncte prin patru linii drepte fara a ridica creionul de pe hârtie.

a a a

a

a

a

a

a

a

Teoria tipurilor logice postuleaza existenta unui grup, denumitclasa. Clasa contine mai multe obiecte, denumite membri, care suntcaracterizati prin faptul ca au o proprietate comuna (proprietate avansatasi de teoria grupurilor). Teoria postuleaza o axioma fundamentala:elementul care cuprinde toti membrii unei clase nu poate fi totodatamembru al acelei clase. Teoria tipurilor logice pune problema raportului

73

Page 75: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dintre un membru si sistemul din care face parte, în masura in caredeseori un element este pus in echivalenta cu intregul sistem, ca si cums-ar af1a într-o pozitie de egalitate.

Pentru a putea întretine relatii adaptate, necont1ictuale, estenecesara buna conturare a limitelor si pozitiei fiecarui lucru-element, pefondul contextului specific. De exemplu, intr-o lume in care singuraculoare existenta este albastru, conceptul de albastru nu ar exista, fiindfara utilitate.

Teoria tipurilor logice subliniaza faptul ca nu putem percepelumea fara o referinta, de aceea avem nevoie in gestionarea realitatii derepere care sa penuita avansarea de analogii si construirea de ierarhii.Procesele cognitive - si nu numai - opereaza relatii complexe intreelemente (concepte) ordonând realitatea "impachetata" mental atât indesfasurari orizontale cât si veliicale. Fiecare palier supra sau subor­donat "lumilor" conceptuale este denumit tip logic. Teoria tipurilorlogice pune problema analizei acestor raportuli si este utila interactiuniiindividului cu orice gen de ierarhie conceptuala. Spre exemplu,conceptul de metoda apartine unui tip logic inferior celui de metodo­logie, dupa cum cel de psihic este subordonat conceptului de psihologie.Pentru a evita injonctiunile paradoxale trebuie ca tipurile logice sa fieriguros separate. Cea mai importanta idee propusa de aceasta teorie esteca trecerea de la un tip logic la altul (superior) se face prin salt,discontinuitate, nu se poate cunoaste un tip logic superior prinintermediul unuia inferior.

La nivelul limbajului, diferenta dintre membru si clasa, tipurilogice diferite, se transfera in diferenta dintre limbajul-obiect simetalimbaj, instrumentele aferente diferentei dintre tipuri. Metalimbajuleste un limbaj care se refera la limbaj, este ceea ce pemlite a secomunica despre comunicare. Metalimbajul nu are drept referinta(semnificati) o realitate extema limbajului, obiecte spre care sa trimita.De pilda, propozitia "Lumea este tot ceea ce se petrece,,4~ (limbajobiect) are o referinta externa în timp ce "Aceasta propozitie continecinci cuvinte" are una interna (metalimbaj).

48 Propozitie prin care L. Wittgenstein deschide TraCia/lis !ugicu-phi!usophiclIs.Humanitas, Bucuresti, 1991.74

Page 76: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Capacitatea de a comunica despre comunicare, de a putea situadiscursul într-un tip logic superior comunicarii, presupune constituireaunui "spatiu intern" prin care, ceea ce se comunica sa poate fi perceputîn fondul sau si nu ca fom1a. De exemplu, perceperea ca fom1a, înlimbaj obiect, consta în faptul ca urmariti, în acest moment, desfasu­rarile ideatice pe care vi le propun; perceperea de fond, metalingvistica,a situatiei înseamna sa puteti constata ca cititi în prezent rândurile pecare eu le-am scris într-un trecut apropiat si, prin intermediul cartii pecare o tineti în mâna, va aflati în pozitia de discipol iar eu în cea deînvatator. Daca vom comunica despre modul în care comunicam, prinintennediul acestei cani ne vom referi la reactiile pe care le aveti înraport cu pozitia de cititor-discipol în care va situati, În rap0l1 cu cea deînvatator în care ma aflu si nu despre maniera în care evolueazaargumentele în lucrare sau bibliografia pe care o propun. Pentru a iesidin "sistemul" limbajului-obiect, al infollllatiei pe care cartea o prezintasi a va plasa în "sistemul" supraordonat, din punct de vedere logic, aldiscutiei despre "discutiile" din carte (al raportului cu mine prinintermediul tenului-cat1e), este necesar un "salt" perceptiv. Cuprinsi însistemul unei carti, al unei lecturi, este diticil sa avem constiinta faptuluica citim; "inundati" de afectele generate de trama unui tilm, pierdemspatiu necesar constientizarii industriei care se at1a în spatele sau(scenariu, regizor, tehnologie). Cuprinsi de stresul cotidian uitam ca, defapt, traim. Înglobati în îndatoririle sociale, proJesionale, familiale,uitam ca suntem locuitorii unei planete din univers. Presati de anumitenevoi nesatisfacute, pierdem spatiul interior minim necesar constientiza­rii faptului ca, de pilda, ne argumentam pozitia nu pentru a da cea maibuna solutie unei probleme de relatie, ci pentru a avea senzatia decontrol asupra celuilalt si a ne simti "închegati" si putem ici narcisic.

4.1.3. Schimbarea fundamentala (paradoxala

Solutia la problema celor noua puncte reflecta modalitatea,discontinua, în care survine schimbarea. Solutia consta în examinareaenuntului si nu în unnarea acestuia, prin situarea nu în "interiorul"enuntului, ci la nivelul "global" al sau, nu în interiorul cadrului, cideasupra sa (i'n speta, cele noua puncte pot fi unite, în conditiile

75

Page 77: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

enuntate, numai daca se iese cu trasatura în afara câmpului alcatuit deacestea).

Perspectiva pe care o propune teoria tipurilor logice este utila înpsihologia comunicarii prin faptul ca propune o reprezentare coerenta asituatiilor care genereaza conflict si a modului în care poate fi gestionatun conflict. Cu o buna frecventa, generata de varii situatii de relatie,auzim afirmatii precum: "Am facut tot ceea ce era mai bine pentru el siuite unde am ajuns!". Premisa acestei afirmatii consta în faptul cafiecare individ face "tot ceea ce poate mai bine" pentru aproapele sau.Se pare însa ca tocmai aceasta "întreprindere" genereaza problema: aface tot ceea ce este mai bine reprezinta însasi problema. Acest etoli"nonnal" al fiecaruia dintre noi, depus cu atât mai mult în situatiiledificile, pare a avea daca nu un efect nul, oricum unul de sens contrar,confonn zicalelor "dusmanul lui bine este toalie bine", "iadul este pavatcu cele mai bune intentii".

A face tot ceea ce este mai bine nu are efect pentru ca intentia însine ne angajeaza pe o cale care conduce spre jocul infInit, spatiu dincare aparent nu se poate iesi, indiferent de intentie si compOliament.Conditia fundamentala a întreruperii "jocului infinit" presupunecapacitatea de (auto)analiza a comportamentului si mai ales a intentiei.Conditia este dificil de realizat prin lipsa spatiului psihic, personal,restrâns de diferite constrângeri care amorseaza situatia problematica. Oastfel de analiza ar indica faptul ca intentia care anima comportamentulnu face decât sa-I constrânga pe celalalt, sa-I detumeze de la gratificareapropriilor nevoi vitale. De exemplu, persoana care face tot posibilul sa-Iajute pe celalalt nu face decât sa controleze situatia si sa evite a se af1anondefensiv în relatie. Bunele intentii, nevoia a oferi ajutorul, suntresimtite ca forma de agresiune: cel care primeste ajutorul trebuie saaiba nevoie de ajutor; daca are nevoie de ajutor înseamna ca nu estecapabil sa gestioneze singur situatia. Oferta de ajutor (fara cererea deajutor) este o fonna de invalidare a capacitati lor individului. Consecintaanalizei situatiei prin situarea în afara "sistemului" ar consta în evitareatendintei de actiune "evident benefica" si glisarea spre ceea ce dinperspectiva "bunelor intentii" apare ca un comportament bizar, opus"bunului simt", care comporta "riscuri evidente" si care poate aducechiar oprobriul. Toate obstacolele "etice" si "teleologice" marcheaza

76

Page 78: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dificultati în a produce schimbarea, a întrerupe jocul intinit si a iesi dinsistemul disfunctional pentru a se situa în exteriorul sau.

Conform teoriei tipurilor logice (care propune un model ierarhical realitatii), în multe situatii un gest paradoxal, împotriva "bunuluisimt", ilogic, poate determina schimbarea dorita, în timp ce o actiunecontonna bunului simt (reactiei "culturale" prototip) si logicii comunepoate conduce la esec, respectiv la perpetuarea disfunctiei si a joculuiinfinit. lndicatia de tip paradoxal, ca solutie bizara a problemelor derelatie are o veche istorie. Regasim, de exemplu, în Noul Testamentindicatia "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati-i pe cei care vablestema, faceti bine celor ce va urasc,,-I0.Actiunea "ilogica" apare dreptparadoxala întrucât nu este prezumata drept comportament eficient întermenii sistemului (relational existent, înglobat mediului socio-cultural,care sprij ina relatiile concurentiale si inflatia Eului). Cel care folosestecomunicarea paradoxala în ordine terapeutica poate aparea drept "ne­bun". De exemplu, într-un cuplu disfunctional, simptomul îl constituiesotul care a devenit alcoolic. Orice încercare a sotiei de a-l convinge saabandoneze bautura nu conduce la nici o ameliorare. Unica maniera

"nebuna" de reechilibrare a situatiei este ca sotia sa înceapa sa consumemai mult alcool decât sotul. Pe fond, sotia se afla într-o relatiecomplementara cu partenerul ei, având nevoia compulsiva de a-ldomina. Sotul nu poate accepta aceasta interactiune dar nici IlU o poaterdl1za si gaseste În alcool o maniera de compromis. Din momentul încare sotia bea mai mult decât el, relatia pierde caracterul decomplementaritate si devine simetrica: si sotul trebuie sa aiba grija desotie, o poate ajuta, deci, sub un anumit aspect poate detine controlul.Întrucât sursa nevoii sale de refugiu înceteaza, sotul renunta la alcooI50.

Nebunia, psihopatologia, capata alte valente din perspectiva co­municarii paradoxale. "Nebunul" În ordine culturala este cel care secomporta În afara prescriptiilor sociale si transgreseaza nonneleculturale. Nebunul se situeaza În afara sistemului social, Într-un locsupradeterminat din care poate "vorbi liber" despre constrângerile dincadrul sistemului. Discursul sau nu poate fi Înteles În ordinea sistemuluipentru ca mesajul se refera la însasi structura si dinamica sistemului,

-10 Maici, 5.44,511 p, Watzlawick. Les chevellX du buron du Afiindzhuusen, Editiolls du Seuil. 1991. p, 80.

77

Page 79: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

periclitându-i echilibrul. De aceea, în sensul mentinerii ordinii siste­mului, este mai "economic" a se exclude sub forma "nebunului" indivi­

dul care se afla "deasupra" si practica un discurs în metalimbaj. În

diferite contexte culturale "nebunul" are un loc rezervat pentru faptul ca

are abilitati metalingvistice si poate identifica mesajele paradoxale caresunt vehiculate în cadrul sistemului. "Nebunul" este, în acest mod,

terapeutul sistemului.În mod esential, schimbarea produsa prin comportament para­

doxal se caracterizeaza prin faptul ca:

1. Apare ca neasteptata, ciudata, contrara bunului simt, neaccep­

tabila de catre indivizii implicati în situatia contlictuala.

2. Degajeaza situatia de solutiile partiale între care subiectuloscileaza compulsiv, generând dileme si probleme insolubile. Dilemaeste o forma de joc intinit care arunca individul în tesatura hiper­complexa de false solutii, prin faptul ca nu are spatiul interior necesar

pentru sondarea problemei reale - întrebarea în sine, sursa dilemei,

jocul care impune alegeri imposibile sau greu de realizat. De aceea, nu

raspunsul este important ci fenomenul "stingerii" întrebarii. Câta vremene vom întreba cum este mai bine sa ne comportam pentru a fi

"naturali" nu vom gasi raspunsul cel bun, pentru ca întrebarea estegenerata de diferite conflicte inteme proiectate în relatie. Cel mai bun

"raspuns" va fi asanarea conflictelor care va produce stingerea întrebariisi dobândirea capacitatii de comportament normal fara efort. Starea

dezirabila de comportament normal "involuntar" nu poate ti anticipata

în termenii starii contlictuale, in conditiile în care se cauta a se crea un

comportament "noI111al" voluntar. Schimbarea de dinamica psihica,realizata prin psihoterapie, nu poate fi anticipata: individul isi doreste sase schimbe si anticipeaza cognitiv o stare viitoare care va fi intru totulditerita de starea afectiva reala in care se va atla.

3. Nu se situeaza in ordinea logicii cauza le. Raspunde la

întrebarea Cum (este)'? si nu la intrebarea Ce este? (esenta obiectului).

Actiunile conforme "bunului simt" se construiesc pe o perspectiva

cauzala care cauta sa precizeze tie esenta situatiei tie procesualitatea sasi nu pe o perspectiva predilect "ontologica" (întrebarea Cum este'?). În

detinitiv, gândire a stiintifica rationala si speculativa, dar si simtulcomun, considera ca explicatia cauzala este o conditie necesara a

oricarei schimbari. Exceptie face gândirea simbolica ce întemeiaza, de78

Page 80: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

pilda, matematica, stiinta care se ocupa cu relatia dintre starile de fapt.Din perspectiva gândirii abituale rationale sau speculative, schimbareaeste imposibila daca este rezultatul unei abordari sincronice, înactualitatea situatiei, fara o restituire, diacronica, a istoriei problemei.Interventia paradoxala rastoama aceasta conceptie: schimbarea sedesfasoara fara legatura cu detenninismul situatiei. Detelminismulsituatiei este prefigurat cognitiv în timp ce schimbarea (în sistemele derelatie umane) este un fenomen afectiv, global care nu este reflectat, citrait. De aceea "viata bate filmul", orice scenariu ca proiectie mentalaeste invalidat prin desfasurarile reale traite.

Experienta cotidiana (nu doar cea clinica) indica faptul caschimbarea nu se produce prin constientizarea problematicii, pornind dela lamurirea procesualitatii sale. Rare sunt schimbarile determinate derezultatul intelegerii genezei problemelor. Psihoterapiile reusite suntcele în care pacientul nu va fi putut întelege modalitatea în care aintervenit schimbarea, ci îi va fi fost subiect, ca atare. Schimbarea esteresimtita de pacient ca venind de "dincolo de sine" dintr-un spatiu pecare nu îl va fi putut controla sau anticipa. Trairea global-afectiva asituatiei tine de un tip logic supraordonat gândirii-reflexive a situatiei.Trairea situatiei este ontogenetic anterioara capacitatii reflexive; traumase produce, la acest nivel, initial, al raportului cu lumea; aici estegenerata staza sistemului relational si nevoia de desfasurari rezolutiverationale, ineficiente, paliative in rapOii cu sursa problemei.

Timpul schimbarii paradoxale se intemeiaza pe puterea prezen­tului si pe coordonatele actuale ale starii de fapt, ignorând modul în cares-a ajuns la situatie (timpul trecut). Eludarea determinismului puneprobleme serioase oricarui individ si, în special, cercetatorului obisnuitîn a gândi prin categorii cauzale. Chiar daca paradigmele fizicii cuanticedovedesc necesitatea inlocuirii definitive a cauzalitatii liniare cuperspectiva non-liniara, reflexul cognitiv al primului detelminismramâne constant. Situarea în prezent (specifica mai mult paradigmelorintersubiective ale comunicarii) încearca sa evite dificultatile perspecti­velor cauzale, al caror reflex este sustinut de nevoia de sens personal,trait, al oricarei intreprinderi. În ordine psihica, apelul la trecut, casuport cauzal, este o f0l111ade evadare dintr-un prezent mult preaîncarcat afectiv; câmpulmental este ocupat de reprezentari ale trecutuluisi are acces la trairea clipei actuale. Reflexul situarii mentale la nivelul

79

Page 81: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

reprezentarilor indirecte ale trecutului, în defavoarea perceptiilor directeale prezentului, constituie si sustin constiinta, functia predictiva,anticipativa si superior adaptativa a psihismului. Întreaga cunoastereeste legata de constiinta51. Aparitia constiintei, "parasirea" prezentuluiîn favoarea ventilarii reprezentarilor trecutului sau ale viitorului, auangajat amânarea descarcarilor psihice imediate si au consolidat functiaamânarii. Însa procesele de descarcare (precum cele afective) aucontinuat sa supuna psihismul unui aflux permanent de excitatie,determinând aparitia unor "dispozitive" psihice de aparare în fatapreaplinului energetic. Din perspectiva psihanalizei, sublimarea acesteienergii, fenomen care a permis devenirea individului uman în cultura,este una dintre manierele de aparare În fata excitatiei psihice desfasuratemereu în clipa actuala. De aceea, glisarea în afara prezentului gratiefunctiilor ret1exive ale constiintei se opune în pennanenta capacitatii de"a ramâne prezent". Cautarea mentala a sensului este specificaincapacitatii de traire a sensului: viata nu are sens decât daca esteidentificat cognitiv, universul nu "functioneaza" decât conform legilorobiectivate cognitiv etc. Sensul lumii si cel al vietii personale existaînainte ca individul sa-I caute, gratie proceselor cognitive si constiinteiautoret1exive. Sub acest aspect, sensul vietii ramâne Întotdeaunatranscendent gândirii, chiar si pentru faptul ca individul debuteaza înviata fara capacitati de obiectivare li sensului, ci numai cu posibilitati detraire a vietii.

În limitele clipei actuale, ale starii de fapt neret1ectate, nicioÎntrebare nu ramâne valida, pentru ca toate s-au stins. "Sistemul" fiinteicare este În prezent se afla supraordonat sistemului individului carereflecta prezentul. În mod paradoxal, ali este un tip logic superior lui asti ca esti. Numeroase lucrari circumsc11se filosofiei perene se refera laaceasta problematica52.

4.1.4. Tipuri de paradox

Prin analiza injonctiunilor din cadrul comunicarii cotidiene se potcontura urmatoarele tipuri de paradox:

51 S. Freud, Opere, voI. 3, "Eul si Se-ul", Editura Trei, Bucuresti, ]999, pp. 215-256.52 E. ToBe, Pu/erm prcenlului, Curtea veche, Bucuresti, 2004.80

Page 82: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

1. Definitii paradoxale (antinomii semantice). Exemplul "eu suntun mincinos" reprezinta un dublu enunt dispus pe doua niveluri logicediferite: unul în limbaj-obiect (caracterizarea de sine) si celalalt înmetalimbaj (anularea caracterizarii de sine, prin chiar caracterizarea desine). În cotidian cât si în clinica, indivizii cu un nivelul scazut alimaginii de sine avanseaza definitii paradoxale de sine: "sunt incapabilsa înteleg", "sunt un prost" etc. Subiectul întelege ca nu poate întelege,în consecinta este capabil a întelege.

2. Paradox pragmatic. Aceasta categorie contine injonctiunileparadoxale si previziunile paradoxale.

4. 1.4. l. lnjonctiwzea paradoxala

Este expresia care combina elementul cu clasa: atât A cât si alfa­betul. De exemplu: se poate afinna ca Titu este un oras frumos dar si ca"Titu" este bisilabic. Daca se combina cele doua aflnnatii rezulta ca"Titu este un oras thnnos si bisilabic" ~ o injonctiune paradoxala carecontine doua afilmatii (prima în limbaj-obiect, a doua în metalimbaj)care se condenseaza în subiectul "Ti tu", considerat atât obiect (oras) câtsi cuvânt. Urmatoarele exemple de injonctiuni paradoxaie se desfasoarape fondul unor relatii conflictuale întrucât se cere un comportamentsimetrie într-o relatie complementarâ. Un individ îi cere celuilalt sa aibavoluntar un comportament care este prin natura involuntar: "Fiispontan!", "Fii linistit!", "Vreau ca tie sa-ti placa sa înveti!", "Vreau sama iubesti!", "Vreau sa ma domini!", "Ar trebui sa îti placa sa te joci cucopiii!", "Nu fi atât de docil!", "Esti liber sa pleci chiar daca simt ca îmivine sa plâng"53.

Prin faptul ca relatia complementara, în care un individ se afla"sus", într-o postura dominanta, este bine consolidata, cel aflat înpozitia interioara este presat sa se confonneze, adapteze mesajelor.Întrucât este imposibil de urmat continutul injonctiv al mesajelor,individul "aduce" conf1ictul în interiorul sau si genereaza simptom.Tulburarea mentala devine o maniera de "confonnare" la un mesajcontradictoriu. Mesajele-control se refera la modul în care celalalttrebuie "sa fie" (altfel decât simte) si au ca efect tulburari de identitate,

53 P. Vv'alz]awich, 1. Helmick Beavin, Don D. Jackson, Vile logiqlle de la com/JIlll1icatiol1,Editions du Scui!, 1972, p. 201.

81

Page 83: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

genera te de cont1ictul dintre nevoile vitale (compOltamentul spontan),pe care trebuie sa le reprime, si nevoile celui care îi impune comporta­mentul. Injonctiunile paradoxale exprima conflictul fundamental întrenevoile vitale ireductibile a doi indivizi, care prin natura relatiei nu sepot desparti. Solutia consta în "contorsiunea" compOltamentala sinarcisica a persoanei aflata în pozitia inferioara, dominata. Simptomuldevine cea mai buna forma de adaptare la dublul mesaj paradoxal.Tulburarea narcisica a individului aflat în pozitia inferioara este gene­rata de nevoia reparatoare a celui aflat în pozitia ascendenta. Deexemplu, nevoia unui parinte de a-si creste copilul "asa cum se cuvine",respectiv confoffi1 propriilor sale idealUli si nevoi, fara a tine cont, pefond, de idealurile si nevoile copilului, care nu se pot constitui decâtprin "delegatie". Parintele nu si-ar permite constient un astfel de com­portament, de aceea îsi educa um1asul prin mesaje implicite, nOI1­verbale, cu efect represiv. De pilda, verbal afirma "Faci ce vrei!" darparaverbal transmite copilului agresivitate reprimata, dificultatea sa de aaccepta decizia, diferita, a copilului. Acesta din urma, aflat în imposi­bilitatea de a se revolta nu îsi poate constitui propriul spatiu psihic siidentitiar, blocându-si procesul de individuare.

Un caz reprezentativ pentru efectele profund nocive, care blo­cheaza orice reactie adaptati va, este legat de "vânatoarea" de crestini aautoritatilor. În anul 1616, autoritatile japoneze au alcatuit fOllliula deabjurare pe care crestinii trebuia sa o rosteasca pentru a ramâne în viata:"În numele Tatalui, al Fiului, al Sfântului Duh, al Sfintei Fecioare si atuturor Îngerilor ... (urma dezicerea). Asa sa ma ajute Dumnezeu si dacavoi face altfel sa fiu redus la mizerabila stare a ludei Iscariotul,,5-1,

Formula invoca însasi divinitatea de care individul trebuia sa se dezica.Se formuleaza un enunt, din interiorul unui cadru de referinta clardefinit, care infirma întregul cadru. Mesajul paradoxal blocheaza oriceposibilitate de adaptare pentru ca afirma si infirma simultan: divinitateada binecuvântarea privind propria-i anulare. Pe fond, toate cazurile deconvertire, de spalare a creierului, folosesc mecanismele comunicariiparadoxale. Exemplul autohton al "fenomenului Pitesti", în care cei maiconvinsi militanti anticomunisti erau conveltiti în cei mai ferventicomunisti, pune problema manierei în care, paradoxal, UI1individ se

5-1 G. Bateson, The Western World and Japan, Altl'ed A. Knopf, N. y" 1960, p. 176.82

Page 84: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

identifica cu propriul sau agresor, contrar nevoilor sale identitiarefundamentale55. De altfel identifÎcarea Cli agresorul a amorsat unimportant studiu În psihanaliza.56

Comunicarea paradoxala se desfasoara Între sine si alter, În spatiulproblematic al constituirii alteritatii. Sursa mesajelor paradoxale esteincapacitatea (adultului) de a percepe si tolera diferenta. Psihanalizaprecizeaza maniera În care se construieste "obiectul", celalalt-diferit sivicisitudinile acestui proces. Pentru ca celalalt-obiect sa se poata con­stitui psihic este necesara sesizarea diferentei dintre prezenta si absentasa; absenta mamei permite copiluiui "perceperea" limitelor reale aleacesteia Întrucât proximitatea fuzionala instituie "limite" comune Întrecopil si mama. În jurul vârstei de opt luni copilul reactioneaza putemicla vederea figurii strainilor. Figura mamei, care "abandoneaza" atuncicând nu este prezenta, este proiectata În cea a strainilor. Mama este"altfel" prin figura strainului si copilul Începe sa simta ebosa alteritatii,devenind la rândul sau "altfel" În rapOii cu mama sa. Pe de alta parte,mama, intra În relatie atât cu copilul sau real cât si cu un "copilimaginat" (care regrupeaza o selie de ipostaze precum copilul imaginar,copilul fantasmatic, copilul mitic, copilul narcisic )57. "Oglinda priviriimamei" este cea care ret1ecta imaginea dublului copil, real si imaginat;copilul imaginat Începe, dintr-un moment dat, sa nu se mai suprapunacu copilul real. Modul in care "priveste" mama Începe sa difere odata cudisjunctia dintre copilul real si cel imaginat. Mama trebuie sa poatasuporta diferenta dintre realitatea copilului si maniera În care si l-aimaginat (care este sursa identitatii copilului). Daca mama nu estecapabila sa renunte la copilul sau ideal, imaginat, va emite mesajeinjonctive: unul adresat copilului real, care-i pem1ite acestuia sa existeindependent si unul contrar, care continua sa-i impuna copiluluiidealurile afective si comportamentale ale mamei5x.

~5 V. Icrunca. Fenomenul Pitesti. Humanitas, 1990.)6 A. Freud,\IeCClnisllzele de apârare. Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002 si S.Ionescu, M.-M. Jacquet, C. Ll1ote, Mecanismele de apârare, Polirom, Bucuresti, 2000, p.195.

57 S. Lebovici, L Arhre de 1'ie.Elements de la ps\'c/zopat/zologie du behe, Eres, RamonvilleSaint-Agne, 199~, pp. 76-78, 183.oX M. Georgescu, Iposta::e ale mor!ii ÎllIr-untilllp al dorill!ei, Paideia, Bucuresti, 2003, pp.]09-185.

83

Page 85: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

4.1.4.2. Previziunea paradoxala

Urmatorul exemplu a constituit motivul unor importante dezvol­tari teoretice la jumatatea secolului trecutS0:

Directorul unei scoli îsi anunta elevii ca un sCUli examenneprevazut va avea loc în cursul saptamânii viitoare, in orice zi, de luni

pâna vineri. Elevii ii spun, în scopul de a pune în discutie anuntul, ca unexamen neprevazut, programat pentru orice zi a saptamânii viitoare,reprezinta un eveniment imposibil. Daca examenul nu are loc pâna joi

seara, nu mai este "neprevazut" pentru ca ramâne o singura posibilitate- zÎua de vineri. Prin urmare, în ziua de vineri nu se mai poate desfasura

un exemen neprevazut. Daca examenul nu are loc pâna miercuri seara,atunci devine "prevazut", pentru ca ramâne o singura posibilitate - ziuade joi. Prin urmare nici joi si nici vineri examenul neprevazut nu maipoate avea loc. Urmând rationamentul se pot exclude pe rând toate

zilele ramase pentru a rezulta ca un examen neprevazut nu poate avealoc. Examenul poate fi numai prevazut. Sa presupunem ca directorul

asculta "proba" imposibilitatii unui examen neprevazut fara ca co­

menteze, dar joi se prezinta in fata elevilor si anunta ca începe

examenul. În fata acestui anunt elevii se se gasesc nepregatiti tocmaipentru faptul ca "dovedisera" ca în ziua de joi nu poate avea loc unexamen neprevazut. Prin faptul ca au prevazut, confonn rationamen­

tului, ca examenul neprevazut nu poate avea loc vineri, examenul alcarui început este declansat de director în ziua de vineri devine

neprevazut. Paradoxul are ul111atoarea structura:

1. Anuntul directorului contine o previziune in limbaj ul-obiect:este prevazut un examen pentru saptamâna viitoare.

2. Anuntul contine si o previziL:ne în metalimbaj - examenulneprevazut (în intervalul de luni pâna vineri) este de fapt prevazut (subaspectul momentului precis al desfasurarii, al zilei alese); întrucât un

scurt examen nu poate avea loc decât într-un interval temporal precis si

precizat si nu de-a lungul a cinci zile, afinnatia metalingvistica o neaga

pe cea initiala, în limbaj-obiect. Cele doua afIrmatii se exclud reciproc.Întâmplarea are caracterul paradoxului pentru ca:

50 G. C. Ncrlich, "Uncxpcctcd Examination anel Unprouvable Statcments", în ivliml, nr. 70,pp. 503-516,1961.84

Page 86: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

o elevii se angajeaza într-o riguroasa deductie logica plecând dela premisele continute în anuntul directorului si avansând concluziaCOnf01l11careia anuntul se refera la ceva imposibil: examenul nu poate fineprevazut, un scurt examen este întotdeauna prevazut;

o examenul, prevazut prin rationament, poate avea loc vineri sidevine neprevazut tocmai pentru ca elevii considera, confonn ratio­namentului, ca vineri examenul nu poate avea loc (prima posibilitateexclusa). însusi faptul ca elevii au dedus ca examenul nu poate avea locvineri, pentru ca ar fi prevazut, transfomla examenul (prevazut) devineri într-unul neprevazut. Pentru ca previziunea continuta in anuntulsau sa fie valabila, directorul are nevoie ca elevii sa ajunga la concluziaopusa (ca examenul pe care îl anunta sa fie, ca moment al desfasurarii,logic imposibil). Numai în cazul reactiei de contraargumentare siinvalidare a continutului mesajului, realizata de elevi, previziuneadirectorului, mesajul sau devine valid. Numai daca examenul esteconsiderat de elevi ca prevazut, devine neprevazut. Daca ar fi fostconsiderat de elevi ca neprevazut, acestia ar fi putut sa se astepte lainceperea lui în orice zi si nu i-ar fi luat prin surprindere "stiind",confonn argumentului, ca examenul nu poate fi planificat ca neprevazutci, doar, ca prevazut. însasi deductia elevilor, pornind de la premiseleenuntului directorului, face posibila realizarea enuntului. Daca elevii arfi considerat examenul neprevazut, nu ar fi exclus ziua de vineri, caz încare, în seara de joi, examenul ar fi devenit prevâzllt pentru vineri. Dacajoi seara ar fi devenit prevazut pentru vineri, nu ar mai fi putut avea loc(ca examen neprevazut). Daca nu ar mai putea avea loc si totusi ar avealoc, ar redeveni neprevazut si asa mai depal1e, într-un joc infinit.

În comunicare, numai gratie cauzalitatii circulare din orice relatie,mesajele devin paradoxale: celalalt reactioneaza cognitiv (la nivelulcontinutului) în timp ce componenta afectiva a mesajului (de relatie)este neglijata. Directorul lanseaza un mesaj la nivelul continutului sidevine efectiv tocmai pentru ca elevii îl contesta. Raportul dintredirector si elevi este deja statuat la nivelul relatiei: directorul îi domina,prin status si le impune activitatea, examenul. Pe fond, elevii reactio­neaza la atitudinea ascendenta a directorului - refuza dominarea prinargumentare cognitiva. Pentru elevi, reactia de împotrivire este unanarcisica prin care îsi revendica spatiul personal si propriul proiect de

85

Page 87: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

identitate, obiectivat în nevoia de a-si gestiona personal activitatea deînvatare. Prin nici un aliificiu logic nu se poate însa reba lansa aspectulunei relatii. Desfasurarile cognitive sunt, dimpotriva, o maniera dementinere a relatiei, de compromis intre împotrivire si pastrarea relatiei.Singura maniera de împotrivire la nivelul relatiei, in cazul elevilor, esteaceea de a parasi institutia în care directorul se afla într-o pozitieascendenta. Plecarea din scoala este însa inacceptabila pentru elevi si,de aceea, nu pot reactiona la dominanta directorului decât cognitiv si, pefond, ineficient în raport cu scopul lor: revendicarea spatiului personaldecizional. De aceea, argumentatia este nesfârsita în cazul conflictelor,si fara efect, în perspectiva schimbarii, pentru ca sursa acestora esterelatia si pozitionarea reciproca a indivizilor, obiectivabila la nivelulatitudinii. Atitudinea este indicatorul pozitionarii în relatie si cheia princare se pot opera schimbari. Specificul în care se comunica, în genere, sigenul de conflict, în speta, pot fi analizate si reamenajate numai prindorinta reciproca de schimbare atitudinala. Cât timp directorul varamâne pentru elevi un individ cu scopuri opresive fata de maniera deexpresie personala a acestora, discutiile despre momentul stabilirii unuiexamen se vor perpetua la nesfârsit. Întreruperea "jocului infinit" seface numai la nivelul profund al relatiei, în care sunt implicate aspecteidentitiare. În cazul elevilor, numai constituirea si stabilizarea senzatieide propriu subiect al destinului personal va determina capacitateavoluntara, ilustrare a libertatii personale, de a accepta regulile institu­tionale pe care directorul le reprezinta. În detinitiv, poate acceptaordinea exterioara numai cel care o face ca expresie a propriei ordiniinterioare semnificative. Cu alte cuvinte, unica maniera de existentaperena a norTnei, limitei, ordinii, este cea interioara. Orice constrângereexterna, care nu se întemeiaza pe un retlex interior de ordine, estecaduca atât prin fond cât si prin efecte. De aceea, piatra angulara aedificiului comunicarii este miscarea de ordine si sens interior, ca f011l1aa cunoasterii si (re)gasirii de sine.

4.1.5. Terapeutica paradoxala în comunicare

Pentru a exercita o influenta (considerata pozitiva) asupra uneIpersoane aflate în situatie de contlict se precizeaza doi "versanti":

86

Page 88: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

]. Stradania de a determina persoana sa se comporte într-o directiebenefica (din perspectiva normelor sociale), rezolutiva, precizataexplicit prin mesaj; de exemplu îndrumarea cu accente imperative:"Schimba-ti serviciul!" - în masura în care exista o buna dinamicapietei muncii individul se va supune prescriptiei. Daca însa problema seafla dincolo de posibilitatile de control si actiune voluntara, programataa subiectului, acest gen de interventie nu are efect. De pilda, prescriptia"nu te mai enerva!" nu poate fi unnata pentru ca individul nu se poatecalma în acel moment. Prin urmare, prima directie de interventie seîntemeiaza pe ideea ca vointa poate produce schimbarile dezirabile. Seconstata cu usurinta ca multe dintre ecuatiile de viata se situeazadeasupra posibilitatilor de control voluntar ale individului, fiind rezul­tatul unor desfasurari independente. Factorii de influenta independentide vointa individului sunt, ca nivel de "vizibilitate" în prim plan, ceiextemi. Ecuatia nisei sociale a individului este hipercomplexa, asdeJîncât iara sansa se considera ca munca unui individ se poate risipi: nu neputem determina reusitele, ci numai conditiile necesare ale acestora.Conditiile suiiciente ale succesului nu tin niciodata de individ. Factoriisubstantiali de inf1uenta asupra capacitatii de întemeiere voluntara avietii sunt însa cei interiori. Dorintele profunde, inacceptabile cultural,sunt, din perspectiva structurala, cele care ne înstraineaza de noi însinesi ne determina Intr-o fom1a tacita destinul. Numite de Freudinconstient, Se, aceste forte profunde ne afecteaza masiv destinul,capacitatea de ordine voluntara, de traire, simtire si gândire. Simptomul,de pilda, este un "complex" autonom de inf1uente fata de care subiectulnu are nici o capacitate personala de interventie totala, eficienta. În

epoca actuala, In care vointa întemeiata pe ratiune si constiintaautosuficiente sunt întarite prin remarcabilele cuceriri tehnice, este maimult decât inconvenabila recunoasterea dificultatilor de control realdestina!. Oricum, omnipotenta voluntara este institutionalizata si chiarpozitia temperata, de alternanta a activismului cu pasivitatea în fatavietii, minimizata. A lasa lucrurile sa se petreaca, a se lasa în voia"curentului" vietii, este o atitudine cazuta în dizgratia unui consistentcurent atitudinal de autodeterminare. De aceeea, prescriptia imperativade schimbare este un mod comun de reactie la situatiile care se cerreamenajate.

87

Page 89: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

2. Stradania de a determina persoana sa se comporte în chiar direc­tia pe care vrea sa o evite. Comportamentul voluntar în sensul simpto­mului, al problemei, creeaza o injonctiune paradoxala. Simptomul saucomportamentul neadaptat, care este o manitestare involuntara, devineastfel reprodus de catre individ în mod voluntar. Formula injonctiuniieste: în loc de "nu a, ci non-a" (adica prescriptia comportamentala în sensinvers fata de cea simptomatica, de a controla simptomul prin opozitie) "asi nu non-a" (comportament voluntar conform simptomului). întrucât prinreproducerea voluntara a unui comportament involuntar se creeaza oinjonctiune, individul se afla în imposibilitatea de a se COnf0ll11a:trebuiesa înceteze a mai face (involuntar) ceea ce face (voluntar). Plin injonc­tiunea paradoxala si imposibilitatea de manifestare conforma, subiectulpoate sa iasa din jocul infinit. Capata o metaregula (modul în care sa-sireproduca simptomul) prin care sa-si modifice regula ,jocului infinit".Prescrierea problemei, a simptomului (similia similiblls clirantllr) careconsta în impunerea unei duble constrângeri terapeutice (simetrica celeipatogene) are urmatoarele caracteristi ci:

1. presupune o relatie intensa, între cel care prescrie si subiectulprescriptiei, cu mare valoare vitala (precum cea terapeutica). Relatia nupoate fi întrerupta.

2. în contextul relatiei vitale, este formulata o injonctiune a careistructura întareste comportamentul pe care subiectul doreste sa îlschimbe: schimbarea este produsa prin chiar întarirea comportamentuluiindezirabil. Paradoxul consta în faptul ca subiectului i se cere sa seschimbe prin a nu se schimba. "Trebuie ca zilnic sa va straduiti câtputeti de des sa produceti simptomul!": subiectul se afla, prin aceastadubla constrângere, într-o situatie fara iesire si se schimba chiar dacarefuza indicatia sau chiar daca i se supune:

- daca se supune constrângerii nu va mai putea sa nu îsi con­troleze problema, simptomul, pentru ca va actiona conform simpto­mului. Dar pentru ca actioneaza în sensul simptomului, simptomul numai este simptom, comportament involuntar si indezirabil, ci unulvoluntar. Simptomul limiteaza libertatea individului atâta timp cât nupoate fi voluntar, din pricina caracterului sau indezirabil. Pe fond, sursaoricarui simptom consta în represia unor comporiamente indezirabiledin perspectiva personala, sociala. "Cultivarea" simptomului înseamna

88

Page 90: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

exprimarea voluntara a unor comportamente indezirabile care reprezintaexpresia nevoilor neacceptate care alimenteaza simptomul.

- daca refllza sa se supuna prescriptiei, va continua sa facasimptom, adica nu va putea sa nu respecte prescriptia;

Pacientul se afla într-o situatie careia nu poate sa nu i se supuna,este constrâns sa nu poata iesi din ,joc". Dar chiar precizarea impo­sibilitatii de a iesi din jocul prescris îi pennite asezarea în afara jocului.Accepta ceea ce este inacceptabil: este prizonierul "jocului" simpto­matic în care este invitat sa ramâna rezident. Stingerea simptomului esteposibila, paradoxal, nu daca individul se straduieste sa iasa dinsimptom, sa fie altfel, ci daca poate accepta sa nu se mai straduiasca, saramâna asa. Schimbarea de tip doi se refera la accesul la o starepersonala de neprecizat în termenii starii initiale: nimeni nu poateaccepta sa ramâna în simptom pentru ca îsi imagineaza acest lucru ca un

calvar. Daca însa reuseste sa accepte starile sale, indiferent care sunt, seproduce o Imitatie interioara si simptomul înceteaza. Proiectiaschimbarii în utopia unei stari viitoare anuleaza sansa vindecarii înprezent. Nu modificarea starii prezente determina schimbarea, ciacceptarea starii prezente; nu schimbarea de sine, ci acceptarea de sine:mutatia se produce la nivelul acceptarii de sine la fiinta plenara.Proiectia schimbarii utopice, într-un viitor în care simptomul înceteaza,este chiar simptomul, generat de imposibilitatea de acceptare acoordonatelor afective actuale si înstrainarea de sine. La întrebarea "cetrebuie sa faci ca sa fii tu însuti?" raspunsul este "sa incetezi sa mai vreisa faci ceva"; la întrebarea "ce trebuie sa fac pentru a fii autentic încomunicare'?", raspunsul este "sa încetezi sa mai vrei sa fii autentic încomunicare". A fi tu insuti si a fi autentic în comunicare presupuncapacitatea de abandonare a controlului predictiv voluntar, de înde­plinire a imperativului extem si urmare a desIasurarilor inteme,confonTI continutului lor.

Alte exemple de prescriptii paradoxale:- A fi întelept nu înseamna a gasi raspunsul "adevarat" la

intrebari, ci a întelege ca orice raspuns este p311ial, relativ, fara ulmaricomportamentale consistente. Esenta interogatiei este astfel decon­struita: a întreba înseamna a intra in jocul infinit al raspunsurilor. Unicamaniera de a iesi din acest joc rezida în a întelege sursa oricarei

89

Page 91: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

întrebari - nevoia de a fi altfel si de a tolera dificil starea actuala.Întelepciunea consta în capacitatea de a nu mai pune întrebari, ca efectal rezidentei plenare în starea personala actuala.

- Situatia psihanalitica este o dubla constrângere terapeutica încare pacientul se schimbâ dacâ nu o face. în raport cu cadrulpsihanalitic (divan, asociatii, durate etc.), singura maniera de raspunsadult (starea dezirabila a oricarui demers psihanalitic si terapeutic, îngenere) consta în a-I respinge, reactie care este, însa, imposibila.Analistul ofera pacientului sansa de a putea trai mai bine, mai liber deconstrângerile simptomatice, cerându-i sa fie spontan (prin regulafundamentala a liberei asocieri), într-un cadru constrictiv. Dacapacientul simte o ameliorare a simptomului, analistul poate consideraaceasta ca rezistenta, ca refugiu în sanatate. Pacientul se afla in situatiaîn care nu se poate comporta "adult" în timp ce comportamentulinfantil, neadaptat, este unicul posibil60. De aceea, singura reactie adap­tativa la cadrul psihanalitic este abandonarea oricarei reactii adaptati ve,ceea ce transforma atitudinea predictiva, îndreptata spre schimbare într­una de traire a clipei si a situatiei ca atare. Schimbarea a fost obtinutaprin acceptarea starii actuale, acceptarea de sine (desigur, gratieîntregului proces).

- O pacienta dominanta, negativi sta, tip "ucigas de terapeuti",intra în cabinetul de psihoterapie acuzând o migrena psihogena pe carenu au putut-o "rezolva" nenumarati doctori si terapeuti. Îi prezintaterapeutuluÎ voluminosul sau dosar si sirul de tentative de consult siterapii nereusite. Terapeutul îi spune ca nu este capabil sa o ajute, avândîn vedere gravitatea tulburarii, indicata de voluminosul sau dosar. Îispune ca trebuie sa îsi accepta suferinta.

Mesajul implicit al pacientei este: tu nu ma poti întelege si ajuta.Mesajul terapeutului: eu nu te pot ajuta si întelege. Pacienta întelege caterapeutul o întelege prin faptul ca îi spune ca nu o poate întelege.

- Unui individ suspicios i se solicita, reflex, încrederea. Mesajulesential, în ordine paradoxala, este inversat: nu i se solicita încrederea,ci vigilenta de a fi mult mai atent si suspicios în relatie. Interlocutorulsuspicios îsi contesta credibilitatea mesajului prin însusi mesajul sau.

60 P. WatzlawicL.I. I-Ielmick Beavin, D. D. jackson, Of!. cit, p. 250.90

Page 92: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Daca este suspicios fata de cererea de a fi suspicios, nu-i ramâne decâtsa aiba încredere. Un individ suspicios poate avea încredere în altindivid care consimte la valoarea de relatie a suspiciunii pentru ca sesimte înteles în maniera sa fundamentala de relatie.

4.2. Comunicarea defensivli

Orice schimb de mesaje ventiIeaza o problematica narclsica.Fondul - narcisic - al comunicarii se refera la pennanenta sustinere aproiectelor de identitate a celor care interactioneaza. Întrucât, dinperspectiva fundamente lor relatIOnale, procesul constituirii si mentineriiidentitatii copilului se declanseaza înainte de nastere (prin "copilulimaginat" de parinti), se poate problematiza în tel111eniiraportului dintrepermanenta si schimbare. "Dispozitivele" defensive ale individuluifunctioneaza în ordinea nevoii de pel111anenta si echilibru. De aceea,scopul defenselor persona le consta în protejarea propriilor intereseidentitiare. Acest lucru se face, la prima vedere, printr-un anumit tip,incisiv, de interactiune cu celalalt; de pilda, atunci când un individîncearca sa-i controleze "viata" altuia sau, mai precis, când îi transmite,pe fond, mesajul "tu esti de vina pentru ..., tu trebuie sa te schimbi!".Din perspectiva "beneficiarului" corectiei, sunt deopotriva activatemecanisme de aparare care au scopul de a conserva stima de sine încontextul dat (a compensa incapacitatea atribuita), adica mentinîndrelatia. Ruperea relatiei, desi ar avea efecte destabilizatoare, specificeschimbarii, ar indica depasirea capacitatilor defensive si constituieîntotdeauna ultima solutie masiv-defensiva.

Din perspectiva comunicarii defensive se poate disceme adecvatproblematica onestitatii în rapOiiurile interumane. În cazul unuicomportament relational onest, chiar daca exista defense structurale(care permit individului uman instalarea în cultura) acestea nu inva­!ideaLa brutal afectele pe care un individ le resimte fata de celalalt.Mecanismele de aparare sunt suficient de cursive astfel încât Eul sau sanu fie invadat de afecte care sa necesite mistificari ale trairii, princomportamente care sa mascheze teama, agresivitatea, nevoia de controletc. Individul onest este cel care îi poate comunica celuilalt ansamblulde trairi pe care i-l detennina, Iara a face din acest lucru o delensa. Sub

9]

Page 93: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

acest aspect, onestitatea poate fi perceputa ca un mod de vulnerabilizaredeliberata: a-i expune celuilalt propriile angoase, dorintele, limitele.Vulnerabilizarea apare precum un gest neadaptat în special în culturaoccidentala actuala în care "imaginea" este cea care determina succesulsocial. În acest sens, onestitatea poate aduce prejudicii majore con­structiei si mentinerii "nimb ului", al imaginii "impecabile", ,,fabricate"în rapOli cu diversele contexte, al propriei fiinte. Comunicarea defensivaeste, in esenta, un proces de conforma re la ideal, la ceea ce considera catrebuie sâ fie, în timp ce comunicarea nondefensiva, o modalitate deconfol111are la ceea ce individul deja este. De aceea, comunicareanondefensiva ~ chiar daca aduce individului beneficiile trairii senti­

mentului de coerenta si veritabil ~ confine inerent riscurile existentei (si)

în intervalul imperfectiunii, al departarii de ideal care, in mod fantas­matic si conform unor posibile scenarii personale, poate conduce lapierderea stimei si la scaderea autoreflectiei persona le, lucru inaccep­tabil pentru orice cetatean integrat societatii ("de consum" al imaginii).

Deseori, este imposibil ca un individ, permanent corijat de unaltul, sa dezvolte o identitate coerenta întrucât este permanent obligat saopereze un clivaj - intre ceea ce doreste el sa fie si ceea ce vrea celalaltca el sa ajunga. însa problematica narcisica este continuta în numeroasefenomene ale vietii psihice. Perspectiva defensiva asupra comunicarii serefera, pe fond, la clivajul inconstient-constient operat de individ înscopul continuarii proiectului sau identitiar.

Chiar daca - pentru beneficiul prezentarii - perspectiva constientase poate separa de cea inconstienta, in comunicarea defensiva, limitadintre cele doua paliere este relativa. Subiectul se simte în masura sa"aleaga", de exemplu sa minta sau sa fie seductiv însa, pe fond, este înimposibilitatea inconstienta de a fi nondetensiv. Chestiunea devineexclusiv una de optiune între diversele maniere de ascundere a verita­bile lor reactii fata de celalalt.

4.2.1. Perspectiva constienta asupra defensei

Se refera la ansamblul de fenomene de comunicare controlate de

catre individ cu scopul de a-si apara interesele identitiare in raport cucontextul comunicational. Este ceea ce, într-o anumita masura, poate fi

92

Page 94: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

controlat de catre subiect în sensul în care poate opta între a se compOliasau nu într-una din urmatoarele maniere defensive:

- lnhibarea sau absenta comunicarii verbale: este o forma derefuz defensiv fata de "oferta" cognitiva si afectiva a celuilalt. Dacainterlocutorul se afla pe o pozitie superioara, cu diferite fom1e deascendent, individul va refuza sa reactioneze verbal pentru a nu riscarejectia sau alte fonne imaginare de reactie la propriul sau discurs.Inhibarea comunicarii este o aparare fata de efectele, imaginate, alecomunicarii cu autoritatea.

- Minciuna este un fenomen al comunicarii defensive întrucât

scopul unnarit este fonnarea si mentinerea unei imagini convenabile înordine narcisica. Continutul minciunii se afla în rapOli cu maniera încare individul percepe personalitatea celuilalt si îsi reprezinta valorilespecifice interlocutorului. Odata aproximate, cerintele celuilalt, maniera"buna" în care trebuie sa se prezinte, propria realitate identitiara,activitate etc. este modificata confonn expectantelor (aproximate ale)interlocutorului.

- Atitlldinea sedllctiva presupune raportarea la celalalt precum lao persoana ideala sub varii aspecte. Prin seductie este fantasmaticanihilata capacitatea celuilalt de a rejecta, de a agresa etc., ceea ce-ipermite seducatorului se detina controlul relatiei. Apararea prin seductiese întemeiaza pe capacitatea de prezentare în fata celuilalt într-omaniera care ar putea periclita interesele narcisice ale subiectului.Prezumptia inconstienta a seducatorului este ca daca s-ar relationanondefensiv ar fi rejectat, ca necorespunzator idealului interlocutorului.

- Scuzele reprezinta un compOliament, reglementat social, princare este mentinuta, între anumiti parametri acceptabili sub aspectulcontextului cultural, tensiunea unei relatii. Scuzele "repara" imagineaindividului prin afirmarea valabilitatii principiilor pe care tocmai le-aîncalcat, rara sa fi "dorit" acest lucru, aflându-se în imposibilitatea dea-si fi manifestat vointa. În definitiv, prin scuze, individul îsi c1iveazacomportamentul de propria persoana: responsabilitatea actiunilor saletrebuie privita în context si distribuita difhitilor factori de influenta.Pentru ca "cine se scuza se acuza", acest comportament este defensiv înrapOli cu anumite impulsuri, dorinte, care sunt sanctionate social si pecare individul nu si le poate asuma fara sa sufere prejudicii.

93

Page 95: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Comunicarea defensiva poate fi înteleasa si din perspectivanegocierii distantei afective dintre indivizi. De pilda, o persoana "dis­tanta" este cea care este resimtita ca agresiva, ca inhiband comunicarea,în timp ce o persoana "apropiata" este cea care este în asentimentulceluilalt. Se pot recunoaste facil, in ultimul caz, compoliamentele se­ductive sau "de scuze" prin care se mentine un anumit tip de apropiere.Minciuna este un mod de a conserva o "distanta" interpersonalagratificanta. Defensele intra în functiune, în diferite grade, in rapOii cumodificarea spatiului, a distantei personale, cu care individul este obis­nuit. Tot ceea ce transgreseaza limitele, prin "prea aproape" sau "preadepmie" provoaca angoasa ca semn al pericolului si prejudiciului nar­cisic potential. Comunicarea poate fi facilitata de capacitatea de situarela distanta optima fata de celalalt care este, pe fond, o proba a capacitatiide situare optima fata de propriile continuturi afective.

În general, o persoana va deveni cu atat mai defensiva cu cat isi vasimti interlocutorul ca periclitant. De aceea, comportamente precumnormarea, corijarea, seductia, controlul pot angaja defense masive siimpiedica comunicarea veritabila, care ar avea ca subiect chiar trairiledefensive si imaginile aferente ale interlocutorilor.

4.2.2. Perspectiva in constienta asupra defensei

Psihanaliza a dezvoltat, gratie experientei c1inice, o teorie asuprasurselor apararilor pe care orice individ si le instituie61• Principalelecategorii de situatii in care mecanismele de aparare intra in functiunesunt determinate de etapa evolutiva in care se afla subiectul. De pilda,perioadele in care intensitatea pulsionala este maxima, precum adoles­centa si c1imacteriul. Defensa se instituie pe fondul presiunii pulsionalesi a represiei operata de anturaj inca din primele perioade de dezvoltare,la incidenta dintre dorintele copilului si modul in care reactioneazaparintii. Apararile se afla în rapOii cu idealul (introiectat) al individului,in functie de ale caror comandamente sunt acceptate sau necesar elimi­nate anumite miscari pulsionale. Apararea Eului are ca efecte beneficeevitarea neplacerii si reducerea angoasei, prin mentinerea in afaraconstiintei a reprezentantilor pulsiunii interzise (dorinte inacceptabile).

61 A. Freud, Eul si mecanismele de apâmre, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002.94

Page 96: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Plintre consecintele restrictive asupra personalitatii se produce totodatarestrângerea domeniului constiintei, ca nucleu al Eului, falsificarearealitatii si, pe fond, diminuarea statutului Eului, slabirea sa.

În comunicarea defensiva una dintre mize este reducerea angoa­.'Iei. Angoasa este, în fonna sa primara, determinata de starea deneaj utorare a sugarului. Odata cu dezvoltarea sa, Eul încearca, princonsolidarea mecanismelor de aparare, sa taca fata afluxului de excitatiesi contlictului psihic. Aceasta sarcina este dificila în special în anumitesituatii de dificultate elaborati va. Situatia traumatica, de exemplu,produce un raspuns spontan al psihismului sub fonna angoasei (careeste denumita "automata"). Pe modelul traumei - exterioare - seconstituie "pericolul", prin transferarea sa în interior si asocierea lapulsiune, sub forma unei angoase care, de aceasta data, nu mai este"automata", ci constituie o maniera de a semnala urgenta elaborativa.Aceasta reactie reproduce angoasa automata (care era declansata destarea de neajutorare) si declansaza defensa. Daca ultimele resurse de­fensive ale Eului s-au epuizat, individul resimte panica, ceea ce consti­tuie si un posibil început de simptom nevrotic.

Sentimentul de culpabilitate joaca un alt rol consistent încomunicarea defensiva si reprezinta raportul cu autoritatea (legea)interiorizata. Culpabilitatea poate fi asociata senzatiei unei catastrofeinterne care este pe punctul de a se petrece, care determina pierdereaarmoniei interne si, în special, a senzatiei de securitate si protectieinterna a individului. În psihanaliza, întreaga problematica etica estecondensata în conceptul de Supraeu. Supraeul este instanta cenzordobândita prin socializare care îndeplineste trei functii: autoobservare,constiinta morala si functia de ideaI6". Legea este interiorizata gratieidentificarii cu aspecte din persoana celui care-i interzice copiluluiaccesul spre surse de placere. Pentru aceasta, trebuie ca cel care inter­zice sa fie totodata iubit si respectat de catre copil. De aceea, culpabi­litatea se constituie pe senzatia de retragere a iubirii, cu efecte negativeasupra câmpului narcisic.

6" S. Freud, "La dccompositiol1 de la persol1nalite psychique", în NOlll'elles cOl7jCrCllcesd'inrrodllcliol7 Ci la p!')dwllu(vse, Gallimard, 1995, p. 93.

95

Page 97: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

4.2.3. Mecanisme de aparare63

- Rejitlarea este operatia prin care sunt respinsi si mentinuti ininconstient reprezentanti pulsionali. Este un proces psihic universal,deoarece se afla la originea inconstientului ca domeniu separat de restulpsihismului. Conditia refularii este ca scopul pulsional sa provoaceneplacere in loc de placere. Satisfacerea pulsiunii supusa refularii esteposibila si produce placere, insa genereaza neplacere in raport cu alteexigente. Devine motiv al refularii neplacerea care are o forta mai maredecât placerea satisfacerii64.

- lntroiec{ia este mecanismul prin care obiectele sunt trecute, inmod fantasmatic, din "exterior" in "interior". Limita dintre exterior siinterior are ca prototip corpul si raportul dintre stimuli externi (de alcaror efect se poate scapa printr-o actiune motrice) si stimuli interni (acaror excitatie nu se poate diminua prin actiuni motorii). De aceea,introiectia se fundamenteaza pe incorporare, ca prototip corporal almecanismului. lntroiectia nu se opreste insa la limita corporala, ci serefera la intregul aparat psihic, prin faptul ca sunt aduse in Eu "obiecte"externe. Pe fond, personalitatea constituie un "sediment" intem de"obiecte" (sentimente, calitati, atitudini etc.), din "inventarul" intâlniri­lor destinale semnificative, produs si prin introiectie. lntroiectiareprezinta prototipul identificarii, care presupune asimilarea unui aspectal obiectului si transformarea pe baza sa.

- (De)negarea reprezinta mecanismul prin care individul neagadorinte, gânduri, sentimente refulate si de care se apara considerând canu-i apartin: "Sa nu imi spuneti ca este dorinta mea sa plec de aici!" ­imediat dupa tom1area unui gând, este trait cont1ictual si refuzat.

- Formatiunea reactiona/â este o atitudine, compOiiament, trasa­tura de caracter opusa dorintei refulate, constituita ca reactie impotrivaacesteia. De exemplu, pudoarea exagerata ca reactie la marcate tendinteexhibitioniste refulate sau compOliamentul compulsiv de curatenie careactie la dorinta de murdarie. Pentru a se putea opune dorintei refulate,formatiunea reactionala - ca un contrasimptom - trebuie sa beneficieze

63 S. Ionescu, M.-M. Jacquet, C. Lhote. op., cit.64 M. Georgescu, Introducere in consilierea psihologicel, Editura fundatiei România de/vldine, Bucuresti, 2004. p. 60.96

Page 98: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

de un curent de investitie de forta egala cu cel al dorintei refulate.Formatiunea reactionala desavârseste lucrarea refularii, pe care oîntareste sub torma unor trasaturi detinitive, a unei aparari mereu acti­vate, ca o permanenta contra investire. Acest mecanism fundamenteazaformarea majoritatii trasaturi lor de caracter (cel mai specific fiindcaracterul obsesional). Personalitatile accentuate sunt definite de carac­tere patologice care au drept scop mentinerea refulatului .

.- Izolarea este mecanismul prin care reprezentari, cuvinte,comportamente sunt separate de lanturile lor asociati ve. Toate proce­deele care induc o întrerupere în succesiunea reprezentarilor suntfolosite pentru a izola: pauze îa fluxul gândirii, ritualuri, tormule caretin de "limbajul de lemn". Individul izoleaza reprezentarile printr-opauza în care perceptia sau activitatea pare suspendata: "Am uitat ceeace doream sa spun!". Izolarea este un mod arhaic de aparare contrapulsiunii, prin interdictia "atingerii". Prin izolare, interdictia atingerii,care era initial atingerea corporala, iradiaza asupra atingerii reprezen­tariloL Subiectul nu permite anumitor gânduri sa intre în contactasociativ cu altele. Subiectul îsi aminteste o situatie traumatica dar nu siafectele traite. Orice încercare de recorelare între eveniment si afect estesortita esecului, prin forta unei contrainvestitii. Prototipul normal alizolarii îl constituie gândirea logica. Rationamentul este expresia izolariidintre asociatiile rationale si cele afective: individul gândeste "la rece".De aici si functia altor mecanisme precum intelectualizarea, abstracti­zarea, rationalizarea, prin care sentimentele sunt izolate pentru caindividul sa traiasca la nivelul cognitiv, ordonat.

- Proiectia este cel mai cunoscut mod de protejare a Eului,imaginii de sine, si presupune expulzarea din sine si localizarea încelalalt a unor calitati, sentimente, dorinte, chiar "obiecte" pe care nu lecunoaste sau le refuza in sine insusi65. De exemplu: "Din cauza ta si aîncapatânarii tale nu se poate face nimic constructiv!"; individul esteconvins ca celalalt este vinovat pentru faptul ca nu se poate rezolva osituatie. În acest mod, prin "expulzarea" caracteristicii "încapatânare"este refuzata constient propria responsabilitate si incapacitate. Proiectiaeste suscitata în orice contlict interuman care poate fi tradus, gratie

65 1. Laplanchc, 1. Pontalis, op. cii.. p. 308.97

Page 99: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

perspectivei defensive asupra comunicarii, intr-un conflict intern, desfa­surat între Eu si reprezentari de sine refulate (respinse inconstient), dinpricina interventiei comandamentelor interiorizate.

4.3. Comunicarea proiectiva

4.3.1. Conceptul de proiectie

Este o speta a comunicarii defensive care, datorita calitatilormodelului pe care se intemeiaza, au facut impreuna "cariera": proiectiain exteriorul persoanei, asupra "lumii" a ceea ce este inacceptabil pentrusubiect66. În directia cercetarii experimenta le a acestui mecanism deaparare s-a dezvoltat o întreaga psihologie de ramura, cea proiectiva.Începând din anul 1939, datorita lui Lawrence K. Frank, pe lânga asa­numitele "teste obiective" s-a impus si o metoda de evaluare necon­ventionala, prin faptul ca folosea materiale stimul ambigue, care ildeteJl11inau pe individ sa raspunda fara sa poata aproxima raspunsul"potrivit", punând în opera elemente specifice indicative pentru struc­tura si dinamica personalitatii. Pentru Frank, "trasatura fundamentala aunei tehnici proiective consta în faptul ca evoca despre subiect ceea ceeste, în diferite moduri, expresia lumii sale personale si a proceselorpersonalitatii sale"67. Fenomenul proiectiei este o caracteristica a perso­nalitatii si a activitatii psihice în genere, prin intermediul careia seexprima comportamental identitatea si specificitatea individului.Comportamentul individului si specificul în care comunica poate fiînteles ca o reactie selectiva, "proiectiva", detem1inata de caracteristicilede personalitate, la ansamblul stimulilor contextului6X,

Referindu-se la continutul proiectiei si la raportul dintre subiect siobiect, A. Ombredane propune trei specii ale proiectie/)~:

• proiectia speculara - subiectul se reflecta în obiect, inpersonalitatea celuilalt, regaseste în interlocutor caracteristici pe care si

66 M. Minulescu, Tehnici proiectil'e. Editura Titu Maiorescu. Bucuresti, 2000.67 L. K. Frank, Projectil'e j'vlethod\',Oxford, Buckwell Scienti tic Publishing, ]948.

6K M. Georgescu, Vademecllm in psihologie proieclinl, Oscar Print. Bucurcsti, 2005,

~.?·A]IO-28b· i O'" ]' ] ii] ..... B II. m rc( ane", Istll1Cl10n et a mlse cn pace (es aspeets (e a proJectJon ,111 II elinde Ps)'chologie, nI'. 6, 1962, pp. 55-62.98

Page 100: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

le atribuie. Fundamentul aspectului specular al proiectiei consta înexistenta arhaica nonduala, în care ebosa binomului sine-lume nu eraconstituita;

• proiectia catharctica - individul atribuie celuilalt caracteristi­cile personale pe care considera ca nu a reusit sa le detina sau nu-sipermite sa si le aproprie. Este o acceptiune ilustrata prin categoriasimptomului paranoid: eu nu (îmi pot permite sa) urasc pe celalalt ­continutul agresiv inacceptabil este proiectat asupra celuilalt - celalaltma uraste pe mine;

• proiectia complementara - consta în atribuirea unorcontinuturi psihice inacceptabile care pot sa justifice caracteristiciacceptate de individ: "pentru ca celalalt este nesigur pe sine, eu sunt celcare îl pot tutela si ajuta".

Proiectia pune problema fondului si a continuturilor psihice carepem1it desfasurarea fenomenului. Sub acest aspect, de exemplu,perspectiva avansata de empiristul John Locke este o teorie perceptiva apersonalitatii si o teorie a cunoasterii: toate perceptiile actuale suntinfluentate de cele trecute70. Gratie fondului existent, orice nouaperceptie este o "distorsiune aperceptiva dinamica". În aceste conditiiperceptia "pura" tine de domeniul idealului.

Leopold Bellak defineste proiectia în tennenii procesului distor­sionarii aperceptive, cu referire la teoria gestaltista a învatarii (raportuldintre fondul aperceptiv si forma perceptiei actuale). Bellak considerasintetic, pentru definirea în perspectiva psihologiei fonnei, tennenul deaperceptie. Aperceptia condenseaza procesul prin care noile experientesunt asimilate celor din trecut si remaniate gratie acestora, prinintermediul "masei aperceptive", a ansamblului experientelor organizateîn fondul perceptiv al individului71.

În comunicare, celalalt este "stim uluI" care suscita proiectiacontinuturilor inconstiente ale individului. Prin proiectie se produc oserie de "inversari" de roluri cu valoare sanogena: chiar daca subiectuleste cel agresiv (o agresivitate inconstienta), "simte" ca celalalt îl

70 L. Abt, L Bellak, Projectil" P.I}cllOlogl'. Clinical Appruaches /0 the Total PersonalilY,edited by L Abt and L. Bellak, Alti-ed A. Knop( New York, 1950. p. II.

71 L. Bellak, The ThelllCllicAppcrceplion Test CIndthe Children 's Appercep/ion Test i/1Clinical Ule. second edition. GlUne and Stratton. New York, 1971, p. 16.

99

Page 101: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

agreseaza si devine astfel din personaj activ, agent pasiv (în loc deinacceptabilul "eu îi urasc", acceptabilul "ei ma urasc").

Este proiectat In celalalt orice tip de "continut" psihic si nu doarcele negative, de aceea orice obiect idealizat constituie un indiciu pentruidealul interior al subiectului. Personajele-ideal sunt "ecrane" carecapteaza ansamblul de reprezentari inconstiente proprii subiectului. Deaceea, prin proiectie lumea devine bogata în trairi cu masura surseiacestora, subiectul.

Fenomenul proiectiei, precum orice alta perspectiva intrapsihica,sustine o viziune constructivista asupra lumii. Fiecare individ cândvorbeste despre "lume" se refera la sine. Carl G. Jung indica faptul carealitatea "reala", obiectiva, este imposibil de cunoscut ca atare pentruca fenomenul proiectiei este continuu. De aceea "în-sinele" lumii,lumea "de dincolo" de noi, nu poate fi cunoscuta.

În palierul fizic, întotdeauna In procesul cunoasterii, obiectulcunoasterii, care este fizic, este transformat într-unul psihic72. Mai mult,"obiectele" psihice ale cunoasterii, precum însusi obiectul de studiu alpsihologiei, este permanent transfonnat în raport cu lumea psihica asubiectului cunoscator. Deoarece psihismul are oroare de vid, tot ceeace este necunoscut, lipsit de forma, nestructurat, este re-adus si redus laceea ce este cunoscut, format, structurat. Acest lucru este realizat prinproiectie si, de aceea, ceea ce se crede ca se recunoaste în materie, este,de fapt, proiectia datelor (inconstientului) subiectului cunoscator73. Îndefinitiv, orice productie culturala este determinata de universul dereferinta al autorului, de modul unic, personal, de a fI în lume, iarîntâlnirea dintre doi oameni este prototipul acestui fenomen întemeietoral originarului social.

4.3.2. Cultura si proiectie

Modul In care semnitlcam proiectiv lumea este detel111inat defondul aperceptiv care se construieste în functie de contextul cultural.Psihologia a Incercat sa gaseasca, cu o aplicata apetenta universalista,numitorul comun al tuturor indivizilor umani, indiferent de spatiul

72 C. G. Jung, Despre arhetip cu u .\pecialâ cunsiderare a cunceptului de anima. în inlumea arhetipurilor, Editura Jumalul literar, Bucuresti, 1994, p. 93.

73 Jdem, Psihulugie si alchimie, voI. II, Teora, Bucuresti. 1996. p. X.]00

Page 102: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

cultural, pentru a închega teorii transculturale si realiza teste "eliberate"de factorii culturali. Daca era evident faptul ca testele asa-ziseobiective74 vor ramâne întotdeauna vasale specificului cultural, sperantavenea din teritoriul probelor proiective în care materialul stimul se afla,prin caracterul ambiguu si nonverbal dincolo (sau mai bine spus,"înainte") de orice structura culturala.

Utilizarea testelor proiective în atara culturilor în care s-auconstituit a produs o serie de interogatii75. Testul Rorschach (al petelor decerneala) nu necesita alfabetizare, plansele sale, materialul-stimul, nu suntlegate de o cultura (de lumea si realitatea culturii occidentale a clasei demijloc) si poate fi aplicat la diferite nivele de vârsta, producând însa oserie de dificultati. În primul rând motivarea în sarcina a subiectului non­occidental, care trimite spre o problematica etnocentrica76• De pilda,membrii unui grup izolat, care nu poseda un limbaj scris, au reactionat latest prin trairi precum surpriza, teama sau suspiciune, situatie care a pusproblema validitatii acestei tehnici. Subiectii sunt suspiciosi, în speta, încazul studiilor transculturale etectuate de cercetatori din SUA, relativ laimplicarea examinatorilor în organizatii guvernamentale. Acest gen desuspiciuni sunt dificil de înlaturat atunci când metoda proiectiva în sinenu are nici un sens în cultura în care este aplicata. Este dificil de explicatnatura experimentului, al testului Rorschach, de exemplu, într-o societateîn care cea mai apropiata experienta de plansele testului o constituieactivitatea rituala si magico-religioasa. Raspunslllile, în aceasta situatie,se vor încadra simbolismului mitologic cultural cu minime elementesimbolice personale. Se considera ca Rorschach nu este legat de o culturapentru ca plansele nu contin fonne patticulare, structurate de un contextcultural. Ceea ce ramâne cât se poate de cultural este interpretarearezultatelor care are ca principal reper, în special în varianta nord­amelicana a lui Exner, abaterea de la nOIma statistica a unei culturi, înspeta cea de provenienta a testului. De exemplu, plansa descrisa ca"fluture" este vazuta, frecvent, ca "liliac"n. Prea putine raspunsuri

74 De pilda. inventare le de personalitate eare presupun intonnatii declarative despreindivid.

75 William F. Plice, Richly H. Crapo. Cruss Cultural Penpeclives in IntroductOl)'PS1-eholo(!l'. Westem PLlblishing Compan", 1992, p. 1.76'. b.) ~ JIIn"-, p. _.77 Ibid., p. 3.

101

Page 103: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

frecvente indica lipsa adaptarii la modul normal de a percepe, în timp ceprea multe raspunsuri frecvente indica inteligenta medie si lipsa creativi­tatii. Critetiul de decizie îl reprezinta media raspunswilor frecvente dinsocietatea subiectului, care difera de la o cultura la alta. Cu siguranta,plansa "liliacul" va fi perceputa diferit de eschimosii districtului Thule,din nordul Groenlandei, un mediu arctic în care liliacul este absent. Într-osocietate de vânatori unde este fî-ecventa imaginea unui animal ucis, va fi

normal ca în plansa sa se vada patli dezmembrate din animale. Pentru unsubiect vestic, un asemenea raspuns ar fl unul extrem agresiv, care indicapreocupari morbide si necesita psihoterapie. De pilda, pentru locuitoriiinsulelor Dobuan suspiciunea fata de motivele celorlalti si neîncredereasunt modalitati normale de relatie si indivizii care nu sunt suspiciosi suntinadaptati. Raspunsurile la test ale acestei populatii ar fi considerate, înordine vestica, paranoide. În populatia Samoa, subiecti între 16 si 27 ani,instruiti pentru a deveni pastori, au avut raspunsuri legate de spatiilealbe, care, în context interpretati v occidental indica tendinte atlate înopozitie. Pentru acesti subiecti însa albul este simbolul puritatii si culoa­rea preferata. Testul Rorschach, ca si orice proba proiectiva, se poatevalida numai în rapoti cu istoria de viata a subiectilor din aceeasi cultura.

Problematica validarii transculturale a probelor proiective indicafondul cultural al continuturilor vehiculate prin proiectie. Daca mate­rialul proiectat este cu necesitate inconstient, prin um1are supus cenzuriiculturale, rezulta ca în comunicare proiectia întretine "punti" de legaturaîntre personalitatile integrale ale indivizilor. Tot ceea ce este interzis decultura este accesat în maniera mediata prin proiectie: celalalt este rauintentionat, ticalos, pervers etc. dupa cum tot celalalt este o expresie aexcelentei. Prin comunicarea proiectiva se restituie continu-turiledeversate în profunzimile personalitatii de norma culturala.

4.3.3. Comunicarea simbolica

Comunicarea simbolica se refera la interpretarea schimbului demesaje în special sub aspectul vehicularii de simboluri si este o speta a

. - .... 7xcomUl11camprOlectlve .

7K V. S. Dâncu, COlllll!1icLireLisimbolica, Editura Dacia. CIlu-Napoca, 2001.102

Page 104: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Simbolul se constituie la interferenta a doua "lumi": lumea ordo­nata a ratiunii si cea neordonata a afectului. Simbolul este o expresieprin care se încearca cea mai buna aproximare a unui fapt relativnecunoscut, dar a carui existenta este recunoscuta sau necesara79.

Simbolul este dificil de definit întrucât se situeaza functional si în sferanondefinibilului, acolo unde limitele sunt instabile, laxe sau inexistentesi pennit o bulversanta dinamica a semnificatiilor. Psihanaliza indicadiferenta dintre cele doua "lumi" legate prin simbol. Este vorba, înordinea apalitiei onto(filo )genetice, despre procesele priJlwre, specificeSe-ului, si procesele secZlndare, ale Eului. În Se, energia psihica circulafara constrângeri între reprezentari, dupa principiul mecanismelordeplasarii si condensarii, în scopul reinvestirii masive în reprezentarile"halucinatorii", în vederea satisfacerii dorintei. Procesele primarefunctioneaza conf01111principiilor logicii speculativ-dialectice, încal­când pe cele ale logicii intelectului si ratiuniixo. Continuturile Se-uluitranscend spatiul-timp si nu se supun principiilor identitatii, non-con­tradictiei, tertului exclus si ratiunii suficiente. În aceasta ordine, esteasigurata plurivalenta simbolului: prin "jocul" de identitati, prin sus­pendarea de contradictii si coincidenta contrariilor. În cazul proceselorsecundare, energia psihica este "legata", fiecare reprezentare (imagine)este investita cu un afect specific si, astfel, ordinea este instituita siidentitatea conservata.

Simbolul este, pe tond, un "derivat al inconstientului" prin careindividul este pus In raport personal mediat cu continuturi care nu-iapartin (fie printr-o "dezicere" culturala, fie printr-o forma transper­sonaIa). Prin simbol ajung mediat, în constiinta, continuturi inconstientesi sunt pusi în relatie versantii fundamentali ai individului: pulsiune sispirit. Simbolismul nu este numai fundamentul vietii fantasmatice si alsublimarii, ci pe1111iteedificarea relatiilor subiectului cu realitatearealax1. Întrucât numai simbolul reveleaza aspectele cele mai profunde

79 C. G. Jung, Antologie. mI. Il, Definirii, Editura Anima, Bucurcsti, ]994, p. ]95.xo M. Georgcscu. "Psihologia Se-ului sinele de la Freud la Freud", în Psihologia sinelui,r. !vlânzat cGord., Edinu-a Eminescu, Bucuresti, 1999.XI P. Ginesy, Folie et ordre .s}lIIboli(jue. Une telliatil'e de rcpJmgc, Universite ('laudeBemard, Lyon. 1978, p. 186.

103

Page 105: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

ale realitatii, viata simbolica este cea care exprima necesitatile suf1e­tuluix2.

Conceptual, exista delimitari bine precizate între simbol si semn.Simbolul depaseste nivelul semnificatiei prin cumul de sensuri, în timpce semnul opereaza cu semnificatii univoce. În categoria semnelor intra:emblema, atributul, alegoria, analogia, simptomul etc. Metafora se at1aîn zona simbolului, în special prin ceea ce Lucian Blaga numestemetafora revelatoare care suspenda întelesuri vechi pentru a proclamaaltele noi, adresându-se categoriilor abisale ale personalitatiix3. Metaforarevelatoare reprezinta asocierea dintre un element determinat, concret,si un termen care nu se poate formula cu preciziex4.

Pentru Jung, simbolul are un destin cultural: se naste într-uncontext specific, îsi împlineste functia de comunicare între abis uri sisuprafete (punând individul în relatie cu continuturi inconstienteesentiale), pentru "a muri", devenind un simplu semn. Prin simbolul viusunt intelmediate modificarile de substanta ale personalitatii. Pe masurace corespondentii inconstienti, semnificantii, devin ascunsi, simbolulmoare si ramâne un precipitat cu valoare istorica. Gratie valorii saleabisale, simbolul are o functie esentiala în comunicare prin faptul camediaza accesul la continuturile individuale cu mare valoare vitala.Valoarea acestora rezida în faptul ca reprezinta substratul afectiv alvietii în genere si al oricarei întâlniri între doi indivizi.

Comunicarea prin simbol presupune o atmosfera romantica, lirica,în care regulile si formele clasice sunt substituite cu "formele" trairiix5.

Întâlnirea amoroasa este o ilustrare explicita a comunicarii simbolice.Partenerul este numit si imaginat sub diferite forme "animale" sau"vegetale": este puisor, iepuras, albiEuta etc. Dimensiunea regresivaeste evidenta si permite apropierea de celalalt, în spatiul intim, Într-omaniera securizanta. Celalalt este imaginat ca un "pui", reprezentare încare sunt adunate o seama de expetiente personale legate de tandrete,

X2 C. G. Jung, The collected lmrks ojC G. Jung. voI. 18, The symholic fiji:. Routledge &

Kegan Paul, London and Henlcy, 1977,274.

R3 L Blaga, Geneza metajorei si sensul culturii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 31.R4 M. Mancas, Conditionarea psihologicâ a artei, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti,

1940, p. 115.X5 G. Liiceanu, Om si simhol, Humanitas, Bucuresti, 2005.]04

Page 106: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

suport, protectie etc. Celalalt este numit printr-un tennen careaproximeaza o suma de imagini si trairi imposibil de precizat în altamaniera. Fata de comunicarea prin concept, comunicarea prin simbolpermite contactul profund cu sine si cu celalalt. Prin folosireasimbolului ca vehicul al mesajului se stabileste un spatiu impaltasit încare celalalt se profileaza ca foalte apropiat. Prin simbol concomitent cumedierea continuturilor persona le profunde se amorseaza si o formaarhaica de contact cu celalalt: în zona in care limitele personale devinlaxe, identificarile nu sunt inchegate. Comunicarea conceptuala stabi­leste limite ferme celuilalt în timp ce comunicarea simbolica dilueazalimitele personale cu obiectul, aproximând indistinctia arhaica intresubiect si obiect, ceea ce Levy Briihl numea "participare mistica". Dinacest punct de vedere comunicarea prin simbol (si cea proiectiva) este ofaIma de comunicare cu origine in perioada timpurie a ontogenezei.

4.4. Comunicarea nonviolenta

Se refera la o serie de prescriptii de raportare la sine si la celalaltcare sa conduca la exprimarea nonviolenta a propriilor nevoi. Suntpropuse, prin urmare, o serie de jaloane care conduc la gestionareaconflictului, gratie unui mai bun contact cu sine Însusi. Reperele au fostconstituite, prin practica, de catre Marshall Rosenberg În cadrulCentrului de Comunicare Nonviolenta pe care l-a Înfiintat.

4.4.1. Nevoie, frustrare, violenta

Comunicarea este Înteleasa ca un proces (deseori esuat) deexprimare a nevoiloL Nevoile sau trebuintele sunt fortele care scotindividul din starea narcisica si pemlit construirea, simetrica, a lumii sia sinelui. Fiecare psihologie cu accente genetice a propus un inventar alnevoilor individului, dincolo de contexte culturale specifice. "Piramida"trebuintelor conceputa de Abraham Maslow a intrat în patrimoniulcunoastelii comune, În timp ce alte "liste" au fost ignora te. Freud, deexemplu, a Încercat sa gaseasca nevoile ireductibile care animaindividul pe parcursul vietii sale, denumindu-Ie (din perspectiva sursei

J05

Page 107: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

lor) pulsiunio6 A identificat, prim remanieri ale teoriei, pulsiuni auto­conservative si pulsiuni sexuale, pe care le-a denumit generic "pulsiuniale vietii", pe de o palie, si pulsiuni ale mortii pe de alta, intelegând aicitot ceea ce sustine fenomene precum masochismul, nevoia de a ramânebolnav, repetarea unor contexte nefericite etc07.

Incapacitatea individului de a-si gratifica nevoile, in cadrulmediului sau socio-cultural, conduce la frustrare, violenta si contlict.Sursa oricarui contlict este, prin urmare, trairea unei lipse fundamentale.Nonviolenta nu presupune evitarea surselor contlictului, precumfrustrarea, ci contactul cu acestea. Comunicarea devine, din aceastaperspectiva, o maniera de a vorbi despre vulnerabilitatile fundamentale(dependenta de afectiune, compasiune, respect) care degenereaza infrustrare si agresiune. Nonviolenta nu este in nici un caz o forma de"linistire", de evitare a trairii agresive, care nu ar avea drept efect decâtarmistitii interioare cu totul nesemnificative in rapOli cu permanentareintoarcere a nevoilor si a frustrarii. De aceea, de maxima importantaeste capacitatea de a fi in contact cu propriile nevoi, a putea simti si aputea cere. Lumea se poate schimba pornind nUiJlai cu sine si dacaexista multa violenta in lumea actuala, este pentru ca stima de sine aindivizilor si afectiunea veritabila pe care si-o nutresc este scazuta. Însocietatea actuala exista un deticit fundamental de afectiune, de grija desine si, prin retlex, de aplecare spre celalalt. Individul este preocupat deconsum, eficienta, si de o serie de caracteristici exterioare siesi, care-larunca intr-o lume in care sursa tuturor lucrurilor, propriul psihism, esteeludat. Comunicarea nonviolenta propune o schimbare de perspectiva incare nu efectele sa fie moti vul esential de discutie, resursele "limitate"care nu pot fi impartite echitabil, ci cauzele, resursele nelimitate decompasiune.

4.4.2. Compasiunea de sine si de celalalt

Compasiunea este un termen putin uzual in psihologia moderna si,in cultura occidentala crestina, capata sensul rapOliului cu celalalt. Cutoate acestea, prima acceptiune a tennenului ar trebui sa se refere la

06 S. Freud., "Dincolo de principiul placerii" (1920), În Freliil, Opere f/l. Psihologiail1cOl1sliel1tului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.X7 A. Green, coord., La puls'iol1 de mori, PUF, Paris, 1989.106

Page 108: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

propria persoana. Acest lucru este explicabil întrucât orice psihopato­logie cuplinde si un deficit narcisic, lipsa unui raport adecvat cu sine.Consecinta "iubirii" insuficiente de sine, consta deseori în supracom­pensarea printr-o falsa afectiune care creeaza prototipul "ticalos ului", aindividului pentru care celalalt nu este decât o unealta. Ticalosul,persoana cu impOliante tare narcisice, "umple" lumea cu propria-i viata,considerându-i pe ceilalti drept un bun de folosintagg. Confom1 mode­lului vaselor comunicante, individul narcisic cauta sa adune de la ceilaltimaximum de atentie fara de care propria sa fiinta se prabuseste. Oricerisipa, preocupare pentru celalalt, este, daca nu imposibila, greu desustinut compOliamental. De aceea, "ticalosul" comunica mereu violent.Prin Ul111are,pâna si cel mai reprobabil comportament al "ticalos ului"este o încercare de "depozitare" afectiva a compasiunii, defectuosrealizata, fata de sine.

Pe fond, comullicClrea nonviolenta propune o reevaluare apropliilor nevoi, tÎ"ustrari si agresivitate acumulate. Odata Tacut acestinventar, care indica deficitul de afectiune al fiecarui individ, devineposibila si rebalansarea rdpoliurilor cu aproapele si chiar dezvoltareacapacitatii de a darui "din inima". De aceea, comunicarea nonviolentaeste cosubstantiala unei cai spirituale prin aceea ca propune o "tehnica"aflata în fundamentele oricarei doctrine spirituale: mesaj de întelegere,coeziune si afectiune. Celebrul pasaj nou testamentar din Corinteni (13)pune exemplar problema resorturilor comunicarii nonviolente: "dragos­tea nu pizmuieste, dragostea nu se semeteste, nu se tru1este". Este vorbadespre capacitatea de a întelege nevoile celui lalt, indiferent daca aceastaîntreprindere este foarte dificila prin faptul ca celalalt agreseaza, rejec­teaza si produce nedreptate. Toate aceste compOliamente sunt generatede un deficit important de afectiune si nu pot fi "stinse" decât prinacordarea de întelegere si afectiune si în nici un caz prin putere,(contra)agresiune si abuz.

Puterea produce putere, agresiunea determina agresiune si, carevers, afectiunea si compasiunea produc schimbari în atitudinea celui­lalt. Capabil de aceasta "rastumare" este numai cel care se respecta, seiubeste pe sine suficient pentru ca sa nu se simta personal atacat dereactia celuilalt la frustrare. Paradoxal, agresiunea este întotdeauna o

Xg M., Georgescu. Jumal al clelenseiprin scris. Editura Oscar Print, Bucuresti, 2005.J07

Page 109: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

chestiune personala, întrucât sursa este nevoia de reparatie a lipsei deafectiune. în aceasta ordine, nici o injurie nu este adresata personalceluilalt, ci este expresia deficitului afectiv al celui care agreseaza.Persecutia "interna", generata de lipsa de afectiune interiorizata subforma unei autocenzuri dure, produce întotdeauna nevoia de agresiune"externa". Cel agresat nu este decât un element impersonal în scenariulreparator interior care pomeste întotdeauna de la sentimente generate denevoi nesatisfacute. Cel care agreseaza o face pentru ca simte: agasare,confuzie, frustrare, furie, iritare, jena, neaj utorare, tristete, tulburare,angoasa etc.

De exemplu, cunoscutul proverb "cum îti astemi asa dormi" estefolosit pentru justificarea meritelor fiecaruia. Faptul ca anumite istoriipersonale dovedesc incapacitatea perena a unor indivizi de a daruiafectiune celuilalt si însingurarea lor, ca rezultat al tarelor de comu­nicare, ne detem1ina sa "distribuim dreptatea" fara sa tinem cont defaptul ca vorbim despre propriile incapacitati de acceptare a lipsei deafectiune. Judecarea meritelor celuilalt este o încercare gresita decorectie a propriilor coordonate destinale, o fot1na de a repeta chiaristoriile pe care le dezavuam: incapacitatea de a privi cu compasiunepersoanele care revendica afectiune abrupt, prin violenta, semn aldeficitului major în care se afla.

De aceea, afirma Rosenberg, primul scop al comunicarii non­violente este dezvoltarea compasiunii fata de propria persoana. Aproapeorice comportament violent are ca sursa o fom1a interioara de violenta,de "atac" intem. De aceea, dezvoltarea compasiunii fata de lume nupoate începe decât prin amorsarea compasiunii fata de "lumea" intema,fata de propriul proiect de identitate, de tarele, frustrarile si viselepersonale. Unica schimbare posibila a lumii sub aspectul violentei sepoate petrece numai în spatiul intern al propriei persoane si numai prinexersarea compasiunii fata de sine (nu a supracompensarii lipsei deafectiune, care produce violenta revendicativa).

Este vorba, pe fond, despre o mutatie "culturala": dintr-o cultura apacatului si a rusinii sa putem trai într-o cultura a ieliarii de sine.Violenta "interna" asupra propriei persoane este o maniera de viata pro­pusa de idealul performantei sociale în care mediocritatea este condam­nata iar excelenta cautata. Individul este, prin educatie, condamnat la

108

Page 110: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

nemultumire "ontologica": nu este suficient sa fie, ci trebuie, cu nece­sitate, sâfie cumva. Vocea critica intel11aeste cultivata si indica istoriide preluare a criticii (cu efecte de propasire sociala) de la persoanesemnificative anxioase, nemultumite de propria persoana. Exista o"cultura" a nemultumirii prin care, în diferitele medii aflate în prelun­girea celui familial, se exprima mereu ceea ce nu este în regula si foarterar ceea ce este în regula. Stradaniile individului par astfel anulate prinfaptul ca, oricât s-ar stradui, nu este suficient de bine pentru a fi apreciatsi a se simti ca atare.

Imaginea de sine defectuoasa este sursa conflictului cu celalalt:orice frustrare a interlocutorului este perceputa ca asociata propriilorcritici care nu fac decât sa înstr8.ineze individul, condamnându-l Iapedeapsa si privându-l de minimum de afectiune necesar. CondamnareaIa suferinta, prin violenta asupra propriei persoane, este cel mai impor­tant pericol al societatii actuale în care stima de sine a indivizilor se aflaîntr-un major deficit.

Dobândirea nonviolentei intel11e presupune iertarea personala sischimbarea tendintelor interne distructive, de pedepsire prin culpabi­litate si rusine, cu tendinte constructive de îmbogatire a vietii personale.Pentru a comunica nonviolent cu noi însine trebuie sa ne putemdirectiona propria devenire nu prin ura de sine, fata de imperfectiunilecotidiene de care dam dovada, ci prin compasiune fata de stradaniilenoastre pel111anente. Unul dintre resorturile violentei intel11e este co­mandamentul, propria normare critica, ce înlocuieste capacitatea detraire în prezentul compasiunii cu "aruncarea" într-un viitor utopic,mereu aflat Ia orizont, al imperativului trebuie, trebuia, va trebui. Acestimperativ constituie prototipul violentei interioare care anuleaza afec­tiunea de sine, operativa exclusiv în timpul actual. Resorturile violenteise afla în înstrainarea individului de momentul prezentei de sine siexilarea sa într-un prezumptiv si viitor statut "acceptabil" prin care s-arputea produce împacarea cu sine. Numai ca acest moment viitor estemereu "împins" la orizont pentru ca dupa fiecare realizare a imperati­vului, care ar fi trebuit sa conduca la iel1area de sine, se naste un altobiectiv, corectiv al statutului actual, "singurul", din nou, ce va aduceasteptata ieliare de sine. Astfel, individul se afla într-un per-manentmaraton, fuga de actualitatea concreta si centrare pe virtualitatea

109

Page 111: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

viitoare. Procesul de evadare din sinele trait coerent si plasare intr-unultrait conflictual devine o stare perpetua care conduce la alienare siviolenta instalata.

Momentul în care simtim ca nu trebuie sa mai compensam unviliual deficit de sine este momentul de gratie al ieliarii de sine careconduce spre compasiune. Autoperceptia violenta este exprimata prin:"nu este bine ceea ce fac", "trebuie sa ...", "sunt ratat, neispravit,vinovat etc.", "trebuie sa fiu ...". Chiar daca este greu de acceptat inconditiile institutionalizarii sale, imperativul naste intotdeauna violentaintema. Educatia deficitara, cu state vechi in cultura actuala, se sprijinadeseori exclusiv pe santaj afectiv, incapacitate de daruire, rejectie siimpovararea individului cu excelenta idealului si corectii le aferente. Înaceste conditii de istorie personala este greu de imaginat o lumeinterioara constituita prin acceptarea neconditionata a propriei existentesi nu prin învinovatire mereu conditionata si dominata de imperativ.Pare ca fara trebuie chiar fundamentele societatii actuale s-ar destramasi fiecare individ si-ar trai viata într-o forma haotica, fara respect pentrucelalalt. Însa consecintele sunt chiar inverse: tocmai respectul autenticpentru sine si nu egocentrismul compensator al deficitului de afectiunepennite instituirea de raporturi interumane bazate pe respect si grija fatade celalalt, ca reflex al întelegerii si grijii reale fata de sine. Din pricinaunei educatii deseori lipsita de substanta - respect - si construita prinlipsa sau abundenta, extreme simetric nocive prin care se confunda, încazul "fericit", grija excesiva cu iubirea, individul îsi orienteaza viataclivat de propriile dorinte pe care nu mai are curajul si priceperea sa sile cunoasca si accepte. Multe destine ajung sa se constituie nu prindorinte vitale, ci prin datorie, obligatie, culpabilitate sau teama.Schimbarea reflexelor dorintelor celorlalti cu propriile dorinte este unproces care conduce spre recâstigarea compasiunii si afectiunii fata desine, cu efecte deosebite în planul relatiiloL Înlocuirea comandamen­tului, a imperativului trebuie (delegatie a nevoilor celuilalt) cu veritabilaalegere ofera senzatia libertatii de gestiune a propriului destin si viatapoate recapata, în locul senzatiei de detentie, un aspect ludic. Cu toateacestea, vor exista mereu motive "întemeiate" pentru a ramâne într-ununivers vital saracacios, în primul rând ca o consecinta a unei stime desine reduse. Plecarea de aici ar fi catastrofala pentru ca deficitul de

110

Page 112: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

autostima nu mai suporta Înca o diminuare - efect al pierderii pozitiei"onorabile" si al invalidarii inventarului de constrângeri care a confiscatevolutia sa. Indivizii se simt, în genere, constrânsi sa ramâna Într-o nisadestinala paupera, În care nu simt sens si satisfactie, din motive precumobtinerea aprobarii, evitarea pedepsei si a vinovatiei. Exista un gen decauzalitate vicioasa În raportul dintre dorinte si vinovatie. Scenariulimaginar care constrânge individul la violenta interioara are urmatoarelesecvente:

1. expresia nevoilor si dorintelor genereaza neaparat dezaprobareaceluilalt semnificativ;

2. dezaprobarea este o fOllna de pedeapsa care, initial exterioara,devine interna si produce culpabilitate.

Comunicarea nonviolenta, cu sine, presupune analiza acesteicauzalitati vicioase si Încercarea de surprindere a caracterului sauimaginar care este, pe fond, sustinut de nevoia individului de a fi iubit sirespectat. Este Însa confundat respectul veritabil cu cel conditionat.Individul Întelege ca poate fi iubit numai daca Îsi exprima, În cel maibun caz, unele nevoi si le reprima pe celelalte. Detenninismul afectiveste simplu: "eu nu sunt iubit daca ma exprim asa cum simt" - clivajulafectiv este deja bine instalat iar compasiunea de sine absenta; ramânemai importanta "grija" fata de celalalt si de nevoile sale de control.

4.4.3. Priza cu sine însusi - vulnerabilizarea

Compasiunea de sine si de celalalt nu presupun sub nici o formareducerea, anihilarea, chiar mortificarea de sine, ci, dimpotriva, expresiacursiva a trairilor si sentimentelor. Exprimarea sentimentelor se facenumai de cei care Îsi pel111itacest "lux" pentru ca este sinonima cu"vulnerabilizarea". Paradoxal, atunci când ajungem sa constatam casuntem darâmati, dezamagiti, tulburati, deprimati etc. ne aflam Încontact real cu propriile trairi, cu momentul În care chiar se produc, cuclipa prezenta, asttel Încât se creeaza premisele compasiunii fata desine. Tocmai trairile de care fugim ne confera Închegare personala sisenzatia de vitalitate actuala. Numai contactul cu propriile trairi permitegasirea creati va a unor moduri adaptate de satisfacere. Contactul cupropriile nevoi, început al compasiunii de sine, ne scoate din atitudineapasiva, de spectator al destinului personal negativ deja hotarât, si ne

]] ]

Page 113: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

propulseaza în spatiul deschis al posibilitatilor reale reparatorii, înprimul rând legate de atitudinea fata de noi însine.

Fundamentul ieliarii de sine consta în analiza surselor oricarui

compOliament reprobabil. Inditerent de împrejurarile istoriei personalesi de contextul actual de viata, care ne genereaza culpabilitate, putemconstata faptul ca stradaniile noastre au fost pem1anent legate deîncercarea (frecvent neizbutita) de a ne satistace nevoi umane funda­mentale. Orice "greseala" destinaia este, pe fond, o încercare dedobândire a atectiunii celuilalt si reflecta stradaniile noastre eroice de ane "închega" prin respect si atentie. Grija fata de noi insine setranstcllwa, în procesul educativ deficitar, într-o grija fata de nevoileceluilalt care devin, prin interiorizare, tai se nevoi ale noastre. Printr-oeducatie represiva ajungem sa ne înstrainam de propriile nevoi si trairipâna ajungem sa nu ne mai putem recunoaste dorintele veritabile.Alienarea de propriile dorinte si senzatia de nonsens relational conducela ii"ustrare cumulata, la violenta interna care genereaza, într-o cauza­litate vicioasa, culpabilitate si cresterea înstrainarii interioare. De pilda,situatia în care trebuie sa predam o lucrare impOltanta si nu ne putemîncadra în timp ne produce nevoia de a ne blama prin taptul ca ratamposibilitatea unui contact uman "veritabil" cu beneficiarul lucrarii.Faptul ca nu ne putem achita de îndatoriri confom1 termenului ne tacesa ne simtim blamati de cei care se asteapta de la noi la probitatepersonala. Întelegem contactul uman veritabil numai în termenii datorieiimpecabil îndeplinite. Ne învinovatim si generam un rapOli violent cunoi însine pierzând înca mai mult autostima. Comunicarea nonviolentacu sine-însusi presupune, în acest caz, centrarea asupra stradaniilor pecare le-am facut pentru a ne încadra în timpul de predare a lucrarii siasupra conditiilor interne si externe care ne-au condus la depasireatermenului. Blamarea poate fi înlocuita, gratie acestei perspective, cucompasiunea de sine. Viata noastra este o permanenta stradanie în carefacem tot ceea ce putem mai bine în contextul intem, psihic si extemsocial în care ne atlam. Orice autoblam vine din decontextualizarea a

posteriori a unei împrejurari de viata, ca si cum am fi putut sa necomportam diterit. Aceasta perspectiva se întemeiaza pe justificareapsihica a oricarui comportament: daca o actiune apare ca irationala saureprobabila este pentru ca nu se poate stabili contextul intem si extem încare s-a produs. De exemplu, daca sotul pleaca nervos de acasa si este

112

Page 114: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

autorul unui accident de circulatie cauzalitatea este vizibila si vinaautorului este ca s-a urcat în acea stare la volan. La o privire mai atentaam constata ca s-a urcat la volan tocmai pentru ca se afla în acea stare:cel putin prin controlul volanului putea sa se simta în deplinatateapropriului control destin al si a accidentat pe cineva în chiar sensulagresivitatii pe care nu si-a putut-o reprima dar nici exprima (nu a pututsa fie în contact cu sine, cu nevoile sale în relatie cu sotia, s-a simtitneînteles, frustrat si furios). Violenta cu sine a generat o incapacitate deexpresie nonviolenta a furiei în rapOlt cu sotia si, ca unnare, o expresieviolenta distructiva prin "conduita rutiera".

Capacitatea de a fi în con/act cu propriile nevoi, pe care încercamsa ni le satisfacem substitutiv, prin diferite modalitati de raportare lacelalalt în detrimentul nostru, se dobândeste destul de greu. Educatiadeficitara ne-a facut destul de opaci la nevoile noastre sufletesti reale.Aceasta este sursa stresului, a depresiei, a pierderii sensului si avitalitatii. Mediul nostru intern devine ultimul protejat, epifenomen alceluilalt, al grupului si societatii. Ascultarea sentimentelor si a trairilorcare ne definesc sensul personal este un exercitiu rar, nu neaparat prinîncercari, ci mai ales prin reusite. Atunci când se întâmpla si prindemcâte ceva din ceea ce suntem si dorim cu adevarat, luam imediatdistanta si ne consideram gânduri le ca "nebunesti", pentru a le "reîn­gheta", pentru a nu ne destabiliza viata de bun cetatean. Suntem deseorimirati cum se poate ca un respectabil individ, dealtfel stabil si puternicpsihic, se sinucide sau, altul, mai norocos, divorteaza de brava saconsoarta, mama de copii, pentru a se arunca în mrejele unei tinerenecunoscute. Acumulari permanente de deficit vital prin pierdereacontactului cu sine conduc la astfel de explozii de sens, cu consecintemajore în planul social.

Dincolo de impecabilul cetatean pe care ne dorim sa-I întru­chipam se afla însa, individul vulnerabil care nu este câtusi de putin"impecabil", model sau ideal. Individul vulnerabil pare a nu atrageprivirile, din contra, pare a le risipi si a se at1a într-un deficit de atentiesi afectiune. Vulnerabilizarea personala pare a fi sinonima cu pierdereaoricarei "unde" de atectiune. în imaginarul social, în reprezentarilesociale, individul model care canalizeaza atentia si dorintele tuturor,este puternic si, prin unnare, invulnerabil. Prototipul eroului presupuneputere, invulnerabilitate si capacitate de gestiune a situatiilor care ar fi

113

Page 115: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

"doborât" pe onc1l1e altcineva. "Imaginea" perfectiunii impenetrabileguverneaza întâlnirile sociale cu miza, care gliseaza deseori sprecompetitie si confruntare. Cultura crestina a încercat sa înlocuiascalegea tahonului cu o paradigma a întelegerii si atentiei fata de aproapele,însa rezultatele se Iasa asteptate. Putini sunt cei care, buni locuitori aiSamariei, pot sa schimbe invulnerabilitatea agresiva cu întelegereavulnerabila a celuilalt.

Comunicarea nonviolenta propune, din nou, abandonarea legiitalionului si "deschiderea" inimii în fata celuilalt. Sentimentele, profundumane, pe care o persoana le poate exprima, creeaza premiselecomunicarii nonviolente prin faptul ca alcatuiesc acelei persoane uncontur "nonnal" in ochii interlocutorului, fara revendicari de supre­matie, fara nevoi de subjugare defensiva. Care este diferenta dintreurmatoarele mesaje:

1. "Ma simt fiTIstrat si nelinistit pentru ca imi doream sa fiuacceptat de voi; ma simt tulburat pentru faptul ca nu va intereseaza ceeace va spun".

2. "Faceti liniste! Ar trebuie sa va intereseze si sa fiti atenti la ceeace va spun în loc sa va foiti si sa va uitati pe pereti!".

Primul mesaj invita la deschidere, în timp ce al doilea lainchidere. În primul mesaj se comunica sursa afectiva a situatiei,tulburarea profesorului, în al doilea mesaj efectele situatiei, frustrareaprofesorului. În general, în comunicarea conflictuala se exprima violentefectele trairilor: frustrarea si furia. Cauzele furiei sunt total eludate:nevoia de respect, de afectiune si acceptare.

Exprimarea nevoilor este un demers dificil chiar si în relatiile încare comunicarea onesta este sustinuta. Chiar si în aceste contextepremisa implicita este ca celalalt trebuie sa stie ce nevoi avem, pentru cane cunoaste bine. Desi, numai exprimarea nevoilor poate conduce lasatisfacerea acestora, consideram ca daca nu ni se simte frustrarea sinevoia este un semn limpede ca ne este refuzata. Mai mult, consideramca daca propria nevoie nu este intuita de catre celalalt, fara a tiexprimata, este o dovada a lipsei de afectiune. În aceste conditii, cu atâtmai mult exprimarea nevoii devine zadamica, devreme ce nevoia nu afost satisfacuta fara a fi dezvaluita. Exprimarea nevoilor si dorintelor sedeprinde cu greu din pricina culpabilitatii care ne însoteste exprimareaveritabila de sine. De aceea, frecvent, daca ne permitem sa spunem ce114

Page 116: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dorim, simtim nevoia reparatorie de a-I gratifica pe celalalt pentru cane-a "suportat" asa cum suntem.

Este impOliant ca cererea pe care o adresam celuilalt sa fieexprimata în ordinea sentimentelor noastre, pentru a nu risca sa devina orevendicare. De exemplu, în loc de "du-te si pregateste masa!" - "masimt atât de obosit(a) încât mi-ar placea sa pregatesti tu masa".

Contlictul se genereaza prin ul111atoareaecuatie, simpla si usorobservabila: daca trebuintele individului nu sunt gratificate, acestadevine tiustrat si simte nevoia de a-I agresa pe celalalt prin judecati devaloare (clasificare, comparare, atribuire etc.) prin care este invocatrolul "decisiv" pe care îl joaca în propria nefericire. Celalalt este blamatsi devine responsabilul, daca nu exclusiv, cel putin partial, al stariideplorabile în care se afla cel care acuza. Expresia frustrarii pare a fi"institutionalizata" social, ca mecanism de aparare, prin judecareaceluilalt, caruia îi sunt atribui te exclusiv toate culpele posibile. Frus­trarea este semnificativa astfel încât numai încercarea (deseori reusita)de a-l agresa pe aproapele si de a-I face sa simta ceea ce simtim noi(furie, disperare, nevoia de a agresa) devine unica maniera de reactie sidescarcare provizorie a tensiunii.

4.4.4. Exprimarea de sine nonviolenta

Perceptia initiala despre comunicarea nonviolenta poate sa glisezeîn reprezentarea unei "scoli" a reprimarii agresivitatii, cu unele accentenaiv spirituale, ca si cum nu este suficienta capacitatea personala derepresie a trairilor pe care am dobândit-o prin educatie si ar trebuiaugmentata cu alte argumente care sa ne încarce suplimentar cuvinovatie. Nonviolenta este în ptimul rând asociata cu ansambluldoctrinelor spirituale prin care s-ar reprima orice forma de manifestarede sine in virtutea existentei unor principii unificatoare ale universului:celalalt este aproapele care trebuie privit si înteles precum pe sine.Întelegerea nonviolentei ca teHma de negare a propriilor nevoi este uncliseu inconsistent prin rezultate, care aduce prejudicii reprezentariisociale a mesaj ului real al comunicarii nonviolente. De exemplu, celcare a lansat, în cultura noastra, principiul nonviolentei prin "daca îticere camasa da-i si haina", Iisus, a folosit si biciul pentru a goninegustorii din templu. Nonviolenta nu poate sustine, prin represia

115

Page 117: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

trairilor, o viata mai buna. Spiritualitatea care-si propune telul integrariiîn COSlJlOS (ordinea universala) nu poate debuta prin ratarea trairiipropriei ordini, intelegând prin aceasta coeziunea fiintei umane inansamblul sau, inclusiv a "continuturilor" pe care societatea le sanctio­neaza. Daca prescriptiile comunicarii nonviolente ar fi o cale de justi­ficare a propriilor defense, a lipsei de contact cu dorintele reale, aceastaar fi, ab initio, închisa si justificabil ignorata de societatea actuala. Poateca mesajul crestin, cel putin al initiatorului sau, nu se refera lacondamnarea "pacatoasa" a individului care simte în sine "zvârcoliri"de afecte inacceptabile, ci la sursele oricarui "pacat": lipsa afectiunii, adragostei reale, fara excese, singura care defineste respectul pentrufiinta si îmbogateste viata. Într-o astfel de perspectiva, chiar si istoriabiblica a caderii "Îngerului de lumina", devenit primul pacatos, poate firedimensionata. În ierarhia sa "Îngereasca", nu se simtea suficient iubitsi a trebuit sa-si compenseze defIcitul prin "mândrie", razvratire siaspiratie spre o pozitie de putere. Lucifer este "pacatosul" suprempentru ca a dorit sa-si compenseze prin orgoliu (ca autoiubire precara)deficitul intern al autostimei. Sursa oricarui pacat este frustrarea,defIcitul interior, produs prin blocarea comunicarii vitale, care ar fipennis gratificarea pel111anentaa nevoii si nu acumularea de deficit sistaza destinala, cu consecinte explozive. În masura în care suntemorgoliosi, nu facem decât sa retraim personal istoria de mai sus si, deaceea, cultura crestina ne invita sa fim smeriti. Smerenia, premisa acompasiunii, nu se obtine însa prin imperativ, ci prin trairea bogatieiafective a propriei fiinte, împlinire afectiva personala - opusa egocen­trismului, ca deficit. De aceea, numai redimensionarea prin afectiune apropriei persoane ne permite sa transpunem în viata, din interior,mesajul crestin. Din pacate, întelegem deseori prescriptiile crestine, casi pe cele ale nonviolentei ca pe supra-normare care nu ia în consi­deratie adevaratele noastre nevoi. Deseori practicantii spirituali seîncarca cu supranormativele generate de idealul crestin, de pilda, întelesînsa în litera si nu în fondul sau. Rezultatul consta în întarirea clivajuluifiintial si a înstrainarii de trairile personale. Suntarea spirituala, folosireaspiritualitatii în scopul eludarii propriei violente generate prin frustraredestinala conduce la perpetuarea violentei intel11e prin încercarea de

] 16

Page 118: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

izolare tata de zonele reactive din sine80. De aceea, unica maniera depracticare a nonviolentei interne presupune acceptarea de sine, în primulrând sub aspectul violentei, interioare sau exterioare. Exploziile deagresivitate distructiva, imposibil de anticipat, sunt consecinta directa arepresiei de durata a furiei. În consecinta, comunicarea nonviolentaîncepe prin (re)dobândirea capacitatii de exprimare deplina a furiei."Scoala" furiei presupune însa precizarea rapoltului dintre cauza siefect, dintre sine si alter. În cultura din care facem patte, de regula,celalalt este cel care ne înfurie: cauza furiei noastre este permanentdistribuita proiectiv; noi nu facem "decât" sa reactionam la compolta­mentul celuilalt. Violenta este mereu justificata prin faptul ca celalalteste vinovat de suferinta noastra si trebuie, cu necesitate, pedepsit. Oricecontlict presupune credinta în "rautatea gratuita" pe care ceilalti o comitcontra noastra, în incapacitatea de ne exprima furia fara a-i implica peceilalti si de a ne percepe nevoile care stau în spatele comportamentelor.Chiar atitudinea prin care ii condamnam pe ceilalti, ca responsabili aipropliei stari mizerabile, este sursa cont1ictului care genereaza unraspuns compOltamental asociat. Daca îl percepem, proiectiv, pe celalaltca fiind de rea credinta, se va compOlta contol1TI rolului pe care i-lîncredintam si "profeti a" se va autoîmplini.

În aceasta ordine, una dintre atitudinile fundamentale în comu­nicare si una dintre principalele valori umaniste este încrederea. Dinperspectiva paradigmei relationale si a celei tenomenologice încredereaeste un element al definitiei pe care o acordam implicit celuilalt. Dacacelalalt simte, drept consecinta a modului în care este definit, stima,sprijin si întelegere va raspunde cu o definitie simetrica celei cu careeste investit. Exprimarea violenta a furiei prin judecarea, condamnareasi agresarea celuilalt nu va conduce niciodata la rezolvarea pe fond aconflictului, întrucât comunicarea violenta nu are ca resort decâtintimidarea si constrângerea prin întretinerea flicii. Cu prima ocazieînsa, când aceste resorturi cedeaza, cel oprimat va deveni agresiv siastfel contlictul se va întretine.

Exprimarea nonviolenta a furiei presupune "traire a" faptului cadestinul celuilalt nu este niciodatâ cauza trairilor noastre. Trairile

noastre sunt intotdeauna generate de propriile nevoi: de a fi respectati,

80 1. WclwoocL Psihulogia tre::irii, EFP, Bucuresti, 2006, pp. 202-207.117

Page 119: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

de a fi iubiti etc. Gratie acestui fapt, furia se poate exprima nonviolent:nu tII ma înfurii, ci eu ma simt astfel. Comunicarea nonviolentapresupune dobândirea capacitatii de exprimare diterita a furiei, fara a-lagresa pe celalalt. Furia poate fi explimata ca traire personala în carecelalalt nu este decât stirnul si nu cCllIzâ. Comunicarea în situatia deconflict devine un rapOli între doua entitati animate de nevoi, comunesau diferite, care trebuie descoperite si exprimate. De aici, rezultacaracterul nelimitat al resurselor reale atlate in conflict: întelegereareciproca a nevoii de respect.

Care este diferenta dintre unnatoarele mesaje?1. Cum va penniteti sa îmi spuneti ca sunt de rea credinta, habar

nu aveti ce vorbiti!2. Ma înfurie cumplit atunci când ma simt rejectat si respins!În primul mesaj furia este exprimata agresiv, în cel de al doilea,

nonviolent, fara a-l ataca pe celalalt. În primul mesaj individul îsicreeaza o imagine de "invulnerabilitate", în cel de al doilea se dezvaluieca o persoana vulnerabila.

Dincolo de vointa noastra, în spatele oricarei relatii se afla trairiincontrolabile. Orice situatie conflictuala este efectul modului în care nesimtim atunci când diferitele noastre nevoi nu sunt satisfacute.Rosenberg propune o lista de trairi generate de frustrare, din carespicuim90: abatut, agitat, amarât, chinuit, cu inima frânta, cuprins de dor,darâmat, deceptionat, deprimat, dezamagit, disperat, distrus, enervat,frânt, gelos, iritat, înspaimântat, jenat, meschin, neajutorat, nefericit,nervos, nesatisHicut, nostalgic, panicat, ranit, rascolit, rautacios, scârbit,speriat, trist, vinovat.

Exprimarea nonviolenta a furiei presupune contactul cu nevoilenesatisfacute si exprimarea lor în locul gândurilor si expresiilor acu­zatoare.

4.4.5. Observatie si judecata

Comunicarea nonviolenta descrie unele resOlturi psihice si vari­ante compOliamentale a caror însusire cognitiva nu diminueaza frustra­rea si furia existentiala. Din aceasta Plicina, ca set de prescriptii

90 M. B. Rosenberg, COli/linicarea nom'ia/entLi, EFP, pp. 69-70.118

Page 120: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mentale, recomandari externe trairii si nu moduri de traire personala,afectiva, a realitatii interne, comunicarea nonviolenta este dificil de În­susit si necesita etorturi Îndelungate plin care trairea personala genera­toare de contlict sa poate fi constientizata. Acest efort, obiectivul psiho­terapiilor, În genere, are ca prim obiectiv capacitatea de diferentiereÎntre observatie si evaluare (evaluare: "Vasile este agresiv"; observatie:"Vasile spune ca nu sunt capabil"). Frecvent, din nevoia securizanta dea evalua si nonl1a comportamentul celuilalt, situatia În sine, care gene­reaza problema nu mai poate fi constientizata ca atare. Observareacomportamentului celuilalt trece, cu rapiditate si fara controlul subiectu­Iui, Într-o evaluare a sa. Fara exceptie, evaluarea, clasificarea, judecareaceluilalt genereaza violenta pentru ca este resimtita de "beneficiar" carejectiva, corectiva. Evaluarea, de pilda, "Tu ma nedreptatesti!" esteresimtita critic, agresiv si genereaza defense. Cel care este evaluat sesimte neadecvat prin ceea ce este si se Închide, din pricina senzatiei derejectie, oricarei comunicari "afective", autentice. Pe de alta parte, celcare judeca practica un monolog al propriilor valori, pe care, pentru cale respecta cu dificultate, Întrucât Îi aduc prejudicii la nivelul trairilorsale vitale, doreste, cu orice pret, sa le vada operati ve si În cazulceluilalt. Deseori este mai usor de "reparat" axiologic propria persoanaprin delegarea tuturor rigorilor catre aproapele, care devine obiectulprincipal al greselilor fundamentale si corectiilor necesare.

Rosenberg propune o selie de exercitii de separare Între observatiesi evaluare. De pilda, care dintre ul111atoareieatirmatii sunt observatii sicare sunt evaluari?

1. Ion a fost agresiv cu mine fara sa-i fi Iacut nimic.2. Ioana este o persoana buna la sutlet.3. Colegul mi-a spus astazi ca am dreptate În privinta ultimei ches-

tiuni discutate.

4. Seful meu este prietenos.5. Astazi colegul meu a Întârziat.Chiar daca diferentierea observatiei (numai situatiile trei si cinci)

de evaluare nu pune mari probleme la nivelul acestui exercitiu, însituatiile cotidiene nu avem spatiul necesar pentru a discel11e. Capaci­tatea de a nu mai evalua si atribui vinovatia este consecutiva încercariide asumare a responsabilitatii pentru propriile compOliamente si de a

119

Page 121: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

opera schimbarile necesare. Or, negarea responsabilitatii este un faptcotidian gratie mijloacelor subtile prin care este operat. Întotdeaunaexista cele mai bune motive pentru care individul 11lI face sau evita opersoana, o împrejurare etc. Realele motive, care tin de trairi cât sepoate de "umane", sunt deseori trecute cu vederea: teama de pierdere aafectiunii, incapacitatea de a darui din "putinul" afectiv dobândit etc.

Judecarea celuilalt este întotdeauna o fOI11lade evitare a rezolvarii

stazelor afective persona le si exprimare mediata a nevoilor nesatis­facute. Represia nevoilor este o consecinta a modelelor educativedeficitare iar crizele identitiare ale adolescentei sunt proportionale cuamplitudinea necesara remanierii raportului cu sine si cu dorintelevitale. În ciuda parcurgerii adolescentei sau chiar a zabovirii în coordo­natele revendicative ale acestei vârste (apetenta iconoclasmului, depilda), capacitatea de ascultare a nevoilor proprii nu este suficientantrenata. Comunicarea nonviolenta propune acest exercitiu: reevalua­rea capacitatii de identificare a nevoilor personale si, prin ret1ex, aleceluilalt, pentru a le exprima.

Pentru dezamorsarea potentialului agresiv al modului in care nerapOliam la celalalt trebuie realizata separarea dintre simtire, observatie sicredinta. Este important sa stim ce simtim si nu cum credem ca suntempentTllca simtim un anumit lucru. Exprimarea trairilor si a sentimenteloreste esentiala chiar daca autodezvaluirea este fals considerata daunatoareoricarei relatii. Este vorba despre un exercitiu de contact cu sine însusi încare sa primeze nu reprezentarile mentale despre ceea ce suntem, ciexpresia trairilor pe care le avem. De exemplu:

• Sunt un neispravit, sunt un ratat!• Ma simt darâmat si agitat când ma gândesc la viata mea actuala.Expresia trairilor proprii permite o alta maniera de raportare la

cerintele celuilalt. Acesta din urma nu ne agreseaza gratuit, ci dinprofunde nevoi nesatisfacute, greu de exprimat si de gratificat. Estenecesar sa putem asculta nevoile oamenilor si modul în care se rapor­teaza la acestea. Pe fond, ceilalti ne Plivesc confol111nevoilor proprii:reprezentarea noastra publica (interpersonaIa) este alcatuita conformnevoilor celor cu care interactionam si, din pacate destul de rar, dupapropriile noastre nevoi.

120

Page 122: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Atunci când cineva ni se adreseaza agresiv, nu avem capacitateade a sesiza nevoia, dorinta nesatisfacuta care-i genereaza fi"ustrarea sicontraatacam pentru a nu pierde, mai mult, din autostima. La afinnatia:"Nu ai caracter!" de obicei raspundem fie defensiv "Am facut tot ceeace am putut ca sa ...", fie agresiv "Cum Îti penniti sa Îmi spui acestlucru?, Tu nu ai caracter!". Comunicarea nonviolenta presupunecentrarea pe nevoile interlocutorului: "Spui ca nu am caracter pentru cate simti dat la o parte, desi ai muncit mult la acest proiect." În masura Încare putem intui nevoile celuilalt, dialogul este instituit si comunicarea"deschisa" devine posibila. Pe de alta parte, reprezentarea desprecelalalt se schimba: din agresor devine o persoana frustrata care-si striganelinistea prin acuze adresate aparent noua, constituite Însa fara legaturacu personalitatea noastra (decât ca stimul), În ordinea personalitatii sale.

Sub aspectul reprezentarii reciproce, adversarii se pot schimba În"oameni", plin constientizarea reciproca a nevoilor: suntem persoane aflatepe acelasi drum, sinuos, al satisfacelii nevoilor si, plin urmare, al fi"ustrarii.Prin identificarea si verbalizarea nevoilor care-l anima pe interlocutor,refuzul care ne este adresat devine acceptabil, Întrucât Întelegem ca nu maieste legat de noi Însine, ci de limitele celuilalt. Acesta, ca si noi, este un om,caruia Îi este fiica, este rhlstrat, se simte singm si doreste secUlitateinterioara. "Umanitatea" noastra împartasita devine evidenta, asfel Încâtconflictul se poate transfonna Într-o fOl111ade comuniune a nevoilorflll1damentale,pe a caror cale de satisfacere ne aflam.

Exista diverse maniere de mascare a nevoilor Într-o conversatie.Bavardajul este una dintre acestea: interlocutorul are un "debit" deosebitprin care nu ajunge sa se refere la ceva anume. În spatele nevoii de avorbi mult se poate afla o alta nevoie nesatisfacuta: cea de siguranta, ceade pastrare a stimei de sine, frustrare, iritare mascata etc. Conversatia defatada este resimtita ca atare de toti cei implicati, Însa, pentru a nu"tulbura" defensele, este acceptata cu complicitate. În aceste situatii sepoate interveni prin referire la ceea ce se simte: "Discutia ma frustreazapentru ca simt ca ne mentine la distanta. Ma Întreb daca pe dumnea­voastra va satisface".

Similar bavardajului, transmiterea de mesaje de tip judecata sauconcluzie generala nu permite un bun contact uman prin distantareainterpersonala si cantonarea la nivelul generalitatii. De exemplu,

]2]

Page 123: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mesajul "sunteti remarcabil, mi-ati produs o impresie putemica" areefecte narcisice importante, astfel încât, de obicei, cel caruia îi esteadresat se simte tlatat si multumeste. În functie de fona Eului,aprecierea poate genera distanta pentru ca, desi mesajul este râvnit, esteprimit cu anumita vinovatie. Eritemul de pudoare este expresiatriumfului inacceptabil prin apropierea de ideal si situarea superioarafata de celalalt, pozitie greu acceptabila. În mod paradoxal cautamapreciere, însa puterea acesteia ne sperie, ca si cum faptul de a ficomplimentati ar aduce prejudiciu celuilalt. Este retlexul afectiv al uneirelatii semnificative concurentiale (ne-am fi dorit sa fim cei mai buni,dar era ca si cum l-am fi "eliminat" tocmai pe acela la care tineamfoarte mult). Capacitatea de a oferi, simetrica celei de a primi, suntindicative pentru nivelul stimei de sine: cel care recunoaste capacitatilesi valoarea interlocutorului o face cu masura recunoasterii proprieivalori si capacitati.

Pentru a intra în contact real cu trairile celuilalt s-ar putea adresa oîntrebare ca, de pilda, "Ce anume din ceea ce v-am spus v-a îmbogatitviata?". Aceasta întrebare poate aduce lamuriri ale sensului mesajului:fie a fost unul de "convenienta", prin care se mentine distanta, fie sepoate discuta despre nevoile reale ale interlocutorului.

Uneori, comunicarea nonviolenta, enuntarea propriilor nevoinesatisfacute cât si ale celuilalt, nu poate asana producerea de violenta,întrucât interlocutorul este mult prea înglobat în frustrare si continua cupropriile revendicari, fara a ne asculta mesajul. Suferinta si tÎ'llstrareaproduc incapacitatea de a asculta. Individul care este fi-ustrat si furios nusimte decât nevoia de a se descarca si de a pedepsi. De aceea, mesajulnonviolent trebuie sustinut suficient de mult, pâna se produce, într-omasura suficienta, descarcarea, astfel încât interlocutorul sa (re )capetecapacitatea de a asculta.

4.5. Comunicarea persuasivâ

Comunicarea persuasiva este, pe fond, o componenta a comuni­cam cotidiene prin faptul ca a comunica înseamna a int1uenta, îndiferite masuri. În acceptiune specifica, reprezinta comunicarea care aredrept scop modificarea atitudinala a subiectului în conditiile în care

122

Page 124: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

acesta considera ca alegerea sa, consecutiva schimbarii atitudinale, estelibera. Din perspectiva intrapsihica, mesajul persuasiv actioneaza asupraoptiunilor decizionale, prin extinderea sau contractarea acestora. În

acest scop, se angajeaza într-o maniera interactionala mesaje si sursecare vizeaza restructurarea cognitiva a cadrului de referinta. Cel caremanipuleaza construieste un context nou prin care sa-si fill1damenteze sijustifice mesajul ca, implicit, cea mai buna solutie. Imaginea obiectuluieste (re)construita prin recadrarea sa cognitiva.

4.5.1. Persuasiune si putere

Cât timp persuasiunea este folosita în mod constient este expresiacompensarii unor dizannonii personale - inditerent de contextul socialîn care este exercitata. Este, de asemenea, expresia institutionalizariisociale a inautenticitatii, a duplicitatii, în scopuri considerate superioareonestitatii si autenticitatii, personale sau institutionale. Motivatiile utili­tatii sale sunt multiple, dar au fundamentul, "haosul" relational, pre­zumat a fi consecutiv oricarui tip de autenticitate. Prezentarea tenden­tioasa sau trunchiata a realitatii se înscrie nevoilor individuale si de grupde conservare a unor avantaje de pozitie si/sau imagine. Capacitateapersuasiva autentica este rezultatul personalitatii individului si diferitele"mecanisme" prezentate În continuare sunt activate implicit. Chiar sinevoia de a folosi persuasiunea Într-o maniera deliberata se întemeiazape nevoi personale reparatorii (putere, seductie etc.). Pe fond, societateade consum nu poate functiona fara consumatorul convins de "calitatea"produsului, chiar daca ceea ce "cumpara" este imaginea unui individ(prestator de servicii, politician etc.). Începutul ultimei decade a seco­lului trecut a epuizat ultimele unne de coerenta dintre produs siimaginea sa publicitara: de aici nevoia, economica, de a muta miza înplanul reactiei fata de produs, în planul imaginar, cu minimizarea,ocultarea, coordonatelor reale al acestuia.

Se pune însa problema sintoniei dintre mesajul analogic si celdigital în situatia în care persuasiunea se întemeiaza pe atitudini dupli­citare, care cliveaza obiectul Între real si imaginar. Daca persuasi uneadevine un instrument de putere prin care individul sa dobândeascafoloase (în primul rând narcisice), clivajul dintre mesajul para verbal si

123

Page 125: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

cel verbal, scopul de fond al comunicarii, poate transpare SI comul1l­carea îsi pierde orice valenta autentica.

Pentru a se lasa convins, celalalt solicita un schimb afectiv: con­sideratia pe care inductorul o are asupra "tintei". Cel care este manipulatsimte ca i se acorda încredere, respect si afectiune - conditionate,desigur, de acceptarea noii perspective. Se supune rolului si îsi modificaatitudinea datorita efectelor narcisice ale consideratiei si respectului. Deaceea, calitatea relatiei este detenninanta: int1uentele educative esentialese datoreaza investirii afective impOliante din relatie. Persoanele"apropiate", semnificative, detin cea mai mare influenta. Cu masura încare alt individ poate sa resuscite, în relatia actuala, elemente prin caresa-I detem1ine pe celalalt sa-I investeasca afectiv, mesajul va avea efecteproportionale de int1uenta. Aceasta ultima caracteristica indica, cudestula coerenta, rolul contextului si al relatiei în fenomenul persua­siunii. Individul nu poate sa nu "accepte" influenta pentru ca altfel"risca" sa piarda ceea ce celalalt îi ofera: relatia în sine si o bunaret1ectare a imaginii de sine cu functie reglatorie. Imposibilitatea de arisca "pierderea" relatiei produce balansarea sa complementara în caremesajul persuasiv este emis de individul at1at în pozitia superioara.

De aceea, este cu deosebire impOliant cine este sursa mesajuluipersuasiv: ipostaza "fantasmatica" a emitatorului are maxima impor­tanta. Personalitatea fantasmata a manipulatorului se conflgureaza întot­deauna într-un context specific, care-i confera un anumit statut si, într-omaniera conexa, capacitatile sale "inductoare".

Unele "manuale" de comunicare persuasiva sunt scrise în scopuldobândirii unor tehnici de manipulare. "Consumatorul" acestor lucrariare ca motivatie esentiala impOliante corectii narcisice: puterea pe careo detine asupra celuilalt trebuie augmentata prin varii mijloace, pentruca altfel propria putere de control nu este multumitoare. Inflatia perso­nala a celui care doreste sa manipuleze este, în consecinta, un semn alunor importante tare narcisice si de autoestimare. Celalalt trebuiedeterminat a se comporta conform nevoilor manipulatorului pentru casubiectul sa se simta în siguranta, la adapostul avantajelor pe care le areprin forta tehnicii sale.

Exista un paradox al fortei persuasive: cel care nu doresteint1uenta este cel care o exercita cel mai bine, în timp ce manipulatorul

124

Page 126: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

"de cariera" risca sa-si rateze obiectivele. Cel care "striga" risca sa nufie auzit, cel care "sopteste" poate capta atentia. În genere cel care"striga" o face si pentru a se încredinta personal si a-si oferi o proba apropriei puteri de care nu este sigur. De aceea, influenta este propor­tionala cu credinta personala în continutul mesajului. Persuasiuneapresupune forta atitudinala, care rezulta numai din încrederea personalaîn mesaj. Paradoxal, nevoia de a expune mesajul si de a fi receptat caatare este cu atât mai redusa cu cât convingerea personala înautenticitatea mesajului este mai mare. Pentru mesajele evidente, pentrusine, nu este nevoie de tehnici de persuasiune, valoarea lor personalaeste suficienta.

Relatia pe care o construieste manipulatorul, circumscrisa nor­melor culturale de fond, este chiar elementul de noutate, cel careconfera continut "restructurarii cognitive" a cadrului (conditie nece­sara). Persuasiunea presupune manipularea identitatii, a spatiului per­sonal, a normelor care guverneaza relatia. ldentitatea presupune un tipde pozitionare fata de celalalt si, prin situarea pe anumite pozitii, celalaltpoate fi invitat, implicit, sa intre in rolul complementar. Prin "compri­marea" si apoi cresterea distantei, în functie de "marimea" spatiuluipersonal, se poate obtine o fonna de atractie a celuilalt de catremanipulator.

Persuasiunea presupune amorsarea unor "elemente inductoare" cuefect asupra relatiei însasi (secundar asupra continutului). Distantainterindividuala, detel111inatade volumul grupului în care se comunicasi densitatea specifica, este un factor inductor: în acest caz se precizeazatendinta de a depersonaliza mesajele, în timp ce contextele carefaciliteaza apropierea cu reflexe intime determina mesaje infonnale.Indiferent de ,jocul" distante lor studiat de proxemica, celalalt are unpotential persuasiv în raport cu nonnele care gestioneaza întâlnirea.

4.5.2. Factori ai persuasiunii

Manipularea identitati lor presupune avansarea unui "repet1oriu"identitiar în ordine prestabilita. Din repertoriul de identitati pe caremanipulatorul îl ventileaza "tintei" ca "oferta" de pozitionalitate reci­proca, vor fi dezirabile anumite identitati care confera prestigiu sievitate identitati negative care retrag orice fel de stima, atrag oprobriul

125

Page 127: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

si rejectia. Prin apelul la diterite norme (corectitudine, reusita, prestigiuetc.) celalalt poate fi constrâns la contonnare. Sub aspect tehnic,

. 1 1 ~. 01mal11puarea norme or se poate lace pnn :- mod de prezentare: atitudine, mimica, vestimentatie;- limbaj: cuvinte cheie, clisee;- rapOliare implicita la n0l111e:discreditarea unora si acreditarea

altora.

Elemente de comunicare ana logica si digitala care sustin persua-• lj'lSlUnea -:

- zâmbet, amabilitate, agreabil;- atingerea fizica;- naturaletea discursului si umorul;- apelul la complicitate si încredere reciproca;- apelul la valori comune, trecut comun, legaturi comune actuale;- sublinierea caracterului "special" al relatiei;- evocarea pericolului ruperii relatiei privilegiate.Din cadrul mai larg al persuasiunii, sugestia este f0l111aprototip a

acestui tip de comunicare. Mesajul sugestiv reprezinta o incitatiesusceptibila sa produca un raspuns nemediat cognitiv. De aceea coor­donatele individuale care sa sustina fenomenul sugestiv presupun ca:

- subiectul sa dispuna de alternativa de a nu se supune mesajului;- sa nu existe control constient al mesajului;- functia de prelucrare cognitiva sa fie minimizata. Sub acest

aspect sugestia si, pe fond, manipularea se supune unui determinismsituat dincolo de constiinta, atât în domeniul subconstient, dar, în mareparte, în cel inconstient.

Caracteristici ale mesajului sugestiv:- gradul de elaborare al mesajului trebuie adaptat nivelului de

inteligenta al subiectului;- nivelul de sugestibilitate variaza invers cu nivelul stimei de

sll1e;

- atitudinea tinta trebuie sa se at1e într-un optimum de discre­panta în rapOli cu atitudinea care se cere schimbata (un mesaj at1at

91 A. Muchielli. Arta de a influenta. Polirom. 2002, pp. 165.9' ... '- ldem, pp. 126-127.126

Page 128: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

foarte aproape sau prea depmte de atitudinea subiectului poate rataobiectivul);

- cresterea nivelului de atentie acordat de subiect mesajului cresteprobabilitatea schimbarii atitudinale.

Tehnici de influenta sugestiva:- repetarea mesajului;- apelul la afecte;- utilizarea contrastanta de mesaje cu potential anxiogen;- utilizarea de argumente elaborate;- prestigiul sursei - inductorul sa fie expelt si personalitate

carismatica.

Din perspectiva intersubiectiva se poate preciza, prin unnare, undeterminism psihosocial al sugestibilitatii prin intermediul:

- transpunerii dintr-un rol în altul, a capacitatii individului de atrece de la o pozitie la alta, în viltutea nevoii de empatie si învataresociala;

- conformarii cu modelul si idealul, a nevoii individului de aîmpartasi atitudinile grupului de apartenenta.

Întrucât activitatea cognitiva este un factor major al schimbariiatitudinale, potentialul mesajului persuasiv trebuie raportat la calitateaargumentelor folosite. Pentru a se putea întelege modalitatea în care sefom1eaza argumentatia optima scopului persuasiv, s-a operat experi­mental cu variabile precum implicarea subiectului. repetarea mesajului,distragerea atentiei. Pentru ca fonna argumentului sa fie detem1inanta,receptorul trebuie sa tie în masura sa reactioneze la argument, prinîntelegerea mesajului. În raportul dintre atentia acordata de receptor sicalitatea argumentului s-au constatat doua situatii:

a) în cazul unei argumentari de nivel înalt, distragerea atentieiafecteaza întelegerea argumentului si aparitia cognitiilor favorabile,detenninate de logica argumentului. În acest caz distragerea atentieiconstituie un factor detavorabil;

b) în situatia unei argumentari modeste, distragerea atentieIîmpiedica aparitia cognitiilor nefavorabile, rezultat al breselor logice dinargument si lucreaza în favoarea persuasiunii.

Similar problematicii calitatii argumentului, s-au precizat, înelaborarea cognitiva a mesajului persuasiv, doua cai. Nivelul de

127

Page 129: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

prelucrare al unei informatii se afla în raport cu motivatia subiectului sicu capacitatile acestuia de prelucrare. Când subiectul examineazamotivat si atent mesajul, se înscrie pe calea centralâ (fiind influentat deputerea si calitatea argumentelor), denumita si prelucrare sistematica amesajului. În cazul în care nu este atent, se înscrie pe o cale perifericâ,pe care persuasiunea depinde (pe lânga mecanismele cognitive) si demecanisme afective, de relationare sociala, de atribuire. Înscriereasubiectului pe calea periferica este de natura "emistica" si presupuneangajarea de reguli de decizie simple (structuri euristice), bazate pegeneralizare fortata si atribuire precum "majoritatea are în generaldreptate", "oamenii fhlmosi sunt întotdeauna buni", "un mesaj este cuatât mai valid cu cât este mai complex in argumente."

Nivelul de disponibilitate al unei structuri euristice influenteazagradul de persuasiune. Un mesaj care foloseste calea periferica, cuprelucrare euristica, are sanse mai mari in a produce schimbariatitudinale decât mesajul care se înscrie pe calea centrala, cu prelucraresistematica.

Problematica afectiva a persuasiunii se refera la raportul dintrecontextul timic si schimbarea atitudinala. De pilda, subiectul af1at într-ostare afectiva pozitiva va prelua mesajul fara a mai fi înclinat sa-Iprelucreze cognitiv. Se mai stie faptul ca, probabilitatea schimbariiatitudinale creste daca nivelul de anxietate este moderat. În acest cazsubiectul accepta o pozitie diferita de cea proprie întrucât mesajulpersuasiv are efect securizant asupra sa, îi ofera un mai bun control alsituatiei. Daca anxietatea depaseste nivelul moderat, mesajul persuasiveste respins, pentru ca subiectul prefera sa-si rezolve conflictul într-oalta maniera.

Perspectivele intersubiective comportamentale asupra persuasiuniireleva mize le de relatie care sustin confom1area la mesaj:

- locul de rol: exista roluri pe care subiectul le joaca în ciudafaptului ca intra în contradictie cu atitudinile sale, gratie nevoii deconformare la situatie.

- Conformarea la imaginea de sine autoatribuita: are ca tehnicaspecifica cererea secventiala denumita "piciorul în usa" (foot-in-the­door). Subiectului i se face o prima cerere modesta, dificil de refuzat, cuscopul de a-l implica si de a-l face sa raspunda favorabil. Unneaza o a

128

Page 130: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

doua cerere, cea reala, mai mare, care, desi era obiectivul initial, nu afost dezvaluita în momentul primei cereri, modeste. Reusita cererilorsecventiale tine de optimizarea intervalului dintre acestea. Princonfo1111areala prima cerere subiectul îsi atribuie o anumita imagine(însusire, atitudine), pe care se obliga sa o respecte acceptând si o adoua cerere. Subiectul este convins de faptul ca acceptarea primei cereria facut-o în virtutea propriilor caracteristici personale.

- Implicarea subiectului în decizie si responsabilizarea sa: are catehnica specifica "aruncarea mingiei la înaltime mica" (low-balling) sifaptul ca este mai usor de prins. Se obtine confonnarea la o cerere mica,dificil de refuzat, urmata de cererea reala. Spre deosebire de tehnicaanterioara, costurile cererii si nu cererea reala sunt ascunse initial. Deexemplu, afisarea costurilor fara taxe. Angajarea în decizie, prinacceptarea cererii initiale, detel111inamentinerea acestui comportamentîn ciuda cresterii costurilor.

- Contrastul perceptiv se refera la raportul dintre f0l111asi fondconcretizat în faptul ca o cerere pare mai mica daca este prezentataimediat dupa o alta mai mare si nu direct. Tehnica specifica este"trântirea usii În fata" (door- in-the- face), o cerere exagerat de mare esteul1nata de o cerere modesta, cea reala. Daca cererea mare este initialrefuzata, prin fenomenul disonantei imaginii de sine, subiectul aretendinta de a se confonna u1111atoareicereri în scopul de a Înlaturaefectele negative ale refuzului.

4.6. Negocierea

Deseori teoriile si metodele negocierii se constituie pe rapOliul cuo "parte adversa": resursele sunt limitate si distributia acestora produceinevitabil binomul pierdere-câstig. Tentatia câstigatorului unic estefantasma centrala în abordarea fenomenului negocierii, indiferent demaniera în care se pot distribui resursele at1ate în disputa. Chiar daca sepomeste de la o abordare "câstig-câstig", aceasta se face în scopul de aconserva propriul câstig. Negociatorul este, prin Ul111are,cel care uzeazade propriile abilitati de comunicare pentru a rezolva o situatie conf1ic­tuala si a distribui resursele cât mai convenabil din propria perspectiva.Având în vedere valoarea de relatie a atitudinii este lesne de înteles - pe

129

Page 131: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

fondul concurentei acerbe - dificultatea de distribuire a resurselor si anegocierii conflictelor.

4.6.1. Pozitii de negociere si atitudine de fond

într-o negociere salariala, între echipa patronatului (1) SI cea asalariatilor (2), "pozitiile de negociere" sunt (vezi fig.):

pozitia de deschidere: (PDl) = 250 euro, (P02) = 450 euro;pozitia maximala (PM2) = 400 euro;pozitia obiectiv (P02) = 350 euro;pozitia de ruptura: (PR l) = 380euro, (PR2) = 300 euro;pozitia de consens (PC) = 340 euro.

c ccV)

o0/',xc

II

0/',N..,.,c",c","T

IIIIII liII

:;<;:;

f")~('1

o..

'O

o.o. O-o.

o

Il i"T ..,.,IIuo.

Asa-numitele "pozitii de negociere" ilustreaza situarea atitudinalaconcurentiala fata de celalalt:

- "Pozitia de deschidere" (PO) defineste maniera din care sedeschide negocierea si, de aceea, este apreciata astfel Încât sa asigure oanumita malja de evolutie, descendenta, care sa nu afecteze obiectivele

130

Page 132: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

personale. În acest sens, pOZitIa de deschidere este mai mare decâtobiectivul maxim propus. Pozitia de deschidere contureaza limiteletranzactiei avantajoase, ofera primele indicii privind pozitia de nego­ciere a partenerului si modeleaza climatul negocierii.

Ceea ce se cere trebuie sa fie mai mult decât ceea ce se doreste sa seobtina: este vorba despre "contrastul perceptiv" (vezi supra), tehnica demanipulare prin care individul este pus într-o situatie care-i angajeaza re­surse adaptati ve impOltante, dupa care, prin reducere si simplificare, estedeterminata relaxarea si acceptarea. Premisa acestei pozitii consta înfaptul ca cererea directa, autentica, reala nu poate fi acceptata si ca existapredispozitia ca orice prima cerere sa fie respinsa. Conform normeiculturale care detennina atitudinea concurentiala se presupune ca nevoilesi dorintele nu pot fi bine percepute de celalalt si sunt în genere refuzate.De aceea, este mai bine sa nu fie exprimate direct, ci falsificate ab initio.Esenta pozitiei de deschidere, conform unor recomandari de negociere,este duplicitatea motivata de incapacitatea de întelegere si incompatibili­tatea dintre indivizi. Atitudinea de fond determina aparitia de mijloacecompensatorii: celalalt nu te poate întelege si nu-ti va accepta nevoileîntrucât aceasta înseamna sa si le tradeze pe ale sale. Contextul se situeazaîn continuarea legii talionului si este o f0I111ade lupta pentru suprematie,ierarhie, într-o lume cu resurse limitate. Cu toate acestea, ceea ce sedisputa nu sunt resursele în sine si corelatele personale, semnificatiaresurselor: securitatea personala, spatiul personal, autostima etc. Sub acestaspect, orice negociere este CI priori conflictuala daca si numai daca existaprezumptia de "vinovatie" asupra celuilalt, imaginat ca o persoana careatenteaza la propria siguranta. În etologie exista teorii care indicaresOlturile nevoii de a aparare initiala tata de alt individ. Resortul atitu­dinal al negocierii "cont1ictuale" consta în reprezentarea celuilalt ca unagresor al spatiului si nevoilor personale, fata de care unica masura deprotectie consta în mistificarea personala. Celalalt este reprezentat caintruziv, în atara oricarei legi, ordini, reglementari si, în consecinta,periculos. Dezvaluirea nevoilor reale este perceputa ca vulnerabilizaregratuita, care-i confera celuilalt posibilitatea de a "lovi", cu impOltanteefecte negative. Dezvaluirea personala a nevoilor reale prezinta un lisctraumatic: desconsiderarea personala în coordonate veridice: "eu, rejectat,asa cum sunt".

131

Page 133: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

~ "Pozitia de ruptura" (PR) reprezinta nivelul minim al pretentiei,punctul pâna la care negociatorul este dispus sa faca concesii. Cobo­rârea sub acest nivel va avea drept consecinta întreruperea procesului decomunicare. Negocierea va fi posibila numai daca pozitia de rupturamaximala a unei echipe este superioara pozitiei de ruptura minimale aleceleilalte. Importanta descoperirii pozitiei de ruptura este maxima,deoarece permite administrarea procesului de negociere în termeniiapropierii dintre pozitii. Negocierea este blocata daca pozitia dedeschidere se situeaza sub cea de ruptura. Rezulta ca pozitia de rupturamaximala a unei parti este inferioara pozitiei de ruptura minimale acelei lalte parti.

Ruptura înseamna întreruperea contactului, incapacitatea de atolera situatia care poate avea ca rezultat, prin efecte psihice, escala­darea cont1ictului. Ruptura înseamna si confim1area reciproca a ati­tudinii: incompatibilitatea nevoilor at1ate în disputa. Este incapacitateade a accepta faptul ca celalalt nu întelege propriile nevoi, asa cum aufost expuse. Diticultatea este reciproca: exista contexte care trimit sprereprezentari inacceptabile pe care individul si le-a constituit în diferitelesituatii cont1ictuale ale istoriei sale. Pozitia de ruptura este detem1inatade "puterea" Eului si de coordonatele narcisice ale negociatorilor. Deaceea, valentele narcisice ale negociatorului sunt hotarâtoare. Sub acestaspect, nu exista o scoala a negocierii decât daca structura personalitatii"candidatului" prezinta un nucleu identitiar stabil, bine constituit.

- "Pozitia obiectiv" (PO) reprezinta nivelul realist de atingere alobiectivelor, nivel care anticipeaza nevoile celor doua parti. Reprezinta,de pe o patie, ceea ce se poate obtine de la paliener fara a-i lezainteresele, cât si ceea ce se crede ca trebuie "aparat" in fata paJienerului.Pozitia obiectiv are un caracter mai "realist" decât obiectivul maximal sieste întotdeauna superioara pozitiei de ruptura. Pozitia obiectivpastreaza distanta fata de ceea ce devine inacceptabil.

Pe fond, ,jocul" negocierii se constituie pe premisa respectuluireciproc al nevoilor, însa este nevoie de "diversiuni" manipulativepentru a se ajunge acolo. Negocierea este o fonna de comunicare careprefigureaza cele doua "parti" într-o maniera "narcisica": fiecare estemajor centmt asupra propriilor nevoi astfel încât coordonatele personaleale celuilalt sa conteze în mod cu totul secundar. Pe de alta parte,

132

Page 134: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dezvaluirea directa, "vulnerabilizarea", prin comunicarea nevoilor reale,poate fi asociata unei relatii "infantile" în care individul nu tolereazaexistenta unui spatiu personal, oferindu-i celuilalt posibilitatea decontrol absolut. Lipsa spatiului personal, produsa prin vulnerabilizare,este o faima de solicitare a respectului celuilalt prin indicarea lipseioricarei atitudini ascunse care, prin necunoastere, ar putea aduceprejudicii; este o forma a ceea ce etologii numesc "comportament delinistire", indicarea intentiilor non-agresive si submisive. Problemaconsta în dificultatea de a obtine respectul celuilalt atunci când individulresimte frustrare si furie. Prin urmare, negocierea se construieste, înplan afectiv, între doua extreme: ofensiva si defensiva. Ambele punproblema dificultatii de traire a relatiei cu "diferenta" celuilalt, dinpricina instabilitatii narcisice.

- "Pozitia maximala" (PM) este obiectivul cel mai ambitios al uneinegocieri si, de aceea, nu este atins decât în conditii speciale. Aceastapozitie are o functie impOitanta la nivelul orizontului de negociere alechipei si se constituie în motorul unei atitudini "dinamice", prin care seîncearca reperarea adevaratei pozitii de ruptura a pattenerului. De aceea,atingerea pozitiei maximale înseamna stabilirea pozitiei de consens înimediata apropiere a pozitiei de ruptura a paltenerului.

N0l111ele sociale recomanda, în genere, ca model al reusitei peindividul care si-a concretizat aspiratiile înalte, depasind treptat diferitepaliere intermediare. Ponderatia, masura, sunt recomandari daca nuevitate, în cel mai bun caz cu totul secundare. Etica actuala ramânedeseori un domeniu îndepartat de alcatuirea cotidiana a mediului deafaceri, de pilda, sau al relatiilor institutionale, în genere")3.A obtine câtmai mult devine o atitudine "normala" oricarui aspirant la succes.Ponderarea presupune capacitatea de a mentine un echilibru internexprimat în raportul dintre dorinta si gratifkare. Nevoile si dorintele nuînceteaza însa sa revina în metabolismul psihic, al carui motor sunt.Dificultatea de gestiune a nivelului aspiratii Iar, într-o forn1a realizabilaîn interdependenta cu celalalt, consta în miraj ul reprezentarii gratificarii.Acest gen de "halucinare" a satisfacerii dorintei (de succes), exprimateprintr-o reprezentare în care sunt investite importante coordonatenarcisice, creeaza atât utopia cât si agresivitatea sustinuta de rapOitul

Y3 D. Craciun. V. Morar, V. Macoviciuc. Elica afâcerilur, Paideia, 2005.133

Page 135: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dintre starea actuala si cea dezirabila. Utopia, care fundamenteaza"pozitii maximale" în relatia cu celalalt, se întemeiaza pe distanta dintreceea ce este si ceea ce va fi. Este o maniera prin care individultemporizeaza trairea beneficiului, împingând-o într-un viitor care, chiardaca este atins, devine insuficient si antreneaza cu necesitate conturareaunei alte "pozitii maximale", sub forma unei serii de obiective. Acest tipde utopie, al "eternului calator spre scop" indica deficienta individuluide a trai satisfacator, indiferent de ceea ce-si doreste si ceea cerealizeaza: "În viata se întâmpla doua tragedii. Una consta în a nu-tirealiza dorintele. Cealalta consta în a le realiza.,·94 Utopia temporiza­toare este o defensa în fata conf1ictelor narcisice la nivelul vietiisubiectului: înlocuirea lui nu pot cu mi vreau acum, pentru ca voi puteaatunci. Problema trecerii din lumea imaginarului, a potentialului, înactualitate, în realitate, pune problema consecintelor oricarei actiuni sidecizii. Diticultatea decizionala devine o problema narcisica, întrucâtnici un context ales nu este "complet", precum cele reprezentateimaginar si, prin urmare, satisfacator. Utopia temporizatoare se trans­forma într-o utopie "proiectiva" si, în relatia de negociere, alimenteazaatitudinea concurentiala: subiectul atribuie celorlalti vina de a nu puteasa îsi atinga scopul maximal, utopic. Comportamentul rezultat sustineîndeplinirea (auto )profetiei: celalalt este responsabil, vinovat si înglo­beaza, proiectiv, toate tarele individului frustrat.

- "Pozitia de consens" este expresia acordului partenerilor, pozitiacomuna si solutia negociata, care se va concretiza în acordul final.Cazul în care cele doua pozitii de deschidere coincid si se tranSfOlTI1aautomat în pozitie de consens este unul ideal pentru ca, de regula,pm1enerii de negociere vin spre pozitia de consens din directii opuse.

Consensul presupune contextul în care doi indivizi îsi recadreazamaniera în care percepeau situatia pentru a regasi reciproc elementesecurizante într-o anumita forma de distributie a resurselor. Unicamaniera de solutionare stabila a conflictului consta în acceptarea reci­proca a specificului celuilalt si orice încalcare, prin compromis, anevoilor vitale produce tensiune si destabilizeaza relatia.

Pe fond, strategiei cooperante în negociere i se opune o strategieconflictuala, realizându-se o forma de oscilatie, pendulare între consi-

94George Bcmard Shaw.

134

Page 136: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

derarea si desconsiderarea nevoilor celuilalt. Negocierea devine o formade comunicare prin a carei dinamica se regleaza distantele fata deinterlocutor. Atât apropierea cât si îndepartarea de alter este un rezultat alpersonalitatii în întregul sau si nu poate fi, într-o maniera cursiva, un efectal aplicarii unor prescriptii tehnice. Sunt trecute în inventarul diferitelormanuale de negociere, de pilda, asa-numite strategii "conflictuale":

- amenintarea - fOlma de comunicare extrema prin care seinstituie o relatie conditionala între o revendicare si o actiune cu efecteputemic negative asupra partenerului, precum retragerea de la negocieri.Se "recomanda" ca cel care fom1Uleaza o amenintare sa fie perceput caavând capacitatea de a o pune îE practica.

Amenintarea este o fOlTI1aextrema de conditionare, în care perso­nalitatea celuilalt este total desconsiderata, în timp ce propriile nevoisunt imperative. Este rezultatul incapacitatii celui care ameninta, de atolera trairi generate de un anumit context intem, ca rezultat al unuiaextem. Din pricina afectelor brutale ventilate, comunicarea este resim­tita dramatic. Descarcarile afective masive sunt contagioase si cu poten­tial traumatic, punând la încercare forta Eului. Puterea genereaza putere:în comunicare echilibrul dintre interlocutori este mentinut prin investirisi contrainvestiri afective. Puterea extrema nu este niciodata o solutiepentru ca instiga interior pe receptor în a-si mobiliza masiv defensele.

- "falsa concurenta" consta în precizarea faptului ca anumiterevendicari pot fi solutionate pe alte cai, printr-un tert, si, în consecinta,în raportul actual, pmtenerul nu are decât altemativa acceptului. Este ostategie care foloseste rivalitatea si perspectiva rejectiei ca forma deputere: pentru a pastra relatia, celalalt trebuie sa devina confonn pro­priilor dorinte, asa dupa cllm a facut-o, deja, un tert. Teltul este "baiatulbun", în timp ce interlocutorul, "baiatul rau", rebelul. Este invocata oforma de normalitate, de model unifolTI1izant care, daca este refuzat,produce consecinte radicale precum întreruperea relatiei;

- "stresare si tracasare" reprezinta modalitatea prin care esteslabita rezistenta fizica si psihica a celuilalt. Aceasta tactica se "reco­manda" în cazul in care se negociaza cu un pmiener dificil, neprincipialsi dezagreabil, dispus sa se angajeze în tratative dure si prelungite.

Comunicarea presupune "calitate": contactul uman autentic serealizeaza gratie coerentei si sentimentului de securizare generate de

135

Page 137: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

atitudinea partenerului. Aceasta situatie se refera la crearea unei "con­tra-situatii" care sa necesite un impottant efort de "continere" al celuilaltsi impulsul de a încheia cât mai rapid contactul;

- alternarea negociatorilor este o tactica de tracasare prin careîntregul proces de negociere se reia, întrucât la un moment dat seschimba membrii echipei, ceea ce necesita repetarea argumentatiei.

Cel care lsi repeta argumentatia este pus In pozitia "interioara" Incare trebuie sa revina asupra a ceea ce doreste si ceea ce este. Comuni­carea autentica presupune continuitatea unei relatii si nu intel111itenta.Fragmentarea relatiilor este o forma de control si subordonare a inter­locutorului;

- "totul sau nimic" reprezinta o tactica agresiva, de presare apozitiei adversarului, prin oterta unica indiscutabila. Partenerul esteconstrâns la "alegere" între doua posibilitati: întreruperea negocierii, cuconsecintele de rigoare, sau acceptarea ofertei. Conditionarea celuilalteste înlocuita prin conditionarea relatiei. A comunica presupune a puteaaccepta alteritatea într-o masura care sa pelmita mentinerea relatiei. Înacest caz, obiectul nu este acceptat decât în conditii radicale care îltransforma confotm dorintelor subiectului: este o f0l111ade abuz;

- "faptul Implinit" este o torma de angajament unilateral, plinimpunerea unei realitati. Interlocutorul este exclus din relatie prin faptulca decizia care Ul111asa fie subiectul comunicarii este deja luata:controlul este absolut, statutul partenerului neglijabil;

- "ostaticul" este o infonnatie, document sau un bun care se aflaîn posesia partenerului de negociere. Acest element "ostatic" va trebuirascumparat printr-o concesie substantiala. Comunicarea autentica seconstruieste gratie senzatiei de securizare reciproca, ca efect al uneiatitudini veridice; orice element ascuns poate induce precautii, defensesi mesaje superficiale;

- "moara hodorogita". Se revine în mod insistent asupra aceluiasiargument si acelorasi solicitari. Se repeta stereotip, în termeniafirmativi, revendicarea în discutie, ca si cum argumentele parteneruluinu sunt auzite. Comunicarea presupune reactie si adaptare la alter.Defensele excesive, rezultat al unui Eu slab, a unei autostime reduse, îldetem1ina pe individ sa devina impenetrabil în fata nevoilor celuilalt.Unica solutie devine confonnarea, care se realizeaza cu importantecosturi personale.136

Page 138: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Orice asa-numita strategie de negociere trimite spre un context alistoriei personale care detemlina reactiile actuale în functie de similitu­dinea dintre ceea ce s-a petrecut si ceea ce se petrece. Negociatorul"profesionist" este o persoana a carei dezvoltare, în speta, afectiva, i-apennis constituirea unui nucleu identitiar stabil, prin care sa poata"contine" diferentele celuilalt într-o maniera adaptata.

4.6.2. Logica si afect

Obiectul logicii consta în stabilirea conditiilor corecte ale gândirii,respectiva tipurilor logice si a legilor de rationament. Formalismulrigid, specific logicii clasice, este o maniera de aparare în fata afectuluiincontrolabil: gândirea devine un bastion în fata trairii si o manieraconsistenta de control personal (sunt numai pentru ca înteleg). Proceselecognitive au instalat confortabil individul în cultura si i-au marcatopozitia cu natura pulsionala, haotica, afectiv. Eul individului încearcapermanent sa puna stapânire pe dorinta, pe traire, pe pulsiune. Întrucâteruptia pulsionala este permanenta, represia nu este posibila si, deaceea, dorinta haotica, bruta, este transfonnata, sublimata, în produscultural. Natura, din perspectiva economica intrapsihica, ramâneconsubstantiala culturii si este fundamentul sau energetic. Rezultat înaceasta ordine, conceptul psihanalitic de intelectualizare se refera la

nevoia subiectului de a abstractiza si generaliza în situatiile conflictualeiar cel de ra(ionalizare trimite spre justificarea logica ce camufleazamotivele inconstiente care i-ar putea produce subiectului anxietate95.Rigoarea si nomla sunt imperative gestionate de Supraeu. În masura încare logica este o forma de n0l111area gândirii, logica simbolica sauclasica sunt expresii ale functionarii Supraeului. Supraeut în ipostaza sacea mai dura conduce individul spre cea mai "civilizata" maniera deexistenta, izolat de pulsiune, condamnat la nevroza. În lumea "rarefiata"a logicii simbolice, excelenta a abstractiunii, haosul afectiv subiectiveste înlaturat, pentru a produce un spatiu eminanente "obiectiv" deraportare la lume. Astfel, spatiile logicii ca si cele ale matematiciisuperioare sunt ilustrari ale idealului. Logica alcatuieste o etica a

95 M. Georgescu, "Logica si psihanaliza", în Ghidul psihanalistului Pel1i:ct. Oscar Print,Bucuresti,2006.

137

Page 139: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

gândirii în care comandamentul, virtutea lui trebuie sajÎe este cea carealcatuieste si ordoneaza. Gândul logic este intotdeauna la adapost deorice critica pentru ca este construit prin critica. Logica este constituitaprin distantarea de sensibil, de palierul idiograflc. Individul nu este pusîn formula logica decât ca element al unei multimi. Depaliarea desensibil este simultana depaliarii de senzual, de dorinta care animaindividul si confera consistenta unicitatii%.

În sens extensiv, rationamentul, in jurul caruia se structureazacontinutul mesajului, determina nivelul de întemeiere al concluziei. Încomunicarea cotidiana conditiile gândirii, ale proceselor cognitive, suntputernic int1uentate de fondul afectiv. Analiza logica a comunicariicotidiene indica faptul ca discursul abitual îmbina (pseudo)argumente(afective) cu argumente logice, astfel incât se creeaza adevarate cliseeargumentative cu desfasurari inconsistente. Se contureaza erori deargumentare precum:

- apelul la relatie: "Noi ne stim de atâta timp, crede-ma când îtispun ca nu te pot ajuta!" sau "Românii sunt un popor de oameni harnici,inteligenti si primitori. Pentru ca suntem români adevarati, nu putemaccepta acest salariu prin care sa nu ne putem hrani copiii. Domnilor,dumneavoastra sunteti români, lasati-ne sa ne hranim copiii!".

- apelul la traditie: "Niciodata nu s-a întâmplat sa va înselasteptarile, prin urmare situatia de fata este o exceptie si un accidentpetrecut dincolo de vointa personala. Contextul actual este rapOliat lafondul experientei de relatie.

"Argumentul" este fals, detul11atafectiv si sustine un discurs care,în ordine logica, se fundamenteaza pe folosirea frecventa a erorii denu­mita apel la emotii. Valoarea (falsa) de argument a emotiei se refera lafaptul ca ventileaza afecte (specifice nivelului relatiei), care aducatingere capacitatii de procesare cognitiva eficienta a interlocutorului(specifice nivelului continutului) si nu se fundamenteaza pe inforn1atierationala, pe logica discursului, care devine secundara în beneficiulemotiei provocate de orator. Apelul la relatie sau forma extensiva aapelului la traditie, invoca stabilitatea reprezentativa a diferitelor entitatisociale, dobândita pâna în momentul actual, pentru a justifica uncompOliament.

96 1. Hermann, Psvchanulvsc ellogiqllc, Editions Dcnocl, Paris, 1978.138

Page 140: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

- "panta alunecoasa": "Daca veti continua sa cereti salarii mari,nu vom mai putea sa ne platim furnizorii, ceea ce va însemna lipsamateriei prime, intrarea în somaj tehnic si falimentul institutiei". Estecea mai frecventa forma de apel la emotii: neacceptarea unei propuneriva produce consecinte negative sau chiar dezastruoase.

În fata unei reprezentari catastrofice reactia initiala este de fuga,ceea ce produce acceptarea necritica a solicitarii. Reprezentarileextreme, prin consecinte, pel111itinvestirea agresivitatii din relatie, ceeace poate conduce la o forma de contraideal si la renuntarea la anumitenevoi personale. În esenta, se confera o relatie cauzala intre dorinteleinterlocutorului si efectele dezastruoase ale acestora;

- atacul abuziv la persoana: "Nu vom lua in consideratieargumentele dumneavoastra pentru ca sunteti o persoana pe care nu neputem baza". Se considera ca ceea ce sustine interlocutorul aClIm estefals pentru ca atuilci individul a înselat;

- atacul circumstantial la persoana: "Nu putem accepta pozitia pecare o aveti pentru ca nu reprezinta decât interesele si avantajeledumneavoastra personale". Se respinge argumentul partenerului dincauza unei împrej urari în care se at1a acesta.

Prin cele doua erori de argumentare interlocutorul este "atacat"prin invalidarea definitiei de sine. Indiferent de contextul actual, istoriapersonala il face "inapt" pentru relatie. Pe fond, este dificil de remaniatreprezentarea pe care un individ (si-)a creat-o în imaginarul celorlaltidin cauza unor împrejurari specifice de viata. Abaterea majora de laideal este considerata ireversibila în reprezentarea publica a fiecaruiindivid. Încrederea, de pilda, apare ca o valoare consumabila, cu efectecapitale asupra reprezentarii publice a unui individ. Rezonanta reprezen­tativa negativa este cu dificultate remaniata din pricina latentei si aatribuirii consonante a intentiilor. Atacul la persoana se constituie si peparadigma structurala a comunicarii, prin care se dovedeste influentapsihogenezei, a istoriei persona le, asupra actualitatii. Eroarea deargumentare consta în decuparea unei secvente din psihogeneza carecapata valoare de prototip, de istorie semnificativa pentru individ.Identitatea sa devine major (in)validata de o secventa de împrejurari.

- apelul la popor: "A fi demn înseamna a nu fi de acord cu ceea ceni se cere în aceasta institutie". Se solicita acceptarea unei pozitii prin

139

Page 141: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

invocarea apartenentei la un grup, apartenenta care obliga la un tip deconsistenta cognitiva. Eroarea functioneaza prin dificultatea de a traiexcluderea. ldentitatea se constituie si consolideaza prin apartenenta, întimp ce rejectia afecteaza stabilitatea de sine.

- apelul la autoritate: "Înca de la gânditorii antici se stie ca ceea cespuneti nu este consistent, de aceea nu aveti dreptul sa sustineti asaceva". O opinie este justificata prin apelul la o autoritate recunoscuta îndomeniu. Apelul la ideal sub fonna autoritatii este folosit pentru aindica inconsistenta unei pozitii. Eroarea functioneaza gratie fascinatieipe care idealul o are la nivel social: contestarea idealului esteechivalenta cu excluderea din grup, având în vedere functia de coeziunesociala a idealului.

Pe fond, argumentarea prin strategii eronate functioneaza gratiemanipularii dorintelor celuilalt: a fi apreciat, înteles, respectat, inclusetc. Toate dorintele sunt determinate si generate de dinamica perso­nalitatii, de nucleul identitiar, în functie de zonele de consistenta sau deinstabilitate.

4.7. Comunicarea eficienta

Presupune momente de "a fi împreuna", de a putea trai noncon­f1ictual o forma de comuniune nonfuzionala la nivel afectiv si cognitiv.Pentru aceasta trebuie sa existe o sintonie între "timpurile psihice",ritmurile interlocutorilor si disponibilitatile lor de acces la alteritate, ladiferenta, între nivelele de stabilitate ale nucleelor lor identitiare.Premisele capacitatii de comunicare eficienta tin de întreaga dinamica apersonalitatii si pot fi evidentiate prin comportamente precumcapacitatea de referinta directa la sine, personalizarea discursului sauasumarea de afecte, reprezentari si comportamente.

4.7.1. Atitudini ineficiente

Atitudinea este, dupa cum am subliniat, o predispozitie actionalaîn comunicare. Atitudinea întemeiaza stilul de comunicare, "climatul"relational si calitatea intâlniri i cu celalalt. Sursa fundamentala acontactului autentic se at1a, deci, in atitudine. Atitudinea si perspectiva

140

Page 142: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

globala asupra celuilalt influenteaza fundamental comunicarea. Situarea"ascendenta" fata de interlocutor poate avea ca efecte nevoia de:

1. a norma personalitatea si comportamentul celuilalt în virtuteapropriilor idealuri. Interlocutorul devine un copil care trebuie sa"învete" sa se compOlie. Celalalt este judecat confonn unui alt cadru dereferinta si este invalidat, ca destin personal, prin declaratia implicita catrebuia sa fie altfel si nu asa cum este. Din nevoia de a compensa"deficienta", interlocutorul normat Îsi va reprima trairile autenticepentru a avansa unele considerate "convenabile" conform evaluarii.Chiar daca în Ul111anonnarii rezulta mesaje pozitive, exista posibilitateade a se asambla o relatie de complicitate În vederea obtinerii degratificari. Individul se va comporta exclusiv în directia În care s-asimtit gratificat, ceea ce va induce tensiune În relatie, proportional cucompOliamentele reprimate care nu au intrat în zona dezirabila;

2. a consoia, ca si cum celalalt nu este capabil sa-si traiascaÎmprejurarile de viata. Pe fond, orice mesaj de consolare este unul deminimalizare a trairilor, ceea ce conduce la invalidarea trairii: "toatalumea trece prin aceste situatii". Interventii de acest gen pot fi resimtiteca nonnative: "esti dator sa treci prin aceasta situatie pentru ca asa esteviata!". Individul se simte neînteles întrucât resimte dramatic contextulpersonal si nu-I intereseaza modelele externe, persoanele care sepresupune ca ar trece cu mai mare usurinta prin aceleasi trairi;

3. a intelpreta, ca si cum celalalt nu este capabil sa-si semnificeexperientele. Orice explicatie este cognitiva si devine exterioara trairii,tara a o putea anula. Desigur, interpretarea este una dintre interventiilecare permit schimbarea în cadrul relatiei terapeutice. În acest context,dar si în cel cotidian se pune problema momentului în care se"interpreteaza" o situatie din viata interlocutorului. Capacitatea unuiindivid de a sesiza relatii de ordine sau Înlantuiri cauzale este conformapropriei problematici. Constientizarea diferitelor aspecte personaje seface În virtutea unui context intern favorabil si nu este rezultatul uneiinterventii externe. într-o comunicare autentica individul gaseste mediulnecesar pentru o buna elaborare si reflectie, astfel încât sa Înteleaga cevamai bine propriul compOliament. Interpretarea este atunci expresiaintuitiei persona le pe care celalalt o pune în cuvinte. Este vorba demomentul propice al interpretarii care indica sintonia afectiva si

14]

Page 143: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

cognitiva din relatie. Inte'lJretarea care survine prea devreme esteresimtita agresiv. Sub acest aspect, atitudinea terapeutica (ca forma acomunicarii eficiente) presupune sustinerea celuilalt în (re)gasireapropriilor semnificatii si interpretari, fara a grabi acest proces;

4. a oferi solutii sau slaturi, ca si cum celalalt nu este în stare sa-sidetermine destinul si sa aleaga, responsabil. Indicarea unei iesiri dinsituatie presupune confinnarea imposibilitatii de a trai situatia, ca formade evitare a starii actuale, care conduce la mentinerea problemeiindividului. Este posibil ca incapacitatea de a gasi solutii la problemelepersonale sa fie rezultatul unui climat afectiv originar, în care individulnu a fost lasat sa-si exercite capacitatile decizionale si rezolutive. A fostorientat de experienta unui tutore dominant care nu i-a permisexperimentarea propriilor solutii, indiferent daca generau succes sauesec. Oferta de solutii nu face decât sa conserve tipul de comunicarecare l-a condus pe individ în situatia actuala. Deseori sunt solicitatesfaturi si solutii tocmai în sensul incapacitatii de relationare independen­ta. Persoanele dependente solicita permanent din partea celuilalt solutiipe care sa le adopte în virtutea gratificarii solicitate.

În afara de spetele de ineficienta în comunicare generate desituarea complementara "ascendenta", situarea "descendenta" poate fi,de asemenea, perceputa ca o forma de distantare, prin nevoia de:

1. submisie, subordonare: ,,facem dupa cum doriti'\2. mascare a trairilor, de a nu reactiona cursiv la mesaj;3. a nu refuza, de a permite aproape orice.Capacitatea de a spune nu, de a refuza, este un indicator al

nivelului de independenta. Individuarea presupune acceptarea propriilornevoi si dorinte ca primordiale în raport cu dorintele celuilalt. În masuraîn care expresia personala este resimtita afectiv ca interzisa sau subor­donata dorintelor unei alte persoane, refuzul solicita costuri personaleridicate. Individul care nu poate refuza se simte constrâns la acceptareaneconditionata a dorintelor celuilalt si la reprimarea alor sale. Conse­cintele sunt dificultatea de a se apara, anxietate, frustrare, agresivitatepasiva, autodevalorizare, depresie, evitarea contextelor de comunicare,în special a conflictelor. Incapacitatea de a refuza este determinata deincapacitatea de a tolera reactia celuilalt, resimtita ca extrem agresiva siavând drept consecinta pierderea (imaginara a) respectului pe care

142

Page 144: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

celalalt îl acorda. Aceasta situatie este inacceptabila pentru ca prindeficitul de autostima individul nu poate sustine nici o forma derespmgere.

4.7.2. Inferioritate si comunicare

Incapacitatea de situare "simetrica" si nevoia de dominare sausubmisie, ca atitudine generala, este efectul de fond al instabilitatiiidentitiare. Comunicarea nu poate fi autentica din pricina trairilorproduse printr-un nivel scazut al autostimei. Primul corelat al autostimeireduse este sentimentul de inferioritate. Altr-ed AdIel' si-a construitîntreaga psihologie individuala, o psihologie axiologica si pedagogica,pe coordonatele sentimentului de inferioritate97. Existenta, dupa Adler,care preia idei perene, presupune comunicarea si comuniunea sociala. Încalea acestei nazuinte înnascute se afla fortele mediului social sicultural. AdIel' preia unnatoarea idee din antropologia freudiana: familiaizoleaza individul atât prin structura cât si efecte. Originarul social s-aconstituit la interferenta dintre familia avara, închisa, suficienta siesi sicomunitate. Freud a avansat tema majora a opozitiei fundamentaledintre iubire (Eros-natura) si cultura. În timp ce cultura se construiesteprin relatiile de grup, iubirea (sexuala, diferita de cea sublimata) deter­mina relatia între doua persoane din care tet111leste exclus. Cuplulîndragostit, printr-un ref1ex defensiv împotriva aneantizalii în comu­nitate, este auto-suficient, socialmente avar. Viata în cuplu este echi­valenta cu izolarea si cu momtea comunitatii9x: "cele doua persoanereunite în vederea satisfacerii sexuale cauta sa se izoleze de restul lumii,ceea ce constituie o dovada care pledeaza împotriva instinctului gregar,a sentimentului de masa,,99.

Pentru Adler modul de viata specific societatii secolului trecut (sinumai) aduce atingere contactului autentic, intim, cu semenii. Indiviziise evita reciproc, comunica fara sa poata stabili punti de contact,coeziunea necesara, atât în contextul public cât mai ales, în familie. Deaceea, viata psihica devine un complex de masuri ofensive si defensive,

n A. AdIel', CUlloasterea olIIului, Editura Iri, Bucuresti, 1999.

~~IvI.Gcorgescu, II;osta::.e ale lIIor!ii IÎltr-UI1 tilllP al (Iorill!ei, Paideia, Bucuresti, 2003.J) S. Freud, "Psihologia maselor si analiza Eului", În Freud, Opere IV, Studii despre

societate si religie, Editura Trei, Bucuresti, 2000, p. 98.143

Page 145: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

prin care individul incearca sa se adapteze lipsei de comunicareautentica. Adaptarea incepe din perioada timpurie in care se constituieschita idealului de viata. Copilul este biologic neajutorat si incearca saobtina, prin diferite comportamente, superioritatea (situarea ascenden­ta), care sa-i confere securitatea si adaptarea. Un obstacol important instradania de securizare a copilului sunt nOl1nele cultura le, continute ineducatia de care beneficiaza. În raport cu idealul de viata, se f0l111eazasiatitudinea fata de viata: optimismul rezulta din increderea copilului de ase putea achita de sarcini. Optimistii sunt cei la care dezvoltareacaracterului ul1neaza, în ansamblu, o directie fara ocoliri, au increderein sine, atitudine favorabila vietii, se autoestimeaza judicios. Pesimis­mul este o consecinta a incapacitatii de a rezolva sarcinile si detel111inasovaiala, timiditate, inchidere in sine. Pesimistii au un pel1nanentsentiment de inferioritate, cauta sprijin în incertitudinea generala pe careo resimt.

Pentru Adler inferioritatea este constitutiva si este constientizataca sentiment de neîmplinire si insecuritate, care stimuleaza permanent laadaptare, gândire prospectiva si actiune. Orice act de vointa se sprijinape sentimentul de neimplinire, de inferioritate si are ca scop obtinereade satisfactie, multumire, implinire axiologica. Însa chiar aceste scopuri,increderea, fidelitatea, sinceritatea, dragostea sunt cerinte stabilite princriteriu comunitar.

Individul isi poate reduce senzatia de insecuritate prin sentimentulde comuniune pe care il resimte in societate. Capacitatea de a comunicasi de a se transpune in celalalt, empatia, sunt întemeiate de sentimentulnativ de comuniune sociala. Resursa educativa esentiala consta in co­nectarea copilului la sentimentul de comuniune sociala. Nazuinta inten­sa spre putere este invers Prop0l1ionala cu educabilitatea si este o reactiea copilului la mediul afectiv ostil.

Fantasmele puterii sunt prezente in imaginarul individului dinprima copilarie. Nevoia de putere, de superioritate, este omniprezenta,întrucât confera protectie în fata celuilalt. Exercitiul superioritatii esteinstitutionalizat prin constituirea idealului, care antreneaza fantasme degrandoare, compensatorii pentru starea reala, de deticienta a individului.Educabilitatea este determinata, prin Ul1nare, de inferioritate si deaspiratia, reparatorie, spre putere.

144

Page 146: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Sentimentul de inferioritate, de insecuritate, de insuticienta, îm­pinge individul spre gasirea unui scop care sa-i canalizeze întreaga per­sonalitate, datOlita potentialului compensatoriu si sa-i asigure (re)do­bândirea superioritatii. Nivelul sentimentului de inferioritate si insecuri­tate se amorseaza în nucleul identitiar al copilului sub fonna niveluluide autoestimare. Daca sentimentul de interioritate este putemic aparesupracompensarea, aspiratia la putere si superioritate exacerbata. Suntindivizii cu Eul aflat în inflatie, incapabili de comunicare autentica dinpricina deficientei importante de autoestimare. Agresivitatea estegenerata de un profund sentiment de insecuritate, care poate fi gestionatnumai prin lupta perpetua cu celalalt în vederea obtinerii superioritatii,în ciuda faptului ca scopul originar va fi fost contactul autentic.Persoanele care sunt agresate, în încercarea de a-si depasi sentimentulde slabiciune, devin anxiosi, precauti, critici, lipsiti de încredere în ei siîn ceilalti. Întregul ambitus afectiv poate fi pus în relatie cu problema­tica interioritatii, dupa cum o întelege Adiel':

- mânia indica aspiratia catre putere si setea de dominatie caresuspenda integral sentimentul de comuniune sociala;

- tristetea este expresia esecului de a înlatura neplacerea, slabi­ciunea, prin obtinerea superioritatii;

- compasiunea este, pentru Adiel', expresia cea mai pura a senti­mentului de comuniune sociala si a capacitatii de transpunere in celalalt.Prin compasiune se dobândeste totodata superiOlitatea "binefacato­rul ui".

Situarea simetrica sub forma atitudinii oneste de împartasire detrairi faciliteaza contactul real cu celalalt, schimbul autentic de stari.Sentimentul de inferioritate, produs prin slabiciunea supracompensata aEului, va produce întotdeauna pozitionarea complementara a indivi­dului.

În mod fundamental, eficienta în comunicare este determinata deatitudinea empatica si autenticitate, printr-o situare non-complemen­tara, non-no1l11ativa, non-consolatoare, non-interpretati va si non-rezo­lutiva 100.

IIJIJ M. Georgescu, Introducere i'n consilierm psihologiccl. Edi'tura Fundatiei România delvfâine. Bucurqti, 2004.

]45

Page 147: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Suita definitiei negative a comunicarii autentice se condenseaza încapacitatea de acceptare neconditionata a personalitatii celuilalt, care seexprima în neutralitatea binevoitoare. Neutralitatea se refera la valorilereligioase, sociale, morale ale celuilalt si este o maniera de respectacordat existentei interlocutorului în virtutea diferentelor si a specifi­cului sau. Neutralitatea binevoitoare este consecinta capacitatii deacceptare neconditionata a interlocutorul ui sub aspectul relatiei, chiardaca exista diferente semnificative între valOlile personale. Aceastaatitudine este rezultatul capacitatii de tolerare, a diferentei axiologicefara a o resimti constrângatoare si fara a induce în relatie o presiunerepresiva.

A comunica înseamna a interactiona implicit sub raport axiologic;cât timp interactiunea consta într-un proces de "conveltire" si influentaexplicita, libertatea axiologic reciproca sufera si relatia cu celalaltdevine conditionata de uniformizarea valorica. Capacitatea de a acceptadiferenta celuilalt este sustinuta de o buna întemeiere personala subaspect axiologic. Nesiguranta personala este incompatibila cu neutrali­tatea, întrucât detem1ina nevoia de (re )asigurare personala prin influen­tarea interlocutorului. În acest caz, controlul limitelor personale se facenumai prin extinderea acestora asupra celuilalt, care devine o "pro­vincie" personala, vasal al dorintelor nesigure ale "centrului". Neutra­litatea binevoitoare reprezinta atitudinea prin care este respectat spatiulpersonal, astfel încât sa fie eliminate extreme "atective" precumdistantarea "rece", dezinteresata, defensiva, sau apropierea hiperdomi­nanta. Este o atitudine Plin care se elimita conditionarile generate deidealul social, competitie, remaniere etc. Acceptarea neconditionata esteo atitudine izolata, în contextul practicilor educative si a cerintelor deperformanta ale societatii. Filiatiile, liniile de rudenie, asiguratransmiterea transgenerationala a idealurilor, care constituie motoruleducatiei, iar idealul actual este centrat pe (tlâce si nu pe afi. Diterenta,sub aspect atitudinal, dintre cele doua verbe este impOltanta si odetennina pe cea dintre aClfm si atunci, dintre este si vaii, dintre prezentsi viitor, dintre concret si utopic. Aceste diferente sunt, în consecinta,produse ale sistemului axiologic care întemeiaza relatia sociala sicondenseaza idealul. Fara ideal, valori, relatii de detelll1inare unanimacceptate, constituirea grupului uman nu ar fi fost posibila. Reversulconsta în pierderea personalitatii în grup, unifonnizarea specificului146

Page 148: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

individual prin mortiticarea tendintelor naturale si, drept consecinta,dificultatea de contact autentic cu aproapele.

4.7.3. Ideal si comunicare

Pe fond, atitudinea fata de celalalt pune problema rapOliuluisensibil dintre libertate, expresie personala si constrângere, represie.Educatia autentica, ce realizeaza un bun balans între represie si expres­sie, tine, din pacate, tot de domeniul dezirabilului. În realitate, pierdereaautostimei, prin constrângere educativa masiva, este un fenomen extins.Se creeaza, prin interiorizarea idealului de la persoanele semniticative,parinti, reflexul incapacitatii de acceptare personala neconditionata.Viata devine un mars fortat spre o stare diferita, îmbunatatita, în raportcu cea actuala, iar calitatea vietii, capacitatea de a trai (fara prescriptii,"pur si simplu") este puternic afectata.

Nimeni nu doreste sa fie subiectul unei vieti "simple" pentru caeste considerata, fara echivoc, o expresie a ratarii. Viata simpla esteînlocuita, din start, cu imperativul unei vieti "complicate" în ordineaidealului. "Idealul simplitatii" devine o expresie inconsistenta. Cu toateacestea, comunicarea autentica presupune capacitatea de situare înordinea "simplitatii", care "coboara" individul de la înaltimea idealului,pentru a-l aseza în ordinea fireasca a raportului cu celalalt. Numaisimplitatea ofera premisele acceptarii diferentei, în timp ce abordarea"complicata" opereaza cu necesitate selectii pe criterii implicit elitiste.Un individ situat la înaltimea propriilor sale idealuri are nu numai"nasul pe sus", ci întreaga sa tiinta, supusa unor importante contorsiunisi clivaje personale, în scopul de a arunca peste "bordul" personalitatiisale trairile "balast". Din pacate, tocmai aceste trairi "balast" pennitreconstituirea simplitatii persona le, sursa a capacitatii de contactautentic cu celalalt. Simplitatea presupune acceptarea de sine, restaura­rea limitelor reale ale personalitatii, prin aproprierea tarelor si a zonelorde penumbra. Prezentarea impecabila În f'ata interlocutorului, "compli­cata", artiticializeaza raportul, prin ventilarea de prescriptii represive side corelate afective ale acestora: nemultumire, frustrare, nevoie decorectie etc.

Nemultumirea de sine, ratarea idealului, determina atitudiniconditionate t'ata de ceilalti, precum si t'ata de sine. Acceptarea de sine si

147

Page 149: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

revenirea în domeniul lui a fi devine, în aceste conditii, o sarcina dacanu imposibila, în cel mai bun caz foatie dificila.

Sub aspect spiritual, în ordinea filosofiei perene, valoarea vietiieste suficienta pentru a întemeia orice existenta si a o declaraneconditionat valoroasa. Cu toate acestea, inventarul istoriei personaleinvita permanent la prescriptii vizând viitorul, motivate de stazadestinala, nemultumitoare, în care s-ar afla orice individ total multumitde sine. Automultumirea este confundata cu abulia, cu încremenirea înproiect, cu o forn1a de negativism vital, în ciuda faptului ca automultu­mirea, autostima confera nucleului identitiar În actualitate 1'0 1111a pecare fiecare si-o doreste proiectiv, prin stradania de programare adestinului. Este un reflex al incapacitatii fundamentale de schimbare aconditionarilor inteme prin care idealul critica Eul si împinge ladesfasurari comportamentale programati ce.

Ce va lipseste, de pilda, pentru a fi multumiti de sine în acestmoment? Poate ca nevoia de a dobândi diferite elemente, interioaresi/sau exterioare prin care va puteti considera împliniti. Poate sa fiereflexul nevoii de întemeiere perena în existenta, de "piloni" destina liprin care (pe)trecerea personala prin lume sa prinda câteva tuse imor­tale. Sadirea unui copac, construirea unei case si nasterea unui copilasambleaza atunci defInitia sociala a vietii împlinite. Aceste elementecreeaza un spatiu securizant în care persoana se reprezinta la adapostulvicisitudinilor vietii, ale carei caracteristici de fond sunt nepermanenta,schimbarea, perisabilul. Toate aceste caracteristici sunt, în definitiv,proiectia manierei în care este resimtit propriul nucleu identitiar: fragil,perisabil, schimbator prin faptul ca este permanent supus presiuniiinteme a remanierii, în scopul atingerii idealului.

Orice element exte111are ca sursa o prezentare interna conditio­nata de dinamica personalitatii si de stabilitatea narcisica. În ultimainstanta, starea nucleului identitiar, narcisic, confera individului certitu­dinea împlinirii sau pe ce a ratarii. De aceea, valoarea vitala trece învaloarea propriei personalitati asa cum este, situata la diferite distantede ideal si, prin unnare, înglobata în imperfectiuni. Nevoia de perti:.~c­tiune constituie o piedica esentiala în calea trairii în buna-stare apropriei vieti si în acceptarea alcatuiri lor personale (de asemeneaimperfecte) ale celorlalti.

148

Page 150: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Un individ cu o putel11Îca apetenta spre corectie personala nupoate comunica autentic cu celalalt: deficientele intel11e si cele proiec­tate în interlocutor canalizeaza mesajul spre timpul viitor reparator siîmpiedica trairea în prezentul neconditionat al relatiei. În modparadoxal, fata de valorile "progresiste" ale societatii actuale, îndreptataspre obiective exteme, împlinirea destinala are o alchimie centrataasupra interiorului fiintei. Fara a eluda valoarea extema a vietii, reactiafata de alcatuiri le mundane este un reflex al coordonatelor intel11e. Deaceea, un consistent scop destinal se refera la trairea, în raport cupropria persoana, a sentimentelor de autenticitate, creativitate, paceinterioara, iubire de sine (fara supracompensari) si credinta în propriapersoana. Toate acestea sunt reflexul unui bune autostime care permitedesfasurarea vitala a fortelor interioare, fara represii mOliificatoare sistaze afective. Capacitatea de comunicare eficienta se dobândeste cumasura buna-starii interioare si se pierde prin risipa prezentului si aacceptarii coordonatelor persona le, în viliutea unor "promisiuni", deasemenea interne, a un ui viitor niciodata atins.

În ciuda acestor prescriptii, percepute drept consistente, nu putetiproduce schimbarile interioare pe cale de consecinta: nevoia depermanenta a personalitatii se opune oricaror schimbari, mai ales dacapornesc din sfera reprezentarilor cognitive (induse de aceste rânduri).Trairea autentica, precum si comunicarea eficienta, prezinta riscurimajore, în special referitoare la pierderea echilibrului si a nisei socialeactuale, construita prin renuntare si represie, în raport cu conjuncturaeducativa si cu "scoala" de relatie absolvita în cadrul familiei.

4.7.4. Pozitia empatica

Întelegerea empatica se fundamenteaza pe un proces de identi­ficare, prin adoptarea chdmlui de referinta intern al celuilalt. Presupuneun raspuns senzitiv, adaptat si non-evaluativ la sentimentele si trairileceluilalt. Empatia consta, esential, în capacitatea de transpunere însituatia celuilalt, fara a fi însa un efect al identificarii masive cuinterlocutorul. Identificarea masiva genereaza o pozitie non-empaticaprin faptul ca nu este favorizata constituirea unui spatiu personal care safaciliteze buna delimitare. Proxemica, studiul raportului dintre dimen­siunile ambiantei si starile psiho-comportamentale, ofera cadrul teoretic

149

Page 151: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

pentru studiul empatiei. Fenomenul empatiei se refera în special ladimensiunea psihica a spatialitatii, detemlinate de contextul culturalexprimat în special prin "spatiile psihice" învatate în procesul encul­turatiei. "Spatiile psihice" sunt preluate confonn specificului cultural acarui placa turnanta îl constituie familia. Cultura nipona, de pilda,propune membrilor sai distante personale mari, astfel încât salutul nupresupune atingere fizica. Cultura europeana, în genere, reglementeazadiferit spatiul personal: atingerea fizica este necesara (sub fonna saru­tului triplu sau dublu). "Zonele" relatiei sunt valori culturale alereflexelor afective specifice fIecarui individ, constituite si consolidate lainterferenta dintre cultura si personalitate:

- zona intima - între 15 si 45 de cm. Este zona în care subiectulpermite, voluntar, accesul persoanelor semnificative, înalt investi teafectiv;

- zona personala - între 45 cm si 1 m. Este rezervata persoanelorapropiate, dar este deschisa si situatiilor sociale cu caracter ceremonial;

- zona sociala - I m si 3 m. Indica distanta de siguranta pastrataîn relatie cu persoanele necunoscute, potential insecurizante, caregenereaza tensiune;

- zona publica - peste 3 m. Este spatiul necesar subiectuluipentru a se proteja de multiplicitatea resimtita ca agresiva a maselor deindivizi1ol.

Spatiul personal si masura proximitatilor sale indica resurselepersoanei de a comunica confortabil cu celalalt. Spatiul interior, dimen­siunea psihica a spatialitatii, defineste capacitatea empatica: celalaltpoate fi ascultat fara a impune distante prea mari sau prea mici. Lanivelul deficientelor de spatialitate psihica, interlocutorul poate aparea"adeziv", "sufocant", "devorant": retlexul este de îndepaliare si, pentruca distanta este compensator, imediat, micsorata de celalalt, aparareaprin "fuga". Empatia cu persoanele "adezive" necesita capacitatea de atolera proximitatea, de a avea un spatiu personal bine conturat, astfelîncât sa nu fie invadat fantasmatic de interlocutor, gene rând trairiintolerabile. Persoana care solicita spatii personale mari este "distanta","îndepartata", este cea care nu accepta decât intervale interpersonale

10] M. Haddou. Cum sâ spui /1/1, Editura Trei, Bucuresti, 2003, p. 70.150

Page 152: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

mari. Capacitatea empatica se exprima în acceptarea distantei SI

respectarea spatiului pe care celalalt îl avanseaza: orice încercare deapropiere va produce îndepartarea interlocutorului distant. De aceea, înmod paradoxal, pentru a "tine aproape" de interlocutor, nu este necesaranicio încercare voluntara de apropiere, ci posibilitatea de traire autenticaa distante!or asa cum sunt constituite.

Empatia presupune capacitatea de "continere" prin situarea "Euluiobservator" într-o pozitie mediana fata de sine si celalalt. Numai prinacest tip de situare si reflectare a trairilor celuilalt sunt resimtitemomente-de-a-fi-împreuna. Atitudinea non-empatica este provocata dementinerea distantei prin pozitii defensive fenne, evitarea sensuluimesajului în scopul reducerii angoasei sau reflectarea trairilor celuilaltîn palier rational (compulsia interpretativa), nevoia imperioasa de înte­legere mentala.

Indicatori ai deficientei empatice si ai situarii defensived . d . d' . 1 d d d liPetenmnate e at]tu 111]comp ementare ascen ente sau escen ente -:

• întrebari de genul "De ce'?";• întreruperea brutala a celuilalt;• interventia tangentiala sau paralela, prin care discursul este

dirijat diferit fata de dorinta interlocutorului;• nOlmarea, judecata etica: "Sunteti neadecvat, defensiv, incapa­

bil de a sesiza ceea ce se petrece cu adevarat";• interpretarea hazardata, prin avansarea de relatii cauzale situate

la distanta de realitatea afectiva a individului: "Va tot criticati dupa cumva C1iticauparintii";

• interventia cliseu: "La ce va gândi ti?";• propunerea de solutii;• a evalua, a învinovati;• a moraliza;• a analiza;• a eticheta: "Esti stupid pentru ca ai facut ...";• a comanda, a fi directiv;• a lauda;

102 A. Baban, coard., CUlisiliere educationala, Clqj-Napoca, 2001, pp. 23-24.151

Page 153: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

• a simpatiza, a acorda suportul la modul general: "Totul va fibine ...";

• a ameninta, a aveliiza: "Daca se mai întâmpla sa ...";• a evita: "Hai sa uitam asta ...";• a conditiona "Te voi aprecia numai daca vei ...";• a tutela: "Aceasta este directia buna ...";• a impune reluarea unui subiect: "Sa mai vorbim despre ...".

4.7.5. Autenticitate si încredel'e

Presupune situarea non-defensiva în relatie ca efect al unui nucleuidentitiar stabil si coerent. Autenticitatea reprezinta capacitatea indivi­dului de se dezvalui asa cum este, fara a resimti implicit nevoia de a serecomanda sub un fals Eu pe care sa-I mentina printr-o atitudine rigida.Autenticitatea este consecinta congruentei dintre reactiile interne siatitudinea externa. Autenticitatea este elementul cel mai dificil de

obtinut, întrucât este emergent întregii istorii personale si, indiferent deprescriptiile rationale, justificabile, pe care un manual de comunicare"eficienta" le avanseaza, ramâne un factor stabil si refractar int1uentelorde scurta durata.

Autenticitatea se afla în rapOii direct cu violenta intema sitraumele afective pe care individul, din momentul în care le-a trait, leperpetueaza în comportament sub diferite fonTIe reparatorii. "Lectia"afectiva a unei situatii traumatice consta, reductiv, în faptul ca puneindividul în imposibilitatea de adecvare comportamentala si personala.Frecvent, educatia conduce la acest clivaj nociv, cu efecte de lungadurata. În diferite situatii, copilul este nevoit sa-si nege trairea pentru aputea mentine relatia cu adultul. Inautenticitatea adultului-educator,incapabil sa-si exprime trairile în tata copilului (sa-si indice sensulautentic al intentiei sale constrângatoare), detenTIina perpetuarea unuic1ivaj afectiv care sustine, la nivel social, distanta dintre nevoile realeale individului si diferitele sale roluri si statusuri.

Comunicarea eficienta presupunere trairea împaliasita a încre­derii. Încrederea se avanseaza atitudinal prin considerarea interlocuto­rului ca apt de a comunica eficient si nu se solicita sau acorda verbal.

"Dilema prizonierului" este o situatie prototip pentru comunicare,în masura în care liantul esential este încrederea în faptul ca celalalt nu

152

Page 154: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

ne poate aduce prejudicii, în special afective. Doi indivizi sunt banuitide comiterea unui infractiuni grave. Conform probelor, nu pot ficondamnati decât la doi ani de închisoare. De aceea, singura modalitateprin care infractorii pot fi acuzati pentru totalitatea faptelor comiseramâne auto-incriminarea. Procurorul îi separa si le face individualunnatoarea propunere: "Daca vei colabora cu acuzarea si vei facemarturisiri complete, vei fi eliberat imediat iar complicele tau va ficondamnat la zece ani de închisoare. Daca amândoi colaborati si facetideclaratii complete, veti fi condamnati la cinci ani de închisoare".Dilema se refera la modalitatea eficienta în care fiecare prizonier seraporteaza la celalalt, la capacitatea de a-i anticipa reactia, conformreprezentarii intel11e pe care o are despre acesta. Dilema se refera, pefond, la a-i acorda sau nu încredere partenerului, în virtutea reactiei salesimetrice sau diferite. În cazul În care exista încredere reciproca siinteres comun, prizonierii vor pastra tacerea si vor ramâne în închisoarenumai doi ani. În situatia lipsei de încredere, solutia care se impune esteauto-incriminarea, întrucât exista riscul unei pedepse de zece de ani(daca numai un prizonier va pastra tacerea); tot în aceasta situatie, în celmai bun caz (lipsa reciproca de încredere), pedeapsa va fi de cinci ani.

Pierderea încrederii este traita dificil întrucât este resimtitaincoerenta reprezentarii intel11e a celuilalt. În masura în care oriceobiect-persoana are o reprezentare intel11a, o imagine asupra celuilalt,încrederea se acorda În rapOli cu nivelul de securizare pe careinterlocutorul sub forma sa de "obiect intel11"îl are. De aceea, acordareaîncrederii si modul în care se face are efect asupra celuilalt. Gratie uneireprezentari intel11e stabile si securizante ne comporiam ca si cum"stim" ca nu putem fi înselati, ceea ce îi pennite celuilalt sa contina oreprezentare intel11a simetrica, care sa fie întarita si împlinitacompOliamentaJ. Cu alte cuvinte, orice proces de comunicare începe cumaniera în care este reprezentat interlocutorul. Reprezentarea intel11a aceluilalt se operationalizeaza atitudinal, paraverbal si se exprimacomportamental, pentru a detennina reprezentarile si reactiile celuilalt.Încrederea în obiect depinde, prin Ul111are,de nivelul de încredere dinsubiect. Exista istorii în care persoanele se simt permanent înselate: estevorba despre nevoia de a primi afectiune, respect, prin confonnarea ladorintele celuilalt, ceea ce conduce la represia propriilor dorinte.

]53

Page 155: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Persoanele determina, prin propria atitudine, dificultatea de expresie,contextul relational în care se simt înselate, si-l detennina pe celalalt sase compOite ca atare (desigur, pe fondul unor nevoi specifice).

Orice "contract" de încredere nu face decât sa compensezereparatoriu incapacitati reciproce de expresie a neîncrederii. Codurileetice si deontologice au ca sursa tocmai neîncrederea de fond în alter, înciuda bunelor sale intentii declarate.

Încrederea este efectul unei atitudini personale, resimtite decelalalt ca efect al propriei coerente si onestati afective. Pe fondul nevoiiculturale de înscriere într-un optimum personal, individul are nevoie deasigurari privind acceptarea neconditionata a relatiei. în afara senzatieide încredere, de a fi acceptat, va folosi "masti" prin care sa-si camuf1ezesi compenseze nevoile reale: va fi inteligent, coerent, drept, amabil,puternic etc. pentru a se asigura ca nu va fi rejectat.

Atitudinea care faciliteaza comunicarea eficienta se centreaza peascultarea atenta si efortul real de întelegere. Încercarea de a-l întelegepe celalalt este perceputa de interlocutor si nu trebuie "marcata" prinîntrebari, mimica, gesturi etc. Nevoia de a-l face pe celalalt sa perceapaefortul personal de întelegere indica o deficienta de contact. De aceea,modul în care interlocutorul este supus interogatiilor poate facediferenta dintre comuniune si interogatoriu. Folosirea întrebarilor caforma de control asupra celuilalt este nociva si resimtita agresiv, prinîncalcarea spatiului personal. Întrebarile faciliteaza, în general,comunicarea pe un palier al continuturilor de suprafata. Ceea ce celalaltnu îsi permite sa vorbeasca, din pricina propriilor rezistente generate derelatie, nu poate fi "obtinut" prin întrebari. Exista o dinamica personalaprin care individul se simte securizat în relatie, astfel încât sa comuniceelemente sensibile în timpul sau personal. Încercarea de transgresare atimpului personal al interlocutorului, pe criterii de "eficienta", va blocacomunicarea si va avea efect invers.

Ascultarea autentica poate sa ia 1'01111atacerii verbale (tacereanon-verbala fiind imposibila). Tacerea pe1111iteceluilalt explorarea trai­ri lor, sentimentelor, atitudinilor, valorilor etc. si respectarea întreguluit1ux cognitiv, gratie neîntreruperiloL În conditiile nevoii de informatie(cognitiva), specifice dinamicii sociale, tacerea poate fi semnificata ca"vid", ca lipsa de comunicare. Tacerea verbala este depmte de a indica

154

Page 156: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

însa tacere afectiva: dorintele si nevoile actuale ale individului animafrecvent "taceri încarcate". Tacerea poate deveni, în cazul "suprasar­cinilor" afective, o piedica în comunicare în masura în care estegenerata de angoasa si insecuritate.

De aceea, a permite celuilalt sa taca poate fi perceput ca:- un mesaj de încredere si respect;- o fClll11ade ascllltare onesta;

- crearea de spatiu personal;- lipsa nevoii de control a celui care asculta, absenta nevoii de a

domina, prin situare ascendenta.Comunicarea autentica este o fOIl11ade oglindire reciproca a

trairilor care nu se poate petrece tara confitl11area reciproca a modului încare fiecare este reflectat. Incapacitatea de a arata celuilalt taptul ca ceeace spune nu este inteligibil blocheaza comunicarea si produce un cadrude complicitate prin care se mascheaza mesajele reale. Mesajele pot fidiferit întelese chiar daca se refera la situatii "dare". Pentru a se puteaverifica similitudinea dintre ceea ce se spune si ceea ce se aude estenecesara reformularea. În functie de situatie, se pot contura diferitetipuri de reformulari: de la cele care redau elemente importante alediscursului, la cele care-l sintetizeaza.

Este necesar ca celalalt sa fie secondat în discursul sau si nuanticipat. Senzatia de contact autentic presupune respectarea spatiuluipersonal si a capacitatii reciproce de negociere cu propriile experiente.Nevoia interlocutorului de a anticipa, ca si cum ar cunoaste starilevorbitorului, este resimtita ca o f0l111ade tutelare, de situare dominantaa-toate-cun osc atoare.

Comunicarea autentica se sustine pe capacitatea creativa de aparasi "schemele" cognitive si chiar pe cele afective personaJe însperanta de a trai realitatea într-o maniera diferita, apropiata de modul încare o resimte interlocutorul.

Logica si strategiile de argumentare nu înlesnesc contactulautentic, întrucât stabilesc unele cadre fOll11ale,rational obiectivabiledialogului. Cu toate acestea împartasirea trairilor respecta o "logica" asentimentelor care nu poate fi redusa la logica argumentului. Deseoritraitile sunt "irationale", desi în ordine psihogenetica ratiunea esteultima structurata. Prin urmare, ratiunea este a-sentimentala, ceea ce

155

Page 157: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

conduce la dificultati majore în comunicare, în masura în careinterlocutorii resimt nevoia de a "ordona" continutul.

4.7.6. Comunicarea terapeutica

Schimbarea se poate face nllmai printr-o relatie fundamentala princare sa se redimensioneze structurile esentiale de contact si, pe fond,într-un proces de durata, coordonatele personalitatii. Oglinda care sapemlita (re)trairea resoliurilor care au condus individul la ineficientaafectiva si comunicativa trebuie sa fie celalalt. Fantasma autoanalizeieste o maniera de retragere în sine si de rezistenta la potentialulschimbarii. Comunicarea terapeutica este amorsata de un "cadru" caresa permita reevaluarea modului personal de ali în lume. Cadrul este înprimul rând celalalt si capacitatea sa de comunicare eficienta, autentica,onesta, cu masura evidenta a propriilor imperfectiuni, asumate sideclarate. Comunicarea eficienta nu se poate face decât în registrul deinterval al personalitatii integrale, fara clivaje si presiuni de ocultare adiferitelor trairi si nevoi. Zona de interval, calea de mijloc a experientei,defineste comunicarea terapeutica, relaxanta in raport cu idealul sitentatii le "gloriei" personale în alte conditii decât cele prezente.

Tentatia supra-ascensiunii destinale intervine daca individul estenemultumit cu "inaltimea" la care se at1a, pentru ca este inca nesatisfa­catoare pentru propriul contur si ideal personal, care i-ar pemite ac­ceptarea (cel putin prezumptiva) a propriei alcatuiri 103. Supra-ascensi­unea conduce inevitabil la situarea într-o postura demiurgica, caexpresie a nevoii plenare de control, prin distantarea de lumeapropriului sine si exilul Într-un spatiu ferit de critica idealuluiinteriorizat. Nuanta si acceptarea impcrfectiunii se naste numai prinabandonarea spatiilor zenitale si revenirea în propriile alcatuiri depenumbra.

Întâlnirea autentica se petrece exclusiv în puterea prezentului.Pentru a dobândi capacitatea de a ramîne in prezent este necesaradescarcarea si reconstructia tuturor "noxelor" imaginare si afective careextrag individul din actualitate. Orice terapie a comunicarii presupuneinterpelarea conturului personal al idealului exprimat în modul concret

] 1)3 M. Georgescu, Ghidul psihanalistului per/eu, Oscar Print, Bucuresti, 2006, pp. 76-81.156

Page 158: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

de aparitie si comunicare cu celalalt. Comunicarea terapeutica se înte­meiaza pe fenomenul condensarii, în orice relatie, a tuturor sedimentelorrelationale semnificative ale istoriei personale. Fiecare relatie semni­ficativa este o "lume" in care se exprima întreaga personalitate: defi­cientele proprii si raportul cu acestea, dorinte pennise si interzise etc.

Comunicarea (psiho)terapeutica este o maniera de a problematizadinamica de comunicare dintre doi indivizi si de a întelege raportuldintre permanenta si schimbare. Acest lucru se realizeaza empiric,clinic, gratie contactului autentic dintre indivizi. Autenticitatea dinactuala relatie terapeutica se afla în raport cu "foffi1area" terapeutului.Competenta în psihoterapie este reflexul filiatiei si lini ilor de "rudenie"fonnativa: viitorul psihoterapeut capata acest statut în masura în carereînvata sa comunice, în primul rând cu sine, de la un "parinte",formator, al carui candidat este. FOffi1areapsihoterapeutica este ilustra­tiva pentru raportul dintre prescriptie (mentala, precum aceste rânduri)si contact direct uman. Cultura "tehnica" psihoterapeutica este chiar unimpediment în fOlmare, care se refera la trairea afectiva, globala si nupredominant cognitiva a propriei persoane. De aceea, psihoterapia seconstituie, cel putin în prima faza, ca o fonna de enclava relationala încare sunt restituite, prin redobândirea capacitatii de expresie sustinuta depersonalitatea terapeutului, elemente personale reprimate în cotidian.Cabinetul psihoterapeutic devine un spatiu insular în care autenticitateanu este sanctionata si expresia de sine conditionata extern. Întreagaconditionare interna se manifesta însa si solicita perioade de timpimportante pentru a putea fi deconstruita. De pilda, curele psihanaliticedureaza în medie sase ani si se desHisoara cu o frecventa de trei întâlnirisaptamânale. Prin unnare, este necesar un numar aproximativ de 700 deîntâlniri pentru a se putea amorsa un proces de remaniere a conditio­narilor inteme ale individului si a putea sa îsi restituie alcatuireaautentica. În perspectiva structurala, schimbarea este posibila gratiediferentei traite dintre ceea ce se asteapta de la terapeut si ceea ce faceacesta, prin diferenta dintre continuturile transferentiale si realitatearelatiei: terapeutul, desi stâmeste trairi revolute este, totodata, înactualitatea sa, diferit. Prin psihoterapie se pemlite o mai buna priza adiferentei dintre sine si alter. Este un proces de individuare si regasire asensului personal, dincolo de valori de împrumut, dobândite în procesulde enculturatie.

]57

Page 159: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Psihoterapia, ca modalitate actuala de comunicare eficienta,autentica, este un produs cultural. Este o maniera de gestiune institutio­nalizata a problematicii (cu efecte nocive social), generata de constrân­gerile mediului cultural. Figura psihoterapeutului, ca "institutie cultu­rala", este un rezultat al nevoii de echilibru pe care societatea, Înansamblu, o are: un bun balans intre expresie si represie personala.Cantonarea unilaterala in oricare dintre cele doua polare este profundnociva: pe de o parte, expresia maximala este invalidata de orice formade contract social, de cealalta parte, represia ar produce mortificarearadicala a indivizilor. Represia maximala a coordonatelor personaleproduce patologie psihica si scoate individul din nisa sa sociala,impingându-l in afara comportamentelor acceptabile social: În acestmod se naste "nebunia". Cultura, fiind pe fond represiva, prin conditio­narea normativa realizata prin educatie, a generat existenta unor "meca­nisme" de reglare a deficitului de expresie personala, pentru ca individulsa nu se situeze În afara contextului social. "Modelele expresive"propuse de orice societate sunt mijloace institutionalizate prin care estefacilitata descarcarea excesului de tensiune intrapsihica, ce ar puteaafecta Înscrierea indivizilor in cadrele normative. Toate mijloacele depetrecere a timpului liber sunt modalitati prin care persoanele sa-sipoata exprima dorintele vitale. Jocurile, În genere, si cele sportive, Înspeta, sLlnt o buna ilustrare a garantiei expresive oferite de cultura.Homo llidens se situeaza într-un spatiu tangent zonei constrângerilor,04.Sub acest aspect, s-au constituit si riturile de inversare a ordinii culturalede fond. Suspendarea temporara si reversibila a imperativelor culturale,generata de excesul represiv, devine pel111isaatât în situatiile de trecerede la un statut la altul, cât si pentru Întretinerea statutului dobândit.Ceremoniile actuale au pierdut dimensiunea de inversarel1l5: riturile decasatorie sau cele funerare sLlnt treptat diluate cu masura cu care atâtinstitutia casatoriei (rata mare a divortialitatii, fenomenul concubinaju­lui, familiile monoparentale etc.) cât si cea a înmormântarii Îsi pierd dinfunctii. Momtea este treptat descarcata din calitatea de fapt social, prinexcluderea treptata a doliului, a reprezentarilor mortii si ale mortului.Doliul este proscris in societatea actuala În masura in care expresia

1 o~G. Liiceanu, Om si simbol, Humanitas, 2005, pp. 116-132.1II) A. van Gennep, Riturile de inversare, Polirom. Iasi, 1998.158

Page 160: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

publica a durerii devine inacceptabila din pncina alcatuirii, de fond,"depresive" a individului. Pentru omul actual, perspectiva mortii esteinacceptabila si, de aceea, functia publica a doliului este suspendata. Însocietatea tanatofoba nimeni "nu mai moare" iar daca moartea survine"accidental" este necesara discretia, pentru ca moartea este indecenta siinconvenabila. Asezamintele de tip "casa funerara" sunt modalitati deinstitutionalizare a tanatofobiei 106.

Daca membrul unei grup nu-si poate compensa excedentul represivprin mijloacele expresive pe care mediul social i le propune, va glisa însl-erade inconduite, cea a "nebuniei". Din aceasta perspectiva, fenomenulnebuniei este constituit din ansamblul de comportamente indezirabilesocial, generate de esecul gestiunii tensiunilor psihice: mijloacele expres­sive de degajare a tensiunilor devin ineficiente si individul gliseazaîntr-un repertoriu comportamental, de asemenea prescris de inventarelepsihopatologice. Nici un individ nu poate iesi în afara "normalitatii", într­o maniera inedita. Orice proces psihopatologie este "prescris" prin tigu­roase inventare psihiatrice si individul poate fi "aproximat" în "dezor­dinea" sa atât ca simptom, cât mai ales ca prognostic. Societatea îsigestioneaza membrii care-i pericliteaza ordinea, nu doar prin conturareasferei psihopatologice, ci mai ales prin propunerea de mijloace derecuperare. Psihoterapia este Ull mijloc generat cultural de recalibrare apersoanelor situate la limita sau în afara compOtiamentului care sa leasigure inse11ia sociala. Nevroza, precum si stilul nevrotic, statutul"depresiv" al omului actual, pot fi definite ca excese ale nonnativitatii lanivel intrapsihic, care mortifica resorturile vitale expresive si afecteazacapacitatea de retlectare a propriului proiect destinal si statut identitiar.Omul "depresiv" este rezultatul ullui stil de comunicare generat deconditiile mediului socio-cultural: cantonarea în domeniul exterior alvalorilor perisabile si refuzul sau, în situatia fericita, asezarea tangenta cusfera valorilor perene ale fiintei - esuarea centrarii individului catre sine.

4.7.7. Comunicarea cu sine

În aceasta ordine, comunicarea terapeutica este, în defInitiv, ofOtma a comunicarii cu sine. Comunicarea cu sine impune, dincolo de

106 M. Georgescu, IposlLce ale mortii Îl1!r-un timp al dorintei, Paideia, Bucuresti, 2003, p. 24.]59

Page 161: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

dimensiunea mundana si un vector spiritual care indica raportul indi­vidului cu sfera transcendentei. Comunicarea nu poate fI eficienta,terapeutica, fara o dimensiune spirituala, gratie valorii maximale deîntemeiere personala pe care o confera palierul transcendent. Dimen­siunea spirituala devine însa total ineficienta daca devine un loc derefugiu necesar incapacitatilor de comunicare cu celalalt, în palierulmundan. Comunicarea devine terapeutica în masura în care, gratie unorîntâlniri destinale semnificante, individul si-a (re)gasit capacitatileexpresive prin care nucleul sau identitiar se stabilizeaza si totodata si-araportat propria existenta la ceea ce exista dincolo de imediatul social sirelational. Dimensiunea transcendenta a comunicarii se refera larecalibrarea sentimentului existentei, numai pe un fond de coerentanarcisica. Raportul cu transcendenta se constituie datorita unor practiciperene de comunicare cu sine, denumite, în functie de curentul spiritual,rugaciune, meditatie etc. Fara a eluda dimensiunile culturale alefenomenului practicii spirituale si a diferentelor dintre traditii si scoli,ne referim la fundamentul psihic al acestora.

Circumscrise unui gen de fenomenologie a constiintei, elementeleperene ale comunicarii spirituale cu sine converg catre o unica între­bare: Cine sunt eu? Cercetarea directa a acestei chestiuni, prin diteritetehnici de "rugaciune" sau "meditatie", permite o mai buna situarepersonala în palierul impersonal, transcendent. Din perspectiva psiho­logica, comunicarea spirituala cu sine este o maniera de revizitare afundamentelor narcisice si a functiei identitiare, a conditionarilor cul­turale. Din punct de vedere tehnic, meditatia presupune oprirea treptataa tluxului mental, astJel încât individul sa poata experimenta starea deexistenta neconditionata de fenomenele cognitive si de descarcarileafective. Pentru individul actual practica meditatiei îl pune într-o situatieimposibila: societatea îl invita la excitare senzoriala si mentala perma­nenta, la "fuga" în activitate. De aceea, permanenta fluxului mentalreprezentativ este o constanta care ajunge sa coaguleze însasi nucleulidentitiar, numit neîntâmplator "imagine" sau "reprezentare" de sine.Imaginea de sine devine un construct mental, desprins de fundamentelesale ontologice. Pentru ca individul continua sa existe chiar si atuncicând nu este în masura a se reprezenta mental, în starea de somn tara

160

Page 162: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

vise, de pilda. Majoritatea scolilor de meditatie subliniaza caracterulradical al diferentei dintre Eul personal si cel transcendent,07. Eulpersonal se bazeaza pe diferentele dintre sine si alter, pe limita interindi­viduala. Eul transcendent se întemeiaza pe continuumul dintre toateindividualitatile, de fapt pe inconsistenta conceptului de limita siindivid, la nivelul unei perspective holistice. Sub aspectul constiintei,Eul personal presupune situarea În domeniul dualitatii iar Eul h"anscen­dent în cel al adualitatii. Regasim, în ordinea paradigmei intrapsihice, îndescrierea palierului transcendent al individului, elemente ale perioadeisale arhaice de dezvoltare. Aspirantul la comunicarea cu sine (re)vi­ziteaza starile de nondiferentie:'e specifice ontogenezei timpurii. Ima­ginea de sine personala se întemeiaza pe functia autoreflexiva sipredictiva a constiintei, în timp ce starea de existenta aduala - pesuspendarea acestor functii. Starea de existentâ este experimentataexclusiv hic et nllnc si nu reprezentata cognitiv, reflexiv, ca o forma atrecutului personal imediatlo~. De aceea, comunicarea cu sine presupuneaccesul la trairea plenara a prezentului, fara ret1exul cognitiv alaprecierii calitatii clipei. Eul se retrage din functia de procesor pentrucea de observator. Prin tehnica med itatiei, ca cercetare sistematica apropriei constiinte, se constata faptul ca Eul personal este alcatuit dinelemente precum:

- eul fizic, care este reprezentat gratie infonnatiilor propriocep­tive, kinestezice etc.;

- eul mental, care este alcatuit din reprezentari, imagini generatede stimuli fizici sau psihici, trecuti sau actuali;

- eul observator, ceea ce ramâne atunci când activitatea euluifizic si a celui mental sunt suspendate. Numai la acest nivel, diferentadintre subiect si obiect este abolita si experimentarea existentei devinei-mediata prin subiect si nu mediata prin obiect.

Comunicarea cu sine pune problema reconstituirii originilororicarei separatii care instituie fenomenul comunicarii: la nivelul euluiobservator a-dual, diferenta, limita, nu este operationala si lumea nu estediferentiata. În aceasta stare, de IInlls mzmdus, de indistinctie originara,subiectul este nu numai cosubstantial, ci si identic obiectului.

I()~ K. Wilber, F,irâ granire, EFP, Bucuresti, 2005.IOS S. Rimpoche. Cartea ribL'lanâ LI vierii si LI lIIor(ii. Edihlra Herald, Bucuresti, 2006.

J61

Page 163: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Remanierile care se produc, prin practica meditatiei, la niveluleului personal, sunt importante prin faptul ca redimensioneaza, într-omaniera relativa, constiinta propriei persoane. De altfel, curentultranspersonalist initiat de Stanislav Graf'09 cât si alte directii de studiu astarilor de constiinta modificata (precum experientele la limita mortii),arata importanta experimentarii diferite a sinelui. Se constituie, prinexperienta directa, si o alta maniera de traire a identitatii personale careinf1uenteaza, gratie beneficiilor de coerenta, modul de rapOliare per­sonala la celalalt, relatia de obiect în genere. Sentimentul autostimei numai este gestionat exclusiv prin detenninantii de relatie cu lumeaextema, ci prin coordonate interne, mult mai stabile si gratificante.

Comunicarea cu sine devine, în aceasta perspectiva, o cale deexperienta personala, empirica, fara corelate cultural doctrinare, pe care,tocmai prin abolirea functiilor reflexive ale constiintei, le exclude. Ceeace include este sentimentul plenar al fiintei, gratie unei perspectiveholiste, experientiale, asupra lumii. Intemeierea etica a raportului cucelalalt devine exemplara iar capacitatea de acceptare a diferentei, prinbeneficiul asemanarii, maximala.

Gratie comunicarii spirituale cu sine, Eul profund îl întemeiaza pecel de suprafata, mundan, cu conditia ca acesta din urma sa fi capatat dejao anumita putere expresiva. Comunicarea spirituala velitabila presupuneexistenta unui Eu personal putemic prin care individul sa-si asumeîntregul sau ambitus de traili. Orice rezerva sau eludare intema nu pot firestituite prin niciun demers spiritual. Individul nu poate fi întreg daca-siexileaza trairi precum agresivitatea, sexualitatea. Nu întâmplator regle­mentalile culturale esentiale se refera la aceste doua componente. Deaceea, dificultatile personale apar în special în sfera expresiei agresivitatiisi a erosului. Accesul la palierul spiritual pre-supune nu o Întemeiererepresiva suplimentara, prin întarirea comanda-mentelor culturale prindiferitele prescriptii doctrinare. Spiritualitatea ar deveni atunci o forma derefugiu, care ar mari clivajele personale si ar reduce domeniul proprieifiinte. Calea comunicalii cu sine presupune analiza dificultatilor expres­sive personale si nu conduce, dupa Cllm s-ar putea considera, la haoscomportamental si la anularea oricarei prescriptii culturale, ci, dimpotriva,

109 S. Grof; Psihologia viitorului. EFP, Bucuresti, 2005.162

Page 164: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

la examinarea experientiala a nevoilor vitale care au fost neglijate si laredeschiderea drumului evolutiv personal.

Bibliografie

Abt, L., Bellak, L., Projectiv Psychology. Clinical Approaches to theTotal Personalit;" edited by L. Abt and L. BelIak, Alfred A.Knopf, New York, 1950.

AdIel', A., Cunoasterea omului. Editura Iri, Bucuresti, 1999.Baban, A., coord, Consiliere educationala, Cluj-Napoca, 2001.Bellak, L., The Thematic Apperception Test and the Children 's

Apperception Test in Clinical Use, second edition, Grune andStratton, New York, 1971.

Blaga, L., Geneza metaforei si sensul culturii. Humanitas, Bucuresti,1994.

Dâncu, V., S., Comunicarea simbolica, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2001.

Eliade, M., Imagini si simboluri, Eseu despre simbolismul rnistico­religios, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994.

Frank, L., K., Projective Methods, Oxford, Buckwell ScientificPublishing, 1948.

Freud, A., Mecanismele de apârare, Editura Fundatiei Generatia,Bucuresti, 2002.

Freud, S., "Inconstientul", în Freud, Opere III, Psihologia inconstien­tului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Freud, S., "Psihologia maselor si analiza Eului", în Freud. Opere IV,Studii despre societate si religie. Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Georgescu, M., "Psihologia Se-ului - sinele de la Freud la Freud", înPsihologia sinelui, 1. Mânzat coord., Editura Eminescu,Bucuresti, 1999.

Georgescu, M., Ghidul psihanalistului perjixt, Oscar Print, Bucuresti,2006

Georgescu, M., Introducere i'n consilierea psihologicâ, EdituraFundatiei Româl1la de lv/âine, Bucuresti, 2004.

Georgescu, M., Ipostaze ale mortii IÎ1tr-11lltimp al dorintei, Paideia,Bucuresti, 2003.

163

Page 165: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Georgescu, M., Jurnal al defensei prin scris, Editura Oscar Print,Bucuresti, 2005.

Georgescu, M., Vademecum În psihologie proiectiva, Oscar Print,Bucuresti, 2005.

Georgescu, S., Introducere În publicistica radio, Editura FundatieiRomania de A//aine, Bucuresti, 2002.

Ginesy, P., Folie et ordre s~vmbolique, Une tentative de reperage,Universite Claude-Bemard, Lyon, 1978.

Gorgos, c., Vademecum Înpsihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1995.Green, A., coord., La pulsion de mort, PUF, Paris, 1989.Haddou, M., Cum sa spui nu, Editura Trei, Bucuresti, 2003.Hermann, 1., Psvchana(vse et logique, Editions Denoel, Paris, 1978.Ionescu, S., Jacquet M.-M., Lhote CJaude, lv/ecanismele de apârare,

Polirom, Bucuresti, 2002.Ionescu, S., Jacquet, M., M., Lhote, c., Mecanismele de aparare,

Polirom, Bucuresti, 2000.Jung, c., G., Antologie, voI. Il, Definitii, Editura Anima, Bucuresti, 1994.Jung, c., G., Comentariu la "Arta prelungirii vietii ", Editura Trei,

Bucuresti, 1996.Jung, c., G., Despre arhetzjJ cu o speciala considerare a conceptului de

anima, în În lumea arhetipurilor, Editura Jumalul literar,Bucuresti, 1994.

Jung, C., G., Psihologie si alchimie, voi. Il, Teora, Bucuresti, 1996.Jung, c., G., The collected lvorks ofe. G. Jung, voI. 18, The s)'mbolic

life, Routledge & Kegan Paul, London and Henley, 1977.Jung, c., G., Tipuri psihologice, Humanitas, Bucuresti, 1997.Klein, S., Gibson, N., De ce estifurios'! 10 pasi catre transformarea

fizriei ZÎI avantajul tutoror, EFP, Bucuresti, 2005.Laplanche, J., Pontalis, 1.-B., Vocabularul psihanalizei, Humanitas,

Bucuresti, 1994.Lebovici, S., L 'Arbre de vie. Elernents de la psychopathologie du bebe,

Eres, Ramonville Saint-Agne, 1998.Liiceanu, G., Om si simbol, Humanitas, Bucuresti, 2005.Mancas, M., Conditionarea psihologica a artei, Editura Casei

Scoalelor, Bucuresti, 1940.Minulescu, M., Tehnici proiective, Editura Titu Maiorescu, Bucuresti,

2000.164

Page 166: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Mânzat, 1., Psihologia credintei religioase: transconstiinta U1nanâ,Editura Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997.

Muchielli, A., Arta de a influenta, Polirom, Bucuresti, 2002.

Ombredane, A., "Oistinction et la mise en place des aspects de laprojection", în Bulletin de Psychologie, nr. 6, 1962.

Papadima, E., Psihanalizâ si psihoterapie psihanaliticâ, EdituraJumalul Literar, Bucuresti.

Plesu, A., Despre ingeri, Humanitas, Bucuresti, 2003.Plesu, A., lvlinima moralia, Humanitas, Bucuresti, 2005.Predescu, V., coord., Psihiatrie, voI. I si II, Bucuresti, 1989- 1998.

PIice, W., F., Crapo, R., H., Cross Cultural Perspectives in IntroductOfYPsvchology, Westem Publishing Company, 1992.

Rimpoche, S., Cartea tibetanâ a vietii si a mortii, Editura Herald,Bucuresti, 2006.

Rosenberg, M., B., Adevârata educatie pentru o viatâ implinitâ, EFP,

Bucuresti,2005.Rosenberg, M., B., Comunicarea nonviolentâ - un limbaj al vietii, EFP,

Bucuresti,2005.

Rosenberg, M., B., Fii un pârinte bun, EFP, Bucuresti, 2005.

Rosenberg, M., B., Ne putem intelege! Rezolvarea pasnicâ acon/lictelor EFP, Bucuresti, 2005.

Rosenberg, M., B., Spiritualitote practicâ. Reflectii asupra bozdorspirituale ale comunicarii nonviolente, EFP, Bucuresti, 2005.

Russell, B., Whitehead, A., N., Principia mathematica, Cambridge

University Press, 1910-1913.

Sandor, V., Itinerar de psihanaliza, EFG, Bucuresti, 2005.Tolle, E., Putereo prezentului. Curtea veche, Bucuresti, 2004.

Tseu, L., Tao te King, Colectia Câmp fundamental, Bucuresti, 1992.Watzlawick, P., Les cheveux du baron du lvliinchhausen, Editions du

Seuil, 1991,

Watzlawick, P., Weakland, J., Fish, R., Changements, Editions du Seuil,1975.

Welwood, J., Psihologia trezirii, EFP, Bucuresti, 2006.

Wilber, K., Fârâ gronite, EFP, Bucuresti, 2005.

fiKing, Editura Herald, Bucuresti, 2003.

]65

Page 167: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Din perspectiva intrapsihica a unei pseudo-numerologii psihana­

litice citl'ele esentiale care sintetizeaza psihogeneza sunt 1,2 si 3.

Cifra 1: indica pe de-o parte debutul oricarei deveniri psihice carese sprijina pe contextul originar în care lumea nu era diferentiata de sinesi, sub forma nondualitatii holistice initiale, exista sub forma continuu­

mului iim/ei' milndils. Diferentierea, individuarea, conturarea Eului dinansamblul originar se face prin intermediul figurii celuilalt.

Cifra 2: se refera la functia Celililalt prin intel111ediul caruia se

constituie treptat diferenta, limita. Este vorba însa de o limita laxa,întrucât se instituie o fOl1na de comunicare binomiala, un sistem

"închis", prin care copilul tinde sa reproduca dorintele mamei, fara aputea sa îsi perceapa specificul. Este momentul în care intervine cel deal treilea - tatal.

Citl-a 3: este elementul esential prin care individul are acces laordine, la buna limita si diversitate. Orice maniera de comunicare poate

fi înteleasa sub forma amprentei pe care diferitele tipuri de triangulare,

numite de Freud oedipiana (copil-mama-tata), o lasa asupra individului.În raport cu problematica oedipiClna, se remarca doua contexte

esentiale de comunicare: cea care trimite la binomul originar - cuplul sicea care trimite spre tert, multiplul - grupul. Trecerea de la un context lacelalalt a fost "marcata" cultural prin norme de raportare la aiter,

precum politetea. în definitiv, n0I111ele compOliamentale ale politeteireprezinta, în mod originar, invocarea unui context grup al într-unul de

comunicare binar. Instituirea spatiului personal, functia fundamentala apolitetei, se face prin invocarea tertului. în ciuda faptului ca pluralul

majestatii, transferat în normele politetei, s-a nascut în imperiul romandintr-un context "administrativ", se întemeiaza pe nevoia individului de

166

Page 168: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

a nu se afla singur In compania strainului, resimtit ca potential pericu­los. Aceeasi functie o Indeplineste si pluralul modestiei. Atât celalalt­strain cât si "noi" devenim "domniile noastre", o multime. Comunicareapoliticoasa pune In raport doua grupuri si nu doi indivizi. Tertulconstituie spatiul de protectie In fata "instabilitatii", In primul rândreprezentati ve, a strainului. Relatia binara, matrice originara relationala,este încarcata cu "sedimente" afective, care li ingreuneaza gestiunea: înraportul binar sunt traite extremele afective cu potential traumatic.Pluralul politetei constituie o defensa, articulata cultural, contra necu­noscutului relational: nu trebuie ca in fata strainului sa te afli singur,precum va fi fost In raport "cbiectul originar", cu mama. În contexttertiar, pericolul este limitat dupa cum tatal, "primul" tert a redistribuit,pe masura prezentei acestuia (psihice) în relatie cu copilul, echilibruldinamic. Se poate trece de la pluralul politetei la singularul familiarnumai dupa ce perioada de securizare reciproca a fost epuizata sipericolul oricarui tip de agresiune psihica a fost minimizat. În masura Incare individul se simte insecurizat fata de celalalt, chiar daca raportul afost stabilizat, va continua sa invoce tertul, prin adresarea politicoasa.Comportamentul politicos induce, în acest caz, distanta (scopul extremprotectiv al individului "politicos"). Exista tendinta ca distanta sa fieanulata rapid prin nevoia de adresare "naturala", relaxata, care a capatatsi expresie vestimentara. Stilul "cool", care propune o vestimentatie despatiu intim unui context public, este o reactie la distanta afectiva,nonnativa, care înstraineaza individul, începând din perioada sa dedezvoltare timpurie. "Naturaletea" comunicarii autentice, Inlocuita cudistanta, cu represia afectiva dictata de principiul datoriei, este restituitaprin relaxarea atectiva În care celalalt este din primul moment tu sispatiile personale sunt restrânse. Este o maniera ele reactie compensa­torie, frecvent defensiva si reparatorie pentru tulburarea capacitatii decomunicare autentica.

5.1. Comunicarea În cuplu

Întâlnirea ele cuplu, cea amoroasa, este un context care pennitestudiul tuturor componentelor implicate In comunicare: de la electie, laniveluri de comunicare si rezultate. Relatiile de cuplu sunt indicati ve

167

Page 169: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

pentru maniera de comunicare întrucât reflecta maniera personala deelaborare a influentelor fundamentale ale celorlalti: în relatia intima, decuplu, fiecare individ se comporta conform cu "ceea ce a putut sa facadin ceea ce au facut parintii cu el". Este vorba, prin urmare, deconfluenta dintre istoria personala si ordinea pe care individul a putut sao confere acesteia.

Palierul imaginar, fimdamentat prin nevoie si dorinta, creeazapremisele alegerii dar si pe cele ale dificultatilor vietii de cuplu.Motivatiile nevoii de cuplu sunt multiple: incapacitatea de traire fericitasolitara, renastere atectiva, descoperirea identitatii si a sensului perso­nal, compensarea frustrarilor inevitabile produse de cotidian, echilibraresi împlinire. La celalalt pol, exista si motivatii ale respingerii vietii încuplu: intem sufocant al datoriei, al controlului, agresiunii si nefericirii.Comunicarea de cuplu îsi produce dinamica prin cele doua categorii demotivatii.

5.1.1. Cadru general- sine si alter

Orice întâlnire cu un necunoscut debuteaza cu o stare de alerta, ungen de "reflex de orientare", pe care etologia îl considera inerenttatonarii oricarui alt individ care intra în spatiul vital personal. Sursastarii de alerta consta In necesitatile autoconservative ale individului si,In primul rând, în cele legate de securizare. în debutul oricarei întâlniri,strainul trebuie mentinut la o distanta afectiva suficienta pentru a nuface efî'actie in sistemul detensiv. Strainul este cercetat cognitiv dar maiales afectiv, ceea ce conduce la constituirea "primei impresii". Primaimpresie "conteaza" în masura în care este rezultatul structurarii unui"portret" intem al strainului, elaborat în primul rând sub aspect afectiv(secundar cognitiv), care va manifesta o influenta importanta asuprarelatiei. Prima impresie este impolianta si în masura în care fixeazallO

reciproc pozitii care se constituie în forme de stabilitate ale relatiei, care,cu greu pot fi fundamental remaniate ulterior. De aici si "miza" primeiîntâlniri, care ofera momentele propice pentru exprimarea modului încare individul se poate lasa perceput.

110 În ordinea conceptului imprinting. întiparire, care este descris de etologi ca reactiepreferentiala a puiului tilta de mama (sau substitute) in primele momente dupa nastere, prineare se produce o asociere stabila si relatie privilegiata.168

Page 170: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Din perspectiva intrapsihica, prima întâlnire este revelatoarepentru maniera de relatie, pentru capacitatea de acces la alteritate.Capacitatea fundamentala de relatie se construieste prin "întâlni riie"semnificative destinale. Suntem "închisi" sau "deschisi" fata de straindupa cum am fost învatati sa ne traim pe noi însine în "oglinda"celuilalt: cu neliniste, cu nevoia de a fi placuti, revendicativi etc.Elementele din care este construit pOl1retul celuilalt sunt reprezentariîmprumutate din experiente semnificative si sustin fenomenul transfe­ruluill' înteles în acceptiunea sa generala: trairea în actualitatea relatieia unor continuturi psihice (afecte, reprezentari, tipuri de defensa)dobândite în situatii anterioare. Fenomenul transferului opereaza subincidenta necesitatii de a stinge starea de aleI1a, prin reducerea necunos­cutului la cunoscut si de a dobândi repere despre figura strainului, gratiecarora propriul proiect identitiar sa fIe securizat.

Subiectele frecvente ale primei conversatii sunt construi te la ni­velul general de interes: autoturisme, politica, sport, achizitii de bunUli,produse (bucatarie, haine etc.), "taine" ale diferitelor activitati casnice,oportunitati, cunostinte comune sau locuri de interes. Primele subiectede discutie si starea de stânjeneala din prima întâlnire sunt efectuleforturilor "de orientare" si de categorializare a interlocutorului. Sunt"ritualuri" verbale si maniere institutionalizate de petrecere a timpului,în scopul asigurarii unui spatiu tampon, dedicat elaborarii reciproce atrairilor generate de situatie.

Pericolul este apreciat gratie unor senzatii cunoscute care au avuto valoare adaptativa în situatii precedente. Starea de aleI1a se schimbaÎntr-o stare de defensa abihtala daca strainul este simtit ca "antipatic" siconduce la o fonna de relaxare daca este "simpatic". Starea de orientareeste, pe f(md, o stare de "inhibitie" în care se tatoneaza trairile generatede interlocutor în scopul de a-I clasifica în "bun" sau "rau", pentru a-levita sau a declansa strategii de apropiere. Se observa reflexul, inerentprimei faze, de a opera delimitari afective polare, care, pe masura cerelatia devine mai elaborata, sa devina treptat nuantate. Ramân însa caextreme, fundamental derivate din rapOl1ul initial dintre oameni, douatipuri de relatie: prietenos - "calda" si distant - "rece".

111 1. Laplanchc, 1.-8. Pontalis, op. ciI.]69

Page 171: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Prima întâlnire, prin faptul ca reprezinta o secventa generatoare detensiuni, a fost cultural sedimentata sub forma unor comp0l1amenteprecum cele ale ospitalitatii, bunelor maniere, cu întreaga suita depractici: darul, bunavointa, conduitele de submisie etc. Este posibil careprezentativ, pentru "prescriptiile" sedimentate cultural ale comunicariiîn cadrul primei întâlniri, pe fondul tensiunilor generate de situatie, safie raportul dintre ostilitate si ospitalitate. Ospitalitatea poate fi înteleasaca modularea culturala a reactiilor primare de ostilitate generate deîncalcarea propriului spatiu, teritoriu, de catre un strain. Strainul este, înacceptiunea principala, cel necunoscut, cel potential altlel, diferit, careeste transformat, actual, într-o persoana similara. Trecerea de la alt/ez­itatea potentiala la similaritatea actuala, printr-un rapid proces deocultatie, este cosubstantiala nevoii interioare, institutionalizate cultural,de defensa fata de "strainul interior". Într-o viziune intrapsihica, estevorba de ceea ce se afla depozitat în Se, devenit inconstient si ceea ceameninta pennanent a se întoarce sub f0l111aangoasei produse proiectiv(si) de celalalt-strain.

De aceea, prima întâlnire este, pe fond, un proces inconstient de"clasificare" a celuilalt, COnfOlTI1manierei în care suscita ventilareadiferitelor continuturi interne. Clasarea interlocutorului si alocarea unorcaracteristici de raport personal reprezinta nivelul profund al perceptiei,dincolo de statutul si rolul cu care se recomanda acesta, gratie mediuluicultural. Chiar daca societatea propune un inventar de roluri si statuturi,identitatea celuilalt este deteminata de specificul personal al interlocuto­rului si, la acest nivel, se produc detenninantii de esenta ai comunicarii.De exemplu, "profesorul" este o reprezentare pe care orice student aconstruit-o în întreaga sa istorie si este reactivata în întâlnirile actuale."Profesorul" condenseaza, pentru student, ipostaze ale autoritatii sirelatiei cu limita, începând cu modelul oferit de parinti, trecând prinsuita de persoane semnifJcative (care au contat afectiv pentru individ),investite cu ascendenta. Cu toate acestea, reprezentarea "profesorului"este remaniata, în nuante, în functie de elementele personalitatii actualeale profesorului, de continuturile sale personale.

Continuturile culturale servesc cadrului general de construire aidentitatii celuilalt iar cele personale "filigranului" afectiv care asigurainterlocutorului conturul specific. În constructia identitatii profesorului,

170

Page 172: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

ca ipostaza a autoritatii, sunt "selecta te" din comportamenul acestuiaelementele care detlnesc ascendenta si indica balanta complementara derelatie: sus-jos, dominant-obedient. La rândul sau, profesorul va aveaatitudinea care sa poate fi perceputa ca dominanta, în rapOli cu propriileexperiente cu autoritatea. Din perspectiva analogica - non verbala ­tinuta, gestica, atitudinea constituie elemente de identificare a raportuluiindividului cu sine-însusi si nivelul de coerenta al propriului proiect deidentitate. Prima întâlnire si maniera in care se comunica au drept scopalocarea reciproca de "locuri" potrivite nevoilor de moment, prin care sase realizeze un echilibru în relatie.

Privirea este un factor important în cadrul primei întâlniri. Lanivelul binomului a privi - afi privit se gestioneaza impOliante resurseidentitiare. Freud indica maniera în care se constituie antinomia princeea ce numeste destine pulsionale, transfOlmarea în contrariu (activ ­pasiv) si întoarcerea asupra propriei persoanei 12. Activitatea de a privieste orientata spre un obiect strain (alta persoana). Gratie jocului deidentificari (nu privesc prin "ochii mei", ci ma privesc prin "ochiiceluilalt"), obiectul initial (celalalt) este abandonat (ca privitor) si acti­vitatea este întoarsa asupra propriei persoane: "eu ma privesc pe mine,dupa cum a facut-o celalalt, si, de aceea, ma las privit(a) de celalalt".Prin aportul narcisic, de constructie a imaginii de sine, privirea este unfactor impOliant în comunicare si, de aceea, este "oglinda sufletului".Prin contactul vizual se stabilesc "valorile" agresivitatii, seductiei,angoasei, ale "tortei" Eului.

Maniera în care este privit celalalt a fost reglementata, Întrucâtprivirea insistenta agreseaza, cerceteaza, expune riscurilor identitiare.De aceea, gestul exemplar de submisie este coborârea privirii lapicioarele celuilalt. Cel care nu-si priveste În ochi interlocutorul esteconsiderat nesincer, prin faptul ca isi mascheaza coordonate afectivepersonale cu importanta valoare relationala. Pastrarea contactuluiviziual devine un impOliant factor in comunicare, prin aceea ca sustinesi confirma mesajele emise, pennite aprecierea decalajului dintre ana­logic-digital, identificarea dublului mesaj. În contextul primei intâlniri sia "riscurilor" aferente, exista doua posibilitati de relationare: în ordine

]]2 S. Freud. "Pulsiuni si destine ale pulsiunilor", Freud, Opere 3, Psihologia illcol1sli­elllului. Editura Trei, Bucuresti, 2001, pp. 61-77.

171

Page 173: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

complementara (situarea ascendenta sau descendenta) si una simetrica(pe acelasi palier).

Situarea ascendenta sau prezentarea de prestanta presupune cres­terea reflexa a tonusului muscular, generata de intâlnirea cu strainul sidefensa corporala declansata. Individul îsi arata disponibilitatea de adomina si solicita de la celalalt disponibilitatea de a se lasa dominat. Seconstituie, astfel, pozitia descendenta, la care individul se confonneaza,prin acceptarea cererilor fOlIDulate implicit de interlocutor. Obedientaare ca sursa nevoia de a nu fi judecat, respins, îndepartat si de a mentinerelatia cu pretul ocultarii caracteristici lor de prestanta. Sub acest aspecteste o fomla de control a limitelor relatiei, prin obedienta individul nuva fi abandonat.

În situatia primei intâlniri in care individul se at1a, institutional,Într-o pozitie interioara, se constata nevoia predilecta de a se situa Într-opozitie personala ascendenta, prin care sa compenseze atingerea institu­tionala a imaginii de sine. De exemplu, agresivitatea de fond a functio­narului public atlat pemlanent În situatia de a fi "la dispozitia" clientuluisau este o forma ddensiva si compensatorie a prejudiciilor la nivelulautostimei aduse de statusul sau.

În Întâlnirea cu celalalt, individul Îsi negociaza identitateaconform directiilor fundamentale ale propriului proiect identitiar: cumdoreste sa fie perceput si ce pozitie poate sa ocupe. La incidenta dintrediferitele "zone" ale identitatii, se constituie modul in care persoanacomunica. Pe fondul unui nucleu de identitate diferit de ceea ce

individul simte ca trebuie sa arate, acesta va fi defensiv si nelinistit,indicând implicit dificultatea pe care o are În a-si mentine "masca" si dea-si reprima reale le nevoi si dorinte. De aceea, o Întâlnire presupune osuita perpetua de remanieri ale reprezentarilor reciproce, desfasurata peambitusul dintre dezvaluire si acoperire, dintre disimulare si onestitate,În functie de capacitatea indivizilor de a tolera sau asuma propriileniveluri profunde sau/si superficiale ale Eului si tensiunile aferente.

În prima Întâlnire, la nivelul comunicarii, sunt condensateresorturile dialecticii dintre ego si alteI', dintre similar si diterit. ÎntTeagadinamica a primei întâlniri nu face decât sa confere continut si echilibrurapOltului dintre polare: similarul (ceea ce este ego) sa treaca in diferit(ceea ce nu este ego). lnsecuritatea de fond a primei Întâllliri este generata

172

Page 174: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

de activarea proceselor de reglare a rapOlturilor dintre polare, astfel încâtdefinitiile de sine ale celor care se întâlnesc sa fie validabile reciproc.

5.1.2. Alegerea partenerului

Intluenta imaginii de sine, maniera în care se percepe individul, caetect al suitei de identificari ale istoriei personale, detel111inamodul încare se reflecta în partenerul sau si alegerea acestuia ca element "retlec­tant" optim. Sunt frecvente alegerile "narcisice" în care patteneruladuna cât mai multe elemente de asemanare, de mediu, de constitutie,de vecinatate etc.

Celalalt reprezinta suportul prin care individul se afla în contactcu "obiectele sale interne". Conceptele de animus si anima propuse deJung se refera, în aceasta ordine, la dialogul interior-exterior dintreteminin si masculin. Nivelul de "masculinitate" sau ,,1eminitate" alpartenerului va trebui sa corespunda contextului interior care sustineorice "rol" psihosexuaI.

Intluenta figurilor parentale, a familiei de origine, este determi­nanta în modul de fantasmare a vietii în doi, cât si în capacitatea de agasi satisfactie în partener, fara a-I confunda cu idealul construit înperioadele timpurii. Problematica oedipiana, element de consistenta alteoriei tj"eudiene, indica importanta relatiei cu parintii si a identiticarilorcorespunzatoare, ca matrice a viitoarelor alegeri. Diticultatile desprin­derii de parintele de sex opus (de pilda) vor intluenta decisiv disponibi­litatea de relatie a individului. Înca din prima întâlnire, se opereazaselectia partenerilor care corespund propriilor interese identitiare si seraporteaza la tiparele de relatie predilect exersate în istoria personala.Raportul dintre partenerul actual (asa cum este resimtit la primaîntâlnire) si structurile "interne" de relatie semnificative, poate fi desimilaritate-continuitate, de diferenta-opozitie sau diterenta-noutate. întoate cazurile, selectarea relatiei se face prin reperele implicite ale"fondului" de relatii semnificative, generate de primele întâlniri cucelalalt (parintii).

1. Alegerea relatiilor, a celuilalt, prin similaritate-continuitate esteun fenomen usor de identificat si teoretizat (conform paradigmeistructurale), prin nevoia de repetitie, în scop conservativ-adaptativ, asituatiilor cunoscute care au confinnat anumite beneficii. Ce se întâmpla

173

Page 175: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

însa în situatia în care paternul de relatie care este permanent activat(prin parteneri similari, sub anumite caracteristici) nu confera beneficii,din contra, genereaza suferinta? O anecdota este ilustrativa pentruaceasta problematica: o femeie a fost casatorita de patru ori. Primul sota murit pentru ca a mâncat ciorba de ciuperci otravitoare, al doilea sot amurit pentru ca a mâncat ciorba de ciuperci otravitoare, al treilea sot amurit pentru ca a mâncat ciorba de ciuperci otravitoare, al patrulea sot amurit din pricina unei lovituri la cap, pentru ca a refuzat sa manânceciorba de ciuperci. Anecdota pune si problema rolului pe care tiecareindivid îl joaca în repetitie: daca interlocutorul, pmienerul, nu secompOlia conform scenariului (repetitiv) propus de subiect, va ticonstrâns sa o faca. De pilda, daca un individ a fost format Într-o relatiesemnificativa în care era permanent abuzat, va "alege" un pmiener caresa nu-l abuzeze; se va comporta însa astfel încât sa "ceara" sa fieabuzat, îl va constrânge pe celalalt sa se comporte confolID nevoii salede repetitie. Ce se întâmpla, prin um1are, atunci când repetitia, prinalegeri succesive ale aceluiasi tip de partener, genereaza suferinta?Freud a încercat sa înteleaga rapOliul dintre repetitie si placere înlucrarea Dincolo de principiul plâceriil13• Principiul placerii (conformcaruia relatiile sunt selectate numai daca aduc beneficii vitale) esteexpresia dinamicii intrapsihice care guvemeaza senzatiile de placere sauneplacere. Astfel, senzatia de neplacere ar corespunde unei cresteri acantitatii de energie psihica ce se desfasoara haotic în psihisl11.Freud s-aapropiat (preluând termenul de principiul plâcerii) de constatari le luiGustav T. Fechner, fondatorul psihofizicii. Autorul din Leipzig consi­dera ca orice "miscare" psihofizica care trece pragul constiintei esteînsotita de placere în masura în care tinde spre stabilitate deplina si deneplacere daca se Îndeparteaza de nivelul care asigura stabilitatea. Deaceea, aparatul psihic are tendinta de a mentine la un nivel cât maiscazut, sau cel putin constant, cantitatea de excitatie. În aceasta ordine,principiul placerii poate fi dedus din principiul constantei. Daca, însa,principiul placerii ar domina, majoritatea proceselor psihice ar trebui safie Însotite de placere; acestei tendinte i se opun anumite forte sicircumstante precum:

113 S. Freud, Opere complete, vol. 3, Psihologia il1col1stientlilui,Editura Trei, Bucuresti,2000.

174

Page 176: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

~ realitatea - principiul placerii este înlocuit, sub influenta in­stinctelor de conservare, de catre principiul realitatii, care impune amâ­narea placelii. Realitatea nu pennite obtinerea imediata a placerii,întrucât individul trebuie sa tina cont de trebuintele celuilalt;

- conflictele si sciziuni le din psihism, pe masura ce se consoli­deaza personalitatea si eul si se trece la modalitati mai coerente deorganizare. Anumite instincte devin incompatibile cu alte instincte. Deaceea, orice senzatie de neplacere nevrotica este una de placere care nupoate fi resimtita ca atare: placerea si neplacerea ca senzatii constientesunt dependente de eu.

Cea mai frecventa senzatie de neplacere se datoreaza fie presiuniiexercitate de instinctele nesatisfacute, fie de factorii externi.

Freud a trecut în revista situatiile în care principiul placerii esteanulat:

- Nevroza traumatica: prezinta un tablou psihic de dezorganizaregenerala. Viata onirica a bolnavului traumatizat îl readuce permanent însituatia de accident ca si cum individul este "fixat" psihic detraumatism. Daca visul indeplineste dorinte si ar trebui sa fie organizatdupa principiul placerii, înseamna ca functia visului este perturbata siexista anumite tendinte masochiste.

- Joaca copiilor: este vorba despre "copilul cu mosor", nepotul luiFreud si obiect de studiu. Gânditorul vienez a constatat ca de fiecaredata când mama sa pleca, copilul arunca un mosor dincolo de patutul incare era asezat, pentru a-l trage înapoi de capatul atei si a se bucuravizibil. Copilul repeta, într-o maniera activa, separarea de mama,"pierderea" acesteia, abandonul, în incercarea de a elabora traireatraumatica a separarii. Pentru ca renuntase la o revendicare instinctuala,ca achizitie culturala, copilul se "despagubea" punând în scena dispa­ritia si aparitia mamei. Relatia dintre principiul placerii si repetitia unuieveniment dureros ar putea fi trecerea de la pasivitate, impusa derealitate, la activism, prin joc. Jocul ar putea însemna încercareacopilului de a domina situatia, de a face simbolic pe mama sa sa dispara,dupa bunul sau plac. Tendinta de a asimila un eveniment dureros si dea-l domina nu poate fi explicata de Freud în ordinea principiuluiplacerii. Prin joc, copilul se elibereaza de intensitatea impresiei, chiardaca este neplacuta. Chiar si in conditiile dominatiei principiului pla-

175

Page 177: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

cerii exista cai si mijloace pentru a face, din ceea ce este în sineneplacut, obiect al amintirii si al unei elaborari psihice. Freud conchideca aceste situatii presupun tendinte care se situeaza dincolo de principiulplacerii si sunt independente si probabil mai vechi. De aceea, esteprezumata existenta unui alt principiu independent de cel al placerii,denumit generic principiul mortii. Repetitia este detel111inata de unprincipiu distructiv inerent psihismului.

Sub aspectul concretizarii "principiului mortii" (al pulsiunii demoarte) în aspecte obiective ale destinului individual, respectiv aldisfunctiilor si a patologiei istOiiei de viata (obiectivabil prin inventarulsituatiilor prin care a trecut un individ), psihiatrul francez ReneLaforgue a propus temlenul de nevroza de esec. Este o entitatenosografica aflata la limita dintre psihopatie si nevroza, aplicabila înspecial istoriei de relatie a individului. Esecul este înteles nu ca oconsecinta a dezechilibrului nevrotic, ci ca una declansatoare: esecul nueste produsul supraadaugat al simptomului, ci constituie simptomul.Laforgue se refera la categoria de indivizi cu structura dizarmonica cepar a fi responsabili de propria lor nenorocire si nu pot "suporta" saobtina ceea ce îsi doresc intens 114. Subiectul nu supOlia satisfactia într­un domeniu precis, legat de o dorinta inconstienta. Posibilitatea oferitade realitate pentru satisfacerea dorintei este intolerabila si declanseaza o"frustrare intema" din cauza careia subiectul îsi refuza satisfactia.

O specie a nevrozei de esec este nevroza de destin, care desem­neaza o fOlma de existenta caracterizata prin revenirea unor înlantuiriidentice de evenimente cu efecte negative. Evenimentele care se repetaapar ca o fatalitate exterioara, careia subiectul îi este victima.

Prin Ulmare, alegerea prin similaritate-continuitate este o conse­cinta a nevoii inteme de repetitie, fenomen care, prin faptul ca producesuferinta si se situeaza dincolo de principiul placerii, este gestionat deun principiu al mortii.

2. Alegerea relatiilor, a celuilalt, prin dilerenta-opozitie apare, laprima vedere, ca o solutie reparatoare fata de experientele de relatieneplacute din trecut. Sa consideram ca unul dintre parintii subiectului afost agresiv si a generat disfunctii importante în familia de origine, care

114 S. Freud, "Câteva tipuri de caracter din practica psihanalitica", în Freud. Opere 1,

EI'eur! de pii!hal1uli::â apl!catâ, Editura Trei, Bucuresti. 2000. pp. 223-239.176

Page 178: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

au condus la suferinta si divort. Subiectul îsi va selecta patienerii dintrecei care vor parea capabili de o conduita echilibrata sau chiar incapabilide a-si exprima agresivitatea, în virtutea nevoii reparatorii a subiectului,de a-si asigura un climat "linistit" în relatia sa. Daca, la prima întâlnire,potentialul partener va fi perceput ca agresiv, va fi considerat nepotrivitsi comunicarea va evolua în sensul mentinerii distantei, prin generareaunor mesaje de respingere. Pe fond, alegerea prin diferenta-opozitie arelatiilor este o speta a alegerii prin similari tate-continuitate, întrucâtcriteri ul de selectie consta în ansamblul de reprezentari dobândi te înrelatia initiala, care se doreste "reparata" printr-o relatie diferita. Prindetenninismul fenomenului de repetitie, subordonat, conform psihanali­zei, principiului mortii, exista pem1anent o miscare de întoarcere asimilarului, a ceea ce s-a petrecut cândva. Prin um1are, într-o viziunefreudiana, trecutul, istoria de relatie a individului, joaca un rol importantîn alegererile actuale, în selectii le operate în primele întâlniri. În acesteconditii, se pune în discutie posibilitatea existentei unor evenimente noi,care sa nu poate fi reduse, fundamental, la experiente trecute.

3. Alegerea relatiilor, a celuilalt, prin diferenta-noutate. Psihana­liza actuala considera ca exista, în actualitatea relatiilor, momente noi,care nu au existat în trecut si, prin unnare, nu sunt repetitii. În speta, încadrul psihanalitic constituie un element de noutate trairile individuluiconsecutive reusitei terapeutice. O alta orientare intrapsihica, psihologiaanalitica, prezinta istoria relatiilor interumane si a comunicarii într-operspectiva a priori balansata între forta trecutului si puterea prezen­tului, a actualitatii. Diferenta dintre perspectiva freudiana si cea jun­giana se joaca si în jurul fenomenului transferului. În acceptiuneafreudiana, orice relatie conduce la fenomenul retrairii de elementefundamentale ale perioadei timpurie de geneza a personalitatii. Deaceea, transferul este un fenomen de consistenta al procesului tera­peutic, gratie caruia se pot reactiva, retrai, analiza si remania elementeale relatiilor fundamentale. Gratie abordarii sale meta-personale, pentrugânditorul elvetian fenomenul transferului nu reprezinta reperul terapeu­tic esential si nici un fenomen cu acoperire majora a actualitatii rela­tiilor. Transferul poate ti înteles ca o maniera de semnalare a nevoilorindividului, într-o forma deseori dramatica, ce distorsioneaza capacita­tea de comunicare actuala si de acces la alteritate. Alegerea relatiilor pe

177

Page 179: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

criteriul noutatii pune problema capacitatii de a trai în actualitateaîntâlnirii, de a putea sesiza personalitatea celui laIt, prin diferentele salesi nu prin asemanarile cu sine. Este vorba despre capacitatea de acces lachipul real al interlocutorului, care este premisa comunicarii autentice sia momentelor de comuniune veritabila.

5.1.3. Dragoste si ideal

Problematica alegerilor lanseaza un alt câmp de interogatie esen­tial: care sunt semnificatiile iubirii, ale dragostei, care anima consti­tuirea si permit (într-o anumita masura) mentinerea cuplului? Întrebareaeste actuala, pe fondul dificultatilor vietii de cuplu din societatileoccidentale, zgudui te de violenta domestica si de rata mare de div0l1ia­litate.

Viata de cuplu pune în evidenta capacitatea de adaptare a indi­vidului la aspectele polare si deseori dramatice ale vietii sale interioare.Este un adevarat "dans pe muchie de cutit" în care individul risca sa fieranie 15. Dinamica relatiei de cuplu presupune înscrierea reciproca într-o"miscare" permanenta care, daca este încetinita sau stopata, conduceinevitabil la nefericire si deseori la separare. În cuplu se produce omiscare reciproca, pulsatorie, de apropiere-departare din spatiulpersonal si spatiul împaliasit, în vederea tatonarii momentului deechilibru între sine si alter. Metafora pe care Kahlil Gibran o propune înPraj'etui este exemplara: ,,[...] Tineti-va alaturi dar nu chiar asa deaproape caci coloanele templului sunt înaltate la o anumita distanta iarstejarul si chiparosul nu cresc unul la umbra celuilalt"ii6. Viata de cuplusolicita sub aspectul gasirii distantei optime, a coloanelor (afective) alerelatiei: aceasta distanta nu este fixa, ci presupune o continua dinamicade ajustare. Ajustarea se face prin "jocul" pem1anent dintre dominare­obedienta, rigiditate-flexibilitate, bucurie-tristete, putere-slabiciune, într-oreflectare reciproca de cauze si efecte care conduc la trairi bulversantesau extatice.

De aceea, verbul a iubi are acceptiuni dintre cele mai diverse dupacum ne spune Claude Roy în "inventarul" sau: "vreau sa îmi aflu

115 1. Wclwood, Psihologia tre::irii. EFP, Bucuresti, 2006, pp. 223-270.] 16 K. Gibran, Projetul. Editura Orion, p. 12.

178

Page 180: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

proplia valoare fiind iubit de tine, vreau sa ma încredintez ca exist,traind pentru tine sentimente violente, vreau sa ma zdrobesti, sa maumilesti, pentru a ma odihni dupa oboseala de a fi eu însumi; vreau sa tezdrobesc, sa te umilesc si sa-ti fac rau pentru a-mi exalta eul si a maîncredinta în privinta fortei de care dispun""7. Acceptiunile personaleale dragostei se întind pe un ambitus plurinivelar, dispus pe diferitelecoordonate ale afectiunii si agresiunii. Capacitatea de a exista în cuplueste generata de "amprenta", de specificul în care se intrica iubirea cuura. Pe fond, la interferenta celor doua polare afective se constituiechipul alteritatii iar diferitele istorii persona le sunt variante ale balan­sului dintre cele doua forte fundamentale: iubirea care uneste si ura caresepara. Balansul iubire-ura, "dansul" dintre cele doua polare, fara ex­cese si cantonari uni laterale, permite adaptarea pem1anenta si satisfaca­toare la celalalt, dar mai ales la sine. În functie de nevoile compensatoriigenerate de dificultatea de asumare a agresivitatii în propria persona­litate, individul genereaza (si) fantasmatica vietii de cuplu.

Proiectia vietii de cuplu apare ca o fOl1na reparatorie a vietii"însingurate", genera te deseori de dificultati narcisice si nevoi agresivedificil de gestionat. Astfel, viata de cuplu devine, pentru aspirant, oforma de utopie si de rezolvare a nevoilor fundamentale de coeziune,întelegere si respect de sine. Expectantele devin o maniera de clivaj allumii reale intr-o lume cantonata in zona luminoasa a trairilor siîmplinirilor. De exemplu, "siguranta afectiva", fantasma comuna a vietiiîn doi: este "incarcata" in viata de cuplu, în timp ce "în afara" ar existanumai nelinistea si tulburarea. Siguranta afectiva este o masura per­sonala, independenta de contextul actual al individului. Poate fi înte­leasa în tennenii dificultatii inerente selectiei partenerilor, a imaginii desine, a întâlnirilor si despaIIi10r succesive, costisitoare în ordineafectiva.

Expectantele privind cuplul se refera, pe fond, la o viata "noua"care sa compenseze majoritatea frustrari lor si sa revitalizeze destinulpersonal. Diferenta dintre modul in care este fantasmata viata de cuplu(in virtutea nevoilor vitale perene ale individului), si este traita inrealitatea zilnica, determina maniera de comunicare si evolutia relatiei.

117 CI. Roy, Le \'erbe aimer. Gallimarej, Paris, 1978.179

Page 181: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Dragostea, substanta comunicarii în cuplu, multitudinea de accep­tiuni personale, produc elementele de structura ale tramei fantasmaticecare "acopera" cuplul si partenerul. Fenomenul îndragostirii este înteles,din perspectiva psihanalitica, în raport cu problematica idealului. A fiîndragostit înseamna a avea o masura directa a propriului ideal: pecelalalt-iubit ca excelenta individuala! !S.Geneza idealului pune proble­ma existentei individului în cultura, a dinamicii valorii, în genere.Idealul, fundament axiologic, coaguleaza si mentine reteaua sociala,imprimând sens comun. Nevoia de identificare, prin intermediul idea­lului pe care celalalt îl întruchipeaza, este vectorul fundamental aldestinului uman. Idealul anima orice dragoste si este vectorul exemplarde comuniune. Cu toate acestea, comuniunea se face gratie idealului"intern" al fiecaruia si sub acest aspect idealizarea îndepalteaza departener. În consecinta, nevoia proprie de perfectiune este "aruncata"asupra persoanei iubite. Celalalt-iubit, prin idealizare, pune problemaraportului fundamental dintre sine si alter, dintre Narcis si Pigmalionl10.

Forma dragostei capata un enunt mai limpede: cel care iubeste se poatecauta pe sine in Celalalt. Aici se amorseaza versantul spiritual alîntâlnirii amoroase. Calea spirituala presupune "parcurgerea" proble­maticii personale, a dificultatilor de relatie; deseori deriva spiritualadevine talsa virtute prin "suntarea" întâlnirii amoroase în orizontul unorstari transcendente, mai "înalte". Comunicarea în cuplu permite dezvol­tarea capacitatilor de percepere a realitatii celuilalt si de întelegere(partiala) a unui alt univers vital. Relatia de cuplu este cel mai eficientmediu de exersare a capacitati lor empatice. Este totodata cel mai bunmediu de constientizare a nevoilor de control si putere asupra celuilalt.

Însinguratul Narcis îsi gaseste obiectul iubit în oglinda apelor subchiar forma subiectului. Pentru Narcis subiectul pare sa coincida cuobiectul. Cu toate acestea, exista un element intelmediar care permiteechivalenta: oglinda apei. Prin urmare, subiectul este coincident cuobiectul numai gratie unui termen "mediu" exterior. Se pare ca Narcisare de asemenea nevoie de Celalalt, însa sub f01111apropriului chip. Pede alta palte, în lumea lui Pigmalion, Galateea prinde viata prindificultatea sculptorului sau de a "suporta" diferentele inerente unei alte

! ]S M. Georgescu, Jurnal al de{ellsei prill scris. Oscar Print, Bucuresti, 2005.I! 0 C. Irimia, Dragoste si ideali::are, EFG, Bucuresti, 2003.180

Page 182: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

femei, de a se îndragosti de ea. Pentru Pigmalion lumea ne-creata de el,ne-sculptata de el, cea a alteritatii, este imposibil de acceptat. De aceea,are nevoie de o lume a celuilalt creata dupa chipul si asemanarea sainterna. Sub acest aspect, nici Narcis si nici Pigmalion nu pot iubi, fiindavari în f3ta diferentei si exclusivi în rapOli cu similitudinea. Narcis siPigmalion nu comunica prin iubire cu celalalt, ci cu sine: este unmonolog care poate fi regasit în varii situatii de întâlnire amoroasa.Alteritatea, Celalalt-diferit poate fi cu dificultate perceput si "tolerat", înconditiile în care necesita un exercitiu treptat de pierdere a omnipo­tentei, a dorintei care se îndeplineste indiferent de conditii. Alteritateaalunga "gloria" exclusiva a dorintelor, conferind limite individului.Exista o incompatibilitate funciara Între atotputemicie si daruire de sine.Prin idealizarea celuilalt, din iubirea pasionala, se mentine o lume aplenitudinii, gratie sacrificiului figurii reale a patienerului care Începerelatia prin a fi o ipostaza a Eului, un dublu personal, un suflet"pereche". Îndragostitu[ se regaseste identic În celalalt-iubit, care nu-itulbura lumea perfectiunii sale cu diferente incceptabile. În definitiv,iubirea pasionala nu se petrece între doi individizi, ci "între" acelasiindivid în doua ipostaze. Atunci când iubim pasional pe cineva iubim def3pt tot ceea ce este mai Înalt si mai fî'umos (în ordinea lumii În caretraim) în noi. Ca si cum îl aducem imaginar pe iubit înauntrul nostru,pentru a ne "arunca" în persoana acestuia. Starea de iubire pasionalaeste, paradoxal, una dintre starile în care noi suntem cei mai închisi înfata lumii. Se creeaza în iubirea pasionala un gen de sistem închis încare Eu exist si în obiectul iubit. Iubirea pasionala este un exercitiu de"saracire" a Eului În favoarea obiectului iubit, ca si cum zagazurileiubirii de sine s-au rupt pentru a umple persoana celuilalt. Situatia estecritica pentru Eu, cel saracit, întrucât intreaga sa agoniseala de iubire afost delegata celuilalt. Celalalt devine unica sursa de hrana afectivapentru Eu: nu poate supravietui fara obiectul iubit pasional pe care l-a"Împodobit" cu calitatile pe care si le dorise cel mai mult, precumPigmalion cu a sa Galatee.

Dragostea pasionala incepe printr-o "crima" fantasmatica: idealulproiectat de îndragostit asupra iubitului îi f31sifica acestuia chipul si nu-iofera o sansa de viata reala. A-I idealiza pe celalalt-iubit constituie ofonlla de a-I mentine la distanta. Idealul este întotdeauna situat în spatii

] 81

Page 183: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

zenitale, pe înaltimi inaccesibile iar cel care idealizeaza risca prabusiridure.

Dificultatile de comunicare din primele întâlniri sunt simetricenevoilor reciproce de mentinere a idealului propriei persoane, în raportcu idealul fantasmat, proiectat asupra celuilalt. "Timiditatea" esteproportionala cu nevoia de ideal, teama de cadere si rejectie. De aceea,comunicarea autentica în întâlnirea amoroasa este anevoioasa si,îndeobste, necesita parcurgerea timpului necesar pentru sesizarea unoraspecte ale chipului real al partenerului, pentru ca, gratie indicilorrealitatii, se amorseaza un proces de retragere a idealului care conducela dez-îndragostire. Chiar daca timpul de mentinere a iubirii si idealuluivariaza, în cele din urma, prin caracteristicile sale reale, iubireapasionala, întemeiata pe ansamblul de "atribute" alocate celuilalt, seremite treptat pâna ce persoana iubita ramâne un "simplu" om. Depresiaconcomitenta pierderii idealului si a dragostei pasionale poate fi atuncimascata de furie si este o fom1a de doliu fata de noi însine, sub f0l111aefOliului de a-I exclude pe fostul iubit din imaginarul nostru. Lumeadevine pustie (de trairile suscitate de gasirea idealului), pe masura ceforta care pel111iteacomunicarea amoroasa dispare. În cuplu, comuni­carea începe sa se desfasoare si în paliere precum cel intelectual, etic,axiologic, pe masura ce "principiul placerii" este contrabalansat de celal realitatii celuilalt.

Prin urmare, dragostea pasionala este un proces în care secomunica masiv prin proiectii ale idealului si deficiente ale capacitatiide acces la alteritate, în timp ce comunicarea autentica face vizibiladzjerenta celuilalt. Scenariul fantasmatic al "printului pe cal alb" si al"printesei salvate" indica dificultati de comunicare cu un "celalalt" carenecesita impOliante remanieri imaginare. Lumea idealului se opunecaracterului prozaic al lumii cotidiene. Comunicarea în cuplu se con­stituie, fundamental, la nivelul balans ului dintre sine si alter, a moduluiîn care este perceput imaginar celalalt si, de aceea, constituie un modexemplar de autocunoastere.

Daca s-a precizat o etapa în care comunicarea în cuplu se afla subimperiul dragostei pasionale, pe masura ce versantul real îl echilibreazape cel imaginar se contureaza o etapa de dragoste idilica. Specificulacestei dezvoltari a întâlnirii amoroase consta în faptul ca, pe masura

]82

Page 184: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

descoperirii reciproce a caracteristicilor reale ale personalitatii, existateama de a pierde afectiunea, de a fi respins, de a întrerupe relatia.Comunicarea devine impregnata de teama efectelor "dezvaluirii" per­sonale si mesajele sunt impregnate de multiple sensuri, care potconduce fie la apropiere, fie la distantare.

Afectiunea initiala se estompeaza treptat, pe masura existenteicuplului care poate sa prinda fonna unui contract, mentinut în maremasura prin datorie fata de celalalt (copii, bunuri materiale etc.) si nufata de sine. Valorile "vitale" sunt înlocuite cu cele care tin de "nisasociala" iar creativitatea destinala individuala - cu comoditatea fami­

liala. Pierderea vitalitatii si a expresiei creative a destinului conduceiremediabil la pierderea sens ului personal si la mOliificare afectiva.

Am folosit cu precadere paradigma intrapsihica, psihanalitica, înprecizarea interogatiilor lansate de ideal si de comunicarea în cuplu.Aceasta abordare poate ti completata cu perspectiva intersubiectiva, încare expectantele generate de proiectia idealului asupra partenerului trecîn expectante privind rolurile p31ienerului, ca dimensiune operationala apersonalitatii. Partenerul ideal este cel care joaca rolurile în careindividul l-a distribuit: orice relatie presupune atribuirea de identitatiasamblate în roluri dezirabile. Pe masura ce anumite roluri sau "parti­turi" sunt respinse, partenerul capata treptat contur real, confOllli perso­nalitatii si nevoilor sale. Selectia partenerului are loc pâna când celalalteste dispus, conform propriilor nevoi, sa joace rolul într-o manieraacceptabila. Tatonarea capacitatii celuilalt de a intra în rolurile necesarese face, de la prima întâlnire, prin provocari, cu scopul de a testa gradulîn care persoana reala se suprapune cu cea (imaginata ca) ideala.Atractia provine si din confinnarea suprapunerii dintre real si imaginar,a confitl11arii (cel putin partiale) faptului ca partenerul poate jucarolurile dezirabile. Totodata, individul considera ca rolul pe care îl joacaeste adecvat dorintelor celuilalt si scenariile sunt complementare.

Caracterul duplicitar reciproc are ca sursa frecventa, în relatia decuplu, nevoia de manipulare si constrângere treptata, de încadrare înrolurile alocate. Manipularea este exersata pe fondul nevoii celuilalt dea se încadra în rolul de "p31iener bun" si conduce la separare dacacelalalt refuza sa se compOlie contonn solicitarilor. Respingerea sepetrece în aceeasi ordine: incapacitatea de înscriere în roluri alocate.

183

Page 185: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Comunicarea în cuplu este efectul rapOliului dintre rolul solicitat

si cel jucat, dintre propriile nevoi care sustin rolul si cele ale parte­

nerului, care solicita rolul. Exemplu de roluri: barbatul protectiv, bar­batul linistit, barbatul întelept, barbatul putemic, femeia mama, femeia

care trebuie consolata, femeia fragila, femeia putemica etc. Rolul, desi

este definit generic, este încarcat de semnificatii si de caracteristici deidentificare conform istoriei nevoilor si dorintelor individului, a manie­

relor predilecte de satisfacere si satisfactie. Fiind "stratificari" alenevoilor personale, cererea si oferta de roluri nu se face constient: chiardaca individul poate recunoaste cognitiv anumite patemuri comporta­

mentale, care îl mentin în sfera unor alegeri nesatisfacatoare, nu va

putea sa opereze schimbari, întrucât detenninarile sunt afective siefective înca din perioada timpurie.

Redam ideile esentiale ale inventarului caracteristicilor comu­nicarii în cupluri fericite-nefericite dupa cum a fost realizat deR. Muchiellil20.

Cupluj'ericit Cuplu nefericit

Prin comunicare se încearca cunoas-Prin comunicare se refuza ofensiv si

terea Celuilalt, a problemelor si ex-defensiv cunoasterea Celuilalt.

pec1antelor sale. Mesajele nu sunt contradictorii: de-Mesajelereflectafenomenulde

calajul dintre palierul analogic si cel

double-bind:decalajmasIvîntre

digital sunt minime.ceea ce se declara si modul în care se

traieste declaratia.Comunicarea permite expresia realaComunicarea este represiva: nu se

a trairilor, indiferent de coloraturaverbalizeaza starile si nevoile vitale

acestora.ale partenerilor.

Problemele din cuplu sunt discutateProblemele nu pot li precizate fara a

si precizate, fara implicatii asociativeangrena întreaga relatie si a o pune

ale între,gii relatii.sub semnul întrebarii.

Celalalt este acceptat conditionat caCelalalt este considerat amenintator

personalitate, dar neconditionat caca personalitate si, de aceea, exis-

partener: alteritatea este acceptata sitenta relatiei este conditionata de

nu conduce la ruperea relatiei.modificari ale personalitatii si com-

portamentului.

120 R. Muchielli, Ps)'cllOlogie de la vie conjugale. ESP, 1973, p. 72.184

Page 186: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Problematica fericirii se precizeaza în raport cu cea a relatiei si adiferentei celuilalt. Conform paradigmei psihanalitice, istoria relatiilorcu persoanele semnificative este cea care genereaza gradul de satisfactieîn relatia de cuplu. Partenerul va fi mereu nesatisfacator daca individulva fi fost fonnat în atmosfera atectiva a unui parinte anxios, hiper­protectiv, exercitând un important control afectiv, incapabil sa ii permitacopilului sau (actualul paliener) sa beneficieze de un spatiu personal.Astfel, individul simte ca partenerul este pennanent amenintator, subvarii aspecte, dupa cum a trait în atmosfera defensiv-ofensiva aparintelui sau.

Donald Winnicott a propus conceptul de "mama suficient debuna" prin care sa exprime capacitatea unui parinte de a-i acorda copi­lului spatiul necesar individuarii 121. În cazul în care o mama se doreste afi foarte buna, este o consecinta a propriilor nevoi reparatorii. Com­pOliamentul unei mame foalie bune conduce trecvent la mentinereaunei pelmanente presiuni asupra copilului si la crearea unui ret1ex defond de defensa în tata celuilalt. Copilul resimte ca trebuie sa-si "ajute"mama sa fie foalie buna prin reusita sa, contorm criteriilor personale alemamei. Criteriile copilului ramân acoperite de nevoile mamei astfelincât se creeaza senzatia ca orice partener(a) este un potential agresor alpropriilor interese vitale, care, pe de alta parte, nu pot fi afinnate faraajutorul celuilalt. Aflat în cuplu, un individ pentru care celalalt esteamenintator sub aspectul propriului câmp narcisic, nu poate delimita oproblema de cuplu fara a o generaliza, ca si cum problema nu poate firezolvata decât radical. Nevoia de negociere extrema a problemelor încuplu indica efectele puternic negative pe care le au solicitarea sifrustrarea celuilalt. Afectiv, individul considera ca un cuplu poate existaexclusiv în conditiile similitudinilor nevoilor si a lipsei conflictului. Esteca si cum, in cuplurile nefericite, diferenta este inacceptabila pe termenmediu sau lung. Eul unui astfel de individ este slab, imaginea de sinelaxa, confllza, astfel incât critica si revendicarea ii produc afecteextreme, de la furie la depresie si nevoie de fuga. Istoria sa de relatiedevine fie o colectie de parteneri cu care a ramas pâna in momentul incare a început sa se precizeze statura reala a lor, fie absenta încercarilor

III D. Rybas, Donald Woodl' Wil1lzicolt. EFG. Bucuresti, 2003.185

Page 187: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

ulterioare de gasire a partenerului, dupa o astfel de experienta SI"deziluzie"; pe scurt: alegeri în serie sau fuga de relatie.

Comunicarea în cuplu are multiple surse a caror intricare estedificil de înteles din perspectiva teoreticianului comunicarii si cu atâtmai greu din perspectiva indivizilor implicati. Cu alte cuvinte, posibi­litatea de a controla alegerile si evolutiile relatiilor tinde spre minim:orice relatie debuteaza în viriutea unor masive aproximari reciproce sise desfasoara la incidenta unui complex de elemente care oferasubiectului deseori senzatia "dansului pe muchie de cutit" între trairiputemice, între individuare si depersonalizare, între (re)gasire de sine sipierderea propriei identitati.

5.2. Comunicarea În grup/organizatie

Grupul pune problema apmienentei si înscrierii într-un sistem acarui stabilitate este asigurata de nonne, limite si dinamici specifice.Individul este prin definitie social gratie experientei binomia le (copil­mama), dar mai ale trinomiale (copil-mama-tata) originare. Matriceletriangularii originare asigura fundamentul intrapsihic al existentei în grup.Maniera de raportare la nom1a, autoritatea grupului, se situeaza în conti­I1Uareatipului personal de raport cu legea si a modului în care a fostinteriorizata. De aici provine balansul specific dintre individualism sicomunitarism. În aceasta ordine, perspectiva sociologului germanFerdinand Tonnies, care încearca sa înteleaga raportul dintre asimilare siexpresivitate (propunând conceptele de Gesellschaft, tip de structurasociala în care relatiile sunt impersonale, utilitare, special izate, reglemen­tate si Gemeinschaft, unde relatiile sunt predominant personale,infol111ale,traditionale, bazate de rudenie) va ti remaniata de Max Weberpentru care nu structura sociala "obiectiva" este cea care permite coagu­larea între indivizi, ci semnificatiile subiective ale indivizilor acordatecomunitatii m. Asttel, nu comunitatea este cea care contine cheia proble­melor vietii în comun, ci procesul de comunalizare. Sub aspect teimino­logic, Constantin Noica, pe pilda, propune diferentierea dintre individ sipersoana: individul desparte în timp ce persoana uneste. Individul este

122 v. Mihailescu, Fascinatia diferentei, Paideia, Bucuresti. 1999.186

Page 188: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

intru o generalitate si are o devenire în sanul ei, în timp ce persoana esteZ11 generalitatea data.

Interactiunile specifice grupului pot fi surprinse începând de latrei persoane si pâna în jurul volumului de douazeci si cinci de indivizi.Acest plafon este relativ capacitatii reciproce a membrilor grupului de acomunica direct, imediat. Prin urmare, grupul, în fomla sa restransa decriteriul interactiunii directe, este un ansamblu de indivizi care, normatide un set de reguli (in)f0l1l1ale, sunt angajati într-o activitate comuna!:23.Esential, grupul poate fi analizat în virtutea unor coordonate spatialeelementare:

- dimensiunea verticala a interactiunii din grup; are o dinamica acarei complexitate depinde de structura grupului si se refera la modul încare mesajele parcurg nisele ierarhice si la functia pe care fiecare liderde nivel o indeplineste într-o structura. În cazul structurilor plurinivelaremaniera de preluare a infonnatiei intre palierele ierarhice este unelement sensibil. În reteaua verticala, factorul central individual careinfluenteaza comunicarea este rapOliul cu autoritatea si limita impusa denisa ierarhica. Pe de alta palie, raportul personal, psihogenetic, alindividului cu limita se suprapune peste stilul de conducere real alsefului. Interactiunea mediata dintre indivizi reduce capacitatea deinteractiune directa cu liderul. De aceea, eficientizarea comunicarii si adinamicii grupului presupune evitarea "filtrelor" de mesaj. Acest lucruse realizeaza prin structurarea grupului sub forma unei retele centra­lizate de tip "stea", in care pozitia centrala este ocupata de lider.Problematica verticala este total eliminata în reteaua de tip "cerc",noncentralizata, care nu are un lider recunoscut. Desi este o reteapennisiva, în care se evita problematica raportului personal cu limita sieste o organizare unanim apreciata, comunicarea nu este eficienta;

- comunicarea orizolltalâ, laterala se refera la comunicarea intremembrii grupului. Este directia de comunicare prin care se constituie,prin identitatea si identificarea dintre indivizi, fondul omogen algrupului. În acest tip de comunicare nu exista un lider fOlmal, darproblematica raportului cu autoritatea capata valentele informale alecompetentei.

123 M. Minulcscu. CO/llllnicure OIgoni::oriono/â, c-book, Spinl Haret.187

Page 189: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

Diferitele directii de comunicare - retele de comunicaredetermina capacitatea reala, materiala de comunicare între membriigrupului si lanseaza interogatii privind definirea structurii grupului si arolului dinamic al membrilor sai 1::'4.

Structura grupala este mentinuta gratie a trei forme de relatie sicomUl1lcare:

- dependenta - fata de un lider de la care se solicita protectie sifacilitarea satisfacerii propriilor nevoi;

- apropiere - datorita consolidarii de relatii pozitive de întelegere• O" •

SIspnJll1 recIproc;- departare-agresiune - reactia de aparare prin fuga sau prin atac

generata de insecuritate.Grupul constituie un ansamblu "organic" si una dintre perspec­

tivele prolifice în abordarea fenomenelor de grup este cea holista:grupul este un "tot", o organizatie. Din perspectiva psihologiei co­municarii, intereseaza fenomenele care permit mentinerea grupului,dinamica tensiunilor, a dorintelor si manierelor de defensa.

Existenta grupului depinde de mentinerea tensiunilor (intragrupaledar si a celor generate de factori externi grupului) intre anumite limite,gratie modului in care este condus. Tensiunile sunt generate de nevoilecomune ale indivizilor care se transfera asupra grupului si suntsatisfacute prin intermediul liderului care imprima directia comuna. Subacest aspect, liderul este emergent grupului prin faptul ca pennitereglarea dinamica si nu este exterior ocupând, prin intrarea în grup,direct primul loc in ierarhie. În ordinea emergentei, a liderului ca functiea grupului, acesta devine un "produs" care, gratie personalitatii sale,aproximeaza si canalizeaza cel mai bine valorile grupului. Canalizareavalorilor grupului presupune negocierea conflictelor si medierea optimaa interactiunilor care sa permita un bun nivel individual al autostimei.

5.2.1. Lider si dinamica de grup

Una dintre problemele frecvente existente în organizatii estelegata de "alegerea" liderului si de confuzia dintre functie si statut,dintre emergenta si impunerea sa. Liderul ocupa pozitia superioara în

124 P. Lisievici, Ghid practic de colllllnicure orguni:::u{ionu/â, e-book, SpinI Haret.188

Page 190: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

organizatie pentru ca poate sa "capteze" si sa orienteze nevoile indi­vizilor din grup. Liderul serveste in acest fel intereselor celorlalti.Frecvent, in organizatii, liderul ocupa formal un statut din care impune"subordonatilor" sai n0l111esi comportamente. Distanta dintre liderul"functional", infon11al si cel statutar, f0l111al,produce tensiuni excesivela nivelul grupului. Liderul infon11al este cel care poate asculta, intelegesi satisface nevoile membrilor grupului. Liderul formal poate sa nu fieacceptat de grup din pricina "distantei" sale fata de dorintele membrilororganizatiei, ca o consecinta a faptului ca nu provine din interiorulgrupului. Frecvent, liderul fOlmal statutar isi mentine artificial functiadin considerentul gratificarilor personale, narcisice si de alta natura. Din,jocul" dintre 1on11alsi informal, prin percepere "afectiva" se constituietrei tipuri de liderJ15, care corespund stilurilor de conducere conturate deR. Lippitt si R. White si de Kurt Lewin 126. lnterogatia de fond se referala modul in care se instituie si perpetueaza atitudini comunitariste sauindividualiste in diferite grupuri-organizatii. În masura în care grupurilesunt influentate de lideri, studiul atitudinii celor din urma poate fi util.Experimentele lui Lewin, de la jumatatea secolului trecut, au Încercat saprecizeze efectele, la nivelul grupului, ale unui lider autocratic, incomparatie cu unul democratic sau unul neimplicat. Atitudinea lideruluiproduce dinamici de grup diferite, detel111inate de mesaje paraverbalediferite. Liderul poate determina, prin stilul personal, nivelul deperton11anta, satisfactie si coeziune dintr-un grup.

1. Liderul autocratic - tiranul - este cel care decide singur,dicteaza, nu se refera decât la sine si nu la grup, da ordine, nu participala munca. Este cel care impune reguli intr-o maniera (resimtita ca)nedreapta. Este autoritatea în ipostaza sa dura, virulenta, dificil deacceptat din pricina efectelor narcisice negative. Mesaje paraverbale aleliderului autocratic indica faptul ca ceea ce conteaza cu adevarat estenumai propria persoana iar sarcina este importanta pentru ca gratificapropriile nevoi; ceilalti nu conteaza ca individualitati si nici ca grup;sunt executanti, prelungiri ale modului sau de rapotiare la sarcina.Atmosfera din grup nu are importanta atâta timp cât raporturile dintre

125 A. LcvY, PSl'c/zologie sociale, Dunod, Paris, ]965.126 K. Le\~in, :,Expcrimems on aulOcratic and democratic atmospheres", în Soc. Frontief',nr.437,1946.

189

Page 191: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

membri nu au valoare. Aceste mesaje produc în membrii grupuluireactii de aparare la presiunea dominatiei si reactivarea paternurilor derelatie cu parintele-autoritate. Simt ca propriile nevoi trebuie subordo­nate liderului; simt frustrare, furie si chiar revolta. în grup se propaga unclimat nefavorabil, cu tensiuni puternice care produc clivaje si orien­tarea în subgrupuri. Agresivitatea nu poate fi descarcata asupraliderului, care nu o poate "contine" (exista fantasma confonn careiaorice reactie la autoritatea dura a sefului ar antrena furia exploziva aacestuia) si este reorientata spre membrii grupului, care devin respon­sabili unici ai esecurilor comune. Grupul se uniformizeaza din pricinapresiunii mari exercitata prin conducere. Creativitatea este un compor­tament de excelenta al personalitatii care asigura sens si satisfactie si, înacest caz, este redusa. În afara de tipul de conducere (presiuneasuplimentara cauzata de lider), creativitatea individuala suporta, pefond, o presiune de omogenizare inerenta grupului, prin care se con­serva normele si structurile existente.

Performanta este buna cât timp liderul îsi mentine pozitia: oricediscontinuitate în stilul autocratic al sefului conduce la scaderea im­pOlianta a performantei (motivatia pentru activitate este scazuta).

Mesajul paraverbal de fond al liderului narcisic este ca lumea esteo prelungire instrumentala a propriilor nevoi. Personalitatea lideruluidetermina mesajele sale, care "propun" celorlalti definitii de sine: "tueste un apendice al propriei persoane". Dinamica mesajelor în cadrulgrupului depinde de definitiile de sine ale membrilor, ventilate para­verbal. Aceste definitii anima maniera globala de relatie, întrucâtcontine reguli implicite de comportament solicitate celorlalti. Mesajulpara verbal instituie fundamentele comunicarii si daca se dorestemodificarea relatiei, se poate pomi de la definitiile de sine ale celorimplicati.

Dupa cum textul nu are valoare fara context, palierul de referintaeste cel care întemeiaza orice fenomen: nici o definitie de sine nu sepoate produce în afara unui structuri cel putin binomiale. Patologiilenarcisice se desfasoara pe fondul binomial al definitiilor reciproce.Mama care se defineste prin dedicarea "totala" cresterii copilului,înteleasa prin satisfacerea rapida a tuturor nevoilor acestuia, va marcadefinitia de sine a copilului ca beneficiar permanent si neconditionat al

190

Page 192: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

"serviciilor" sale. Problema, în acest caz, consta în dificultatea mameide a realiza nevoile copilului, independenta si spatiul sau personalnecesar psihogenezei. De aceea, din sfera definitiei de sine a copiluluiva lipsi senzatia de independenta si cea a exercitiului unei lumi care nu ise supune dupa dorinta, ca o prelungire a sa. Un astfel de "copil" poatesa devina lider autocratic, în masura în care poate recupera prin grupulsau imaginea mamei, pe care acum chiar el o înlocuieste.

În psihanaliza, ipostaza autocrata a mamei este denumita "castra­toare", cea care "lipseste" copilul de elemente fundamentale ale exis­tentei, interzice, pedepseste. Capacitatea de individuare si independenta"beneficiarului" atitudinii castratoare sunt reduse. Furia devine un feno­men cotidian ca efect al reprimarii de nevoi vitale si încercare deconstructie a distantei fata de celalalt-agresor.

În perspectiva relationala parintele care este "Ia dispozitia"nevoilor copilului sau emite un dublu mesaj: "ai tot ce vrei" + "nu îtidau independenta de a simti ceea ce vrei". Se coristituie o injonctiuneîntre cele doua mesaje: desi sunt emise conjunctiv nu pot fi perceputedecât disjunctiv. Într-un cadru exclusiv verbal, copilul devine furios"fara motiv", desi parintele i-a oferit tot ce a putut mai bine. În cadruparaverbal, furia copilului este justificata prin faptul ca pentru a avea"tot" a trebuit sa renunte la "ceva" important, la miscarea interna deindividuare. Copilul este definit de parinte ca "invalid", din perspectivaindependentei, este considerat incapabil de a se adapta diferitelorsituatii. Orice definitie de invalidare venita din partea parintelui ("eute-amracut dupa cum vreau eu si eu te "reneg" daca nu esti cum vreaueu), în ordinea reparatorie a propriilor sale nevoi narcisice, producecopilului tulburari de identitate.

2. Liderul democratic - patriarhul - explica, anima grupul,participa, se considera parte a grupului. Asigura o conducere resimtitaca autoritar justa, intelegatoare, buna, care confera un sentiment deprotectie si securitate, "spatiu" personal fiecarui individ, membru alunei echipe din care el insusi face parte, îndeplinind sarcini. Valorileimplicite ale liderului democratic sustin relatiile interpersonale,creativitatea si importanta pozitiei fiecaruia. Un astfel de compOliamentpelmite individuarea si conduce spre consolidari narcisice favorabile.Legea, norma impusa implicit de autoritate, este dreapta, putemica si,

]91

Page 193: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

prin urmare, acceptabila. Performanta grupului, gratie bunastariiinterioare a indivizilor, este înalta si constanta. Coerenta grupului înrapoli cu tensiunile exterioare este buna si datorita faptului caagresivitatea se consuma direct în raport cu seful si nu este necesaradetumarea sa în interior, cu efecte de scindare.

3. Liderul neimplicat, dezinteresat (conducere laxa): reprezinta oautoritate slaba, absenta, retrasa, care nu ajunge sa coaguleze efortulcolectiv, pentru ca se retrage dupa ce a indicat sarcina, întrerupând oricefel de comunicare. Este o situatie de absenta a autoritatii, cu efectesimilare "preaplinului" autoritar autocratic. Lipsa modelului normativ­ordonant poate conduce spre relatii discretionare, cu efecte nocive.Mesajul implicit, definitie lansata celuilalt de catre liderul neimplicat,este: tu I1lI existi pentru mine. Perfonnanta si nivelul de satisfactie suntscazute si genereaza tensiuni descarcate, în lipsa sefului, atât ininteriorul grupului (prin aparitia de "vinovati"), cât si în exterior.

Perfonnanta grupului se afla in relatie cu stilul de conducere, careeste detelminat de mesajele paraverbale de confirmare, venite din partealiderului. În cazul stilului de conducere democratic, performanta estecomparativ mai buna, si, de aceea, pare adecvat majoritatii organiza­tiiloL Daca însa grupul este supus, prin natura sarcinilor, unor impor­tante presiuni exteme, conducerea autoritara poate sa fie adecvata:agresivitatea generata intem poate sa contra-investeasca tensiunea con­tinua din exterior.

Stilurile de conducere nu se regasesc in stare "pura" data fiindimposibilitatea de conduita "unifonna" a invidizilor: liderii autoritari potavea secvente de conduita de orientare democratica. Cu toate acestea, re­prezentarea liderului, odata constituita în imaginarul grupal, se stabili­zeaza pe coordonatele tendintei "centrale" compOliamentale ale liderului,astfel încât abaterile secventiale sunt înglobate pe fondul conduitei.

În masura în care stilul democratic este productiv din mai multepuncte de vedere, rezulta ca orice lider care parcurge un manual decomunicare ar trebui sa-si aproprie coordonatele acestei abordari.Realitatea arata ca prescriptiile menta le ale oricarei lectii de comunicarese pierd rapid în contextul personalitatii aspirantului. Dorinta de a fi unbun lider gratie unor "retete" compOltamentale indica nevoia de puteresi control asupra grupului si o abordare statutara a pozitiei. Viziunea

192

Page 194: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

functionala arata ca fiecare grup "produce" liderul de care are nevoie, înraport cu contextul real: climat, problematica, volumul grupului si maiales personalitatea indivizilor. De aceea, stilul de conducere este unrezultat al capacitatilor adaptati ve ale individului aflat într-un contextgrupal. Ca expresie a personalitatii, stilul de conducere nu poate fi"fabricat" prin corectii cognitive, poate fi numai exprimat prin dispo­zitiile afective, caracteriale si cognitive, în ansamblu.

5.2.2. Perspectiva intrapsihica asupra grupului

Chiar daca grupul se constituie prin intersubiectivitate, Freud afost interesat de coordonatele intrapsihice ale originarului grupal. ÎnPsihologia maselor si analiza Eului, Freud contureaza ecuatia alcatuiriidinamice a unui grup (denumit masa), prin intermediul a douaorganizatii prototip: Biserica si armata. Într-o organizatie, idealul Euluiindivizilor este înlocuit cu acelasi obiect: liderul. Consecinta consta inidentificarea Eurilor indivizilor aflati în multime. Obiectul cu carefiecare individ din multime se identifica substituindu-si idealul Eului,renuntând la dinamica psihica proprie, nu este altul decât Tatal, sefulidolatrizatl27. Procesele care sustin multimea, repeta pe cele care auconstituit prima multime, primul contract social. Seful multimilor actua­le este reprezentantul Tatalui originar. Tatal ucis care instituie legeainterioara este restituit prin "noul tata", lider al oricarei multimi. Estevorba despre "mitul" hoardei primitive descris de Freud in Totem sitabu (vezi supra). Daca liderul este corespunzator idealului Eului, fiindmodelul cu care fiecare membru doreste sa se identifice, Se-ul, polulpulsional al grupului, este reprezentat de fiecare membru al sau. Dinaceasta ultima corespondenta pot fi deduse efectele de "contagiuneafectiva" din multime, situatii in care cenzura, regulile care guverneazarelatiile sociale sunt suspendate. În consecinta, identificarea (cu liderulsi reciproca, între membrii grupului) este mecanismul predilect careasigura coeziunea grupului.

Dinamica de grup are o dimensiune constienta (care cuprindeansamblul sarcinilor indivizilor) si una inconstienta, imaginara, consti-

127 S. Freud, "Moise si monoteismul", în Studii (!e.lpre societate si religie, Editura Trei,Bucuresti. 1999.

]93

Page 195: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

tuita din activitatea fantasmatica a fiecarui individ, determinata de tramaafectelor grupale. Întelegerea grupului presupune considerarea intricataa celor doua dimensiuni.

Dimensiunea fi:mtasmatica grupala are fundamente individuale. Depilda, trairea sentimentului de abuz si invazie a câmpului personal, re­simtit din partea liderului, se sprijina pe reactivarea unor trairi arhaice dedistrugere, din perioada ontogenetica timputie, în care copilul era ladispozitia adultului, lipsit de mijloace proprii de autoconservare. Din per­spectiva raportului cu autoritatea, se pot coagula doua tipuri de contexte:

- liderul este directiv, exerseaza un tip de autoritate dura si mem­brii grupului pot resimti o puternica ambivalenta fata de acesta: esteiubit si urât în acelasi timp;

- liderul este nondirectiv, pennisiv: grupul poate trai angoasespecifice perioadei timpurii ale dezvoltarii individuale (depresie, per­secutie etc.).

Din perspectiva imaginara, inconstienta, grupul poate sa fie unspatiu reparator în care se pot exprima dorinte imposibil de împlinit inafara grupului, in viata pmiiculara. În aceasta ordine, se amorseazacomunicarea seriala, specifica aparitiei si colportarii zvonurilor. Zvonulapare pe fondul tensiunii grupa le a dorintelor si frustrarilor specifice, cao fonna de anticipare a situatiilor cu potential nociv pentru securizareaindivizilor. Grupul este mediul de excelenta în ceea ce priveste reali­zarea dorintei de unitate, coeziune, armonie. Fantasma de apartenenta(comuniune grupala) joaca un rol de fond in orice tip de asociere.Grupul, organizatia, devine "la noi", entitate care confera forta si coe­renta personala. În grupul coeziv, care ofera o f0ll11a de substitutfamilial, satisfactia si nivelul autostimei sunt bune. Reversul acestuibeneficiu grupal consta în angoasa de depersonalizare în grup - pierderea identitatii. Uniformizarea atitudinilor este un fenomen prezent în oricegrup si presupune o dispunere dinamica a reactiilor indivizilor:

- "conformisti", care alcatuiesc majoritatea si intemeiaza atitu­dinea grupala;

- "nehotarâti", care oscileaza intre perspectiva personala si ceagrupala;

- "rebeli", care sunt subiectul continuu al corectiilor "con for­mistilor". Rebelii se resimt nocivi ordinii si echilibrului grupaJ. Fiecare

194

Page 196: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

grup are un specific dinamic si un nivel de constanta, de "palier", altensiunii. Cu cât nivelul abitual al tensiunii este mai mare, cu atâttulburarile produse de atitudini "ne-ordonate" sunt mai importante.Fiecare grup Îsi permite sa Înglobeze În propria ordine un anumit nivelde "neordine" care, daca este depasit, intervin mecanisme de anihilare,de excludere a individului care produce turbulenta. Cu cât ordinea estemai stricta, mai precisa, cu atât tensiunea si energia necesare sustineriigrupului sunt mai mari iar echilibrul de fond este mai fragil. Ordineacrispata, rigida, cu ingrediente totalitare, nu poate sustine turbulentelediferentei de orice natura, nu le poate îngloba în textura sa rara a oafecta radical, pentru ca "loClirile" diferentei o pot contamina ireversibilsi destabiliza.

La acest aspect se refera si asa-numitul principiu al lui Peter: într­un grup-organizatie, fiecare individ va tinde spre propriul nivel deincompetenta. Competenta este o fonna a "diferentei", a ne-ordiniicreati ve, care pune problema capacitatii de înglobare, specifica gru­pului. În mod paradoxal, creativitatea sustine performanta individului,Însa creativitatea competenta risca sa fie perceputa ca o forma dedevianta, de rebeliune fata de fondul atitudinilor contomliste alegrupului. Individul competent devine un pericol pentru echilibrul defond al grupului, de aceea cele mai multe interactiuni vor fi adresateindividului creativ În scop "corectiv" fata de interesele homeostatice alegrupului. Principiul lui Petel' pune problema rap0l1ului dintre sine sigrup, dintre personalizare si depersonalizare. Comunicarea eficienta Îngrup se refera la mentinerea unui rap0l1 optim între cele doua dimen­siuni, individ si grup, aflate Într-o intima conditionare.

"Rebelii" sunt cei care induc În cadrul grupului un câmp de fortecare tinde sa modifice alcatuirile existente. Rebelii pun problema moduluiÎn care se poate produce schimbarea într-un grup. Într-o perspectivadinamica, precum cea a lui Le\vin, schimbarea se produce atunci cândfOl1eledetelTIlinate de persoanele "rebele" nu mai pot fi contrainvestite,reduse sau anulate, de catre conformisti. Sursa contrainvestirii, a nevoii deconservare a vechiului echilibru, rezida În pierderea normelor initiale caresecurizeaza majoritatea. Senzatia de securizare produsa prin stabilitateaunor repere nOlTI1ative(dimensiune imaginara), este ar1iculata în perspec­tiva personala asupra grupului (credinte, ideologie). Daca grupul este celcare ofera spatiul de elaborare a diferitelor nevoi personale, schimbarea se

195

Page 197: Matei Georgescu - Introducere in Psihologia Comunicarii

poate induce prin moditicarea n0l111elorde grup, cu conditia conservariisentimentului de securitate oterit indivizilor.

Bibliografie

Freud, S., "Câteva tipuri de caracter din practica psihanalitica", înFreud, Opere 1, Eseuri de psihanaliza aplicata, Editura Trei,Bucuresti, 2000.

Freud, S., "Moise si monoteismul", În Studii despre societate si religie,Editura Trei, Bucuresti, 1999.

Freud, S., "Pulsiuni si destine ale pulsiunilor", în Freud. Opere 111,Psihologia inconstientului, Editura Trei, Bucuresti, 2000.

Georgescu, M., Jurnal al defensei prin scris, Oscar Print, Bucuresti, 2005.Irimia, C., Dragoste si idealizare, EFG, Bucuresti, 2003.L6vy, A., P.~ychologie sociale, Dunod, Paris, 1965.Lisievici, P., Ghid practic de comunicare OIganizationala, e-book,

Spiru Haret.Mihailescu, V., Fascinatia diferentei, Paideia, Bucuresti, 1999.Minulescu, M., Comunicare organizationala, e-book, Spiru Haret.Morar, v., EticLlsifilosofie, T.U.B., 1992.Muchielli, R., Psychologie de la vie conjugale, ESP, Bucuresti, 1973.Roy, CI., Le verbe aimer, Gallimard, Paris, 1978.Rybas, D., Donald Wooc/s Winnicott, EFG, Bucuresti, 2003.Welwood, 1., Psihologia trezirii, EFP, Bucuresti, 2006.

196