MEMORIA INTERNA A CALCULATORULUI

MEMORIA INTERNA A CALCULATORULUI

ÎNDRUMĂTOR:

Profesor: Balan LidiaMaistru instructor: Ciochină AurelElev: Creanga Gabriel

CAP. I NOŢIUNI GENERALE

Memoria interna este componenta sistemului de calcul care stocheaza instructiunile, datele de prelucrat, rezultatele intermediare si finale ale programelor in executie la un moment dat.

Capacitatea de memorare foloseşte următoarele unităţi de măsură:

Memoria sistemelor de calcul este caracterizată de următorii parametrii:

capacitatea – reprezintă numărul maxim de bytes pe care îi poate stoca memoria la un moment dat; capacitatea se exprimă în multiplii de bytes: KB, MB, GB, TB;

timpul de acces – reprezintă intervalul de timp dintre solicitarea unei date/informaţii din memorie.

rata de transfer reprezintă numărul de bytes ce se transferă în/din memorie într-o unitate de timp;

modularitatea reprezintă posibilitatea divizării memoriei în module de memorie cu o anumită capacitate, cu posibilitatea extinderii în funcţie de configuraţie.

CAP. II DESCRIEREA TIPURILOR ŞI CARACTERISTICILOR MEMORIEI

MEMORIA RAM: Memoria este locul de stocare a tuturor

octeţilor de care are nevoie microprocesorul pentru a funcţiona. Ea conţine atât datele brute care urmeză să fie prelucrate, cât şi rezultatele prelucrărilor. În sensul cel mai strict, memorie poate să însemne orice dispozitiv de stocare a datelor, chiar dacă acesta conţine un singur bit

O parte dintre instrucţiuni sunt legate de procesul de pornire a calculatorului si din acest motiv sunt înregistrate într-o memorie permanentă cunoscută sub numele de memorie R.O.M. (Read Only Memory). Tot în această memorie sunt păstrate si secvenţele programate care servesc la accesul perifericelor principale deoarece ele sunt folosite în procesul de pornire. Ansamblul acestor programe de acces este cunoscut sub numele de BIOS – Basic Input Output System.

CAP. III ALOCAREA MEMORIEI

Ce este de fapt alocarea memoriei? Calculatorul poseda din fabricatie o anumita cantitate de memorie (RAM). In memorie vor fi incarcate mai multe programe si datele prelucrate de ele: nucleul sistemului de operare, datele acestuia, programele utilizatorilor si datele asupra carora acestea opereaza, datele citite de la dispozitivele periferice, pachetele de date care vin si merg in reteaua in care calculatorul este conectat, bibliotecile incarcate dinamic, etc.

O singura bucata mare de memorie (RAM-ul) trebuie impartita intre toate aceste entitati lacome, in asa fel incat sa nu se incomodeze unele pe altele. Entitatea care gestioneaza memoria, tine contabilitatea zonelor ocupate si a celor libere, care satisface cererile pentru noi zone si care reutilizeaza zonele eliberate este alocatorul de memorie.

CONCLUZII

Alocarea memoriei este un subiect foarte generos, care suscita in continuare interes cercetatorilor. Gestiunea memoriei este una din functiile principale ale unui sistem de operare.