Memoriu justificativ

~Adapost pentru tineret taurin femel~

Constructii zootehnice II

Anul II

*Zootehnie*

Profesor coordonator: Rusoaie Dumitru

Student: Bogdan Andrei

Memoriu Justificativ

Ferma pentru vaci cu lapte,adapost pentru tineret taurin femel cu o capacitate de 300 de vaci

Alegerea corespunzatoare a terenului de amplasament a unei ferme zootehnice, precum si sistematizarea rationala a incintei acesteia, sunt doi factori important care pot conduce atat la reducerea costului investitiei si a cheltuielilor de exploatare, cat si la asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea proceselor de munca si pentru cresterea si exploatarea rentabila a animalelor.

Pentru alegerea unui amplasament judicious al unitatilor de productie zootehnica trebuie avuta in vedere satisfacerea mai multor cerinte, care pot fi grupate in: cerinte economice si tehnologice, cerinte natural si tehnico-constructive, precum si cerinte de protectie sanitari-veterinara.

Cerinte economice si tehnologice

Satisfacerea acestor cerinte este esentiala atunci cand se pune problema infiintarii sau extinderii unei ferme pentru cresterea si exloatarea animalelor.Dintre cele mai importante cerinte economice si tehnologice, pot fi amintite:

In primul rand trebuie stability daca produsele obtinute in ferma sunt cerute pe piata locala si/ sau nationala, sau pot fi exportate.

Trebuie sa dispuna, sau sa poata fi achizitionat la preturi rezonabile, de un teren, cu situatie juridical clarificata pe care sa poata fi construita ferma.

Unitatile zootehnice se vor amplasa cat mai aproape de consumatori. Prezenta in apropiere a unei retele de drumuri practicabile in orice anotimp este

obligatorie atunci cand se stabileste amplasarea unei unitati zootehnice. Deoarece intr-o ferma costul furajelor reprezinta principalul component al cheltuielilor

de productie, se va tine seama de posibilitatea de producere sau procurare in conditii economice a acestora.Ferma de taurine trebuie infiintata numai in apropierea unor terenuri sufficient de fertile si de mari, care pot asigura intregul necesar de furaje de volum, cu cheltuieli minime de producere si de transport.

Sa existe posibilitatea alimentarii cu apa potabila prin captari sau prin racordari la o retea din zona.

Se va tine cont de posibilitatea de aprovizionare, economica si fara intrerupere, cu energie electrica, cu energie termica si combustibili.

Pentru asigurarea fortei de munca, se recomanda ca fermele pentru animale sa fie amplasate in apropierea centrelor populate,la maximul 1500 m, caz in care nu mai sunt necesare cheltuieli suplimentare cu transportul sau cazarea lucratorilor.

Se va avea in vedere posibilitatea de gospodarie economica si fara impact ecologic negative a dejectiilor Acest lucru este favorizat de existent in zona a terenurilor agricole care pot sa fie irrigate cu apele reziduale, dup ace anterior au fost epurate si pot sa foloseasca dejectiile dupa o tratare prealabila ca ingrasamant natural.

Trebuie sa se tina cont si de posibilitatile de cooperare in zona intre unitatile de selectie si reproductive si cele de productie, precum si cu unitatile de asistenta sanitar-veterinara.

Cerinte naturale si tehnico-constructive

Aceste cerinte se refera la forma,dimensiunile si relieful terenului, la conditiile climatice, geotehnice, hidrografice si hidrologice locale.Cateva dintre aceste cerinte sunt:

Pentru a nu fi scoase din circuitul productiv terenurile arabile,fermele pentr animale trebuie amplasate pe terenuri cat mai putin fertile,dar care ofera conditii favorabile realizarii de constructii.

Sunt preferate terenurile de forma dreptunghiulara, care permit realizarea unei retele rectangulare de drumuri in incinta unitatii si amplasarea rationala a constructiilor.

Dimensiunile terenului trebuie sa fie in concordanta cu capacitatea unitatii si eventual sa permita extinderea ulterioara a acesteia.

Terenul de amplasament trebuie sa fie suficient de rezistent si sa aiba o structura uniforma reducandu-se astfel cheltuielile cu realizarea fundatiilor.

Se vor evita terenurile mlastinoase sau cele cu panza freatica la adancime mica,deoarece folosirea lor presupune cheltuieli mari pentru realizarea unor lucrari de asanare sau de drenare a apei.Se recomanda ca nivelul apelor freatice sa se situeze cu cel putin 0.50 m sub adancimea de fundare a constructiilor.

Atat incinta fermei,cat si drumurile de acces trebuie situate in zone in care sa nu apara pericolul de inundatii sau de alunecari de teren.

Trebuie evitate terenurile cu o panta mare pentru a nu se face cheltuieli suplimentare cu lucrarile de nivelare a acestora sau cu masurile de prevenire a fenomenelor de alunecare sau de eroziune a solului.

Se recomanda terenuri cu o panta mica intre 1 si 6 %, uniforma,care permit scurgerea facila, fara eroziunea solului.

Se prefera terenurile cu expunere spre sud,sud-vest sau sud-est, care permit o buna insorire care contribuie la imbunatarirea regimului de iluminare naturala si la uscarea rapida a solului dupa ploaie.

Se evita amplasarea fermelor pentru animale in vai inguste,deoarece aici se produc frecvent curenti puternici de aer si exista pericolul de inundatii datorita apelor care se scurg de pe versantii, in cazul unor ploi puternice sau al topirii rapide a zapezii.

Cerinte de protectie sanitar-veterinara

Pentru protectia reciproca din punct de vedere sanitar-veterinar,trebuie satisfacute o serie de cerinte in cea ce priveste amplasarea unitatilor zootehnice in raport cu centrele populate invecinate:

In functie de profilul si capacitatea fermelor pentru animale,trebuie respectate distantele minime de protectie sanitara fata de localitati:

- Ferme pentru taurine, pana la 500 capete ----200 m- Ferme pentru taurine, peste 500 capete ---- minim 500 m-

Intre adaposturile pentru animale si caile de comunicatie trebuie sa existe o zona de protectie, distanta minima dintre acestea trebuind sa fie de: 22,00 m la caile ferate si drumurile nationale sau internationale, 20,00 m la drumurile judetene si 18,00 m la drumurile comunale.

Nu se admite ca unitatile zootehnice sa fie traversate de cai de comunicatie publice si se recomanda ca drumul de acces la pasune sa nu se intersecteze cu sosele intens circulate sau cu cai ferate.

Terenurile de amplasare a unitatilor pentru animale trebuie sa fie salubre, evitandu-se apropierea de gropile de gunoi sau de statiile de epurare ale localitatilor.

Terenul de amplasament trebuie sa fie ales in afara zonei de raspandire a noxelor provenite de la unitatile industriale sau de la caile de comunicatie intens circulatie.

Daca terenul este in panta, unitatile zootehnice se vor amplasa mai jos decat localitatea, pentru a se preveni infestarea panzei de apa freatica din zona populata

Pentru evitarea poluarii prin apele curgatoare care traverseaza un centru populat, fermele de animale se amplaseaza in aval de acesta.

Este de preferat ca in preajma unitatii zootehnice sa se gaseasca o padure sau o plantatie de pomi, care reprezinta un paravan natural impotriva vanturilor puternice si a raspandirii noxelor de aer.

Sistematizarea incintei fermei

In planul general al unei unitati zootehnice se stabilesc amplasamentele tuturor cladirilor care asigura cazarea animalelor, a constructiilor auxiliare si anexa, a retelei de drumuri, alei si platforme, a spatiilor verzi precum si traseul instalatiilor exterioare.De modul in care se concepe planul general va depinde, in mare masura buna functionare a unitatii. In sistematizarea unei ferme de animale se va tine cont de:

Satisfacerea tuturor cerintelor impuse de asigurarea gluxului tehnologic; Realizarea unui acces facil si a unei circulatii fluente in incinta fermei; Asigurarea distantelor intre cladiri si orientarea corecta a acestora Asigurarea alimentarii cu energie, apa si cu alte utilitati; Respectarea cerintelor impuse de normele sanitar-veterinare,ecologice si de protectie

contra incendiilor.

Constructiile auxiliare: servesc direct procesul de productie, existenta lor fiind obligatorie pentru buna desfasurare a acestuia. Aceste constructii difera foarte mult, in functie de tipul fermei zootehnice.In general ele pot fi grupate dupa cum urmeaza:

Constructii destinate depozitarii si prepararii furajelor Constructii pentru prelucrarea primara, depozitarea si expedierea produselor animale Constructii care asigura aprovizionarea cu apa si energie Constructii care asigura gospodarirea dejectiilor si a apelor uzate Retea de drumuri si alei care asigura circulatia utilajelor animalelor si

lucratorilor,platforme betonate pentru stationarea si intoarcerea mijloacelor de transport

Dispunerea constructiilor in cadrul planului general

Constructiile care intra in componenta unei ferme de animale se dispun rational ,in sectoare distince, tinandu-se cont de atisfacerea cerintelor impuse de fluxul tehnologic adoptat in unitate si de respectarea normativelor sanitar-veterinare si de protectie contra incendiilor.

Adaposturile pentru animale se grupeaza in sectoare functionale, ceea ce permite o buna circulatie a animalelor,respectandu-se un flux biologic normal.In cadrul oricarui sector adaposturile se dispun paralele intre ele, cu axa longitudinala perpendiculara pe drumurile care asigura legatura directa a acestora cu celalalte sectoare ale fermei.

Distantele minime dintre adaposturi sunt impuse de cerintele de protectie sanitara, de asigurare a unei ventilatii si a unui iluminat natural adecvate :

- Intre adaposturile parter, fara padocuri: 6,00 m- Intre adaposturile parter cu un etaj: 10,00 m- Intre pavilionul sanitar-veterinar sau stationarul veterinar si celelalte

sectoare din incinta: 10,00 m.

La orientarea adaposturilor fata de punctele cardinale se va avea in vedere ca acestea sa beneficieze de o iluminare si o radiatie termica solara maxima. Astfel adaposturile late, cu ferestrele dispuse in ambele fatade lungi,trebuie dispuse cu axa longitudinala N-S sau cu devieri fata de aceasta cu maximum 30 grade,spre est sau 25 grade spre vest. Adaposturile inguste cu ferestrele dispuse pe un singur perete longitudinal sau cele deschise pe o latura vor fi orientate

cu aceasta latura spre sud, sau cu devieri de maximum 45 de grade spre est sau 30 grade spre vest.

Constructiile auxiliare si anexa, care presupun un contact cu mijloace de transport care aprovizioneaza ferma sau preiau produsele acesteia, trebuie dispuse la intrarea in unitate, evitandu-se astfel accesul acestora in incinta si eventuala contaminare a ei

Constructiile care servesc depozitarii furajelor de volum se dispun intr-un sector compact,respectandu-se normele de protectie contra incendiilor.

Sectorul de gospodarire a dejectiilor se dispune intr-o zona distincta,respectandu-se cerintele sanitar-veterinare.

Centralele termice si depozitele de combustibil aferente se amplaseaza in apropierea principalilor consumatori.

Rezervoarele de apa si statiile de pompare pentru a se asigura o presiune normala in intreaga retea de distributie, cu minimum de cheltuieli, se dispun in centrul de greutate al consumatorilor din ferma.

Reteaua de drumuri,platforme betonate si alei,se proiecteaza in asa fel incat sa asigure o circulatie fluenta in incinta fermei,atat a mijloacelor de transport,cat si a animalelor si a lucratorilor.

Descrierea adapostului pentru tineret taurin femel

Intretinerea viteilor, in varsta de 3 – 18 luni si a junincilor, in prima parte a gestatiei se face in adaposturi organizate in stabulatie libera, cu zona comuna de odina si prevazute cu padocuri exterioare.

Un adapost pentru tineret femel trebuie compartimentat in boxe comune pentru a se putea intretine separat in loturi de circa 20 de animale.In boxele din zona centrala a adapostului,unde sunt conditii de microclimat mai bune, trebuie cazate animalele mai tinere astfel:

Boxele dispuse de-o parte si de cealalta a aleii, au suprafata impartita in doua zone distincte:

- O zona de odihna,dispusa langa perete si prevazuta cu pardoseala calda si asternut din paie

- O zona de furajare,amplasata langa iesle Popularea- depopularea boxelor se face prin usitele prevazute spre aleea de furajare. La

mijlocul adapostului este prevazut un culoar transversal si usi in cei doi pereti

longitudinali, care permit iesirea animalelor in padocuri.Se poate asigura si accesul direct la padoc prin plasarea unor usi de mici dimensiuni(1,00 x 1,50 m) in dreptul fiecarei boxe.

In adapost se amplaseaza numai zona de odihna,miscarea si furajarea avand loc in padocul betonat, prevazut pe latura mai insorita si mai putin expusa la vant a cladirii.

Zona comuna de odihna este prevazuta cu asternut permanent din paie, asezat pe o pardoseala din beton carosabil. Evacuarea asternutului se face odata la cateva luni, cu ajutorul tractoarelor cu incarcator frontal.

Atat compartimentarea interioara cat si cea a padocurilor se face cu pereti mobili din teava. Peretii din interior trebuie sa poata fi ridicati pe masura ce creste inaltimea asternutului.

La fiecare boxa se prevede cae o usa care permite accesul liber la padoc. Copertina care acopera ieslea si este extinsa in padoc cu 2,00... 2,50 m, protejeaza

animalele de intemperii in timpul furajarii si serveste ca umbrar in zilele insorite de vara. Acest sistem de intretinere, datorita consumului mare de paie,poate fi aplicat numai in

regiunile cerealiere. Daca nu se dispune de paie, zona de odihna poate fi organizata cu cusete individuale, dispuse pe doua randuri si separate de o alee de miscare. Evacuarea dejectiilor de pe aleea de miscare se face cu o lopata mecanica.