metabolosmul hidrosalin prelegeri
DESCRIPTION
........TRANSCRIPT
METABOLISMUL HIDROELECTROLITIC
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidricII. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electroliticB. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectroliticeA. Tulburările echilibrului hidricB. Tulburările echilibrului electrolitic
Distribuţia apei în organism
Apa
• aport zilnic • apa metabolică• apa exogenă
• alimente• ingestia de lichide
Apa
• eliminare zilnică • renală
• diureză (1,2-1,5 L/zi)• gastrointestinală
• materii fecale (100-200 ml/zi)
• cutanată • perspiraţia
insensibilă (500-800 ml/zi)
Reglarea metabolismului hidric
• senzaţia de sete• reglează ingestia de apă• centrul setei
• hipotalamus • stimulat de: osmolalităţii,
volemiei
Reglarea metabolismului hidric
• hormonul antidiuretic (ADH)• hipotalamus depozitat în neurohipofiză• secreţia stimulată de:
osmolalităţii, volemiei
• efect: reabsorbţia facultativă renală a apei
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidricII. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electroliticB. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectroliticeA. Tulburările echilibrului hidricB. Tulburările echilibrului electrolitic
Sodiul• Na+ plasmatic = 135 – 146 mEq/l• cel mai abundent cation extracelular• funcţii:
• reglarea activităţii osmotice a lichidului extracelular• reglarea echilibrului acidobazic (sub formă de bicarbonat de
sodiu)
Sodiul• sursa principală: alimentele• eliminare:
• renală: • reabsorbţie tubulară
• gastrointestinală: • se pierde sub 10% din cantitatea de Na ingerată • pierderile cresc în caz de vomă, diaree, fistule
• transpiraţie: • pierderi neglijabile• cresc în caz de exerciţii fizice intense sau expunere la
căldură• cutanată:
• pierderi crescute în caz de arsuri extinse
Sodiul
Potasiul• K+ plasmatic = 3,5 – 5 mEq/l• cel mai abundent cation intracelular• funcţii:
• reglarea echilibrului acidobazic• funcţii metabolice• conducerea nervoasă • excitabilitatea musculară
• sursa principală: alimentele• eliminare:
• renală• materii fecale• transpiraţie
Potasiul• mecanismele renale de reglare:
• K este:• filtrat glomerular• reabsorbit la nivelul tubului proximal• secretat la nivelul tubilor distali şi colectori sub acţiunea
aldosteronului• deplasarea între spaţiul e-cel şi i-cel
• insulina – intrarea K în celule• stimularea simpatică (catecolaminele, mai ales epinefrina) -
intrarea K în celule, în special în perioadele de stres• exerciţiile fizice intense - ieşirea K din celulele musculare• închiderea şi deschiderea repetată a pumnului în timpul
recoltării de sânge - ieşirea K din celule
Potasiul• deplasarea între spaţiul
e-cel şi i-cel• pH-ul sanguin:
• acidoză• ieşirea K+ din
celulă • intrarea H+ în
celule• alcaloză
• intrarea K+ în celulă
• ies H+ din celulă
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidricII. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electroliticB. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectroliticeA. Tulburările echilibrului hidricB. Tulburările echilibrului electrolitic
Osmolaritatea plasmatică• activitatea osmotică a unei soluţii • Osmolaritatea = concentraţia osmolară a 1L de soluţie
(mOsm/L)• Osmolalitatea = concentraţia osmolară a 1kg de apă (mOsm/kg
de apă)
• osmolaritatea plasmatică = 275-295 mOsm/l
• în absenţa hiperglicemiilor şi azotemiilor peste 90% din osmolaritatea LEC este dată de sărurile de Na+
• în retenţie azotată sau hiperglicemie:
Osmolaritatea (mOsm/l) = 2 (Na+K) + +
Uree6
Glucoză18
Osmolaritatea (mOsm/l) = Na plasmatic x 2,1
Ionograma sanguină
CATIONI VN (mEq/L) ANIONI VN (mEq/L)
Na 142 Cl 102
K 4 HCO3 24
Ca 2,5 Fosfat 1
Mg 1 Sulfat 0,5
Proteine 16
Acizi organici 3
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidricII. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electroliticB. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectroliticeA. Tulburările echilibrului hidricB. Tulburările echilibrului electrolitic
Tulburările echilibrului hidricClasificare Cauza principală Manifestări clinice Modificări
umoraleDeshidratare – hemoragie,
plasmoragie– diureza osmotică
din diabetul zaharat
– pierderi de lichide digestive (diaree, vărsături, fistule digestive)
– pierderi cutanate (febră, expunere la un mediu supraîncălzit)
– senzaţie de sete– globi oculari
hipotoni– piele şi mucoase
uscate– scăderea
turgorului cutanat– scădere în
greutate– tulburări
hemodinamice ( TA, FC, puls slab) până la şoc hipovolemic
– Na+ normal– hemoconcen-
traţie (Hb, Ht, proteine )
– osmolalitate plasmatică normală
Semne de deshidratare
Tulburările echilibrului hidric
Clasificare Cauza principală Manifestări clinice
Modificări umorale
Hiperhidratare – insuficienţa cardiacă congestivă cu o a ingestiei de Na
– nefropatii cu creşterea retenţiei de Na şi apă
– insuficienţă hepatică– corticoterapia,
sindromul Cushing
– creştere în greutate
– turgescenţă jugulară
– edeme locale– edem
pulmonar (dispnee)
– edem sistemic
– Na+ normal – hemodiluţie
(Hb, Ht, proteine )
– osmolalitate plasmatică normală
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidricII. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electroliticB. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectroliticeA. Tulburările echilibrului hidricB. Tulburările echilibrului electrolitic
SODIUL
Hiponatremia • Na plasmatic < 135 mEq/l
• Hiponatremia prin pierderi renale de Na: • utilizarea excesivă a diureticelor tiazidice şi de
ansă• insuficienţă renală acută
şi cronică
Hiponatremia • Na plasmatic < 135 mEq/l
• Hiponatremia diluţională:• insuficienţă renală cronică în cazul unui aport excesiv de
lichide• insuficienţă cardiacă decompensată• sindromul nefrotic
• Hiponatremia prin pierderi digestive asociate cu ingestie crescută de lichide: • vărsături, diaree, sechestrări de lichide intestinale
Hipernatremia • Na plasmatic > 150 mEq/l
• Cauze:• pierderi de apă în exces faţă de sodiu:
• extrarenale: pierderi extrarenale de lichide hipotone: vărsături, diaree, perspiraţie
• renale: diabet zaharat cu diureză osmotică - coma hiperosmolară
Hipernatremia • Na plasmatic > 150 mEq/l
• Cauze:• aport crescut de sodiu:
• hiperfuncţie corticosuprarenală (sindrom Cushing = exces de aldosteron)
• aport excesiv de sare: iatrogen ca rezultat al unor perfuzii excesive cu NaCl hipertonă sau NaHCO3
• aport insuficient de apă la: • bătrâni, nou născuţi, comatoşi cu reflex de sete abolit, • leziuni hipotalamice ale centrului setei
POTASIUL
Hipopotasemia• K plasmatic < 3,5 mEq/l
• Cauze: • captarea intracelulară a K: alcaloză, administrarea de
insulină• pierderi renale: diureză crescută medicamentos cu
diuretice de ansă, tiazidice şi inhibitori ai anhidrazei carbonice, exces de glucocorticoizi (sindrom Cushing), afecţiuni tubulare renale
• pierderi gastro-intestinale : vărsături, diaree• reducerea aportului alimentar
Hiperpotasemia• K plasmatic > 5,3 mEq/l
• Cauze: • aport crescut : antibiotice care conţin K, perfuzii
intravenoase• excreţie renală deficitară: insuficienţa renală
acută oligoanurică, insuficienţa renală cronică severă, diuretice economisitoare de potasiu (Spironolactonă, Triamteren), inhibitori ai enzimei de conversie
• eliberare de K din celule: acidoze, sindrom de strivire, arsuri, hemolize, chimioterapie antitumorală, medicamente (digitală, antagonişti beta-adrenergici), deficit de insulină
Efectele hipopotasemiei• semne ECG:
amplitudinii undei T• extrasistole ventriculare• subdenivelarea segmentului ST
Efectele hiperpotasemiei• semne ECG:
• unde T ascuţite• complexe QRS lărgite şi bifazice• traseu normal
34
NORMOVOLEMIASângele constituie circa 6-8% din greutatea corpului
4,5 – 6 litri sânge / individ adult
♂ (B)
7,5 – 8 %
(din greutate)
75 ml/kg corp 3 l/m2
♀ (F)
~ 7%
(din greutate)
65 ml/kg corp 2,5 l/m2
35
VOLEMIE
- VOLUM PLASMATIC55%
• VOLUM SANGUIN
- VOLUM GLOBULAR45%
VOLEMIE
• plasmă (partea lichidă) - 52-58%
• elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) – 42-48%
Serul este plasma difibrinată.
37
85% - sectorul de presiune joasă
15% - sectorul de presiune mare
5% - capilare
20% - artere
75% - vene
40% - muşchi
30% - piele
25% - viscere
5% - a. coronare
Distributia in repaus
38
VS circulant 54% VS “stagnant” 46%
-ficat 500-1000 ml-splină 300-500 ml-plexuri subpapilare ~ 800 ml
- volum “de rezervă”- mobilizat în suprasolicitări -
efort, hemoragii
39
- cord 500 ml = volum “stagnant-dinamic”
- redistribuţia VS
digestie orto-/ clinostatism efort schimbări de temperatură
40
VARIAŢIILE VOLEMIEI
• HIPOVOLEMII- fiziologice- patologice
• HIPERVOLEMII- fiziologice- patologice
1. ↑ vol. total al sângelui circulant: hipervolemii
• oligocitemică - ↑ plasma• – policitemică↑elemente figurate
1. ↓ vol. total al sângelui circulant: hipovolemii
• policitemică - ↓ plasma• oligocitemică – ↓elemente figurate.
42
Variaţii fiziologicehipovolemie hipervolemie
- vârstnici- efort fizic- hipokinezia(clinostatism prelungit)- ortostatism- clima rece
- nou-născut- la altitudine - digestie intestinală- sportivi- clinostatism- gravide- clima caldă
43
Variaţii patologicehipovolemie hipervolemie
-pierderi lichide hidroelectrolitice
-anemie severă
-hemoragie acută, cronică peste 30% = şoc hipovolemic
-acută (supraîncărcare)
-cronică - retenţie hidrosalină (b.renale) - poliglobulie / policitemie - insuficienţa cardiacă cronică
44
Normovolemienormocitemică • normal
oligocitemică • anemii moderate, posthemoragic tardiv
policitemică • la altitudine
hipovolemienormocitemică • posthemoragic imediat
oligocitemică • anemii severe
policitemică • deshidratări (hemoconcentraţie)
hipervolemienormocitemică • transfuzii excesive
oligocitemică • sarcină
policitemică • n-n, policitemia vera
45
Reglarea volemiei
• Reglarea volumului globular- eritropoieza
• Reglarea volumului plasmatic
46
Reglarea volumului plasmatic
1. Mecanisme intrinseci- schimbul cu L.I.- mecanisme locale
2. Mecanisme extrinseci- controlul intrărilor de apă- controlul ieşirilor de apă
47
SCHIMBUL L.I.-PLASMĂ- prin peretele capilar
• - osmoza Presiunea osmotică
• - forţele StarlingPresiunea hidrostatică P. coloid-osmotică ------- proteine
(reglare metabolică)
48
Lichid interstiţial
sistem capilar
filtrare absorbţie
Flux sanguin arterial
arteriole venule
Presiunea hidrostatică, Presiunea coloid-osmotică intersitială
Presiunea coloid-osmotică sanguină Flux
sanguin venos
MEDIUL INTRACELULAR
49
MECANISME LOCALE
•Vascoconstricţia
•Vasodilataţia
50
Controlul intrărilor de apă şi Na+
• SETEA
• INGESTIA DE NA+
51
SETEA• Hipovolemia
• Hiperosmolaritatea plasmei (+4 mOs/l)-hipernatremie -deshidratare –uscăciunea mucoasei
bucale
• Hipertermia
• Angiotensina II
ADH, aldosteron
STIMULATORIai centrilor
setei
52
• umectarea mucoasei bucale
• deglutiţia (etapa faringiană)
• dilatarea gastrică
• FNA
• morfinomimeticele
INHIBITORIai centrilor
setei
53
INGESTIA DE Na+
Este stimulată de:
• hipovolemie
• hiponatremie
• angiotensină – aldosteron
! Apetitul pentru sare
54
Controlul ieşirilor de apă
• FNA
• ADH
• Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
Organul implicat = RINICHIUL
FUNCŢIILE SÂNGELUI:
1. Transport:• Gaze - CO2 şi O2 (funcţia respiratorie);• Substanţe nutritive (funcţia trofică);• Energie termică (funcţia termoreglare); • Reziduuri (funcţia excretorie)• Hormoni (funcţia reglatoare);• Vitamine• Enzime
FUNCŢIILE SÂNGELUI:
2.Menţinerea homeostazei celulelor organismului prin menţinerea constantă a substanţelor dizolvate, pH-ul, temperaturii
3 Protecţie – asigurată de celulele cu proprietatea de fagocitoză şi celulele care pot produce anticorpi.
4. Hemostatică – capacitatea de a se coagula şi de a închide lumenul vaselor lezate - oprirea hemoragiei.
CONSTANTELE SÂNGELUI:1.
Hematocritul – raportul elementelor figurate la volumul total de sânge:
la femei - 41-43%. la bărbaţi - 44-48%, la noi născuţi hematocritul este cu 10% mai mare, la
sugari cu 7% mai mic.Depinde de: 1. procentul elementelor figurate 2. cantitatea de Hb 3. valoarea proteinemiei
58
sânge
centrifugare
Masa eritrocitară=
volum globular
plasma
Hematocritul
CONSTANTELE SÂNGELUI:
2. Viscozitatea: plasmei - 1,7-2,2, sângelui integral - 5,0
(faţă de viscozitatea apei - 1,0). Viscozitatea este condiţionată de prezenţa
proteinelor şi elementelor figurate. Viscozitatea creşte în caz de diaree, transpiraţii abundente, etc.
3. Greutatea specifică • a sângelui: 1,057-1,067 la bărbaţi; 1,056-1,061la
femei• a plasmei este 1,025-1,035, iar a eritrocitelor este de
1,090. (faţă de greutatea specifică a apei – 1, 0)
4. pH-ul: 7.34 sânge venos 7,4 sânge arterial. pH-ul se menţine datorită sistemelor tampon:
sistemul monocarbonat / acid carbonic (NaHCO3 / H2CO3) sistemul monofosfat / difosfat (NaH2PO4/Na2HPO4) sistemul tampon al proteinelor sistemul tampon al hemoglobinei şi oxihemoglobinei
(HbH/HbK şi HbO2H/HbO2K)• Dereglarea pH-ului: < 7,3 se numeşte acidoză (pH=7 – comă, 6,8 – moartea) > 7,4 se numeşte alcaloză (pH=7,8 – comă, 8 – moartea)În menţinerea echilibrului acido-bazic participă sistemele excretor,
respirator, cardiovascular, digestiv şi pielea.
5. Presiunea osmoticăPosm a sîngelui = Posm a plasmei şi e dependentă exclusiv de săruri,
80% din valoarea ei revine NaCl;Posm se exprimă în miliosmoli, Posm a palsmei este -290 mosm (7,6-8,0 Atm)Soluţiile 0,9% NaCl, 5% glucoză – izotonice eritrocitul cedă eritrocitul atrage apa → zbârceşte apa →umflă →hemoliză
6. Presiunea coloid-osmotică (oncotică) – 21-31 mm Hg, (1/200 parte din valoarea Posm – 0,02-0,03 Atm); datorită ei este menţinută faza lichidă a sângelui în patul vascular
• este cauzată de proteinele plasmei (substanţe macromoleculare coloidale) – 80%-albumine şi 20% de globuline
7. Temperatura de congelare Punctul de îngheţare a unei soluţii depinde de numărul de
particule dizolvate pe unitate de volum, astfel punctul crioscopic al
plasmei cu osmoilaritate normală este - 0,560C ±0,010C
64
Plasma sângelui, componenţa
VOLUMUL PLASMATIC• 90% apă
- 9% s. organice• 10% reziduu
-1% s. minerale
65
PROTEINELE plasmatice-roluri
• Creşterea şi diferenţierea celulară• “Fondul” proteic• P.oncotică, vâscozitate, densitate, pH, VSH• Imunitate• Hemostază• Eritropoieză• Tensiunea arterială• Transport şi depozitare• Enzime
66
3 tipuri de proteine
• albumine• globuline• fibrinogen
67
Sinteza proteinelor• Ficat → ά-globuline, β-globuline, fibrinogenul
• Limfocitele B activate → secreţia de γ-globuline
Cresteri Scăderi-postprandial-inflamaţii cronice-mielom multiplu
-copii-vegetarieni-inaniţie-tulburări de digestie / absorbţie-insuficienţă hepatică-afecţiuni renale
68
• ALBUMINELE• GLOBULINELE
-a1 a1-antitripsina, glicoproteina a1-acidă, eritropoietinaa1-fetoproteina, a1-lipoproteinele (HDL)
-a2 ceruloplasmina, angiotensinogenul, bradikininogenul, a2-antiplasmina, haptoglobina
-b1 C3, transferina, b1-microglobulina-b2 properdina-g Ac (imunoglobulinele)Proteina C reactivă <1 mg/dl
Grupele de proteine plasmatice:
69FRACŢIUNILE PROTEICE SEPARATE PRIN ELECTROFOREZĂ
ALBUMINE GLOBULINE
PLASMA
70
IMUNOGLOBULINELE SERICE
adult
copilDe origine maternă
Vârstă (luni)
Funcţiile proteinelor:
Albuminele 40-45 g/l, determină presiunea oncotică (80% din
valoarea ei); au funcţie de transport (transportă Ca2+,
Na+, acizi graşi, biliari, pigmenţii biliari, medicamente);
sunt ca rezervă proteică.
• Globulinele 17-35 g/l 1 globulinele _ transportă: lipide, fosfolipide,
hormonul tiroidian - tiroxina, vit B12, fixează glucoza,) 2 macroglobulina – inhibă plasmina şi
proteinazele, fixează hemoglobina 2 ceruloplasmina – transportă Mg+2
- transferina – transportă ferul - lipoproteinele – transportă lipidele (75% din
totalul lipidelor) γ – globuline – anticorpi
• Fibrinogenul – 2-4 g/l are rol în hemostază
• CREŞTE -inflamaţii, cancere
• SCADE - b. hepatice severe, CID (coagulopatie intravasculară diseminată)
74
S. azotate proteice6,7 – 8,4 g/dl
Proteino-enzime
•Albumine•Globuline12
-Fibrinogen
•Aminoacizi
-TGO (ASAT)-TGP (ALAT)-LDH-CPK-Fosfataza alcalină-Amilaza
3,5 -4,5 g/dl (55-60%)2,5 -3,5 g/dl (38-40%)4% 9-16%8%8-12%14-16%
0,2 -0,4 g/dl
20-40 mg/dl
F: < 31 U/l B: < 37 U/lF: < 31 U/l B: < 41 U/l< 480 U/l< 240 U/l< 110 U/l8-32 UW
75
Substanţe azotate neproteice= azot rezidual
S. azotate neproteice30 – 50 mg/dl
•Amoniac•Uree•Acid uric•Creatină•Creatinină
urme 50 g/dl25-40 mg/dl4 (2-6) mg/dl0,6 mg/dl0,5 – 1,1 mg/dl
76
Substanţe neazotate
• lipide• glucide• săruri minerale• oligoelemente• altele
77
S. neazotate (~ 1 g/dl)
Lipide-Fosfolipide-Colesterol liber esterificat-trigliceride-AGLLipoproteine-HDL-LDL-VLDL-IDL
Corpi cetonici
500-800 mg/dl180-350 mg/dl< 200-250*mg/dl 45-75 mg/dl 105-170 mg/dl< 130 mg/dl4-14 mg/dl200-300 mg/dlF: >55 mg/dl B: > 45 mg/dl<130 mg/dl
5-20 mg/l
78
Glucide-Glucoza
Acid lacticAcid citric
Acid piruvicAlcool etilic
70-120 mg/dl 3,3-5,5mmol/l
6-22 mg/dl1,7-3 mg/dl
79
Substanţe minerale plasmatice
Cationi(155 mEq/l)
•Na+•K+•Ca++•Ca total•Mg++
135 - 145 mEq/l3,5 - 5,1 mEq/l3 - 5 mEq/l 10 mEq/l2-3 mEq/l
Anioni(155 mEq/)
•Cl-•HCO3-
•PO43-
•Alţi anioni
98 -111 mEq/l24 - 27 mEq/l3-5 mEq/l12 mEq/l
80
oligoelemente •Fier (sideremie)•Cupru•Fluor•Iod
•50-130 g/dl•110 g/dl•110 g/dl•8-11 g/dl
ECHILIBRUL ACIDOBAZIC
Generalităţi
• concentraţia ionilor de hidrogen (H+) în diferite compartimente ale organismului
• reprezintă logaritmul negativ la puterea a zecea a concentraţiei H+
Ecuaţia Henderson-Hasselbach
• unde:• pKa = constanta de disociaţie a acidului carbonic• HCO3 = concentraţia de bicarbonat plasmatic• H2CO3 = concentraţia de acid carbonic în sângele
arterial
pH = pKa + logHCO3
H2CO3
pH = 6,1 + log = 6,1 + log = 7,4 24
1,2
20
1
Generalităţi • metabolismul celular produce:
dioxid de carbonacizi volatili sau “slabi” acid
carbonic eliminat pe cale respiratorie sub formă de dioxid de carbon
acizi non-volatili sau “tari” eliminaţi pe cale renală
Generalităţi • reglarea pH-lui
• mecanisme umorale• sistemele tampon sanguine şi
intracelulare• mecanisme cu acţiune rapidă
• mecanisme viscerale• plămânii – controlează concentraţia
sanguină a CO2 (şi a H2CO3) • rinichii - controlează concentraţia
sanguină a HCO3• mecanisme mai lente, cu durată lungă de
acţiune
Sistemele tampon• reprezintă un amestec între un acid
slab şi baza sa conjugată sau între o bază slabă şi acidul său conjugat
• sanguine • sistemul bicarbonat/• acid carbonic• sistemul fosfat • dihidrat/fosfat • monohidrat• proteinele plasmatice
• intracelulare • hemoglobina • sisteme tampon osoase
Sistemul bicarbonat/acid carbonic
H2CO2 H+ + HCO3
• reacţia este reversibilă şi este accelerată de anhidraza carbonică, enzimă prezentă în eritrocit şi celulele tubulare renale
Compensarea pulmonară• CO2 + H2O H2CO3 • eliminarea CO2 este echivalentă cu
eliminarea acidului CO2 = factorul respirator
• ritmul respirator se modifică:• accelerat - hiperventilaţie – în
acidoză pentru a elimina excesul de CO2
• încetinit - hipoventilaţie - în alcaloză pentru a reţine CO2, respectiv acidul
Compensarea renală• la nivelul tubului contort proximal – reabsorbţia
HCO3 = factorul metabolic
Echilibrul acidobazic normal7.4
7.86.8
COMPONENTA RESPIRATORIE
CO2(ACID)
COMPONENTA METABOLICĂ
HCO3(BAZĂ)
Clasificarea dezechilibrelor acidobazice
• modificarea primară a HCO3 - factorul metabolic dezechilibre metabolice:• acidoza metabolică – primară a
bicarbonatului • alcaloza metabolică – primară a
bicarbonatului
• modificarea primară a PaCO2 – factorul respirator dezechilibre respiratorii:• acidoza respiratorie – primară a PaCO2
• alcaloza respiratorie – primară a PaCO2
Acidoza metabolică
COMPONENTA RESPIRATORIE
COMPONENTA METABOLICĂ
CO2(ACID)
HCO3(BAZĂ)
7.4
7.86.8
Acidoza metabolică - cauze primară a
bicarbonatului
• cauze: • cetoacidoza diabetică
(DZ tip I)• medicamente care se
transformă în acizi• diaree severă• insuficienţă renală
cronică
Acidoza respiratorie
COMPONENTA RESPIRATORIE
COMPONENTA METABOLICĂ
CO2(ACID)
HCO3(BAZĂ)
7.4
7.86.8
Acidoza respiratorie - cauze primară a PaCO2
• cauze - afecţiuni însoţite de hipoventilaţie:• suferinţe respiratorii
cronice (emfizem, bronşită cronică, BPCO)
• afecţiuni neuro-musculare
• edem pulmonar
Alcaloza metabolică
COMPONENTA RESPIRATORIE
COMPONENTA METABOLICĂ
CO2(ACID)
HCO3(BAZĂ)
7.4
7.86.8
Alcaloza metabolică - cauze primară a
bicarbonatului
• cauze:• vărsături severe• hipokaliemii severe (exces
de diuretice)• ingestia exagerată de
substanţe alcaline în suferinţele gastrice cronice
Alcaloza respiratorie
COMPONENTA RESPIRATORIE
COMPONENTA METABOLICĂ
CO2(ACID)
HCO3(BAZĂ)
7.4
7.86.8
Alcaloza respiratorie - cauze primară a PaCO2
• cauze – stări însoţite de hiperventilaţie:• anxietate, atac de panică• febră, frison• în timpul naşterii
Explorarea echilibrului acidobazic
Determinarea gazelor sanguine
• se recoltează sânge arterial
Determinarea gazelor sanguine
1. pH-ul • VN = 7,35-7,45 în sângele arterial• variaţiile maxime ale pH-lui sanguin
compatibile cu viaţa = 6,8-7,8
2. PaO2 • reprezintă presiunea parţială a oxigenului în
sângele arterial• VN = 70-95 mmHg
Determinarea gazelor sanguine
3. PaCO2 • reprezintă presiunea parţială a dioxidului de
carbon în sângele arterial • VN = 38-42 mmHg
4. CO2 total• reprezintă concentraţia totală de dioxid de
carbon liber şi sub formă de HCO3
• CO2 total = pCO2 + HCO3 + H2CO3 + CO2 combinat
Determinarea gazelor sanguine
5. Bicarbonatul plasmatic • reprezintă cea mai importantă fracţiune
care contribuie la CO2 total • VN = 23-28 mEq/l
6. Bicarbonatul standard• reprezintă concentraţia de bicarbonat
prezentă în sânge la o temperatură de 37C, echilibrat la un PaCO2 de 40 mmHg, sângele fiind total oxigenat
• VN = 21-24 mEq/l în sângele arterial
Determinarea gazelor sanguine
7. Bazele tampon • reprezintă suma tuturor anionilor tampon
capabili să accepte protoni (bicarbonat, hemoglobină, proteine, fosfat) prezenţi într-un litru de sânge
• VN = 40-50 mEq/l
8. Saturaţia O2 în sângele arterial • VN = 95-98%
Determinarea gazelor sanguine
9. Bazele exces (BE)• reprezintă concentraţia bazelor din sângele
integral în cazul titrării cu un acid puternic la un pH de 7,4 şi o PaCO2 de 40 mmHg
• VN = 0 2 mEq/l• importanţă clinică fiind utilizată în
calcularea necesarului de lichide din tratamentul dezechilibrelor acidobazice conform formulei:
Necesarul HCO3 (mEq/l) = 0,3 Greut. corp. (kg) BE
Determinarea gazelor sanguine
10.Rezerva alcalină (sânge venos)• VN = 25 - 30 mEq/l • îşi pierde valabilitatea în suferinţele
respiratorii (evaluează nu numai CO2 provenit din bicarbonat dar şi pe cel dizolvat în plasmă)
• scade în acidoze• creşte în alcaloze
Va multumesc!