metalele alcalino-pamantoase

2
Grupa a II-a principală sau grupa metalelor alcalino-pământoase este formată din 6 elemente: Be, Mg, Ca, Sr, Ba şi Ra. Ultimul, radiul, este radioactiv. Aceste elemente se găsesc în natură numai sub formă de combinaţ ii, mai ales în silicaţ i, carbonaţi şi sulfaţi.  Beriliul este un element foarte rar. El se găseşte concetrat în roci magmatice.  Magneziul este foarte răspândit sub formă de silicaţi, carbonaţi şi hidroxizi. Calciul reprezintă aproape 3,5 % din scoarţa terestră. Se găseşte ăn cantităţi mari sub formă de sulfat (gips) şi carbonat (calcar). Stronţiul apare în partea superioară a scoarţei sub formă de sulfat (celestină).  Bariul este destul de dispersat în natură. Cele mai importante minerale sunt sulfatul (baritina) şi carbonatul (witherit).  Radiul se găseşte în cantităţi foarte mici ţn minereuri de uraniu şi thoriu. Obţinere Obţinerea metalelor alcalino-pământoase se bazează tot pe procesul de reducere a acestora din combinaţii. M 2+ + 2e - M Proprietăţi fizice Metalele din grupa a II-a principală sunt solide, cu temperaturi de topire mai ridicate decât ale metalelor alcaline, care descresc de la Be la Ba (B: 1285 o C; Ba: 850 o C). Beriliul este unul dintre cele mai dure metale (6 pe scara Mohs). Razele atomice şi razele ionice cresc de la Be la Ba, odată cu creşterea numărului straturilor electronice. În acelaşi sens scade capacitatea de hidratare a ionilor. Liniile spectrale şi culoarea flăcării sunt prezentate în tabelul următor: Element Ca Sr Ba λ (nm) 612,2 460,7 493,4 Culoare Roşu- cărămiziu Roşu- carmin Galben- verzui Proprietăţi chimice Elementele din prima grupă au doi electroni pe ultimul strat: (n-1)s 2 , (n-2)d 10 , (n-1)p 6 , ns 2 . Substratul (n-2)d apare doa r pentru n 4. Prin pierderea electronilor din stratul de valenţă, toate dobândesc configuraţia gazului rar  precedent, iar va lenţa lor este II (valen ţă unică). Prop rietă ţile chimice ale metalelor alca lino-p ămân toas e sunt dete rminate de cara cterul lor  puternic electropozitiv (tendinţa de a ceda electronuii de pe ultimul strat). Datorită acestui fapt, sunt agenţi reducători puternici. Bariul şi radiul sunt cele mai reactive din grupă. Beriliul, şi, în mai mică măsură, magneziul, se deosebesc de celelalte elemente din grupă din punct de vedere al proprietăţilor. Beriliul şi magneziul sunt stabile în aer deoarece se acoperă cu un strat foarte subţire şi aderent de oxid, care le protejează. a) Reacţia cu apa Beriliul, magneziul şi calciul reacţionează greu cu apa la rece. În urma reacţiei se formează hidroxizi, greu solubili, care protejează metalul. Fenomenul este mai puţin accentuat la calciu. M + 2H2O M(OH)2 + H 2  b) Reacţia cu oxigenul Magneziul reacţionează cu oxigenul, producând o flacără orbitoare. Bariul se aprinde prin simplă presare. Din reacţie rezultă oxizi, iar dacă reacţia are loc în aer, se formează şi azoturi.

Upload: mihai-iacob

Post on 30-Oct-2015

619 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

informatii generale despre metalele alcalino-pamantoase

TRANSCRIPT

7/16/2019 metalele alcalino-pamantoase

http://slidepdf.com/reader/full/metalele-alcalino-pamantoase 1/2

Grupa a II-a principală sau grupa metalelor alcalino-pământoase este formată din 6 elemente:Be, Mg, Ca, Sr, Ba şi Ra. Ultimul, radiul, este radioactiv.

Aceste elemente se găsesc în natură numai sub formă de combinaţii, mai ales în silicaţi,carbonaţi şi sulfaţi.

 Beriliul este un element foarte rar. El se găseşte concetrat în roci magmatice. Magneziul  este foarte răspândit sub formă de silicaţi, carbonaţi şi hidroxizi.Calciul reprezintă aproape 3,5 % din scoarţa terestră. Se găseşte ăn cantităţi mari sub formă de

sulfat (gips) şi carbonat (calcar).Stronţiul apare în partea superioară a scoarţei sub formă de sulfat (celestină).

 Bariul este destul de dispersat în natură. Cele mai importante minerale sunt sulfatul (baritina) şicarbonatul (witherit).

 Radiul se găseşte în cantităţi foarte mici ţn minereuri de uraniu şi thoriu.

ObţinereObţinerea metalelor alcalino-pământoase se bazează tot pe procesul de reducere a acestora din

combinaţii.

M2+ + 2e- → M

Proprietăţi fiziceMetalele din grupa a II-a principală sunt solide, cu temperaturi de topire mai ridicate decât alemetalelor alcaline, care descresc de la Be la Ba (B: 1285oC; Ba: 850oC).

Beriliul este unul dintre cele mai dure metale (6 pe scara Mohs).Razele atomice şi razele ionice cresc de la Be la Ba, odată cu creşterea numărului straturilor 

electronice. În acelaşi sens scade capacitatea de hidratare a ionilor.Liniile spectrale şi culoarea flăcării sunt prezentate în tabelul următor:

Element Ca Sr Ba

λ (nm) 612,2 460,7 493,4Culoare Roşu-

cărămiziu

Roşu-

carmin

Galben-

verzui

Proprietăţi chimiceElementele din prima grupă au doi electroni pe ultimul strat:

(n-1)s2, (n-2)d10, (n-1)p6, ns2. Substratul (n-2)d apare doar pentru n ≥ 4.

Prin pierderea electronilor din stratul de valenţă, toate dobândesc configuraţia gazului rar  precedent, iar valenţa lor este II (valenţă unică).

Proprietăţile chimice ale metalelor alcalino-pământoase sunt determinate de caracterul lor  puternic electropozitiv (tendinţa de a ceda electronuii de pe ultimul strat). Datorită acestui fapt, suntagenţi reducători puternici. Bariul şi radiul sunt cele mai reactive din grupă. Beriliul, şi, în mai micămăsură, magneziul, se deosebesc de celelalte elemente din grupă din punct de vedere al proprietăţilor.

Beriliul şi magneziul sunt stabile în aer deoarece se acoperă cu un strat foarte subţire şi aderentde oxid, care le protejează.

a) Reacţia cu apa

Beriliul, magneziul şi calciul reacţionează greu cu apa la rece. În urma reacţiei se formeazăhidroxizi, greu solubili, care protejează metalul. Fenomenul este mai puţin accentuat la calciu.

M + 2H2O → M(OH)2 + H2 

b) Reacţia cu oxigenul 

Magneziul reacţionează cu oxigenul, producând o flacără orbitoare. Bariul se aprinde prinsimplă presare. Din reacţie rezultă oxizi, iar dacă reacţia are loc în aer, se formează şi azoturi.

7/16/2019 metalele alcalino-pamantoase

http://slidepdf.com/reader/full/metalele-alcalino-pamantoase 2/2

2Mg + O2 → 2MgO

Metalele alcalino-pământoase sunt atacate uşor de acizi, cu care formează săruri.Cu excepţia beriliului şi magneziului, celelalte metale se dizolvă în amoniac lichid, formând

soluţii de culoare albastră.

Unele combinaţii sunt greu solubile în apă (hidroxizi, carbonaţi, sulfaţi). Solubilitatea estediferită de la un metal la altul.

M(OH)2 MCO3 MSO4 M(NO3)2 M(COO)2 oxalaţi

Be Foarte greu solubil Solubil Solubil Solubil SolubilMg Greu solubil Greu solubil Solubil (sare

amară)Solubil Solubil

Ca Parţial solubil Greu solubil Parţial solubil Solubil Greu solubilSr Parţial olubil Greu solubil Greu solubil Solubil Greu solubilBa Solubil Greu solubil Greu solubil Solubil Greu solubil

Importanţă practică

Doar magneziul metalic se foloseşte în cantităţi mari în industrie, la obţinerea aliajelor uşoare.Oxidul, hidroxidul, carbonatul şi sulfatul de calciu se folosesc ca materiale de construcţie.

Importanţă fiziologicăMagneziul şi calciul sunt indispensabile pentru desfăşurarea proceselor metabolice în lumea vie.Magneziul:- în lumea vegetală este localizat în frunze şi fructe. Este o componentă principală a clorofilei.- în lumea animală intră în compoziţia scheletului, în muşchi, inimă, creier, ficat, etc.. are rol în

activitatea unor enzime.

Calciul:

- în regnul vegetal se află în organele de susţinere.- în regnul animal se găseşte în toate ţesuturile, sub formă de calciu neionizat, calciu ionizat şi

calciu organic (nedifuzabil).- are rol important în contracţia organelor, coagularea sângelui şi a laptelui. Fixarea calciului

este reglată de vitamina D.

Beriliul şi compuşii săi sunt toxici şi pot provoca afecţiuni cardiace, cutanate sau ale ochilor.Sunt foarte toxici compuşii solubili ai bariului.