CAP. 2 DECIZIA DE FINANTARE A COMPANIEI

Una din laturile managementului financiar este asigurarea companiilor cu capital atat la inceputul activitatii, cat si pe parcursul desfasurarii acesteia. Finantarea cu capital se face in functie de costul surselor de finantare care vor asigura o finantare optima. Dupa natura lui, capitalul poate fi: Capital real (care isi gaseste reflectarea in bilantul companiei, impartit dupa provenienta in pasiv sau dupa modalitati de folosire in activ), si Capital fictiv, (determinat de capitalul real ca urmare a modului de circulatie a instrumentelor). 2.1 Capitalul companieiConceptul de capital poate fi privit in sens restrictiv, fiind un stoc sau un flux de bunuri durabile, cumparate pentru a fi utilizate pe o perioada mai lunga de timp. In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe concepte, cum sunt capitalul economic, capitalul social, capitalul financiar. Capitalul economic: ansamblul activelor detinute de companie la un moment dat si destinate a asigura realizarea activitatii constituie capitalul economic. Natura activitatii influenteaza structura capitalului economic, care la randlul ei are impact asupra eficientei activitatii economice. Dimensiunea si potentialul economic al companiei este influentat de volumul capitalului economic. In timp, CE sufera o depreciere fizica si functionala, care este combatuta prin amortizare. Capitalul social: reprezinta abordarea juridica a conceptului de capital. Acesta cuprinde aporturile in bani si in antura ale actionarilor/asociatilor. Puterea de decizie si repartitie a fluxurilor de beneficii depind de partea detinuta de fiecare. Valoarea si recompensarea capitalului social sunt stabilite prin statut. Capitalul financiar: reprezinta capitalul social, la care se adauga fluxuri de beneficii care apar din desfasurarea activitatii, care se mentin in companie. Deoarece Capitalul social (si mai apoi financiar) de regula este insuficient pentru a asigura Capitalul economic necesar, compania trebuie sa obtina resurse financiare (Capital imprumutat) din exterior (piata monetara a creditului/piata obligatara). Valoare capitalului imprumutat si dobanda sunt stabilite prin contract. Finantarea activitatii companiei se realizeaza prin utilizarea capitalurilor proprii si a capitalurilor imprumutate.

2.2 Finantaarea prin capitaluri propriiIn afara de capitalul initial, companiile au nevoie de capital nou pentru a-si finanta activitatea desfasurata. Actionarii pot decide noi aporturi sau recurgerea la imprumut. Ca urmarea a activitatii, la nivelul companiei se formeaza in mod constant fluxuri de resurse (amortizari si beneficii), care difera de finantarea externa, cu caracter discontinuu determinat de variatia incasarilor.

2.2.1 Constituirea capitalului socialLegislatia privind companiile reglementeaza sub aspect juridic: formele societare sub care persoanele fizice se pot asocia, dimensiunea minima a capitalului social, obiectul de activitate a companiei, ponderea maxima a valorii aporturilor in natura, valoarea nominala minima a actiunii si conditii de fuziune, dizovare si lichidare. Capitalul social constituie garantia, care permite companiei, ca, in functie de necesitati sa recurga la capitaluri imprumutate. 2.2.2 Cresterea capitalului socialCapitalul social poate creste prin noi aporturi (banesti sau in natura), prin incorporarea rezervelor si prin conversia creantelor. Cresterea capitalului social genereaza: modificarea statutului companiei, decizia de cresterea a numarului de actiuni emise/ valoare nominala a actiunilor deja existente. a) Cresterea capitalului prin aporturi banesti se face prin cresterea valorii nominale/ emisiunea de noi actiuni (prin plasament privat (pentru actionarii existenti) sau oferta publica). Decizia de a emite noi actiuni necesita stabilirea pretului de emisiune (Pe) si primei de emisiune (pe). Pretul de emisiune in cazul in care compania nu este cotata la bursa este egala cu valoare nominala a actiunilor, iar daca compania este cotata Pe se stabileste intre Vn si cursul pe piata (Cv) al actiunii respective. Prima de emisiune (pe) consituie abaterea dintre pretul de emisiune al noilor actiuni si valoarea nominala a actiunilor companiei. Dreptul de preemtiune reprezinta dreptul preferential de subscrierea a actionarilor vechi, care pot subscrie un numar de actiuni noi, proportional cu numarul detinut, achizitia de actiuni noi la pretul de emisiune. Valoarea teoretica a unei actiuni Valoarea teoretica a dreptului preferential

Nv = numar de actiuni vechiNn = numar de actiuni noiCv = curs vechi b) Cresterea capitalului prin aporturi in natura (de regula imobilizari corporale) constituie un mijloc de finantare prin care se realizeaza cresterea capitalului propriu. Se intalnesc la: infiintarea companiei, pe parcursul existentei companiei, in cazul operatiilor de fuziune, in cazul operatiilor de sciziune. c) Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor nu consituie un mijloc de finantare al companiei. Prin aceasta operatiune rezervele companie sunt transferate in contul de capital. Daca se emit actiuni noi, cresterea numarului acestora rezulta in scaderea pretului acestora, deoarece activul companiei ramane neschimbat, in timp ce dividendul pe fiecare actiune scade. Dreptul actionarilor de a primi actiuni noi gratuite de numeste drept de atribuire.

d) Cresterea capitalului prin conversia datoriilor nu constituie un mijloc de finantare al companiei. Prin aceasta operatiune financiara, disponibilitatile monetare nu cresc, lichiditarea remane neschimbata dar se imbunatateste echilibrul financiar al companiei. Exista urmatoarele consescinte: sub aspect juridic: creste valoarea capitalului social si numarul actiunilor emise, sub aspect decizional: se pierde o parte din idependenta decizionala a vechilor actionari, sub aspect financiar scade indatorarea companiei si se asigura imbunatatirea echilibrului financiar.

2.2.3 Finantarea interna2.2.3.1 Utilitatea si structura autofinantariiPentru finantarea activitatii, companiile dispun alaturi de Capital Social si Capitaluri imprumutate, de fluxuti monetare rezultate din activitatea de exploatare. O parte dintre acestea sunt repartizate conform reglementarilor, iar o alta parte ramane la dispozitia companiei.Finantarea interna (autofinantarea) reprezinta cel mai vechi mod de finantare, si asigura: reinoirea potentiallui productiv (prin amortizare) si cresterea economica(prin beneficii nedistribuite).

2.2.3.2 Mentinerea nivelului patrimoniului Considerearea amortizarii acumulate, provizioanelor pentru depreciere ca resurse interne de care dispune compania pentru a-si finanta reinoirea potentialului de productie corespunde abordarii practicienilor. Logica financiara, considera ca amortizarea si provizioanele pentru deprecierea activelor imobilizate constituie elemenete nemonetare care influenteaza rezultatul net. Amortizarea estimeaza deprecierea capitalului imobilizat in active corporare si necorporale. Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestuia si mijloacele fixe (considerate fixe indeplinind urmatoarele conditii: valoare de intrare mai mare decat limita stabilita de lege, durata de utilizare mai mare de un an), Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare. Amortizarea se calculeaza incepand cu lun urmatoare punerii in functiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare. REGIMURI de amortizare:A) Regimul de amortizare liniara: se determina prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani si cu duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe. Cota de amortizare liniara Amortizare liniara anuala

B) Regimul de amortizare degresiva: consta in multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul din coeficientii: 1,5 durata de utilizare intre 2-5 ani; 2 durata utilizare 5-10 ani; 2,5 utilizare > 10 ani. Se aplica in doua variante cu luarea in calcul a uzurii morale si fara luarea in calcul a uzurii morale. C) Regimul de amortizare accelerata consta in includerea in primul an de functionare a unei amortizare de pana in 50% din valoarea de intrare. Valoarea ramasa dupa primul an se recupereaza prin amortizare liniara, in functie de durata de viata ramasa.

2.3 Finantarea prin capitaluri imprumutateCapitalurile proprii de care pot dispune companiile nu sunt suficiente pentru finantarea variatiilor specifice activitatilor de exploatare, sustinerii moderizarii si extinderii capacitatilor de productie. Finantarea prin capitaluri imprumutate se realizeaza prin piata monetara a creditului, prin piata obligatiunilor si piata leasingului.2.3.1 Finantarea prin intermediu pietei monetarePiata monetara a creditului dispune de resurse, in functie de nevoile companiilor. Acestea sunt obligate sa utilizeze imprumuturile solicitate si obtinute de la bancile comerciale conform prevederilor din contractele de creditare.Tipuri de crediteA) Dpdv. al destinatiei creditului Credite de exploatare: destinate finantarii nevoilor de exploatare ale companiilor, vizand aprovizionari cu stocuri de materie prima, materiale, marfuri, piese, etc. Scopul angajarii acestui credit este de a asigura finalizare productiei de marfuri, executiei de lucrari si prestari de servicii, care au consum si desfacere asigurate prin contract si comenzi ferme. Credite pe termen scurt < 12 luni. Credite pentru import-export: destinate finantarii nevoilor generate de import/export. Credite pe termen scurt. Credite pentru investitii;B) Dpdv. al duratei de utilizare Credite pe termen scurt Credite pe termen mediu (1-5 ani) si lung (5-25)

Finantarea decalajelor curente specifice activitatilor de exploatareA. Finantarea cheltuielilor de aprovizionare, productie si desfacereCompaniile se confrunta cu necesitatea asigurarii continuitatii activitatii. Creditul bancar destinat finantarii cheltuielilor cu aprovizionarea, realizarea de bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii se prezinta sub forma unei linii de credit, care se acorda companiei pe o perioada de pana la 12 luni. In practica, linia de credit poate avea un caracter aproape permanent. B. Finantarea stocurilor: sunt credite specializate, acordate in functie de natura si destinatia stocurilor. Sunt credite de 3 tipuri. Credite pentru nevoi temporare: pentru acumularea de stocuri pentru deschiderea de noi retele, participare la expozitii, etc. Credite pentru nevoi sezoniere: finantarii decalajelor dintre platile companiilor care desfasoara activitati in conditii sezoniere de aprovizionare, productie, transport si desfacere. Platile sunt aferente cheltuielilor destinate constituirii stocurilor de produdose care pe timp friguros nu se pot extrage, drumuri impracticabile, produse care se recolteaza intr-o anumita perioada a anului. Creditul asupra stocurilor destinat finantarii pe termen scurt a companiilor, care garanteaza creditul cu stocuri de marfuri. Acestea sunt depuse intr-un depozit, situatie in care compania primeste o recipsa si un warrant.C. Finantarea operatiunilor de import necesita recurgerea la credite bancare pentru: plata furnizorilor externi, garantarea platilor cheltuielilor vamale, finantarea importurilor necesare productiei de export. D. Finantarea stimularii exporturilor: pe baza unor contracte ferme incheiate cu parteneri externi, companiile solicita credite pentru finantarea realizarii si incasarii productiei exportate. Finantarea aferente productiei destinate exportului se realizeaza prin: credite garantate cu creante asupra strainatatii(compania emite un bilet la ordin pentru marfurile expediate, care il preda la banca), deschiderea unei linii de credit.E. Finantarea globala a decalajelor de trezorerie: alaturi de creditele de trezorerie specializate, companiile cu o bonitate buna beneficiaza de credite destinate finantarii decalajelor dintre resurse si utilizari. Finantarea globala a trezoreriei se face prin: avansul in cont current (prin care se asigura lichiditatile necesare, similar unei linii de credit), credite garantate cu comerciale depuse la banca spre pastrare(cu dobanda mica, deoarece are garantie), credite pentru facilitate de cont(pentru finantari de cateva zile, pentru decalaje dintre incasari si plati), credite pentru lipsa de acoperire(finantare pentru maxim 30zile pentru decalaje dintre venituri si cheltuieli(generate de intarziere ale incasarilor), ordine de vanzare de valuta, necesarului de fond de rulment).

FINANTAREA ACTIVITATILOR DE INVESTITIIStrategiile investitionale ale companiilor privesc realizarea de investitii interne si externe. Creditele acordate de banca pe termen mediu si lung sunt: credite pentru echipamente, utilaje, mijloace de transport; credite pentru modernizarea si dezvoltarea capacitatii de productie; credite pentru retehnologizarea proceselor de productie. DPDV. al creditelor pe termen mediu si lung se poate vorbi de 2 tipuri de rambursare, pentru fiecare dintre acestea aparand o delimitare legata de natura dobanzii (fixa sau variabila): Cu anuitati constante si cu amortismente constante.A. Rambursare cu anuitati constante si rata fixa a dobanzii

B. Rambursare cu amortismente constante si rata fixa a dobanzii a = C / nC. Rambursare cu anuitati constante si dobanda variabila;D. Rambursare cu amortismente constante si dobanda variabila.

2.3.2 Finantarea prin intermediul leasinguluiLeasingul este o forma speciala de inchiriere a bunurilor imobiliare(sau mobiliare) prin care chiriasul obtine avantajele legate de folosinta bunului inchiriat, in timp ce finantarea achizitiei acestuia si amortizarea investitiei de capital este facuta de catre societatea de leasing(locatorul). In schimbul avantajelor obtinute, chiriasul plateste societatii de leasing o redeventa care cuprinde: amortizarea, costul de oportunitate si marja de profit. Chiriasul poate intra in proprietatea bunului inchiriat la incheierea contractului, prin plata valorii reziduale a bunului. La incheierea contractului se pot face si alte 2 optiuni: prelungirea leasingului cu negocierea unei noi redevente sau restituirea bunului inchiriat. Tipuri de leasing1. Leasingul operational: ofera atat inchirierea bunului cat si serviciile de intretinere si asigurare. LO are si clauza de anulare care da posibilitatea utilizatorului sa renunte la inchiriere inainte expirarii contractului. Totodata, LO este facut pe o durata mai mica decat durata de viata(e exploatare) a echipamentului inchiriat.2. Leasingul financiar: o forma de leasing cu durata contractului pe toata durata de viata a bunului inchiriat. Utilizatorul proate selecta producatorul de bunuri.3. Vanzarea si leaseback-ul, prin care o companie vinde unei societati de leasing sau unui investitor bunul din proprietatea sa, ulterior inchiriind bunul respectiv, in conditiile specifice leasingului financiar.

CAP. 3 CMP AL CAPITALULUI. STRUCTURA FINANCIARA OPTIMACapitalul este un factor necesar si important al productiei, si ca si ceilalti factori, are un cost. Utilizarea diferitelor surse de finantare de catre companie implica diferite costuri, si anume: plata dividendelor, a dobanzilor bancare, a celor obligatare, etc. Suma totala de plata pentru utilizarea capitalurilor exprimata in procente, se numeste costul capitalului. 3.1 Capitalul companiilorDeoarece fiecare resursa implica anumite costuri, si nici capitalul nu face exceptie de la aceasta regula, sarcina managerului este de a intocmi structura capitalului de asa maniera incat sa satisfaca nevoia de capital cu cheltuieli minime. Astfel se calculeaza CMP pentru toate sursele de finantare, adoptandu-se o politica pe termen lung. Pentru a desemna structura optima a capitalului managerul trebuie sa cuantifice pentru inceput costul fiecareia dintre resursele de care dispune, iar apoi sa formeze acea combinatie care minimizeaza costul global.3.1.1 Costul capitalurilor imprumutateEstimarea costului capitalului imprumutat are o serie de particularitati, printre care: Simplicitatea determinarii indicatorului de baza a estimarii capitalului, deoarece drept indicator putem lua rata dobanzii pentru credit, rata cuponului obligatiunilor, etc; Reducerea costului capitalului ca rezultat al corectarii fiscale (deoarece dobanzile sunt considerate cheltuieli, care se deduc din profit si astfel se plateste impozit pe profit mai mic); Costul capitalului are o stransa legatura cu nivelul de solvabilitate al companiei, deoarece cu cat e mai inalt nivelul respectiv, cu atat mai mic este costul capitalului atrasIn principiu, capitalurile imprumutate au un cost mai mic decat capitalurile proprii, deoarece rata dobanzii este diminuata cu economia de impozit, iar costurile de administrare si emisiune sunt in general mult mai reduse fata de emisiunea de actiuni. 3.1.2 Costul capitalurilor propriiCostul capitalurilor proprii reprezinta de fapt rata rentabilitatii ceruta de actionarii companiei, care sa remunereze investitia lor in compania respectiva. Investitorii in actiuni asteapta un randament care sa indeplineasca conditiile: randament egal cu cel oferit cu investitiile cu risc, la care se adauga majorarea riscului sistematic. n(rata de randament) = Rf +PR3.1.3 CMP al capitalului

3.2 Structura capitaluluiStructura financiara reprezinta un raport existent intre sursele proprii de finantare si sursele imprumutate. Deoarece fiecare sursa de capital are un cost, finantarea poate influenta marimea profitului. Decizia de finantare presupune atingerea scopurilor: Mentinerea unui nivel corespunzator al autofinantarii; Asigurarea unu grad de indatorare maxim; Urmarirea unui structuri optime a capitalului in functie de strategia de finantare stabilita; Aplicarea unei politici de dividend stimulative si stabila; Urmariea unei politici de indatorare eficiente, care sa ofere avantaje si creditorilor, si actionarilor, si sa se evite starea de insolvabilitate;Determinarea structurii financiare implica studierea influentei a doua variabile: gradul de risc si rata de rentabilitate. Exista mai multi factori care influenteaza deciziile privind structura capitalului companiei, care pot fi catalogati ca factori externi si factori interni;Factori externi: Conditiile pietei Structura competitiva a ramurei; Stabilitatea ratelor de profit; Impozitele; Atitudinile creditorilor si ale agentiilor de clasament; Stabilitatea vanzarilor; Probabilitatea falimentului si riscurile asociate acestuia;Factori interni: Conditiile interne ale companiei; Structura activelor; Rata de crestere; Profitabilitatea; Atitudinile echipei manageriale; Flexibilitatea financiara.

Politica structurii capitalului implica echilibrarea gradului de risc cu rata de rentabilitate. Compania trebuie sa analizeze o serie de factori (costul capitalurilor, factorii interni si externi, regulile privind indatorarea, levierul operational si cel financiar) si sa stabilieasca o structura optima a capitalului.Structura optima a capitalului pentru o companie reprezinta acea combinatie dintre capitalul propriu si imprumutat care conduce la maximizarea pretului pe piata al actiunilor companiei.

3.2.1 Gradul de indatorare3.2.1.1 Elemente teoretice privind indatorareaGradul de indatorare exprima structura financiara a companiei, adica proportia resurselor proprii si a celor imprumutate. Gradul de indatorare operational exprima proportia costurilor fixe ale companiei din totalul costurilor. Gradul de indatorare financiar se refera la ponderea datoriilor din totalul capitalului gradul de indatorare financial al capitalului (capital gearing), fie la proportia in care profitul brut este grevat de necesitatea platii dobanzilor gradul de indatorare al profitului (income gearing).

-problema cu formula de mai sus este ca valoarea contabila a activelor poate fi extrem de diferita fata de valoarea care poate fi obtinuta in cazul unei vanzari;

Cea mai uzuala rata de indatorare a capitalului este urmatoarea:

Utilizarea gradului de indatorare a capitalulu pentru a exprima capacitatea companiei de a face fata obligatiilor sale poate fii folosit atunci cand valoarea contabila activelor este apropiata de valoarea lor pe piata, dar si atunci el exprima doar capacitatea companiei dea a-si onara obligatiile din vanzarea activelor in cazul falimentului. Mult mai important este daca, o companie reuseste, pe baza profiturilor sa fata serviciului datoriei.

3.2.1.2 Efectele indatorariiUn grad de indatorare mai mare determina variatii foarte mari in nivelul randamentului obtinut de catre actionarii companiei. Un grad de indatorare mare cauzeaza majorarea efectului de levier (Efectul de levier exprima cresterea ratei de remunerare a capitalurilor proprii determinata de cresterea gradului de indatorare. Efectul de levier este cu atat mai mare cu cat rentabilitate economica este superioara ratei dobanzii capitalurilor imprumutate) si implica cresterea nivelului riscului. Riscul despre care este vorba nu este riscul global al companiei, ci doar riscul financiar.Riscul global al intreprinderii este reprezentat de riscul afacerii impreuna cu riscul financiar. Riscul afacerii este definit de schimbarea veniturilor viitoare ale activelor sau actiunilor, determinate de variabilitatea cererii, variabilitatea pretului vanzarilor, variabilitatea pretului inputului, capacitatea ajustarii preturilor vanzarilor la schimbarile cumpararilor, levierul exploatarii(daca majoritatea activelor companiei sunt fixe, costurile raman fixe si nu pot fi scazute cand cererea scade). Riscul financiar apare ca urmare apare ca urmarea a structurii financiare care include resurse imprumutate. Riscul financiar este rezultat al deciziilor de finantare pe termen lung. Riscul financiar se refera la cresterea variabila a veniturilor posesori de actiuni si cresterea probabilitatii pericolului financiar ce planeaza asupra proprietarilor companiei daca este utilizat levierul financiar de catre companie. Levierul financiar este gradul in care sunt utilizate de catre companie surse de finantare cu costuri fixe(imprumuturi, leasing).

3.2.2 Capitalul si structura optima a capitalului3.2.3 Factorii de influenta ai structurii financiareGradul de indatorare a unei companii este influentat de o serie de factor, uni actioneaza in sensul diminuarii acesteia, iar alrii in sens opus. Poate cei mai importanti factori care inhiba dorinta de indatorare sunt Riscul de faliment si Costurile manageriale. A. Riscul de faliment: chiar si in cazul in care o companie nu ajunge la lichidare, sunt mai multe aspecte care au de suferit, printre care: relatiile companiei cu clientii, cu furnizorii, angajatii si creditorii vor fi puternic afectate. Aceste costuri indirecte sunt adaugate costurilor directe, cum ar fi costurile avocatilor, contabililor, cheltuieli de judecata, etc. Costurile falimentului includ costuri legale si alte costuri legate de reorganizarea companiei. B. Costurile manageriale: costuri care protejeaza drepturile actionarilor, detinatorilor de obligatiuni si a conducerii si cresc cand partile intra in conflict. Acordurile restrictive apar cand intre doua parti interesele intra in conflict, acorduri cale limiteaza flexibilitatea conducerii si in aplus apar costurile urmaririlor acordurilor. C. Capacitatea de indatorareD. Teoria semnaluluiE. ControlulF. Gradul de indatorare a ramurii 3.3.4 Determinarea structurii optime financiare optimePentru determinarea structurii optime, elementul care se ia in considerare cel mai frecvent este reprezentat de costul mediu ponderat al capitalului. Structura optima este pentru care costul mediu ponderat este minim.

CAP.4 POLITICA DE DIVIDEND

4.1 Definirea politicii de dividendPolitica de dividend reprezinta o componenta structurala a politicii financiare a companiei, prin care se defineste optiunea intre distribuirea partiala sau integrala a profitului net, sub forma dividendelor distribuite si/sau retinerea la dispozitia companiei pentru reinvestire. Datorita conditionarii pe care le presupune politica de dividend (majorarea platilor de dividende =>cresterea pretului actiunilor, dar fara investitii=>pe termen lung pretul actiunilor scade) obiectivul maximizarii valorii companiei impune adoptarea acelei politici de dividend care asigura echilibrul dintre dividende si profit reinvestit, compatibil cu maximizarea viitoarea a pretului actiunilor. Se considera ca o politica in care rata de distribuire nu depaseste 20% din profit este o politica scazuta de distribuire a dividendelor, iar o politica care depaseste 60% e o politica puternica de distribuire a dividendelor.4.2 Factorii de influentaAdoptarea unei anumite politici de dividend se intemeiaza pe luarea in considerare a factorilor de influenta rezultati din situatia financiara a companiei si din preferintele actionarilor acesteia. Situatia financiara a companiei conditioneaza politica de dividend in mod diferit, in functie de: Gradul de indatorare al companiei; Ratele lichiditatii generale si lichiditatii imediate; Ratele rentabilitatii financiare si rentabilitatii economice; Ratele rentabilitatii veniturilor, a activelor totale ale companiei sau a res. consumate; Costurile ocazionate de emisiunea unor noi actiuni comune; Alegerea finantarii unor actiuni economico-sociale viitoare ale companiei fie prin indatorare, fie prin capitalul propriu sau printr-o anumita combinatie posibila intre aceste doua surse de finantare;4.3 Formele si procedurile de plata a dividendelorPlata didivendelor se poate face in actiuni, reprezentand o modalitate prin care compania isi cruta lichiditatile, ca si in cazul platii dividendelor in natura. In acest scop se emit dividende noi, care se impart actionarilor proportional. Prin acest mod se creste nivelul capitalului pripriu.In unele situatii cand se doreste cresterea numarului de actiuni vandute se recurge la stock split, in care se dubleaza numarul de actiuni, fara a creste capitalul propriu. O situatie inversa este atunci cand compania decide sa rascumpere o parte din propriile actiuni, si atunci se foloseste metoda ofertei publice, metoda open-makert sau rascumpararea disproportionata.Plata in bani a dividendelor este forma cea mai uzuala de remunerare a investitiilor, iar marimea efectiva a dividendelor ce urmeaza sa fie platita se face in functie de politica adoptata:1) Politica dividendului stabil: presupune mentinerea dividendelor la nivelul anterior sau asigurarea unei cresteri anuale cu o rata g indiferent de variatiile profitului;2) Politica de participare directa: asigurarea unei rate relativ constante de distribuire a div din profitul net per actiune(PPA). 3) Politica dividendului rezidual: se platesc dividende doar daca profitul net este mai mare decat necesarul de capital pentru finantarea investitiilor considerate oportune. 4) Politica primului dividend si a supradividendului: se plateste un dividend minim, numit primul dividend, la care se adauga supradividendul in anii mai prosperi.

CAP. 5 ACTIVELE CIRCULANTE UTILIZATE IN ACT. DE EXPLOATARE

5.1 Continutul si rolul activelor circulanteActivele circulante sunt acele active care in cursul ciclului de exploatare se transforma in durate scrute de timp dintr-o forma functionala in alta, cu finalitatea dobandirii formei banesti initiale.Se deosebesc de activele fixe dpdv. existential, doarece se manifesta pe traseul A -> P -> D ->R. Totodata, gradul de lichiditate este ridicat, iar dpdv. al tranmiterii valorii, ele transmit intr-un singur circuit valoare integrala in costul noilor produse/servicii. Intr-o grupare simplificata, activele circulante sunt prezentate in componenta: stocuri materiale, creante asupra tertilor si disponibilitati banesti.

5.2 ClasificareA. Dupa ciclul de exploatare in care sunt imobilizate

B. In functie de sursa formarii lor: Active circulante formate din surse proprii; Active circulante formate din surse atrase; (datorii fata de furnizori, salariati, buget de stat, creditori) Active circulante formate prin utilizarea creditelor bancare (termen scurt); Active circulante formate prin utilizarea unei fractiuni din imprumuturile pe termen mediu/lung.

C. Dpdv. al formei lor concrete de existenta: In forma materiala; In forma scriptica (creante asupra altor societati); In forma baneasca;

Volumul si structura activelor circulante difera pe diverse ramuri economice, in functie de specificul intern si in functie de urmatorii factori: Caracterul de productie sau al activitatii desfasurate (act. Sezoniera, permanenta, de masa, serie, unicat, etc) Obiectul de activitate; Modul de derulare si organizare a relatiilor economice cu tertii din mediul extern; Gradul de dezvoltare a pietei de capital si a pietei creditului; Structura si marimea costurilor de productie si al cheltuielilor de circulatie;

5.3 Politici de gestiune a activelor circulanteNivelul valoric al activelor circulante necesare este dependent de mai multi factori, dintre care retinem: Natura activitatii societatii comerciale; Marimea societatii comerciale; Cresterea/descresterea vanzarilor; Stabilitatea volumului vanzarilor;Raportul dintre vanzari si nevelul activelor circulante determina 3 politici alternative de gestiune a activelor circulante, cu efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului, fiind vorba de politica ofensiva, politica echilibrata si politica defensiva.

5.4 Metode de evaluare a intrarilor/iesirilor din stoc

a) Prima intrare prima iesire;b) Costul mediu ponderat;c) Utlima intrare prima iesire;d) Valoare inlocuirii;e) Urmatoarea intrare prima iesire;

CAP. 6 GESTIUNEA FINANCIARA A STOCURILORNecesitatea constituirii stocurilor deriva din caracterul continuu al productiei, lucrarilor/serviciilor si al al vanzarilor si caracterul discontinuu al aprovizionarii. In acest context, in stadiul aprovizionarii, se constituie: a) Stocul curent: se constituie in vederea asigurarii continuitatii desfasurarii activiatii intre doua aprovizionari succesive.b) Stocul de siguranta: are menirea sa asigure costinuitatea desfasurarii actvitatii si cand apar unele disfunctionalitati, c) Stocul de conditionare: se constituie in cazul materiilor prime care au prevazute, unele operatii de conditionare, a caror derulare e obligatorie inainte de utilizarea lor;d) Stocul pt. transport interior: asigura continuitatea activitatii(vanzarii) in intervalul de timp aferent transportului materiilor prime(marfuri) la locul de consum (vanzare);e) Stocul de iarna: se constituie daca e cazul pentru materialele care nu pot fi aprovizionate in timpul iernii;Prin acumularea celor 5 categorii de stocuri se obtine stocul maxim, iar stocul minim este constituit din stocul de siguranta si cel de conditionare.

CAP. 7 GESTIUNEA CREDITULUI COMERCIAL ACORDAT CLIENTILOR

7.1 Formele creditului comercialGestiunea clietilor reprezinta ansamblul metodelor si instrumentelor de acceptare/promovare a creditului comercial si de utilizare cat mai eficienta a capitalurilor imobilizate in creditele comerciale consimtite.

7.2 Politica si gestionarea creditelor clientiPolitica creditelor clienti este decisa de fiecare societate comerciala, fiind recomandata elaborarea unei variante care sa tina seama de urmatorii factori: Evolutia posibilia a vanzarilor; Costul capitalului; Marimea cheltuielilor de administrare a creditelor clienti; Riscul asumat; Marimea relativa si absoluta a discountului acordat pentru reducerea duratei creditului comercial;7.3 Metode de estimare a calitatii clientilorI. Sistemul celor 5C: Caracterul (prababilitatea ca un client sa onoreze obligatia de plata, chiar daca se confrunta cu probleme), Capacitatea, Capitalul, Colateralul, Conditiile.II. Getiunea prin exceptie: III. Notarea creditului: metoda de estimare a probabilitatii ca un client sa ajunga in stare de faliment, informatie care reiese dint-o functie matematica Z. Rezultatul obtinut se numeste scor.IV. Durata medie de incasare al facturilor emise

CAP. VIII FONDUL si NECESARUL DE FOND DE RULMENT.

8.1 Continutul si formele fondului de rulmentFondul de rulment constituie un indicator financiar al starii societatii comerciale. Ca flux financiar, fondul de rulment constituie o marja de securitate pentru societate, aceasta este partea din resursele pe termen lung care finateaza activele circulante. Fondul de rulment se poate calcula in vlaori absolute sau in marime relativa. In practica, cel mai utilizat concept este cel de fond de rulment net, determinat pe baza bilantului financiar.A. Fondul de rulment net sau fondul rulment lichid, determinat de originea, respectiv destinatia resurselor durabile folosite pentru finantarea activelor curente. De aceea, FRN este denumit de unii specialisti si fond de rulment permanent.FRN = Capitaluri permanente Active imobilizateO alta metoda de calcul reflecta destinatia fondului rulment: finantarea stocurilor, plata efectelor comerciale de platit, finantarea altor creante curente. FRN = Active circulante Datorii pe termen scurtReflectand relatia de finantare pe termen lung si finantarea pe termen scurt, fondul de rulment net poate inregistra in decursul activitatii sociale valori pozitive, negative sau neutre. B. Fondul de rulment total, sau fondul de rulment economic/brut, reflecta ansambul elementelor de activ a caror lichiditate este sub un an: bani in casa&banca, cec-uri de incasat, investitii financiare cu scop de obtinere venituri financiare pe termen scurt, efecte primite de la clienti, avansuri acordate furnizorilor, sume de incasat, stocuri, etc.

FRT = Total active Active imobilizate pe termen lung

C. Fondul de rulment propriu: excedentul capitalurilor proprii fata de activele imobilizate reflecta autonomia in materie de investitii. FRP = Capitaluri proprii Active imobilizateFRP este o componenta a FRN, FRN = FRP + Datorii pe termen lung

D. Fondul de rulment starin, reflecta datoriile pe termen mediu si lung utilizate pentru finantarea societatii. FRS = Capitaluri permanente Capitaluri Proprii

Pentru fundamentarea deciziei de finantare se pot utiliza urmatoarele rapoarte de analiza ale fondului de rulment net:

8.2 Necesarul de fond de rulmentAbaterea dintre utilizareile si resursele aferente ciclului operatiunilor curente constituie necesarul de fond de rulment (NFR) care exprima necesarul de capital destinat finatarii ciclului operarional. Cand abaterea este pozitiva numim NFR pozitiv, si daca e negativa este numit NFR negativ.In vederea estimarii capitlului necesar finantarii ciclului operational se exclud: disponibilitatile banesti, plasamente financiare, credite bancare si solduri creditoare la banci. NFR = Utilizari(alocari) Resurse utilizateUlilizari = Active curente Disponibilitati banesti Plasamente financiareResurese curente = Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt Solduri creditoare la banciNFR = Stocuri + Creante Datorii si resurse curente

NFR fluctueaza in functie de valoare cifrei de afaceri. Se considera pondere optima a NFR in cifra afacerii sa nu depaseasca o rata de 10-15%.

8.3 Trezoreria neta

Deciziile pe termen lung, cu privire la politica de investitii si de finantare, influenteaza asupra fondului de rulment net. Fluctuatia nivelului de activitate, masurata ca cifra de afaceri si decalajele pe termen scurt dintre venituri si cheltuieli, incasari si plati influenteaza asupra necesarului de fond de rulment. Ajustarea valorii relativ constante a FRN cu valoarea fluctuanta in timp a NFR se realizeaza prin intermediul trezoreriei nete. TN = FRN NFR Pozitiva, cand societatea dispune de un excedent de lichiditati; Negativa, cand societatea nu-si poate finanta integral ciclul de exploatare pe seama FRN Neutra.Trezoreria neta se mai poate determina ca diferenta intre trezoreria de activ (Ta, care cuprinde casa, conturi la banci, plasamente pe termen scurt, avansuri de trezorerie, valori de incasat) si trezoreria de pasiv (credite bancare pe termen scurt, efecte scontate neajunse la scadenta, obligatii de plata).TN = Ta-Tp

CAP. 9 RENTABILITATEA SOCIETATII COMERCIALE. Metode de determinare a rezultatului societatii comerciale

9.1 Metoda determinarii rezultatului pe baza soldurilor intermediare

Marja comerciala, impreuna cu Productia, ofera mai mult o masura a fluxului global al activitatii, decat un adevarat indicator de rezultat.Marja comerciala= Vanzari de marfuri Costul de cumparare al marfurilor vandute

Productia exercitiului, este un indicator cu relevanta deosebita, ce exprima fluxul global al activitatii sale. Productia exercitiului = Productia vanduta + Productia stocata + Productia imobilizata

Vaparea adaugata, reprezinta diferenta dintre valoarea vunurilor si serviciilor pe care societatea comerciala le furnizeaza in exterior si cea a bunurilor si serviciilor din afara, pe care le utilizeaza pentru obtinerea primelor. Valoarea adaugata = Marja comerciala + Productia exercitiului Consum intermediar

Excedentul/deficitul brut este rezultatul economic brut obtinut de activitaea operationala a societatii comerciale. Se poate calcula astfelExcedent/deficit brut = Valoarea adaugata + Subventii Impozite,taxe Cheltuieli cu personal

Rezultatul exploatarii masoara rezultatul degajat de activitatea normala. Rezultatul exploatarii = Excedent/Deficit Brut + Alte venituri Alte cheltuieli + Venituri din reluari de provizioane si amortizari Cheltuieli cu amortizari si provizioane

Rezultatul curent reprezinta rezultatul operatiunilor normale.Rezultat curent = Rezultatul exploatarii + Venituri financiare Cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar reprezinta incidenta unor evenimente exceptionale fevorabile sau nefavorabile generatoare de rezultat asupra carora societatea nu dispune de control.Rezultat extraordinar = Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare

Rezultatul net = Rezultat curent +/- Rezultat extraordinat Impozit pe profit Participarea salariatilor la profit

9.2 Capacitatea de autofinantare Capacitatea de autofinantare exprima potentialul financiar al societatii comerciale la sfarsitul exercitiului, care are ca destinatie remunerarea capitalurilor proprii(pe baza dividendelor), finantarea investitiilor de expansiune (cita din profit pentru fondul de dezvoltare) si mentinere/ inoirea imobilizarilor in exercitiile viitoare (pe seama amortizarilor).Prin metoda decuctiva, capacitatea de autofinantare este determinata ca ecart intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile. C.A.F = Venituri incasabile Venituri de cesiuni Cheltuieli platibilePrin metoda aditionala, se pune in evidenta elementele contabile negeneratoare de fluxuri monetare.C.A.F= Rezultatul net al exercitiului + Cheltuieli Venituri - Venituri din cesiuni