ministerul educaŢiei naŢionale universitatea de vest...
TRANSCRIPT
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE ARTE ŞI DESIGN
Domeniul: Arte Vizuale
Teza de doctorat
INGO GLASS – FORMĂ, CULOARE, LUMINĂ, SPAŢIU
Rezumat
Coordonator:
Prof. univ. dr. Aurel Chiriac
Doctorand:
Vasile Duda
Timişoara
2018
2
Cuprinsul rezumatului
Cuprinsul tezei de doctorat …………………..…………………….. p. 3.
Cuvinte cheie …………………………………..…………………… p. 4.
Argument …………………………………...............……………… p. 4.
Prezentarea sintetizată a capitolelor din teza de doctorat ………..… p. 6.
Concluzii ……………………………………………………..…….. p. 9
Cataloage de artă care prezintă opera artistului Ingo Glass ....……. p. 10.
3
Cuprinsul tezei de doctorat
I. Argument istoriografic ............................……..…......……….......…...……... p. 3
II. Contextualități între centru și periferie
1. Contextualități plastice din arta europeană, în secolul XX ............................. p. 13
2. Contextualități plastice din arta românească, în secolul XX .......................... p. 26
III. Artistul Ingo Glass
1. Viața artistului ....................................................................................….. p. 44
2. Analiza operei artistului ........................................................................... p. 60
IV. Sinteza operei plastice 1. Sculpturi de for public .............................................................................. p. 82
2. Formă, culoare, lumină, spațiu ................................................................ p. 97
3. Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare ............... p. 121
V. Concluzii ...............................................…………………….………………….. p. 143
VI. Scurtă cronologie a evenimentelor ..........…………………………….……….. p. 146
VII. Bibliografie
1. Bibliografie generală ................................................................................ p.164
2. Cataloagele de artă ale artistului .............................................................. p. 184
3. Adrese electronice utilizate ....................................................……..….... p. 189
VIII. Anexe
1. Anexe - Viața artistului .............................................................................. p. 190
2. Anexe – Opera artistului ............................................................................ p. 199
3. Anexe – Sculpturi de for public ................................................................. p. 225
4. Anexe – Formă, culoare, lumină, spațiu ..................................................... p. 247
5. Anexe – Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare .... p. 258
4
Cuvinte cheie
Artistul Ingo Glass, sculptură, constructivism, artă concretă, forme geometrice de bază, culori
primare.
Argument
Teza de doctorat „Ingo Glass - formă, culoare, lumină, spațiu” s-a născut în urma
contactelor stabilite cu artistul Ingo Glass în anul 2014, în cadrul unei expoziții personale
susţinută la Bistrița. În acest context a fost realizat un catalog al artistului, cu o primă analiză
a principalelor etape din creația sa și s-au conturat și colaborările cu profesorul univ. dr.
Aurel Chiriac, un bun cunoscător al activității expoziționale susținute de artistul Ingo Glass.
Odată cu realizarea catalogului necesar expoziției bistrițene am constatat discrepanța
între importanța operei artistului și lipsa de analize stilistice, publicate în spațiul românesc
despre opera artistului. Ingo Glass s-a născut la Timișoara în 1941, a copilărit la Lugoj, a
urmat studiile universitare la Cluj, iar activitatea plastică profesionistă a început-o la Galați. Acesta se numără printre artiştii implicați în fondarea Muzeului de Artă din Galați și intră în
contact cu cei mai activi artiști ai României din anii ˝70 - ˝80. Cu expoziția din 1974 de la
Galeria Simeza s-a remarcat între sculptorii constructiviști, iar prin lucrarea Septenarius
realizată la Galați, în 1976, s-a impus ca unul dintre cei mai îndrăzneți sculptori în metal din
Republica Socialistă România. Încurajat de succesul din țară și din străinătate, din perioada
relativului dezgheț politic de la sfârșitul deceniului șapte, al secolului XX, a continuat să-și
perfecționeze stilul prin cât mai multe contacte cu arta europeană. Din păcate, din deceniul
opt, regimul politic din România a revenit la practicile ideologice controlate de partidul unic,
iar activitatea artistică a reintrat sub controlul propagandei de partid. În acest context o serie
de artiști atașați orientărilor avangardiste preferă să părăsească lagărul comunist pentru a
obține firescul libertății de exprimare. Artistul a acordat un interviu corespondentului Paul
Lendvai în care critică regimul comunist din România, iar publicarea materialului în 22/23
iulie 1978 în Die Presse, cu titlul “Rumänien: Sozialismus beginnt dort, wo das Fleisch
verschwindet”, determină regimul de la București să-i acorde în 1979 viza de plecare din
țară.
Activitatea plastică susținută până în 1979 a beneficiat de un text de specialitate scris
de Titus Mocanu și de numeroase articole, care au apărut în presa germană din România.
După plecarea din țară artistul nu mai intră în atenția publicului românesc, iar operele sale nu
mai sunt promovate. Artistul s-a stabilit la München și se integrează rapid în viața culturală
germană. Este curatorul Galeriei Üblacker – Häusl, din cadrul muzeului orășenesc din
München și din această postură intră în contact cu o serie de personalități ale avangardei
germane și europene. Prietenia cu Max Bill, pe care îl cunoștea încă din 1976, îl influențează
în mod special, iar participările la o serie de simpozioane ale artei constructiv – geometrice îl
apropie tot mai mult de sintezele riguroase ale artei concrete. Fuziunea dintre ideea artistică
și soluția plastică a fost stimulată de vizita pe care o face împreună cu profesorul Rudolf
Ortner, colecționar și artist al artei concrete, la sediul Bauhaus din Dessau și începe să fie tot
mai interesat de teoretizările legate de sintezele geometrice și cromatice din arta secolului
XX. În acest context, după 1990 Ingo Glass experimentează diverse variante compoziționale
în care combină relația dintre formele geometrice de bază, triunghi, pătrat cerc, armonizate cu
culorile primare.
5
Cu un doctorat obținut în studiul operei lui Constantin Brâncuși și influențele acestuia
în arta europeană, Ingo Glass își pune problema modului în care se poate trece într-o altă
etapă a sculpturii după sinteza brâncușiană. Decorticarea formei și ajungerea la fundamentul
acesteia, dincolo de învelișul aparențelor, așa cum a început demersul plastic Constantin
Brâncuși, a fost interpretat ca un principiu care merita să fie aprofundat. Din perspectiva
artistului Ingo Glass revenirea la aplicarea suprafețelor încărcate prin detalii naturaliste nu
mai putea să fie o cale posibilă a demersului artistic contemporan. Așa se ajunge la ideea
secționării volumetriilor sculpturale de bază, iar secționarea ovoidului, a cubului și a conului,
îi aduce artistului modulele discului, pătratului și triunghiului, ca elemente tactile ale
construcției plastice. Efectele luminii și relațiile spațiale ale formelor geometrice sunt
elementele multiplicatoare din intersecția cărora se conturează miezul sculpturilor sale, iar
cromatica primară restabilește unitatea întregului demers plastic.
Cu acest concept artistic contemporan, Ingo Glass este remarcat în cadrul grupului
artei concrete europene, iar textele scrise de directorul Muzeului de Artă Concretă din
Ingolstadt, Peter Volkvein sau de către Eugen Gomringer, teoreticianul acestei grupări
artistice, ni-l recomandă pe artistul român de origine germană spre mai multă atenție
istoriografică. Prezent în simpozioanele internaționale ale artei concrete și la o serie de
expoziții internaționale, artistul Ingo Glass este recunoscut între reprezentanții acestui curent
artistic, iar contribuția sa plastică este bine individualizată.
Artistul are prin originile sale o amprentă multiculturală deschisă, care îl ajută să se
integreze rapid în marea familie a diversității europene. Ingo Glass provine dintr-o familie de
şvabi bănăţeni, s-a format în cadrul învățământului românesc cu predare în limba germană
din Lugoj, dar deprinde auditiv și limba maghiară în mediul multietnic al Banatului. Urmează
învățământul universitar artistic la Cluj, în limba română și activează în mediul cultural
românesc din Galați și Bucureşti. Stabilit în Germania după 1979, artistul devine un curator
activ şi un artist implicat în cercurile artei contemporane ataşate grupării abstract-geometrice.
Din 1987 începe să colaboreze în cadrul unor expoziționale cu artişti maghiari, iar treptat
aceste contacte devin tot mai strânse, astfel încât după pensionare se decide să se stabilească
la Budapesta. Prin mediul în care s-a format și prin modul în care acționează artistul Ingo
Glass se dovedește un cetățean european care circulă liber între cultura română, germană și
maghiară. Onorat cu distincții oficiale de către statul român, german și maghiar, artistul
reprezintă pe plan internațional curentul artei concrete, iar opera sa trebuie să fie cunoscută
de cetățenii acestor țări.
În acest context, teza de cercetare își propune să prezinte publicului din România
opera artistului, iar pentru publicul din străinătate să promoveze și etapa de formare, prea
puțin remarcată în sursele istoriografice germane și maghiare. În plus analiza stilistică a
principalelor etape de creație, de formație academică, constructivistă şi concretă,
completează istoriografia din străinătate concentrată mai degrabă pe nararea etapelor vieții,
decât pe sinteza creației plastice. Prezentarea principalelor momente din viața artistului,
activitatea, etapele stilistice şi semnificația estetică a lucrărilor reprezentative, devin și
motivul unor comparații succinte în perimetrul artelor plastice din Europa şi din România,
din cursul secolului XX. Relația dintre formă şi culoare, dintre spaţialitate şi nonspaţialitate,
dintre lumină, umbră şi oglindire, aduc în atenţie principii ale volumului sculptural
contemporan alcătuit din fuziunea ritmurilor golului şi ale plinului, din unitatea şi
expresivitatea ansamblului, iar comparaţiile şi problematizările trec de la particularitatea
6
stilistică a demersului plastic susţinut de Ingo Glass, spre caracteristicile şi preocupările
sculpturii contemporane.
Prezentarea sintetizată a capitolelor din teza de doctorat
Teza de doctorat este structurată în 8 capitole și 15 subcapitole, prin care s-a urmărit
obținerea unei prezentări monografice, care să permită înțelegerea activității artistului Ingo
Glass și identificarea importanței operei plastice pentru spațiul românesc și european. Textul
de specialitate este însoțit de o anexă cu lucrări din diverse perioade de creație, alături de
lucrări reprezentative pentru etapele stilistice parcurse, inclusiv întâlnirile avute cu diverse
personalități ale vieții culturale europene. O parte din ilustrații sunt inedite, inclusiv cu
prezentarea unor desene din colecții private, realizate la început de carieră sub influența
marilor maeștri ai avangardei.
Capitolul I al lucrării intitulat Argument istoriografic oferă o abordare cronologică a
publicațiilor care tratează acest subiect. Sunt prezentate primele surse în care este menționat
artistul, inclusiv din perioada în care a fost elevul Şcolii Populare de Artă din Lugoj, primul
catalog al artistului și textele de specialitate care au însoţit cariera din România, Germania şi
Ungaria. Sursele analizate au prezentat interes atât din perspectiva textelor scrise, cât şi din
perspectiva ilustrațiilor cu lucrări, care însoțesc conţinutul scris. Menționarea cronologică și
comparația textelor de specialitate oferă o perspectivă asupra modului în care sculptorul a
fost perceput în viața artistică contemporană și intensitatea activităților în care a fost
implicat. Sunt prezentate și materialele publicate în cadrul actualei teze de doctorat pe diverse
aspecte ale vieții și operei artistului, iar unele aspecte ale acestor materiale au fost citate și în
ultimele cataloage de expoziție, dovedind nevoia structurării acestor informații.
Capitolul II intitulat Contextualități între centru și periferie este structurat în două
subcapitole: Contextualități plastice din arta europeană, în secolul XX și Contextualități plastice din arta românească, în secolul XX. În cadrul acestui material de specialitate s-a
urmărit prezentarea principalelor momente ale artei europene și naționale contemporane
artistului sau care au putut să influențeze evoluția acestuia. Interesul manifestat în deceniul
șapte al secolului XX pentru constructivism și artă geometrică a conturat și contextul care a
impulsionat dezvoltarea unor direcții artistice asemănătoare și în Europa de Est. În România
prezența grupului Sigma oferă un sincron cu arta europeană, care a amprentat producția
artistică din preajma anului 1970, atunci când Ingo Glass finaliza studiile universitare și își
făcea debutul în lumea artiștilor profesioniști. Reorientarea artistică europeană după această
perioadă îi îngreunează artistului parcursul stilistic, dar tenacitatea și coerența demersului său
îl aduc în anii 90 la deschidere spre noi oportunități plastice.
Capitolul III, intitulat Artistul Ingo Glass cuprinde subcapitolele Viața artistului și
Analiza operei artistului, prin care s-au structurat cronologic principalele momente ale vieții
și principalele momente ale parcursului artistic. Pentru alcătuirea acestui material au fost
realizate mai multe interviuri cu artistul și au fost parcurse cronicile cataloagelor sau
informații din presa care a oferit detalii în acest sens. Un rol important în identificarea
surselor de informare l-a avut chiar colaborarea cu Ingo Glass, care ne-a pus la dispoziție
arhiva personală. Capitolul este completat și cu anexe care ilustrează prin imagini momentele
evocate în textul de specialitate.
7
Capitolul IV, numit Sinteza operei plastice se structurează în trei subcapitole:
Sculpturi de for public, Formă culoare, lumină, spațiu și Relația dintre formele geometrice
de bază și culorile primare. În cadrul studiului sunt realizate interpretări morfologice și
stilistice ale lucrărilor de sculptură, din perspectiva limbajului plastic utilizat și a mijloacelor
de expresie, care asigură originalitatea artistică. Abordarea evoluției stilistice din perspectiva
lucrărilor de for public a pus în valoare proiectul dunărean al artistului, o încercare de
realizarea a unui proiect de anvergură europeană care ne relevă dimensiunea progresistă a
operei sale. Relația dintre sculptură și spațiul public problematizează aspecte legate de
spațialități, percepția și relaționarea spațiului plastic cu spațiul public. Lucrările de sculptură
publică: Septenarius (1976, Galați, România), Quadratur (1980, Oberhausen, Germania),
Alpha&Omega (1987, Dunaúváros, Ungaria), Poartă pe Röhn (1987, Hünfeld, Germania),
Piramida Soarelui (1991, Galați, România), Piramida Contraforturilor ( 1993/1998, Neu-
Ulm, Germania), Monumentul Eroilor din 1989 (1992, Timișoara, România), Monumentul
DADA ( 1996, Moineşti, România), etc., sunt analizate din perspectiva evoluției stilistice şi a
caracteristicilor plastice implicate.
În subcapitolul Formă, culoare, lumină, spațiu sunt analizate modalitățile prin care
artistul își potențializează efectele estetice ale sculpturilor sale. Arta sculpturii nu se mai
rezumă la un ritm al plinurilor, ci devine o relație estetică a plinurilor și a golurilor, a
efectelor de spațiu și negarea spațiului, de clar și obscur, de cromatic și acromatic.
Dimensiunea modernă a sculpturii lui Ingo Glass s-a născut din îngemănarea acestor
componente, iar titlurile unor lucrări precum: Gloria cercului, Omagiul triunghiului,
Triunghiul în repaus, Dialog între cercul pozitiv și negativ, Transformarea pătratului etc.,
confirmă interesul artistului pentru asemenea experimente plastice. Perfecțiunea suprafețelor,
constanta cromatică standardizată prin utilizarea celor trei culori primare, proporția integrată
dintre părţi şi întreg, geometria şi claritatea ansamblului, definesc o artă anorganică, aseptică
şi atemporală, care imprimă sculpturii efecte cu potențialitate pentru timpurile care urmează.
Pentru a înțelege aceste noțiuni și pentru a aprofunda relația dintre formă și culoare enunțată
în plastica sculpturilor lui Ingo Glass s-a optat pentru un subcapitol în care să fie analizate
relațiile dintre formele de bază și culorile primare. S-a parcurs un inventar al interpretărilor
teoretice, de la Wassily Kandinsky până la Ingo Glass și s-au căutat explicații pentru aceste
interpretări și asocieri.
Odată cu venirea lui Wassily Kandinsky la Bauhaus s-a conturat teoria relației dintre
formele geometrice de bază și culorile primare, prin care culoarea galbenă este asociată cu
forma geometrică a triunghiului, culoarea albastră cu cercul, iar cea roșie cu pătratul. Un test
aplicat studenților în preajma anului 1923 a susținut această asociere care a influențat teoria
artistică a secolului XX. Aflat în căutarea unui concept sintetizator, artistul Ingo Glass
reinterpretează în deceniul nouă al secolului XX teoria Bauhaus. În concepția artistului Ingo
Glass, culoarea galbenă se asociază cu triunghiul, albastrul este o culoare care primește
expresivitate în special prin asociarea cu forma echilibrată a pătratului, iar roșul se
relaționează preponderent cu dinamica expansionistă a discului sau a cercului. Prin această
reinterpretare artistul își simplifică formele construcțiilor sculpturale la triunghi, pătrat și cerc, iar din punct de vedere cromatic se rezumă doar la utilizarea culorilor primare.
Prin comparația făcută în 1998 între cele două teorii de către Peter Volkvein,
directorul Muzeului de Artă Concretă din Ingolstadt, se afirma nevoia de a stabili cine are
dreptate ! Istoria artelor primea astfel o temă prin care să tranșeze axioma artistică a
relaționării formelor și culorilor de bază. Analiza acestei problematici nu s-a trasformat într-
8
un partizanat pentru una sau alta dintre cele două teorii, deoarece considerăm diferențele
dintre cele două interpretări ca fiind consecința unei evoluții socio-culturale și amprenta
mediului în care ne-am format sensibilitatea artistică. Înțelegerea teoriei oferite de Kandinsky
și apoi însușirea acestui punct de vedere în cadrul Şcolii Bauhaus se conturează în contextul
cultural de la începutul secolului XX. Testul oferit studenților la Bauhaus a relevat un punct
de vedere perfect justificat și în consecință a fost îmbrățișat de membrii școlii și lumea
artistică care a urmat acestui experiment. La un secol distanță, Ingo Glass a schimbat
interpretarea ca urmare a adaptării la un mediu cultural mai abstractizat. Raționamentul
asocierii albastrului cu forme rotunjite specifice profunzimii apei și deci a relaționării cu
spațialități centripete specifice cercului, este apropiată unor indivizi care au trăit într-un
mediu natural, mult mai general, la începutul secolului XX. Raționamentul asocierii
pătratului, ca formă geometrică echilibrată, cu o culoare statică (într-un sens stabil), este
apropiată unor indivizi care trăiesc într-un mediu cu noțiuni mai abstracte, mult mai uzuale,
la sfârșitul secolului XX.
Considerăm așadar, că aceste diferențe de percepție se datorează chiar dinamicii
modului de a percepe al omului contemporan. Schimbarea mediului socio-cultural, determină
și schimbări în modul de a percepe relaționarea formelor și culorii, între natural şi abstract.
Pentru a verifica aceste aspecte a fost conceput un test apropiat de cel oferit în cadrul Şcolii
Bauhaus, iar repondenții au fost elevii participanți la Olimpiada Națională de Arte Vizuale,
Arhitectură și Istoria Artelor. Așadar, testul are acoperire națională, dar s-a mărginit la elevii
cu vârste cuprinse între 16-19 ani, calificați la Olimpiada Națională din 2018, organizată la
Bistrița. Rezultatele obținute au fost comparative cu cele obținute în urmă cu circa zece ani la
Muzeul de Artă Modernă din New-York, care a obținut un procent de 48 % din repondenți,
pentru asocierea culorii albastre cu forma riguroasă a pătratului. Testul din Bistrița a
confirmat o asociere a triunghiului cu culoarea galbenă în proporție de 39%, cu roșul în
proporție de 36%, iar cu culoarea albastră în proporție de 24%. Cercul a fost asociat în
proporție de 39 % cu culoarea roșie, iar 37% cu galbenul și 23% cu albastrul. Pătratul a
întrunit un procent majoritar de 52% pentru albastru, 25% pentru roșu și doar 22% pentru
galben. Experimentul în sine reproblematizează relația dintre abordarea intuitivă și respectiv
rațională a fenomenului plastic contemporan. Anexele grupate pentru fiecare subcapitol în
parte completează cu ilustrații abordările teoretice, iar textele care însoțesc aceste anexe
completează oportunitatea unor comparații directe.
În capitolul V, intitulat Concluzii s-a realizat o abordare comparativă între stilistica
personală a artistului Ingo Glass și contextul existent. Prezența sculpturilor artistului în
colecții internaționale prestigioase care reunesc lucrări ale unor artiști precum Constantin
Brâncuși, Alberto Giacometti, Henry Moore, Max Bill, Joseph Beuys ș.a.m.d. confirmă
importanța demersului său plastic și ne motivează aprofundarea cercetării operei sale.
Expozițiile repetate la Muzeul de Artă Constructivă și Concretă, Mondriaanhuis din Olanda îl
poziționează între avangarda și neoavangarda artei geometrice contemporane, iar prezența
activă în numeroase expozițiile internaționale, care îi reunesc pe artiștii cu preocupări din
sfera artei concrete, confirmă implicarea artistului în fenomenul cultural contemporan.
Capitolul VI, intitulat Scurtă cronologie a evenimentelor, prezintă succint o
desfășurare cronologică a principalelor momente din istoria artei contemporane europene,
întrepătrunse cu evenimente legate de artistul Ingo Glass. Modelul cronologiei este inspirat
de albumele de artă care permit relaţionări directe între realizările artistului şi fenomenul
artistic naţional şi universal. Evenimentele încep cu anul 1910, momentul conceperii lucrării
9
Spiritualul în artă, de către Wassily Kandinsky și se încheie cu expoziția susținută de Ingo
Glass în toamna anului 2018 la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile
Bucureștiului, intitulată Constructiv - Distructiv.
Bibliografia organizată în Capitolul VII, se structurează pe subcapitolele: Bibliografie
generală, Cataloagele de artă ale artistului și Adresele electronice utilizate. În subcapitolul
Cataloagele de artă ale artistului s-a făcut și o scurtă prezentare a surselor respective pentru
a permite și o înțelegere a contextului în care au apărut publicațiile cu opera artistului, a
conținutului acestora și a teoreticienilor implicați.
Anexele din Capitolul VIII, cuprind imagini însoțite de texte informative intitulate:
Anexe – Viața artistului, Anexe – Opera artistului, Anexe – Sculpturi de for public, Anexe –
Formă, culoare, lumină, spațiu, Anexe – Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare. Imaginile provin din arhiva artistului sau au fost realizate în cadrul tezei de
cercetare. Fiecare pagină cu anexe are propria legendă, de prezentare sau de interpretare a
lucrărilor din ilustrații. În cadrul anexelor sunt prezentate majoritatea lucrărilor artistului, dar
pentru încadrarea într-un spațiu rezonabil s-a renunțat la o prezentare integrală a materialului
adunat în acest sens.
Teza de doctorat tratează într-un mod autonom fiecare capitol în parte, dar fiecare
capitol este practic un modul al întregului prin care subiectul principal al cercetării se
defineşte prin fațetele sale multiple şi perspectivele diverse prin care a fost cercetat.
Concluzii
Cercetarea Ingo Glass – Formă, culoare, lumină, spațiu este prima prezentare
completă a operei artistului și asigură istoriografiei românești o bază de cercetare a
oportunităților plastice experimentate de artistul Ingo Glass în cadrul constructivismului şi a
artei concrete. Prin acest demers istoriografic se recuperează decalajul față de modul în care
artistul a fost prezentat și asumat în mediul cultural german și maghiar, iar în plus se
completează într-o formă elaborată activitatea artistului din spațiul românesc. Analizele,
sintezele și comparațiile stilistice oferă noi oportunități în înțelegerea și aprofundarea operei
artistului. În contextul actualei teze de cercetare au fost publicate cinci materiale de
specialitate în cataloage şi articole de specialitate, cu prezentare în limba română şi germană,
iar o parte din aceste materiale au fost reluate şi în alte două cataloage de artă ale artistului.
În ultima perioadă constatăm o creştere a interesului pentru opera artistului Ingo
Glass, iar în anul următor se intenţionează organizarea unor noi expoziţionale şi publicarea
integrală a rezultatelor acestei cercetări.
Mulțumim specialiștilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara pentru
sprijinul acordat în realizarea demersului științific și colaboratorilor de la Muzeul de Artă din
Galați, Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud și
Muzeului de Artă din Timișoara. Nu în ultimul rând, mulțumim artistului Ingo Glass pentru
materialele din arhiva personală puse la dispoziție și pentru contactele oferite în cercul artei
concrete din România și străinătate.
10
Cataloage de artă care prezintă opera artistului Ingo Glass
1974, Catalogul:
Ingo Glass, Catalog Galeria Sigma, București, 1974. Catalogul conține primele lucrări
constructiviste ale artistului și are primul text de specialitate elaborat de Titus Mocanu.
1983, Catalogul:
Bildhauersymposion eisen – stahl, Mertingen, 1983. Catalogul cuprinde lucrări ale artiștilor:
Volker Bartsch, Susanne Bayer, Michael Burke, Baird Cornell, Béla Crisan, Herbert Dlouhy,
Ingo Glass, Axel Götz, Alfred Karner, Ben Muthofer, Vicky Randall, Ivan Rousev, Ivan
Slavov, Peter Schwenk, Uli Seidler, Wilhelm Weiner.
1984, Catalogul:
Skulpturenstraße München 1983-1984, München, 1984. Catalogul cuprinde lucrări ale
artiștilor: Hans Ettrich, Paul Fuchs, Ingo Glass, Axel Götz, Hans Huschka, Alfred Karner,
Erika Maria Lankes, Gabriela Meister, Ben Muthofer, Michael Ody, Josef Sailstorfer, Jochen
Scheithauer, Klaus Schultze, Karl Stengel, Emese Zavory
1985, Catalogul:
Kunstpreisträger der landeshauptstadt Mümchen, künstler die in haidhausen leben oder
arbeiten, Mümchner Volkshochschule Gasteig Kulturzentrum, München, 1985. Catalogul
cuprinde lucrări ale artiștilor: Reinhard Fritz, Ingo Glass, Albert Hien, Franz Kochseder,
Victor Kraus, Kuno Lindenmann, Werner Radetzky-Radetz, Rainer Silbereisen, Somboon,
Peter Vogt, Else Bechteler, Eva Sperner, Max Pfaller.
1985, Catalogul:
Ingo Glass, Monographischer Katalog, Ostdeutsche Galerie Regensburg, Regensburg, 1985.
Catalogul prezintă în special lucrările de for public și diverse proiecte și schițe din seria
catedralelor.
11
1991, Catalogul:
Ingo Glass, Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, München, 1991. Catalogul prezintă lucrări
din ultima fază constructivistă, dar și primele sinteze despre formele artei concrete definite
în anii următori.
1996, Catalogul:
Ingo Glass, Vasarely Múseum, Budapesta, 1996. Catalogul, editat în limba maghiară,
cuprinde imagini ale lucrărilor din expoziția organizată în noiembrie-decembrie 1996 la
Muzeul Vasarely din Budapesta.
2001, Catalogul:
Ingo Glass, Von der verbindenden Kraft der Kunst, Sein Bezug zu Rumänien 1941-1979 und
nach 1991, München, 2001. Catalogul cuprinde imagini cu lucrări ale artistului Ingo Glass
din perioada românească, de la Lugoj, Cluj, Galați, București, Timișoara și Moinești.
2001, Catalogul:
Ingo Glass 60, Arbeiten 1995-2001, Donauschwäbisches Zentralmuseum Ulm, Ulm, 2001.
Catalogul cuprinde lucrări ale artistului Ingo Glass, cu precădere de la începutul perioadei
concrete.
2011, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen des Künstlers mit Persönlichkeiten aus Kunst, Kultur und Politik,
Band I, Haus des Deutschen Ostens, München, 2011. Catalogul prezintă imagini ale
întâlnirilor cu diferite personalități, cu preponderență personalități culturale.
2011, Catalogul:
Ingo Glass, Nyitott Terek – Offene Räume Glass Ingo Glass, Catalogul Galeriei A22,
Budapesta, 2011. Catalogul prezintă în imagini lucrările de artă concretă expuse în Galeria A
22.
12
2012, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen des Künslers mit Schriftstellern und Autoren, Band II, Haus des
Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini o serie de întâlniri din
cadrul vernisajelor.
2012, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen mit Sammlern, Sammlungen und Museen, Band III, Haus des
Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini, lucrări din colecții
muzeale, colecționari, dar și o evocare a activității de la Lugoj la Vaterstetten.
2012, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen mit Architektur, Geometrie und Bauaufgaben, Band IV, Haus des
Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini lucrările de for public ale
artistului.
2012, Catalogul:
Ingo Glass és Magyarország életrajzi é művészeti kapcsolatok, Zichy Kastély
Sárszentmihály, Budapesta, 2012. Catalogul rememorează prin imagini contactele maghiare.
2012, Catalogul:
Rob. S. Gessner, Eugen Gomringer, Ingo Glass, Galleria il Tesoro, Altendorf, Schweiz,
2012. Catalogul cuprinde creații ale artiștilor: Rob. S. Gessner, Eugen Gomringer, Ingo
Glass.
2013, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen, Band V, Haus des Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul
prezintă prin imagini contactele și implicațiile mutării la Budapesta.
2013, Catalogul:
Ingo Glass,15 Jahre Skulpturenpfad Vaterstetten 2013, München, 2013. Catalogul prezintă
prin imagini sculpturile artei concrete din intervalul 1998-2013.
13
2014, Catalogul:
Ingo Glass, Formă-Culoare-Lumină-Spațiu, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Bistrița,
2014. Catalogul oferă publicului românesc prima prezentare cronologică a activității
artistului Ingo Glass, cu ocazia unei expoziții la Bistrița. În urma acestei implicări, istoricul
de artă Vasile Duda, din Bistrița, a început în anul următor o teză de doctorat pe acest
subiect, la Universitatea de Vest din Timișoara, sub coordonarea prof. univ. dr. Aurel
Chiriac.
2015, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen mit anspornenden Aufgaben, verbunden mit dem Üblacker-Häusl
und dem Verein Freunde Haidhausens e.V., Band VI, Budapesta, 2015. Catalogul
rememorează prin imagini cei 75 de ani ai artistului și activitatea de muzeograf.
2015, Catalogul:
Ernő, P., Szabó, Szellemet adni a térnek, Beszélgetés Ingo Glass-szal, Pharma Press,
Budapest, 2015.
2016, Catalogul:
Ingo Glass, catalog aniversar la 75 de ani, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 2016. Catalogul
conține un text de specialitate elaborat de prof. univ. dr. Aurel Chiriac și un interviu cu drd.
Vasile Duda.
2017, Catalogul:
Ingo Glass, Begegnungen – Întâlnire, Lugoj 1949-2017, Band/Volumul VII, Budapesta,
2017. Catalogul, cu texte în limba română și germană, prezintă evoluția stilistică a artistului
din perspectiva istoricului de artă drd. Vasile Duda, fiind o parte din materialul de cercetare
din cadrul tezei de doctorat susținută la Universitatea de Vest din Timișoara.
2017, Catalogul:
14
Ingo Glass, forme și culori de bază, spațiu, ritm, lumină, Muzeul de Artă din Timișoara,
Editura Balcanic, Timișoara, 2017. Catalogul conține imagini reprezentative și texte
elaborate de dr. Victor Neumann, prof. univ. dr. Aurel Chiriac și drd. Vasile Duda.
2018, Catalogul:
Ingo Glass. Gyorgy Jovian. Constructiv – Distructiv, Centrul Cultural „Palatele
Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, Editura Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești
de la Porțile Bucureștiului”, București, 2018. Catalogul este împărțit egal de cei doi artiști,
cu texte de specialitate elaborate de curatorul Maria Zintz. Textul cu enumerarea
principalelor momente ale vieții artistului Ingo Glass a fost preluat după cel publicat în limba
română de drd. Vasile Duda în Catalogul Ingo Glass, Begegnungen – Întâlnire, Lugoj 1949-
2017, Band/Volumul VII, Budapesta, 2017.