IOAN SLAVICI

MOARACUNOROC \

/ , \ I : ,f

Edifie ilustratd de Traian Brddean

Editura REGISwww.edifuraregis.ro

Tel.lFax: 02Y222.26.16; 07 44.75.65.86

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiSLAVICI,IOAN

Moara cu noroc / Ioan Slavici. - Bucuregti: Regis,2014ISBN 978-97 3-837 3-79 -2

821.135.1-31

- Omul sd fie mulJumit cu serecia sa, cici,dac6, e vorba, nu bog5{ia, ci linigtea colibei talete face fericit. Dar voi sd facefi dupd cum vd trageinima, gi Dumnezeu sd vd ajute gi sd vd acopdrdcu aripa bun[tdfilor sale. Eu sunt acum bdtrdrrdqi, fiindol am avut qi am atdt de multe bucurii invia[d,, nu inleleg nemutrlumirile celor tineri gi mdtem ca nu cumva, cdutAnd acum labdtrdnefe un norocnou, sd pierd pe acela de care am avut parte p6ndin ziua de astdzi gi sd dau la sfdrgitul vie{ii mele deamdrlciunea pe care nu o cunosc decdt din fricd. Voiqti{i, voi face[t; de mine si nu ascultali. Mi-e greus6-mi pdrdsesc coliba in care mi-am petrecut via[aqi mi-am crescut copiii gi md cuprinde un fel despaimi cdnd md gdndesc sd rdmdn singuri intr-insa: '

de aceea, poate cdmaiales de aceea,Anaimipireapreatdndr6,, prea a;ezat6, oarecum prea blAndd la fire, qiimi vine sd rdd cdnd mi-o inchipuiesc cdrciuminilFt.

3

- Vorba scurtii, ralspunse Ghit5, si rdmdnem aicisb cdrpesc Ai mai dcpartc aizmele oamenilor carumbl5 toatd sdptlmdna in opinci ori descul1i, iadacd durnineca'e noroi igi duc cizmele in mAp6nd la biserici, gi si ne punern pe prispa caseisoare, privind eu la Ana, Ana la mine, amdndoi Icopilag, iard. d-ta la tustrei. Iacd liniqtea colibei.

- Nu zic, grdi soacra aSezat6. Eu zic numai czic eu, vi spun numai aga, gdndurile mele, iarvoi facefi dupa gdndul vostru qi qti{i prea bicd, dacd, v5 duceti la moard, nici vorbd nu poatfi ca si rbm6n aici ori si md duc in altd parte:dac6, vd hotdrdli sI merge{i, md duc qi eu cu voigi md duc cu taatd inima, cu tot sufletul, cu toatddragostea marnei care incearci norocutr copiluluiieg.it in lume. Dar nu cerefi ca eu sd hotdrdsc penvol.

- Atunci sd nu mai pierdem vorba degeaba:duc sd vorbesc'cu ardndagul qi la St. Gheorghecdrciuma de la Moara cu noroc e a noastrd.

- In ceas bun sd fie zis, grdi bdtrdnd, qi gdndsd ne dea Dumnezeu in tot ceasul!

II

De la Ineu drumul de [ard o ia printre pdduriqi peste \arini ldsdnd la dreapta qi la stdnga sateleaqezate prin collurile vdilor. Timp de un ceas qijumitate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe careil urci, gi dupd ce ai cobor0t iar in vale trebuie s[faci popas, s[ adapi calul ori vita din jug gi sd lemai laqi timp de rdsuflare, fiindcd drumul a fostgreu, iard mai departe locurile sunt rele.

Aici, in vale, e Moara cu noroc.Ori din care parte ar veni, drume{ul se bucurl

cdnd o zlreqte din culmea dealului plequv, cdci,venind despre locurile rele, ea il vestegte cd ascdpat norocos, iard mergdnd spre ele, la moaripoate s5 giseascl ori s[ aqtepte al{i drume(i ca sd nuplece singur mai departe.

$i fiindcb aici se opresc toli drume{ii, incetulcu incetul s-a frcut bdtdturd inaintea morii,qi oarecum pe nesim{ite moara a incetat a maimicina qi s-a prefrcut in cArciumd gi loc de addpostpentru tot drumelul obosit qi mai ales pentru acelape care noaptea-l apucd pe drum. in cele din urm5,ar6ndaqul a zidit cArciuma la un loc mai potrivit,departe de c6teva sute de paqi de la rdule[, iardmoara a r6mas pbrdsitd, cu lopefile rupte qi cuacoperimdntul ciuruit de vremurile ce trecuseripeste d6nsul.

Cinci cruci stau inaintea morii, doud de piatrd qi

trei altele cioplite din lemn de stejar, impodobite

cu lircdlamul qi vopsite cu icoane sfinte; toateaceste sunt semne care-l vestesc pe drume[ cd acilocul e binecuvdntat, deoarece acolo unde vezio cruce de aceste a af'lat un om o bucurie ori ascdpat altul de o primejdie.

Dar binecuv6ntat era locul acesta mai ales dec6nd veniserd cArciumarul c.el nou cu nevasta luitdndrd, gi cu soacrd-sa cea bdtr6nd, cici ei nu ilprimeau pe drumef ca pe un strdin venit din lume,ci ca pe un prieten aqteptat de multi vreme la casa lor.Abia trecuseri dar cdteva luni dup[ St. Gheorghe qidrumefii mai umblali nu mai ziceau ci o s6 facdpopas la Moara ou noroc, ci cd se vor opri la Ghitrd,qi toatd lumea gtia cine e Ghi{d qi unde e Ghil[, iaracolo, in vale, intre pripor qi locurile cele rele,nu mai era Moara cu noroc, ci cArciuma lui Ghitrd.

Iard pentru Ghila cdrciuma era cu noroc.Patru zile pe siptim6nd, de mar{i seara p6nd

sdmbit6, eramereuplind, gi toli se opreau la cArciumalui Ghifd, qi toli luau cdte ceva, qi toli:pldteau cinstit.

S6mbdtd de cu seara locul se deqerta qi Ghi1d,ajung6nd"sd mai rdsufle, se punea cuAna gi cu bltrdnasd numere banii, gi atunci el privea la Ana,Ana priveala el, amAndoi priveau la cei doi'copilagi, cici doierau acum, iar bdtrdna privea la cAtegipatru gi sesimlea intineritd, cdci avea un ginere harnic, o fat[norocoasd, doi nepoti sprinteni, igrd sporul era dat dela Dumnezeu, dintr-un cdgtig frcut cu bine.

Duminecd dimineafa Ghitrn punea calul Ia.teleagd gi bdtrdna se ducea la bisericb, fiindcd

bitr6nul, fie iertat, fusese cojocar gi c6ntdref destran6, qi aqa, mergdnd la bisericd, ea se ducea parc6s6-l vadd pe el.

Cdnd bdtrdna pleca la bisericd, toate trebuiau sd

fie puse bine la cale, cdci altfel ea o datA cu capul nu arfi plecat, incd sAmbitd dupd amiazdzi sluga trebuia sIrdneasc[ grajdul, curtea gi locul dinaintea c6rciumei,in vreme ce bdtrdna gi Ana gdteau cdrciuma pentruziua de duminecd. Duminecd in zori bdtrdna premeneacopiii, se gdtea de sdrbdtoare, mai dedea o raitd prinimprejur, ca s[ vadd dacd in adevdr toate sunt bine,apoi se urca in teleag6.

Ana gi GhiF ii sdrutau mdna, ea mai sdrutao datd copilaqii, apoi zicea: <Gdnd bun sI ne deaDumnezeu!>, igi frcea cruce qi dedea semne deplecare. Dar ea pleca totdeauna cu inima grea, cdcitrebuia sd plece singurd qi si-i lase pe ddnqii singuri lapustietatea aceea de c6rciumd.

Dacd, aruncai privirea imprejuq la dreapta gi lastdng6, vedeai drumul defardqerpuind spre culme, iardla vale, de-a lungul rdulelului, c6t strdbate ochiul,pdn6 la cdmpia nesf6rqitd, afard de cdfiva arini ce

stdteau grdmadd din jos de podul de piat;r6, nu zdreaidecdt iarbd gi mdr[cini.

La dealvalea se strdmte azd dince in ce mai mult;dar aici vederile sunt multe gi deosebite: de-a lungulrdulefului se intind doud giruri de sdlcii qi de richite,care se indeas6 mereu, pdnd ce se pierd in cr0nguldin fundul vdii; pe culmea dealului de la stdnga,despre Ineu, se ivegte pe ici, pe colo marginea

unei pdduri de stejar, iard pe dealul de la dreaptastau rdzlele rimdqifele incd nestArpite ale unei altepiduri, cioate, rdddcini ieqite din pdrnAnt qi,.tocmaisus la culme, un trunchi inalt, pe jumdtate ars, cucrengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasdcroncdnind de la deal inspre edmpie; fundul vdii, ?nsf0rqit, se intunecd gi, din dosul cr6ngului deptrtatiese turnul luguiat al bisericii din Fundureni, invelitcu tinichea, dard,pierdut oarecum in umbra dealuriloracoperite cu pdduri posomordte, ce se ridicd qi segrdmddesc unul peste altul, pdnd la muntele Bihorului,de pe ale cirui culmi troienite se rdsfr6n g razelesoarelui de diminea{d.

Rdmdind singur cuAna gi cu copiii, Ghil6 priveqteimprejurul sdu, se bucurd de frumuse{ea locului qiinima ii rAde c6ndAna cea infeleaptd qi agezatd deodatiigi pierde cumpdtul qi se aruncd,rdsfrlatd asupra lui,

cdci Ana en tdndrd qi frumoasd, Ana era fragedd qi

subliric[. Ana era sprintend qi mlddioasi, iar[ el, inaltEi spdtos, o purta ca pe o panb subfiricd.

Numai cAteodatd, c6nd in timp de noapte v6ntul'rg6[ia moara pirdsitd, locul ii pdrea lui Ghi!5 strdinq;i pustiicios qi atunci el pipdie prin intuneric ca sivadd, dac6,Ana, care dormea ca un copil imbiiat l6ngdddnsul, nu cumva s-a descoperit prin somn qi s-oacopere iar.

III

Cdt lin luncile, ele sunt pline de turme de porci,iar6 unde sunt multe turme trebuie sd fie pi mul1ipdstori. Dar gi porcarii sunt oameni, ba, intre mulfi,sunt oameni de tot felul, qi de rdnd, qi de mAna a doua,ba chiar qi oameni de frunte.

O turmd nu poate sd fie prea mare, Ei apa. undesunt mii qi mii de porci, trebuie sd fie sute de turme,gi fiecare turml are c6te un pdstor qi fiecare pdstore ajutat de c[tre doi-trei bdie{i, boitarii, adeseori qi

mai mulli, dacd turma e mare. E dar pe lunci un intregneam de porcari, oameni care s-au trezit in pddure laturma de grdsuni, ai cdror pdrin{i, buni gi strdbuni totpdstori au fost, oameni care au obiceiurile lor qi limbalor pdstoreascS, pe care numai ei o in{eleg.

$i fiindcn nu-i negu{[tori e fhrd de pagubd, iard,pdstorii sunt oameni sdraci, trebuie sb fie cineva caresd rdspundd de paguba care se face in turmS: acestcineva este <<sdmdddul>, porcar qi el, dar om cu stare,