model de evaluare a caracterului antreprenorial …

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 79

MODEL DE EVALUARE A CARACTERULUI ANTREPRENORIAL LA NIVELUL ŢĂRILOR UNIUNII EUROPENE

Sebastian Madalin Munteanu1, Irina-Eugenia Iamandi2 şi Eugeniu Tudor3 1) 2 )3)Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel: Munteanu, S.M., Iamandi, I.E. and Tudor, E., 2014. Evaluation model of the entrepreneurial character in EU countries. Amfiteatru Economic,17(38), pp. 79-95 Rezumat

Confirmarea dezvoltării antreprenoriatului drept un factor de creştere sustenabilă la nivel naţional şi regional suscită frecvent interesul teoreticienilor, dar şi al practicienilor, referitor la identificarea şi conturarea celor mai bune condiţii şi premise esenţiale, micro- şi macro-economice, care să poată susţine iniţiativele antreprenoriale pe termen lung. În acest context, obiectivul prezentei cercetări este reprezentat de analiza şi comensurarea sintetică a caracterului antreprenorial din ţările membre ale Uniunii Europene, prin dezvoltarea unui model propriu, pe baza căruia putem trasa direcţii de acţiune şi evalua, în mod obiectiv, dezvoltarea antreprenoriatului în statele analizate. Modelul pe care îl propunem se bazează pe o variabilă de sinteză a caracterului antreprenorial la nivel naţional, determinată prin aplicarea secvenţială a analizei componentelor principale, iar variabilele iniţiale provin din surse secundare cu o bună reprezentativitate conceptuală. În funcţie de relevanţa obiectivă a celor trei componente ale modelului (culturală, economico-administrativă şi a educaţiei antreprenoriale), rezultatele obţinute confirmă importanţa unui mediu cultural, economic şi administrativ favorabil dezvoltării antreprenoriatului şi reiterează ineficienţa educaţiei antreprenoriale, în cazul în care nu este susţinută şi de o cultură înclinată spre antreprenoriat sau de o infrastructură economico-administrativă adecvată. Situaţia României, raportată la celelalte ţări membre ale Uniunii Europene, este prezentată în detaliu. Cuvinte-cheie: antreprenoriat, analiza componentelor principale (PCA), ţările membre UE, cultură, educaţie antreprenorială, măsuri economico-administrative Clasificare JEL: L26, C38 Introducere

În ultimele decenii şi, mai ales, după manifestarea recentei crize economice, importanţa antreprenoriatului pentru afirmarea creşterii şi dezvoltării economice la nivel

Autor de contact, Sebastian Madalin Munteanu – [email protected]

AE Model de evaluare a caracterului antreprenorial la nivelul ţărilor Uniunii Europene

Amfiteatru Economic 80

global a reprezentat un subiect care a suscitat frecvent interesul cercetătorilor (Ács et al., 2014(b); Amorós şi Bosma, 2014; Baran şi Veličkaitė, 2008; Ratten, 2011; Terjesen et al., 2013; Wildeman et al., 1998) şi practicienilor, în special datorită aspectelor multi-dimensionale asociate fenomenului, cu implicaţii la nivel micro- şi macro-economic. De asemenea, proliferarea investiţiilor străine directe (Săvoiu et al., 2013), falimentul anumitor corporaţii şi instituţii economice şi financiare în perioada crizei (Robu şi Ciora, 2010), precum şi restructurarea corporativă ulterioară crizei (Dragotă et al., 2013) pot influenţa decisiv activitatea antreprenorială, după cum şi activitatea antreprenorială are potenţialul de a stimula, într-o oarecare măsură, economiile naţionale şi regionale (Terjesen et al., 2013).

Pornind de la aceste considerente teoretice şi empirice, politica Uniunii Europene (UE) în domeniul antreprenoriatului evidenţiază constant necesitatea creării celor mai adecvate micro- şi macro-medii pentru susţinerea dezvoltării companiilor mici şi mijlocii şi a antreprenoriatului (Román et al., 2013). Una dintre provocările stringente asociate antreprenoriatului în ţările UE este lipsa unei creşteri susţinute în companiile nou înfiinţate (Hoffmann, 2013), iar domeniile structurale în care se impun reforme la nivel european vizează atât reducerea barierelor economico-politice, legislative şi administrative, cât şi susţinerea educaţiei şi spiritului antreprenorial. În acest context, odată cu accentuarea fenomenului integraţionist, apreciem că susţinerea caracterului antreprenorial în ţările europene ar trebui să beneficieze atât de sprijin politico-instituţional, cât şi de dezvoltarea cercetărilor de specialitate în domeniu, care să identifice necesităţile concrete ale ţărilor membre şi să traseze noi direcţii de acţiune în conformitate cu specificul acestora.

Ţinând cont de principalele caracteristici ale antreprenoriatului – inovarea, proactivitatea şi asumarea riscurilor (Ratten, 2011), o serie de efecte pozitive sunt asociate antreprenoriatului, în mod direct sau indirect: dezvoltarea durabilă, creşterea de ansamblu a performanţelor de afaceri şi a eficienţelor economice, crearea de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea competitivităţii regionale şi naţionale, gestionarea mai eficientă a crizelor economice, recunoaşterea şi exploatarea oportunităţilor (Ratten, 2011), schimbarea şi avansul tehnologic şi informaţional (Dragos et al., 2014; Marin-Pantelescu et al., 2009), creşterea productivităţii şi a exporturilor (Baran şi Veličkaitė, 2008) etc.

Baran şi Veličkaitė (2008) definesc antreprenoriatul drept un proces care se desfăşoară în diferite medii şi circumstanţe şi determină o serie de modificări în sistemul economic, prin intermediul inovaţiilor create de către indivizii care recunosc oportunităţile economice generatoare de valoare atât pentru ei, cât şi pentru societăţile cărora le aparţin. Această definiţie evidenţiază abordarea proactivă a antreprenoriatului, în care accentul se pune pe sesizarea oportunităţilor, în contrast cu abordarea reactivă, bazată pe promovarea antreprenoriatului din necesitate. Ács et al. (2014(b)) identifică caracteristicile şi efectele antreprenoriatului frecvent întâlnite în literatură: abilităţile distinctive, asumarea riscurilor, recunoaşterea oportunităţilor, motivarea şi antrenarea, mobilizarea resurselor, inovarea, crearea de valoare, efectele de multiplicare şi diseminare, creşterea accentuată.

Într-o amplă cercetare în domeniu, Terjesen et al. (2013) apreciază că, deşi studiile referitoare la premisele (legislative, politice, economice, culturale, sociale etc.) şi contextul instituţional (formal şi informal) al antreprenoriatului au progresat esenţial în ultimii ani, se impune necesitatea continuării cercetărilor comparative internaţionale. Printre direcţiile necesare de acţiune în aria antreprenoriatului internaţional, sunt menţionate următoarele: studiile comparative între ţări aflate pe diferite nivele de dezvoltare economică; utilizarea unei serii de date cât mai complexe; studierea influenţelor diferitelor tipuri de instituţii şi a dinamicii acestora asupra antreprenoriatului, mai ales în ţările UE; cercetarea impactului cadrului instituţional integrat asupra antreprenoriatului; analiza incidenţei mediului asupra


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 81

dezvoltării antreprenoriatului în cadrul studiilor comparative internaţionale (Terjesen et al., 2013). Cercetarea noastră vizează toate aceste direcţii de acţiune, în special cea referitoare la modul în care contextul naţional integrat poate susţine consolidarea antreprenoriatului în UE, venind în întâmpinarea unor necesităţi concrete, identificate în prealabil, şi oferind un instrumentar metodologic actualizabil, caracterizat prin complexitate şi obiectivitate.

Scopul principal al cercetării noastre este analiza şi comensurarea sintetică a caracterului antreprenorial din ţările UE, prin dezvoltarea unui model propriu inovativ, util identificării unor direcţii de acţiune pentru susţinerea antreprenoriatului, cu un accent deosebit pe situaţia României. Prin „caracter antreprenorial” ne referim la totalitatea condiţiilor contextuale naţionale – economico-politice, administrative, sociale şi cultural-educaţionale – care creează premisele favorabile şi determină dezvoltarea sustenabilă a antreprenoriatului pe termen lung.

În continuare, pentru îndeplinirea obiectivului asumat, studiul este structurat după cum urmează: revizia literaturii cu privire la evaluarea antreprenoriatului la nivel regional şi global; prezentarea datelor şi a metodologiei utilizate, inclusiv dezvoltarea modelului de evaluare a caracterului antreprenorial în ţările membre UE; evidenţierea şi interpretarea rezultatelor obţinute, în special pentru România; trasarea de recomandări şi concluzii. 1. Evaluarea antreprenoriatului la nivel regional şi global

În ultimul deceniu, o dată cu afirmarea consolidată ştiinţific şi empiric a rolului antreprenoriatului ca factor de creştere economică la nivel organizaţional şi naţional (Ács et al., 2014(b)), problematica evaluării acestuia a început să suscite interesul din ce în ce mai accentuat, atât în plan academic (Ács et al., 2014(a); Congregado, 2008; Marcotte, 2013), cât şi pragmatic (EC, 2012; EIM Business and Policy Research, 2013; OECD, 2014; World Bank, 2013). Complexitatea evaluării şi măsurării antreprenoriatului se manifestă prin diversitatea de teme asociate, dintre care menţionăm: operaţionalizarea antreprenoriatului în vederea comensurării sale optime (Congregado, 2008; Baran şi Veličkaitė, 2008); identificarea celor mai adecvaţi indicatori, indici şi metode statistice necesare cercetării în domeniu (Congregado, 2008; Marcotte, 2013); dezvoltarea unui sistem complet de indicatori pentru a fi incluşi într-un indice complex al antreprenoriatului global (Ács et al., 2014(b); Amorós şi Bosma, 2014); surprinderea fenomenului antreprenorial în dinamica sa (Ács et al., 2014(b)); stabilirea şi justificarea tipurilor de relaţii dintre antreprenoriat şi creştere economică (Ács et al., 2014(b); Zahra şi Covin, 1995) etc. O evaluare optimă a dezvoltării antreprenoriatului nu este suficient să se bazeze doar pe aspecte cantitative – de exemplu, comensurarea numărului de companii nou-înfiinţate într-o perioadă de timp – ci trebuie să fie completată cu o abordare calitativă, referitoare la sustenabilitatea pe termen lung (Ţigu et al., 2013) şi potenţialul de creştere al acestor noi iniţiative de afaceri, de unde rezultă explicit importanţa caracterului antreprenorial – condiţiile economico-politice, administrative, sociale, educaţionale, tehnologice, culturale etc. – în ţările analizate.

Ultimii ani au marcat apariţia unei serii de indici şi indicatori pentru evaluarea comparativă a antreprenoriatului în diverse ţări, oferind perspective cu grade diferite de exhaustivitate asupra fenomenului investigat, dintre care menţionăm:

GEDI (Global Entrepreneurship and Development Index) – indice compozit complex dezvoltat de Global Entrepreneurship and Development Institute (GEDI), evaluează atitudinile, abilităţile şi aspiraţiile antreprenoriale, individuale şi instituţionale, în 120 de ţări (Ács et al., 2014(b); GEDI, 2014);



REDI (Regional Entrepreneurship and Development Index) – indice compozit dezvoltat la solicitarea Comisiei Europene de către patru instituţii renumite de cercetare, evaluează dezvoltarea antreprenoriatului pe regiuni în ţările membre UE, folosind o metodologie de calcul similară indicelui GEDI (GEDI, 2014);

GEM (Global Entrepreneurship Monitor) – proiect de anvergură coordonat de Global Entrepreneurship Research Association (GERA), măsoară antreprenoriatul naţional atât pe baza atitudinilor, percepţiilor, activităţilor şi aspiraţiilor indivizilor, cât şi pe baza opiniilor experţilor cu privire la factorii şi condiţiile de mediu care influenţează dezvoltarea antreprenoriatului în peste 100 de ţări (Amorós şi Bosma, 2014; GEM, 2014);

OECD-Eurostat Entrepreneurship Indicators Programme (EIP) – iniţiativă comună OECD-Eurostat bazată pe o serie de indicatori relevanţi în domeniu, comensurează performanţa şi principalii determinanţi ai antreprenoriatului în 30 de ţări (OECD, 2014);

Eurobarometer Survey on Entrepreneurship – cercetare coordonată de Comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Întreprinderi şi Industrie, analizează dezvoltarea mentalităţii şi spiritului antreprenorial în 40 de ţări UE şi non-UE (EC, 2012);

World Bank – Indicators Group – serie de indicatori şi baze de date ale Băncii Mondiale, consistentă temporal şi geografic, vizează dezvoltarea afacerilor şi a mediului de afaceri, în general, precum şi a antreprenoriatului şi a companiilor de mici dimensiuni, în special (World Bank, 2013): Doing Business (189 de ţări), Entrepreneurship (139 de ţări) şi Enterprise Surveys (135 de ţări) (World Bank, 2013);

Entrepreneurs International (COMPENDIA – COMParative ENtrepreneurship Data for International Analysis) – bază de date specifică OECD, oferă informaţii anuale despre antreprenoriat (numărul de întreprinzători, rata antreprenoriatului etc.) în 30 de ţări OECD (EIM Business and Policy Research, 2013).

Spre diferenţă de indicii, indicatorii şi bazele de date care abordează secvenţial problematica antreprenoriatului, necesitatea prezentului studiu se impune prin propunerea unui model sintetic şi complex pentru evaluarea caracterului antreprenorial, ţinând cont de cerinţele concrete ale ţărilor UE. Astfel, putem evidenţia cel puţin patru elemente care consacră inovativitatea modelului propus de noi: 1. abordarea integrată a factorilor care influenţează caracterul antreprenorial naţional al ţărilor UE, pornind de la indici consacraţi şi reprezentativi pentru dimensiunile considerate; 2. posibilitatea de actualizare continuă a modelului, dat fiind faptul că indicii utilizaţi sunt, în principiu, emişi anual; 3. includerea unor elemente specifice – spre exemplu, suportul cultural şi educaţia antreprenorială – care nuanţează şi desăvârşesc panorama caracterului antreprenorial naţional, prin asimilarea considerentelor sociologice în completarea celor economice; 4. utilizarea metodei statistice multivariate PCA pentru analiza �i simplificarea structurii cauzale existente între variabile, ponderile elementelor componente fiind generate obiectiv şi nu stabilite empiric. 2. Prezentarea datelor şi a metodologiei cercetării

Obiectivul principal al studiului – evaluarea sintetică a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE – este îndeplinit prin: a) construirea unui model propriu, cu un grad sporit de noutate, special conceput de autori şi propus în acest sens în urma unei ample analize critice a literaturii de specialitate; şi b) interpretarea valorilor generate pe baza acestuia pentru statele analizate. Modelul de evaluare a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE (Evaluation Model of Entrepreneurial Character of EU Countries,


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 83

EMEC) are la bază o variabilă de sinteză – Variabila de evaluare a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE (Evaluation Variable of Entrepreneurial Character of EU Countries, EVEC) – identificată prin aplicarea Analizei componentelor principale (Principal Component Analysis, PCA) în mod secvenţial, la nivelul a patru spaţii multidimensionale, numite generic spaţii cauzale iniţiale. Primele trei dintre acestea au fost determinate de variabilele componentelor principale ale caracterului antreprenorial, considerate de noi pe baza relevanţei conceptuale pentru tema analizată şi prezentate în continuare. Cele trei variabile de sinteză astfel generate au format cel de-al patrulea spaţiu multidimensional, ce a dat naştere la EVEC.

Structurile şi justificarea alegerii celor trei componente principale, definite fiecare de unul sau mai mulţi piloni compuşi în total din 16 variabile explicative, împreună cu cele trei variabile artificiale generate, sunt prezentate în continuare (Figura nr.1). În alcătuirea EMEC am ţinut cont de dilema fiabilităţii vs. reprezentativităţii datelor (Foa şi Tanner, 2012) în momentul în care am selectat un număr relativ mare de indicatori şi indici – recunoscuţi global şi emişi de organizaţii şi instituţii internaţionale de profil – pentru a fi incluşi ca variabile în cadrul componentelor EMEC. Variabilele utilizate de noi în alcătuirea EMEC sunt atât indicatori de acţiune (actionable indicators), cât şi indicatori de percepţie (perception-based indicators) (Foa şi Tanner, 2012), oferind o imagine cât mai adecvată a modului în care caracterul antreprenoriatul este dezvoltat şi perceput în ţările membre ale UE. Mai multe detalii privind alegerea componentelor şi a elementelor aferente pot fi furnizate de autori la cerere.

Componenta CULTURALĂ (Cultural Component) – Cult_EMEC: un pilon – Dimensiunile culturale – care însumează şase variabile explicative. A generat Variabila culturală a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE – Cult_EVEC:

Considerarea specificului cultural al unei ţări ca factor determinant al caracterului antreprenorial naţional (Hoffmann, 2013; Terjesen et al., 2013; Thomas şi Mueller, 2000; Wildeman et al., 1998), ne-a determinat să alegem cultura drept una dintre cele trei componente de bază ale modelului şi să apelăm (conform lui Terjesen et al., 2013) la abordarea dominantă a culturii din literatură – Hofstede et al. (2010) şi Hofstede (2014). Pilonul „Dimensiunile culturale” conform lui Hofstede et al. (2010) şi Hofstede (2014) a fost alcătuit din şase variabile explicative (apreciate ulterior de noi – parţial după Wildeman et al., 1998 – drept indicatori de minim (-) sau de maxim (+), pentru a răspunde obiectivului propus): distanţa faţă de putere (Power distance, PODI) – PODI(-); individualismul (Individualism, INDV) – INDV(+); masculinitatea (Masculinity, MASC) – MASC(+); evitarea incertitudinii (Uncertainty avoidance, UNAV) – UNAV(-); pragmatismul (Pragmatic, PRAG) – PRAG(+); şi indulgenţa (Indulgence, INDL) – INDL(+).

Componenta ECONOMICO-ADMINISTRATIVĂ (Economic and Administrative Component) – EcAdm_EMEC: patru piloni – Inovarea, Schimbarea, Competitivitatea şi Libertatea economică – care însumează cinci variabile explicative (două pentru Inovare şi câte una pentru Schimbare, Competitivitate şi Libertate economică – indici compoziţi). A generat Variabila economico-administrativă a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE – EcAdm_EVEC:

În urma unei ample revizii a literaturii (Ács et al., 2014(a); Baran şi Veličkaitė, 2008; Bjørnskov şi Foss, 2008; Drucker, 1985; Ratten, 2011; Román et al., 2013; Sharma şi Chrisman, 1999; Terjesen et al., 2013; Thomas şi Mueller, 2000; Wildeman et al., 1998; Zahra şi Covin, 1995), am identificat principalele caracteristici economice, administrative şi instituţionale ale antreprenoriatului, care converg şi contribuie la afirmarea caracterului antreprenorial naţional: inovarea (factor facilitator sau rezultat al antreprenoriatului);



schimbarea (asumare-gestionare de riscuri şi adaptabilitate organizaţională ca pre-condiţii esenţiale ale antreprenoriatului); competitivitatea (proactivitate, sesizare rapidă de oportunităţi, exploatare a contextelor favorabile – premise ale antreprenoriatului; avantaje competitive evidente – rezultate ale antreprenoriatului); şi libertatea economică (cumul de factori şi „libertăţi” care contribuie la dezvoltarea şi stimularea antreprenoriatului).

Am sintetizat aceste trăsături ale antreprenoriatului în cea de-a doua componentă de bază a modelului, prin construcţia a patru piloni: pilonul „Inovare” l-am fundamentat pe Indicele inovării la nivel global (Global Innovation Index – GII) (Cornell University et al., 2014) şi pe Indicele sintetic al inovării la nivel european (Summary Innovation Index – SII) (EC, 2014(a)) (cele două variabile explicative); pilonul „Schimbare” (cu o singură variabilă explicativă) l-am fundamentat pe Indicele elasticităţii FM Global (FM Global Resilience Index – GRI) (FM Global, 2014); pilonul „Competitivitate” (tot cu o singură variabilă explicativă) l-am dezvoltat pe baza Indicelui competitivităţii la nivel global (Global Competitiveness Index – GCI) (WEF, 2013); în sfârşit, în mod similar cu o serie de abordări din literatura de specialitate (Ács et al., 2014(b); Bjørnskov şi Foss, 2008; McMullen et al., 2008), am dezvoltat pilonul „Libertate economică” (tot cu o singură variabilă explicativă) pe baza Indicelui libertăţii economice (Index of Economic Freedom – IEF) (The Heritage Foundation şi The Wall Street Journal, 2014). În cadrul acestei componente, am apelat la indici compoziţi renumiţi şi deosebit de complecşi din punct de vedere structural, care beneficiază de o bună reprezentativitate tematică şi geografică şi de la care am preluat cele mai recente valori disponibile pentru ţările membre UE.

Componenta EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ (Entrepreneurial Education Component) – Edu_EMEC: un pilon – Educaţia antreprenorială – care însumează cinci variabile explicative. A generat Variabila educaţie antreprenorială a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE – Edu_EVEC:

Pornind de la premisa conform căreia educaţia antreprenorială este unul dintre factorii care stimulează creşterea în companiile nou înfiinţate şi una dintre priorităţile UE în sfera antreprenoriatului (Hoffmann, 2013), şi pentru a surprinde rolul educaţiei universitare în formarea caracterului sau comportamentului antreprenorial naţional, am inclus educaţia antreprenorială drept a treia componentă de bază a modelului nostru. Pilonul „Educaţie antreprenorială” a fost alcătuit din cinci variabile explicative (ale căror valori au fost preluate din Flash Eurobarometer 354), referitoare la percepţia populaţiei europene cu privire la educaţia antreprenorială: participarea la cursuri sau activităţi despre antreprenoriat (Attending entrepreneurship courses and activities – AECA); dezvoltarea spiritului şi atitudinii antreprenoriale (Developing entrepreneurial spirit and attitude – DESA); înţelegerea mai bună a rolului întreprinzătorului în societate (Better understanding of entrepreneur’s role in society – BUER); dezvoltarea interesului de a deveni întreprinzător (Developing the interest for becoming an entrepreneur – DIBE); şi dezvoltarea cunoştinţelor şi a aptitudinilor necesare înfiinţării şi conducerii unei afaceri (Developing the necessary knowledge and abilities for operating a business – DNKA) – ca urmare a educaţiei antreprenoriale într-un cadru organizat (EC, 2012).

Alegerea utilizării în cadrul studiului nostru a metodei statistice multivariate de prelucrare a datelor analiza componentelor principale (PCA) s-a bazat pe o serie de fundamente teoretico-metodologice şi aplicative: folosirea frecventă a PCA drept o tehnică consacrată global de evaluare a diferenţelor economico-sociale care caracterizează naţiunile (Vyas şi Kumaranayake, 2006; Gwatkin et al., 2000; Nagar şi Basu, 2002), ceea ce reflectă specificul celor trei componente principale alese de noi; validarea PCA drept o metodă de evaluare a statutului economico-social al ţărilor de către diverşi cercetători (Filmer şi


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 85

Pritchett, 2001); aportul PCA la rezolvarea inconvenientelor cauzate de măsurarea diferită a variabilelor explicative, variaţiile mari ale coeficienţilor de covarianţă, sezonalitatea datelor sau momentele diferite de colectare a acestora (Vyas şi Kumaranayake, 2006); rularea mai facilă a datelor cu ajutorul PCA comparativ cu alte metode statistice, PCA considerând toate variabilele iniţiale în momentul reducerii dimensionalităţii spaţiilor (Jobson, 1992).

Figura nr. 1: Modelul de evaluare a caracterului antreprenorial al ţărilor membre UE



În plus, cadrul metodologic propus – construirea EMEC prin aplicarea PCA la nivelul unei serii de date reprezentative – asigură obiectivitate şi rafinament cercetării, prin comparaţie cu metoda empirică de ponderare a variabilelor în care indicatorii sunt împărţiţi pe sub-categorii teoretice cu ponderi egale (Foa şi Tanner, 2012) şi care este frecvent utilizată în cercetările de factură economico-socială. Instrumentarul metodologic inovativ adoptat în cadrul prezentei cercetări este riguros din punct de vedere ştiinţific şi elimină subiectivismul în ceea ce priveşte stabilirea legăturilor dintre componente. Fiind bazat pe date secundare ce pot fi colectate anual, EMEC sintetizează fenomenul complex şi multi-dimensional al caracterului antreprenorial în ţările UE într-o manieră uşor de replicat, în vederea sprijinirii iniţiativelor europene care vizează, în special, identificarea şi atenuarea deficienţelor antreprenoriale la nivel europen.

Programul informatic folosit pentru prelucrarea datelor a fost IBM SPSS Statistics. În primă instanţă am aplicat PCA, în mod secvenţial, la nivelul fiecăreia dintre

cele trei componente principale considerate de noi (Cult_EMEC, EcAdm_EMEC şi Edu_EMEC) şi am obţinut trei variabile de sinteză (Cult_EVEC, EcAdm_EVEC şi Edu_EVEC). Cele trei variabile de sinteză s-au constituit în spaţiul cauzal iniţial care a generat variabila artificială finală (EVEC) ce măsoară caracterul antreprenorial al celor 28 de state membre UE (Figura nr. 1). Pe parcursul acestui proces s-au evidenţiat o serie de date şi informaţii relevante pe care le vom prezenta în continuare.

Analiza corelaţiilor evidenţiază, în trei (EcAdm_EVEC, Edu_EVEC şi EVEC) dintre cele patru situaţii, existenţa unor corelaţii suficient de puternice pentru a reţine toate variabilele considerate. Excepţie se face doar în cazul componentei culturale (Cult_EVEC), unde 3 din cele 6 variabile asociate acesteia au fost eliminate (MASC, PRAG şi INDL), având în vedere valorile mici înregistrate de coeficienţii de corelaţie liniară. Matricile corelaţiilor variabilelor considerate pot fi furnizate la cerere de către autori.

Determinarea celor patru variabile de sinteză (Cult_EVEC, EcAdm_EVEC, Edu_EVEC şi EVEC) s-a realizat prin aplicarea, în mod succesiv, a criteriului lui Kaiser, reţinându-se componentele asociate valorilor proprii mai mari decât unitatea (Houweling et al., 2003). În toate cele patru cazuri considerate s-a identificat câte o singură valoare proprie mai mare decât 1, componentele asociate acestora preluând între 69,31% şi 83,49% din cantitatea de informaţie existentă.

În cazul fiecăreia dintre cele patru componente, cantitatea de informaţie recuperată din variabilele iniţiale certifică o suprapunere informaţională semnificativă, ce depăşeşte de cele mai multe ori 70% (Tabelul nr. 1). Putem considera că transformarea caracteristicilor din spaţiile cauzale iniţiale este una optimă având în vedere pierderea informaţională minimă înregistrată prin reprezentarea obiectelor studiate în spaţiile reduse.

Tabelul nr. 1: Informaţia recuperată din variabilele originale Cult_EVEC EcAdm_EVEC

PODI INDV UNAV GII SII GRI GCI IEF 0,72 0,71 0,73 0,93 0,86 0,85 0,92 0,61

EVEC Edu_EVEC Cult_EVEC EcAdm_EVEC Edu_EVEC AECA DESA BUER DIBE DNKA

0,88 0,75 0,46 0,09 0,85 0,92 0,83 0,87

Rescalarea variabilelor din spaţiul iniţial prin standardizarea acestora s-a realizat cu ajutorul matricei de corelaţie (Bolch şi Huang, 1974). Noile configuraţii, în jurul


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 87

componentelor principale, au surprins cu acurateţe relaţiile existente între caracteristicile iniţiale. Acest lucru este confirmat de valorile absolute mari ale coeficienţilor de corelaţie (în medie, de peste 0,8), ce indică o intensitate ridicată cu care variabilele originale se regăsesc în cadrul celor de sinteză, la a căror compunere au participat (Tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2: Corelaţiile dintre variabilele originale şi cele de sinteză Cult_EVEC EcAdm_EVEC

PODI INDV UNAV GII SII GRI GCI IEF 0,8485 -0,8439 0,8534 0,9642 0,9288 0,9230 0,9567 0,7838

EVEC Edu_EVEC Cult_EVEC EcAdm_EVEC Edu_EVEC AECA DESA BUER DIBE DNKA

0,9355 -0,8646 0,6753 0,2936 0,9244 0,9589 0,9092 0,9337

Pentru a identifica evoluţia fenomenelor studiate a fost necesară simplificarea structurii cauzale existente în cadrul spaţiului iniţial al variabilelor. Astfel, informaţia relevantă a fost exprimată cu ajutorul a patru noi variabile de sinteză, obţinute sub forma unor combinaţii liniare ale variabilelor originale. Determinarea variabilelor de sinteză s-a realizat în cadrul unei analize multidimensionale şi a avut ca scop eliminarea redundanţelor informaţionale existente la nivelul spaţiului cauzal iniţial şi sintetizarea informaţiei sub forma unui număr redus de caracteristici. Conform coeficienţilor evidenţiaţi în matricele scorurilor componentelor, combinaţiile liniare din cadrul grupurilor de variabile originale ce au condus la obţinerea celor patru variabile de sinteză sunt următoarele:

(1)

(2)

(3)

(4)

Numărul redus de variabile artificiale necorelate identificate şi recuperarea maximală a informaţiei din cadrul spaţiilor multidimensionale iniţiale confirmă că sinteza informaţională realizată prin intermediul componentelor principale este, în toate cele patru situaţii, una potrivită pentru identificarea şi explicarea manifestării fenomenelor analizate, respectiv, a caracterului antreprenorial la nivelul populaţiilor studiate. Cu toate acestea, valorile obţinute fiind mărimi relative, oferă doar posibilitatea unor comparaţii şi clasificări ale statelor membre UE, nefurnizând informaţii la nivel absolut în legătura cu niciunul dintre considerentele analizate (McKenzie, 2003). 3. Evidenţierea şi interpretarea rezultatelor obţinute

Analiza componentelor principale (PCA) s-a dovedit o metodă utilă de reducere a dimensionalităţii spaţiilor cauzale determinate de cele 16 variabile originale alese de noi. Rezultatele finale prezintă, clar şi concis, aspectele principale ale fenomenelor investigate şi relaţiile cauzale existente între factorii de influenţă, prin separarea informaţiei esenţiale de elementele nesemnificative incluse în mulţimile iniţiale de date. Totuşi, una dintre dilemele aferente modelului vizează relevanţa variabilelor artificiale rezultate, având în vedere dependenţa lor multiplă de natura, validitatea şi fiabilitatea variabilelor explicative originale



sau de relaţiile dintre acestea. Vyas şi Kumaranayake (2006) consideră că ordonarea, gruparea şi interpretarea

rezultatelor în urma aplicării PCA se face ţinând cont de caracteristicile datelor iniţiale şi de aspectele metodologice specifice acestei metode. În cazul nostru, corelaţia negativă dintre valorile Cult_EVEC şi cele ale variabilelor explicative iniţiale care au generat-o ne conduce la o interpretare inversă (unde valoarea cea mai mică este cea mai favorabilă) a scorurilor înregistrate de variabila culturală a caracterului antreprenorial. Nu acelaşi lucru îl putem afirma în cazul EcAdm_EVEC şi Edu_EVEC, unde cu cât valorile înregistrate sunt mai mari, cu atât situaţia este mai favorabilă pentru ţara respectivă. Corelaţia pozitivă a variabilei de evaluare a caracterului antreprenorial (EVEC) cu Cult_EVEC şi cea negativă cu EcAdm_EVEC (a se vedea ecuaţia (4) din sistemul de ecuaţii de mai sus) ne determină să interpretăm în sens invers scorurile EVEC.

La prima vedere, abordarea prezentată – considerarea în sens invers a scorurilor EVEC – dezavantajează ţările cu o educaţie antreprenorială bună, ceea ce ar reprezenta una dintre inadvertenţele modelului şi ar determina interpretarea cu precauţie a rezultatelor sale. În realitate, la o evaluare mai atentă a situaţiei, interpretarea inversă a valorilor EVEC este corectă inclusiv în ceea ce priveşte educaţia antreprenorială. Astfel, deşi educaţia este un factor eminamente pozitiv, analiza modelului îi conferă o corelaţie inversă cu dezvoltarea caracterului antreprenorial naţional, justificată prin accentuarea educaţiei antreprenoriale în ţările în care antreprenoriatul nu este încă puternic dezvoltat. Raţionamentul confirmă corelarea educaţiei antreprenoriale cu afirmarea antreprenoriatului din necesitate, sprijinul acordat iniţiativelor private – inclusiv din punct de vedere sociologic – fiind apreciat drept un panaceu pentru depăşirea unor obstacole majore din calea creşterii economice. Educaţia antreprenorială este o condiţie primară necesară, anterioară dezvoltării antreprenoriatului; pe măsură ce ţările îşi consolidează caracterul antreprenorial, eforturile educaţionale sunt înlocuite cu investiţii în dezvoltarea infrastructurii economice şi administrative.

Intensitatea de -0,7972 a corelaţiei dintre EVEC şi GEDI (indice prezentat în Ács et al., 2014(b)) reprezintă un argument în plus care confirmă corectitudinea acestei abordări şi care validează rezultatele astfel obţinute. Corelaţia mare dintre EVEC şi GEDI reafirmă rolul determinant al culturii în conturarea caracterului antreprenorial al unei ţări, iar diferenţa de corelaţie (aprox. 0,2) este parţial cauzată de educaţia antreprenorială care „penalizează” modelul nostru şi a cărei exprimare se bazează pe percepţia populaţiei europene cu privire la educaţia antreprenorială.

Ţinând cont de aceste aspecte, am prezentat mai jos (Tabelul nr. 3) o clasificare a celor 28 de ţări membre UE în funcţie de valorile variabilei de evaluare a caracterului antreprenorial (EVEC) al acestora şi ale celor trei variabile sintetice care îl definesc: variabila culturală (Cult_EVEC), variabila economică şi administrativă (EcAdm_EVEC) şi variabila educaţiei antreprenoriale (Edu_EVEC).

Tabelul nr. 3: Valorile variabilelor de sinteză aferente caracterului antreprenorial pentru cele 28 de ţări membre UE

Nr. crt.

Ţara Cult_ EVEC

EcAdm_ EVEC

Edu_ EVEC

EVEC

1 Marea Britanie (UK) -1,6517 1,2293 -2,1736 -1,9605 2 Danemarca (DK) -1,8670 1,2904 -0,2685 -1,4640 3 Irlanda (IE) -1,3736 1,0231 -0,8467 -1,3186 4 Suedia (SE) -1,4458 1,4924 0,1063 -1,2367


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 89

Nr. crt.

Ţara Cult_ EVEC

EcAdm_ EVEC

Edu_ EVEC

EVEC

5 Olanda (NL) -1,0760 1,2962 -0,4629 -1,1736 6 Germania (DE) -0,6359 1,3016 -0,7229 -1,0623 7 Estonia (EE) -0,4785 0,2293 -1,1632 -0,6885 8 Austria (AT) -0,7445 0,7992 0,1219 -0,6278 9 Finlanda (FI) -0,6952 1,4408 1,1533 -0,5374

10 Luxemburg (LU) -0,2988 1,0996 0,3335 -0,4834 11 Italia (IT) -0,3647 -0,7330 -1,3835 -0,3083 12 Franţa (FR) 0,2852 0,4170 -0,7493 -0,2885 13 Belgia (BE) 0,2849 0,7351 -0,1188 -0,2161 14 Ungaria (HU) -0,4021 -0,7689 -0,3505 0,0249 15 Republica Cehă (CZ) 0,1412 -0,0593 0,0277 0,0972 16 Letonia (LV) -0,5649 -0,8770 0,3711 0,2310 17 Malta (MT) 0,4957 -0,5400 -0,5431 0,2712 18 Lituania (LT) -0,3504 -0,6693 0,8070 0,3828 19 Spania (ES) 0,5085 -0,1036 0,6562 0,4851 20 Polonia (PL) 0,6494 -0,7781 -0,2501 0,5345 21 Slovacia (SK) 0,6797 -0,8855 -0,2606 0,5894 22 Slovenia (SI) 1,3322 -0,5157 -0,3414 0,7030 23 Cipru (CY) 1,0741 -0,3958 0,3251 0,7535 24 Grecia (EL) 1,1642 -1,4889 -0,5750 0,9562 25 Croaţia (HR) 1,0966 -1,2264 0,6120 1,2023 26 Bulgaria (BG) 1,1942 -1,3200 0,8241 1,3536 27 Portugalia (PT) 1,3770 -0,4618 2,7481 1,7043 28 România (RO) 1,6661 -1,5310 2,1238 2,0763

Ţările avantajate, care au obţinut cele mai bune scoruri ale variabilei de evaluare a

caracterului antreprenorial (EVEC), au fost cele care au înregistrat valori favorabile în cazul variabilei culturale (cât mai mici) şi a celei economico-administrative (cât mai mari), după cum se poate remarca pentru Marea Britanie şi Danemarca. Aşa după cum am menţionat, educaţia antreprenorială puternică reprezintă mai degrabă o caracteristică a populaţiilor al căror context nu este tocmai adecvat dezvoltării antreprenoriatului bazat pe sesizarea de oportunităţi sau, cel puţin, nu încă suficient de matur din punct de vedere economico-administrativ sau mai puţin înclinat cultural către susţinerea antreprenoriatului pe termen lung – a se vedea, spre exemplu, ultimele două clasate, România şi Portugalia. Dacă la nivel naţional nu există un fundament cultural şi/sau economico-administrativ oportun dezvoltării antreprenoriatului, educaţia antreprenorială nu este suficientă şi nu poate suplini lipsa factorilor anteriori, cazul României şi al Portugaliei fiind exemple elocvente în acest sens.

Valorile înregistrate de EVEC confirmă delimitarea naturală a unor grupuri de ţări, în funcţie de performanţele înregistrate în sfera antreprenoriatului. Marea Britanie se detaşează în acest clasament, urmată, la o distanţă considerabilă, de Danemarca, Irlanda, Suedia, Olanda şi Germania – ţări europene anglo-saxone, nordice şi germanice, general recunoscute pentru profesionalismul şi condiţiile favorabile oferite dezvoltării afacerilor.



Pragul dintre Marea Britanie şi Danemarca trebuie analizat cu prudenţă, dat fiind faptul că Danemarca înregistrează valori individuale mai bune decât Marea Britanie pentru toate cele trei componente de bază ale modelului, dar rolul decisiv îl are interpretarea educaţiei antreprenoriale, ceea ce a determinat ca, în final, Marea Britanie să surclaseze Danemarca.

Analizând clasamentul ţărilor, observăm că alte două praguri considerabile sunt cele dintre Germania şi Estonia, respectiv dintre Belgia şi Ungaria, ambele fiind generate de diferenţele mari înregistrate în cadrul componentei economico-administrative (se remarcă diferenţa substanţială dintre Belgia şi Ungaria pentru această componentă, atenuată parţial de valorile înregistrate de Ungaria pentru Cult_EVEC şi Edu_EVEC). După un grup mare relativ omogen de ţări, urmează o serie de trei praguri care delimitează ultimele patru state (Croaţia, Bulgaria, Portugalia şi România) de restul clasamentului. Cu excepţia Portugaliei – a cărei performanţă scăzută este cauzată parţial şi de „penalizarea” indusă de valoarea foarte bună obţinută pentru educaţia antreprenorială (cea mai bună dintre toate ţările UE) – celelalte trei ţări sunt cele mai recente membre ale UE. Ecartul determinat fundamental de educaţia antreprenorială se regăseşte şi între Grecia şi Croaţia, respectiv între Bulgaria şi Portugalia, rezultatele înregistrate de Croaţia şi Bulgaria fiind relativ apropiate. Diferenţa mare dintre Portugalia şi România – ultimul prag din clasament – este generată, în mare parte, de componenta economico-administrativă. Cea mai îngrijorătoare situaţie este cea a României – ultima clasată şi la distanţă mare faţă de toate celelalte – cu rezultate de două ori mai slabe decât Grecia şi de patru ori mai slabe decât Marea Britanie în ceea ce priveşte dezvoltarea caracterului antreprenorial. România înregistrează cele mai defavorabile valori pentru adecvarea specificului cultural şi a contextului economico-administrativ la cerinţele dezvoltării iniţiativelor antreprenoriale pe termen lung.

Rezultatele înregistrate de România confirmă ineficienţa educaţiei antreprenoriale (foarte bine reprezentată în ţara noastră), dacă nu este însoţită şi de un apanaj cultural, economic şi administrativ adecvat. Pe de altă parte, caracterul deficitar al antreprenoriatului naţional este recunoscut în România, drept urmare s-au făcut deja primii paşi în acest sens, prin facilitatea procedurilor de înfiinţare a unei noi companii (condiţii atractive pentru start-up-uri comparativ cu alte ţări membre UE sau cu media europeană) şi investirea constantă în educaţia antreprenorială. Conform EC, 2014(b), la nivelul anului 2013, România este una dintre cele cinci ţări UE – alături de Danemarca, Letonia, Slovenia şi Marea Britanie – care îndeplineşte deja toate cele trei obiective europene majore referitoare la durata, costul şi centralizarea formalităţilor de constituire a unei noi companii. Din interpretarea modelului de evaluare propus, România este ţara care înregistrează cele mai slabe valori pentru componentele culturală şi economico-administrativă ale caracterului antreprenorial, de unde rezultă că politica României în domeniul sprijinirii antreprenoriatului ar trebui să vizeze predilect orientarea către aspectele economico-administrative, dat fiind faptul că specificul cultural naţional se modifică foarte greu şi depinde esenţial de contextul economic şi social. În plus, investiţiile în educaţia antreprenorială şi proiectele educative proliferate pe scară largă în ultima perioadă în România nu sunt suficiente – indiferent de eforturile depuse – dacă nu sunt fundamentate pe o infrastructură economică, socială şi administrativă care să sprijine real caracterul antreprenorial românesc. Cu alte cuvinte, problema fondului care trebuie să susţină forma se reafirmă şi în sfera antreprenoriatului.

Pornind de la dimensiunile incluse în componenta culturală a modelului nostru şi valorile înregistrate de România pentru acestea (conform Hofstede, 2014: distanţă mare faţă de putere, individualism scăzut şi evitare mare a incertitudinii), ţara noastră s-a clasat şi din punct de vedere cultural pe ultimul loc, dependenţa faţă de actualul loc de muncă, doza mare de conservatorism şi nesiguranţa economico-socială fiind factorii care determină o


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 91

abordare sceptică a iniţiativelor cu grad sporit de risc şi implicare personală în România. În acest context, ameliorarea condiţiilor economice şi administrative din ţara noastră atrage automat şi o îmbunătăţire a modului în care populaţia percepe oportunitatea dezvoltării iniţiativelor antreprenoriale, deşi această modificare se resimte doar într-un orizont temporal mediu şi lung.

În termeni generali, modelul prezentat mai sus a evidenţiat rolul esenţial al culturii naţionale în determinarea caracterului antreprenorial: abilitatea reală de luare a deciziilor şi asumare a responsabilităţilor pe cont propriu; capacitatea de a acţiona individual şi inovativ, apreciind pozitiv oportunităţile ivite pe piaţă; importanţa asumării de riscuri şi a depăşirii situaţiilor problematice. Prevalenţa factorului cultural asupra celui economico-administrativ şi educaţional în conturarea caracterului antreprenorial naţional este evidenţiată chiar din ecuaţia (4) a modelului, iar trendul similar al variabilei culturale (Cult_EVEC) cu cel al variabilei de evaluare a caracterului antreprenorial (EVEC) în ţările membre UE reconfirmă consistenţa rezultatelor obţinute.

La modul sintetic, din interpretarea modelului, se poate aprecia că o înclinaţie culturală naturală spre antreprenoriat suplineşte parţial necesitatea investirii masive în educaţia antreprenorială, resursele financiare disponibile fiind, mai degrabă, utilizate pentru promovarea unei serii de măsuri economice şi administrative – în special din domeniul infrastructurii, cercetării-dezvoltării şi inovării – menite a contribui la consolidarea cadrului antreprenorial. Pe de altă parte, şi reciproca acestei aserţiuni este valabilă: în ţările în care dimensiunile culturii naţionale nu sunt favorabile asumării iniţiativelor antreprenoriale, efortul depus pentru sprijinirea educaţiei antreprenoriale este cu atât mai susţinut cu cât vizează şi formarea unei mentalităţi pro-antreprenoriat, ceea ce poate genera – cel puţin, la început – o canalizare excesivă a fondurilor din sfera economică în cea socială. Drept urmare, investiţiile în antreprenoriat trebuie să se raporteze dinamic, în primul rând, la factorul cultural, iar dezvoltarea caracterului antreprenorial este mai „costisitoare” în ţările care dau dovadă de o reticenţă culturală la asumarea de riscuri şi conducerea activităţilor economice pe cont propriu. Recomandări şi concluzii

Distribuţia valorilor EVEC indică un ecart mare între scorurile poziţiilor periferice (Marea Britanie, respectiv România) şi restul clasamentului, datorat efectului cumulat al celor trei variabile – culturală, economico-administrativă şi educaţională – care determină caracterul antreprenorial naţional. În general, în cadrul topului EVEC, diferenţele de la o poziţie la alta sunt relativ constante, mai ales în partea centrală a clasamentului.

Cele trei componente (Cult_EVEC, EcAdm_EVEC şi Edu_EVEC) ale modelului de evaluare a caracterului antreprenorial sunt intim interconectate şi nu se pot înlocui sau suplini între ele. Înregistrarea unor performanţe antreprenoriale bune necesită obţinerea unor scoruri favorabile pentru fiecare componentă în parte, cu atât mai mult cu cât acestea se susţin reciproc şi pot genera un efect sinergic: îmbunătăţirea condiţiilor economice şi administrative (EcAdm_EVEC) duce la creşterea încrederii populaţiei şi, implicit, a disponibilităţii culturale a acesteia de a-şi asuma noi riscuri (Cult_EVEC) prin dezvoltarea unor afaceri pe cont propriu, ceea ce face posibilă reorientarea fondurilor iniţial alocate educaţiei antreprenoriale (Edu_EVEC) către susţinerea obiectivelor de creştere economică (iar raţionamentul se poate relua, la un nivel superior). Rezultatele obţinute confirmă rolul de liant al educaţiei antreprenoriale între domeniul economic şi cel social şi cultural.



Modelul propus de noi reprezintă o soluţie inovativă, consistentă şi necesară pentru evaluarea caracterului antreprenorial naţional în ţările UE, aprecierea deosebită a rolului culturii şi educaţiei antreprenoriale, includerea de indici compoziţi globali, precum şi utilizarea de variabile specifice UE fiind printre cele mai semnificative elemente de noutate ale acestuia, care îl consacră drept un instrument util pentru derularea unor analize comparative. În vederea confirmării rezultatelor obţinute, cercetările viitoare pot viza atât repetarea analizei pe o perioadă mai mare de timp, cât şi utilizarea unei metode statistico-matematice alternative.

Pornind de la valorile înregistrate de ţările UE, se pot desprinde câteva concluzii, repercutate pragmatic în direcţii necesare de acţiune la nivel european, pentru afirmarea unor economii competitive, bazate sustenabil pe sprijinirea fenomenului antreprenorial.

În primul rând, se recomandă investirea predilectă în infrastructura economico-administrativă, ca o condiţie de bază şi o premisă a dezvoltării caracterului antreprenorial naţional, singura care poate atrage o îmbunătăţire reală a percepţiei populaţiei cu privire la modul în care statul sprijină iniţiativele antreprenoriale.

În al doilea rând, conştientizarea influenţei decisive a culturii asupra caracterului antreprenorial naţional impune o atenţie sporită la factorii economico-sociali care susţin sau inhibă maturizarea mentalităţii antreprenoriale (capacitatea de asumare a riscurilor, posibilitatea de dezvoltare a iniţiativelor individuale, încrederea în instituţiile publice etc.) şi solicită o corelare continuă cu educaţia antreprenorială şi rolul său la nivel naţional.

În al treilea rând, doar educaţia antreprenorială nu este suficientă pentru a suplini factorii economici, administrativi şi culturali, iar susţinerea acesteia este numai un pas iniţial, întreprins la începutul dezvoltării antreprenoriale, şi care se impune a fi înlocuit cu măsuri din sfera economico-administrativă (consolidarea mediului instituţional şi legislativ, investirea în cercetare-dezvoltare-inovare şi formarea-perfecţionarea continuă a capitalului uman, dezvoltarea infrastructurii generale şi de comunicaţii, afirmarea sustenabilităţii corporative şi a lanţului de valoare, controlul şi eradicarea corupţiei, sporirea libertăţii şi eficienţei economice, deschiderea pieţelor, reducerea birocraţiei şi a barierelor fiscale, acordarea de facilităţi fiscale pentru întreprinzători şi sprijin financiar de la bugetul de stat etc.), aşa după cum o dovedeşte experienţa ţărilor situate în fruntea clasamentului prezentat. Nu în ultimul rând, se pot evidenţia două recomandări de bază, situate la confluenţa celor trei dimensiuni fundamentale ale modelului propus: informarea corespunzătoare, în special cu privire la sursele de finanţare pentru antreprenoriat, dar şi consolidarea de parteneriate sustenabile public-privat între mediul universitar, instituţiile de stat şi organizaţiile de afaceri, pentru dezvoltarea caracterului antreprenorial, astfel încât educaţia antreprenorială să fie îndreptată eficient către necesităţile concrete identificate în domeniu la nivel naţional. Mulţumiri

Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numărul POSDRU/159/1.5/S/138907 „Excelenţă în Cercetarea Ştiinţifică, Interdisciplinară, Doctorală şi Postdoctorală, în Domeniile Economic, Social şi Medical – EXCELIS”, coordonator Academia de Studii Economice din Bucureşti.


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 93

Bibliografie Ács, Z.J., Autio, E. and Szerb, L., 2014(a). National Systems of Entrepreneurship:

Measurement issues and policy implications. Research Policy, 43(3), pp. 476-494.

Ács, Z.J., Szerb, L. and Autio, E., 2014(b). Global Entrepreneurship & Development Index 2014. [online] Washington D.C.: The Global Entrepreneurship and Development Institute. Available at: <http://www.thegedi.org/global-entrepreneurship-and-development-index-2014-report/> [Accessed 18 August 2014].

Amorós, J.E. and Bosma, N., 2014. Global Entrepreneurship Monitor: 2013 Global Report. [online] London, UK: GERA Available at: <http://www.gemconsortium.org/ docs/3106/gem-2013-global-report> [Accessed 10 August 2014].

Baran, D. and Veličkaitė, R., 2008. Building the theoretical framework of entrepreneurship. [online] Available at: <http://leidykla.vgtu.lt/conferences/BUS_AND_MANA_2008/ ent-management/21-30-G-Art-Baran_Velickaite.pdf> [Accessed 24 August 2014].

Bjørnskov, C. and Foss, N.J., 2008. Economic freedom and entrepreneurial activity: Some cross-country evidence. Public Choice, 134(3-4), pp. 307-328.

Bolch, B.W. and Huang, C.J., 1974. Multivariate statistical methods for business and economics. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.

Congregado, E. (Ed.), 2008. Measuring entrepreneurship: Building a statistical system. New York, USA: Springer Science+Business Media.

Cornell University, INSEAD and WIPO, 2014. The Global Innovation Index 2014: The human factor in innovation. [online] Geneva, Switzerland: WIPO and New Delhi, India: CII. Available at: <http://www.wipo.int/export/sites/www/freepublications/en/ economics/gii/gii_2014.pdf> [Accessed 01 August 2014].

Dragos, C.M., Dinu, V., Pop, C.M. and Dabija, D.C., 2014. Scientometric approach of productivity in scholarly economics and business. Economic Research-Ekonomska Istraživanja, 27(1), pp. 496-507.

Dragotă, V., Lipară, C. and Ciobanu, R., 2013. Agency problems and synergistic effects in Romania: The determinants of the control premium. Czech Journal of Economics and Finance (Finance a úvěr), 63(2), pp. 197-219.

Drucker, P.F., 1985. Innovation and entrepreneurship: Practice and principles. New York: Harper & Row.

EC (European Commission), Directorate-General for Communication (coord.), 2012. Flash Eurobarometer 354: Entrepreneurship in the EU and beyond. [online] Brussels: EU. Available at: <http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_354_en.pdf> [Accessed 22 August 2014].

EC (European Commission), Directorate-General for Enterprise and Industry, 2014(a). Innovation Union Scoreboard 2014. [online] Belgium: EU. Available at: <http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/files/ius/ius-2014_en.pdf> [Accessed 01 August 2014].

EC (European Commission), DG for Enterprise and Industry, 2014(b). Start-up procedures: progress in 2013. Ref. Ares(2014)1032622 – 02/04/2014 [online] Available at: <http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/business-environment/start-up-procedures/progress-2013/index_en.htm> [Accessed 20 September 2014].



EIM Business and Policy Research, 2013. Entrepreneurs International (COMPENDIA). [online] Available at: <http://data.ondernemerschap.nl/webintegraal/userif.aspx? SelectDataset=31&SelectSubset=113&Country=UK> [Accessed 22 August 2014].

Filmer, D. and Pritchett, L.H., 2001. Estimating wealth effects without expenditure data-or tears: An application to education enrolments in states of India. Demography, 38(1), pp. 115-132.

FM Global, 2014. Resilience Index. [online] Available at: <http://www.fmglobal.com/ page.aspx?id=04060000> [Accessed 03 August 2014].

Foa, R. and Tanner, J.C., 2012. Methodology of the indices of social development. [online] Rotterdam: International Institute of Social Studies. Available at: <hdl.handle.net/1765/50510> [Accessed 20 August 2014].

GEDI (Global Entrepreneurship & Development Institute), 2014. Global Entrepreneurship and Development Index. [online] Available at: <http://www.thegedi.org/global-entrepreneurship-and-development-index/> [Accessed 18 August 2014].

GEM (Global Entrepreneurship Monitor), 2014. Global Entrepreneurship Monitor. [online] Available at: <http://www.gemconsortium.org/> [Accessed 14 August 2014].

Gwatkin, D.R., Rustein, S., Johnson, K., Suliman, E., Wagstaff, A. and Amouzou, A., 2000. Socio-economic differences in Brazil: Health, Nutrition, and Population in Brazil. Washington, DC: HNP/Poverty Thematic Group of the World Bank.

Hoffmann, A.N., 2013. Promoting entrepreneurship – What are the real policy challenges for the European Union (EU)?. In: E.S. Phelps and H.W. Sinn, eds. 2013. Perspectives on the performance of the continental economies. [online] Oxford: Oxford University Press. Available at: http://capitalism.columbia.edu/files/ccs/CCSWP10_Hoffmann.pdf [Accessed 28 August 2014].

Hofstede, G., Hofstede, G.J. and Minkov, M., 2010. Cultures and organizations: Software of the mind. Intercultural cooperation and its importance for survival. 3rd ed. New York, USA: McGraw-Hill.

Hofstede, G., 2014. The Hofstede Centre, Country Comparison. [online] Available at: <http://geert-hofstede.com/index.php> [Accessed 19 August 2014].

Houweling, T.A.J., Kunst, A.E. and Mackenbach, J.P., 2003. Measuring health inequality among children in developing countries: Does the choice of the indicator of economic status matter? International Journal for Equity in Health, 2(8), p. 12.

Jobson, J.D., 1992. Applied multivariate data analysis. New York: Springer-Verlag.

Marcotte, C., 2013. Measuring entrepreneurship at the country level: A review and research agenda. Entrepreneurship & Regional Development: An International Journal, 25(3-4), pp. 174-194.

Marin-Pantelescu, A., Ţigu, G. and State, O., 2009. Globalization: An open door for the knowledge economy [in Romanian]. Economia. Seria Management, 12(2), pp. 154-161.

McKenzie, D.J., 2003. Measure inequality with asset indicators. BREAD Working Paper No. 042. Harvard University, Cambridge: Center for International Development.

McMullen, J.S., Bagby, D.R. and Palich, L.E., 2008. Economic freedom and the motivation to engage in entrepreneurial action. Entrepreneurship Theory and Practice, 32(5), pp. 875-895.

Nagar, A.L. and Basu, S.R., 2002. Weighting socio-economic indicators of human development: A latent variable approach. In A. Ullah et al., eds., 2002. Handbook of


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 95

applied econometrics and statistical inference. New York: Marcel Dekker.

OECD (Organisation for Economic Co-operation & Development), 2014. Entrepreneurship at a glance 2014. [online] OECD: OECD Publishing. Available at: <http://www.oecd-ilibrary.org/industry-and-services/entrepreneurship-at-a-glance-2014_entrepreneur_aag-2014-en> [Accessed 22 August 2014].

Ratten, V., 2011. Sport-based entrepreneurship: towards a new theory of entrepreneurship and sport management. International Entrepreneurship and Management Journal, 7(1), pp. 57-69.

Robu, V. and Ciora, C., 2010. The impact of the crisis manifested in financial markets on economic growth. A comparative analysis of Romania and Bulgaria. Bulletin of the Transilvania University of Braşov – Series V: Economic Sciences, 3(52), pp. 311-320.

Román, C., Congregado, E. and Millán, J.M., 2013. Start-up incentives: Entrepreneurship policy or active labour market programme?. Journal of Business Venturing, 28(1), pp. 151-175.

Săvoiu, G., Dinu, V. and Ciucă, S., 2013. Foreign direct investment based on country risk and other macroeconomic factors. Econometric models for Romanian economy. Romanian Journal of Economic Forecasting, 16(1), pp. 39-61.

Sharma, P. and Chrisman, J.J., 1999. Toward a reconciliation of the definitional issues in the field of corporate entrepreneurship. Entrepreneurship Theory and Practice, 23(3), pp. 11-27.

Terjesen, S., Hessels, J. and Li, D., 2013. Comparative international entrepreneurship: A review and research agenda. Journal of Management, XX(X), pp. 1-46.

The Heritage Foundation and The Wall Street Journal, 2014. 2014 Index of Economic Freedom [online] Washington, DC, New York, USA: The Heritage Foundation and Dow Jones & Company, Inc. Available at: <http://www.heritage.org/index/download> [Accessed 14 August 2014].

Thomas, A.S. and Mueller, S.L., 2000. A case for comparative entrepreneurship: Assessing the relevance of culture. Journal of International Business Studies, 31(2), pp. 287-301.

Ţigu, G., Furtună, C.D. and Gheorghe, G., 2013. Promotion of the immaterial cultural patrimony for a lasting local development. Journal of Environmental Protection and Ecology, 14(4), pp. 1803-1810.

Vyas, S. and Kumaranayake, L., 2006. Constructing socio-economic status indices: How to use principal components analysis. Health Policy & Planning, 21(6), pp. 459-468.

Wildeman, R.E., Hofstede, G., Noorderhaven, N.G., Thurik, A.R., Verhoeven, H.J. and Wennekers, A.R.M., 1998. Culture’s role in entrepreneurship; Self-employment out of dissatisfaction. [online] Rotterdam: Rotterdam Institute for Business Studies. Available at: <https://pure.uvt.nl/portal/files/249440/annelies76587.pdf> [Accessed 17 August 2014].

World Bank, 2013. Knowledge Resources: Indicators Group. [online] Available at: <http://rru.worldbank.org/> [Accessed 22 August 2014].

WEF (World Economic Forum), 2013. The Global Competitiveness Report 2013–2014: Full data edition. [online] Geneva, Switzerland: WEF. Available at: <http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013-14.pdf> [Accessed 01 August 2014].

Zahra, S.A. and Covin, J.G., 1995. Contextual influences on the corporate entrepreneurship-performance relationship: A longitudinal analysis. Journal of Business Venturing, 10(1), pp. 43-58.

model de evaluare a caracterului antreprenorial …

Documents