modernism vs. postmodernism
DESCRIPTION
Proiect caracteristici de diferențiere între modernism și postmodernism - CRP, anul III, sem. ITRANSCRIPT
MODERNISM POSTMODERNISM
Romantism/Simbolism - mit, mitologie, cultura eroilor, bildungsroman, construcție simbolicăParafizică/ Dadaism - cauzalitatea eroică și mitologia romantică dispar, apare paradigma
întâmplătorului, selectarea e la întâmplare
Formă - derivă din ierarhii, model conjunctiv închis, așezarea între repere spațiale, izolarea
minorității, consacrarea genului proxim
Antiformă - model disjunctiv, deschis, cauzalitatea se pulverizează, spațiul este difuz, morofologia
nu mai este garantată tipologic, deschiderea se face oriunde prin conexiune
Scop - discurusul este orientat, construit cauzal, rezultat pe termen lungJoc (play) - trăire limitată în timp, hedonism, orientarea către prezent, dispar regulile și rezultatul și
caracterul de competiție
Design - coerență cauzală, generează o tractetorie a obiectului Chance - neputința de a stabili reguli, cauzalitatea reconvertită în ”gambling”
Ierarhie - relaționare strică între lucruri Anarhie - egalitatea de voce a tuturor elementelor dintr-o rețea
Logos - valorizarea oralității sau a scrisului, prezența autorului impune centralitate în existențăTăcere - bruiaj format din număr prea mare de voci, dipariția autorului, opera deschisă, deschiderea
spațiului alb (pentru orice sens)
Operă - obiectul de artă este finit, născut din istoria autorului și consacrat unui anumit timp, arta
este muzeificabilă, tabloul poate fi închis în ramă
Performance - actul artistic nu se mai raportează la posteritate, ci se consumă, reglaj între artă și
realitate, relație inversată cu timpul - obiectul artei moare (dar are ca testimonial fotografii, filme,
diapozitive)
Distanță - are funcție identitară, garantează indiviziunea, delimitează ceea ce se poate opuneParticipare - entuziasm, fără caracter spiritualist, dislocare, Machel Duchamp inventatorul ready-
made-ului deschide participarea, fără a evoca
Creație - totalizare - centripet, sensul este închis, univoc, fără răscruci, unitatea este girată de
creator
Deconstrucție- decreație - depășirea unității semnificative, niciun dintre sensuri nu poate apăra.
Este întudită cu deseminarea lui Derrida, metamorfoza semnului în spațiu alb, transformă sensul
adevărat în sensuri alternativeSinteză - construită gravitațional, direcționată către finalitate și concluzii. Modernismul e etic și
normativ.Antiteză - prelungirea avangardei istorice, lucrările postmoderne au aer conglomerat
Prezență - garantează coerența lumii, este valorică și valorizantă, caracter normativ, implică ideea
de dezvoltarea cauzală
Absență - funcție similară tăcerii, implică moartea autorului, a lectorului, construirea găurilor într-o
lume declinată negativ, personajul se conștientizează pe sine. Absența este un spațiu în care se
poate scrie și citi orice, garanția jocului și a înlocuirii ”history” cu ”his story”
Mastercode - limbaj auctorial, evocă unificarea postbelică a limbajelor prin discursuri de autoritateIdiolect - limbaj logoreic, gregar. ”aici” și ”acum” pentru a te face auzit, altfel idiolectul rămâne
doar zgomot bableic, imposibil de descifrat
Simptom - decurge din cauzalități, este rezultatul, efectul, are rol testimonial, face vizibilă originea,
aduce în prezent istoria
Dorință - deschide o lume a potențialității, lucrul dorit este inexistent, este orientată către viitor,
vocației ei este de a anula obiectul, impune un fel de cauzalitate prin exprimare, este o negație
Tip/model - consemnarea ierarhică Mutant - normele inutile, aduce surpriză și deviere
Masculin vs. Feminin - genurile sunt clasate ptr alimentarea tipologiilor Polimorf vs. Androgin - genuri de sinteză, marginile dispar, apare conviețuirea sintagmatică
Paranoia - boală orientată, cultul eroilor, structuri ierarhice, formalism Schizofrenie - rupe raporturile de stabilitate și dereglează, dizolvă și deconstruiește aleatoriu
Origine - Cauză - resursele în simptomeDiferență - diferență/urmă - concepte lansate de Jaques Derrida, incapacitatea semnului de a
trimite la un referent, urma - ideea că semnul e gol
Dumnezeul Tatăl - semnifică forța generatoare Sfântul Duh - caracter non-personal, ubicuu, imposibil de circumscris
Metafizică - cauzală, organizată, verticală Ironie - sintagmatică, locală și are rol de anestezie
Determinare - decurge din modul cauzal de gândire Indeterminare - o altă denumire pentru conceptul de ”play”
Transcendență - decurge din sensul metafizic, spiritualist și semantic al modernitățiiImanență - existența cotidiană, presupune imposibilitatea unei vocații, se leagă de caracterul de
aparență, absență și disperare
Selecție - din capacitatea de a selecta paradigme, crează elite, decantează identități, produce
minoritatea, e capacitatea de a construi sisteme etice, a eroiza
Combinație - caracter sintagmatic, metonimic, modularitatea lumii, dispar reperele valorile,
generarea unui model funcțional, posibilitatea de a citi diferit același sistem
Rădăcină/ adâncime - dezvoltarea pe verticală, vocație ascensională, funcție volițională, se
construiește sub imperativ, ia în stăpânie pământul
Rizom/Suprafață - rădăcină de suprafață, incapacitatea de a controla spații profunde, termen lansat de Gilles
Deleuze, marchează punctele vitale, punctele de conexiune (este atuul), compensează ptr vocația de adâncime a
rădăcinii, supraviețuiește translația timp/spațiu, existență ambutală care acoperă orice spațiu
Interpretare/citire - credința în forța semnificațieiAnti-interpretare/neînțelegere - refuzul de a trimite la un sens univoc, dispariția autorului omniscient, conceptul
de re-reading - deschiderea către mai multe sensuri, floating opera - semnul lăsat de fiecare lectură,
misunderstanding - semnificantul devine bruiaj
Semnificat - sens, mesaj, conținuturi Semnificant - absență, formă goală
Lizibil - capacitatea auctorială de a transmite un text, prezența autorului, cumințenia lectorului,
persisțența mesajului dincolo de forma de expresie
Scriptibil - textul abandonat, bruscat semnificativ de lector, împachetat semnificativ ptr că se poate
face uz de text, gest auctorial relativModel narativ - legitimitatea marilor povestiri, meta-narațiuni, eroi, coduri etice cu bariere
ontologice, concepte: moarte, dragostea, binele, răul, dreptatea, exsersate în epopee, drame,
romane fluviu
Model antinarativ - caracterizat prin mica istorie, dispariția marilor povestiri, existențele sunt
parțiale, fragmentare, personajul participă și nu poate fi legitimat, nu se construiește
Centralitate - univocă, din scop, ierarhie, Logos, totalizare, sinteză și simbolism, modernitatea este o lume
așezată, ordonată, cuminte, capabilă de avangardă -cu platformă, cu manifest, ideea de a refuza muzeul /
Paradox: avangardă istorică este centralizată și se opune modernismului de tip tradiționalism, dar prin negație
acesta îți crează propriul centru
Dispersie - exclude atuurile date de negație, asumarea marginilor, punctelor îndepărtate din rețea,
vine din ubiciuitate, lipsa ierarhiei și face posibilă ideea de joc/postmodernism = timpul
avangardelor seriale
Gen - limită - genul garantează forma, singura pe baza căreia obiectul poate fi consacrat,
clasamente, diagnostic, așezarea obiectului în regim cunoscut
Text-intertext - textul = flux imposibil de dirijat, depășește creatorul, semnele grafice, are caracter impersonal,
dizolvă autorul/intertext = rețea universală de text în care orice fragment se poate corecta
Semantică - încrederea în sens, mesaj, în sens definit de expresie, o știință care pleacă de la sens și
duce către expresie
Retorică - pleacă de la expresie, tehnică a semnificantului, arta așezării cuvintelor cu rol persuasiv,
manipularea sensului, sens agățat de moment în timp
Paradigmă - posibilitatea de a substitui, modernitatea = un sis. ce garantează găsirea
echivalentelor, se pot genera modele substituitive, construi paradigmatic, asigură evoluția
Sintagmă - model al juxtapunerii, sistem ce se formează prin apropiere, recurge la logica ierarhică,
mai mobilă, fragmmentală în esența ei, criteriul de aderență nu e logic, ci de vecinătate, model
justificat de prezență, fără vocație istoricăMetaforă - modernismul se definește prin ea = capacitatea simbolică a discursului metaforic, metafora
desemnează un obiect care ține locul unui alt obiect, capacitatea obiectului care nu e prezent de a alimenta, de a
instaura, de a susține obiectul cu rol de semnificat/ raport cu vocație spirituală, confirmat de capacitatea
modern. de a se contrui semnificativ
Metonimie -juxtapunere, vecinătate, nu piramidă, ligura unei lumi bazate pe semnele fragmentării, semnificantul
este un obiect spart, distorsionat = vizibil doar în frecvența sa, partea înlocuiește întregul = negarea unor
raporturi de mărime și forță + a ierarhiei. / practica fluxului textual = sedimentează citatul = fațada e o oglindă ce
preia fragmente din lume