modul tematic 1

MODUL TEMATIC 1MODUL TEMATIC 1

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU”Departamentul: SINTEZA DE PROIECTAREAn universitar: 2009 -2010

Coordonatori:Lect. arh. Mariana FETTILect. dr. arh. Alina VOICULET

2


CERCETARE DEPARTAMENT SINTEZA DE PROIECTARE AN IV/V AN UNIVERSITAR 2009-2010

MODUL TEMATIC 1: Adăpostirea – spaţiu destinat relaxării, siguranţei şi sănatăţii – element definitoriu în evoluţia omenirii.

A. PROGRAM-LOCUINȚA A. PREZENTARE PROGRAM - TIPOLOGII (în funcție de regimul înălțime)

I. CLĂDIRI CU MAI MULTE ETAJE1. VOLUMUL DEFININD STRUCTURA:

caracteristici: două opțiuni de orientare: către stradă sau către curtea interioară; în multe cazuri curtea interioară este direct conectată la nivelul parterului cu spațiile străzii; curtea servește ca spațiu semipublic, spre care se

deschid balcoane, logii; permite toate tipurile de planimetrie/organizare funcțională; * plan corelat: respectă configurația tramei stradale, relaționată cu înălțimea, orientarea, adâncimea și curtea interioară; * plan liber: subîmpărțirea în structuri individuale, corelat cu aliniamentul fronturilor existente, împărțit în mai multe volume; etc.

categorii: dezvoltare în formă de U completând sau nu un front existent (Diener & Diener, Reihenring, Amerbachstrasse, Basel, 1985) dezvoltare monobloc prin ocupare intensivă pe perimetru lotului în jurul unei curți interioare (Alvaro Siza, tha Hague Schilderswijk, 1988) tipologie bară, monobloc cu unități repetitive în completarea unui front existent (Office for Metropolitan Architecture / OMA, Berlin-Kreuzberg,

Friedrichstrabe 207/208, 1989) dezvoltare perimetrală de-a lungul străzii, dezvoltat pe două parcele diferite aliniate la frontul stadal, situate de-o parte și de alta a unei artere

secundare (Homan&Lobato, The Hague, Gravenzandelaan, 1991) dezvoltarea în terase (Josep Torne, Villa Olimpica, Unidad de Proyecto 7.4, Barcelona, 1991) 'superblocul' (Hans Kollhoff, KNMS-Eiland, Piraeus, Levantkade 8, Amsterdam,1994) dezvoltare pe 2 rânduri de-a lungul unei străzi, cu curți interioare deschise către stradă (Martin Spuhler, Selnau, Sihlholzlistrasse, Zurich, 1995)

3


dezvoltarea pe 2 rânduri cu curte interioară introvertită (Neutelings Riedijk, Hollainhof, Ghent, 1999)

2. INSERȚIA URBANĂ: caracteristici:

dezvoltarea cu numărul cel mai mare de restricții, din punct de vedere al dezvoltării în adâncime în cazul în care vecinatățile sunt diferite; strategia de dezvoltare trebuie să răspundă solicitărilor zonei putând face excepție de la contracticțiile generate de orientare și imagine; etc.

categorii: tip plombă cu curte spre stradă, cu prelungirea spațiului public, stradal, cu spațiul curții amenajate (Georg Heinrichs, Uhlanstrasse 195, Berlin-

Charlottenburg, 1974) tip plombă cu patio, utilizare intensivă a terenului completând un front existent (Antonio Cruz, Dona Maria Coronel, Calle, Sevilla, 1976) 'shelf house' (Kjell Nylund, Admiralstrasse 16, Berlin-Kreuzberg, 1986) dezvoltare pe adâncimea lotului, între două calcane, volume interconectate pe toată lungimea lotului (Philippe Gazeau, 46, rue de l'Ourcq,

Paris, 1993) + (Herzog & de Meuron, Schutzenmattstrasse 11, Basel, 1993) locuinţe unifamiliale dezvoltate pe mai multe nivele (Hohne & Rapp, casa Santen, Borneo, Amsterdam, 2000)

3. CLĂDIRI DE COLȚ: caracteristici:

inserție direct relaționată cu dezvoltarea la nivel urban, atât al arterelor spre care este orientată cât și spre țesutul existent alăturat; clădirile de colț ocupă o poziție deosebită în planificarea urbană; marchează finalitatea unei artere de circulație, și este vizibilă pe toate cele 3 laturi; etc.

categorii: clădire tip galerie (Herzog & de Meuron, Allschwilerstrasse90, Basel, 1988) clădire de colţ izolată, fără contact cu vecinătațile (Hilde Leon, Berlin-Kreuzberg, Schlesische Strasse, Taborstrasse, 1993) clădire de colţ ca terminaţie a unui fond construit existent pe o latură, completează o clădire existentă pe o latură rezultând 2 fațade principale

către arterele de circulație (Morger & Degelo, Muhlheimer Strasse, Basel, 1993)

4


4. CLĂDIRI CU CALCAN: caracteristici:

cazuri singulare extreme, prin care clădirea permite orientare către unul sau două puncte cardinale; rezultantă contextuală a densității țesutului urban; etc.

categorii: alipire la calcan pe 2 laturi opuse, clădiri între două calcane (Otto Steidle, Berlin-Kreuzberg, Kopenicker Strasse, 1985) completări ale construcţiilor existente, completări fronturi prin extensie/alipire (Gustav Peichl, Berlin-Tegel, Schlosstrasse, 1989) alipire la calcan pe 2 laturi alăturate (Josep Llinas, Ciutat Vella, Carrer Carme, 1994) alipire la calcan pe 3 laturi (Francis Soler, cite St. Chaumont, 1993) alipire la calcan prin extensii ale volumului major generând curți succesive (Herzog & de Meuron, rue de Suisses, 14eme Arrondissement, Paris,

2000)

5. CLĂDIRI IZOLATE: caracteristici:

*tip restrâns: locuințele multifamiliale asigură avantajele unei locuințe unifamiliale: nr. mic de ocupanți, amplasarea în mediul suburban, orientarea pe toate patru laturile, acces pe zona centrală, relația cu spațiile verzi (grădina) are prioritate ca factor determinant al calității locuirii;

*tip extins: structuri solitare, ansamblul rezidențial: folosește contrastul dintre cele două zone ale curții: zona publică spre strădă și zona semi-privată, curtea interioară; etc.

categorii: locuinţa multifamilială în cadru natural, cu acces comun și spații diferite interconectate (Heinz Schudnegis, Berlin-Wilmersdorf, Wallotstrasse 9,

1972) locuinţa multifamilială în mediul urban, cu nod de circulație comun și apartamente separate (Isa Sturm+Urs Wolf SA, Rontgenareal, Zurich,

1999) tip incintă, cu curte centrală comună și cursive interioare perimetrale, noduri acces amplasate în interiorul clădirii (Diener & Diener Architects,

KNMS-Java-Eiland, Amsterdam, 2001) 'mixed-used', distribuție prin intermediul cursivelor amplasate în jurul curților interioare, nodurile de acces sunt amplasate în spațiul exterior

5


(De Architekten Cie, Frits van Dongen, Botania, Amsterdam, 2002)

6. STRUCTURI PUNCTUALE: caracteristici:

clădiri lipsite de restricții din partea clădirilor învecinate; posiblități multiple de orientare față de punctele cardinale; clădiri izolate cu geometrie determinată conceptual (implică dezvoltări de forma ansamblului rezidențial); grad ridicat de eficiență economică la nivel constructiv și funcțional; unitățile aflate la nivelul parterului sunt legate de spațiile verzi din cadrul

curților interioare (curți alocate); varietatea aparatului de acces; calitate funcțională maximă pentru unitatea de locuit: apartamentele sunt dezvoltate orizontal, vertical, duplex, triplex, etaje decalate; etc.

categorii: bara urbană, element punctual (Le Corbusier, Unite d'Habitation, boulevard Michelet, Marseille, 1947) + (Florian Riegler & RogerRiewe, Graz-

Strassgang, Bahnhofstrasse 10, 1994) bara urbană, prin multiplicare (Rudiger Kramm, Frankfurt on Main, Brandhofchen 1-23, 1995) tip dală urbană (Alvar Aalto, Berlin-Tiergarten, Klopstockstrasse 30-32, Berlin, 1957) + (Oscar Niemeyer, Berlin-Tiergarten, Altonaer Strabe 4-14,

Berlin, 1957) unitate locuire cu curţi interioare (Theo Hotz, Zurich-Wetzikon, Buchgrindelstrasse 4, 1985) bare decalate, cu curte interioară deschisă spre spațiul public (Jean Nouvel, Avenue de General Leclerc, Nimes, 1987) dale decalate (Office for Metropolitan Architecture / Rem Koolhaas, Ij-Plein, Amsterdam-Nord, 1990) orientare tip 'pieptăne' deschis spre spațiul public (Steven Holl Architects, Fukuoka, Japan, 1991) 'superblocul', volum masiv, fără curte interioară, accesul la tronsoane se face la nivelul parterului prin intermediul gangurilor (Art Zaaijer & Han

van de Born, K25, Dedemsvaartweg 893, Haga, 1992) bare interconectate și curte centrală închisă (M. Kovatsch & H.Bielenski, Tyroltgrasse, Graz, 1994)

6


7. TURNURI REZIDENȚIALE: caracteristici:

clădiri de locuit peste 9 etaje, izolate, orientate în general către punctele cardinale, grupând unitățile de locuire în jurul unui nod central de acces;

apartamentele au în general simplă sau dublă orientare; lipsesc balcoanele și spațiile verzi (rar sunt folosite loggii și grădini de iarnă, lipsa); etc.

categorii: turn rezidenţial, tip monobloc, (Mies van der Rohe, 860-880 Lake Shore Drive, Chicago, 1951) + (Bertrand Goldberg, Chicago, Marina City, 1963) turn cu dezvoltare ramificată (Schipporeit & Heinrich, Chicago, Lake Point Tower, 1965) turnuri interconectate (Erick van Egeraat, Iga Stuttgart, House 13, 1993)

8. LOCUINȚE ÎN TERASE: caracteristici:

dezvoltate pe teren natural sau reproducând artificial prin configurația spațială forma terenului; etc.

categorii: clădirea preia forma naturală a terenului (Tadao Ando, Mount Rocco, II, Kobe, Japan, 1993) clădirea reproduce artificial forma terenului în terase (Georg Heinrichs, Berlin-Wilmersdorf, Wiesbadener Strasse, 1982) + (Moshe Safdie,

Habitat 67, Montreal, 1967) retragere în terase succesive în spațiul urban (Patrick Hodgkinson, Foundling Estate, London Bloomsbury, 1972) locuinţe înşiruite în terase (Hans Kammerer, Trollingerweg, Neustadt, 1972) locuinţe cuplate cu terase (Baumschlager & Eberle, Lakeside Living, Bregenzer Strasse, Bregenz, 1988)

9. VOLUMUL INTEGREAZĂ STRUCTURA: caracteristici:

inserție punctuală, definită prin elemente repetabile, trasee sinuoase și forme de dezvoltare generate de configurația terenului; clădiri în general lineare, eficiente economic; etc.

7


categorii: dezvoltare organică ramificată (Herbert Stranz, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 224, Berlin, 1968) turnuri dezvoltate pe tramă organică (Oswald Ungers, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 165, Berlin, 1969) dezvoltare tip 'tetris'/'lego' (Karl Fleig, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 187, Berlin, 1966) dezvoltare tip bare decalate, pe limita lotului și spațiul central amenajat cu parcaj subteran (Alison & Peter Smithson, Robin Hood Gardens,

London, 1972) dezvoltare radială, pe inel circular în jurul unui spațiu public (Werner Duttmann, Berlin-Kreuzberg, Mehringplatz, 1974) dezvoltare pe contur de lot (Kazuyo Sejima & Ryue Nishizawa, Kitagata apartment building, Gifu, 1998)

II. LOCUINȚE DE ÎNĂLȚIME MICĂ

1. LOCUINȚE INDIVIDUALEcaracteristici:

tipologia cea mai căutată: teren privat, intrare privată, loc parcare, configurație geometrică variabilă; etc.

categorii: locuinţa temporară (casa de vacanța) (Kisho Kurokawa, Karuizawa Capsule House, Kita-saku, Nagano, 1973) locuinţa permanentă izolată (Peter Eisenman, Cardhouse II, III, Hardwick, Vermont, 1971) locuinţa cu curte interioară (Alvaro Siza, Casa Antonio Carlos Siza, Santo Tirso, 1978) locuinţa tip 'cub' (Renzo Piano/Richard Rogers, Milan, 1974) locuinţa îngropată, pe teren orizontal (Van Berkel & Bos, Villa Willbrink, Amersfoort, 1994) locuinţa dezvoltată în jurul curţii interioare (Katsuhiro Miyamoto, House Aida-sou, Takarazuka, Japan, 1995) locuinţa unifamilială, individuală (Shigeru Ban, 2/5 House, Nishinomaiya, Osaka, 1995) + (Oma & rem Koolhaas, Floirac, Bordeaux, 1998) + (Van

Berkel & Bos, Mobius House, Het Gooi, 1998) locuinţe prefabricate (Heide von Beckerath, Dream House 1, Hamburg, 1999)

2. LOCUINȚE TIP DUPLEX

8


caracteristici: caracteristici asemănătoare locuințelor individuale; se regăsesc în general în cazul locuințelor înșiruite, orientare pe trei laturi; eficiență economică; etc.

categorii: duplex semicuplat (Fred Bos, Straat van Ormones, Delft, 1990)+(Jan Pesman, Straat van Ormones, Delft, 1990) + (Bjarne Mastenbroek & MVRDV,

Villa KBWW, Utrecht, 1997) duplex cuplat (Harry Gugger, Bruderholz, Basel, 1996) duplex 'pe apă' (Art Zaaijer, Floating houses, Ij-Burg, Amsterdam, 2001)

3. LOCUINȚE ÎNȘIRUITEcaracteristici:

separare între zona publică, din fața casei, și semipublică, grădina privată; clădirea are dublă orientare; flexibilitate volumetrică la nivelul inserției urbane, separare verticală între spațiul de zi și zona de noapte; etc.

categorii: locuinţe înşiruite de înălţime mică decalate (Philippen, Randall & Parkes, London-Hatfield, The Ryde, 1964) locuinţe înşiruite cu mai multe etaje cuplate (Herman Hertzberger, Diagoon-Houses, Delft, 1976) + (Tegnestuen Vandkunsten, Egebjerggard,

Kopenhagen-Ballerup, 1996) locuinţe înşiruite în pantă, mediu urban (Peter Haas& GunterHermann, Altenbergstrasse, Stuttgart, 1982) locuinţe înşiruite tip cutie (Nicholas Grimshaw & Partners, Grand Union Walk, Camden, London, 1988) locuinţe înşiruite în terase (GFP & Associates, Kirchholzle Residential Park, Schopfheim-Wiechs, 1990) ansamblu locuinţe înşiruite, duplex+individuale (Neutelings Riedijk Architects, 4th quadrant, Harderwijkerzand, Huizen, 1996) ansamblu locuinţe înşiruite în dublu tract (MAP Architects, Borneo, Amsterdam, 2000)

9


4. HIGH-DENSITY, LOW-RISE: caracteristici:

construcții cu densitate maximă înafara mediului urban: locuințe unifamiliale, locuințe tip covor, locuințe înșiruite; etc.

categorii: ansamblu locuinţe înşiruite în pantă (Atelier 5, Halen Housing Development, Herrenschwanden, Bern, 1961) dezvoltare tip covor (Reinhard Gieselmann, Carpet Development, Ludwig-Windhorst-Strasse, Karlsruhe, Vienna, 1961) + (Storgard & Nielsen,

Herstederne, Galgebakken, Denmark, 1974) dezvoltare cu curţi interioare (Alvaro Siza, Quinta da Malagueira, Evora, 1977) ansamblu locuinţe înşiruite, unități duplex interconectate intercalat, ansamblu înălțime medie, 5 etaje (Darbourne and Darke, Marquess Road,

London Islington, 1977) + (Atelier 5, Siedlung Ried 2, Brueggbuhlstrasse, Niederwangen, 1990) ansamblu rezidenţial cu curţi interioare (Steidle+Partner, Wien-Sud, Wienerberggrunde, Ottostrasse, Vienna, 1993) + (Michael Alder,

Vogelbach, Riehen, basel, 1992) unitate în ansamblu (Rem Koolhaas & OMA, Nexus World, Fukuoka, 1991) locuire intensivă (Chiba Manabu Architects, Eda Housing, Yokohama, Kanagawa, 2005)

B. LEGISLAȚIE NP.057-02 (revizuire NP016-96) Normativ privind proiectarea clădirilor de locuințe; NP.063-02 Normativ privind criteriile de performanță specifice scărilor și rampelor pentru circulația pietonală în construcții; NP.064-02 normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit; NP.068-02 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare; NP.051-2001 Normativ pentru adaptarea clădirilor civile și spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap; NP.24-97 Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme; NP.25-97 Normativ pentru proiectarea construcțiilor publice subterane; Lg.nr.10/1995 privind calitatea în construcții, modificată cu Legea nr. 506 din 04 mai 2007, privind calitatea în construcții; Lg.nr.114/1996 legea locuinței, etc.--------------------------------------------------------------------------------------------------------- P.118-99 Normativ de siguranța la foc a construcțiilor;

10


MP.008/2000 Manual privind exemplificări, detalieri și soluții de aplicare a prevederilor normativului P118-99 «Siguranța la foc a construcțiilor»; P.102-2001 Norme tehnice privind proiectarea și executarea adăposturilor de protecție civilă în subsolul construcțiilor noi (ord.1435/2006 și ord.

560/2005); GP.058/2000 Normativ privind optimizarea nivelului de protecție termică la clădirile de locuit; NP.061-02 Normativ pentru proiectarea și executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri, etc.

C. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Ando, Tadao, Le Corbusier: Houses, Toto, 2001. Archiv, B. & Droste M., Bauhaus 1919-1933, Taschen 25ed., 2006. Asensio, Francisco, Atlas Architectural Houses, Atrium Books, 2005. Beaver, Robyn, 100 More of the Wold's Best Houses, Images Publishing, 2006. Benton, Caroline M., Le Corbusier and the Maisons Jaoul, Princeton Architectural Press, 2009. Benton, Tim, The Villas of Le Corbusier and Pierre Jeanneret 1920-1930, Birkhauser Basel, 2007. Broto, Carles, Compact Houses, Links International, 2005. Broto, Carles, Houses Now: Unique Houses, Links International, 2008. Broto, Carles, Houses Now: Town Houses, Links International, 2006. Broto, Carles, New Concepts în Housing, Links International, 2005. Buisson, E. & Billard T., The Presence of the Case Study Houses, Birkhauser, 2004. Canizares, A.G., New Apartments, Collins Design, New York, 2005 . Cohen, J.L., Mies van der Rohe, Hazan, 1994; Corbusier, Le, Le Modulor and Modulor 2 (ed. Eng.), Birkhauser Basel, 2000. Corcuera (Ed.), Antonio, Contemporary Houses, Tandem Verlag GmbH-Ullmann/Loft Publications, 2006. Crosbie, M.J., Living Together: Multi-Family Housing Today, Images Publishing GroupPty, 2007. Crosbie, M.J., Multi-Family Housing: The Art of Sharing, Images Publishing GroupPty, 2006. Curtis, W.J.R., Le Corbusier. Ideas and Forms, Phaidon Press Ltd, London, 1986; Daguerre, Mercedes, Twenty Houses by Twenty Architects, Phaidon Press, 2005. Davies, Colin, Key Houses of the Twentieth Century: Plans, Sections and Elevations, Norton & Company, 2006. ed. 2G 48/49 Mies van der Rohe: Houses, Editorial Gustavo Gili, 2009.

11


ed. Living în the New Millenium: Houses at the Start of the 21st Century, Phaidon Press, 2009. Ford, E. R., Details în Modern Architecture, vol. I-II, Cambridge Ma, The MIT Press, 1994/1996; Forster, Wolfgang, Housing în the 20th and 21st Centuries, Prestel, 2006 Frampton, K., Le Corbusier, Hazan, Paris, 1997; French, Hilary, New Urban Housing, Yale University Press/Laurence King Publishing Ltd., 2006. French, Hilary, Key Urban Housing of the Twentieth Century: Plans, Sections and Elevations, Norton & Company, 2008. Friederike (Ed.), Schneider, Grundribatlas-Wohnungsbau, Birkhauser Verlag, 2004. Friedman, Mildred, Frank Gehry: The Houses, Rizzoli, 2009. Gast, Klaus-Peter, Living Plans: New Concepts for Advanced Housing, Birkhauser Verlag , 2005. Gimenez, A. & Monzonis C., Single-Family Housing, Editorial Pencil, 2008. Gimenez, A. & Monzonis C., Multi-Family Housing 8, Editorial Pencil, 2008. Haro, F. & Fuentes O., Houses: Proportions & Harmony, Arquitectos Mexicanos Editores, 2006. Hess, Alan, Oscar Niemeyer Houses, Rizzoli, 2006. Iwatate, M. & Mehta G.K., Japan Houses, Tuttle Publishing, 2005. Jodidio, Philip, Architecture Now! Houses, Taschen, 2009. Kramer, Sibylle, Town Houses & More, Verlagshaus Braun, 2008. Kunz, M.N., Best Design Modular Houses, Birkhauser, 2005. Lahti, M. & Jetsonen S.& Naito H., Alvar Aalto Houses, Finnish Building Centre, 2005. Lapuerta, J.M., Collective Housing: A Manual, Actar, 2007. Llorella, Anja, New Minimalist Houses, Harper Design International, 2006. McCoy, Esther, Case study Houses: 1945-1962, Hennessey & Ingalls, 1977. McLeod, Virginia, Detail în Contemporary Residential Architecture, Laurence King Publishing Ltd., 2007. Meier, Richard, Richard Meier Houses and Apartments, Rizzoli International, 2007. Mohney, D., & Jenkins S., The Houses of Philip Johnson, Abbeville Press, 2004. Moreno, E. & Vranckx, B., 200 Outstanding House Ideas, Firefly Books, 2009. Mornement, A. & Biles A., Infill: New Houses for Urban Sites, Laurence King Publishers, 2009. Nasple & Asakura, Tokyo Houses, teNeues, 2002. Neufert, Ernst, Architects' Data (3rd edition), Wiley-Blackwell, 2002.

12


Norberg-Schulz, C., Systeme logique de l architecture, Mardaga, Liege, 1998; Paredes, Cristina, Houses and Materials, Loft Publications, 2008. Pfeifer, G. & Brauneck P., Town Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2008. Pfeifer, Gunter, Row Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2007. Pfeifer, Gunter, Courtyard Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2007. Pfeifer, Gunter, Freestanding Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2009. Pilar, Chueca, Houses Now: Urban Houses, Links International, 2008. Pollock, Naomi, Modern Japanese House, Phaidon Press, 2005. Pople, Nicolas, Small Houses: Contemporary Residential Architecture, Universe, 2003. Rowe, C., 'Transparency: Literal and Phenomenal' în The Mathematics of the ideal Villa and Other Essays, MIT Press, Cambridge Mass., 1982; Schittich (Ed.), Christian, High-Density Housing (în Detail), Concepts-Planning-Construction, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2004. Schittich (Ed.), Christian, Cost-Effective Building (în Detail), Economic concepts and constructions, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2007. Schittich (Ed.), Christian, Single Family Houses (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2005. Schittich (Ed.), Christian, Housing for People of All Ages (în Detail), flexible, unrestricted, senior-friendly, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2007. Schittich (Ed.), Christian, Semi-Detached and Terraced Houses (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2006. Schittich (Ed.), Christian, Building Simply (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2005. Sejima, K. & Nishizawa, R., Sanaa: Houses, Actar, 2007. Smith, Elizabeth, Case Study Houses, Taschen, 2002. Strongman, Cathy, 100 Houses: Modern Designs for Contemporary Living, Merrell, 2009. Toto, Contemporary Japanese Houses: 1985-2005, Art Data, 2006. von Meiss, P., De la cave au toit, PPUR, Lausanne, 1991; Webb, Michael, Art Invention House, Rizzoli, 2005. Weintraub A. & Hess A., Frank Lloyd Wright: Prairie Houses, Rizzoli, 2006.

întocmit: asist.drd.arh. Alexandru CRIȘAN & asist.drd.arh. Ana-Maria CRIȘAN

13


B. TURISM

1. Prezentare program 1.1. Introducere 1.2. Definitii

2. Evolutie program 2.1. Scurt istoric 2.1.1. Europa 2.1.2. Romania 2.2. Tendinte actuale: Design Hotel/ Boutique Hotel

3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare 3.1. hoteluri 3.2. hoteluri-apartament 3.3. moteluri 3.4. hosteluri 3.5. vile 3.6. bungalow-uri 3.7. cabane turistice 3.8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping 3.8.1. campingurile 3.8.2. satul de vacanţă 3.8.3. popasul turistic 3.9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice 3.9.1. pensiunile turistice 3.9.2. pensiunile agroturistice 3.10. apartamente sau camere de închiriat 14


3.11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime 3.12. condominium

4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)

4.1. Clasificarea hotelurilor dupa numarul de stele 4.1.1. hoteluri de 5 stele 4.1.2. hoteluri de 4 stele 4.1.3. hoteluri de 3 stele 4.1.4. hoteluri de 2 stele 4.1.5. hoteluri de 1 stea

4.2. Clasificare după locaţie 4.2.1. Hoteluri în centrul oraşelor 4.2.1.1. Hoteluri de lux (4 – 5 stele) 4.2.1.2. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels” 4.2.1.3. Hoteluri în oraşe turistice 4.2.2. Hoteluri de tranzit -“Motor Hotels” 4.2.3. Hoteluri lângă aeroporturi 4.2.4. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels” 4.2.5. Hoteluri în staţiuni- “Resort Hotels”

5. Descriere functionala 5.1. Amplasarea şi orientarea 5.1.1. Poziţionarea acceselor

5.1.1.1. accesul auto clienţi 5.1.1.2. accesul auto de serviciu

5.1.2. poziţionarea volumului cazării

15


5.2. Schema functionala 5.3. Tipuri de plan 5.3.1. Plan simplu tract 5.3.2. Plan dublu tract 5.3.3. Plan de tip “punct” 5.3.4. Plan cu atrium 5.4. Accese 5.4.1. Acces pietonal 5.4.2. Acces auto 5.4.2.1. acces auto public 5.4.2.2. acces auto de serviciu 5.4.3. Acces principal (pietonal si auto- public), Hol, Recepţie 5.5. Parcaje 5.6. Circulaţii 5.6.1. Nod principal 5.6.2. Nod secundar (de seviciu) 5.6.3. Căi de evacuare 5.7. Celula de cazare: dimensiuni, dotări, instalaţii 5.8. Alimentaţie publică 5.8.1. Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria) 5.8.2 Bar de zi (legătura cu hotelul, legătura cu restaurantul, aprovizionare) 5.8.3. Bucătăria (legături funcționale, fluxuri, dimensionări)

6. Exemplu

7. Legislaţie specifică- normative8. Bilbliografie selectiva9. Anexe

16


1. Prezentare program1.1. Introducere1

Turismul consta in deplasarea persoanelor in scop recreational sau de afaceri. Turismul a devenit o activitate de relaxare globala. In 2008 s-au inregistrat peste 922 milioane de sosiri internationale, cu o rata de crestere de 1,9%, comparativ cu 2007. Ca urmare a recesiunii, cererea de turism intenational a scazut simtitor, incepand cu inceputul lunii iunie 2008, cand rata cresterii numarului de sosiri a scazut cu 2% pe perioada verii, iar acest spor negativ a scazut cu 8% in cursul primelor 4 luni ale 2009. Dupa acest moment situatia s-a agravat si cu aparitia epidemiei de gripa, iar turismul continua pe un trend descendent. Turismul este vital pentru multe tari, ca cele apartinand Uniunii Europene, Egipt, Grecia, Tailanda, ca si multe natiuni insulare, cum ar fi Bahamas, Fiji, Maldives si Seychelles, fapt datorat influxului de venit din tranzactionarea de bunuri si servicii si oportunitatea crearii multor locuri de munca in industria serviciilor asociate turismului.

1.2. Definitii2

Organizatia Mondiala a Turismului defineste „turistul” ca persoana care „calatoreste si petrece un timp intr-un spatiu in afara celui obisnuit, pentru o perioada mai lunga de 24 de ore, dar nu mai mult de un an consecutiv, in scopul relaxarii, afaceri sau alte activitati din care nu rezulta remuneratie in locul desfasurarii lor”. Liga națiunilor descrie în 1936 turistul străin ca fiind “cineva care călătorește în străinătate pe o durată de cel puțin 24 de ore” iar Organizația Națiunilor Unite completează în 1945 afirmatia, precizând durata maximă a șederii: 6 luni. Hunziker si Krapf, in 1941, defineau turismul ca „suma fenomenelor si relatiilor care deriva din deplasarea si ramanerea intr-un loc a non-rezidentilor, atat timp cat acest lucru nu rezulta in rezidenta permanenta si nu este relationat cu castiguri financiare” In 1976, explicarea notiunii de catre Societatii Turismului din Anglia era: „Turismul este deplasarea temporara , pe termen scurt, a persoanelor, cu destinatie in afara spatiilor in care isi desfasoara in mod normal viata si activitatea, deplasare corelata cu activitatile desfasurate in timpul sederii. Include deplasarea in orice scop.” In 1981, Asociatia Internationala a Expertilor Stiitifici in Turism defineste turismul ca suma activitatilor alese voluntar si desfasurate in afara spatiului casei.

1 http://en.wikipedia.org/wiki/Tourism2 Idem 1

17


Natiunile Unite, in studiul „Recomandari asupra statisticilor in turism: turism domestic” din 1994, clasifica trei forme de turism. Prima forma este turismul domestic, care implica deplasari ale rezidentilor unei tari in interiorul tarii respective. „Inbound turism” desemneaza non-rezidentii care vin in tara respectiva. A treia categorie o reprezinta „outbound turism”, care implica rezidentii acelei tari, care se deplaseaza intr-o tara straina. UN a identificat categorii secundare, care deriva din primele trei:-turismul intern, care este suma turismului domestic cu „inbound turism”-turismul national, care il combina pe cel intern cu „outbound turism” si-turismul international, care reuneste „inbound turism” cu „outbound turism”

2. Evolutie program2.1. Scurt istoric2.1.1. Europa

Primele aşezări / oraşe turistice în Europa Au aparut în Roma Antică și au fost legate de izvoarele termale. Aristocrații romani detineau vile în aceste zone sau veneau ca oaspeți ai prietenilor și rudelor. Exemple: -Baiae3 Era o stațiune la modă în Republica Romană, situată în regiunea Campania de astazi, la Golful Napoli si a fost cel mai important centru de ape termale și minerale al antichității. Băile erau umplute cu apă termală captată din izvoarele subterane și transportată în bazine printr-un sistem de conducte. Apa era folosită pentru relaxare dar și în scopuri terapeutice. “Orașul turistic” avea atunci si are si astazi o importantă componentă de reprezentare, cetățenii de vază ai republicii fiind posesori de vile în oraș (ex. vilele lui Iulius Caesar și Nero) și viața politică și mondenă fiind continuata aici. -Bath4

Se afla în provincia Bretania (Anglia) si a fost locuit de romani între 60 – 400 en. Acestia au construit băi și un templu pe dealurile ce încadrează valea râului Avon în Somerset, în locul cu singurele izvoare termale din Marea Britanie. Stațiunea a devenit populară în timpul epocii georgiene.

3 http://en.wikipedia.org/wiki/Baiae4 http://en.wikipedia.org/wiki/Bath,_Somerset18


Hanul Era legat de activități comerciale și pelerinaje Santiago de Compostela (în Galitia în Nord-Vestul Spaniei) era una din principalele direcții de pelerinaj pentru Evul Mediu creștin. El Camino Frances (denumit si El Camino de Santiago) era în sec. XI drumul medieval principal care unea Pirineii cu Santiago de Compostela, trecând prin Joca, Pamplona, Estella, Santillana del Mar, Burgos și Leon. Pe acest traseu existau „hanuri”(diferite de hanul oriental) pentru pelerini, locuri de întâlnire a oamenilor veniti din Nord – Vestul Europei (Franța, Statele Germane, Flandra etc) care parcurgeau împreună drumul pelerinajului. Pelerinajele au fost una dintre cauzele “internaționalizării” stilului gotic în arhitectură. Aceste forme de cazare preced ceea ce se intelege prin turism, în forma actuală, care este o creație a secolului XIX . Cuvântul turism este folosit prima dată în 1811 iar turist în 1840. Călătoriile de plăcere sunt asociate cu Revoluția Industrială în Marea Britanie. Turiștii erau industriași și comercianți (aceștia din urmă, membrii ai clasei de mijloc dadeau caracterul “de masă” al fenomenului). Prima companie de călătorii / agenție de turism a fost Cox & Kings, in 1758. Destinațiile erau localități din Marea Britanie (stațiuni balneare și orașe de pe coasta de Sud Est – Southampton) dar și din sudul Europei și Elveția. Exploratori prin excelență, britanicii “au cucerit” zone și localități până atunci ignorate (Coasta de Azur) și si-au pus amprenta într-o așa de mare măsură încât numele unor locuri le păstrează amintirea.Astfe, la Nisa, promenada pe malul mării este cunoscută și astăzi ca Promenade des Anglais. Originile britanice ale turismului de pe continent se văd și în numele unor hoteluri vechi statornicite ca Hotel Bristol, Hotel Carlton sau Hotel Majestic. 2.1.2. Romania

Inceputurile turismului-Herculane5

Este cea mai veche stațiune turistică, datand din timpul romanilor, aflata pe teritoriul Romaniei. Herculane este atestat documentar din 153 e.n. sub numele „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam” și era apreciat pentru calitățile terapeutice ale apelor sale. In 1736, sub dominație austriacă, statiunea a fost reevaluata si a început reconstrucția și modernizarea băilor și a drumurilor. Pavilioanele și vilele au fost construite în stilul imperial al vremii. Măreția acelei lumi continua să fie vizibila si astăzi,după o îndelungată părăsire.

Hanul Hanul romanesc vechi a patruns in spatiul nostru prin influenta orientala. Cuvantul „han” este de origine persana si inseamna ”casa de gazduit si ospatat calatorii contra plata”.In limba romana, termenul a patruns in jurul secolului VXI, odata cu accentuarea influentei otomane asupra provinciilor romanesti,

5 http://www.herculane.org/index.html19


dar si a intensificarii relatiilor comerciale cu Imperiul Otoman. In limba turca, aceste cladiri erau denumite caravanseraiuri 6, si sunt specifice Orientului Mijlociu si Asiei Centrale. Hanurile au in general forma de patrulater, cu ziduri groase in jurul unei curti interioare, in care se intra printr-o singura poarta. La parter se gasesc pravaliile si pivnitele, iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur imprejurul cladirii, pe interior, este un pridvor cu coloane si arcade7.

Turismul in manastiri In secolele XIX-XX, iesenii isi petreceau vacantele de vara fiind cazati in manastiri, ceea ce a condus la extinderea acestora si sporirea mijloacelor de cazare (Văratec, Agapia). Acest lucru nu poate fi confundat cu turismul religios, acestia utilizand manastirile ca unica modalitate de cazare existenta la acea vreme.

Staţiunile regale (Sinaia, Bacik) Sinaia si-a inceput istoria cu aparitia Peleșului. Domnitorul Carol I, viitor rege al României, fascinat fiind de frumusețea locurilor, a început în 1873 construcția unui castel de vânatoare, edificiu inaugurat în 1883 și care va deveni reședința de vară a casei regale. Noul castel a atras mutarea Curtii la Sinaia pe perioada verii și, impreuna cu aceasta, a lumii politice și mondene a timpului. Miniștrii, oameni de afaceri, artiști si-au construit aici vile. La 10 mai se deschidea sezonul iar verile caniculare îi alungau pe bucureșteni din capitală către noua stațiune. Balcik8, micul oraș devenit parte a României, a incantat-o pe Regina Maria, care a construit pe faleza abruptă “Cuibul liniștit” – palatul, grădinile și pavilioanele din jurul său. Cum s-a întâmplat și la Sinaia, personalitățile vremii au dorit să aibă o reședință în preajma celei regale. Henriette Delavrancea proiectează o serie de vile care fac sinteza elementelor de arhitectură tradițională într-o interpretare modernă acordată tendințelor arhitecturii contemporane.

2.2. Tendinte actuale: Design Hotel/ Boutique Hotel9 Design/Boutique Hotelurile sunt hoteluri de mici dimensiuni, luxoase si personalizate, de multe ori pornind de la integrarea unei cladiei vechi cu specific intr-un concept nou de amenajare. Acestea au aparut in toata lumea, urmarind tendinta generala de cautare a unor spatii cu personalitate, care sa ofere o alternativa fata de lanturile hoteliere de mare anvergura. Unul din efectele globalizarii asupra turismului a fost uniformizarea modului de prezentare a unui lant hotelier in orice locatie pe glob. Astfel, Hilton, Radisson Sass, Sofitel, Ibis au trasaturi recognoscibile (sigle, dimensionari, mobilier etc.), care fac parte

6 http://en.wikipedia.org/wiki/Caravanserai7 http://ro.wikipedia.org/wiki/Han8 http://www.pretaporter.ro/Balcik_oras_de_stanca_alba_175.html9 http://www.designhotels.com20


dintr-o strategie de marketing a brandului trespectiv. La polul opus, se gasesc aceste mici hoteluri axate pe un stil de viata care propune un vis, o poveste, in locul unui simplu spatiu de dormit.

3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare10

3.1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;3.2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;3.3. moteluri de 3, 2, 1 stele;.3.4. hosteluri de 3 , 2 si 1 stele3.5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;3.6. bungalow-uri de 3, 2, 1 stele;3.7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;3.8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele3.9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;3.10. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;3.11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.3.12. condominium11

3.1. Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziție turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice și dispune de hol de primire (recepție) și de spații de alimentație în incintă.

3.2. Hotelul apartament este acel hotel compus din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure păstrarea și prepararea alimentelor, precum și servirea mesei în incinta acestora.

3.3. Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată atât pentru asigurarea serviciilor de cazare și de masă pentru turiști, precum și pentru parcare în siguranță a mijloacelor de transport.

10 cf. Normelor metoldologice in Romania (Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice)11 cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science

21


3.4. Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere, garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spații amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică. Structurile de primire turistice clasificate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin ca hotel pentru tineret” vor fi asimilate cu categoria „ hostel”.

3.5 Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în stațiuni turistice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice.

3.6. Bungalow-urile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte, mare) acestea pot fi construite și din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță, ca unități independente situate în stațiuni turistice sau zone turistice sau ca spații complementare pe lângă alte structuri de primire turistice. Asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii prestate de unitatea de bază, după caz. Funcționează, de regulă, cu activitate sezonieră.

3.7. Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ edusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentația și alte servicii specifice, necesare turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

3.8. Campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping 3.8.1. Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități.

3.8.2. Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalowuri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, de alimentație și o gamă largă de prestații turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).

3.8.3. Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuțe și/sau bungalowuri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare și alimentație, precum și posibilități de parcare auto.

3.9. Pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice

22


3.9.1. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 20 de camere, totalizând maxim 60 de locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.

3.9.2. Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești, sau meșteșugărești. În pensiunile agroturistice, turiștilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizați de pe plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului, pe care îl petrec la pensiune.În cadrul pensiunilor agroturistice se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, creșterea animalelor, cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfășoară o activitate meșteșugărească, cu un atelier de lucru din care rezultă diferite articole de artizanat. Activitățile în cauză trebuie să se desfășoare în mod continuu sau, în funcție de specific și sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.3.10. Apartamentele sau camerele de închiriat sunt structuri de primire turistice constând dintr-un număr limitat de spații, care oferă servicii de cazare și posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turiști.3.11. Structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.3.12. Condominium12 – program situat la granița între locuire și hotel. Unitățile de cazare (camere, apartamente, suite, vile) sunt deținute individual / închiriate și costurile pentru celelalte dotări (care pot include toate dotările specifice unui hotel) sunt împărțite.

4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)4.1. Clasificarea hotelurilor dupa numarul de stele: 4.1.1. hoteluri de 5 stele-lant reprezentativ: Hyatt Regency, Hilton, Radisson Sass 4.1.2. hoteluri de 4 stele-lant reprezentativ: Novotel, Sofitel 4.1.3. hoteluri de 3 stele-lant reprezentativ: Ibis 4.1.4. hoteluri de 2 stele

12 Cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science

23


-lant reprezentativ: Etap 4.1.5. hoteluri de 1 stea -lant reprezentativ: -

Clasificarea hotelurilor se face dupa o serie de criterii obligatorii (suprafata camerei, dotare etc. (vezi tabel) si prin oferirea unei game de servicii suplimentare, cuprinse in tariful de cazare sau cu plata separata. Aceasta gama de servicii suplimentare, printr-o combinare flexibila, genereaza un numar de puncte necesare includerii hotelului intr-o anumita categorie (vezi anexa 1- „Servicii suplimentare”).

4.2. Clasificare după locaţie13 : Locația este unul dintre cei mai importanți factori pentru succesul comercial. În funcție de poziționarea pe piață, hotelurile trebuie să fie situate lângă șosele importante, autostrăzi, aeroporturi, centre comerciale și de afaceri sau stațiuni balneoclimaterice.

4.2.1. Hoteluri în centrul oraşelor 4.2.1.1. Hoteluri de lux (4 – 5 stele) Sunt amplasate ultracentral, lângă locurile simbol ale orașelor. De mule ori numele hotelului cuprinde numele acelui loc. Se face o diferențiere între camere după vederea către oraș. Tendințele actuale sunt de personalizare a hotelului prin amenajarea într-o clădire veche și / sau printr-un concept de amenajare – Design Hotel sau Hotel Boutique 4.2.1.2. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels” Sunt caracterizate prin dotări pentru conferințe și seminarii 4.2.1.3. Hoteluri în oraşe turistice Sunt situate în orașe vizitate de un număr mare de turiști tot timpul anului. In general oferta acopera toate gradele de confort si se adreseaza tuturor categoriilor de turisti.

4.2.2. Hoteluri de tranzit “Motor Hotels” Sunt destinate persoanelor aflate în tranzit cu mașina sau motocicleta si sunt situate la intersecția unor drumuri importante, la periferia orașelor. Amplasarea pe terenuri relativ ieftine permite alocarea de suprafețe importante pentru parcare le sol și organizarea în clădiri de înălțime medie sau joasă. În general serviciile nu includ și serviciul de cameră.

13 Clasificare cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science24


4.2.3. Hoteluri lângă aeroporturi Sunt tot hoteluri de tranzit, situate în imediata vecinătate a aeroportului. Necesita recepție 24 din 24 și servicii de catering non stop; pot avea spații pentru conferințe.

4.2.4. Hoteluri pentru seminarii “Convention Hotels” Sunt caracterizate prin dotări pentru conferințe și seminarii – săli de conferințe, săli multi funcționale, spații pentru întâlniri, expoziții, birouri de închiriat. La aceste dotări se pot adăuga și cele de sport si loisir. Sunt în general amplasate în noile dezvoltări din centrele orașelor lângă centrele de expoziții (târguri) și afaceri, având o foarte bună legătură cu infrastructura de transport. Pe durata evenimentelor hotelul funcționează la capacitate maximă. Criteriul de bază în organizarea spațială este flexibilitatea. Spațiile pentru conferințe și întâlniri presupun un aparat separat de acces și primire și sali care funcționează ca foyer și/sau expoziții. Hoteluri pentru seminarii de capacitate mare pot găzdui mai multe evenimente simultan. Separarea sălilor de conferințe precum și a restaurantelor este necesară. Pentru că numărul de participanți variază de la un eveniment la altul se impune o concepție flexibilă a spațiilor pentru conferințe și a holurilor adiacente.

4.2.5. Hoteluri în staţiuni “Resort Hotels” Sunt amplasate în stațiuni climaterice sau balneare. Orientarea camerelor ține seama de peisaj și însorire. Dimensionarea restaurantului trebuie să asigure un loc pentru fiecare client. În general sejurul este lung de aceea sunt prevazute holuri generoase și spații pentru loisir (săli pentru jocuri, bar, piscină, dotări pentru sport). Pentru funcționare și în extrasezon pot fi prevăzute dotări specifice pentru seminarii și conferințe.

5. Descriere functionala Activitatile desfasurate in cadrul structurilor de primire turistice (cazare, alimentatie, agrement, tratament, comert etc.) constituie un tot unitar, fiind parti componente ale produsului turistic, care impune asigurarea corelatiei dintre categoria structurii de primire si calitatea celorlalte servicii.5. 1. Amplasarea şi orientarea In poziționarea și orientarea hotelului pe sit se va avea in vedere poziționarea acceselor (în relația cu accesele carosabile și pietonale și principalele direcții pietonale din zonă) și poziționarea volumului ce cuprinde cazarea pentru o bună orientare a camerelor.

25


5.1.1. Poziţionarea acceselor5.1.1.1. accesul auto clienţi legătură cât mai lesnicioasă și vizibilă cu strada / principalele căi de acces reprezentare (în special la hotelurile de 4 – 5 stele) evitarea intersectării cu traseele pietonale majore (dacă e cazul)5.1.1.2. accesul auto de serviciu daca este posibil, de făcut dintr-o stradă secundară separat de accesul auto clienți

5.1.2. poziţionarea volumului cazării orientarea camerelor către elementele de cadru natural (pentru hotelurile din stațiuni) sau către elementele simbol ale orașului când este

posibil (hoteluri urbane) relația volumului construit cu orașul: înscrierea în reglementările de urbanism specifice zonei (retrageri, regim de înălțime, POT, CUT), în

specificul orașului (caracterul alveolar al căii Victoriei în București) reprezentativitate în oraș (capăt de perspectivă)

5.2. Schema functionalaOrganizarea funcţională a unui hotel are în vedere:

separarea / segregarea funcțională – separarea circuitului clienților de cel de serviciu ierarhizarea spațiilor în funcție de reprezentativitate caracterul public / privat al spațiilor (funcțiunilor)

Scheme funcționale (după Cezar Lăzărescu)

26


Figure 1

27


Figure 2

28


Figure 3 Schema funcțională a unui hotel (după Neufert)

29


Figure 4 Schema funcțională a unui hotel – secțiune (după Neufert)30


5.3. Tipuri de planAlegerea tipului de plan este dictată de:

orientarea camerelor extrovertit către exterior sau introvertit către un atrium orientarea tuturor camerelor către un element de cadru natural (mare, munte, cascada Niagara) sau către direcția geografică favorabilă

- plan simplu tract gradul de ocupare la sol, regimul de înălțime eficiență (hotelurile de tranzit de 1 - 2 – 3 stele, pentru care nici orientarea camerelor către un element de cadru natural și nici însorirea nu sunt

importante, trebuie să fie conformate după criterii economice. Varianta dublu tract este cvasiobligatorie pentru hotelurile până la 3 stele inclusiv, fiind cea mai eficientă.

5.3.1. Plan simplu tract - camerele sunt orientate într-o singură direcție, în general către un element din cadrul natural (mare, munte) sau catre cea mai bună însorire

Figure 5

- de cealaltă parte a circulației de nivel (coridor) sunt dispuse circulațiile verticale principale și secundare și serviciile- suprafața de coridor raportata la numărul de camere este relativ mare drept care este o soluție adoptată la categoriile superioare, justificată de orientarea preferențială sau la hotelurile sezoniere unde coridoarele pot fi deschise (cursive)- la un număr de camere pe etaj corespunzător unei categorii medii, distanța de la nodul principal la camera poate deveni prea lungă

31


5.3.2. Plan dublu tract- camerele sunt orientate în două direcții- circulațiile verticale principale și secundare și serviciile sunt dispuse în rând cu camerele - suprafața de coridor raportata la numărul de camere este mică, la fel și distanța de la nodul principal la camera – este cea mai eficientă rezolvare de plan, cvasiobligatorie pentru hotelurile până la 3 stele inclusiv

Figure 6

- dubla orientare poate crea două categorii de camere din punct de vedere al însoririi sau al orientării către elementele de cadru natural (de exemplu: bine / prost însorite, către mare / către stradă), de aceea soluția este potrivită pentru hoteluri de tranzit și nu pentru hotelurile din stațiuni

- plecând de la tipologia dublu tract pot apare o serie de variante: - cu circulațiile și serviciile dispuse în mijloc, - cu apariția unei a treia orientări sau planurile în cruce sau stea care folosesc eficient atât circulația orizontală de nivel cât și nodurile verticale și care pot genera volumetrii cu mult mai spectaculoase decât planul dublu tract (planurile în cruce solicită atenție în rezolvarea vederilor dintre fațadele perpendiculare)

32


Figure 7

33


5.3.3. Plan de tip “punct”- camerele sunt orientate în patru direcții (în cazul planului pătrat) sau are vedere 360- suprafața de coridor și numărul nodurilor verticale raportate la numărul de camere sunt mici- grad mic de ocupare la sol, regim mare de înălțime - adoptarea acestei soluții este determinată de dorința creării unui volum înalt, în unele cazuri a unei dominante verticale a zonei (uneori soluția este dictată de regulamentele de urbanism)- dimensiunea în plan, dictată de numărul și suprafața normată a camerelor (corespunzător categoriei hotelului – vezi capitolul “planul curent”) este destul de importantă; de aceea, pentru obținerea unui volum zvelt (un raport înălțime / lățime în elevație mai mare de 2,5 / 1) este de preferat să se adopte acestă soluție numai pentru regim mare de înălțime (peste 15 etaje)

34


Figure 8

5.3.4. Plan cu atrium- este consacrat de Portmann prin hotelurile din deșertul Nevada (Vegas) unde camerele se deschid către un hol interior acoperit (atrium) iar circulațiile

sunt dispuse către exterior- rezolvarea cu atrium poate avea camerele dispuse către exterior și circulațiile către interior (vezi schemă)- este o soluție scumpă (suprafața atriumului și în special volumul său și suprafața coridorului raportata la numărul de camere sunt foarte mari), dar

spectaculoasă (prin atriumul care găzduiește funcțiuni 35tudio35ntative), potrivită pentru hotelurile de 4 și 5 stele35


- soluția cere un 36tudio atent al atriumului, în special a dimensiunilor și raportului înălțime / lățime - lungimile mari ale circulațiilor orizontale de nivel determină în general apariția unor scări de evacuare (vezi capitolul “Siguranța la foc”) în plus față de

cele impuse de funcțiune (nodul principal și nodul secundar)

Figure 9

- distanța de la nodul principal la camera poate deveni prea lungă; în acest caz poate sa devină necesară apariția unui nou grup de lifturi

5.4. Accese 5.4.1. Acces pietonal

-vezi cap.”Amplasarea si orientarea”-poate corespunde cu accesul principal (auto) sau poate fi un acces pe traseul unui pietonal, din alta directie, catre holul reprezentativ al hotelului

5.4.2. Acces auto5.4.2.1. acces auto public-vezi cap.”Amplasarea si orientarea” Intrarea principala se va realiza printr-un aparat de acces de dimensiuni reprezentative. Intotdeauna vehiculele vor ajunge in fata intrarii pe mana dreapta, pentru ca vizitatorul sa fie lasat in dreptul accesului. Acesta se va realiza intr-o zona protejata printr-o copertina sau alt element constructiv.

36


Soferul masinii trebuie apoi sa isi continue traseul catre oras sau sa aiba posibilitatea de a intoarce pentru a ajunge la parcarea exterioara sau rampa de acces catre parcarea din subsol. La plecare, soferul trebuie sa aiba posibilitatea sa ia masina din parcare si sa ajunga din nou in fata accesului principal, tot pe mana dreapta, pentru a lua vizitatorii si a continua traseul spre oras.

Rampele de intrare si iesire din parcarea subterana vor fi amplasate in afara ariei vizuale a zonei principale.

37


Figure 10

38


5.4.2.2. acces auto de serviciu- este folosit pentru aprovizionarea hotelului: alimentație publică (bucătăria restaurantului, bar, administrație, mentenanță hotel, evacuarea gunoiului)

In masura in care amplasarea permite un acces secundar pe o alta strada decat cea care genereaza accesul principal, este recomandabil ca accesul auto de serviciu (aprovizionare) sa se realizeze pe aceasta strada. Daca accesul se va realiza printr-o singura strada, este posibil ca accesul de serviciu sa coincida pana la un moment dat cu accesul carosabil public, cu conditia ca acesta sa fie mai lung si deviat fata de acesta, pentru a nu crea dificultati de orientare pentru public. In ambele situatii, aprovizionarea se va face printr-o curte de serviciu, amplasata la cota terenului sau in subsol.

Aprovizionarea hotelului se face printr-o curte de serviciu. Deoarece este de preferat ca această curte să nu fie văzută din camere în multe din cazuri ea se amplasează la nivelulul subsolului (primului nivel de subsol) fiind rezolvată ca o curte săpată (curte engleză) sau acoperită parțial sau total de planșeu, rămânând deschisă spre exterior prin intermediul rampei de acces. In imediata vecinătate se va amplasa un birou de recepție marfă.

Prin curtea de serviciu se face aprovizionarea hotelului (cu alimente, consumabile, rufe curate – dacă externalizează serviciul spălătorie – și se evacuează gunoiul. De aceea în dimensionarea curții se va avea în vedere gabaritul maxim și spațiul de manevră necesar autovehiculelor care fac aprovizionarea – evacuarea.

39


Figure 11

40


Figure 12

5.4.3. Acces principal (pietonal si auto- public), Hol, Recepţie Holul trebuie astfel dimensionat incat sa permita prezenta simultana a unui numar mare de vizitatori (un autocar cu turisti care se cazeaza in acelasi timp). Receptia va fi vizibila din acces, cu un blat cat mai lung pentru a evita aglomeratia la momentul cazarii. Nodul principal (lifturi, scari) va fi amplasat in apropierea receptiei, astfel incat sa permita orientarea usoara.

41


Figure 13 Schema de organizare a holului unui hotel – (după Cezar Lazarescu)

42


5.5. Parcaje- se amplaseaza de preferinta in afara zonei care contine bara de cazare, pentru a evita dificultatea rezolvarii locurilor de parcare sub structura deasa dictata de modularea camerelor

In cazul amplasamentelor situate în București, stabilirea numărului minim de locuri de parcare se face conform prevederilor HCGMB 66/200614.Astfel pentru hoteluri (indiferent de categoria de confort) trebuie asigurat minim 1 loc de parcare la fiecare 60 mp ai suprafeței utile aferente

destinației respective (cazării). In plus se va asigura suplimentarea cu minim 20% a totalului locurilor de parcare (pentru salariați / vizitatori).Pentru funcțiunile adiacente (restaurant, sală de conferințe, piscină etc.) parcajele se vor dimensiona separat confor reglementărilor.

In functie de capacitate, parcajele se clasifica in urmatoarele categorii15:P1- pana la 100 de autoturismeP2- intre 100- 500 de autoturismeP3- peste 500 de autoturisme

Numarul de accese in parcaj pentru autoturisme se stabileste in functie de tipul, categoria si marimea parcajului:-un acces cu un fir de circulatie pe sens sau doua platforme elevatoare pentru parcajele de tip P1. Pentru accesele la parcaje cu maxim 20 autoturisme se poate prevede o platforma elevatoare.-doua accese cu un fir de circulatie pe sens sau un acces cu doua fire de circulatie la parcajele de tip P2, precum si indiferent de tip la parcajele accesibile numai personalului special angajat pentru efectuarea parcarii (in care publicul nu are acces).-doua accese din care cel putin un fir de circulatie pe sensul de intrare si doua fire de circulatie pe sensul de iesire (in cazul platii la iesire) sau doua fire de circulatie pe sensul de intrare si un fir de circulatie pe sensul de iesire (in cazul platii la intrare) la parcajele publice de tip P3

LATIMEA RAMPEI CAILOR DE CIRCULATIERAMPE DREPTE– SENS UNIC 3,00RAMPE DREPTE – DUBLU SENS 5,50

RAMPE CURBE– SENS UNIC 4,00

14 cf. “Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 66 din 2006 privind aprobarea normelor privind asigurarea numărului minim de locuri de parcare pentru noile construcţii şi amenajări autorizate pe teritoriul Municipiului Bucureşti şi aprospectelor necesare unei corecte funcţionari a arterelor de circulaţie”

15 cf. “Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme” NP 24-9743


RAMPE CURBE – DUBLU SENS 3,50 – FIRUL INTERIOR+

3,00 FIRUL EXTERIOR

NOTĂ: Circulațiile în curbă, amplasate pe un plan orizontal sau înclinat, vor avea raza de curbură exterioară pentru sens unic de minimum 8,50m Circulațiile în curbă, amplasate pe un plan orizontal sau înclinat, vor avea raza exterioară a firului de circulație interior curbei de minimum 8,50m In cazul rampelor elicoidale razele se măsoară în proiecție orizontală Dacă rampele de circulație în dublu sens sunt prevăzute cu insulă de separare între sensuri, lățimea totală a rampei se mărește cu lățimea insulei de

separare între sensuri

Panta căilor de circulație (rampe) 16

Panta rampelor este de maximum 18% pentru:- rampe drepte- rampe curbe – circulație în sens unic măsurată în axa căii de circulație sau în dublu sens, măsurată în axa firului de circulație interior curbei

Se recomandă adoptarea unor soluții în care rampa să nu depășească 15%.17

16 cf. “Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme” NP 24-9717 cf. Neufert “Manualul arhitectului. Elemente de proiectare şi de construcţie” Ediția a 37-a, adăugită și prelucrată Editura Alutus, Miercurea Ciuc 200444


Figure 14

45


Figure 1546


5.6. Circulaţii 5.6.1. Nod principalNodul principal este compus din ascensoare și scară; este destinat doar publicului, pentru circulație. Scara, în măsura în care îndeplinește condițiile normate, este folosită drept cale de evacuare. O deosebită atenție trebuie acordată dimensionării holului de etaj gîndind că trebuie să permită atât circulația persoanelor care așteaptă liftul cât și a celor care coboară din lift.

Figure 16

47


5.6.2. Nod secundar (de seviciu)Este folosit de către personalul hotelului pentru curățenia camerelor și room-service. Scara, în măsura în care îndeplinește condițiile normate, este

folosită drept cale de evacuare fiind semnalizată conform normelor.In oficiu este adusă mâncarea din bucătărie pentru serviciul la cameră cu ajutorul unui montcharge. Nodul secundar mai cuprinde o depozitare

pentru rufe murdare / curate, tubul de gunoi și un grup sanitar. Ascensorul de serviciu este folosit pentru transportul rufelor la / de la spălătorie, a consumabilelor și a obiectelor de inventar.

Ascensorul și montcharge-ul precum și scara de serviciu trebuie să corespundă în planul bucătăriei în vecinătatea zonei oficiului pentru a se putea efectua cu ușurință serviciul la camera

48


Figure 17

49


5.6.3. Căi de evacuare – amplasare și dimensionare dictată de siguranța la foc18

Prevederi generale19

In caz de incendiu trebuie asigurată:a) protecția și evacuarea utilizatorilor, ținând seama de vârsta și starea lor fizică;b) limitarea pierderilor de bunuri;c) preîntâmpinarea propagării incendiilor;d) protecția pompierilor și a altor forțe care intervin pentru evacuarea persoanelor,protejarea bunurilor periclitate, limitarea și stingerea incendiului și înlăturarea unor efectenegative ale acestuia;

Siguranța la foc a camerelor sau apartamentelor de hotel se realizează prin menținerea riscurilor de incendiu în limitele admise, limitarea propagării incendiilor o perioadă de timp normată, asigurarea posibilităților de evacuare a persoanelor și bunurilor, echiparea cu sisteme de semnalizare și de stingere a incendiilor etc.

Căi de evacuare în caz de incendiu20

In proiect vor fi asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafețe carosabile, în timpul cel mai scurt posibil și în condiții de deplină siguranță.

Căile de circulație prevăzute pentru funcționarea normală a construcțiilor trebuie să asigure și evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căi special destinate evacuării se prevăd numai când cele funcționale sunt insuficiente sau nu pot satisface condițiile de siguranță la foc.

Deschiderea ușilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior, cu excepția ușilor prin care se evacueză cel mult 30 persoane valide și a cazurilor prevăzute în normativ.

Prin deschidere ușile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să stânjenească evacuarea. (spațiul necesar deschiderii ușilor nu trebuie să se intersecteze cu fluxurile de evacuare)

18 cf. „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P 118 – 99”

19 cf. „Normativ privind cerinţele de calitate pentru unităţi funcţionale de cazare (camere, garsoniere şi apartamente) din clădiri hoteliere", indicativ NP 079-02

20 cf. „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P 118 – 99”50


Scări de evacuare interioare deschise se admit atunci când asigură avacuarea a cel mult două niveluri succesive. (de exemplu se admite o scara liberă între parter și mezanin ca scară de evacuare)

Scările de evacuare sunt drepte, de obicei în două rampe și închise. Pentru evacuare vor fi folosite în primul rând scările necesare funcțional (scara principală și scara de serviciu) dacă sunt alcătuite și dimensionate corespunzător. Suplimentar vor fi prevăzute scări de evacuare doar dacă cele necesare funcțional nu asigură performanțele normate (prin amplasarea, conformarea sau dimensionarea lor).

Timpii / distanțele de evacuare (masurate de la ușa camerei la scara de evacuare) sunt normate în funcție de posibilitățile de evacuare (într-o direcție, în două direcții) și de gradul de rezistență la foc al clădirii. În schema “Etaj curent –Timpi de evacuare” sunt trecute distanțele maxime admise în cazul clădirilor gradul I sau II de rezistență la foc (cu stâlpi, grinzi și planșee din beton armat, pereți de compartimentare și închidere din zidărie sau similar). Ușile de la scările de evacuare se deschid în sensul evacuării fără a împiedica evacuarea persoanelor de la etajele superioare (spațiul necesar deschiderii ușilor nu trebuie să se intersecteze cu fluxurile de evacuare).

Dimensionarea scărilor este determinată de numărul fluxurilor de evacuare. La clădirile pentru turism capacitatea unui flux de evacuare este de maximum 70 de persoane.1 flux de evacuare = 0,80m2 fluxuri de evacuare = 1,10m3 fluxuri de evacuare = 1,60mDe asemenea ușile vor fi dimensionate corespunzător numărului fluxurilor de evacuare.

La clădirile înalte (clădiri civile supraterane la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28m față de terenul – carosabilul adiacent – accesibil autovehiculelor de intervenție ale pompierilor pe cel puțin 2 laturi) și foarte înalte (pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 45m), se aplică în plus prevederile specifice conform Normativ de siguranță la foc a construcțiilor P-118.

Soluțiile de plan cu atrium vor ține seama de reglementările specifice corespunzătoare.21

21 Idem 1651


Figure 18

52


5.7. Celula de cazare: dimensiuni, dotări, instalaţii

-dimensiunile sunt dictate de numarul de stele dorit (vezi cap. “Clasificari”)22

-vezi anexa 2-“Structuri posibile ale spatiilor de cazare”

-baile sunt cuplate doua cate doua pentru eficientizarea instalatiilor.

22 cf „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”53


-ghena de instalatii trebuie sa fie vizitabila de pe hol, ceea ce determina pozitionarea acesteia. Din acest motiv se evita amplasarea unei axe de structura pe limita intre camere si hol si se prefera dispunerea ei pe linia dintre bai si camere.

Figure 19

54


Figure 20

55


5.8. Alimentaţie publică5.8.1. Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria)

Restaurantul este accesibil din holul principal, accesul facandu-se trecand pe langa barul de zi. Este recomandabil ca pe langa accesul din hotel sa existe si un acces direct din strada. La intrare, se va amplasa o garderoba, in relatie cu oricare dintre cele doua accese. Grupurile sanitare se vor amplasa intr-o zona excentrica, protejate printr-un spatiu tampon care sa nu permita vizibilitatea directa catre usi (panou de protectie etc). Accesele vor fi pe cat posibil amplasate opus fata de usile oficiului, directia de mers a vizitatorilor fiind in sens opus fata de directia chelnerilor la servire. Niciodata un acces nu va fi pozitionat in apropierea usilor oficiului de servire. Este preferabil ca salonul de mic dejun sa fie separat de restaurant, dar in legatura cu acesta. Este acceptata amplasarea acestuia la alt nivel decat restaurantul, cu conditia ca in imediata apropiere sa existe un oficiu, care sa comunice pe verticala cu oficiul bucatariei. Transportarea produselor se va face cu un mont-charge, prin nodul secundar. Salonul de mic dejun poate sa devina o extindere a restaurantului pentru pranz si cina.

56


Figure 21

57


Figure 22

58


5.8.2 Bar de zi (legătura cu hotelul, legătura cu restaurantul, aprovizionare)(vezi cap.” Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria)” Acesta va fi in legatura cu holul principal si zona de asteptare.

5.8.3. Bucătăria (legături funcţionale, fluxuri, dimensionări)Cazul cel mai economic este pozitionarea bucatariei la acelasi nivel cu restaurantul.Este intalnita rar si nerecomandata amplasarea acesteia la alt nivel decat restaurantul, fiind o solutie extrema si scumpa, care implica dificultati de

transport al produselor de la un nivel la altul. In acest caz, legatura pe verticala se va face printr-un oficiu la nivelul restaurantului, care sa corespunda cu oficiul bucatariei .

De asemenea, bucataria poate fi amplasata partial la alt nivel (accese personal, vestiare, sala de mese personal, receptie marfa si mare parte a depozitarilor). Aceasta solutie este benefica pentru ca reduce spatiul din parter alocat bucatariei, in favoarea spatiilor publice.

OFICIUL este “interfața” dintre restaurant și bucătărie. În oficiu este permis numai accesul personalului de servire (ospătari) și a mâncării preparate.Circuitul chelnerilor (ilustrat în “Schema funcțională bucătărie” se desfășoară după cum urmează:

1. intră din restaurant având pe tavă vesela murdară în urma debarasării intrarea se face prin partea dreaptă a oficiului de unde parcursul se face de la dreapta la stânga; tava este tinută cu brațul drept; chelnerul ia de pe

tavă / pune pe tavă cu mâna dreaptă. Intre oficiu și bucătărie se află o masă (tejghea) parțial încălzită (în dreptul bucătăriei calde) pe cere se pun farfuriile și platourile cu mâncarea preparată de unde sunt preluate de ospătari

2. oprire la spălător veselă, lasă vesela murdară3. oprire bucătărie caldă, ia preparatele de la bucătăria caldă4. oprire bucătărie rece, ia preparatele de la bucătăria rece5. oprire bar băuturi, ia preparatele de la bar băuturi6. se întoarce în restaurant și duce comanda la mese

sau duce comanda la camere (room service) prin:7. monte charge și este preluată în oficiul de etaj8. lift de serviciu, prin oficiul de etaj până la cameră

59


Alimentele nepreparate (vezi circuit alimente nepreparate din “Schema funcțională bucătărie”) sunt aduse din depozite prin intermediul unei platforme de marfă și a unei scări (dacă depozitele și curtea de serviciu sunt la alt nivel) sau direct (dacă sunt la același nivel cu bucătăria) și sunt fie depozitate în depozitele / camerele frigorifice și cămara de zi fie duse direct la preparări. Circulația alimentelor nepreparate se face printr-un coridor aflat între depozitele bucătăriei și preparări.

PREPARĂRI (carne, pește, legume) preiau alimentele nepreparate, le prepară (curăță, tranșează, toacă etc.) și le trimit la bucătăria caldă și bucătăria rece (vezi circuit alimente semipreparate din “Schema funcțională bucătărie”). De la preparări resturile sunt scoase prin coridor și transportate pe scară în curtea de serviciu unde este depozitat gunoiul.

BUCĂTĂRIA CALDĂ și BUCĂTĂRIA RECE preiau alimentele semipreparate de la preparări și celelalte ingrediente din cămara de zi și prepară mâncarea pentru servirea la mese.Resturile de la bucătării și spălător sunt scoase prin coridor și transportate pe scară în curtea de serviciu unde este depozitat gunoiul.

60


Figure 236. Exemplu

61


La Purificadora Hotel23 arhitecti: LEGORRETA + LEGORRETAlocatie: Puebla, Méxicodata finalizarii: 2007categoria: Boutique Hotel

amenajari interioare: LEGORRETA + LEGORRETA, SerranoMonjaraz Arquitectosarie construita: 3000 mparia amplasamentului: 1178 mpfotografii: Undine Pröhl

Localizat in orasul Puebla si apartinand Master Planului “Paseo San Francisco”, hotelul este configurat pornind de la o cladire inregistrata ca monument de patrimoniu, care a trebuit integrata in noul proiect. Aceasta cladire era o fabrica de gheata, unde apa era purificata si imbuteliata, de unde si denumirea hotelului. Dispune de urmatoarele facilitate: 26 de camere, receptie-magazin, restaurant-bar, bucatarie, sala pentru organizari evenimente, patio cu o inaltime de 4 nivele,sali de inatalniri, birouri, crama. Include o piscine, terasa pentru evenimente, sala de gimnastica, Jacuzzi, masaj si sauna. Proiectul consta intr-un mare patio lateral, inconjurat de o cladire in L la fiecare nivel. Parterul functioneaza ca un living-room si este o prelungire a inaltimii restaurantului-bar si a receptiei-magazin. La al doilea si al treilea nivel, un spatiu liber separa circulatiile de camere iat la nivelul patru, acesta delimiteaza functiunile de loisir. Inaltimea patio-ului este partial acoperita de un acoperis. Fatadele au acelasi tratament cu cladirea veche, extinzand tencuiala si piatra pe toata inaltimea.Principalele materiale folosite sunt piatra(de la constructia originala) si un lemn vechi, care contrasteaza cu materialele contemporane, sticla si otel. In camere, pardoselile sunt finisate cu o ceramica cu design personalizat, iar baile sunt placate cu onix.In timpul santierului, arheologii au descoperit bucati de sticla apartinand vechii cladiri, pe care le-au integrat in noul proiect.

23 www.archdaily.com62


Figure 24

63


Figure 25

64


Figure 26

65


Figure 27

66


Figure 28

67


Figure 29

68


Figure 30

69


Figure 31

70


Figure 32

71


7. Legislaţie specifică- normative Clasificare conform H. G. Nr. 1328 / 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice și Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea

structurilor de primire turistice Siguranța la foc conform Normativ de siguranță la foc a construcțiilor P 118 – 99 Siguranța în exploatare conform Normativ privind proiectarea clădirilor din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare NP 068 – 02 Proiectarea parcajelor Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme NP 24 – 97 Accesibilitate conform Normativ pentru adaptarea clădirilor civile și spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap NP 051 / 2001 Normativ privind cerințele de calitate pentru unități funcționale de cazare (camere, garsoniere și apartamente) din clădiri hoteliere", indicativ NP 079-

02 Hotărîrea Guvernului nr. 1328 / 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice Legea 448 din 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

8. Bilbliografie selectiva Lăzărescu, Cezar “Construcții hoteliere” Editura Tehnică, București 1971 Neufert “Manualul arhitectului. Elemente de proiectare și de construcție” Ediția a 37-a, adăugită și prelucrată Editura Alutus, Miercurea Ciuc 2004 Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science www.designhotels.com www.archdaily.com

arh. Vlad Thiery, arh. Alexandra Păcescu9. Anexe 9.1. Anexa nr. 124

24 Anexa nr. 6 la „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”

72


În toate structurile de primire turistice este obligatorie(…) oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de cazare sau cu plată separat, cuprinse in lista de mai jos, astfel:- la unitățile de 4 și 5 stele - cel puțin 18 servicii;- la unitățile de 3 stele - cel puțin 15 servicii;- la unitățile de 2 stele - cel puțin 10 servicii;- la unitățile de 1 stea - cel puțin 5 servicii;

Lista orientativă a serviciilor suplimentare ce pot fi prestate în structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare

1. Servicii de poştă, telecomunicaţii şi publicitate:- convorbiri telefonice;- acces internet;- fax;- antenă satelit;- program video intern,- TV cablu;- vânzări de cărți poștale, ilustrate, timbre poștale, reviste;- vânzări de materiale de promovare turistică (CD-uri, DVD-uri, albume, ghiduri, pliante).2. Servicii personale:- frizerie;- coafură;- cosmetică;- manichiură;- pedichiură;- gimnastică de întreținere;- exerciții fizice și cură pentru slăbire;- spălătorie și curățătorie;- curățat încălțăminte.

73


3. Închirieri de:- CD-uri, DVD-uri- laptopuri;- frigidere;- televizoare;- pături suplimentare;- jocuri distractive (rummy, table, șah);- echipament și materiale sportive;- săli de recepție, simpozioane etc.;- birouri pentru firme;- birouri pentru oameni de afaceri;- instalații pentru traducere simultană;- locuințe pentru reprezentanți de firme;- locuri de garaj;- biciclete și triciclete;- ambarcațiuni (șalupe, bărci);- articole de ștrand și plajă (umbrele, șezlonguri, cearceafuri);- autoturisme cu/fără șofer (rent-a-car);- terenuri de sport;- articole de uz gospodăresc pentru campinguri;- inventar suplimentar (pilote, pleduri, cearceafuri, perne etc.) încampinguri;- mașini de călcat;- mașini automate de spălat rufe în campinguri.4. Servicii de educaţie fizică şi sport:- înot;- patinaj;- schi;

74


- echitație;- popice;- gimnastică;- alpinism;- tenis de câmp;- tenis de masă;- tir cu arcul;- schi nautic;- școli pentru schi, patinaj, înot, tenis etc.5. Servicii de cultură şi artă:- organizare directă și procurare de bilete pentru:- spectacole de teatru;- concerte;- carnavaluri.6. Diverse alte servicii:- room-service;- spălat și călcat lenjerie;- spălat, călcat, curățat obiectele turiștilor;- comisionar-curier;- lucrări de secretariat;- multiplicări de documente;- rezervări de locuri la hoteluri în alte localități;- rezervări de locuri în unități de alimentație;- parcare auto;- supraveghere copii, bătrâni;- grădiniță pentru copii;- procurări bilete de tren, avion;- transport hotel - aeroport;

75


- piscină, saună;- sală de fitness;- solar;- masaj;- organizare de banchete, recepții, mese oficiale, nunți;- ghid de turism autorizat;- tratamente medicale de diverse tipuri;- asigurarea de medicamente pentru continuarea tratamentuluiambulatoriu;- organizarea de partide de pescuit;- abonamente la mijloacele de transport pe cablu;- bilete pentru mijloacele de transport în comun;- plimbări cu căruța, trăsura, sania etc.;- schimb valutar;- vânzări de mărfuri - puncte comerciale diverse (farmacii, cadouri,ziare, flori etc.);- vânzări de excursii pe trasee interne și externe;- vânzări de locuri la diferite acțiuni specifice (festivaluri, serifolclorice, degustări de vinuri etc.).7. Servicii gratuite:- informații privind prestarea unor servicii, mijloace de transport,spectacole, starea vremii;- încărcarea, descărcarea și transportul bagajelor;- trezirea turiștilor la ora solicitată;- obținerea legăturilor telefonice;- păstrarea obiectelor de valoare;- transmiterea de mesaje;- predarea corespondenței turiștilor;

76


- expedierea corespondenței turiștilor;- asigurarea de ziare, reviste în holuri;- acordarea de medicamente și materiale sanitare în cadrul primului ajutor în caz de accidente;- păstrarea obiectelor uitate și anunțarea turiștilor;- păstrarea bagajelor;- comenzi pentru taximetre;- expediere prin "retur" la domiciliu a scrisorilor sosite după plecarea turiștilor;- facilitarea cazării pasagerilor în alte spații de cazare din localitate;- oferirea de materiale de promovare și informare turistică;- servicii de parcare și garare.

9.2. Anexa nr. 225

Structuri posibile ale spatiilor de cazare

- cameră cu pat individual, respectiv un loc reprezentând spațiul destinat folosirii de către o singură persoană. Lățimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;- cameră cu pat matrimonial, respectiv unul sau două locuri reprezentând spațiul destinat folosirii de către una sau două persoane. Lățimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;- cameră cu pat dublu, respectiv două locuri reprezentând spațiul destinat folosirii de către două persoane. Lățimea patului dublu este de minimum 160 cm;- cameră cu două paturi individuale, respectiv două locuri reprezentând spațiul destinat folosirii de către două persoane;- cameră cu trei paturi individuale; respectiv trei locuri reprezentând spațiul destinat folosirii de către trei persoane.- cameră cu patru paturi individuale; respectiv patru locuri reprezentând spațiul destinat folosirii de către patru persoane.- camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale. respectiv nr.... locuri;.- suita – ansamblu de două camere deservite de un grup sanitar;Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 și 5 stele și de minimum 190 cm în cazul hotelurilor de 1 și 2 stele;

25 Cf. „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”

77


- garsonieră, reprezentând spațiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon și grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărțit de salon și printr-un glasvand sau alte soluții care permit o delimitare estetică- apartament, reprezentând spațiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5 dormitoare), sufragerie cu echipare sanitară proprie.La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, precum și la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la 4 locuri.

78


C.. CĂMIN (CASA /AZIL) pentru bătrâni şi handicapaţi.

PROGRAMUL : Social – AZIL DE BĂTRÂNI 1.Probleme majore cu care se confruntă societatea actuală şi care au efect direct asupra programelor sociale. Apariția programelor de arhitectură destinate vârstnicilor (azil de bătrâni, case de bătrâni) sunt determinate de o problemă reală a societății actuale – îmbătrânirea populației. Problema îmbătrânirii, a bătrâneții, a limitei naturale pe care o are desfășurarea vieții omenești, prelungirii tinereții și a depărtării acestei limite naturale nu este în primul rând o preocupare științifică și filozofică în interes academic. Ea frământând de milenii pe oamenii preocupați de propria lor soartă și de a celor apropiați, devenind în zilele noastre o problemă de importanță crescândă, socială, sanitară, economică, naturală. Cauzele care explică fenomenul de îmbătrânire a populației sunt: - scăderea natalității, progresele medicinii și creșterea nivelului de trai, care măresc rata de creștere numerică a populației vârstnice, prin ameliorarea morbidității și mortalității.Se apreciază că denumirea de „persoane de vârsta a treia" este mai proprie decât aceea de persoana în vârstă, deoarece evocă sectorul populației care a depașit mijlocul vieții.Spre deosebire de îmbătrânire (proces dinamic, îndiferent de vârsta cronologică), senescența, cuprinde ultima perioadă a vieții. În cadrul acesteaia se delimiteaza senilitatea, care este o perioada finală, cu deteriorări biologice severe. Senescența nu este o boală, este un proces fiziologic, chiar dacă îmbătrânirea se asociază, de regulă, deși nu obligatoriu, cu îmbolnăvirile. Diversele modificări fiziologie par să fie în raport direct cu îmbătrânirea, dar multe persoane vârstnice își conservă capacitățile lor funcționale, cu toată degenerescența organică aparentă. Prin creșterea populației vârstnice, apar unele consecințe nedorite. Din ansamblul populației vârstnice, se pot reliefa unele grupe cu risc crescut: persoanele foarte în vârsta (80 - 90 de ani), vârstnicii care trăiesc singuri sau care nu au copii, bătrânii cu afecțiuni sau handicapuri grave, cupluri în vârsta, dintre care unul sau ambii sunt grav bolnavi, femeile în vârstă, bătrânii care trăiesc în instituții colective (camine de bătrâni, camine-spital), etc. Pentru protecția acestora s-a elaborat carta drepturilor bătrânului.Consecințelor demografice, li se adaugă și consecințe socio-familiale: creșterea numărului familiilor având copii puțini sau fără copii, creșterea numărului bătrânilor fără copii, uneori dezinteres și lipsa de afecțiune pentru bătrâni din partea familiei, etc. De aici decurg sarcini grele, economice pentru societate.Dar aspectul cel mai important îl constituie implicațiile medicale. Se apreciază că după 65 de ani (începutul vârstei a treia), 50% dintre bătrâni au nevoie de îngrijiri medicale, ambulatorii sau spitalicești. În timp ce vârstnicii reprezintă circa 15% din totalul populației, ei consumă 50% din prestațiile medicale. O clasificare curentă a persoanelor în vârstă distinge:- între 65 (60) - 75 ani, trecerea spre bătrânețe, sau perioada de vârstnic;- între 75 - 85 (90) de ani, perioada de bătrân;

79


- peste 85 (90) de ani, marea bătrânete sau perioada de longeviv.În afară de aceasta clasificare cronologică, se foloseste și o clasificare medicală:- „îmbătrânirea fiziologică", armonioasă, în care vârsta cronologică se identifică cu vârsta biologică;- „îmbătrânirea nefiziologică", care poate fi:- prematură, când începe de timpuriu, sau- accelerată, când ritmul de îmbătrânire se accelerează la un moment dat (dupa pensionare, după decesuri în familie, după internări etc).Îmbătrânirea nefiziologică este o îmbătrânire patologică, dar aceasta nu înseamnă ca bătrânețea este o boală. 2. Prezentare program2.1. ConţinutDate generale – tipuri de camine (case/azile) pentru bătrâni și handicapați. Caminele de bătrâni și handicapati sunt unități de utilitate socială destinate unor anumite categorii de populație, respectiv bătrâni fără sprijin familial și persoane cu un anumit tip de handicap.Căminele de bătrâni și handicapați se organizează de regulă în localități sau zone urbane și sunt dimensionate în raport cu populația arondată în urma unui studiu de organizare teritorială a asistentei sociale și medicale (necesitate și oportunitate). Căminele de pensionari se află în subordinea Ministerului Muncii, căminele de bătrâni în subordinea Consiliilor Locale, iar căminele de handicapați în subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapați. Subordonarea, administrarea și finanțarea acestor construcții se poate modifica în funcție de schimbarea competențelor administrative.Căminele de bătrâni și handicapați sunt unități cu caracter social destinate adăpostirii de lungă durată a persoanelor în vârstă sau a celor cu diverse handicapuri, având în unele cazuri și rol de recuperare a acestora pentru reintegrarea în viața socială.2.2. CategoriiStructurile de primire pentru persoane în vârstă au apărut pe urmele azilurilor pentru săraci și dezmoșteniți. Inițial ele au fost construite în locuri îndepărtate cât mai izolate și în clădiri concepute conform unei arhitecturi austere, schematice și geometrice, care răspundea tuturor nevoilor funcționale, dar neglija total implicațiile psihologice. 2.2.1 Astfel tipuri de instituţii majore sunt programate şi concepute în funcţie de tipul de populaţie pe care îl are în îngrijire rezultând astfel trei categorii (din punct de vedere al serviciilor acordate) :a) îngrijiri curenteb) îngrijiri curente cu îngrijiri medicale pentru bătrânii cu probleme.c) îngrijiri medicale de lungă durată.2.2.2 Din punctul de vedere al dotărilor pe care le oferă putem distinge:

80


a) dotari minime (existența unui grup sanitar în spațiul de cazare). b) echipare completă (existența unei mici bucătării, a unor spații de primire și conversație).2.2.3. După starea de sănătate a rezidenţilor:a) cămine care primesc persoane autonome.b) cămine care primesc persoane dependente.2.3. ClasificariInstituţii care adăpostesc persoane în vârstă sau cu probleme (prezintă un anumit handicap).

a) azil de bătrâni b) casa de bătrâni c) centru de recuperare

2.4. TipologiiDupă modul de organizare spaţială se disting patru tipuri de soluţii:a)cele de tip spital (monobloc sau tentacular) având o pondere mai mare sectorul de asistenta medicală.b) cele de tip sanatoriu (monobloc sau pavilionare) cu pondere pe sectorul terapeutic baze de tratament.c) cele de tip hotelier cu pondere pe sectorul social și cultural (cazare și servicii).d) cele de tip locuința organizate în sistem pavilionar având servicii comune.Din punct de vedere al structurii de rezistenţă se disting următoarele tipologii de azile de bătrâni:a) structuri cu diafragme (pereți portanți pe toate etajele duși pana la fundație). Fig.1.b) structuri în cadre (stâlpi pe toate etajele care, împreună cu grinzile principale ale planșeului, formează cadrele). Fig 2.c) structuri mixte (combinații de diafragme și cadre sau diafragme pline și diafragme cu parter elastic). Fig 3.

81


Figure 33

După numărul de locuri de cazare / capacitate ( conf. normativ NP 023 -1997 Normativ privind proiectarea căminelor de bătrâni şi handicapaţi pe baza exigenţelor de performanţă) În funcție de populația arondată și de necesitățile stabilite prin studiile prealabile în zonă se determina capacitatea construcției exprimată prin numărul de locuri de cazare (sau număr de paturi în cazul căminelor spital). Astfel se pot clasifica după capacitate, după cum urmează:a) Unități mici 50-150 locuri;b) Unități mijlocii 150-300 locuri.c) Unități mari 300 – 500 locuri.2.5. Organizarea funcţionala şi generalăOrganizarea funcționala ca și structura căminelor de bătrâni și handicapați se face în funcție de categoriile de utilizatori, tipul de activitate desfășurată cât și conceptul general de soluționare a funcțiunilor și circuitelor pentru toți utilizatorii.1.Principalele categorii de utilizatori sunt:

82


1.1. pacienți sau persoane internate: persoane în vârsta, persoane handicapate (pentru persoanele handicapate diferențierea se poate face după tipul de handicap și după vârstă).1.2. personal medical și de îngrijire.1.3. personal tehnic administrativ.1.4.vizitatori.Pentru fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate spațiile necesare, condiții de igiena și microclimat și protecție față de riscurile specifice la care sunt expuși în timpul staționarii sau desfășurării activității în interiorul sau exteriorul clădirii.2. Principalele tipuri de activităţi sunt:2.1.Activități medicale și cu caracter recuperatoriu;2.2.Activități de îngrijire a persoanelor internate;2.3. Activități de conducere și administrare;2.4. Activități gospodărești;2.5.Activități de exploatare și întreținere a instalațiilor și echipamentelor;

3. Sectoarele şi compartimentele funcţionale ale căminelor de batrâni şi handicapaţi sunt:3.1. Serviciul primire, internare, externare3.2. Sectorul cazare și/sau spitalizare3.3. Sectorul de asistenta medicală3.4. Sectorul ergoterapie și/sau activități social-culturale3.5. Spații de administrație, personal, vizitatori3.6. Servicii gospodărești3.7. Servicii tehnico-edilitareAmploarea fiecărui compartiment în cadrul unui cămin de bătrâni sau handicapați ca și modul lor de organizare și asamblare se stabilesc prin tema de proiectare elaborată pentru fiecare unitate în parte.4. Elemente de proiectare în cadrul clădirilor – cămine pentru bătrâni. 4.1. Holul de intrare – constituie primul contact pe care îl au pesoanele rezidente; are dimensiuni variabile; recomandabil să aiba o singură intrare pentru a ușura rezolvarea fluxurilor de circulație; în holul principal se prevede de obicei o zonă de liniste, odihnă, discuții, etc (zone retrase din fluxurile principale de circulație).

83


4.2. Accesul la camere – constituie o problemă arhitecturală importantă din punct de vedere al tratării în plan, a modului de tratare fiind indicat a se evita efectul optic de lunguire. Este recomandat realizarea iluminării naturale a culoarului (cu toate că nu este posibil în toate cazurile).4.3. Vestibului – punctul de prim contact cu camera. Latimea uzuala a avetibulului este de 1,10m-1,20m. 4.4. Cazarea - camerele de locuit (ca funcțiune principală a azilelor de bătrâni). Dimensiunile și echiparea lor deteremina gradul de confort al rezidenților. Se poate considera din studiile făcute în mai multe țări ca suprafața afectată unei camere de un pat variază între 12 mp și 16 mp, iar a unei camere de două paturi între 16 mp și 22 mp. (aceste suprafețe de referă strict la zona liberă a camerei fără să includă zona de vestibul, dulapuri înzidite, grupuri sanitare și alte dotări suplimentare).4.5. Apartamentele pentru cupluri – realizate de obicei prin unirea a două sau mai multe camere, rezolvarea lor fiind similară cu cele utilizate în blocurile de locuit.4.6. Spațiile comune - definite ca fiind spații de folosință comună atât a persoanelor rezidente, cât și a oaspeților, pot fi enumerate astfel:- hol intrare, așteptare, discuții.- săli festive pentru ocazii speciale (aniversări, sărbători) - săli de sport, întreținere, fitness, spectacole.- saloane pentru întâlniri, conferințe, expoziții, prezentări de modă, prezentări de alt gen.- spații anexe (grupuri sanitare, vestiare).4.7. Spații exterioare – amenajări cu locuri de odihnă funcționale atât în timpul anotimpului cald cât și rece (terse protejate, alei amenajate, bancuțe, vegetație, etc).4.8. Spații tehnice: centrala de încălzire, centrala de ventilare, post de transformare, hidrofor, boilere, spălătorii mecanice și uscătorii, ateliere de reparații și întreținere, depozite de mobilier, garaje. Este recomandat ca spațiile tehnice să nu se amplaseze sub spațiile de cazare, sau ca între spațiile tehnice și cele de cazare să se interpună un etaj intermediar – de exemplu parterul – cu altă funcțiune decât cea de cazare.

5. Organizarea în funcţie de amplasament şi regimul de înălţime: Suprafața terenului necesar amplasării căminelor de bătrâni și handicapați este dependentă de mărimea sau capacitatea obiectivului cu toate anexele și construcțiile asociate.Indicele folosit pentru determinarea suprafeței de teren necesar este exprimat în mp/pat sau mp/loc de cazare și se va folosi în special în faza elaborării PUG sau PUZ, înainte de stabilirea dalelor concrete ale temei cadru. Valoarea indicelui de suprafață de teren necesar în funcție de soluția de organizare va fi: 5.1. 70-120 mp/pat sau loc de cazare pentru organizările tip spital (cămine spital);

84


5.2. 120-150mp/pat sau loc de cazare pentru soluțiile tip sanatoriu sau hoteliere (cămine de bătrâni sau de pensionari).5.3. 150-200 mp/loc cazare pentru sistemul în case individuale.Regimul de înălțime pentru căminele de bătrâni și handicapați va fi parter, parter + 1 etaj pentru unitățile cu capacități mici și mijlocii și parter + 2 etaje, parter + 3 etaje pentru cele de capacități mari (căminele spital de 200... 500 locuri).6. Alte reglemetari ce întervîn la nivelul amplasamentului : 6.1. în incintă circulația carosabilă se va rezolva separat de circulația pietonală; pentru căile de acces paralele cu accesul pietonal se vor prevedea trotuare înalte față de carosabil ;6.2. denivelările mai mari de 2,5 cm pe traseele de circulație se vor prelua prin pante de max. 8%; 6.3. pentru persoanele care nu se pot deplasa singure sau cele în cărucior rulant, lățimea minimă liberă a accesului va fi de 1,10 m. Podestele de intrare vor avea dimensiuni minime de 1,50 x 1,50 m pentru accesul cu căruciorul rulant se vor prevedea rampe cu lățimea minimă de1,20 m și panta de max. 8%.

7. Căminul / Azilul pentru persoane vârstnice – prezentare generală pe teritoriul României.Căminul pentru persoane vârstnice este instituția de asistenta socială cu personalitate juridică, înființată, organizată și finanțată potrivit dispozițiilor Legii 17/2000. Prin Ordonanța de Urgență nr. 102/1999, căminele de bătrâni se vor înființa prin reorganizare, numindu-se „Centre de îngrijire și asistenta” și vor fi finanțate prin bugete locale, ca urmare vor fi coordonate de catre Consiliile Locale.Astfel, fie că vor fi simple cămine de bătrâni ca cele din localitățile Sebeș, Blaj, Brașov, Brăila, Sacu, fie că vor fi cămine de bătrâni cu secție de boli cronice ca cele din localitățile: Bacău, Dorohoi, Ciocănești, fie că vor fi spital pentru bolnavi cronici ca cele din localitățile: Reșita, Ciutelec, toate intră în sfera largă a „ centrelor de îngrijire și asistență „ conform Ordonanței de Urgență nr.102/1999.În București este cunoscut centrul de geriatrie Ana Aslan – centru mixt de îngrijire, recuperare și asistență a persoanelor în vârstă. Centrul „medical„ de tip sanatoriu (cu posibilitatea de cazare pentru o perioadă îndelungată) Ana Aslan aduce o noua idee în abordarea centrelor pentru persoanele în vârstă – preocuparea pentru înfrumusețare, tratamente naturiste de mare succes pe plan local cât și pe plan internațional, terapii de întreținere și întinerire, etc.

8. Anexe generale / scheme de principiu.

85


Figure 34

86


Figure 35

87


Figure 36

88


• ACCES PRINCIPAL — PRIMIRE, RECEPŢIE, INTERNARE• SPAŢII COMUNE — CLUB. BIBLIOTECA. SPAŢII COMERCIALE. ATELIERE. CANTÎNA. PARC. GRADINA• CAZARE — SALOANE CU 1 PAT /2 PATURI ȘI GRUP SANITARPATURI CU GRUP SANITAR ȘI OFICIU.NUCLEE CAZARE TIP APARTAMENT 1/2 CAMERE• ADMINISTRAŢIE — BIROURI CONDUCERE ȘI ADMINISTRAŢIE• ASISTENŢĂ MEDICALĂ — CABINETE CONSULTAŢII, TRATAMENTE, INVESTIGAŢII,SERVICIU FIZIOTERAPE ȘI RECUPERARE • GRUP GOSPODĂRESC — BUCĂTĂRIE, SPĂLĂTORIE• CENTRALE SPAŢII TEHNICE — CENTRALE PTR. UTILITĂŢI, ATELIERE ÎNTREŢINEREGABARITE DE MERS PERSOANE VÂRSTNICE

89


Figure 37 SPAŢIUL NECESAR SCHIMBĂRII DIRECŢIEI DE MERS

90


Figure 38 GABARITE ÎN MERS SCAUN RULANT

CAMERA DE DORMITDIMENSIUNEA CAMEREI DE DORMIT ESTE DATA DE :Dimensiunea mobilierului.Numărul pieselor de mobilier din încăpere.Spațiile libere pentru circulație.

91


MOBILIERUL.NECESARa. patulb. măsuța de noaptec. dulapul de hained. dulapul cu sertare

92


Figure 39

93


Figure 40

94


C. PROGRAMUL : Social – CASA DE COPII / ORFELINAT/ CAMINELE DE COPII / ADĂPOSTURILE 1. Probleme majore cu care se confruntă societatea actuală şi care au efect direct asupra programelor sociale. Organismul uman suferă schimbări majore pe tot timpul vieții, plecând de la o varstă fragedă până la bătrânețe. O parte din problemele majore cu care se confruntă societatea actuală sunt: - problema abandonului.- problemele financiare și sociale ale familiei naturale.- pierderea familiei în urma unor accidente diverse.Aceste probleme determină apariția în atenția societății a programelor sociale – casele de copii, căminele de copii, adăposturi – program ce se adreseaza în special copiilor (categoria de vârsta pana în 18 ani ).

2.Prezentare program 2.1. CategoriiDin punct de vedere al modului de amlpasare în sit: a) case de copii amplasate în cadrul localitaților urbane. – acestea urmăresc în special zonele liniștite ale cartierelor de locuințe , lipsite de nocivități și cât mai bogat plantate. Casa de copii va fi amplasată astfel încât, conf. Normativului privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru case de copii indicativ NP 009-07, să se afle la o distanță de maxim 500m de o grădinița și la distanța de 1000 m de o școală primară și gimnazială. Casa de copii va fi amplasată astfel încât să aibă o legatură directă cu un mijloc de transport în comun.b) casele de copii amplasate în zone izolate – acestea se adreseaza în special copiilor cu probleme speciale (aria incintei este de preferat controlată – ansamblul functionează ca un sitem închis dotat cu toate serviciile necesare).2.2. Clasificări.Instituţii care se adresează problemelor familiilor tinere şi copiilor Clasificare în funcţie de denumirea instituţiilor (conf. Recensământ DCP-UE Phare -1997)

a) casa de copiib) leagănc) centru de primire minorid) grădiniță specialăe) școală specialăf) centru scolar special

95


g) centru de reeducareh) cămin școalăi) cămin spital

Clasificarea unor formule alternative de ajutor oferite familiilor pentru a preveni rata de abandon şi de dezmembrare a familiei :a) adăposturi pentru persoane fără locuință.b) „host family” – program de îngrijire temporară a copiilor prin plasarea pe o perioadă scurtă de timp în cadrul unor familiic) grupuri de auto-ajutor (self –help) pentru persoanele dependente de substanțele halucinogene, mame singure, părinți alcoolici, etc.

2.3. TipologiiDupă modul de organizare spaţială în funcţie de relaţia care se stabileşte cu spaţiile de folosinţă comună se disting trei tipuri de soluţii planimetrice:a) dispersat - în sistem dispersat, unitățile de locuit sunt dispuse independent în incintă, separat de spațiile de folosință comună. Acest sistem pavilionar se recomandă la capacitățile mai mari; Anexa nr. V - conf. normativ b) grupat – în sistem grupat, unitățile de locuit sunt dispuse în incintă pe grupe de 35 unități (familii) separat de spațiile de folosință comună; Anexa nr.VI - conf. normativc) compact - în sistem compact, unitățile de locuit sunt dispuse grupat în jurul nodurilor de circulație și sunt legate cu spațiile de folosință comună; Anexa nr. VII - conf. normativd) organizare sub forma de unitate de locuit ca apartamente sau case familiale pentru 6-10 copii de vârste diferite, îndrumați, educați și supraveheați de o persoană calificată denumită convențional „mama"; Anexa nr. VIII. În componența grupei, cca. 25% o vor reprezenta copiii de vârstă preșcolară sau școlarii mici. Din punct de vedere al structurii de rezistenţă se disting urmatoarele tipologii de case de copii:a) structuri cu diafragme (pereți portanți pe toate etajele duși până la fundație) - conform celor exemplificate la tema Azile de bătrâni b) structuri în cadre (stâlpi pe toate etajele care, împreună cu grinzile principale ale planșeului, formează cadrele)c) structuri mixte (combinații de diafragme și cadre sau diafragme pline și diafragme cu parter elastic)

96


3.Elemente de bază pentru proiectarea în cadrul clădirilor – case de copii . 3.1. Unitatea de locuit 3.2. Spațiile de folosință comună3.3. Spații pentru administrație3.4. Anexe gospodărești3.1.1. Unitatea de locuit va cuprinde următoarele funcţiuni: windfang; hol intrare; cameră, garderobă pentru păstrat și curățat haine de ploaie și încălțăminte; cameră pentru micul dejun; 1,4-1,5 mp/copil și nișă sau chicinetă pentru prepararea sau încălzirea micului dejun; cameră pentru alimente; cameră de studiu: 1,8-2,0 mp/copil; 3-4 dormitoare cu 1,2 sau 3 paturi separat pentru băieți și fete; 4,0-5,0 mp/pat pe total dormitoare; cameră de zi, pentru joc, vizionări TV, audiții radio, muzică și primirea oaspeților; grup sanitar corespunzător câte o cameră spălător pentru băieți și fete cu un lavoar la 24 copii, din care unul montat la h= 60 cm, cădiță de spălat picioarele, duș sau cadă cu duș de mână; 12 cabine wc în total cu obiecte non contact; depozit debara cameră dormitor pentru îndrumătoare cu anexă cuprinzând duș, lavoar și wc.3.2.1. Spaţiile de folosinţă comună cuprind: 1. Cantina- hol de intrare cu garderobă și lavoare de spălat pe mâini; grup sanitar cu closete și lavoare, pe sexe; sală de mese cu autoservire pentru copii mai mari și servirea obișnuită a copiilor mici; numărul total de locuri de mese va fi egal cu 2/3 din numărul copiilor din casa de copii; sala de mese va putea asigura și unele activități de club; bucătăria va avea încăperi pentru prepararea hranei, și separat pentru preparat prăjituri, tranșat carne, tranșat și curățat pește, curățat legume, spălător pentru vase de bucătărie, spălător veselă, frigidere sau cameră frigorifică la capacități mai mari, depozit de legume, fructe, depozit de alimente uscate și conserve, depozit de murături, depozit de vase și veselă; la capacități mai mari, loc de lucru pentru conducătorul cantinei și bucătăriei; loc de luat masa și de odihnă, vestiar, grup sanitar pe sexe cu duș, lavoare și wc pentru personalul cantinei2. Spălătoria de rufe va avea capacitatea de spălare corespunzătoare cazării copiilor (rufărie de pat și de corp, prosoape, fețe de masă, perdele) precum și activitățile cantinei (fețe de masă, halate pentru personal, prosoape) considerându-se o funcționare de 8 ore zilnic și va cuprinde următoarele funcțiuni evitându-se intersectarea rufelor murdare cu cele curate; depozit pentru rufe murdare aduse la spălat; spălătorie cu utilaje mecanice; uscătorie; călcătorie; cameră pentru reparațiile rufăriei de pat și de corp ale copiilor; depozit de rufe curate; vestiar și grup sanitar cu duș, lavoar și wc pentru personalul spălătoriei3. Spațiile pentru asistență medicală vor cuprinde următoarele funcțiuni: cabinet medical cu 2 boxe pentru dezbrăcare; cabinet stomatologic (la capacitățile mari, sau unități izolate); cameră dispensar cu 2 paturi; 10-12 mp și anexă cu duș, lavoar și wc; camera dispensar va avea și o evacuare directă în exterior prin intermediul unui windfang.4. Spațiile pentru dezvoltarea înclinațiilor meșteșugărești și artistice ale copiilor, vor cuprinde următoarele funcții (opționale pentru copii): încăperi pentru muzică, desen, sculptură; atelier de lucru manual, fiecare cu suprafață de 20-25 mp și un grup sanitar comun cu 2 cabine, wc și lavoare

97


5. Sala de educație fizică, jocuri sportive și festivități va cuprinde următoarele funcțiuni: sală propriu-zisă, cu dimensiunile 9xl8m; scenă cu anexe simple; vestiar pe sexe, cu anexe una cabină wc, 2 dușuri și 2 lavoare fiecare; depozit de materiale sportive; depozit pentru scaune3.3. Administraţia va cuprinde următoarele funcţiuni: birou director; secretariat; casierie: 8-12mp; birou contabilitate; încăpere pentru primirea oaspeților; cameră de consiliu pentru îndrumători, profesori, medici și personal administrativ; grup sanitar 3.4. Anexele gospodăreşti vor cuprinde următoarele funcţiuni:1. Ateliere pentru activități practice de întreținere; în aceste ateliere se pot face și inițierea unor copii în diverse meserii (tâmplărie, lăcătușerie, electrice, apă-canal, încălzire); fiecare atelier va avea suprafața de 16- 24 mp; 2 ateliere de reparații încălțăminte și îmbrăcămite, fiecare cu suprafață de 16-20 mp; în aceste ateliere copiii pot deprinde și meseriile respective2. Magazii de materiale consumabile, rechizite școlare, lenjerie, cazarmament, îmbrăcăminte și încălțăminte; garaj pentru autoturism și o autocamionetă; se va prevedea și o rampă de spălare și reparații; încăperi pentru centrală sau punct termic, hidrofor, centrală termică, dimensionate conform utilajului specific6. Alte reglemetări ce intervin la nivelul amplasamentului : 6.1. în incintă circulația carosabilă se va rezolva separat de circulația pietonală; pentru căile de acces paralele cu accesul pietonal se vor prevedea trotuare înalte față de carosabil6.2. denivelările mai mari de 2,5 cm pe traseele de circulație se vor prelua prin pante de max. 8%6.3. pentru persoanele care nu se pot deplasa singure sau cele în cărucior rulant, lățimea minimă liberă a accesului va fi de 1,10 m. Podestele de intrare vor avea dimensiuni minime de 1,50 x 1,50 m pentru accesul cu căruciorul rulant se vor prevedea rampe cu lățimea minimă de1,20 m și panta de max. 8%.

98


7. Exemple proiecteExemplul 1.

1. 2.

Figure 41 1.2. Propunere plan amplasare căsuţe – Proiect Satul copiilor orfani. – Bucureşti – propunere

arh. Bogdan Tofan . – studiu de caz (extras lucrare doctorat – „Arhitectura şi personalitatea umană”). 99


Exemplul 2.

Figure 42 3. 4.

3.4. Centru de zi pentru copii - Danemarca.

100


Figure 43

5.

101


Figure 44 6.

102


Figure 45 7.

5,6,7. Locuinţe sociale – studiouri de locuit, tineri peste 18 ani – Danemarca – Copenhaga.

103


Figure 46 8. 9.

8,9. Comunitate persoane vârsta a 3-a - Locuinţe – Norvegia.

104


Figure 47 10. 11.

105


Figure 48 12

10,11,12. – Centru de îngrijire de zi cu şcoala – FINNO School and Day Care Center - Finlanda

106


Figure 49 13

107


Figure 50 14

13,14. Montilivi – centru de îngrijire – Spania

108


Figure 51

15.

109


Figure 52 16.

15,16. Centru de sănătate şi adăpost în timpul zilei – Spania.

110


Figure 53 17. Locuinţe sociale pentru tineri – Germania 111


Figure 54 18.

112


Figure 55

113


19.18,19 - Grădiniţa cu program prelungit – Spania Bibliografie- generala - selectiva / Legislaţie 1. D.Postelnicu, Al. Chira, V. Sahleanu:” Introducere în gerontologie”. Editura Academiei R.S.R. - 19692. Joseph, Douglas, Weiss: „ Better buildings for the aged”. Editura Hopkinsch and Blake – 1969.3. V. Băncilă : „ Filosofia vârstelor„. Editura Anastasia – 1980.4. Legea nr .17 din 6 martie 2000 privind asistenţa socio-medicală a persoanelor vârstnice.

Emitent :Parlamentul României (Monitorul Oficial nr.104/9 martie 2000)5. Normativ NP 023 -1997 Normativ privind proiectarea căminelor de bătrâni şi handicapaţi pe baza exigenţelor de performanţă.6. Normativ NP 009-97 Normativ privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru case de copii.7. Neufert – Manualul arhitectului – elemente de proiectare şi de construcţie – Ediţia a 37-a, adaugită şi prelucrată. Editura Alutus. 20048. Tofan Bogdan :“Arhitectura şi personalitatea umana” – program de arhitectura destinat integrării copilului orfan în societate, Editura Ion Mincu –

Bucureşti 20039. T. Peggy :” Space to grow old în : The Availability of Public Space for Eldery Persons în Singapore”, Urban Studies , 1997.Reviste:10. Arhitectura , nr.80 decembrie 2009 – ianuarie 2010.11. Architekture Wettbewerbe, 1972 nr.72.12. Architekture Wettbewerbe, 1976 nr.91.13. Architectural Review, 1965, vol CXXXVII, nr.819 .14. Architectural Review, 1991, nr.1127, pag 24-27.15. Bauen + Wohnen , 1965, nr.11 nov.16. Baummeister, 1969 nr.3 mar.17. Concurs Vârsta a III-a Facultatea de Arhitectura şi Urbasnim Ion Mincu – Bucureşti – proiecte arhiva an universitar 2003-2004 18. Japan arhitect, 1965, nr.11 aug.19. Japan arhitect, 1971, vol . 46 , nr. 180 dec.20. Tehnique & Arhitecture, 1985, nr. 36221. Tehnique & Arhitecture, 1996, nr. 424, feb-mar.

114


Internet. 1. CHANG, Clementine_Architecture în Search of Sensory Balance, thesis for the degree of Master of Architecture, University of Waterloo, Ontario,

Canada, 2006http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/2841

2. DAVIES, Theresa Claire_Audification of Ultrasound for Human Echolocation, thesis for the degree of Doctor în Philosophy în Systems Desing Engineering, University of Waterloo, Ontario, Canada, 2008http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/3878

3. MORARU, Silvestru _”Senzatii și sensibilitate”www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=2926

4. PETRESCU, Doina_”How to make a community as well as the space for it”http://www.re-public.gr/en/?p=60

5. RICHARD, France_ De mes yeux à tes mains : Etude différentielle du statut visuel, Thèse de doctorat en psychologie, Mention psychologie cognitive, Lyon, 2002http://demeter.univ-lyon2.fr/sdx/theses/notice.xsp?id=lyon2.2002.richard_f-principal&id_doc=lyon2.2002.richard_f&isid=lyon2.2002.richard_f&base=documents&dn=1

115

http://demeter.univ-lyon2.fr/sdx/theses/notice.xsp?id=lyon2.2002.richard_f-principal&id_doc=lyon2.2002.richard_f&isid=lyon2.2002.richard_f&base=documents&dn=1

http://demeter.univ-lyon2.fr/sdx/theses/notice.xsp?id=lyon2.2002.richard_f-principal&id_doc=lyon2.2002.richard_f&isid=lyon2.2002.richard_f&base=documents&dn=1

http://www.re-public.gr/en/?p=60

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=2926

http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/3878

http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/2841


D. SANATATE

Figure 56

116


PREZENTARE PROGRAM .

Un spital este o instituţie dedicată menţinerii sănătăţii care oferă atât îngrijire pe o perioadă scurtă de timp cât şi pentru o perioadă medie şi chiar lungă de timp. La început spitalele erau formate din câte o singură clădire dar în ziua de azi multe din ele sunt formate din mai multe clădiri (corpuri) formând campusuri.

Salonul unui spital >Clădirile spitalelor moderne încearcă să minimalizeze efortul personalului și riscul contaminării, mărind la maximum eficiența sistemului. Timpul în care personalul parcurge spitalul cu targa pacientului este de asemenea o problemă deoarece pacientul poate muri în timpul transportării; de aceea se încearcă micșorarea acestei durate de timp pe cât posibil.Spitalele încearcă să sporească confortul pacientului pe cât posibil și să rezolve problemele psihologice ale pacientului, cum ar fi aerisirea, panorame mai bune și scheme de culoare mai plăcute privirii. Aceste idei făceau referire la secolul al XVIII-lea, când conceptele de aer proaspăt și de „a se însănătoși de la natură” erau primele lucruri vizate de arhitecți la proiectarea clădirilor. Infrastructură - Sălile de operație, de proceduri speciale, de terapie intensivă și cele ale pacienților sunt de obicei dotate cu gaz anestezic. Pe durata iernii se pun la dispoziție radiatoare sau calorifere iar pe timpul verii aparate de aer condiționat sau ventilatoare. Unele spitale, de obicei cele particulare, au în saloane câte un televizor.Curent electric - Sistemul electric destinat unui spital este important, deoarece multe aparate folosite în timpul operațiilor sau pentru menținerea în viață a pacientului, precum și unele obiecte din viața de zi cu zi cu care vin pacienții necesită curent electric. Pentru a evita problemele ce pot apărea dacă curentul electric este întrerupt, în unele spitale există generatoare de curent electric. Patul unei săli de terapie intensivă. Echipamentele medicale sunt sophisticate >

ISTORIC

117


În antichitate, sănătatea şi religia erau strâns legate. Cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele greceşti dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceştia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume, Æsculapius, căruia i-au şi ridicat un templu în 291 î.Hr..Asia Veche - Introducerea conceptului de spital dedicat vindecării populației către restul lumii a fost făcută, probabil locuitorii Sri Lankăi. O cronică antică a regalității sri-lankeze Mahavamsa relata că regele Pandukabhaya (secolul al IV-lea î.Hr.) avea case pentru odihnă și spitale (Sivikasotthi-Sala) construite pe tot teritoriul țării. Acesta este cel mai vechi document care atestă vreo instituție dedicată tratării bolnavilor.[2][3] Despre regele Ashoka se spune că a fondat cel puțin 18 spitale în anii 230 î.Hr., cu fizicieni și asistente medicale, costurile fiind suportate de rege.[4] Totuși, există mulți istorici care contestă acest fapt, spunând că ar fi o greșeală în traducere, referindu-se la faptul că acele „case pentru odihnă” au fost confundate, în realitate nefiind spitale. Lucrul acesta este demonstrat prin faptul că, conform altor surse, Ashoka ar mai fi importat produse medicinale.Primul spital-universitate, unde studenților li se permitea să practice pe pacienții în viață sub supravegherea fizicienilor, au apărut în Imperiul Persan, la academia din Gundishapur.Imperiul Roman - Romanii au creat valetudinaria prin anii 100 î.Hr., un loc unde oamenii, gladiatorii și soldații răniți erau îngrijiți. Deși existența lor a fost dovedită de arheologi, există dubii cu privire la răspândirea lor, care era considerată foarte largă la acea vreme, având în vedere că vechile spitale au fost identificate pe baza ruinelor lor și nu pe baza scrierilor și a descoperirii uneltelor medicale.De când creștinismul a devenit religie de stat, sănătății i s-a acordat o mai mare atenție. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a decis ca biserica să ajute persoanele sărmane, bolnave, văduve sau străine. A ordonat construirea de spitale în fiecare oraș-catedrală. Mai târziu au fost construite mănăstiri în apropierea spitalelor, astfel încât preotul să poată oficia slujbe și masluri. Pentru leproși era repartizată o secție aparte.Islamul medieval - Cel mai vechi spital islamic medieval înregistrat este spitalul al-Walid ibn 'Abdul Malik. Semăna într-un fel cu noscomia bizantină, deși era axată pe serviciile adresate leproșilor, persoanelor invalide și celor fără locuință.Cuvântul medieval islamic „bimaristan” desemna spitalul în sensul modern, adică locul unde pacienții sunt primiți și îngrijiți de personal calificat. Astfel fizicienii făceau diferența dintre spital și alte spații de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de însănătoșire, templele de odihnă, ospiciile sau azilele. Spitalele publicex și spitalele-universități au fost prima dată construite tot de musulmani.Europa medievală - Spitalele europene urmau un model asemănător. Ele erau comunități religioase, cu călugări și maici. Un vechi cuvânt francez definea spitalul ca „pensiunea lui Dumnezeu” (hôtel-Dieu). Unele erau atașate mănăstirilor, altele erau independente, având propriile slujbe. Unele spitale erau multi-funcționale, altele ofereau ajutor doar pentru anumite persoane. Astfel de spitale erau spitalele de leproși, spitalele săracilor sau cele pentru pelerini, care mai mult îi găzduiau decât îi tratau. În scurt timp, toate spitalele au devenit multi-funcționale, chiar dacă primul spital spaniol, construit de episcopul vizigot Masona în 580 la Mérida era un xenodochium, făcut ca un internat pentru pelerini și pentru călători dar și ca un spital pentru locuitori și populație.

118


Istoria modernă şi contemporanăConceptul de spitale creștine a evoluat până în secolul al XVIII-lea, când au apărut spitalele moderne, făcute doar pentru tratarea bolnavilor și echipate cu fizicieni și chirurgi. Charité, fondat în Berlin în 1710 este unul dintre acestea. Spitalul lui Guy (în engleză Guy's Hospital) a fost fondat în Londra în 1724. De-a lungul secolului au mai apărut și alte spitale, plătite de subscripții private.Când Spitalul Vienez General Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nouă facilitate care a transformat spitalul în cel mai important centru de cercetare. În secolul al XIX-lea, a doua Școală Medicală Vieneză și-a început activitatea cu ajutorul din partea unor fizicieni de seamă, cum ar fi Carl Freiherr von Rokitansky, Josef Škoda, Ferdinand Ritter von Hebra și Ignaz Philipp Semmelweis. Știința medicală de bază s-a extins iar specializarea a avansat. De asemenea, primele clinici specializate pe problemele dermatologice, ale ochilor, ale nasului, ale urechilor și ale gâtului au fost deschise tot la Viena evenimente care marchează începutul medicinei specializate.Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Statele Unite și majoritatea statelor europene aveau un sistem bine organizat de spitale publice și private. În Europa continentală, spitalele noi erau construite și întreținute din fonduri publice. National Health Service (Serviciul Național de Sănătate), fondat în 1948, era principala instituție al cărei scop era menținerea sănătății din Regatul Unit. În Statele Unite, spitalul tradițional este spitalul non-profit, susținut de obicei de denominările religioase. Sunt scutite de taxe, datorită acțiunilor lor caritabile, dar oferă un minim de îngrijiri medicale.Întrucât calitatea îngrijirilor medicale devenise o problemă globală, spitalele au fost nevoite să plătească din ce în ce mai mult pentru asta. Odată cu trecerea timpului, aparatele medicale au devenit din ce în ce mai sofisticate, minimalizând efortul medicului la diagnosticarea și operarea pacienților.

CATEGORII - CONTINUT – CLASIFICAREUnii pacienţi vin doar pentru diagnostic, altele vin doar pentru a se trata o scurtă durată la spital. Spitalele se diferenţează între ele după tipul serviciilor medicale pe care le oferă pacienţilor internaţi:

Spitalele generale sunt cele mai răspândite; ele oferă îngrijire pentru combaterea diverselor răni sau boli de care suferă pacienții. De obicei, dispun de o secție de urgență, unde sunt pacienții ce necesită o intervenție din partea medicului cât mai urgentă. Spitalele generale tratează fiecare pacient în secții speciale, dotate cu aparatura necesară medicului specialist.

Spitalele specializate sunt spitale care tratează pacienți preponderent cu o anumită disfuncție sau dintr-o anumită categorie socială. Astfel, din această categorie fac parte spitalele de arsuri (tratează persoanele cu arsuri), spitalele pentru persoanele cu probleme psihice și spitalele pentru copii.

Clinicile sunt spitale de dimensiuni mai mici care în general nu internează pacienții. Se axează mai mult pe diagnosticul decât pe tratarea pacienților. De la clinică medicul trimite pacientul către secția corespunzătoare a unui spital.

Spitalele-universitate sunt spitalele care combină tratarea pacienților cu studierea medicinei de către viitorii medici.

119


Secţiile unui spital general Secția de urgență Secția de tratare rapidă Centrul de traume Secția de terapie intensivă Secția de terapie neonatală Secția de arsuri Centrul persoanelor bolnave de cancer Secția de chirurgie Secția de terapie Servicii ortopedice Secția persoanelor cu probleme psihice Secția de recoltări și analize Maternitatea Secția de radiologie Terapie respiratorie Servicii de reanimare Unitatea asistentelor Departamentul pacienților neinternați Unitatea de îngrijire post-anestezie

TIPOLOGIITipuri de unitati medicaleAmbulantaambulatoriu de specialitateAmbulatoriu de SpecialitateAsigurari MedicaleAsistenta Medicala

120


Asociatie MedicalaAutoritatea de Sanatate Publica

BIOREZONANTACabinet Acupuncturacabinet de estetica medicalaCabinet de Fizica MedicalaCabinet de Laborator ClinicCabinet Individual de Psihologie

Cabinet MedicalCabinet Medical BiogenCabinet Medical Chirurgie GeneralaCabinet Medical de Alergologie si Imunologie ClinicaCabinet Medical de Balneofizioterapie si Recuperare MedicalaCabinet Medical de Balneologie si Recuperare MedicalaCabinet Medical de Boli InfectioaseCabinet Medical de Boli Infectioase si HomeopatieCabinet Medical de Boli InterneCabinet Medical de CardiologieCabinet Medical de ChirurgieCabinet Medical de Chirurgie PlasticaCabinet Medical de Consultatii Interne si CardiologieCabinet Medical de Dermato VenericeCabinet Medical de Diabet, Boli NutritieCabinet Medical de EndocrinologieCabinet Medical de Familie Cabinet Medical de Fizioterapie

121


Cabinet Medical de Gastro EnterologieCabinet Medical de GeneticaCabinet Medical de Igiena GeneralaCabinet Medical de LogopedieCabinet Medical de Medicina GeneralaCabinet Medical de Medicina InternaCabinet Medical de Medicina LegalaCabinet Medical de Medicina MunciiCabinet Medical de Medicina PrimaraCabinet Medical de Medicina SportivaCabinet Medical de NeurologieCabinet Medical de Neuropsihiatrie InfantilaCabinet Medical de Obstetrica GinecologieCabinet Medical de OftalmologieCabinet Medical de ORLCabinet Medical de OrtopedieCabinet Medical de Ortopedie TraumatologieCabinet Medical de ParodontologieCabinet Medical de PediatrieCabinet Medical de Pediatrie CardiologieCabinet Medical de PneumologieCabinet Medical de PsihiatrieCabinet Medical de Psihiatrie si PsihoterapieCabinet Medical de PsihologieCabinet Medical de RadiologieCabinet Medical de RecuperareCabinet Medical de ReumatologieCabinet Medical de Stomatologie

122


Cabinet Medical de Stomatologie si Radiologie DentaraCabinet Medical de UrologieCabinet Medical Dermato VenericeCabinet Medical Dermatologie

Cabinet Medical IndividualCabinet Medical Individual de Anatomie PatologicaCabinet Medical Individual de Anestezie si Terapie IntensivaCabinet Medical Individual de Boli InfectioaseCabinet Medical Individual de Boli InterneCabinet Medical Individual de CardiologieCabinet Medical Individual de ChirurgieCabinet Medical Individual de Chirurgie GeneralaCabinet Medical Individual de Chirurgie Maxilo FacialaCabinet Medical Individual de Chirurgie PlasticaCabinet Medical Individual de DermatologieCabinet Medical Individual de EndocrinologieCabinet Medical Individual de GastroenterologieCabinet Medical Individual de Genetica MedicalaCabinet Medical Individual de Geriatrie GerontologieCabinet Medical Individual de HomeopatieCabinet Medical Individual de Medicina GeneralaCabinet Medical Individual de Medicina InternaCabinet Medical Individual de Medicina MunciiCabinet Medical Individual de NefrologieCabinet Medical Individual de Neurologie Cabinet Medical Individual de Neuropsihiatrie InfantilaCabinet Medical Individual de Nutritie si Boli Metabolice

123


Cabinet Medical Individual de Obstetrica GinecologieCabinet Medical Individual de OftalmologieCabinet Medical Individual de Oncologie MedicalaCabinet Medical Individual de ORLCabinet Medical Individual de Ortopedie PediatricaCabinet Medical Individual de Ortopedie si Chirurgie InfantilaCabinet Medical Individual de Ortopedie si TraumatologieCabinet Medical Individual de PediatrieCabinet Medical Individual de PneumologieCabinet Medical Individual de PsihiatrieCabinet Medical Individual de Psihiatrie PediatricaCabinet Medical Individual de PsihologieCabinet Medical Individual de RadiologieCabinet Medical Individual de Radiologie si Imagistica MedicalaCabinet Medical Individual de RecuperareCabinet Medical Individual de ReumatologieCabinet Medical Individual de StomatologieCabinet Medical Individual de UrologieCabinet Medical Individual Dermato VenericeCabinet Planificare FamiliaraCabinet Psihologic IndependentCentru de CardiologieCentru de Diagnostic si Tratament

CENTRU DE EVALUARE SI TERAPIECentru de Kinetoterapie si FizioterapieCentru de Medicina HiperbaraCentru de Oftalmologie

124


Centru de Psihiatria si Neurologia Copilului si AdolescentuluiCentru de Sanatate Mintala AdultiCentru de Sanatate RuralCentru de Terapie Recuperare si SuportCentru de Terapie SexologicaCentru de Transfuzie SanguinaCentru Judetean de Planificare Familiala

CENTRU MEDICALCentru Medical de Recuperare NeuropsihomotorieCentru Medical DiagnosticCentru Medical pentru Sanatate UmanaCentrul Clinic de Urgenta de Boli CardiovasculareCentrul de DiagnosticCentrul de Diagnostic ImagisticCentrul de Diagnostic si TratamentCentrul de RecuperareCentrul de SanatateCentrul Medical de PediatrieCentrul National de Acupunctura si Homeopatie

ClinicaClinica de Boli Infectioase pentru CopiiClinica de Chirurgie EsteticaClinica de DiagnosticClinica de flebologie (varice)Clinica de Neuropsihiatrie InfantilaClinica de Obstetrica Ginecologie

125


Clinica de OftalmologieClinica de PneumoftiziologieClinica de psihiatrie si neurologie pentru copii si adolescentiClinica de Psihoterapie si PsihologieClinica de StomatologieClinica Parodontologie si Implantologie DentaraClinica Parodontologie si Implantologie Dentara

CMIDepartament Igiena ScolaraDirectia de Sanatate Publica

DispensarDispensar de PneumoftiziologieDispensar Medical Comunal pentru AdultiDispensar Medical de AdultiDispensar Medical UrbanDispensar PoliclinicDispensar ScolarDispensarul de CopiiHyperclinicaImagistica

InstitutInstitut ClinicInstitut de Boli CardiovasculareInstitut de Boli InfectioaseInstitut de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice

126


Institut de Fono Audiologie si Chirurgie FunctionalaInstitut de Medicina LegalaInstitut de VirusologieInstitut EndocrinologicInstitut NationalInstitut National de Cercetare DezvoltareInstitut National de Medicina LegalaInstitut OncologicInstitutul de Boli CerebrovasculareInstitutul de Sanatate Publica Laborator Analize MedicaleLaborator ClinicLaborator de Sanatate MintalaMaternitateMedicina de Urgenta

MinisterP.F.A. CardiologieP.F.A. Chirurgie GeneralaP.F.A. Chirurgie si Ortopedie PedriaticaP.F.A. Laborator de Analize MedicaleP.F.A. Medicina de FamilieP.F.A. Medicina InternaP.F.A. NeurologieP.F.A. Obstetrica GinecologieP.F.A. OftalmologieP.F.A. PsihiatrieP.F.A. Stomatologie

127


Policlinica Policlinica BalnearaPoliclinica cu PlataPoliclinica de Medicina DentaraPoliclinica de StomatologiePreventoriu TBC

PROTEZARE-ORTEZARESanatoriu Balnear si de RecuperareSanatoriu BalneoclimaticSanatoriu de NevrozeSanatoriu de PneumoftiziologieSanatoriu NeuropsihiatrieSanatoriu TBCSanepidServiciu Judetean de AmbulantaServiciul de AmbulantaSocietateSocietate CivilaSocietate Civila de PsihologieSocietatea Civila Medicala

SpitalSpital ClinicSpital Clinic de Boli InfectioaseSpital Clinic de Boli Infectioase si PneumoftiziologiSpital Clinic de Boli Infectioase si Tropicale

128


Spital Clinic de CopiiSpital Clinic de NefrologieSpital Clinic de Neurologie si PsihiatrieSpital Clinic de NeuropsihiatrieSpital Clinic de Obstetrica GinecologieSpital Clinic de PneumoftiziologieSpital Clinic de PneumologieSpital Clinic de Psihiatrie Spital Clinic de RecuperareSpital Clinic de UrgentaSpital Clinic de Urgenta pentru CopiiSpital Clinic De UrologieSpital Clinic Dermato VenericeSpital Clinic JudeteanSpital Clinic Judetean de UrgentaSpital Clinic Militar de Urgenta Spital Clinic MunicipalSpital ComunalSpital de Boli InfectioaseSpital de Boli PulmonareSpital de Bolnavi Cronici si GeriatrieSpital de Bolnavi Psihici CroniciSpital de CardiologieSpital de CopiiSpital de ErgoterapiSpital de FtiziologieSpital de NeuropsihiatrieSpital De Neuropsihiatrie

129


Spital de Obstetrica GinecologieSpital de Ortopedie si TraumatologieSpital de PediatrieSpital de PneumoftiziologieSpital de PneumologieSpital de PsihiatrieSpital de Psihiatrie si NeurologieSpital de Psihiatrie si Pentru Masuri de SigurantaSpital de RecuperareSpital de Recuperare NeuropsihomotorieSpital de Recuperare si BalneologieSpital de UrgentaSpital Judetean Spital Judetean de UrgentaSpital MilitarSpital militar de urgentaSpital MunicipalSpital OrasenescSpital PenitenciarSpital pentru Studenti si EleviSpital TBCSpital UniversitarSpital Universitar de UrgentaStatia Centrala de AmbulantaUnitate SportivaUniversitate de Medicina

130


LEGISLATIE

Cadrul legislativ românesc în domeniul Evidenţei Electronice a Datelor Medicale (EHR)1

Reforma sistemului sanitar românesc a cunoscut o accelerare marcată începând cu anul 1998 când s-a renunțat la finanțarea preponderent din impozite și taxe și s-a trecut la un sistem de asigurări de sănătate, obligatorii. Schimbările organizatorice au fost precedate de o serie de modificări legislative apărute după anul 1995, cele mai importante fiind: Legea 74/1995 privind organizarea Colegiului Medicilor, legea 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, Legea 100/1997 privind sănătatea publică, Legea 146/1999 privind organizarea spitalelor. Au urmat apoi numeroase amendamente ale acestor legi, notabile fiind Ordonanța 150/2002 în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și Legea 270/2003 în domeniul organizării spitalelor.

Fluctuațiile din implementarea reformei sistemului de sănătate s-au reflectat și în legislație, fiecare ciclu electoral aducând numeroase modificări ale legislației. Ca urmare, asistăm la apariția unui număr mare de reglementări (legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru) și la modificări repetate ale acestora. Pentru scurtarea perioadei dintre momentul elaborării propunerii de act normativ și momentul aprobării lui, multe acte normative au fost aprobate prin ordonanțe sau ordonanțe de urgență ale Guvernului sau prin ordine ale Ministrului Sănătății. În ultimii ani, marcați de procesului de aderare a României la UE, s–a acordat o atenție deosebită armonizării legislației românești în domeniul sănătății cu cea a Uniunii Europene (UE), ținându-se cont în același timp și de recomandările OMS.

Deși în legislație există numeroase referiri cu privire la datele și informațiile medicale, nu există prevederi directe asupra formatului electronic de stocare și transmitere a acestora și cu atât mai puțin asupra dosarului integrat al fișei electronice de sănătate. Sunt tratate în schimb o serie de aspecte privind organizarea Sistemului Informațional din Sănătate, cu menționarea organizațiilor și instituțiilor implicate în managementul datelor și informațiilor legate de sănătate, ca și a raporturilor dintre aceste instituții. Sunt de asemenea stipulate o serie de principii generale care trebuie să fie respectate în managementul datelor medicale, cum sunt:

Responsabilitatea instituțiilor statului în colectarea, stocarea și analiza datelor legate de sănătate și determinanții stării de sănătate în scopul alcătuirii bazei naționale de date; Precizarea fluxurilor de informații; Garantarea și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor; Necesitatea asigurării securității datelor;

131


Definirea domeniilor și a condițiilor de prelucrare și utilizare a datelor; Accesibilitatea decidenților la datele și informațiile existente; Confidențialitatea datelor; Dreptul persoanei, pacientului și populației la informațiile generale și la cele legate de sănătate.

Principalii actori ai Sistemului Informațional din Sănătate descriși de legislație sunt:Ministerul Sănătății cu unitățile subordonate, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, spitale, cabinete particulare, institute de sănătate publică, institute medicale de cercetare și învățământ.

Fiecare dintre aceste instituții posedă un sistem informațional, mai mult sau mai puțin complex, asupra căruia își exercită exclusivitatea. Efectele au fost apariția unor raportări duble, dar și incoerența unor definiții și codificări. De pildă, forma sub care datele sunt cerute de câtre Casele Județene de Asigurări de Sănătate nu ține seama de reglementările naționale în vigoare și de cerințele OMS, astfel că același indicator, raportat prin două canale, va avea valori diferite. Prevederile contractului – cadru privind confidențialitatea datelor sunt adesea încălcate în practică din cauza controlul exercitat de Casele de Asigurări de Sănătate. Casele de Asigurări de Sănătate solicită, de exemplu, pentru unele categorii de pacienți, alături de codul numeric personal, numele si prenumele, adresa, diagnosticul și tratamentul recomandat, facilitând identificarea cu ușurință a pacientului, ceea ce duce la încălcarea confidențialității datelor individuale. Stocarea și transmiterea datelor se face în mare parte pe hârtie, eventual pe dischete, evidența electronică fiind lăsată exclusiv la latitudinea furnizorilor de date. Întrucât întregul flux informațional este conceput în vederea obținerii de statistici, datele pierzându-și caracterul individual, prevederile legale care guvernează acest proces au o slabă relevanță în domeniul sistemelor EHR, unde datele sunt centrate pe pacient.

Dincolo de toate aceste neajunsuri, legislația în domeniul sanitar s-a îmbunătățit constant, sprijinind cu succes implementarea sistemului de asigurări de sănătate, stabilirea rolurilor, funcțiilor și relațiilor dintre instituțiile din sistemul de sănătate și managementul fondului național de date statistice, inclusiv fondul de date al sistemului de sănătate.

În următoarele paragrafe sunt prezentate sintetic principalele acte normative cu privire la sistemul de informații în general (inclusiv în domeniul sănătății) și cele cu referire directă la datele și informațiile din sistemul de sănătate.

Legislaţie generală privitoare la sistemul de informaţii

132


Legea 86/2000 pentru ratificarea Convenției semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu. Legea prevede dreptul populației la obținerea de informații legate mediul de viață și muncă.

Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu character personal și libera circulație a acestor date. Legea are ca principal scop garantarea și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul la viața intimă, familială și privată. În prima parte a legii sunt clarificați termenii (ca de exemplu: date cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal, stocare, sistem de evidență a datelor cu caracter personal, etc.). Sunt enumerate categoriile de date speciale printre care și cele legate de starea de sănătate la care este interzisă libera circulație a acestora. Articolul 9 se referă la excepțiile în prelucrarea datelor cu character personal specifice stării de sănătate.

Legea 311 / 2002 privind organizarea statisticii oficiale. Legea desemnează Institutul Național de Statistică drept organizatorul și coordonatorul fondului național de date statistice, iar în Art. 3 (1) prevede principiile care stau la baza statisticii publice (autonomia, confidențialitatea, transparența, specializarea, proporționalitatea deontologia statistică). În actul normativ sunt prevăzute și condițiile de culegere, stocare, prelucrare și transmitere a datelor statistice.

Legislaţie specifică sistemului de informaţii de sănătate

Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică – este legea care reglementa întreaga activitate de sănătate publică la acel moment – înlocuită de legea 95/2006.

Legea 145/1997 – Legea asigurărilor sociale de sănătate precum și Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate – în secțiunea a 3-a intitulată „Atribuțiile caselor de asigurări de sănătate”, art. 64, alineatul k, prevede obligativitatea “asigurării organizării sistemului informatic și informațional unic integrat pentru înregistrarea asiguraților și pentru gestionarea și administrarea fondului”. În prezent, legea asigurărilor sociale de sănătate este cuprinsă în cadrul Legii 95/2006.

Legea 270/2003 - Legea spitalelor – abrogată prin prevederile legii 95/2006. Art. 10 – prevede că în structura organizatorică a spitalului există un departament de informatică. Art. 31 - prevede obligația spitalului de a stoca, prelucra și transmite informații legate de activitatea sa conform normelor aprobate de Ministerul Sănătății. Spitalul are obligația să furnizeze date către direcția județeană de sănătate publică și către casa de asigurări. În același timp are obligația ca, în conformitate cu legislația în vigoare, să asigure securizarea datelor sub forma de documente scrise și electronice.

133


Legea 95/2006, publicată în MO 391/5mai2006, abrogă o serie de legi anterioare, cum sunt legea spitalelor sau legea asigurărilor de sănătate, fiind în prezent principala lege care reglementează activitatea din domeniul sanitar. Legea prevede atribuțiile diverselor instituții implicate în generarea, stocarea, prelucrarea, analiza și valorificarea datelor din sistemul de sănătate precum și unele reguli care trebuie respectate în gestiunea datelor și informațiilor. Art. 39 (1) reglementează păstrarea și folosirea informațiilor privind sănătatea persoanelor, cu referire la caracterul privat al acesteia (3). Art. 78 (1) face referire la stabilirea unui set minimal de date ce vor fi comunicate în vederea supravegherii bolilor transmisibile. Art. 82 prevede transmiterea reciprocă a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului între cabinetele medicilor de familie și toate celelalte specialitati medicale. Art. 146 (7,8) si Art. 148 (10) se referă la ascunderea identității donatorului și receptorului în cazul transplantului de organe și țesuturi. Art. 198 (1, 2) reglementează stocarea și transmiterea datelor de către spitale și obligativitatea securizării datelor (3). Art. 270 (1) stipulează atribuțiile CNAS printre care (litera k) asigurarea organizării sistemului informatic și informațional unic integrat. Art. 320-329 privind conținutul și metodologia asociată cardului european de sănătate vor intra în vigoare la 6 luni de la aderarea României la UE. Art. 331 prevede conținutul și metodologia asociată cardului național de asigurări sociale de sănătate definit ca un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate, ce urmează a fi implementat până la sfârșitul anului 2007.Hotărârea Guvernului 22/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și Familiei – detaliază atribuțiile care îi revin în domeniul sistemului informațional.Aceasta a fost modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 743 din 8 iulie 2003 privind funcționarea Ministerului Sănătății. Conform Art. 3 (9), Ministerul Sănătății “organizează sistemul informațional din domeniul asistenței de sănătate publică și modul de raportare a datelor de către unitățile sanitare, pentru stabilirea stării de sănătate a populației; analizează și evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populației și criteriile de performanță a unităților sanitare”Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 120/2001 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a direcției de sănătate publică modificat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii 664 din 9 iulie 2003 privind aprobarea organigramei direcției de sănătate publică. Capitolul I conține, în detaliu, atribuțiile care revin compartimentului în domeniu: culegerea de date în cadrul evidențelor primare conform solicitărilor Centrului de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare Medicală, raportările, relațiile ierarhice și funcționale cu alte compartimente din structura direcției și cu unitățile medico-sanitare, dar și cu instituții din afara sistemului de sănătate (Institutul Național de Statistică). Principala activitate se concretizează în organizarea și gestionarea bazei de date județene. Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate aprobat prin Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate 37/2001. Conform Art. 5 (31) Casa Națională de Asigurări de Sănătate „asigură evidența statistică necesară în activitatea specifică sistemului de asigurări sociale de sănătate și colaborează cu instituții cu atribuții în domeniul statisticii”.Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 685/1993 a introdus în practică codificarea diagnosticelor prin utilizarea Clasificării internaționale a Maladiilor revizia a 10-a (CIM- 10), în timp ce pentru codificarea procedurilor se folosește Clasificarea Internațională a Maladiilor, varianta australiană (CIM-10-AM),

134


reglementată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei1624/2004. Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 798/15.10.2002 privind introducerea în spitale a formularului „Foaia de observație clinica generală” (FOCG).Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 29/2003 privind introducerea colectării electronice a Setului Minim de Date la nivel de Pacient (SMDP) în spitalele din România, în scopul introducerii aplicației “DRG Național”. Astfel se recomandă organizarea și reorganizarea la nivelul fiecărui spital a unei structuri de statistică-informatică care are ca sarcină principală procesul de generare în formă electronică a datelor necesare pentru introducerea sistemului DRG în finanțarea spitalelor.

Legea 46/2003 privind drepturile pacientului. Legea detaliază două drepturi fundamentale ale pacientului: dreptul de a avea informații cu privire la serviciile medicale disponibile, a modului lor de utilizare, a propriei stări de sănătate, a tratamentelor posibile, a riscurilor pentru sănătate, etc. (articolele 4-20) și dreptul la confidențialitatea informațiilor și viață privată a pacientului (articolele 21-25) – datele fiind confidențiale atât în timpul vieții pacientului cât și după decesul acestuia; informațiile confidențiale pot fi utilizate numai în condițiile special prevăzute de lege sau cu consimțământul pacientului. Excepțiile se referă la situațiile în care pacientul reprezintă un pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.Ordinul Ministrului Sănătăţii 8/2000 privind informarea operativă în probleme de epidemiologie și igienă – sunt specificate tipurile de evenimente pe care direcțiile de sănătate publică le comunică telefonic la Ministerul Sănătății, Direcția de Medicină Preventivă (actuala Direcție Generală de Sănătate Publică și Inspecție Sanitară de Stat) și Institutelor de Sănătate Publică teritoriale ca și regimul lor (momentul și ritmicitatea raportării). Într-un capitol aparte sunt consemnate tipurile de evenimente pe care medicii de familie, centrele medicale, ambulatoriul de spital, indiferent de apartenența la sectorul public și privat, trebuie să le comunice, ca și regimul lor.Ordonanţa Guvernului României 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor și efectuării vaccinărilor. Medicii, indiferent de forma de organizare în cadrul sistemului public sau privat, au obligația de a raporta bolile transmisibile și ne-transmisibile, în conformitate cu normele metodologice ale Ministerului Sănătății.Ordinele anuale comune ale Ministerului Sănătății și Familiei și ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea subprogramelor de sănătate și a Normelor metodologice privind finanțarea, raportarea și controlul indicatorilor prevăd crearea unor fluxuri informaționale specifice programelor și subprogramelor de sănătate.Contractele cadru încheiate anual între medicii de familie și casele de asigurări – prevăd obligativitatea medicilor de a face unele raportări către Casele Județene de Asigurări de Sănătate dar și către Direcțiile Județene de Sănătate Publică. Aceste prevederi au la bază convenția de colaborare pentru schimbul de informații ce există între Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Deși cadrul legislativ actual nu conține prevederi care să stimuleze dezvoltarea sistemelor electronice de evidență și transmitere a datelor medicale, acesta nici nu împiedică adoptarea EHR, lipsa prevederilor legale având, dintr-un anumit punct de vedere, un efect permisiv. Putem concluziona că nu

135


adoptarea sistemelor EHR are în prezent de suferit din cauza vidului legislativ, cât mai ales calitatea acestor sisteme. Tocmai de aceea se impune organizarea unui sistem de management al calității sistemelor EHR, bazat pe cele mai bune practici europene și internaționale, sensibil la realitățile și condițiile specifice țării noastre și conform cu legislația și standardele europene (la care și România, ca nou stat membru, va trebui să se alinieze).

BibliografieCsiki Irma Eva, Marcu Aurelia, Ungurean Carmen, Descrierea Sistemului Naţional Informaţional de Sănătate din România - Rezultatele unei evaluări participative desfăşurată în iunie 2003http://www.ispb.ro/departamente/E83013ROM.pdfVlădescu Cristian, Sănătate Publică şi Management Sanitar, București: Cartea Universitară, 2004Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar, Managementul Spitalului, București: Public H Press, 2006*** Legislaţie în domeniul sanitar www.emedic.ro/Legislatie.html*** Strategie post-aderare2007-2013 www.guv.ro/obiective/200701/strategie_post_aderare.pdf*** Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Monitorul Oficial nr. 391 din 5 mai 2006

136

http://www.ispb.ro/departamente/E83013ROM.pdf


SCHEME / DIAGRAME FUNCTIONALE & EXEMPLE

Figure 57 Diagrama Functionala

137


Figure 58 Diagrame de relationare intre clinici / spitale

138


Figure 59

139


Figure 60 Procesele importante ale Pacientilor

140


Figure 61 Missouri Baptist Sullivan Hospital – Plan Situatie

141


Figure 62 Missouri Baptist Sullivan Hospital – Plan Subsol & Parter

142


Figure 63 Georgetown Memorial Hospital

143


Figure 64 Bloomington Hospital – Plan Parter

144


Figure 65 Bloomington Hospital – Plan Etaj

145


Figure 66 Rotherham General Hospital – Plan Parter

146


BIBLIOGRAFIE Roderick E. McGrew, Encyclopedia of Medical History (Macmillan 1985), pp.134-5. Prof. Arjuna Aluvihare, "Rohal Kramaya Lovata Dhayadha Kale Sri Lankikayo" Vidhusara Science Magazine, Nov. 1993. Resource Mobilization in Sri Lanka's Health Sector - Rannan-Eliya, Ravi P. & De Mel, Nishan, Harvard School of Public Health & Health Policy

Programme, Institute of Policy Studies, February 1997, Page 19. accesat pe 8 februarie 2007. Encyclopedia of Medical History - McGrew, Roderick E. (Macmillan 1985), p.135. The Nurses should be able to Sing and Play Instruments - Wujastyk, Dominik; University College London. Accesat pe 22 februarie 2008. [Roman military Valetudinaria: fact or fiction] - Baker, Patricia Anne, University of Newcastle upon Tyne, duminică 20 decembrie 1998 Roderick E. McGrew, Encyclopedia of Medical History (Macmillan 1985), p.135. Healing by design - Ode Magazine, July/August 2006 issue. Accesat pe 10 februarie 2008. Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Spital Last Resort: Hospital Care in Canada (eseu ilustrat)

147


E. ALTELE

I. LOCUINTE SUBVENTIONATE PENTRU PERSOANE AFLATE ÎN SITUATII PARTICULARE (sinistrati, refugiati, evacuati)-locuinte de necesitate1. Prezentare program:-cauzele aparitiei-catastrofe naturale (inundatii, cutremure, incendii etc.), sociale (refugiati, evacuati în urma retrocedarii locuintelor confiscate de regimul comunist) etc.

2. Tipologii : - locuinte de tip « container » (suprafata maxima de 20 mp- 1 camera, 1 mini-

bucatarie și un hol, fara baie) ;case modulare ;case din lemn usoare; locuinte de necesitate; locuinte improvizate (vagoane de cale ferata reconditionate și transformate în locuinte și birouri pentru muncitori sezonieri) ;hostel pentru refugiati.

Experimente :-casa evantai (a aparut în anii ’50- fluturele sau crisalida se poate deschide la inaltimea dorita de utilizator );-casa valiza.

3. Bibliografie selectiva :-Iliu, Ileana, Locuinta subventionata-lucrare de doctorat, DR 182, biblioteca UAUIM, tipologii pp.371-372 , legislatie pp.285-320, Bucuresti ;-Locuinte de necesitate, 2007, proiecte studentesti, expozitie stradala UAUIM, Bucuresti ;-Roco Report, 1985, Locuinte muncitoresti în vagoane de cale ferata.

4. Legislatie specifica:-problema- vidul legislativ- exista legile 611/14/10/1999-partea I și 152/1998 care stipuleaza infiintarea ANL-ului ;- O.G. nr.47 /1994 privind apararea impotriva dezastrelor, aprobata prin Legea nr.124/1995, cu modificarile ulterioare;-Normativul P 118 ;-http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf

5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc.148

http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf


Figure 67 Locuinta tip container

149


Figure 68 Locuinta în tren

150


II. CONSTRUCTII PENTRU PERSOANE CU HANDICAP1. Prezentare program:Continut: constructiile trebuie adaptate în functie de aparatele speciale pe care le folosesc persoanele cu handicap și de spatiul necesar pentru deplasare. Modulul-este scaunul cu rotile. De aici rezulta dimensiunile incaperilor, latimile usilor și ale coridoarelor.

-trebuie prevazute accese spre cladiri-latime =1.20m-2.00m ;-pe cat e posibil-trebuie prevazute circulatii scurte ;-rampa-maxim 6° și nu mai lunga de 6m ;-latimea intre mainile curente -1.20m (1.64m) ;-latimea coridoarelor-minim 1.30m, optim 2.00m;-latimea usilor-minim 0.90m;-cota intrerupatoarelor și a prizelor-1.00m-1.05m.

Categorii:a. Spatii de acces -în imobilele de raport-acces prin coridoare indicat ;

-coridorul liniar ;-la locuintele unifamiliale-windfang-ul proiectat cu o suprafata suficienta ; suprafata minima a holurilor de intrare-1.50mx1.50m ;

b. Zona de zi -trebuie prevazut spatiu suplimentar pentru inca 2-3 persoane în scaune cu rotile ;-pentru nevazatori- o camera suplimentara pentru carti speciale în alfabetul Braille și echipamentul de redare a sunetului. Necesarul de de spatiu pentru carti/ziare în alfabetul Braille-de 3 ori mai mare decat pentru o biblioteca obisnuita ;

c. Bucataria -nu trebuie pravazute dulapuri inalte sau suspendate ;-zona de actiune cu bratul intins pe orizontala- 60cm ;-zona de lucru pe verticala-75-90cm ;-trebuie prevazute dispozitive de reglare a inaltimii.

2. Clasificari :a. Locuinte unifamiliale parter -preferabile pentru persoanele cu handicap ;

151


-se respecta usor cerintele-acces fara scari, incaperile la acelasi nivel cu gradina, trecerea dintr-o incapere în alta eventual fara usi ;

b. Locuinte unifamiliale p+1 -potrivite daca sunt prevazute cu transport pe verticala (ascensor) ;c. Locuinte multifamiliale -solutia ideala din punct de vedere social-integrarea locuintelor pentru persoanele cu handicap ;

-este preferabila situarea la parter pentru a evita transportul pe verticala ;Cladiri care se preteaza transformarilor în vederea locuirii de persoane cu handicap- locuinte pe parter cu suprafata suficienta.Proportia transformarilor :a. persoana cu handicap, membru al familiei care lucreaza în afara locuintei -transformari-intrarea, asigurare suprafata suficienta în zona

zi/noapte, amenajari specifice în baie/WC ;b. persoana cu handicap cu activitate menajare- transformari în bucatarie și în locuinta;c. persoane cu grad mare de handicap care nu se pot misca deloc sau doar partial- create facilitati privind ingrijire și transport.

3. Bibliografie selectiva :-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare și constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita și prelucrata, Miercurea Ciuc , Alutus ;-http://www.prefecturahr.ro/act/1.pdf

4. Legislatie specifica :-NP 051-2001 Normativ privind adaptarea cladirilor civile și spatiului urban aferent la cerintele persoanelor cu handicap ;-Legea nr.448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ;-017. OUG nr. 102 / 1999 privind protectia speciala și incadrarea în munca a persoanelor cu handicap;-NP 051/2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile și spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap ;-Normativul P118 ;-http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf

152

http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf

http://www.prefecturahr.ro/act/1.pdf


5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc.

Figure 69 Scaun cu rotile standard Scaun cu rotile standard

VEDERE LATERALA VEDERE FRONTALA-PLIAT

153


Figure 70

Scaun cu rotile standard - Scaun cu rotile standard -SPATIU DE MANEVRA VEDERE DE SUS

Figure 71

Scaun cu rotile pe plan inclinat pe scari loc de munca în fata unui monitor la geam

154


Figure 72

155


Figure 73 Gabarite și conformari de accese

156


Figure 74 Tipuri de mobilare

157


Figure 75 Exemple de locuinte inainte şi dupa restructurarea în vederea locuirii de catre persoane cu handicap

158


III. HOTELURI PENTRU TINERET

1. Prezentare program:Definitie:

Hotelurile pentru tineret sau dupa denumirea internationala “youth hostel” sunt structuri de primire turistice, cu dotari simple, adaptate cerintelor caracteristice tineretului, care asigura servicii de cazare, masa, agrement, pe baza unor regulamente de organizare interioara specifice. De regula, sunt amplasate în centre urbane universitare, statiuni și alte zone turistice frecventate de tineret.

Dupa parerea oficiala YHR ar trebui sa existe o singura definitie și o singura denumire, ori expresia din limba engleza "youth hostel" ori traducerea acestuia în româna, "hotel pentru tineret".

Continut : -zone functionale :saloane și camere de zi ; zona cazare ; mai multe sali de mese ;

spatii multifunctionale ; cafenea ; sala de seminarii ; hol de intrare+receptie+birou administratie ; în exterior- loc pentru corturi( cu acces la grupuri sanitare), spatii de sport și joaca, locuri de parcare pentru autobuze+automobile.

Categorii:· 1 brad- categoria hostelurilor în locuri mai putin frecventate;· 2 brazi- cele mai multe vor intra în aceasta categorie ;· 3 brazi - cu nivel superior al prestatiilor,mai ales în orase mari ;-tendinta internationala este catre standardul unui hotel de 3 stele ; marimea-120-160 paturi.

Clasificarea şi controlul hotelurilor de tineret (inspection) : Clasificarea hotelurilor de tineret se face de catre Autoritatea Nationala de Turism. Regulament de ordine interioara (numai în cazul hotelurilor pentru tineret), referitor la elemente cum ar fi: conduita tinerilor în interiorul unitatii ; program de acces în unitate, în sensul intrarii-iesirii tinerilor pe timpul noptii ;interzicerea stationarii în camere în timpul diminetii, pâna la ora prânzului, pe perioada efectuarii curateniei ; interzicerea fumatului în spatiile de cazare; cazarea insotitorilor (profesori, ghizi, etc.); spatii pentru primirea vizitatorilor.

159


2. Istoric :Hostelurile au aparut în Germania în anul 1912 cand a fost inaugurat primul hostel în Altenia Castel. În 1913 erau deja 301 de hosteluri la orase și

sate. Un an mai tarziu erau 535.....(.istoricul complet-vezi surse).-sursa http://www.theallineed.com/travel/05041201.htmhttp://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php

3. Bibliografie selectiva :-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare și constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita și prelucrata, Miercurea Ciuc, Alutus ;-Triscu, Alexandru, Cadrul arhitectural al turismului-lucrare de doctorat, Bucuresti, biblioteca UAUIM, DR 20 ;-Hanuri și hosteluri-lucrare de disertatie, 110086/L606 ;-Cal :Cal putere :Han :Hotel-lucrare de disertatie, 110331/L736 ;http://www.hihostels-romania.ro/cerinteminime.phphttp://www.theallineed.com/travel/05041201.htmhttp://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php

4. Legislatie specifica:-H.G. nr. 709/ 10 iunie 2009 privind clasificarea structurilor de primire turistice;-H.G.nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice;-Acte ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comert, Turism și Profesii Liberale;-Ordin pentru aprobarea normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice.

160

http://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php

http://www.theallineed.com/travel/05041201.htm

http://www.hihostels-romania.ro/cerinteminime.php

http://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php

http://www.theallineed.com/travel/05041201.htm


5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc. :

Figure 76 Schema functionala hotel pentru tineret

161


IV. ADAPOSTURI ANTIAERIENE:1. Prezentare program:

Definitie:ADAPOST ANTIAERIAN -loc (spatiu) amenajat pentru apararea impotriva

atacurilor aeriene ;-adaposturile sunt prevazute la cladiri de birouri, scoli, spitale, ateliere, cladiri de locuinte.

Continut:Adaposturile pentru cladirile de locuit :-corpuri de constructie formand un element inchis, etans, care poate fi incuiat , cuprinzand spatii de sedere cu spatii auxiliare, spatiu de filtrare și o iesire de urgenta. Trebuie prevazute instalatii de ventilare, sanitare și de alimentare;-trebuie sa cuprinda rezerve pentru 14 zile și sa fie plasate în imediata apropiere a locuintelor respective-trebuie prevazute cai de legatura intre locuinte și intrarile în adapost mai mici sau egal cu 150 m ;-adaposturi pentru 1-7 persoane- >/=6m.p. şi 14m.c. volum ;-pentru fiecare loc suplimentar în adapost cu >/=25 de locuri, suprafata trebuie marita cu 0.5m.p./loc și volumul cu 1.4m.c./loc.-cel putin 1 WC uscat pentru </=12 persoane și 2 WCuri pentru >/=25 locuri ;-inaltimea libera- >/= 2.30m ;-alcatuirea – planul și sectiunea la alegere. Daca este dreptunghiular în plan, sa nu se depaseasca raportul de 2 :1 dintre laturi ;-adaposturile mari:

-trebuie realizate ca niste corpuri de constructie formand un element inchis, etanse la gaze și putand fi incuiate ;-intrare cu sas, un spatiu de supraveghere, un spatiu de sedere + 1 incapere bolnavi, o suprafata penru rezerva de apa, un spatiu pentru closete și o bucatarie pentru caz de necesitate și instalatii tehnice necesare. -sub adapost-bazin pentru colectarea apelor uzate-capacitatea adapostului- <300 persoane iar la cele etajate <3000 persoane ;-nu trebuie construite mai mult de 2 adaposturi mari nemijlocit unul langa altul sau unul deasupra celuilalt ;-nu trebuie depasita capacitatea de 5000 de persoane.

162


Clasificari:a. Adaposturi pentru locuinte:-capacitate 7-50 persoane (adaposturi private).b. Adaposturi publice : -dimensiune medie-51-299 persoane;

-adaposturi mari : 300-3000 persoane ;-adaposturi mari (în metrou și garaje subterane)-pana la 4000 de persoane.

c. Adaposturi pentru persoanele din mijloacele publice de transport şi pentru cei cu mijoace proprii de transport.d. Adaposturi pentru protejarea bunurilor culturale.

d.1. protectia de baza -protejarea impotriva daramaturilor, protejarea impotriva incendiilor, impotriva armelor chimice , impotriva depunerilor radio-active, pentru stocare de lunga durata ;d.2. Protectia marita -protectia impotriva socurilor provocate de lovituri aeriene, impotriva efectelor radio-active initiale( de scurta durata)

2. Istoric :La 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aprobă "Regulamentul de

funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene" având ca scop "să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor". Prin prevederile sale, se detașează net apărarea pasivă de apărarea activă. Acest moment este considerat data de naștere a protecției civile.

Cu puțin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înființează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive - un fel de stat major în înțelesul actual, care va funcționa pe lângă Ministerul Aerului și Marinei.

În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă și pasivă. Se instituie centre de instrucție de apărare pasivă la ministerele Aerului și Marinei, Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, Educației Naționale, Sănătății și Asistenței Sociale, Căilor Ferate precum și la fiecare județ, municipiu și oraș.

Protecția populației și a valorilor materiale determină, în timpul războiului, necesitatea înființării unor unități speciale de apărare pasivă. Unitățile de intervenție aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populației despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării și îngrijirii răniților sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate și dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea și înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuați și sinistrați sau pentru adăpostirea materialelor. Tot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele facultăților și școlilor de orice fel, instituțiilor și stabilimentelor de stat sau particulare, societăților și asociațiilor.

163


La 18 februarie 1943 se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului prin Instrucțiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică și misiunile apărării pasive, luând ființă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul de a pregăti, îndruma, controla și conduce toate operațiile de apărare pasivă, precum și de a instrui personalul de încadrare și populația pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanțelor publice și tuturor dispozițiilor și ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului. Tot în 1943, ia ființă, Corpul Special de Intervenție, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate și dezamorsarea lor, stingerea și limitarea marilor incendii și înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii și bombardamente, construcția de baracamente și ridicarea de tabere pentru sinistrați, evacuați și materiale.

Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se înființează Apărarea Locală Antiaeriană, prin adoptarea "Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene", și ia ființă Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene în cadrul Ministerului de Interne, care era organizat în state majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, ca unități administrative, în raioane și orașe mari.

În iarna anului 1951 se înființează Centrul de Instrucție al armei, care avea menirea de a pregăti și perfecționa cadrele și personalul civil pentru diferite funcții și specialități în protecția civilă. Sapte ani mai târziu, unitățile și formațiunile de apărare locală antiaeriană trec din subordinea Ministerului de Interne în cea a Ministerului Apărării Naționale. În 1978 apărarea locală antiaeriană își schimbă denumirea în apărare civilă, atribuțiile acesteia fiind diversificate. în perioada următoare, acesteia i se asigură un nou cadru normativ, alte structuri organizatorice și misiuni adecvate. Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidentă și mai clară, totuși, abia după anul 1990, acestea devin dominante. În anii `80 activitatea apărării civile a fost orientată spre pregătirea întregii populații pentru diferite situații de risc. S-au alcătuit planuri de protecție și intervenție în situații complexe și s-au desfășurat numeroase exerciții de apărare civilă.

Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata și, în cadrul acesteia, apărarea locală antiaeriană. Acționând zi și noapte, arma noastră a contribuit la salvarea de vieți omenești, înlăturarea avariilor tehnologice și distrugerilor. Este bine să ne amintim că atunci au fost înregistrați 1.570 morți, 113.000 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost. Valoarea pagubelor provocate de seismul din 4 martie 1977 s-a ridicat la peste două miliarde de dolari (la prețul din acel an). Un an mai târziu, apărarea locală antiaeriană își schimbă denumirea în apărare civilă, prin apariția Legii nr.2/1978, atribuțiile acesteia fiind diversificate.

Revoluția din decembrie 1989 a creat condiții perfecționării activității pe linie de apărare civilă, înscriindu-se în procesul de democratizare inițiat de acest act istoric. Astfel, România a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990 Protocoalele adiționale I și II la Convețiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate.

În Legea apărării naționale nr.45/01.07.1994 apare în mod oficial denumirea "protecția civilă".

164


În octombrie 1996, se aprobă Legea protecției civile în care sunt stipulate atribuțiile acestor structuri.

Protecția civilă este o componentă a apărării naționale și cuprinde ansamblul măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigurării protecției populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre.

Atribuţiile protecţiei civile sunt: a. prevenirea populației asupra atacurilor inamicului din aer sau dezastrelor;b. protecția populației împotriva efectelor armelor de nimicire în masă și convenționale sau dezastrelor;c. asigurarea protecției bunurilor materiale și a valorilor culturale;d. participarea la acțiunile de limitare și de înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului sau a dezastrelor;e. asanarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată;f. pregătirea populației în vederea asigurării protecției;g. participarea cu forțe și mijloace specifice la pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare.

3. Bibliografie selectiva :-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare și constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita și prelucrata, Miercurea Ciuc, Alutus ;http://www.judetulharghita.ro/prc/prima/istoric.htmlhttp://www.isumehedinti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=120&Itemid=138

4. Legislatie specificahttp://www.preveniredezastre.ro/legislatie/Legea%20481%20din%202004%20privind%20protectia%20civila.pdf -Legea 481 din 2004 privind protectia civila-capitolul VI, sectiunea 2 ;http://209.85.135.132/search?q=cache:FY0wi0lNktcJ:www.cjbuzau.ro/Formulare%2520pe%2520site/F-08-3%2520%2520%28Fisa%2520tehnica%29%2520Cerere%2520pentru%2520emiterea%2520avizului%2520de%2520protectie%2520civila.doc+normativ+adapost+protectie+civila&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a -C E R E R E pentru emiterea avizului de protecție civilă ;-P 102/ 2001 Normativ privind proiectarea și executarea adaposturilorde protectie civila.

165

http://209.85.135.132/search?q=cache:FY0wi0lNktcJ:www.cjbuzau.ro/Formulare%2520pe%2520site/F-08-3%2520%2520(Fisa%2520tehnica)%2520Cerere%2520pentru%2520emiterea%2520avizului%2520de%2520protectie%2520civila.doc+normativ+adapost+protectie+civila&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a



http://www.preveniredezastre.ro/legislatie/Legea%20481%20din%202004%20privind%20protectia%20civila.pdf

http://www.isumehedinti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=120&Itemid=138

http://www.judetulharghita.ro/prc/prima/istoric.html


5. Descriere (scheme), zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc. :

Figure 77 Dimensiunile exterioare şi locurile scaunelor şi priciurilor

166


Figure 78

167


Figure 79 Rezolvari planimetrice de adaposturi

168


Figure 80

Utilizarea normala a pivnitei Iesire orizontala în caz de urgenta iesire verticala pentru caz de urgenta

169


Figure 81

Utilizare pentru apararea civila

intocmit : Asist. drd.arh. Mihaela Grigorescu

170


CUPRINSA. PROGRAM-LOCUINȚA 2B. TURISM 13C.. CĂMIN (CASA /AZIL) PENTRU BĂTRÂNI ȘI HANDICAPAȚI. 79C. PROGRAMUL : SOCIAL – CASA DE COPII / ORFELINAT/ CAMINELE DE COPII / ADĂPOSTURILE 95D. SANATATE 116 E. ALTELE 148

Coordonatori:Lect. arh. Mariana FETTILect. dr. arh. Alina VOICULET

171

modul tematic 1

Documents