modulul 4 - adhd si tulburari de conduita

8/20/2019 Modulul 4 - ADHD Si Tulburari de Conduita

1/37

Catedra de Psihologie – Universitatea „Babeş-Bolyai”,

Cluj-NapocaCentrul „!pert” – Universitatea „Babeş-Bolyai”,Cluj-Napoca

Curs postuniversitar - “Consiliere psihologică”

Strategii de prevenţie

şi intervenţie psihologică înprobleme comportamentale

0


2/37

CUPRINS

Introducere

Tulburarea de atenţie şi hiperactivitate

! "escrierea şi diagnosticul tulburării de atenţie şi hiperactivitate

#! $tiologia "%"

C! Intervenţiile în "%"

Tulburarea de conduită

! "escrierea şi diagnosticul tulburării de conduită

#! Comportamente problematice în tulburările de conduită

C! Comorbiditate

"! $tiologia tulburărilor de conduită$! Intervenţiile în tulburările de conduită

1


3/37

Introducere

Majoritatea copiilor şi adolescenţilor prezintă manifestări comportamentaleinadecvate la un moment dat. La unii însă, aceste comportamente persistă sau sunt mai

accentuate. Ei pot avea anumite tulburări comportamentale care nu sunt la fel de uşor deabordat ca şi comportamentele inadecvate cu care ne confruntăm în mod curent. cestea pot lua forma tulburărilor de atenţie şi !iperactivitate "#$#% precum şi a tulburărilor deconduită sau opozante. &n continuare vom aborda aceste tulburări prin prismacaracteristicilor specifice, etiolo'iei şi a posibilelor modalităţi de prevenţie ( intervenţie.

)imptomele caracteristice tulburării de atenţie şi !iperactivitate, precum şi celeale tulburării de conduită sunt motive frecvente pentru care se solicită asistenţă despecialitate. *opiii şi adolescenţii care fac parte din aceste cate'orii sunt consideraţi decătre părinţi şi profesori ca fiind imposibil de stăp+nit ei creează probleme în mediile încare îşi desfăşoară activitatea şi în societate în 'eneral, e-ercit+nd o influenţă ne'ativă

asupra celor de v+rsta lor în ce priveşte comportamentele antisociale, absenteismul şiabandonul şcolar.

&nţele'erea cauzelor, modului de manifestare şi a posibilelor modalităţi de prevenţie şi intervenţie în aceste tulburări sunt esenţiale pentru reducerea riscurilor asociate cu ele.

olul consilierului este de a depista tulburările menţionate "inclusiv prezenţa unor comorbidităţi între acestea sau cu alte tulburări / e-. depresia% şi de a face un plan deintervenţie care poate să includă

• tratamentul medicamentos recomandat de un medic "dacă este cazul%• intervenţia individuală cu copilul• intervenţia individuală cu părintele• educarea părinţilor şi a profesorilor în ce priveşte natura tulburării şi modul în

care pot aborda copilul ( adolescentul pentru a se reduce simptomatolo'ia.


4/37

TUURR$ "$ T$N'I$ (I %IP$RCTI)ITT$

! "escrierea şi diagnosticul tulburării de atenţie şi hiperactivitate

#$# "din en'l. 2ttention #eficit and $3peractivit3 #isorder45 tulburarea de

atenţie şi !iperactivitate% este o tulburare caracterizată prin dificultăţi de atenţie şiconcentrare, !iperactivitate "a'itaţie% şi impulsivitate.

&n manualul de dia'nostic #)M 67, se distin' trei subtipuri ale acestei tulburăria% #$# cu pondere mai mare a componentei de inatenţie 5 copiii sau adolescenţi

care fac parte din această cate'orie sunt apatici, lenţi, 8visează cu oc!ii desc!işi8 b% #$# în care predomină componentele de !iperactivitate ( impulsivitate 5

predomină activismul, comportamentele a'resive, e-istă o rată mare aabandonului şcolar şi a absenteismului

c% #$# combinat "fiind prezente at+t elemente de inatenţie, c+t şi deimpulsivitate ( !iperactivitate%

*opiii şi adolescenţii cu #$# "tipul în care predomină !iperactivitatea ( impulsivitatea%au dificultăţi la nivel de

• *omportament• elaţii sociale• 9uncţionare co'nitivă• 9uncţionare emoţională• 9uncţionare fizică

a! Comportament

Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor şi adolescenţilor dia'nosticaţi cu #$# "tipul a şi b% sunt le'ate de impulsivitate şi distractibilitate. ceşticopii sunt 2neobosiţi4 şi nu pot sta într5un loc nici pentru o perioadă scurtă de timp.:neori vorbesc mult şi au dificultăţi în am+narea recompensei. &şi asumă multe riscuri, şica atare sunt mai predispuşi spre a face accidente sau a fi victime ale accidentelor.

b! Relaţii sociale&n privinţa relaţiilor sociale, copiii şi adolescenţii cu #$# au dificultăţi în a5şi

face prieteni şi în a respecta re'ulile sociale. ;u respectă limitele impuse de ceilalţi şitind să nu răspundă la cererile care le sunt adresate. #e asemenea, le este 'reu să respectesentimentele, drepturile şi proprietatea ( obiectele care aparţin celorlalţi. )unt deseori

a'resivi, dominanţi 5 ceea ce îi face să fie nea'reaţi printre cole'i. ;u interiorizeazăre'ulile de conduită socială. *opiii cu #$# nu respectă re'ulile jocurilor şi audificultăţi în a5şi aştepta r+ndul la joc / nu sunt preferaţi parteneri de joacă.

c! *uncţionare cognitivă


5/37

senzorială tactil / >inestezică şi, respectiv, pe cea vizuală au eficienţa cea mai mare. #emulte ori, #$# este însoţită de tulburări de învăţare sau de tulburări de vorbire.

d! *uncţionare emoţională&n primul r+nd, apare lipsa controlului impulsivităţii. Emoţiile tind să fie e-trem

de fluctuante / trec+nd rapid de la o stare de deprimare la una de e-altare şi invers. #easemenea, pot fi prietenoşi sau foarte ostili. u o toleranţă redusă la frustrare şi potmanifesta 2crize de nervi4. #atorită dificultăţilor de relaţionare sau asocierii tulburării#$# cu stări depresive, pot avea o ima'ine de sine ne'ativă.

e! *uncţionare +i,ică?oleranţa mare la durerere combinată cu asumarea unor riscuri e-treme pot

constitui un pericol pentru inte'ritatea la nivel fizic 5 c+teva e-emple ar fi răniriledatorită lovirilor, efectele abuzului de substanţe etc. #e asemenea, persoanele cu #$# pot fi aler'ice la diferite alimente "factor invocat şi în etiolo'ia tulburării%.

ceste dificultăţi trebuie văzute şi prin prisma prezenţei unor alte tulburăriasociate cu #$#, cum ar fi depresia, an-ietatea, tulburările de învăţare etc.Comorbiditatea este unul din aspectele importante le'ate de dia'nosticul şi intervenţia în#$#. #e asemenea, funcţionarea la nivelul acestor domenii specifice se bazează peaspecte descriptive. *ercetările cele mai actuale se focalizează pe procese care reflectămai bine natura tulburării. #e pildă, s5a demonstrat că în #$# e-istă un deficit în ce priveşte procesele de in!ibiţie, fără ca resursele atenţionale să fie în mod necesar afectate.#e asemenea, aceste studii arată că nu abilitatea de am+nare a recompenselor este problema în această tulburare, ci lipsa motivaţiei pentru a am+na recompensele"@llendic>, 1AAB%.


6/37

Inatenţia

"a% Eşuează adesea în a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori prin ne'lijenţă înefectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte activităţi

"b% desea are dificultăţi în menţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc, adesea pare a nu asculta c+nd i se vorbeşte direct

"c% desea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să5şi termine temele pentru acasă, sarcinile casnice ori obli'aţiile la locul de muncă "nu datorităcomportamentului opoziţionist sau incapacităţii de a înţele'e instrucţiunile%

"d% desea are dificultăţi în or'anizarea sarcinilor şi activităţilor"e% desea evită, are aversiune faţă de ( nu este dispus să se an'ajeze în sarcini care

necesită un efort mental susţinut "cum ar fi efectuarea temelor în clasă sau acasă%"f% desea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi "de e-emplu,

jucării, teme pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente%"'% desea este uşor de distras de stimulii irelevanţi"!% desea este uituc referitor la activităţile cotidiene

"% şase "sau mai multe% din următoarele simptome de hiperactivitate-impulsivitateau persistat cel puţin C luni într5un 'rad care este dezadaptativ şi discrepant înraport cu nivelul de dezvoltare

Hiperactivitatea

"a% desea se joacă mişc+ndu5şi în permanenţă m+inile sau cu picioarele sau sefoieşte pe scaun

"b% desea se ridică de pe scaun în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit sărăm+nă aşezat

"c% desea alear'ă sau se caţără e-cesiv de mult, în situaţii în care acest lucru esteinadecvat "la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la senzaţia subiectivă de

nelinişte%"d% desea are dificultăţi în a se juca sau a se an'aja în activităţi care se desfăşoară înlinişte

"e% desea este în continuă mişcare4 sau acţionează ca şi cum ar fi împins de unmotor4

"f% desea vorbeşte e-cesiv de mult

Impulsivitatea"'% desea tr+nteşte4 răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet formulate"!% desea are dificultăţi în a5şi aştepta r+ndul"i% desea întrerupe sau deranjează pe alţii "de e-emplu, intervine în convrsaţiile sau

în jocurile altora%

F. :nele simptome de inatenţie sau de !iperactivitate5impulsivitate care au cauzatdeteriorarea erau prezente înainte de v+rsta de G ani.

*. @ anumită deteriorare din cauza simptomelor este prezentă în două sau mai multesituaţii "de e-emplu, la şcoală Hsau la serviciuI şi acasă%.

J


7/37

#. ?rebuie e-iste evidenţe ale deteriorării semnificative din punct de vedere clinic înfuncţionarea socială, şcolară sau profesională.

E. )imptomele nu survin e-clusiv în cursul unei tulburări de dezvoltare pervazive, asc!izofreniei sau al altei tulburări psi!otice şi nu sunt e-plicate mai bine de altă tulburare

mentală "de e-emplu, de o tulburare afectivă, an-ioasă, disociativă sau de personalitate%.

)e codifică pe bază de tip ./0!1/!Tulburare hiperactivitate2de+icit de atenţie3 tip combinat dacă ambelecriterii 1 şi sunt satisfăcute pentru ultimele C luni. ./0!11!Tulburare hiperactivitate2de+icit de atenţie3 tip predominant de inatenţie dacă criteriul 1 este satisfăcut, iar criteriul nu, pentru ultimele C luni. /0!1/!Tulburare hiperactivitate2de+icit de atenţie3 tip predominant dehiperactivitate-impulsivitate dacă criteriul este satisfăcut, iar criteriul 1 nu estesatisfăcut pentru ultimele C luni.

;ote de codificare pentru indivizii "în special pentru adolescenţi şi adulţi% care în modcurrent au simptome care nu mai satisfac în între'ime criteriile, trebuie specificat înremisie parţială4.

7+rsta la care se poate face dia'nosticul tulburării de atenţie şi !iperactivitate esteîntre G şi A ani, dar primele semne sunt vizibile adesea înainte de = ani. #ia'nosticareatulburării în perioada şcolară reflectă probabil mediul 5 care favorizează apariţiasimptomelor, fiind solicitant, puţin fle-ibil, prea puţin a-at pe diferenţeleinterindividuale.

#! $tiologia "%"

&n etiolo'ia #$# avem în vedere mai mulţi factori ")ilver, 00 @llendic>, 1AAB *arr,1AAA%

1. Factorii biologici 2. Factorii intrapsihici 3. Factorii psihosociali

1. Factorii biologici

a. Ipoteza genetică / predispoziţia spre !iperactivitate este transmisă 'enetic.9actorii 'enetici trebuie corelaţi cu factorii de mediu / e-. psi!osociali / pentru ca

predispoziţia 'enetică să ducă la tulburarea de atenţie şi !iperactivitate. :n e-empluar fi interacţiunea părinte / copil, care favorizează apariţia simptomelor. #easemenea, tulburarea de atenţie şi !iperactivitatea din copilărie predispune adultul lamanifestări specifice tulburării de conduită "e-. consum de substanţe, conduiteantisociale etc.% / ")ilver, 00%

C


8/37

b. Ipoteza deficitului la nivel organic / de e-emplu, o leziune cerebrală minimală"dob+ndită în perioada prenatală sau perinatală%. ceastă ipoteză este susţinutădatorită faptului că s5a constatat o incidenţă mai crescută a afecţiunilor or'anice lacei cu #$# comparativ cu restul populaţiei.

ceste deficienţe or'anice pot apărea datorită următorilor factori• fumat în timpul sarcinii• consum de alcool în timpul sarcinii• circumferinţă mică a capului copilului la naştere• 'reutate mică la naştere• numeroase boli în timpul copilăriei mici

c. Ipoteza dereglărilor la nivelul neurotransmiţătorilor

#ovada veridicităţii acestei ipoteze este efectul pozitiv al stimulantelor folosite înmedicaţia pentru #$#. )e estimează că un procent de C05A0K din cazuri prezintăameliorări în urma administrării psi!ostimulantelor. 6ndicii principali ai scăderii

simptomatolo'iei sunt creşterea performanţelor academice şi îmbunătăţirea relaţiilor sociale. ceste efecte dispar la încetarea tratamentului / fapt care susţine ipotezamenţionată.

d. Ipoteza dietei necorespunzătoare6poteza dietei necorespunzătoare atribuie simptomele #$# anumitor

caracteristici ale dietei zilnice. :n e-emplu ar fi aditivii alimentari artificiali"coloranţi% / însă această ipoteză nu este susţinută empiric. *ea mai plauzibilăvariantă a acestei ipoteze este cea a e-istenţei unor aler'ii la diferite alimente. &nfuncţie de profilul aler'ic unic al persoanei se recomandă modificarea dietei, cue-cluderea alimentelor la care este aler'ică acea persoană. ceastă ipoteză este

susţinută de diverse studii de specialitate.

e. Ipoteza hipoarousal-ului fiziologic

$iperactivitatea şi inatenţia apar, în concepţia celor care susţin această ipoteză, caurmare a faptului că individul nu reacţionează la anumiţi stimuli, dec+t dacă aceştiadepăşesc un anumit pra'. *a urmare, măsura implicării într5o anumită activitate estecondiţionată de depăşirea acestui pra' al stimulilor. 6mplicaţiile care decur' dinaceastă ipoteză se referă la utilizarea unei stimulări adecvate în procesul educaţional,cum ar fi utilizarea recompenselor administrate imediat după apariţiacomportamentului dezirabil. semenea metode sunt eficiente pe termen scurt, dar nu'arantează sc!imbările de lun'ă durată.

2. Factorii intrapsihici

a. Ipoteza inatenţiei

6poteza inatenţiei constă în e-plicarea simptomelor #$# prin dificultatea persoanei de a5şi menţine atenţia concentrată pe realizarea unei anumite sarcini şi de a

G


9/37

i'nora stimulii distractori. )c!imbarea focalizării atenţiei după un anumit interval detimp se manifestă la nivel comportamental prin impulsivitate şi !iperactivitate.

:n contraar'ument pentru această ipoteză este faptul că la unele sarcini, problemele de inatenţie apar înainte de a apărea oboseala, plictiseala sau de a fi atrasăatenţia de alţi stimuli din mediu. #e asemenea, simptomele de !iperactivitate apar şi

în timpul somnului "prin manifestarea a'itaţiei psi!omotorii%.b. Ipoteza hiperactivităţii şi impulsivităţii


10/37

C! Intervenţiile în "%"

1. Tratamentul medicamentos&n #$# este recomandată medicaţia stimulantă.


11/37

#upă ce stabilim ierar!ia comportamentelor problematice, vom ale'e uncomportament / ţintă. &n acest stadiu este important să facem distincţia dintre etic!etareşi comportamentul propriu5zis. #e e-emplu, dacă spunem 2Mi!ai este neast+mpărat4, nuînţele'em precis despre ce este vorba. &n plus, o etic!etă nu poate fi sc!imbată. #e aceea,

vom ale'e o descriere comportamentală, observabilă şi măsurabilă "e-. 2 %ihai se mişcămult la masa de lucru 5 aşa înc+t îşi termină sarcinile în mai mult timp dec+t ar fi necesar pentru îndeplinirea lor4 sau 2îi deranjează pe cole'i în timpul orelor4%.

&. $bservarea dimensiunilor comportamentului ' ţintă (analiza funcţională a

comportamentului).

&n acest stadiu este necesar să observăm comportamentul ales mult mai în detaliu.cest lucru ne permite să înţele'em care este conte-tul care favorizează ocurenţacomportamentului problematic. )tadiul de observare sistematică a comportamentului senumeşte analiza funcţională a comportamentului. Ea se realizează răspunz+nd la o seriede întrebări. stfel, în cadrul analizei funcţionale identificăm

*are este frecvenţa, durata sau intensitatea manifestării comportamentului problematic *are sunt antecedentele lui "*e se înt+mplă imediat înainte% *are este conte-tul manifestării comportamentului :nde *+nd &n prezenţa cui *are sunt consecinţele comportamentului Ele apar sub formă de recompense sau

penalizări ( pedepse.

=. Aplicarea unor metode de modificare a comportamentului (disciplinareacopilului)

a. *tilizarea ntăririlor pozitive

:tilizarea întăririlor pozitive constituie una din cele mai eficiente metode demodificare a comportamentului. )5a constatat că, mai ales pentru copiii cu #$# saucu tulburări de conduită, pedepsele sunt ineficiente sau pot avea c!iar efecte contrareaşteptărilor. cest lucru poate fi datorat faptului că aceşti copii interiorizează şi îşiconsolidează convin'erea că sunt 2copii dificili4 şi se vor comporta ca atare.#impotrivă, recompensarea comportamentelor adecvate duce la creşterea frecvenţeiacestora şi, dacă sunt utilizate în paralel alte metode, la scăderea frecvenţeicomportamentului nedorit.

E-istă anumite condiţii în care recompensele sunt ineficiente &ntărirea îi este acordată copilului înainte de a face ceea ce i se cere. #e

e-emplu, el se poate uita la televizor înainte de a5şi efectua temele de casă.

:tilizarea recompenselor pentru a opri un comportament nedorit "e-.atunci c+nd i se dă copilului o jucărie pentru a înceta să îl lovească pe soralui%.

:n alt mod ineficient de acordare a recompensei este ceea ce numim pseudoncura+are. #e pildă, copilul îşi face temele / lucru care nu seînt+mplă prea des / şi părintele sau profesorul îi spune 29oarte bine @arede ce nu se înt+mplă aşa întotdeauna4 &n acest fel, copilul este de fapt

10


12/37

descurajat, c!iar pedepsit, în nici un caz încurajat, recompensat pentruefortul său "#Npfner, 000%.

E-istă mai multe tipuri de recompense. Ele pot lua forma recompenselor materiale "dulciuri, obiecte, bani etc.%, sociale "lauda, încurajarea, aprecierea% şi de

asemenea se pot manifesta prin activităţi preferate "jocul pe calculator, activităţi sportive,vizionarea unor pro'rame ?7 etc.% sau simbolice "economia de jetoane, 2puncte roşii4sau 2plusuri4%. ?rebuie menţionat că un lucru poate fi recompensă pentru cineva într5oanumită situaţie, în timp ce pentru o altă persoană sau într5o altă situaţie nu funcţioneazăca recompensă. ?estul eficienţei recompensei este efectul pe care îl are aplicarea acesteia.#acă recompensarea copilului are un efect asupra comportamentului său, atunci putemspune că ale'erea recompensei a fost potrivită.

@ cate'orie aparte de recompense sunt acele activităţi pe care copilul sauadolescentul le face în mod normal şi care pot fi utilizate ca recompense. #e e-emplu,dacă un copil obişnuieşte să se uite mult timp la televizor, i se va spune că poate urmări

pro'ramul ?7 doar după ce îşi termină temele. stfel, vizionarea pro'ramului ?7 vaavea rolul de recompensă.

ecompensa trebuie să fie acordată nu doar atunci c+nd copilul a reuşit să secomporte în conformitate cu aşteptările care i5au fost comunicate, ci şi atunci c+nd face pro'rese în acest sens sau pentru efortul său.

e'uli de aplicare a întăririlor pozitive "Făban, 001% întărirea să fie aleasă în funcţie de particularităţile individuale ale copilului să fie aplicate imediat după producerea comportamentului aşteptat să fie specificat motivul pentru care primeşte întărirea "e-. nu pentru că 2a fost

bun4 sau 2cuminte4, ci pentru că a reuşit să îşi facă toate temele% să fie aplicată constant atunci c+nd este încurajată formarea unui comportamentnou

să fie aplicată intermitent în întărirea unui comportament dob+ndit anterior în faza de consolidare a comportamentului, întărirea trebuie să fie am+nată. cest

lucru asi'ură persistenţa în sarcină întăririle artificiale ( materiale vor fi înlocuite treptat cu cele naturale, la început

prin asocierea întăririi naturale cu cea materială, iar apoi prin retra'erea întăririimateriale.

b. Contractul comportamental

*ontractul comportamental este o înţele'ere între copil şi adult în care suntspecificate următoarele aspecte "după Fotiş, ?ărău, 00D%

comportamentele pe care adultul le aşteaptă de la copil ce va face adultul în sc!imbul comportamentului copilului consecinţele pentru nerespectarea contractului stabilit


13/37

re'ulilor, respectiv consecinţele nerespectării re'ulilor. &n cazul în care copilul nu estedispus să respecte cerinţele su'erate de adult, acestea vor fi ne'ociate p+nă c+nd seajun'e la un consens.Este important ca un asemenea contract să nu conţină prea multe re'uli "în mod ideal suntluate în considerare 5= comportamente%.

ceastă metodă este eficientă la v+rste mai mari "adolescenţă%, dar poate fi adaptată şi pentru copii mai mici "din momentul în care ştiu să scrie şi să citească%.

c. ,tincţia (ignorarea comportamentelor nedorite)tunci c+nd avem de5a face cu mai multe comportamente indezirabile / ceea ce

se înt+mplă deseori în cazul copiilor cu #$# sau tulburări comportamentale / trebuiesă ale'em un număr limitat de comportamente pe care vrem să le sc!imbăm. *elelaltevor fi i'norate. Este mai ales cazul comportamentelor la care copilul recur'e la ele pentrua atra'e atenţia.

#esi'ur, doar i'norarea acestor comportamente, fără recompensarea reuşitelor, poate fi insuficientă. Este important însă ca adultul să realizeze faptul că standardele prea

înalte nu sunt potrivite pentru aceşti copii, întruc+t pro'resele lor pot fi lente şi ei suntfoarte 'reu de motivat în vederea sc!imbării.&n prima fază, i'norarea copilului atunci c+nd se comportă inadecvat duce la

creşterea frecvenţei acestor comportamente, dar în final va renunţa să mai încerce săatra'ă atenţia, întruc+t va observa că acest lucru nu are nici un efect. Este mai 'reu atuncic+nd sunt prezente şi alte persoane în momentul respectiv "e-. prieteni, fraţi, cole'i,musafiri sau c!iar trecători pe stradă%, pentru că s5ar putea ca aceştia să îi acorde atenţie.

d. Consecinţele logice şi naturale

*onsecinţele naturale sunt acele consecinţe care nu sunt planificate, decur' dincomportamentul copilului, fără nici o intervenţie din partea adultului. *onsecinţele lo'ice

decur' tot din acţiunile copilului, dar sunt alese de către adult "după Fotiş, ?ărău, 00D%.&ntre aceste consecinţe şi comportamentul copilului e-istă o le'ătură lo'ică, pe care şicopilul o poate observa. #acă, de e-emplu, un adolescent strică un obiect care aparţineşcolii, va trebui să îl înlocuiască. ;u este nevoie să fie criticat sau pedepsit, este suficientsă suporte consecinţele lo'ice. #e asemenea, dacă se bate cu un cole', s5ar putea să fiesuficientă consecinţa naturală "în cazul în care nu este prea 'ravă% este şi el lovit decole'ul lui. &n acelaşi timp, se pot 'ăsi consecinţe lo'ice / de e-emplu, va fi mutat del+n'ă acel cole' cu care se bate. @ cate'orie aparte a consecinţelor lo'ice sunt celeasociate cu comportamente dezirabile. &n această situaţie, copilul sau adolescentul poateface un anumit lucru doar în anumite condiţii. Este, de fapt, o formă de recompensăam+nată. #e e-emplu, copilul poate începe o activitate preferată după ce termină de făcutsarcina pentru şcoală. Este important ca o astfel de cerinţă să fie formulată în termeni pozitivi. #e e-emplu, trebuie evitată formularea de 'enul 2;u ai voie să joci fotbal p+năc+nd nu termini de făcut temele4. &n acest caz, este accentuată latura ne'ativă şi copilulva respin'e, probabil, cererea.

e. ,cluderea (time-out)

E-cluderea presupune izolarea copilului de conte-tul care favorizeazăcomportamentele dezadaptative. şadar, locul în care va sta copilul pentru c+teva minute

1


14/37

"în funcţie de v+rstă, mai precis pentru un număr de minute corespunzător v+rsteicopilului%, va fi unul lipsit de întăriri. #e e-emplu, 2izolarea4 lui pe coridor, unde s5ar putea înt+lni cu alţi cole'i, este ineficientă. #e asemenea, izolarea în camera lui, unde areacces la diferite obiecte, poate atenua rezultatul acestei metode.

*opilul trebuie să înţelea'ă de ce a fost izolat. dulţii, de asemenea, trebuie să îi

transmită în mod implicit sau e-plicit mesajul că este izolat cu scopul de a se calma "nu pentru că este pedepsit%.

f. $rganizarea timpului şi controlul mediuluiMajoritatea copiilor şi în mod special copiii cu #$# au probleme în a5şi

or'aniza timpul. La şcoală, copilul are nevoie să ştie care este orarul, structura orelor şi înce mod poate duce la îndeplinire o sarcină "e-. descompunerea unei activităţi în secvenţemai mici, a căror îndeplinire este, eventual, urmată de recompense%. casă, de asemenea,trebuie să ştie care este pro'ramul şi c+nd trebuie să facă pauze sau să se ocupe deactivităţile preferate.

:n alt aspect important este controlul mediului. cesta presupune or'anizarea

spaţiului într5un mod care să îi amintească persoanei ce are de făcut. #acă urmărim sămărim durata pe care o petrece copilul ( adolescentul pentru studiu, atunci îl vom ajuta săîşi or'anizeze camera în aşa fel înc+t să e-iste mai multe obiecte care îl ajută îndesfăşurarea activităţilor sale şi să fie eliminate acele obiecte care îi distra' atenţia "e-.televizor, radio, jucării, poze etc.%.

@ re'ulă de bază în or'anizarea mediului este ca acesta să aibă caracteristicileacelui mediu în care comportamentul dezirabil apare mai frecvent "Fotiş, ?ărău, 00D%.&n unele cazuri este necesară recompensarea comportamentelor care au apărut ca urmarea or'anizării timpului şi a mediului.

g. Aplicarea unor principii care s-au dovedit a fi utile

ceste principii includ @ferirea unor alternative din care copilul sau adolescentul trebuie să alea'ă. cestlucru poate fi e-trem de util atunci c+nd dorim să îi cerem copilului să îşi asumeanumite responsabilităţi. #e e-emplu, ştiind că nu îi place fizica şi matematica, îl putem întreba cu care din acestea doreşte să înceapă la efectuarea temelor. #acăun elev deranjează pe cole'i în clasă şi profesorul doreşte să îl mute de l+n'ăcole'ul lui de bancă, îi poate oferi c+teva alternative "2


15/37

2;u vorbim tare în tramvai4%. #e asemenea, trebuie stabilite în prealabilrecompensele în cazul în care copilul respectă re'ulile, respectiv care suntconsecinţele nerespectării lor.

*ontrolul m+nieicesta este un aspect care nu îi vizează doar pe copii, ci şi pe adulţi.

Mana'ementul m+niei la adulţi are un dublu beneficiu pentru copil orice metodăeste mai eficientă dacă este aplicată cu calm şi copilul învaţă cum să îşi controleze propriile emoţii de furie. Este şi unul din cele mai importante aspecte pe care leurmărim în #$# şi tulburările de conduită. Lipsa controlului furiei poate aveaca şi consecinţă deteriorarea relaţiilor copilului sau adolescentului cu cole'ii şi prietenii săi, ceea ce favorizează adoptarea unor comportamente indezirabile"a'resivitatea fizică sau verbală, afilierea la 2'ăşti de cartier4 etc.%.


16/37

9amilia este privită ca un sistem viu, aşa cum este su'erat în teoria 'enerală asistemelor biolo'ice şi în cibernetică. cest sistem este o entitate în sine, un ntreg ,neput+nd fi definit doar ca o sumă a păriţilor care îl constituie. *a atare, ne intereseazămai mult dec+t statutul şi funcţia fiecărei părţi, fiind la fel de importantă şi interacţiuneadintre ele.


17/37

J. 9ac anumite promisiuni şi an'ajamente pe care le respectă. )arcinile şiresponsabilităţile familiale sunt îndeplinite şi sunt acordate în funcţie de posibilităţilefiecăruia.

C. &şi manifestă adecvat dra'ostea şi aprecierea pe care o au unii faţă de alţii. cest lucruse reflectă prin compasiune, respect, toleranţă, încredere şi purtare de 'rijă.

"după Qones, Futman, 1AA1%.8;ormalitatea8 este văzută în raport cu conte-tul familial, şi nu doar ca un atribut personal. stfel, obiectivele din consilierea familială vizează beneficiile între'ii familii,dincolo de cele ale individului.

Caracteristicile unei familii disfuncţionale

#isfuncţionalitatea la nivelul familiei se manifestă prin tipare deficitare de comunicare nerespectarea limitelor celuilalt sau impunerea unor limite prea ri'ide 'ăsirea 0ţapului ispăşitor0 în situaţii conflictuale, violenţă sau adicţie de

alcool "care poate a'rava caracteristicile descrise anterior%.

?endinţa de a păstra !omeostazia este un avantaj pentru familiile funcţionale dar poate deveni contraproductivă atunci c+nd apar tipare dezadaptative, întruc+t împiedicăsc!imbarea care ar fi necesară în acest caz.

#ificultatea la nivel de comunicare 5 unul din factorii care definescdisfuncţionalitatea 5 se poate reflecta prin incon'ruenţe la nivelul limbajului verbal saunonverbal, prin transmiterea unor mesaje contradictorii "en'l. double-bind %. #e e-emplu,soţia îl acuză pe soţ că este 8rece8, în timp ce ea însăşi este lipsită de afecţiune, prinmodul în care comunică această nemulţumire. )au părintele care spune copilului că îliubeşte, îl critică în permanenţă şi îi spune că 8nu este în stare de nimic8. #e asemenea,ceea ce se înt+mplă în mod real poate fi asuns, mascat, fiind transmis mesajul că 8nu esteceea ce pare a fi8. #e pildă, părintele se simte vinovat că nu petrece aproape deloc timp

cu copilul preadolescent, dar atunci c+nd este provocat de către acesta, îl 8ia la rost8spun+ndu5i că nu5i adevărat. olurile ri'ide "e-. poziţia de autoritate folosită pentru aimpune anumite re'uli% sau relaţiile complementare "e-. relaţiile de codependenţă%împiedică at+t unitatea sistemului familial, c+t şi posibilitatea fiecărui individ de a seforma în conformitate cu potenţialul propriu.

iii). Intervenţii specifice terapiei familiale

&n sens lar', scopul terapiei familiale este sc!imbarea sistemului, a tiparelor deinteracţiune din cadrul familiei, a stilului de comunicare sau a structurii relaţiilor 5 în aşafel înc+t să fie încurajată independenţa, unicitatea şi inte'ritatea persoanelor în paralel cumenţinerea relaţiilor funcţionale din cadrul familiei.1copul terapeutic însă diferă în funcţie de abordări. cesta poate fi

reor'anizarea sau întărirea structurilor relaţionale ale familiei "modelulterapiei familiale structurale 5 cf. Minuc!in, 1AGD%. ceasta este o abordarefoarte directă şi adesea manipulativă, focalizară pe stabilirea unor tipare deinteracţiune adaptative, prin crearea unor limite fle-ibile între membriifamiliei şi prin întărirea ierar!iei parentale.

1C


18/37

abordarea centrată pe problemă "modelul terapiei familiale strate'ice, cf. 9is!,Rea>land şi )e'al, 1AB, $ale3, 1AGC%. Este o abordare activă, dinamică, princare se urmăreşte rezolvarea problemelor actuale prin metode terapeuticecreative, adesea 8parado-ale8. )e consideră că familia va adopta o poziţierelaţională diferită, ca rezultat al modificării simptomatolo'iei.

focalizarea pe rolurile individului în sistemul familiei e-tinse "modelulfamilial sistemic, cf. FoSen, 1AGB%. bordarea este directă, însăneconfruntativă şi membrii familiei sunt asistaţi în conturarea unei identităţiindependente, care se diferenţiază de cea a celorlalţi membrii din familia deori'ine. sfel, se facilitează modificări la nivelul funcţionării co'nitive şiemoţionale, prin modificările realizate la nivelul sistemului familial.

învăţarea unor modalităţi adecvate de comunicare "modelul comunicării, )atir,1AB=%. &n acest cadru, simptomele sunt reflectate prin anumite mesajenonverbale apărute ca reacţie la stilurile de interacţiune dintre membriifamiliei. ?erapeuţii sunt priviţi ca modele pentru clienţi, în ceea ce priveşteabilităţile de comunicare. )e presupune astfel că atunci c+nd comunicarea

devine clară şi directă apar îmbunătăţiri în ceea ce priveşte interacţiunile lanivelul între'ii familii. rezolvarea problemelor din cadrul familiei prin aplicarea principiilor

comportamentului învăţat social "modelul sc!imbului social comportamental,er, 1AGC%. 6ntervenţiaeste îndreptată înspre sinele individului în conte-tul familial, ceea ce va afectacomunicarea cu ceilalţi.

"după Futman, 1AA1%.

1ugestii utile pentru consilierea familieiModelele descrise mai sus sunt abordări terapeutice, care au ca obiectiv realizarea

unor sc!imbări care necesită un proces de lun'ă durată, precum şi stăp+nirea unor te!nicispecifice de către consilier şi formarea acestuia în domeniul terapiei familiale. &nconsilierea familială urmărim utilizarea unor strate'ii care să faciliteze e-plorarea problemei şi realizarea unui plan de intervenţie care să permită atin'erea obiectivelor stabilite de comun acord cu clientul "vezi modulul 66, stabilirea ipotezelor de lucru şi a planului de intervenţie%.

)pre deosebire de consilierea individuală, aceste obiective vizează familia caîntre', nu doar pe fiecare individ în parte şi urmăresc îmbunătăţirea comunicării, astrate'iilor de rezolvare a problemelor şi de mana'ement al conflictelor.

1G


19/37

?e!nicile de consiliere folosite acoperă un spectru lar', variind o dată cu problema căreia îi sunt adresate, cuprinz+nd at+t elemente din terapia individuală c+t şidin cea destinată 'rupului, aplicate sistemului familial.

*+teva din metodele specifice terapiei familiale care pot fi utilizate în procesul de

consiliere a familiei sunt#. ,plorarea credinţelor (valorilor) familiei

Multe din credinţele familiei pot fi investi'ate direct prin întrebările ţintite aleinterviului, dar alte aspecte vor fi inferate din comportament şi modul de realizare asarcinilor. naliza începe cu o focalizare asupra a ceea ce fac efectiv membrii familiei,asupra tiparelor de comportament. ;u întotdeauna este posibil să aflăm cum se reflectăcredinţele de bază în diferite situaţii, indiferent c+t de mult c!estionăm o persoană sau oîncurajăm să e-ploreze credinţele proprii. Minuc!in "1AGD%, de e-emplu, a invitat ofamilie cu o fată care avea anore-ie să ia pr+nzul în timpul unei şedinţe, deoarece acestfapt poate dezvălui c+te ceva din credinţele fundamentale ale familiei despre cauzele

problemei şi cum le pot face faţă.&. Analiza vocabularului familiei&ncă din primele şedinţe, este utilă identificarea etic!etărilor şi inferenţelor pe care

membrii familiei le folosesc pentru a se descrie pe sine şi problemele lor "de e-emplu2doar o soţie4, 8îi place să se joace toată ziua pe computer4, 2nu5i place să iasă în lume4%.*ampbell şi #raper "1ABJ% su'erează că trebuie notate e-presiile pe care familia leutilizeză în mod repetitiv, cum ar fi 2a devenit ţ+fnos4, 2e o pacoste4, 2e încăpăţ+nat4.cesta este limbajul familiei, sunt cuvintele pe care le folosesc pentru a transmiteconcepţia lor privind e-plicaţiile şi predicţiile comportamentelor celorlalţi.


20/37

limitelor "re'ulile privind contactele dintre membrii familiei par a fi formale% saue-istenţa unor limite adecvate "e-. părinţii le acordă copiilor libertatea de a5şi e-primaa'resivitatea normală, într5un mod care nu îi răneşte pe alţii / cum ar fi lovirea unei jucării de pluş 5 dar limitează a'resivitatea atunci c+nd aceasta este îndreptată înspre oaltă persoană sau anumite obiecte%.

#e asemenea, urmărim e-istenţa unor coaliţii şi alianţe 5 de e-emplu, dacă părintele îl critică pe unul dintre copii în timp ce îi ia apărarea celuilalt.&n cadrul analizei comportamentale poate fi inclusă identificarea stereotipiilor

familiei.)tereotipiile sunt re'uli, de obicei nespuse, ale interacţiunilor din cadrul familiei.

E-istă două moduri de a aduna informaţii pe baza cărora se poate realizainterpretarea comportamentului membrilor familiei observarea directă a familiei, in vivo "e-. or'anizarea unei activităţi în care părintele

îl asistă pe copil să îşi facă temele% relatarea familiei despre comportamentele în conte-tele din afara cadrului consilierii.

ceasta se bazează pe răspunsul la întrebările despre secvenţierea evenimentelor aferente problemei relatate.

naliza comportamentală presupune identificarea antecedentelor 5 ce secvenţă de evenimente precedă apariţia

comportamnetului problematic. comportamentului şi contetului n care apare acesta 5 ce face persoana

efectiv, c+nd apare comportamentul, în prezenţa cui şi în ce condiţii nu apare. #acă problema este permanentă, ca în cazul depresiei, este util săîntrebăm c+nd e mai rău şi c+nd e mai bine şi să consemnăm evenimentelecare preced sau urmează după un episod 2bun4, în opoziţie cu unul 2rău4.

consecinţelor5 care este secvenţa evenimentelor care apar în urmamanifestării comportamentului nedorit.

. ,plorarea eplicaţiilor şi atribuirilor făcute de către membrii familiei

:n alt demers în consiliere îl reprezintă e-plorarea modului în care stereotipiile pot fi e-plicate în termeni de interacţiune între acţiuni, pe de o parte şi sensul perceput alacestora, pe de altă parte. Membrii familiei oferă o serie de e-plicaţii şi atribuiri alecauzelor problemei şi ale comportamentului celorlalţi. #acă fiecare membru este ru'at sădescrie problema în termeni de comportament, de cele mai multe ori începe să ofereipoteze despre motivul pentru care el crede că e-istă problema, despre ce cred ceilalţi şide ce acţionează ei aşa cum o fac.

Este util ca analiza e-plicaţiilor şi atribuirilor să fie împărţită în c+teva secţiuni,aşa înc+t să fie posibilă notarea informaţiilor oferite de către membrii familiei în treidomenii

atribuiri ale problemei 5 ce crede fiecare persoană despre cauzele problemei şicare pot fi factorii din trecut, circumstanţele actuale şi cauzele viitoare care ar putea menţine problema

1A


21/37

soluţiile încercate 5 ce s5a încercat pentru rezolvarea problemei şi de ce s5aales acea cale, ceea ce reprezintă o cone-iune între cauze, consecinţele care pot fi anticipate şi resursele potenţiale pentru a face faţă problemei în viitor

metaperspectiva sau înţele'erea reciprocă 5 înţele'erea pe care fiecaremembru o are despre e-plicaţiile şi atribuirile celorlalţi "solicitarea acestor

informaţii de la toţi membrii familiei este cunoscută sub denumirea deintervenţie circulară%*+teva din ntrebările care ne ajută să aflăm perspectiva unei persoane asupra

e-plicaţiilor şi atribuirilor celorlalţi sunt*um credeţi că îl vede pe F*redeţi că este de acord cu dumneavoastră referitor la T*um s5a sc!imbat viziunea lui * de la momentul în care s5a înt+mplat Tceste întrebări implică o analiză a măsurii în care membrii familiei acceptă felul

în care ceilalţi membrii percep anumite evenimente. naliza efectuată 'enerează douătipuri de informaţii folositoare

prezenţa dezacordului referitor la modul în care sunt văzute anumite

evenimente înţele'erea 'reşită a modului în care fiecare persoană crede că ceilalţi perceplucrurile

3. Identificarea grilelor familiei


22/37

văzute în termeni de naraţiune. pentru îndeplinirea lor.


23/37

G. tra'eţi atenţia asupra comportamentelor inacceptabile şi redirecţionaţi elevii însprecomportamente acceptabile.

B. inestezică deînvăţare.

A. 9ormulaţi instrucţiunile clar şi concis. Este mai uşor dacă ele sunt e-primate at+tverbal, c+t şi prin ima'ini.

10. lternaţi sarcinile dificile cu cele uşoare şi sarcinile care sunt obositoare cu celerela-ante.

11. *omunicaţi elevilor atunci c+nd apar sc!imbări în ceea ce priveşte cerinţele la nivelul

clasei, pentru a evita lipsa de complianţă şi comportamentele inadecvate.1. 9aceţi din cerinţele şcolare provocări în care elevii să se implice din curiozitate sauinteres "e-. să îşi dovedească faptul că îşi pot depăşi performanţa anterioară, să c+şti'e unconcurs în cadrul clasei etc.%.

1=. *omunicaţi cu părinţii despre evoluţia copilului, pentru a5i informa şi educa înle'ătură cu modul în care îl pot ajuta. &n sc!imb, nu îi responsabilizaţi pentru ceea ce seînt+mplă în timpul orelor la şcoală "în acest interval de timp nu îşi poate asumaresponsabilitatea controlului comportamental%.

1D. 9olosiţi umorul în interacţiunea cu elevii cu #$#.1J. preciaţi creativitatea şi spontaneitatea lor atunci c+nd aveţi ocazia.

:n rol important în etiolo'ia şi menţinerea simptomelor #$# îl arecomorbiditatea cu tulburările de conduită şi cu factorii de risc ai acesteia "adică acelecomportamente premer'ătoare tulburării de conduită%.


24/37

TUURR$ "$ C4N"UIT5

! "escrierea şi diagnosticul tulburării de conduită

?ulburarea de conduită poate fi identificată ţin+nd cont de următoarele criterii dedia'nostic din manualul #)M 67

. :n pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile fundamentale alealtora ori normele sau re'ulile sociale corespunzătoare v+rstei sunt încălcate,manifestat prin prezenţa a trei "sau mai multe% din următoarele criterii în ultimele 1luni, cu cel puţin un criteriu prezent în ultimele C luni

gresiunea +aţă de oameni şi animale

"1% desea îi tiranizează sau îi ameninţă pe alţii,"% iniţiază adesea bătăi,"=% a făcut uz de armă care poate cauza vătămare corporală serioasă altora "de e-. băţ,

cărămidă, butelie spartă, cuţit, armă de foc%,"D% a fost crud fizic cu alţi oameni,"J% a fost crud fizic cu animale,"C% a furat e-ercit+nd presiuni asupra victimei " de e-. banditism, furt din poşete,

estorcare, atac prin folosirea unor arme%,"G% a forţat pe cineva la activitate se-uală.

"istrugerea proprietăţii

"B% s5a an'ajat deliberat în incendii cu intenţia de a cauza un prejudiciu serios,"A% a distrus deliberat proprietatea altora "altfel dec+t prin incendiere%.

*raudă sau +urt"10% a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva,"11% minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri, ori pentru a evita anumite obli'aţii

"adică 2escroc!ează4 pe alţii%,"1% a furat lucruri de valoare mare fară confruntare cu victima "de e-. furt din ma'azine

dar fără efracţie plato'rafie%

)iolări serioase ale regulilor

"1=% adesea lipseşte de acasă noaptea în pofida interdicţiilor părinţilor, încep+nd înainte dev+rsta de 1= ani,

"1D% a fu'it de acasă "noaptea% de cel puţin două ori în timp ce locuieşte în casa părinteascăsau a substitutului parental "sau o dată, fără a reveni o lun'ă perioadă de timp%,

"1J% c!iuleşte adesea de la şcoală, de la v+rsta de 1= ani.

F.


25/37

*. #acă individul este în v+rstă de 1B ani sau mai mult să nu satisfacă criteriile pentrutulburarea de personalitate antisocială.

De specificat tipul pe baza v!rstei la debut5

Tip cu debut în copilărie debutul a cel puţin un criteriu caracteristic tulburării de

conduită înainte de v+rsta de 10 ani Tip cu debut în adolescenţă absenţa oricărui criteriu caracteristic tulburării de conduităînainte de v+rsta de 10 ani De specificat severitatea5

Uşoară simptomele care apar îndeplinesc condiţiile minime pentru punereadia'nosticului, persoanele neav+nd probleme de conduită în e-ces, acestea aduc+nd un prejudiciu minor altora6oderată numarul problemelor de conduită şi efectul acestora asupra altora suntla un nivel moderat.Severă apar multe probleme de conduită, în e-ces faţă de cele cerute pentru a pune

dia'nosticul sau problemele de conduită cauzează un prejudiciu considerabil altora.

E-istă mai multe subtipuri ale tulburărilor de conduită. :nul se referă la tendinţat+nărului de a comite acte antisociale prin coalizarea cu alţii 5 fiind capabil să menţinărelaţii sociale / sau de a comite actele antisociale sin'ur / nefiind capabil să stabileascăraporturi sociale cu alţii. @ a doua disticţie se realizează între cei care au tulburări deconduită însoţite de a'resivitate şi cei nea'resivi.

*ombinaţia între tendinţa de a comite acte antisociale sin'uri şi a'resivitate prezintăcea mai mare rezistenţă la tratament "@llendic>,1AAB%.

Manifestările comportamentale opozante "de tip opoziţionist% sunt relaţionate cutulburarea de conduită. *ele două tulburări au o serie de puncte comune sub raportuletiolo'iei, a factorilor de menţinere şi a manifestării.

&n ce priveşte caracteristicile comportamentelor opozante, putem spune că nu ar fide dorit ca un copil să nu fie niciodată a'resiv. La unii copii însă, problemele sunt maiaccentuate dec+t la cei de aceeaşi v+rstă şi afectează semnificativ relaţiile cu ceilalţi"#Npfner, 00D%.

Manifestările comportamentale opozante sunt definite printr5un comportamentne'ativist, de nesupunere, neascultare şi ostilitate faţă de o fi'ură autoritară. 6ată care sunt

criteriile de dia'nostic menţionate în manualul de dia'nostic #)M 67

D


26/37

Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de comportament de tipopo,iţionist

. :n pattern de comportament ne'ativist, ostil şi provocator, care durează cel puţin Cluni, în timpul cărora sunt prezente patru "sau mai multe% din următoarele"1% desea îşi pierde cumpătul

"% desea se ceartă cu adulţii"=% desea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau re'ulilor adulţilor"D% desea îi a'asează în mod deliberat pe alţii"J% desea îi blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau pentru comportamenteindezirabile"C% desea este susceptibil ori uşor de a'asat de către ceilalţi"G% desea este coleric şi plin de resentimente"B% desea este ranc!iunos şi revendicativ.

6otă5 :n criteriu se consideră satisfăcut numai în cazul în care comportamentul survine

mai frecvent dec+t se observă de re'ulă la indivizii de v+rstă şi nivel de dezvoltarecomparabile.

F.


27/37

1pectrul comportamentelor violente

*omportamentele violente la copii şi adolescenţi pot include un spectru lar' crizede furie violente, a'resivitate fizică, bătăi, ameninţări de a răni alte persoane "inclusiv'+nduri de omucidere%, folosirea armelor, cruzime faţă de animale, incendierea,distru'erea intenţionată a proprietaţii şi vandalismul "Uaiser, 00%.

7actori care cresc riscul comportamentelor violente

;umeroase studii au concluzionat că o interacţiune comple-ă sau o combinare defactori duce la un risc crescut pentru comportamente violente la copii şi adolescenţi.ceşti factori includ

• comportament violent sau a'resiv anterior • a fi victima abuzului fizic sau se-ual• e-punerea la violenţă acasă sau în comunitate• factori 'enetici• e-punerea la violenţă prin mass5media "?7, filme etc%• consumul de alcool şi alte dro'uri• deţinerea unor arme acasă• combinare a unor factori socio5economici care 'enerează stres în familie "sărăcia,

destrămarea familiei, şomajul, lipsa suportului social%• leziuni cerebrale care apar în urma unor răniri

Care sunt 8semnalele de alarmă9 ale comportamentelor violente la copii:

*opiii care sunt sub incidenţa unor factori de risc prezintă• 9urie intensă•


28/37

cole'i etc. lte motive ar fi frica de dependenţă ei nu vor să mai depindă de nimeni, aşacă îşi iau sin'uri ceea ce au nevoie.


29/37

repetarea evidentă a unor teme ca moartea sau deprimarea în conversaţii, scrieri,cărţi citite sau lucrări artistice

preocupare pentru teme şi acte violente la ?7, filme, muzică, reviste, 'lume, cărţi, jocuri şi site5uri de internet

probleme psi!ice ca depresia, mania sau tulburarea bipolară

consumul de alcool sau alte dro'uri probleme disciplinare la şcoală sau în comunitate "comportamente delincvente% distru'erea proprietăţii sau vandalism manifestat în trecut cruzime faţă de animale incendierea relaţii proaste cu cole'ii şi 'rupul de v+rstă şi(sau izolare socială implicare în diferite culte sau 8'ăşti8 de cartier lipsa sau slaba supervizare şi susţinere din partea părinţilor sau a altui adult

%. $utomutilarea la adolescenţi utomutilarea este actul de distru'ere deliberată a ţesuturilor corpului.utomutilarea este privită diferit de către diverse 'rupuri şi culturi din societate. ceasta pare să fi devenit mai populară în ultimul timp între adolescenţi. *auzele şi severitateaautomutilării pot varia. :nele forme pot sa includă

• tăiere• z'+riere• ardere• smul'erea pielii şi părului• jupuire• muşcare• lovirea capului• învineţire• bătaie• tatuare• perforare a e-tremităţilor

:nii adolescenţi se automutilează pentru a risca, a fi rebeli, a respin'e valorile părinţilor, a5şi proclama individualitatea sau pentru a fi acceptaţi într5un anumit 'rup.lţii, însă, se pot răni din disperare sau furie, pentru a atra'e atentia, pentru a5şi arataneajutorarea şi lipsa de valoare sau pentru că au '+nduri suicidale. ceşti copii pot suferi

de probleme psi!ice serioase cum ar fi depresia, psi!oza, stresul posttraumatic, sautulburarea bipolară. &n plus, unii adolescenţi care se an'ajează în comportamente deautomutilare pot dezvolta tulburare de personalitate borderline ca şi adulţi.

:nii copii mici pot ajun'e la acte automutilante din c+nd în c+nd, dar acesteadispar în timp. *opiii cu retard mintal şi(sau autism pot prezenta astfel de comportamentecare pot persista şi la v+rsta adultă. *opiii care au fost abuzaţi sau abandonaţi pot recur'ede asemenea la automutilare.

B


30/37

De ce se automutilează adolescenţii:

dolescenţii care au dificultăţi în e-primarea sentimentelor îşi pot manifestatensiunea emoţională, disconfortul fizic, durerea şi stima de sine scazută princomportamente autodistructive. #eşi pot simţi că 8presiunea8 a fost înlăturată prin actulde automutilare, adolescenţii pot să simtă în sc!imb şi furie, frică şi ură. Efectele

presiunii 'rupului de prieteni pot să influenţeze de asemenea comportamentulautomutilant al adolescenţilor. *!iar dacă unele semne dispar, cele mai multe răni pe careşi le fac vor fi permanente.

C! Comorbiditate

*omorbiditatea constă în manifestarea simultană a două tulburări diferite laaceeaşi persoană.

&n cazul tulburărilor de conduită, comorbiditatea este mai de'rabă re'ula dec+t

e-cepţia. *ea mai frecvent înt+lnită este comorbiditatea dintre tulburările de conduită şi"%".


31/37

acţiuni antisociale% şi factorii de mediu "cei din mediul social al individului%. &ntre aceştiae-istă interacţiuni, factorii dispoziţionali fiind mediaţi de influenţele din mediu.

1. Factorii dispo"iţionali

a. "redispoziţii genetice şi neuropsihice


32/37

2. Factorii de mediu

a. Disfuncţii n interacţiunile din cadrul familiei

6nfluenţa familiei asupra apariţiei simptomelor tulburării de conduită se manifestăbidirecţional copilul este influenţat de factori cauzali sau de risc din familie "e-. depresia părintelui, metodele disciplinare folosite, abuzul de alcool şi criminalitatea în familieetc.%, iar comportamentul copilului influenţează conte-tul familial "e-. cercul viciosreprezentat prin întărirea comportamentului ne'ativ al copilului de către părinţi / e-. părintele nu pretinde copilului să respecte re'ulile datorită crizelor de nervi manifestatede acesta / şi prin întărirea comportamentului inadecvat al părintelui de către copil /

copilul ascultă doar după ce este pedepsit aspru%.b. ;espingerea din partea celorlalţi şi asocierea cu grupuri de delincvenţi

E-istă o corelaţie puternică între comportamentul antisocial al copilului şicomportamentul antisocial adoptat de cei din 'rupul său de apartenenţă. ;u se poate ştie-act dacă asocierea cu 'rupul este o cauză sau o consecinţă a comportamentuluiantisocial "selectează 'rupul pentru că membrii lui au comportamente asemănătoare cuale sale sau dezvoltă tulburări de comportament pentru că este influenţat de 'rup%. @e-plicaţie ar fi faptul că o persoană cu tulburări de conduită este respinsă de cei careadoptă comportamente prosociale. ceastă respin'ere o determină să caute acceptarea din partea persoanelor care au un comportament antisocial, ceea ce va duce la creşterea

frecvenţei şi severităţii conduitei antisociale proprii.c. %ediul n care trăieşte copilul < adolescentul

)ărăcia şi mediul saturat cu probleme de delincvenţă pot influenţacomportamentul antisocial al copilului, c!iar dacă nu constituie întotdeauna un factor cauzal al tulburărilor de conduită. ceşti factori acţionează direct, sau pot media doar apariţia simptomelor, prin impactul lor asupra funcţionării relaţiilor din cadrul familiei.

$! Intervenţiile în tulburările de conduită

?ipurile de intervenţie descrise mai jos sunt eficiente pe termen scurt, dar au oeficienţă redusă pe termen lun'. cest lucru se poate datora faptului că tratamentul estefocalizat de obicei pe un sin'ur tip de factor care determină tulburările de conduită,i'nor+nd toţi ceilalţi factori. bordarea mai multor metode în paralel asi'ură o eficienţămai mare şi pe termen lun'.


33/37

"comportamente opozante, lipsa complianţei şi a'resivitate de intensitate medie% şi care provin din familii lipsite de probleme majore "care nu sunt familii dezavantajate socio5economic, în care nu este prezentă o psi!opatolo'ie accentuată a părinţilor, nu e-istăconflicte maritale sau un nivel scăzut al suportului social%.

9actorii care asi'ură succesul intervenţiei în tulburările de conduită sunt1. orientarea intervenţiei spre fr+narea influenţei c+t mai multor factori care determinăsau favorizează tulburările de conduită. tratamentul acordat este suficient de fle-ibil înc+t să răspundă nevoilor specifice alecopilului=. intervenţia este orientată înspre prevenirea a'ravării tulburării şi a comportamentelor cu risc antisocial.

*ele mai eficiente metode de intervenţie în tulburările de conduită sunt următoarele"@llendic>, 1AAB%

/! Training-ul părinţilor*ercetările au demonstrat eficacitatea acestui tip de intervenţie, întruc+t este

printre puţinele modalităţi prin care comportamentul copilului este adus între limitelenormalului, sc!imbările sunt de durată "între 1 şi J ani% şi aceste sc!imbări tind de săe-ercite o influenţă pozitivă asupra altor copii din familie sau de la şcoală.

?rainin'5urile pentru părinţi în scopul remedierii tulburărilor de conduită alecopiilor se a-ează pe învăţarea de către părinţi a unor abilităţi care sunt importante însocializarea copilului. stfel, părintele este încurajat

• să fie implicat c+t mai mult în relaţia cu copilul•

să utilizeze recompensele pentru încurajarea comportamentului prosocial• să utilizeze metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce probabilitatea

ocurenţei comportamentelor problematice• să îi înveţe pe copii să îşi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor • să înveţe metode de monitorizare a comportamentului copilului.?rainin'5ul se poate face individual sau în 'rup.

9actorii care influenţează eficienţa trainin'5urilor pentru părinţi sunt• focalizarea pe însuşirea în paralel a metodelor prin care este încurajat

comportamentul dezirabil şi a celor care asi'ură scăderea frecvenţei, intensităţii şiduratei comportamentului problematic

• cunoaşterea unor principii 'enerale le'ate de modul în care se însuşesc anumitecomportamente prosociale

• însuşirea metodelor de management al comportamentului copilului• or'anizarea unor şedinţe de de urmărire a progresului "folloS5up%• dezvoltarea unor abilităţi generale de relaţionare ale părintelui te!nici de

rezolvare a conflictului "e-. e-primarea emoţiilor, ascultarea refle-ivă,

=


34/37

ne'ocierea% şi de autocontrol "e-. stabilirea de scopuri, automonitorizarea,autoadministrarea de recompense%

• abordarea problemelor psihice < psihiatrice cu care se confruntă părinţii"despresie, abuz de substanţe etc.%, a conflictelor maritale, a stresorilor etrafamiliali "e-. lipsa unui loc de muncă, suport social scăzut%.

8! ntrenament în re,olvarea de probleme

ntrenamentul în rezolvarea de probleme "


35/37

=D


36/37

Re,umat

;elevanţa abordării aspectelor legate de tulburările de atenţie şi hiperactivitate

şi a tulburărilor de conduită (respectiv a manifestărilor de comportament opozant) este

legată de influenţa acestora asupra performanţelor şcolare ale copilului sauadolescentului= precum şi asupra relaţiilor sociale. ,tiologia ADHD este legată de

factori biologici= intrapsihici şi de mediu= suprapun!ndu-se n parte peste caracteristicile

tulburărilor de conduită. Intervenţia n tulburările menţionate se face la nivel individual= familial sau educaţional. ,ficienţa acestor intervenţii depinde de utilizarea unor metode

combinate de către toţi cei care interacţionează cu copilul < adolescentul şi de asigurarea

unui mediu suportiv care să permită nvăţarea comportamentelor dezirabile şi prevenţia

actelor antisociale.

=J


37/37

>ibliografie selectivă5

• Fotiş ., ?ărău . "00D%. Disciplinarea pozitivă, )* • Făban . "001%. Consiliere educaţională,

modulul 4 - adhd si tulburari de conduita

Documents