monitorizarea apelor reziduale încărcate cu metale grele în scopul atenuării impactului asupra...

7/28/2019 Monitorizarea apelor reziduale încărcate cu metale grele în scopul atenuării impactului asupra mediului

http://slidepdf.com/reader/full/monitorizarea-apelor-reziduale-incarcate-cu-metale-grele-in-scopul-atenuarii 1/91

Monitorizarea apelor reziduale încărcate cu metale grele în scopulatenuării impactului asupra mediului

MONITORING OF THE HEAVY METALS LOADED WASTEWATERS TO ATTENUATE ENVIRONMENTAL IMPACT



CUPRINS

I. Introducere (Obiectiv central; Obiective Specifice; Metodologie)

II. Stadiul cunoaşterii la nivel naţional şi internaţional în domeniul analizeiefluenţilor încărcaţi cu metale grele aplicate în supravegherea calităţii apelor

2.1 Caracteristicile apelor uzate şi de suprafaţă2. 2 Epurarea apelor uzate industriale2.3 Condiţii de deversare a apelor uzate în emisari2.4 Studii şi analize pentru stabilirea gradului de epurare

III. Cadrul general al studiului de caz

3.1 Cadrul organizatoric - instituţional în care s-au desfăşurat cercetările.

3.2 Scurtă descriere a activităţii agentului economic şi a conformării cureglementările de mediu

IV. Materialul şi metoda de cercetare4.1 Recoltarea probelor de ape uzate

V. Rezultate şi discuţii

VI. Concluzii şi recomandări

VII. Bibliografia consultată

VIII. Anexe

IX. Lucrările publicate in extenso

I. Introducere

2



Situaţie existentă• În urma procesului de neutralizare al apelor uzate industriale se obţine o cantitate

semnificativă de şlam de aproximativ 798 tone pe luna.• Şlamul rezultat din procesul de neutralizare are o umiditate de aproximativ

70-75 %.

• Pentru procesul de neutralizare al apelor se folosesc lunar aproximativ 95 739 kgCa(OH)2 .

• Pentru diminuarea conţinutului de apa din şlam sunt folosite filtre cu vacuum.

• În prezent şlamul este transportat şi depozitat în cadrul unui depozit de deşeuri

nepericuloase aparţinând unei societăţi de profil.Probleme de mediu principale la momentul actual: reducerea azotaţilor din apele industriale provenite din procesul tehnologic; reducerea cantităţii de şlam care creează probleme de transport, depozitare şi de

respectare a prevederilor legislative legate de protecţia mediului.

Scopul acestui proiect îl reprezintă eliminarea situaţiilor de retratare sau diluare aapelor evacuate.

II. Stadiul cunoaşterii la nivel naţional şi internaţional îndomeniul analizei efluenţilor încărcaţi cu metale grele

aplicate în supravegherea calităţii apelor

Compoziţia apelor uzate şi de suprafaţă

3



Compoziţia apelor uzate determină, în mare măsură, atât dimensiunile staţiilor de

epurare, cât şi calitatea apelor de suprafaţă (emisarii cei mai des folosiţi), care pot

interveni la alegerea procedeului şi a schemei de epurare.

Compoziţia apelor uzate şi a celor de suprafaţă se stabileşte prin analize de laborator,

care:

a) determină cantitatea şi starea materiilor, de orice fel, conţinute în apă şi, în

special, prezenţa materiilor specifice apelor uzate (materii în suspensie, azot, grăsimi,

cloruri etc.);

b) ajută la urmărirea procesului de descompunere a apelor uzate sau de

suprafaţă (prin determinarea CBO5, O2, pH etc.);

c) stabileşte prezenţa şi felul organismelor din apă, în scopul cunoaşterii

stadiului epurării, în diferite trepte ale staţiei de epurare.

2.1 Caracteristicile apelor uzate şi de suprafaţă

2.1.1 Caracteristici fizice

Turbiditatea apelor uzate şi a emisarilor indică numai în linii mari conţinutul de

materii în suspensie ale acestora, deoarece nu există un raport bine definit între turbiditate şi

conţinutul în suspensii. Turbiditatea se măsoară în grade pe scara silicei şi se determină,

în principal, pentru apa emisarilor şi, numai uneori, pentru apele uzate. Apele uzate

orăşeneşti au, în general, o turbiditate cuprinsă între 400 - 500 grade în scara silicei.

Culoarea apelor uzate proaspete este cenuşiu deschis; prin fermentarea materiilor

organice din apă, culoarea apelor uzate devine mai închisă. Pătrunderea în reţeaua de

canalizare a unor ape industriale puternic uzate, colorate, conduce la schimbarea totală a

culorii apelor uzate.

Mirosul apelor uzate proaspete este aproape inexistent. Apele în curs de fermentare

au miros, mai mult sau mai puţin pronunţat, de ouă clocite, în funcţie de stadiul de

fermentare în care se găsesc. Cantităţi importante de ape uzate industriale pot produce

mirosuri neplăcute.

Temperatura apelor uzate orăşeneşti este, de obicei, cu 2 - 3°C mai ridicată decât cea

a apelor de alimentare. Unele ape uzate industriale, precum şi apele subterane, pot

influenţa, într-un sens sau altul, temperatura apelor uzate, care constituie un factor

hotărâtor în epurarea apelor uzate. Coagularea substanţelor în suspensie, procesele biologice

etc. sunt influenţate în mod deosebit de temperatură.

4



2.1.2 Caracteristici chimice

Materiile solide totale reprezintă suma dintre materiile solide în suspensie şi

materiile solide dizolvate.În tabelul 1 sunt date, comparativ, valori privind materiile în suspensie, valabile

pentru un oraş german (după K. Imhoff, specialist de origine germană) şi pentru un cartier

din municipiul Bucureşti.

Studiind cele două cazuri, se constată că, în general, valorile sunt comparabile, cu

deosebirea că, pentru cartierul din municipiul Bucureşti, substanţele minerale sunt în

cantitate mai mare decât cele organice, deşi, în general, aşa cum se precizează în literatura

de specialitate, situaţia este inversă. Această inversare a valorilor se datorează industriei,

care evacuează cantităţi masive de substanţe minerale şi demonstrează, încă o dată,

influenţa apelor uzate industriale asupra compoziţiei apelor uzate orăşeneşti.

Tabelul 1Caracteristicile substanţelor solide din apele uzate

SubstanţeSubstanţe solide [mgf/dm3]/[gf/loc şi zi] CBO5

Minerale Organice Total[mgf/dm3]/[gf/loc şi zi]

Materii solide în suspensie:- separabile prin decantare

A 130/20 270/40 400/60 130/19

B 20/10 30/10 50/20 55/20- neseparabile prin decantare

A 70/10 130/20 200/30 80/12B 40/15 40/15 80/30 40/15

Materii solide dizolvate A 330/50 330/50 660/100 150/23B 280/100 90/35 370/135 80/30

Total A 530/80 730/110 1260/190 360/54B 340/125 160/60 500/185 175/65

A - oraş german, canalizat în sistem divizor, ape uzate în special menajere, consum specific al apei de alimentare 150dm3/loc şi zi.B - cartier industrializat din Bucureşti, canalizat în sistem unitar, consum specific al apei de alimentare 350 - 400dm3/loc şi zi.

Consumul specific de apă pe cap de locuitor influenţează, în mare măsură,compoziţia apelor uzate; cu cât consumul de apă este mai mare, cu atât apa uzată este mai

diluată şi invers, deoarece cantităţile de materii, sub orice formă, evacuate cu apele uzate,

sunt în general de acelaşi ordin de mărime.

Ţinând seama că în timpul ploii apele amestecate (ape uzate şi de ploaie) sunt aproape

tot la fel de murdare ca şi apele uzate din timp uscat, valorile din tabelul 1, linia A, se

recomandă a fi mărite cu 15 - 20 %, pentru a ţine seama de suspensiile aduse de ploaie,

provenite de pe străzi, curţi sau antrenate din canale etc.

5



În funcţie de cantitatea şi calitatea lor, apele subterane care pătrund în reţeaua de

canalizare influenţează caracteristicile apelor uzate.

Analizele pentru stabilirea caracteristicilor apelor uzate, necesare proiectării staţiilor

de epurare, furnizează suficiente detalii referitoare la aspectele deosebite menţionate;

trebuie însă avută în vedere şi dezvoltarea de viitor a centrului populat, care poate influenţa

semnificativ caracteristicile apelor uzate.

Materiile solide în suspensie, separabile prin decantare, sunt de o deosebită

importanţă în dimensionarea decantoarelor şi a bazinelor de fermentare a nămolurilor.

Materiile solide organice dizolvate constituie impurificarea organică şi, pe baza ei, se

dimensionează treapta de epurare biologică, din staţiile de epurare.

Oxigenul dizolvat (O 2) se găseşte în canti tă ţi mici în apele uzate

( 1 - 2 mgf/dm3), dar numai când sunt proaspete şi după epurarea biologică, în funcţie de

gradul de poluare, apele de suprafaţă conţin cantităţi mai mari sau mai mici de oxigen. La

saturare şi la diferite temperaturi, cantităţile de oxigen - conţinute în apa curată, sunt date

în tabelul 2.

Tabelul 2Cantităţile de oxigen în apă, la saturare, în funcţie de temperatura apei

Temperatura [0C] 0 5 10 12 14 16 18

O2 în apă [mgf/dm3] 14,23 12,80 11,33 10,83 10,37 9,95 9,64

Temperatura [0C] 20 22 24 26 28 30

O2 în apă [mgf/dm3] 9,17 8,83 8,53 8,22 7,92 7,63

Dacă o apă conţine cantităţile de oxigen din tabelul 2, acea apă se

consideră saturată; peste aceste valori, apa este suprasaturată, iar sub aceste valori,

subsaturată.

În general, o apă curată, neimpurificată, conţine o cantitate de oxigen care

corespunde saturării ei; suprasaturarea apare foarte rar, când apa se găseşte într-o

turbulenţă excesivă, când este în prezenţa unor cantităţi mari de plante acvatice, care

consumă bioxidul de carbon şi elimină oxigenul etc.; subsaturarea se produce când apa este

impurificată.

Deficitul de oxigen este cantitatea de oxigen care lipseşte unei ape pentru a atinge

valoarea de saturare.

Pentru a putea stabili gradul de murdărire al unei ape de suprafaţă, este de mare

importanţă cunoaşterea conţinutului de oxigen al acesteia.

6



Consumul biochimic de oxigen (CBO) al apelor uzate sau al emisarului, reprezintă

cantitatea de oxigen consumată pentru descompunerea biochimică, în condiţii aerobe, a

materiilor solide organice totale, la temperatura şi timpul standard - 20°C, respectiv, 5

zile; în acest caz, valoarea respectivă se notează cu CBO5 - consumul biochimic de oxigen

la 5 zile.

Consumul biochimic de oxigen reprezintă gradul de impurificare a apei uzate sau

de suprafaţă; cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât apa este mai murdară.

Descompunerea biochimică a apelor uzate, respectiv consumul biochimic de oxigen,

se produce în două faze:

• faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea

substanţelor organice, care începe imediat şi are, pentru apele uzate menajere, o durată

de circa 20 de zile, la temperatura de 20°C. În urma descompunerii materiilor organice -

în al căror conţinut intră carbon, azot şi fosfor - se formează, în principal, bioxidul de

carbon (CO2), care rămâne sub formă de gaz în soluţie sau se degajă;

• faza secundară (a azotului), în care oxigenul se consumă mai ales pentru

transformarea amoniacului în nitriţi (NO-2) şi, apoi, în nitraţi (NO-

3); începe după

aproximativ 10 zile şi durează 100 sau chiar mai multe zile. Transformarea constituie

"procesul de nutrificare a materiilor organice".

Toate aceste transformări se realizează în conformitate cu legea stabilită de

Wilhelmy, încă înainte de anul 1900: viteza consumului de oxigen de către o materie în

transformare - notată cu K 1 - este, în orice moment, proporţională cu cantitatea de

materie în transformare, încă neintrată în reacţi e şi se exprimă prin ecuaţia diferenţială:

( )xaK dt

dx1 −= , (1)

în care:a este cantitatea de materie în transformare, la începutul procesului;

x - cantitatea de materie transformată în timpul t;

K 1 - viteza consumului de oxigen (constantă), care depinde de natura reacţiei în

condiţiile în care se desfăşoară.

În urma unor experienţe de laborator, Streeter şi Phelps - mai târziu şi Theriault -

au arătat că legea exprimată de Wilhelmy este aplicabilă şi materiilor organice (materii în

transformare) din apele uzate, oxidate în faza primară.

7



Integrând ecuaţia lui Wilhelmy de la timpul 0 până la t, rezultă:

,xa

aln

t

1K 1

−= (2)

Dacă se măsoară cantitatea de materie organică (materie în transformare) prin

oxigenul consumat în faza primară (oxigenul primar) şi se fac notaţiile:

Lt - consumul primar de oxigen care mai este necesar apei, după ce s-a scurs

timpul t, până la 20 de zile;

X t - consumul primar de oxigen, efectuat în timpul t:

L - consumul primar total de oxigen (în timp de 20 de zile), L = L t + X t , înlocuind

aceşti parametri în ecuaţia lui Wilhelmy, după integrare, rezultă:

,

L

Lln

t

1K

t

1 = (3)

Transformând logaritmul natural în logaritm zecimal şi notând

k 1=0,4343 · K 1, (4)

se obţine:

,L

Llg

t

1

XL

1lg

t

1k

tt

1 =−

= (5)

Din această ecuaţie mai rezultă alte două ecuaţii, care sunt foarte importante pentru

procesul de transformare a materiei organice din apele uzate şi naturale:

( )

⋅=

−=⋅−

⋅−

.10LL

;101LXtk

t

tk

t

1

1

(6)

Viteza consumului de oxigen, k 1, se determină în laborator; pentru apele uzate

orăşeneşti, ea variază între 0,1 - 0,3 (zile -1), limitele fiind însă mult mai largi pentru apele

uzate industriale.

Pentru consumul biochimic de oxigen la 5 zile al apelor uzate orăşeneşti, unele

valori medii au fost date în tabelul 1; pentru apele uzate industriale, valorile CBO5 sunt,uneori, mai mari, putând atinge chiar 50.000 mgf/dm3.

Se poate admite că, între consumul biochimic de oxigen la 5 zile şi cel la 20 de

zile (consumul primar, L), există relaţia:

CBO5 =0,684 - CBO20. (7)

Consumul chimic de oxigen (CCO) măsoară conţinutul de carbon din toate

categoriile de materie organică, prin stabilirea oxigenului consumat de bicarbonatul de

potasiu în soluţie acidă.

8



Azotul total este alcătuit din amoniac liber, azot organic, nitriţi şi nitraţi. Azotul

organic şi amoniacul liber sunt luaţi ca indicatori ai substanţelor organice azotoase, prezente

în apa uzată, iar amoniacul albuminoidal ca indicator al azotului organic, care se poate

descompune. Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a substanţelor

organice. Cantităţi de amoniac liber mai mari de 0,2 mgf/dm3 indică existenţa unei

impurificări a apei uzate analizate.

Apele uzate proaspete au un conţinut ridicat de azot organic şi unul scăzut de amoniac

liber, iar apele mai puţin proaspete conţin aceste substanţe în proporţii inverse, respectiv -

conţinut mai mare de amoniac şi mai scăzut de azot organic.

Nitraţii reprezintă cea mai stabilă formă a materiilor organice azotoase şi, în general,

prezenţa lor indică o apă stabilă din punct de vedere al transformării. În apa uzată

proaspătă, nitriţii şi nitraţii sunt în concentraţii mai mici (sub 1/1 mil.).

Sulfurile sunt rezultatul descompunerii substanţelor organice sau anorganice şi

provin, de cele mai multe ori, din apele uzate industriale.

Clorurile pot proveni din diferite surse (de exemplu, urină); de aceea, cantităţi de

8 - 15 g clorură de sodiu, cât elimină un om pe zi, nu pot constitui indici de impurificare.

Acizii volatili indică progresul fermentării anaerobe a substanţelor organice. Din

aceşti acizi, prin fermentare, iau naştere bioxidul de carbon şi metanul, în cazul unei bune

fermentări, pentru apele uzate menajere, acizii volatili, exprimaţi în acid acetic, trebuie

să fie în jur de 500 mgf/dm3 (peste 300 mgf/dm3 şi sub 2.000 mgf/dm3).

Grăsimile şi uleiurile, vegetale sau minerale, în cantităţi mari, formează o peliculă pe

suprafaţa apei, care poate împiedica aerarea, colmata filtrele biologice, inhibă procesele

anaerobe din bazinele de fermentare etc.

Gazele cel mai des întâlnite la epurarea apelor sunt hidrogenul sulfurat, bioxidul de

carbon şi metanul. Hidrogenul sulfurat indică o apă uzată ţinută un timp mai îndelungat în

condiţii anaerobe. Metanul şi bioxidul de carbon sunt indicatori ai fermentării anaerobe. Înamestec cu aerul, în proporţie de 1:5 - 1:15, metanul este exploziv.

Concentraţia de ioni de hidrogen (pH) este un indicator al mersului epurării; de el

depinde activitatea microorganismelor, precipitările chimice etc. Valoarea pH-ului trebuie să

fie înjur de 7.

Potenţialul de oxidoreducere (potenţialul Redox, rH) furnizează informaţii asupra

puterii de oxidare, sau de reducere, a apei sau nămolului, în scara Redox; notaţia rH exprimă

inversul logaritmului presiunii de oxigen. Scara de măsură a potenţialului Redox are ca valori

9



extreme 0 şi 42. Valorile sub 15 caracterizează faza de oxidare (fermentare) anaerobă, iar

valorile peste 25, faza de oxidare aerobă.

Putrescibilitatea este o caracteristică a apelor uzate care indică posibilitatea ca o apă să

se descompună mai repede sau mai încet.

Stabilitatea este inversul putrescibilităţii.

Stabilitatea relativa este exprimată (în procente) de raportul dintre oxigenul disponibil

în proba de analizat (sub formă dizolvată, sau sub formă de nitriţi şi nitraţi) şi cererea de

oxigen pentru satisfacerea fazei primare de consum a oxigenului. Ca determinare, stabilitatea

relativă este folosită foarte rar, deoarece unele substanţe coloidale dizolvate în apă, precipită

culoarea (dată de albastru de metilen), iar pe de altă parte, valorile stabilităţii relative sunt

nesigure, ele variind în funcţie de natura apei uzate.

2.1.3 Caracteristici biologice

În majoritatea cazurilor, diferitele organisme care se întâlnesc în apele uzate au

dimensiuni foarte mici. Cele mai mici sunt virusurile si phagii, urmate de bacterii. Organismele

mai mari sunt reprezentate de ciuperci, alge, protozoare, rotiferi, larve de insecte, viermi, melci

etc.

În scopul determinării concentraţiei diferitelor tipuri de bacterii din apă, pentru

a se putea aprecia gradul de impurificare a apei şi pericolul de infectare, analizele

bacteriologice se fac de obicei în paralel cu cele chimice. Absenţa bacteriilor dintr-o apă poate

fi un indiciu clar al prezenţei unor substanţe toxice.

Totalitatea organismelor din apă constituie aşa-numitul plancton, iar cele de pe patul

râului, bentosul.

În ultimul timp, în privinţa organismelor din emisar, îşi găseşte o aplicare din ce în ce

mai mare sistemul saprobiilor , care cuprinde speciile de organisme caracteristice apelor

impurificate cu substanţe organice.

Cunoaşterea speciilor din sistemul saprobiilor conduce la stabilirea gradului de

impurificare a emisarului, diversele calităţi ale apei corespunzând diferitelor tipuri de

organisme, şi la cunoaşterea procesului de autoepurare.

Speciile de animale şi vegetale din sistemul saprobiilor sunt grupate în următoarele

patru categorii:

- specii polisaprobe, caracteristice apelor cu impurificare organică puter-

nică (în număr foarte mic);

10



- specii α-mezosaprobii, caracteristice apelor cu impurităţi organice (în număr mic);

- specii β-mezosaprobii, caracteristice apelor cu impurificare organică mai

mică (în număr mai mare decât cele din categoria α -mezosaprobii);

- specii oligosaprobii, caracteristice apelor curate, neimpurificate (în număr mare).

2.l.4 Coeficienţi de transformare în locuitori echivalenţi

În scopul dimensionării obiectelor din staţia de epurare, aportul unor cantităţi

importante de ape uzate industriale trebuie, uneori, evaluat separat. Evaluarea exactă se

poate face numai pe baza unor determinări de laborator.

Pentru calcule aproximative, literatura de specialitate recomandă folosirea aşa-numiţilor

coeficienţi de echivalenţă în locuitori sau coeficienţi de transformare în locuitori echivalenţi

(L.E.). Ei pot fi stabiliţi luând ca bază, diferite caracteristici ale apelor uzate orăşeneşti medii;

materiile organice, exprimate prin CBO5, materiile în suspensie etc., sunt cele mai folosite

caracteristici pentru stabilirea coeficienţilor de transformare în locuitori echivalenţi.

Coeficienţii de echivalenţă, corespunzători unor ape uzate industriale, luându-se ca

bază materiile organice – CBO5 = 54 gf/loc şi zi (vezi tabelul 1), sunt arătaţi în tabelul 3.

Tabelu 3Coeficienţi de echivalenţă

Tipul de industrieCoeficient deechivalenţă

[nr.loc./unitate]0 1Fabrici de prelucrarea laptelui, fără fabricarea brânzei, pentru 10000 l lapte 30 – 80Idem, cu fabricarea brânzei, pentru 1 000 1 lapte 50 – 250 Abatoare pentru 1 bou = 2,5 porci 70 – 200 Abatoare pentru 1 tf carne 150 – 450Grajduri de vaci, pentru 1 vacă 5 – 10Grajduri de porci, pentru 1 porc 3Crescătorii de păsări, pentru o pasăre 0,13 – 0,25Fabrici de zahăr, pentru 1 tf sfeclă 50 – 75Fabrici de malţ, pentru 1 tf sfeclă 10 – 100Fabrici de bere, pentru 1000 1 bere 150 – 400Distilării, pentru 1 tf cereale 2000 – 4000Fabrici de drojdie, pentru 1 tf drojdie 6000 – 8000Fabrici de amidon, pentru 1 tf porumb 500 – 1000Crame (prepararea vinului), pentru 1 00 l vin 100 – 150Idem, pentru 1 ha vie 40 – 60Tăbăcârii, pentru 1 tf piele 1000 – 4000Spălătorii de lână, pentru 1 tf lână 2000 – 5000

Albitorii, pentru 1 tf marfa 1000 – 4000

11



Fabrici de coloranţi cu culori de sulf, pentru 1 tf marfă 2000 – 3500Topitorii de cânepa, pentru 1 tf cânepă 750 – 1150Fabrici de celuloză sulfit, pentru 1 tf celuloză 4000 – 6000Fabrici de hârtie, pentru 1 tf hârtie 100 – 300Fabrici de lână sintetică (din celuloză), pentru 1 tf lână sintetică 200 – 1000Spălătorie, pentru 1 tf lenjerie 300 – 1000

Evacuări de ulei mineral, pentru 1 tf ulei 12000Într-un centru populat cu ,N locuitori, dacă acesta are - spre exemplu - o fabrică de prelucrare a laptelui, fărăfabricarea brânzei, cu o capacitate de prelucrare de 10.000 l lapte, se mai adaugă un număr de 300 - 800 locuitori,la numărul de locuitori ai centrului populat; staţia de epurare se dimensionează pentru numărul total de locuitori (N+ 300 ... 800).

2.2 Epurarea apelor uzate industriale

Epurarea apelor uzate industriale se poate realiza:

• în comun cu apele uzate orăşeneşti, recomandată ori de câte ori condiţiile

locale o fac posibilă;• separat, cu evacuarea efluentului în emisarul cel mai apropiat, care

depinde de o serie de factori, cum ar fi:

- aşezarea industriei faţă de oraş;

- raportul dintre debitele orăşeneşti şi cele industriale;

- costul instalaţiilor de preepurare şi al racordului de canalizare;

- natura apelor uzate industriale etc.

În ţara noastră, aproape toate marile întreprinderi sau combinate industriale, aşezate

în apropierea oraşelor, îşi epurează separat apele uzate, pe care apoi le evacuează în

emisarii învecinaţi.

2.2.1 Efectele nocive ale principalelor substanţe evacuate concomitent cu apele uzateindustriale

În emisari, o dată cu apele uzate industriale sunt evacuate şi numeroase substanţe, cu

caracteristici foarte variate, care pot conduce la infestarea emisarului, făcându-1 astfel

impropriu altor folosinţe (piscicultura, agricultură, alimentare cu apă).

Substanţele organice consumă oxigenul din apă, într-o măsură mai mare sau mai

mică, în raport cu cantitatea evacuată, provocând distrugerea fondului piscicol şi, în

general, a tuturor organismelor acvatice. Cantitatea de oxigen reprezintă una din condiţiile

principale ale vieţii acvatice şi este normată de STAS 4706, variind între 4 şi 6 mgf/dm3.

Pe de altă parte, aşa cum se ştie, oxigenul este necesar proceselor aerobe, respectiv

bacteriilor aerobe, care oxidează substanţele organice şi care, în final, conduc la

autoepurarea emisarului. Lipsa oxigenului, ca urmare a consumului de către substanţele

12



organice, duce la oprirea oxidării acestora şi, respectiv, continuarea tuturor consecinţelor

produse de prezenţa substanţelor organice în apă.

Substanţele în suspensie, care se depun pe patul emisarilor, formează acumulări

(bancuri), care îngreunează navigaţia, precum şi captarea şi tratarea apei. Când sunt de

natură organică, aceste substanţe consumă oxigenul din apă.

Substanţele în suspensie plutitoare (ţiţeiul, produsele petroliere, uleiurile etc.)

formează, uneori, la suprafaţa apei, o pojghiţă compactă, producând numeroase prejudicii:

- dau apei un miros şi un gust neplăcut;

- împiedică autoepurarea (absorbţia de oxigen pe la suprafaţa apei);

- colmatează filtrele pentru tratarea apei;

- sunt toxice pentru flora şi fauna acvatică;

- se depun pe diferite instalaţii, murdărindu-le sau, chiar, obturându-le:

- împiedică folosirea apei pentru irigaţii, agrement etc.

Acizii şi alcalii produc următoarele neajunsuri:

- conduc la distrugerea faunei şi florei acvatice;

- degradează construcţiile hidrotehnice, precum şi vasele şi instalaţiile

necesare navigaţiei;

- stânjenesc folosirea apei pentru alimentarea cu apă (acizii sau alcalii,

împiedică formarea flocoanelor în instalaţiile de tratare a apei cu coagulant).

Pentru fauna piscicolă, toxicitatea acidului sulfuric depinde de valoare pH-ului (de

exemplu, peştii mor la pH < 4,5). De asemenea, hidroxidul de sodiu folosit în numeroase

procese tehnologice (tăbăcării, textile, cauciuc etc.), care este foarte solubil în apă, măreşte

rapid pH-ul şi alcalinitatea apei, producând folosinţelor numeroase prejudicii. Apele de râu,

care conţin peste 25 mgf/din3 hidroxid de sodiu, distrug fauna piscicolă.

Sărurile anorganice, prezente în multe ape uzate industriale, măresc salinitatea

emisarului, unele dintre ele putând provoca creşterea durităţii. Astfel, apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, mărindu-le rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de

transport. De asemenea, depunerile din tuburile boilerelor micşorează capacitatea de transfer a

căldurii. De obicei, apele dure interferează cu vopselele din industria textilă, înrăutăţind

calitatea produselor în fabricile de zahăr, bere etc.

Sulfatul de magneziu, constituent principal al durităţii apei, are efect cataric asupra

oamenilor, iar bicarbonaţii şi carbonaţii solubili, produc neplăceri în procesul de producţie al

13



fabricilor de zahăr. Pe de altă parte, lipsa durităţii nu este de dorit deoarece apa are un gust

neplăcut şi coroziunea poate acţiona mai bine în conducte.

Clorurile, peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentarea cu apă potabilă

şi industrială, pentru irigaţii etc.

Fierul produce neplăceri în secţiile de albire din fabricile de textile şi hârtie.

Metalele grele (Pb, Cu, Cr, Zn) care sunt evacuate o dată cu apele uzate, au acţiune

toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi procesele de autoepurare.

Substanţele toxice, organice sau anorganice, chiar şi în concentraţii foarte mici,

pot distruge fauna şi flora emisarului, într-un timp destul de scurt. Multe dintre aceste

substanţe nu pot fi reţinute în instalaţiile de tratare a apei şi, o parte din ele, care sunt

reţinute de sistemul digestiv uman, pot produce îmbolnăviri.

Substanţele fitofarmaceutice au efecte negative deosebite asupra faunei şi florei,

mai ales după ploaie, când sunt antrenate în apa emisarului.

Procesele tehnologice industriale, care s-au dezvoltat în ultimii ani, folosesc

substanţe toxice noi (fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, monoditrinitroderivaţi aromatici

ş.a.), greu de determinat cu metodele actuale. Limitele admisibile pentru o serie de

substanţe toxice sunt indicate în STAS 4706.

Substanţele radioactive, folosite tot mai mult în medicină, tehnică etc., precum şi

în centralele atomoelectrice, creează noi probleme protecţiei apelor. Astfel, substanţele

radioactive cu timp lung de înjumătăţire (de ordinul a câtorva generaţii umane), sunt cu atât

mai periculoase, cu cât metodele uzuale de determinare a radiaţiilor nu sunt încă puse la

punct. Cantităţile de substanţe radioactive admise în apa emisarilor sunt stabilite de STAS

4706.

Apele calde evacuate de unele industrii aduc multe prejudicii, atât instalaţiilor de

alimentare cu apă potabilă şi industrială, cât şi în folosirea apei pentru răcire, împiedicând

dezvoltarea normală a faunei piscicole (deoarece, apa caldă stă deasupra, iar peştii se retragspre patul râului, dezvoltându-se în mod necorespunzător). De asemenea, în condiţiile unei

temperaturi exterioare ridicate, creşterea temperaturii apei determină scăderea cantităţii de

oxigen din apă şi dezvoltarea excesivă a bacteriilor aerobe.

Apele uzate colorate, datorate, îndeosebi, apelor uzate provenite din fabricile de

textile, hârtie, tăbăcărie etc. - împiedică absorbţia oxigenului şi dezvoltarea normală a

fenomenelor de autoepurare, precum şi a celor de fotosinteză. Apa emisarilor, colorată de

14



diferite substanţe evacuate de industrii, nu poate fi folosită pentru agrement, alimentări cu

apă etc.

Microorganismele din diferite ape uzate (cum sunt cele provenite de la tăbăcării,

abatoare, industrii de prelucrare a unor produse vegetale) pot conţine numeroase bacterii.

Unele dintre acestea sunt patogene (Bacilus antracis) şi produc infectarea puternică a

emisarului, făcându-1 inutilizabil; altele sunt mai puţin vătămătoare şi, chiar, inofensive şi

utile, contribuind la mineralizarea substanţelor organice sau la alte procese, care au loc în

emisar.

2.2.2 Procese tehnologice specifice epurării apelor uzate industriale

Procedeele clasice de epurare a apelor uzate, valabile în majoritatea cazurilor pentru

apele uzate orăşeneşti, oferă posibilităţi limitate pentru epurarea apelor uzate industriale.

Astfel, ele nu sunt capabile să micşoreze conţinutul în impurităţi minerale dizolvate al apei

uzate, iar unele substanţe organice, mai ales cele obţinute prin sinteză, nu sunt degradate de

către microorganisme, trecând neschimbate prin staţiile de epurare. Aceste impurităţi rămân

şi în apa emisarilor, nefiind eliminate nici în cursul proceselor naturale de autoepurare.

Necesitatea îndepărtării unui număr cât mai mare de substanţe nocive din apele

uzate a impus adoptarea unor metode noi de epurare, care să le completeze pe cele clasice,

cum ar fi:

• neutralizarea;

• flotaţia;

• absorbţia;

• extracţia;

• evaporarea, arderea şi aerarea, pentru eliminarea impurităţilor volatile;

• spumarea;

• electrodializa;

• osmoza inversă;• schimbul ionic etc.

În afara metodelor noi, menţionate mai sus, de mare importanţă pentru epurarea apelor

uzate industriale este egalizarea şi uniformizarea debitelor şi a calităţii apelor uzate industriale.

2.2.3 Uniformizarea debitelor şi a calităţii apelor uzate industriale

15



Egalizarea şi uniformizarea debitelor şi a calităţii apelor uzate industriale se realizează în

aşa-numitele „bazine de uniformizare a debitelor şi a calităţii apelor uzate industriale", în

conformitate cu STAS 10686.

În afară de funcţiile tehnologice principale, menţionate deja, bazinele de uniformizare pot

îndeplini şi alte funcţii secundare, cum ar fi:

- eliminarea parţială a gazelor conţinute în apă;

- oxidarea parţială a materiilor organice din apele uzate etc.

Clasificarea bazinelor de uniformizare se face, ţinând cont de diferite criterii, astfel:

• după direcţia de circulaţie a apei:

- longitudinale;

- radiale;

• după modul în care se realizează amestecul:

- cu agitare mecanică;

- cu agitare pneumatică.

Dimensionarea tehnologică a bazinelor de uniformizare se face pe baza cronogramelor

(diagrama variaţiei în timp), debitelor şi caracteristicilor fizico-chimice ale apelor uzate.

Cronogramele se stabilesc pe baza unor măsurători şi determinări fizico-chimice. Volumul util

total V t , al compartimentului de uniformizare, se stabileşte cu relaţia:

V t = V f +V 0 , (8)

în care:

V f - volumul fluctuant este, reprezentând volumul necesar pentru uniformizarea

debitelor, determinat analitic sau grafic, prin metoda diferenţei valorilor cumulate ale debitului

influent şi efluent, [m3];

V o - volumul de omogenizare, reprezentând volumul necesar pentru uniformizareacalităţii apelor uzate, [m ].

Pentru dimensionarea preliminară a volumului de omogenizare V o , STAS 10686

indică folosirea următoarei relaţii:

V 0 = n · Qmed max (9)

în care:

n este durata medie a ciclului de evacuare a apelor uzate, [h];

16



Qmed max - cel mai mare dintre debitele medii orare ale ciclurilor de evacuare a apelor

uzate, [m3/h].

Pentru creşterea preciziei în stabilirea volumului de omogenizare, pentru fiecare

dintre caracteristicile fizico-chimice care trebuie uniformizate, se determină cronograma,

după care se va aplica metoda indicată de STAS 10686. Volumul de omogenizare va fi cel

mai mare dintre volumele rezultate prin calcul, pentru fiecare caracteristică fizico-chimică.

Cantitatea de aer necesară uniformizării şi omogenizării se poate lua, în lipsa

posibilităţii efectuării unor cercetări de laborator, 6 m3/m şi h.

De obicei, bazinele de uniformizare se execută din beton armat.

În baza unor cercetări de laborator, cantitatea de aer necesară uniformizării şi

omogenizării este de 6 m3/m2 şi h.

La fel ca pentru toate bazinele în care se tratează ape uzate, la stabilirea dimensiunilor

bazinelor se va asigura, pe verticală, înălţimea utilă aglomerării depunerilor şi înălţimea de

siguranţă. La bazinele longitudinale, se recomandă evacuarea apei cu dispozitiv cu

plutitor.

Pentru uniformizarea mecanică, podurile racloare sunt prevăzute cu utilaje de agitare

mobile, pe verticală.

2.2.4 Neutralizarea

Neutralizarea este operaţia care se aplică apelor uzate, acide sau alcaline, care ar

putea deregla procesele de epurare din staţie.

Apele impurificate cu acizi minerali sunt cele mai nocive.

Prezenţa acestor acizi în apă conduce la degradarea materialelor, construcţiilor şi instalaţiilor din staţia de epurare, iar în emisar, la distrugerea faunei piscicole.

Apele acide sunt evacuate de fabricile de acizi din industria metalurgică (secţiile de

decapări, acoperiri metalice etc.), rafinăriile de petrol, fabricile de îngrăşăminte etc.

Înainte de a trece la neutralizarea apelor acide, trebuie să se analizeze, în primul rând,

posibilitatea de a micşora cantitatea lor, şi abia apoi pe cea a neutralizării lor cu ape alcaline.

Neutralizanţii cei mai des folosiţi sunt:

- piatra de var (carbonatul de calciu);

17



- dolomita (carbonatul de calciu şi magneziu);

- varul, ca atare (oxidul de calciu);

- hidroxidul de calciu (lapte de var praf, stins);

- dolomita calcinată.

Piatra de var este recomandată pentru debite mici de ape uzate şi concentraţii reduse de

acizi, nefiind indicată pentru apele care conţin acid sulfuric.

Neutralizarea apelor acide se face în filtre, în care:

- granulele au dimensiuni de 3 - 8 cm;

- stratul filtrant este de aproximativ 1,5 m înălţime;

- circulaţia apei acide se face de jos în sus;

- încărcarea superficială este de circa 5 m/h;

- timpul de contact este de 5 min.

Laptele de var, cu o concentraţie de 5 - 10% oxid de calciu (CaO) este folosit pe

scară largă la neutralizarea apelor acide.

După adăugarea laptelui de var, timpul de reacţie trebuie să fie de minimum 5 min.

În general, pentru toţi neutralizanţii, timpul de contact nu depăşeşte 15 min:

Instalaţiile de neutralizare se compun din:

- depozit pentru înmagazinarea neutralizantului;

- instalaţii de pregătire a neutralizantului (de exemplu, stingerea varului);

- rezervoare pentru înmagazinarea soluţiei (de exemplu, laptele de var);

- dispozitive de dozare;

- bazine de amestec;

- bazin de reacţie-neutralizare;

- decantoare sau iazuri de decantare-depozitare;

- terenuri pentru uscarea nămolurilor.

Decantoarele se dimensionează pentru un timp de traversare de 2 h, iar terenurile deuscare a nămolurilor - pentru l0 - 15 m3 nămol/m2 teren de uscare.

Toate elementele staţiei de neutralizare, care vin în contact cu apele uzate, acide,

trebuie construite din materiale antiacide sau protejate contra coroziunii.

Apele uzate alcaline sunt în cantităţi mai mici, comparativ cu cele acide,

neutralizarea lor se realizează în condiţii bune şi economic, cu acizi reziduali,

proveniţi de la diferite procese industriale, instalaţiile fiind asemănătoare celor pentru

apele acide.

18



Pentru apele uzate alcaline, un neutralizant ieftin îl constituie apele de ardere, bogate

în bioxid de carbon (CO2), care rezultă de la centralele de forţă ale fabricilor, sau de la alte

instalaţii de încălzire cu combustibili.

2.2.5 Flotaţia

Flotaţia este procedeul de antrenare a particulelor în suspensie, dintr-un lichid, la

suprafaţa acestuia, cu ajutorul bulelor de gaz aderente la aceste particule.

După felul particulelor, flotaţia decurge diferit:

• la particulele grele, cu greutate specifică mare, care cad repede la fund (de

exemplu, minereurile), flotaţia este posibilă doar pentru granule fine (sub 0,4 mm). La

astfel de particule se lucrează cu aer difuzat în bule mari, pe care aderă particulele

solide. Pentru a uşura aderarea, se adaugă agenţi de flotaţie, care fixându-se pe

suprafaţa particulelor, le fac hidrofobe, ceea ce are ca efect eliminarea lor din masa de

apă, pe la suprafaţa de separare aer - apă, deci pe la suprafaţa bulelor de aer. Pentru

colectarea particulelor ridicate la suprafaţă o dată cu bulele de aer, trebuie să fie împiedicată

spargerea acestora, scop în care se adaugă un spumant, care permite formarea unei spume

stabile, la suprafaţă. Spumanţii sunt substanţe superficial active, care micşorează tensiunea

superficială a apei, prin proprietatea lor de a se acumula pe interfaţa lichid - gaz. Datorită

faptului că este costisitor, acest procedeu se aplică mai rar, în special la prepararea minereurilor;• la particulele uşoare, care plutesc la suprafaţă sau în straturi, sau care se depun

foarte greu, fiind formate din materiale cu densitate mică (produse fibroase, flocoane sau

grăsimii). Forţa ascensională pentru ridicarea particulelor este mai mare şi, de cele mai

multe ori, nu este necesară adăugarea de agenţi de flotaţie. Datorită faptului că este

economic, procedeul este aplicat aproape întotdeauna pentru epurarea apelor uzate.

Metodele uzuale folosite pentru flotaţia apelor uzate sunt:

• flotaţia prin barbotare, care utilizează bule cu diametre mari (peste l mm),aplicabilă apelor menajere;

• flotaţia sub vid, care constă din saturarea apei cu aer şi, apoi, introducerea

ei într-un spaţiu închis, cu presiune redusă. La scăderea presiunii, o parte din aerul dizolvat

se degajă în apă, sub formă de bule fine, care asigură flotarea materiilor în suspensie.

Metoda este aplicată pentru apele menajere, cele de la abatoare, de la fabricile de conserve etc.

Cantitatea de bule fine, care se degajă sub efectul scăderii presiunii din apa saturată, este

mică, astfel încât în cele mai multe cazuri, metoda flotaţiei sub vid nu este economică;

19



• flotaţia sub presiune este eficientă pentru un număr mare de categorii de ape uzate

industriale (abatoare, fabrici de săpun, hârtie, conserve, rafinării etc.). Apa este pusă în

contact cu un aer sub presiune mai mare decât cea atmosferică; astfel, are loc solubilizarea

unei cantităţi de aer, corespunzătoare suprapresiunii aplicate. Prin destinderea bruscă a apei

(saturată cu aer) la presiunea atmosferică, în camera de flotaţie, are loc degajarea, sub formă

de bule fine, a aerului dizolvat suplimentar, faţă de solubilitatea la presiunea atmosferică.

2.2.6 Extracţia

Extracţia este operaţia de separare a unor substanţe, bazată pe solubilizarea

componenţilor unui amestec în unul sau mai mulţi solvenţi,

Această operaţie se aplică la epurarea apelor uzate industriale, când componentul care

trebuie separat urmează a fi valorificat (de exemplu, la extracţia fenolului din apele uzate de la

cocserii).

Principiul extracţiei poate fi reprezentat prin schema:

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ],

extract rafinat ţial amestecini

sS b Ba sba AS B A −++++++−=++(10)

unde :

A - un component al amestecului ;

B - componentul de extras ;

S - solventul ;

a, b, s - cantităţile mai mici ale acestora.

În amestecul omogen al componenţilor A şi B, care este pus în contact cu solventul

selectiv S, A are solubilitate mică, iar B solubilitate cât mai ridicată.

După agitare şi sedimentare, rafinatul conţine aproape toată cantitatea de component

A şi cantităţile a şi S, iar extractul este format din a şi aproape toată cantitatea de component

B şi de solvent S.

După separarea celor două straturi, urmează recuperarea solventului (de obicei, prin

distilare), cu rezultatul final:

20



( ) ( )[ ] ( )[ ] .

)easeparată(impuritat

ogatăgat fracţracţi

ă)(apaepurat

ogatăgat fracţracţi ţial amestecini

b Baba A B A −+++−=+

(11)

După modul în care apa este pusă în contact cu solventul, deosebim următoarele

procedee de extracţie:

• extracţia simplă, cu un singur contact;

• extracţia simplă, cu contacte multiple etc.

Extracţia simplă, cu un singur contact, se realizează într-un bazin, în care se face

agitarea (amestecul) apei uzate cu solventul, timp de câteva minute, lichidul trecând într-un

bazin de decantare, iar apa şi extractul separându-se, după densitate, în două straturi

distincte. Solventul din extract este recuperat prin distilare. De obicei, procedeul este

discontinuu.

Deşi la o agitare de durată suficientă eficacitatea extracţiei se apropie de cea teoretică,

pentru o separare avansată a impurităţilor sunt necesare cantităţi foarte mari de solvent.

Agitarea se face cu agitatoare cu elice sau cu turbine, puterea medie a acestora fiind de

0,2 kW/m3.Decantoarele se dimensionează pentru un timp de decantare de 2 h.

2.2.7 Epurarea unor categorii de ape uzate industriale

Epurarea apelor uzate industriale trebuie realizată astfel încât, după amestecul cu

apele emisarului, efluentul să îndeplinească cerinţele de calitate prevăzute în STAS 4706.

Schemele de epurare a unor ape uzate industriale se pot stabili, cu o oarecare

aproximaţie, dacă se ţine cont de numărul locuitorilor echivalenţi.

Astfel, spre exemplu, pentru apele provenite de la crescătoriile de păsări, dacă o

asemenea crescătorie are 100.000 de capete, numărul mediu de locuitori echivalenţi va fi

LE = 0,19 x 100.000 = 19.000; cu aproximaţie, staţia de epurare a crescătoriei se poate

dimensiona pentru un număr de 19.000 de locuitori.

Deoarece acest mod de dimensionare este cu totul aproximativ, el poate fi aplicat

doar pentru unele categorii de ape uzate industriale; în majoritatea cazurilor, alegerea

21



schemei de epurare se face pe baza unor cercetări de laborator, care au ca scop principal

stabilirea parametrilor de proiectare.

În cele ce urmează, se vor prezenta posibilităţile de epurare a unor categorii de ape

uzate industriale, ţinând seama atât de procesele clasice de epurare a apelor uzate, cât şi de

cele specifice unor ape uzate industriale.

Apele uzate de la fabricile de prelucrare a laptelui provin de la prepararea unor

produse (zară - de la unt, zer - de la brânză etc.), de la spălarea bidoanelor, vaselor etc.

Decantarea apelor este împiedicată de intrarea rapidă a apelor uzate în fermentare acidă;

într-o oarecare măsură, clorul poate opri fermentarea acidă. Epurarea biologică poate fi

realizată în bazine cu nămol activ, în mai multe trepte, sau în filtre biologice cu recirculare.

De asemenea, o soluţie de epurare a acestor ape este şi răspândirea ei pe terenurileagricole dar, din punct de vedere sanitar, aceasta prezintă unele riscuri.

Apele uzate provenite de la fabricile de conserve (de legume şi fructe) conţin

materii plutitoare mai mari, reţinute de grătare şi folosite ca hrană pentru animale sau

pentru fabricarea alcoolului. Pentru o decantare mai bună a materiilor solide în suspensie se

folosesc, deseori, coagulanţi.

Epurarea biologică, în iazuri de stabilizare, are mare eficienţă, dar produce miros

neplăcut. În prezent, sunt preferate filtrele biologice şi bazinele cu nămol activ.

Apele uzate de la fabricile de zahăr, provenite de la spălarea şi transportul sfeclei,

sunt readuse în circuit după decantare care se realizează de obicei în decantoare radiale.

Pentru a evita descompunerea materiilor organice din acestea, apele uzate se clorează.

Apele de la difuzie, presare, condens etc. sunt epurate după procedeul „dublei fermentări"

(Nolte), în care, după o primă fază de fermentare, apele uzate sunt neutralizate şi, apoi,

supuse unei a doua faze de fermentare, care are un caracter metanie. Filtrele biologice şi

bazinele cu nămol activ dau, de asemenea, rezultate satisfăcătoare pentru epurarea acestor ape.

Când condiţiile locale permit construcţia de iazuri de stabilizare cu volume mari,

eficienţa epurării este foarte ridicată, deoarece poate fi înmagazinată aproape toată apa uzată

dintr-o campanie de lucru (septembrie-decembrie).

Apele uzate de la abatoare trebuie în prealabil trecute prin grătare şi site, pentru

reţinerea corpurilor plutitoare, iar apoi prin separatoarele de grăsimi, pentru reţinerea

acestora; cantitatea de grăsimi reţinute se poate evalua la 0,1% din greutatea vitelor

22



tăiate. Epurarea biologică se poate face în filtre biologice, cu un raport mare de recirculare

a apei uzate, sau în bazinele de nămol activ, cu o cantitate mare de nămol de recirculare.

Apele uzate de la fabricarea alcoolilor de fermentaţie. Borhoturile rezultate din

prelucrarea materiilor prime (cereale, cartofi etc.), trebuie recuperate şi folosite ca hrană pentru animale. Procedeele biologice de epurare, precedate de decantarea apelor uzate, se

pretează foarte bine la epurarea acestor ape uzate, datorită temperaturii lor ridicate (în

cele mai multe cazuri). Borhoturile pot fi epurate prin fermentare anaerobă, în bazine de

fermentare închise sau deschise.

Apele uzate provenite de la tăbăcării sunt puternic impurificate. Pe lângă substanţele

organice (în cantităţi mari), ele conţin şi substanţe toxice (săruri de crom). În vederea

epurării lor, ca o primă măsură, trebuie să se reţină (în grătare substanţele plutitoare: păr,carne etc. Apoi, se trece la uniformizarea - egalizarea apelor uzate, din punct de vedere

calitativ şi cantitativ, în final, se realizează decantarea, ajutată de coagulanţi. Este preferabil

ca epurarea biologică să se facă în bazine cu nămol activ, dar uneori sunt folosite şi iazurile

de stabilizare. Deoarece din punct de vedere sanitar, nămolurile rezultate în urma epurării

apelor uzate sunt periculoase, acestea trebuie incinerate, după deshidratarea lor artificială.

Apele uzate provenite de la prelucrarea fibrelor vegetale sunt epurate în funcţie de

natura fibrei vegetale.

Astfel, epurarea apelor uzate provenite de la prelucrarea bumbacului (ţesere,

finisare) constă în uniformizare-egalizare, preaerare, neutralizare, precipitare chimică

(pentru îndepărtarea culorii şi reducerea concentraţiilor unor substanţe chimice) şi oxidare

chimică (cu aer şi clor, pentru apele uzate care conţin coloranţi şi substanţe chimice).

Epurarea biologică se realizează, de cele mai multe ori, în bazine cu nămol activ.

Epurarea apelor uzate provenite de la prelucrarea inului şi a cânepii necesită, în

prima fază, tratarea apelor uzate rezultate de la topirea inului şi a cânepii. Datorită faptuluică aceste ape conţin substanţe fertilizante, este recomandată folosirea lor pentru irigarea

terenurilor agricole. Apele rezultate din procesul tehnologic al filaturii, ţeserii sau finisării

materiei brute sunt epurate în acelaşi mod ca apele uzate provenite de la prelucrarea

bumbacului.

Apele uzate provenite de la prelucrarea fibrelor animale (lâna) au, ca primi treaptă

de epurare, pentru apele de la spălarea lânii, separatoare de fibre şi separatoare de

grăsimi, grăsimile constituind materia primă pentru obţinerea lanolinei. În continuare,

23



apele uzate sunt tratate împreună cu cele rezultate de la ţesere şi finisare, după

recomandările prezentate la apele uzate provenite de la prelucrarea bumbacului.

Apele uzate provenite de la fabricile de celuloză necesită, ca primă operaţie de

epurare, recuperarea fibrelor de celuloză, care se realizează în vacuumfiltre, pâlniiseparatoare sau decantoare (de tip radial). Soluţiile sulfitice reziduale, rezultate de la

procedeul celuloză-sulfit, sunt folosite pentru fabricarea drojdiei furajere. Apele rezultate

de la procedeul sulfat, folosit în prezent la toate fabricile noi, sunt, în primul rând,

neutralizate cu un acid şi apoi decantate. Pentru a fi epurate biologic (în filtre

biologice sau bazine cu nămol activ), apele uzate sunt îmbogăţite cu săruri biogene.

Leşiile provenite din autoclave sunt tratate prin evaporare, reziduul sec fiind, apoi,

calcinat. Nămolurile rezultate de la epurarea mecanică sunt deshidratate pe platforme deuscare sau în vacuumfiltre. În prezent, nămolurile rezultate din treapta biologică sunt

stabilizate aerob şi apoi deshidratate.

Apele uzate provenite de la fabricarea hârtiei, deoarece au un volum foarte mare,

accentul se pune - în primul rând - pe recuperarea fibrelor şi recircularea apelor limpezite,

Epurarea biologică se practică în condiţiile descrise la epurarea apelor uzate provenite de la

prepararea celulozei.

Apele uzate provenite de la extracţia şi prepararea cărbunilor conţin cantităţiimportante de materii solide în suspensie, separabile prin decantare (argile, steril, reactivi

de flotaţie etc.), pentru reţinerea cărora se folosesc iazuri de decantare sau decantoare

radiale (la Lupeni şi Petrila, pe Valea Jiului). Uneori, se recurge şi la tratarea cu coagulanţi.

La preparaţiile de cărbune de pe Valea Jiului, rezultatele cele mai bune au fost date de

amidonul caustificat, sulfatul de calciu şi amestecul de amidon caustificat cu poliacrilamida.

Nămolul se tratează chimic, cu sulfat de aluminiu, apoi se introduce în îngroşătoare de

nămol, după care, se trece pentru deshidratare în vacuumfiltre. Apele decantate vor fi

recirculate (pe cât posibil).

Apele uzate de la extracţia şi prepararea minereurilor, pentru apele de mină.

decantarea şi coagularea sunt uneori suficiente.

Apele uzate provenite de la prepararea minereurilor sunt în cantităţi foarte mari,

deoarece majoritatea proceselor tehnologice de concentrare a substanţelor minerale utile se

realizează în mediuumed. Sterilul rezultat în urma preparării minereurilor reprezintă

5 - 33% din apa uzată (numită tulbureală). Reţinerea sterilului se face prin decantare,

24



adăugându-se uneori şi coagulanţi. Când condiţiile locale sunt favorabile, se pot construi

iazuri de decantare, care, după umplerea lor, sunt amenajate şi transformate în terenuri

agricole (procedeul este aplicat la unele preparaţii de minereuri din ţară). Uneori, efluentul

provenit de la decantare mai conţine şi substanţe nocive, ca fenoli şi cianuri, provenite de la

procesul tehnologic de preparare a minereurilor. Defenolarea se realizează prin trecerea

apelor uzate prin substanţe adsorbante (zgură de cărbuni arşi în locomotive, semicocs

granulat, cenuşă rezultată de la termocentrale etc.). Ionii de CN, în cantitate mare, provin

de la cianurarea minereurilor auro-argentifere şi pot fi îndepărtaţi prin recuperare sau prin

transformarea lor în complecşi mai puţin toxici. Concomitent cu studierea posibilităţilor de

epurare, trebuie avută în vedere şi recircularea apelor uzate, după prealabila lor decantare.

Apele uzate de la cocsificarea şi semicocsificarea cărbunilor, cocsificareareprezintă procesul de fabricare a cocsului prin descompunerea termică a cărbunelui,

în absenţa aerului, la temperaturi de 1.000 - 1.400°C. În urma cocsificării apar ape uzate

fenolice, care în afară de fenol, mai conţin gudroane, uleiuri, cianuri, sulfocianuri

(rodanuri, amoniac) etc. Apele uzate fenolice se epurează mecanic şi biologic. Ele sunt

epurate în primul rând mecanic, în grătare, deznisipatoare sau decantoare, pentru

îndepărtarea materiilor în suspensie. Dacă staţia de epurare nu are prevăzute separatoare

de uleiuri, decantoarele sunt amenajate pentru reţinerea gudroanelor şi uleiurilor,

îndepărtarea fenolilor se poate face prin metode recuperative (prin adsorbţie cu cărbune

activ sau prin extracţie cu solvenţi) sau distructive (prin ardere sau oxidare catalitică,

folosirea apelor fenolice la stingerea cocsului şi oxidarea acestor ape cu reactivi, prin

adsorbţie pe zgure de locomotivă etc.). Metodele biologice sunt cele mai recomandate

metode distructive de epurare; ele reduc substanţial cantitatea de fenoli şi, în acelaşi timp,

oxidează sulfocianurile şi cianurile.

Semicocsificarea cărbunilor este procesul de degazare pirogenetică a cărbunilor, până

la 500-600°C, în urma căruia apar ape uzate conţinând compuşi cu sulf, fenoli şi urme de

amoniac. Epurarea acestor ape se rezumă, în special, la îndepărtarea fenolilor.

Apele uzate de la rafinăriile de petrol; de obicei, rafinăriile necesită construirea a

patru reţele de canalizare, deoarece, în acestea apar patru categorii ce ape de canalizare: ape

uzate tehnologice - cu conţinut de hidrogen sulfurat, amoniac, fenoli, naftenaţi, sulfaţi,

cianuri etc.), ape de răcire, ape de ploaie şi ape uzate menajere. Epurarea mecanică se

realizează în deznisipatoare şi, apoi, în aşa-numitele „decantoare-separatoare", unde sunt

25



reţinute suspensiile grele şi produsele petroliere. Decantoarele-separatoare cu plăci,

realizate şi în ţara noastră, au eficienţă superioară celor clasice.

Pentru reţinerea mai avansată a produselor petroliere se mai folosesc filtrele cu nisip,

coagularea şi flotaţia. Epurarea biologică se realizează în bazine cu nămol activ şi filtre

biologice. Nămolurile nu sunt tratate prin fermentare; după evacuare, acestea sunt

deshidratate în vacuumfiltre sau filtre-presă.

Apele uzate de la fabricile de aglomerare, furnale şi oţelării, fabricile de aglomerare

evacuează ape uzate conţinând, în special, cantităţi mari de materii acide în suspensie,

separabile prin decantare (10.000 - 20.000 mgf/dm3), care sunt reţinute în decantoare,

vacuumfiltre etc.

Apele uzate din oţelării rezultă de la epurarea gazelor, care antrenează în baia deoţel praf de oxid de fier, de minereu, de fondanţi şi diferite gaze. Îndepărtarea suspensiilor

se face în decantoare, precedate uneori de instalaţii de coagulare. Nămolul este trecut prin

îngroşătoare de nămol şi apoi deshidratat în vacuumfiltre; eventual, se recurge şi la tratarea

termică a nămolului.

Apele uzate de la laminoare conţin importante cantităţi de tunder (oxid de fier şi

ulei). Epurarea acestora se face în gropi de tunder, în decantoare, în hidrocicloane, în filtre

cu nisip cuarţos sub presiune sau, mai recent, în cicloane-decantoare (ca la Combinatul

siderurgic Galaţi). Trebuie avută în vedere şi recircularea apelor epurate.

De la operaţiile de finisare (degresare-decapare), rezultă în general ape uzate neutre;

apele de la degresare, alcaline, se neutralizează în bazine de uniformizare cu apele de la

decapare, care sunt acide, în ceea ce priveşte epurarea apelor uzate rezultate de la decapare,

se are în vedere fie distrugerea acizilor şi sărurilor, prin neutralizare şi precipitare, fie

recuperarea unor produse (acizi, săruri). O deosebită atenţie trebuie dată măsurilor de

reducere a debitelor şi concentraţiilor acestor ape. Neutralizarea apelor se poate face cu

hidroxid de sodiu, sodă calcinată, lapte de var etc. Recuperarea acizilor sau a sărurilor de fier

este legată de folosirea acestora.

Apele uzate din industria metalurgică prelucrătoare; de la secţiile de acoperiri metalice

şi tratamente superficiale ale metalelor feroase rezultă ape uzate, având ca impurificator

principal cianul. îndepărtarea cianului se poate face prin evaporarea apei uzate în iazuri, unde

cianurile se oxidează în contact cu aerul atmosferic - soluţie costisitoare, prin oxidare catalitică

sau prin clorare alcalină cu clor gazos. Uneori, se recurge şi la recuperarea cianurilor.

26



De la secţiile de acoperiri metalice şi tratamente superficiale ale metalelor neferoase,

rezultă ape uzate acide, cu conţinut de metale toxice (cianuri, crom etc.). Metodele de tratare a

apelor acide şi impurificate cu cianuri au fost prezentate anterior. Cromul este îndepărtat prin

metoda reducerii şi precipitării ulterioare. Cuprul, zincul şi nichelul sunt îndepărtate prin

precipitare cu lapte de var.

Apele uzate din industria chimică organică diferă, în funcţie de produsul finit rezultat.

Astfel, apele uzate provenite de la fabricarea fibrelor sintetice şi, în particular, cele

provenite de la fibrele de tip poliacrilonitrilice (cunoscute, uneori, sub denumirea de

„Melana"), conţin în principal acid cianhidric (HCN) şi derivaţi nitrilici (acrilo, lacto). Pentru

epurarea acestor ape se foloseşte oxidarea catalitică, la temperaturi ridicate (circa 300°C),

urmată de epurarea biologică, în bazine cu nămol activ, cu adăugare de substanţe nutritive.Apele uzate de la producerea cauciucului sintetic sunt puternic impurificate organic şi au

un conţinut mare de substanţe toxice (nekal, aldehide, ioni metalici). După pretratări locale, în

care sunt reţinute substanţele toxice, materiile solide plutitoare etc., efluenţii rezultaţi mai

conţin încă substanţe dizolvate pentru îndepărtarea cărora trebuie folosite clorinarea şi

sulfonarea. Urmează coagularea suspensiilor din apele uzate astfel tratate şi apoi decantarea

lor. Nămolul este îngroşat şi apoi deshidratat în vacuumfiltre. Datorită faptului că apele uzate

au un CBO5 ridicat, este necesară epurarea lor biologică, în filtre biologice sau aerofiltre, cu

adaos de substanţe nutritive, unde se obţine o eficienţă normală, în absenţa substanţelor toxice.

Apele uzate de la fabricarea coloranţilor şi vopselelor sunt puternic impurificate,

conţinând coloranţi, fenoli, formol, butanol, uleiuri, suspensii etc. Pentru epurarea lor este

necesară, în prealabil, omogenizarea compoziţiei, neutralizarea, coagularea şi, apoi, reţinerea

suspensiilor decantabile şi a uleiurilor, îndepărtarea culorii (decolorarea apelor uzate) se face

prin metode oxidative sau reducătoare; ca agenţi oxidanţi se pot folosi clorul, permanganatul de

potasiu sau ozonul; ca agenţi reducători, rezultate foarte bune au dat sărurile de fier, hidrogenul

în stare născândă şi hidrosulfitul de sodiu. Culoarea poate fi, de asemenea, absorbită de

materiile adsorbante, cum ar fi cărbunele activ.

În continuare, apele uzate pot fi epurate biologic în bazine cu nămol activ sau filtre

biologice, după ce s-au adăugat substanţe nutritive.

Apele uzate provenite de la fabricarea detergenţilor (în principal, cele rezultate

de la spălarea pardoselilor, utilajelor etc.. dar nu din procesul tehnologic pot fi epurate

biologic, deoarece, în prezent, toate ţările produc detergenţi biodegradabili. Aceşti

27



detergenţi sunt de tip anionactivi, posedă radical alchilic liniar şi după normele din

Germania, trebuie să se degradeze zilnic, în proporţie de 80°.

Detergenţii nedegradabili pot fi îndepărtaţi din apele uzate numai prin procese

fizico-chimice; în acest scop se foloseşte coagularea cu sulfat de aluminiu sau acesta

împreună cu silice activă sau cu sulfat de fier; dacă eficienţa nu este suficientă, se recurge

la adsorbţia pe cărbune activ.

În prezent, se încearcă îndepărtarea detergenţilor prin spumare, ca rezultat a adăugării,

în apa uzată, a unor substanţe spumante, ca saponine, peptonă, pectine etc.

Apele uzate din industria chimiei anorganice, deşi în cantităţi foarte mari (raportate

la tona de produs), sunt destul de puţin impurificate şi pot fi recirculate. Apele provenite de

la fabricarea acizilor minerali sunt impurificate cu săruri şi acizi (sulfuric, clorhidric,azotic), proveniţi de la spălarea utilajelor şi halelor de fabricaţie. Epurarea apelor constă în

neutralizarea acizilor. Pentru apele care conţin acid sulfuric este preferată neutralizarea cu

var.

Apele uzate provenite de la fabricarea îngrăşămintelor minerale (de exemplu, cu

azot) au ca posibil impurificator principal amoniacul, care este produsul de bază al fabricării

îngrăşămintelor cu azot. în aceste fabrici, în prealabil, se prepară amoniacul, din care apoi se

obţin acidul azotic, ureea şi azotatul de amoniu La fabricarea amoniacului rezultă ape de la

spălarea instalaţiilor impurificate cu amoniac, iar la fabricarea azotatului de amoniu şi a

ureei, condensul de la instalaţiile de evaporare şi apele de spălare ale instalaţiei. Dacă

procesul tehnologic de preparare a amoniacului este bine condus, impurificarea cu amoniac

este minimă şi nu este nevoie de epurare, dar se recomandă construcţia unor bazine pentru

cazuri de avarii, când au loc pierderi masive de soluţii cu conţinut de cupru, care intervine în

procesul tehnologic. Cuprul este recuperat prin precipitare şi decantare sau cu ajutorul

schimbătorilor de ioni.

Apele uzate radioactive provin de la operaţiile minerale, reactoarele nucleare,

centrele de cercetări nucleare, instituţiile cu caracter medical sau tehnic etc. Dintre

modelele de epurare a apelor uzate radioactive menţionăm: precipitarea chimică, evaporarea,

adsorbţia, schimbul de ioni, epurarea în bazine cu nămol activ sau în filtre biologice,

introducerea în puţuri uscate, evacuarea în mare şi înglobarea în blocuri de beton.

2.3 Condiţii de deversare a apelor uzate în emisari

28



Evacuarea apelor uzate în emisari nu trebuie să afecteze folosinţele din aval; de

aceea, după amestecul cu apa uzată, este necesar ca apa emisarului să îndeplinească o

multitudine de condiţii de calitate, conform Normelor Tehnice de Protecţia Apelor (NTPA).

2.3.1 Categorii de calitate

Categoriile de calitate a apei emisarilor, sau a unor tronsoane de pe aceştia, sunt în

funcţie de folosinţa apei în aval de secţiunea de evacuare a apelor uzate, în conformitate cu

STAS 4706, există trei categorii de calitate:

Categoria I, ape care se folosesc pentru:

- alimentări centralizate cu apă potabilă;

- alimentarea cu apă a întreprinderilor din industria alimentară sau alte

ramuri industriale, precum şi a unităţilor agrozootehnice, dacă anumite procese

tehnologice sau folosinţe importante necesită apă de calitatea celei potabile;

- reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor, în anumite zone ale cursurilor

de apă, precum şi alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole salmonicole;

- ştranduri organizate.

Categoria a II - a, ape care se folosesc pentru:

- piscicultură (în afară de salmonicultură), în anumite zone ale cursurilor de

apă, precum şi pentru alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole, în afara celor

salmonicole;

- scopuri urbanistice şi de agrement.

Categoria a III-a, ape care se folosesc pentru:

- alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţie;

- alimentarea cu apă a industriilor, în scopuri tehnologice.

2.3.2. Condiţii de calitate

În scopul satisfacerii diverselor folosinţe, înscrise în STAS 4706, condiţiile de

calitate pe care trebuie să le îndeplinească apa emisarului, după evacuarea apelor uzate,

se referă la caracteristicile organoleptice, fizice, chimice şi bacteriologice ale apei. În

acest sens, corespunzător celor trei categorii de folosinţă, se dau o serie de valori limită

pentru aceste caracteristici.

Imediat după evacuarea apelor uzate în emisar, conform STAS 4706, rezultă că

trebuie îndeplinite condiţiile de calitate corespunzătoare categoriei a III-a, deci, nu poate fi

luat în considerare amestecul pe distanţe prea lungi, deoarece amestecul prelungit formează

29



în emisar făşii de apă uzată, unde valorile limită nu se încadrează în cele

corespunzătoare categoriei a III-a. Ca o consecinţă a prevederilor standardului, rezultă

obligativitatea construcţiei instalaţiilor de dispersie a apelor uzate în emisar, astfel încât

cele două feluri de ape să se amestece pe o distanţă cât mai scurtă, de ordinul sutelor de

metri, faţă de secţiunea de evacuare.

Dintre valorile limită trebuie menţionate, în primul rând, cele legate de fenomenele

biologice, care au loc de-a lungul unui curs de apă, fenomene care contribuie în cea mai

mare măsură la autoepurarea apei. Astfel, condiţiile de calitate, privind consumul

biochimic de oxigen la cinci zile, CBO5 şi oxigenul dizolvat, O2, sunt prezentate în tabelul

4.

Tabelul 4

Condiţii de calitate pentru CBO5 şi O2, în apele de suprafaţaCaracteristicile apei Categorii de folosinţă

I II III

O2 , [mgf/dm3], minim 6 5 4

CBO5, [mgf/dm3] maxim 5 7 12

Când emisarul corespunde din punct de vedere al calităţii apei, pe o anumită porţiune, unei categorii inferioare faţă de cea care trebuie să fie în aval, realizareacondiţiilor de calitate trebuie să se producă până la cel puţin l km în amonte de secţiuneade folosinţă.

Înainte de a fi evacuate în emisar, suspensiile (o altă caracteristică importantă

a apelor uzate), trebuie să se încadreze între anumite limite stabilite în funcţie de gradul dediluţie (tabelul 5).

Tabelul 5Cantităţile maxime de suspensii, posibile a fi evacuate în emisari, în funcţie de gradul de diluţie

După amestecul cu apele uzate, apele emisarului trebuie să aibă pH-ul cuprins între

valorile 6,5 - 9,0.

În standard, în funcţie de categoria de calitate, se dau valori maxime pentru un număr

mare de substanţe, care pot exista în apele de suprafaţă, ca de exemplu: metale, acizi, metale

grele etc.

Categorii de folosinţăGrade de diluţie

I II III

Cantitatea maximă de suspensii [mgf/dm3]

20-40 25-60 30-100 0-20

40-100 60-150 100-250 20-50

100-300 150-450 250-750 50-150

300-1.000 450-1.500 750-2.500 150-500

30



În privinţa debitelor care intervin în cadrul diferitelor calcule, menţionăm:

- pentru debitul emisarului se folosesc debitele medii lunare minime, cu

asigurarea de 95 %, determinate dintr-un şir de date culese pe parcursul a 20 de ani;

- pentru debitul apelor uzate se iau în considerare debitele zilnice maxime,

stabilite în conformitate cu STAS 1846.

Realizarea valorilor limită, prevăzute de STAS 4706, trebuie să se facă:

• la l km de secţiunea de folosinţă, pentru CBO5;

• în secţiunea de vărsare, pentru suspensii şi categoria a III-a a emisarului;

• în secţiunea de calcul, pentru categoria I şi a II-a a emisarului;

• în orice secţiune a emisarului, aval de vărsarea apelor uzate, pentru O2.

2.4 Studii şi analize pentru stabilirea gradului de epurare

Stabilirea schemei de principiu a unei staţii de epurare constituie faza premergătoare a

proiectării acesteia. În acest scop, se determină gradul de epurare, care trebuie realizat de staţia

de epurare, în baza unor date, parametri etc., obţinuţi prin studii şi cercetări aprofundate. STAS

31



1481 furnizează precizări în legătură cu aceste studii necesare la stabilirea schemei. De cele mai

multe ori, culegerea tuturor acestor date devine o operaţie laborioasă şi de durată, datorită

faptului că studiile şi măsurătorile din teren trebuie prelucrate în birouri, cercetate în laborator

etc.

2.4.1 Stabilirea gradului de epurare prin studii şi măsurători pe teren şi în

laborator

Studiile şi măsurătorile pe teren şi în laborator se referă la:

- determinarea caracteristicilor fizico - chimico - bacteriologice, privind cali-

tatea apei emisarului şi a apelor uzate (O2, CBO5, CBO20, temperatura, viteza consumului de

oxigen, k 1, coeficientul de reaerare, k 2 etc.);

- determinări fizico-chimice şi bacteriologice asupra nămolurilor provenite din

apele uzate;

- determinarea caracteristicilor fizico - chimico - bacteriologice ale apelor

meteorice, colectate din reţeaua de canalizare;

- studii hidrologice asupra emisarului (debite, viteze, adâncimi de apă etc.);

- măsurători de debite pentru apele uzate;

- studii topografice şi geotehnice pe amplasamentele posibile ale staţiei de

epurare şi la punctele de evacuare a apei epurate;

- date privind sistematizarea centrului populat;

- date privind canalizarea existentă;

- staţiei de epurare şi categoria de calitate a acestora;

- date privind folosinţele viitoare, prevăzute în planurile de perspectivă ale

gospodăririi apelor (de la instituţiile de resort);

- studii meteorologice în zona viitorului amplasament al staţiei de epurare, cu

referire la direcţia vânturilor dominante; se vor evita amplasamentele de pe care vânturile

dominante pot transporta mirosurile neplăcute spre centrul populat;- analiza posibilităţilor de alimentare cu apă potabilă, gaze şi energie, de

transport uşor al personalului şi utilajelor;

- analiza posibilităţilor de folosire a unor substanţe, rezultate ca urmare a

epurării apelor uzate: nămoluri, gaze, ape uzate pentru irigaţii etc.

2.4.2 Prelucrări de birou ale datelor, privind stabilirea gradului de epurare

32



Pentru stabilirea gradului de epurare, prelucrările de birou ale studiilor şi datelor

privesc următoarele aspecte:

- stabilirea mediilor, maximelor şi minimelor pentru caracteristicile fizico -

chimice, bacteriologice, biologice, precum şi pentru debitele emisarilor şi apelor uzate;

- întocmirea de grafice, diagrame etc.;

- datele geologice, geotehnice, hidroenergetice etc., în scopul furnizării parametrilor

necesari proiectării;

- alte caracteristici sau parametri, necesari proiectării; uneori, pentru apele uzate

orăşeneşti şi în special pentru cele industriale este necesar să se efectueze studii pe modele

de laborator sau în staţii pilot.

2.4.3 Determinarea gradului de epurare necesar

Gradul de epurare necesar, eficienţa pe care trebuie să o realizeze staţia de epurare

sau obiectele acesteia, reprezintă procentul de reducere a unei părţi dintr-o anumită

substanţă, ca urmare a epurării, astfel încât, după evacuarea apelor uzate în emisar şi

amestecul cu apele acestuia, apa emisarului să respecte condiţiile de calitate impuse de

STAS 4706.

Gradul de epurare se stabileşte cu relaţia:

100M

mM⋅

−=β (12)

în care:

M - concentraţia iniţială a substanţei pentru care se determină gradul de epurare;

m - concentraţia aceleiaşi substanţe, după epurarea apelor uzate, stabilită în aşa fel

încât, după amestecul cu apa emisarului, valoarea acesteia să rămână sub acea limită,

prevăzută în NTPA.

De obicei, când trebuie să se determine gradul de epurare necesar, substanţelesau caracteristicile apelor emisarilor, care se iau în considerare, sunt:

- suspensiile;

- CBO5;

- O2;

- pH-ul;

- substanţele toxice

33



2.4.4 Calculul gradului de epurare necesar din punct de vedere al suspensiilor

Pentru efectuarea acestui calcul se parcurg următoarele etape:

• se determină diluţia;

• se verifică dacă amestecul se face complet, până la secţiunea de calcul (la l km

amonte de cea de folosinţă);

• se determină diluţia reală d';

• se stabileşte cantitatea maximă admisibilă de suspensii, în funcţie de diluţia

reală;

• se determină gradul de epurare;

• se verifică dacă gradul de epurare rezultat este satisfăcător pentru condiţiile

categoriei a IlI-a, în secţiunea de evacuare a apelor uzate, considerând că amestecul se face

complet, în această secţiune.

Exemplul de calcul A: Să se determine gradul de epurare din punct de vedere al

materiilor în suspensie, cunoscându-se următoarele date: debitul emisarului Q = 10

m3 /s; q = 0,2 m3 /s; cantitatea de suspensii din apele uzate, M = 250 mgf/dm 3 ; emisarul,

la L' = 15 km în aval de secţiunea de evacuare a apelor uzate, este folosit pentru

scopuri de agrement; la debitul de calcul al emisarului dat, viteza V = 0,4 m/s, iar

adâncimea medie a apei H = 0,9 m, evacuarea apelor uzate făcându-se prin dispersie;

distanţa în linie dreaptă, între punctul de evacuare a apelor uzate şi cel de folosinţă, l = 13

km.

Gradul de diluţie, conform relaţiei este: d = 50.

Se verifică dacă amestecul se face complet, calculându-se coeficientul de amestec

a; se determină, în prealabil, coeficientul de difuzie turbulentă: DT - 0,0018, şi

coeficientul a = 0,67; rezultă: a ≈ 1; rezultă că, până în secţiunea de calcul, amestecul se

face complet şi, deci, a = 0,8; în acest caz, diluţia reală este: d' =0,8 x 50 = 40

(condiţiile de calitate trebuie îndeplinite la l km amonte de secţiunea de folosinţă, deci L =

14 km).

Cantitatea maximă de suspensii, m, ţinând seama de d' = 40, categoria a Il-a

de calitate (scopuri de agrement), rezultă m = 120 mgf/dm3.

Gradul de epurare, conform relaţiei este β = 52 %.

Verificarea pentru condiţiile categoriei a III-a: β = 100(250-200)/250 = 20%,

deci gradul de epurare de 50% este suficient.

2.4.5 Calculul gradului de epurare necesar din punct de vedere al CBO5

34



A. Funcţie de posibilităţile de aerare, se face în secţiunea de calcul situată la l km

amonte de secţiunea de folosinţă, cu ajutorul ecuaţiei:

( ) , NqQa10CBOQa10qCBO tk r 5

tk adm,uz,ap5

r 1

uz,ap1

⋅+⋅=⋅⋅⋅+⋅⋅⋅−⋅− (13)

în care:adm,uz,ap

5CBO - este consumul biochimic de oxigen la cinci zile al apelor uzate, în

secţiunea de evacuare;

uz,ap1k - viteza consumului de oxigen al apelor uzate, înainte de evacuarea acestora în

emisar;r

5CBO - consumul biochimic de oxigen la cinci zile al apelor emisarului, în secţiunea

de evacuare a apelor uzate;

r

1k - viteza consumului de oxigen al apelor emisarului, în amonte de secţiunea

de evacuare a apelor uzate;

N - cantitatea de CBO5 maxim admis, conform STAS 4706 (vezi tabelul 4), în

amestecul apă uzată şi de râu, în secţiunea de calcul;

t - temperatura la care se determină gradul de epurare necesar, [°C].

Din ecuaţia (13), rezultă:

( ) .10

N

10CBO N10

1

q

Qa

CBO tk

tk r

5tk

adm,uz,ap

5 uz,ap1

r 1

uz,ap1 ⋅−

⋅−

⋅− +⋅−⋅

⋅

= (14)

Cu ajutorul valorii adm,uz,ap

5CBO se determină gradul de epurare, folosind

ecuaţia (12).

Figura 4.1. Grafic pentru determinarea termenului 10-kt

Folosind graficul din figura 4.1, se determină valorile termenului 10 -kt. De asemenea,

considerând că amestecul se face complet, se verifică dacă gradul de epurare rezultat este

35



satisfăcător pentru condiţiile de calitate a III-a, în secţiunea de evacuare. În acest caz, CBO5 în

secţiunea de evacuare se determină cu ecuaţia:

( ) ,qCBOQaCBOqQaCBOuz,ap

5

r

5

am

5 ⋅+⋅⋅=+⋅ (15)

de unde rezultă:

,qQa

qCBOQaCBOCBO

uz,ap

5

r

5am

5 +⋅⋅+⋅⋅= (16)

în care adm

5CBO este consumul biochimic de oxigen la cinci zile al amestecului de ape

uzate, după epurare şi din râu; adm

5CBO trebuie să fie mai mic decât cel maxim prevăzut de

STAS 4706 (vezi tabelul 4), pentru categoria a III-a (12 mgf/dm3). Verificarea menţionată

se poate face şi cu ajutorul ecuaţiei (17).

B. Funcţie de diluţie, se face cu ecuaţia:

( ) , NCBO Nq

QaCBO r

5adm,uz,ap

5 +−⋅

= (17)

care rezultă din ecuaţia (13), dacă se are în vedere că nu intervine viteza

consumului de oxigen, k 1.

În ambele cazuri, gradul de epurare se determină cu ecuaţia (12),

Exemplul de calcul B: Să se determine gradul de epurare necesar din punct de

vedere al CBO; şi să se arate care sunt instalaţiile de epurare pentru evacuarea unui

debit de ape uzate q = 0,60 m3 /s, cu CBO5 = 250 mgf/dm3 şi uz,ap1k = 0,1; la distanţa

L=10 km de secţiunea de evacuare, apa emisarului trebuie să îndeplinească condiţiile de

calitate corespunzătoare categoriei a II-a; debitul emisarului este Q = 15 m 3 /s; V = 0,4

m/s; H= 1,0 m; r

5CBO = 3 mgf/dm3;O2 = 8 mgf/dm3; r

1k = 0,17 şi r

2k = 0,32, ambele în

amonte de evacuarea apelor uzate. Distanţa, în linie dreaptă, între secţiunea de

evacuare şi secţiunea de folosinţă a apei este l = 9 km. Toate caracteristicile de mai sus

sunt date pentru temperatura de 20°C; descărcarea apelor uzate este prevăzută cudispozitive de difuzare a apei.

Se determină coeficientul de amestec, pentru a se constata dacă amestecul este

complet în secţiunea de calcul; astfel, se determină, în primul rând, coeficientul de

difuzie turbulentă: DT = 0,0025 şi coeficientul α : α = 0,49. Deoarece a ≈ l, rezultă

că, până în secţiunea de calcul, amestecul se face complet şi, l se va considera a = 0,8.

Timpul de parcurgere a apei până în secţiunea de calcul este:

t = 9000/86400 x0,4 = 0,26 zile;

36



adm,uz,ap

5CBO = 95,62 mgf/dm3.

Gradul de epurare este: β= 61,7 %.

Sunt necesare instalaţii de epurare mecano-biologică.

Cu ajutorul ecuaţiei (16) se verifică dacă gradul de epurare rezultat este suficient şi pentru condiţiile de calitate a categoriei a III - a, în secţiunea de evacuare a apelor

uzate, unde se consideră că amestecul este complet.

am

5CBO⇒ = 7,40 mgf/dm3 < 12 mgf/dm3 , deci gradul de epurare de 61,7 % este

suficient.

2.4.6 Calculul gradului de epurare necesar din punct de vedere al O2

Se determină timpul critic tcr , pentru care se obţine în emisar deficitul maxim deoxigen, astfel:

( )

,k k

Lk

k k D1

k

k lg

tr

1

r

2

a

r

1

r

1

r

2a

r

1

r

2

cr −

⋅

−−

=(18)

în care:

r

1k - viteza consumului de oxigen al apei râului, în amonte de deversarea apelor

uzate;

r

2k - coeficientul de reaerare a apei râului, în amonte de deversarea apelor uzate;

Da - deficitul iniţial de oxigen din apa râului, în amonte de deversarea apelor uzate;

La - consumul primar total de oxigen, al amestecului de apă de râu şi apă uzată

am

20CBO , în secţiunea de deversare a apelor uzate.

Mai întâi se determină deficitul iniţial de oxigen Da, cu relaţia:

,OOD

r

2

s

2a−=

(19)în care:

s

2O - oxigenul dizolvat la saturaţie din apa râului, la debitul şi temperatura de calcul;

r

2O - oxigenul dizolvat real din apa râului, la debitul şi temperatura de calcul

(conform măsurătorilor de pe teren).

Apoi, se determină La = am

20CBO al amestecului de ape uzate şi de râu, în secţiunea de

evacuare a apelor uzate, completată cu coeficientul de amestec, a:

37



.Qaq

CBOQaCBOqCBOL

r

20

adm,uz,ap

20am

20a ⋅+⋅⋅+⋅== (20)

Timpul critic, tcr , se determină, în mod practic, cu diagrama din figura 4.2,

calculând, în prealabil, următoarele elemente:

;k

k r

1

r

2 ;L

D

a

a,k k r

1

r

2 − (21)

cu care se intră în diagramă.

Conform ecuaţiei, debitul critic este:

( ) .10D1010k k

Lk D cr

r 2cr

r 2cr

r 2 tk

a

tk tk

r

1

r

2

a

r

1

cr

⋅−⋅−⋅− ⋅+−−⋅

= (22)

Figura 4.2. Grafic pentru determinarea timpului critic.

Pentru stabilirea valorilor r 1k 10

− şir 2k 10

− se recomandă folosirea diagramei din figura

4.1.

Se face, apoi, diferenţa ,O r

2dintre oxigenul de saturaţie şi cel critic:

cr s

r

2 DOO −= , (23)

verificându-se dacă diferenţa este mai mare sau mai mică decât valoarea oxigenului indicată de

STAS 4706 sau tabelul 4; dacă diferenţa este mai mare, calculul din punct de vedere al

oxigenului dizolvat este terminat; dacă este mai mică, se procedează în felul următor:

- se determină, în primul rând, o valoare max

cr D , astfel încăt diferenţa din relaţia (23) să

fie mai mare sau egală cu valoarea oxigenului dată de STAS 4706;

- se alege o valoare tcr şi apoi se calculează La, cu relaţia:

38



( )( )

;1010k

10DDk k CBOL

cr r 2cr

r 1

cr r 2

tk tk r

1

tk

a

max

cr

r

1

r

2am

20a⋅−⋅−

⋅−

−

⋅−−

== (24)

- rezultatul se înlocuieşte în ecuaţia, pentru a vedea dacă tcr , rezultat din aplicarea acestei

condiţii, corespunde cu cel ales; se fac încercări până se ajunge la corespondenţă;

- se transformă, apoi, am

20CBO în am

5CBO , care trebuie să rămână sub valoarea limită,

prevăzută în STAS 4706;

- se determină, apoi, adm,uz,ap

5CBO , cu relaţia (17);

- se determină gradul de epurare şi se compară cu cel rezultat la calculul referitor la

CBO5, alegându-se valoarea cea mai mare.

Exemplu de calcul C : Folosind datele din exemplul B, să se determine volumul de

oxigen al emisarului. Se calculează timpul critic t cr . În acest scop, se stabileşte deficitul

de oxigen Da , cu ecuaţia (18); conform tabelului 2, la 20°C, O2 = 9,17mgf/dm3 , deci:

Da = l,17 mgf/dm.

Se calculează, apoi, am

20CBO , cu ecuaţia (20):

am

20CBO = 10,82 mgf/dm3.

Timpul critic t cr , se determină cu diagrama din figura 4.2, calculând raporturile

(21):

r

2k / r

1k = 1,88; Da / am

20CBO = 0,11; r

2k - r 1k = 0,15, adică: t cr = 1,7 zile.

Deficitul critic se determină cu ecuaţia (22): Dcr = 2,97 mgf/dm3.

Oxigenul dizolvat pe emisar, unde se produce deficitul critic, este:

r

2O = 9,17 - 2,97 = 6,20 mgf/dm3 > 5 mgf/dm3 , adică atât cât trebuie să fie minim

pe râu, în conformitate cu STAS 4706.

Gradul de epurare şi instalaţii le respective au fost prezentate în exemplul B.

2.4.7 Calculul gradului de epurare necesar din punct de vedere al pH-ului

Efectuarea acestui calcul porneşte de la ecuaţia:

,COlgCOlg52,6 pHlib

2

bic

2 −+= (25)

în care:

6,52 = lg k s este logaritmul constantei de disociere a acidului carbonic;

bic

2CO - cantitatea de CO2 legat, [milivali] sau [mgf/dm3];

39



lib

2CO - cantitatea de CO2 liber, [milivali] sau [mgf/dm3].

Când conţinutul de acid carbonic este exprimat în mgf/dm3, pentru trecerea lui în

concentraţie molară, numărul de mg CO2 se împarte la 44.

Dacă bicarbonaţii se exprimă în mgf/dm (HCO3), recalcularea se face prinintroducerea raportului greutaţilor moleculare :

.39,144

61= (26)

Duritatea permanentă, exprimată în carbonat, este egală cu alcalinitatea (mlN/dm3)

înmulţită cu 2,8.

Pentru calcule, unde sunt necesare aceleaşi caracteristici, rezultatele analizelor pot

fi transformate cu ajutorul datelor din tabelul 6.

Când în apă se introduc acizi, neutralizarea se face pe seama bicarbonaţilor din apă,

prin punerea în libertate a acidului carbonic, astfel:

Ca(HCO3)2 + H2SO4 = CaSO4 + 2H2O + 2CO2 . (27)

Când în apă se introduc alcali, apa este neutralizată de acidui carbonic liber, astfel:

Ca(OH)2 + CO2 = CaCO3 + H2O. (28)

Tabelul 6 Coeficienţi de transformare a unor determinări

Determinări

Valori echivalente celor determinate

Duritate [°] Alcalinitate

[mlN/dm3]HCO3

[mgf/dm3]

CO2 rezultat dinbicarbonaţi[mgf/dm3]

0 1 2 3 4

1° duritate carbonat 1,0 1,357 21,80 15,70

1 ml alcalinitate normala 2,8 1,000 61,00 44,00

1 mg/dm3 (HCO3) 0,046 0,0164 1,00 0,723

1 mg/dm3 bicarbonat 0,063 0,0227 1,39 1,00

Neutralitatea alcaliilor se face pe seama distrugerii bicarbonaţilor, în limitele

echilibrului acidului carbonic, astfel:

Ca(OH)2 +Ca(HCO3)2 - 2CaCO3 + 2H2O. (29)

În literatura de specialitate se subliniază că pH-ul apei emisarului trebuie să rămână

cuprins între 6,5 - 8,5. Cercetările efectuate au relevat faptul că, pentru neutralizare, este indicat

să se utilizeze o cantitate de cel mult 1/3 din fondul de bicarbonaţi ai emisarilor.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus, cantitatea de acid A c, exprimată în mgf/dm3

(CO2), se poate stabili cu ajutorul următoarelor ecuaţii:

40



6,52 – 6,50 = lgc

bic2

clib2

ACOACO

−

+

= 0,2, (30)

c

bic

2

clib2

ACO

ACO−

+

= 1,047, (31)

lib

2

bic

2c CO488,0CO511,0A ⋅−⋅= < 1/3 bic

2CO . (32)

Pentru a stabili cantitatea de alcali evacuată A, se folosesc relaţiile :

ACO

ACOlg98,150,852,6

bic

2

lib

2

+−

==− , (33)

A0105,1CO0105,0CObic

2

lib

2 ⋅+⋅= , (34)

.CO0104,0CO99,0Abic

2

lib

2 ⋅−⋅= (35)

2.4.8 Calculul gradului de epurare necesar din punct de vedere al substanţelor

toxice

Acest calcul se face cu ajutorul următoarelor ecuaţii:

( )limlimuz d bqdQaCq ++⋅⋅=⋅ , (36)

, b2

qQadC limuz +

+⋅⋅= (37)

sau, cu aproximaţie:

, bddClimuz +′⋅= (38)

în care:

uzC este concentraţia maximă de substanţă toxică admisă a fi evacuată în emisar,

[mgf/dm3];

a - coeficientul de amestec;

limd - limita maximă admisă de substanţă toxică, conform STAS 4706, [mgf/dm3];

b - concentraţia de substanţă toxică în apa emisarului, înainte de evacuarea apelor uzate,

[mgf/dm3];

d′ - gradul de diluţie;

Q, q - debitul emisarului, respectiv al apelor uzate, [dm3/s].

41



III. Cadrul general al studiului de caz

3.1 Cadrul organizatoric - instituţional în care s-au desfăşurat cercetările.

3.2 Scurtă descriere a activităţii agentului economic şi a conformării cu

reglementările de mediu

2 DESCRIEREA TERENULUI

2.1 Localizarea terenului

42



S.C. OŢELINOX S.A. Târgoviste este amplasată în Zona Industrială de Sud, a

oraşului Târgovişte, str. Şoseaua Găieşti nr. 16 şi se învecinează cu:

- Nord: S.C.ERDEMIR S.R.L.Târgovişte (industrială);

- Vest: teren agricol (agricola);

- Est: S.C. MECHEL S.A. Târgovişte (industrială);

- Sud teren agricol (agricola);

Suprafaţa totala a incintei este de aproximativ de 235.691,43 m

2.2 Proprietatea actuală

Societatea Comercială Oţelinox S.A. a fost înfiinţată la 01.06.1974, iar în anul 1991

a fost organizată ca societate pe acţiuni. A devenit societate pe acţiuni cu capital privat în

anul 1997, acţionar majoritar fiind firma SAMSUNG DEUTSCHLAND Gmbh., sub

denumirea de S.C. Oţelinox S.A. Târgovişte.

2.3 Utilizarea actuală a terenului

Activitatea desfăşurată: procesele tehnologice şi instalaţiile cuprinse în prezentul

studiu au drept scop: producere şi comercializare table şi benzi inoxidabile laminate la rece

şi laminate finite pline, în colaci şi bare, precum şi a ţevilor sudate din oţel inoxidabil..

Pentru desfăşurarea activităţilor de mai sus, fie ele aflate sub incidenţa

reglementărilor IPPC, societatea mai desfăşoară activităţi de aprovizionare cu servicii,

materii prime şi materiale, combustibil, depozitare atât a produselor aprovizionate cât şi a

produselor finite şi a deşeurilor, testate în laboratoarele societăţii a produselor

aprovizionate, a unor parametri tehnologici, a produselor finite, întreţineri curente, revizii

şi reparaţii a utilajelor precum şi activităţi de transport intern.

Monitorizarea factorilor de mediu se face atât de către societate prin laboratorul

chimic cât şi pe bază de contracte şi comenzi către terţi.

În prezent S.C. Oţelinox S.A. Târgovişte funcţionează cu următoarele secţii:

2.3.1 Secţia de laminare la cald profile mici şi sârmă (L.P.M.S.)non – IPPCMateria primă: ţagle cu dimensiuni . 80 sau . 100 mm si lungime 6000 sau 9000

mm. Liniile tehnologice principale ale secţiei:

1. Linia de laminare

Pentru laminare ţagle se introduc într-un cuptor cu vatra păşitoare (CVP) în vederea

încălzirii până la temperatura de laminare. Încălzirea se face cu gaz metan cu flacără

directă, fără atmosferă controlată. După încălzire taglele sunt trecute succesiv printr-o serie

de caje (trenul de laminare) în numar de 24, dispuse orizontal şi vertical, până se ajunge la

43



dimensiunea necesară livrării sau prelucrării în ajustaj. După caja 18 fluxul de laminare se

desparte în două şi anume:

a) se continuă trecerea firului pe patul de răcire şi divizarea acestuia în bare;

b) sau se continuă cu trecerea firului prin trenul finisor (caje 19–24) şi înfăşurarea

acestuia pe vârtelniţe, rezultând colaci.

2. Ajustaj

Operaţiile care se execută sunt în functie de finisarea dorită şi de modul de livrare;

se pot executa urmatoatrele operaţii:

a) Pe fluxul de bare: tratament termic pentru produsele livrate în stare tratată şi în

vederea prelucrării acestora prin îndreptare, cojire, netezire şi slefuire în gama

dimensionala Ø 14,0 – 30,0 mm.

b) Pe fluxul de colaci: tratament termic în cuptoare clopot (CA) şi cuptoare (DF

1,1–1,3), după care colacii se prelucrează la rece pe maşini de brosat în gama dimensionala

Ø 8,0 – 13,0 mm.

c) Producerea de plase sudate din sârmă pentru armarea betoanelor, cu dimensiuni

4–8 ×100–200 × 2150–2450 × 5000–6000.

Materii prime folosite: tagle pentru relaminare

Materiale folosite:

-cilindrii de laminare

-sârmă pentru legat

-etichete

• Tipuri de produse:

-Bare laminate:

-Colaci laminaţi:

-Plase sudate:d) Ambalarea şi livrarea – producţia rezultată sub formă de colaci este ambalată

prin legare cu sârmă în trei puncte (colac cu colac) iar cea sub formă de bare este legată cu

sârmă în pachete.

1. Laminorul de profile mici şi sârma (L.P.M.S.)

1. Cuptor cu vatră păşitoare (C.V.P.)

• consum specific de energie : 1.678 Gj/t ;

• regim de funcţionare : 24 ore/zi; 7 zile/săptămână; 365 zile/an;

44



• tip combustibil şi caracteristici:

- gaze naturale;

-putere calorică: Kcal/Nm3;

- conţinut de sulf: maxim g/Nm3.

• consum combustibil: Nm ;

• înălţimea de evacuare a gazelor (gaze fugitive – scăpări): < 100 m = 14 m;

• număr coşuri (gaze dirijate): 1 (unu);

• caracteristici coşuri:

- înălţime: 40 m;

- diametrul: 3,5 m;

- viteză gaze: 1,4 m/s;

- temperatură gaze: 300°C;

Pentru colacii cu gama dimensională Ø 14,0 – 24,0 mm după tratamentul termic se

execută operaţia de cojire pe maşini de cojit.

2.3.2 Secţia de benzi şi table din oţel inoxidabil (S.B.T.O.I.)-IPPC

. Se execută laminare la rece, benzi şi table din oţeluri inoxidabile cu grosimi de la

0,3 la 3,0 mm.

Materia primă folosită este banda laminată la cald sub formă de rulouri din oţel

inoxidabil (B.L.C.).

Principalele linii ale fluxului tehnologic sunt următoarele:

a) Linia de recoacere, sablare şi decapare bandă inoxidabilă laminată la cald (APH).

La această linie materia primă, banda inoxidabilă laminată la cald (BLC) este supusă unui

tratament termic, într-un cuptor cu flacără deschisă, unei sablări cu alice metalice pentru

îndepartarea crustei de oxizi de pe suprafaţa ei şi unei decapări, care are loc într-un bazin

ce conţine o soluţie formată din acid azotic şi fluorhidric, facilitând curăţirea avansată a

suprafeţei. b) Linia de pregătire rulouri (CB). Pe această linie rulourile se pregătesc pentru

laminare prin sudarea capetelor de serviciu.

c) Linia de laminare: laminorul Sendzimir (ZM 01). La laminor se execută

laminarea la rece a rulourilor din oţel inoxidabil la grosimi între 0,3 si 3,0 mm şi lăţimi de

1275 mm.

d) Linia de tratament termic şi decapare benzi inoxidabile laminate la rece (APC).

45



Pe această linie se execută tratamentul termic al benzii într-un cuptor cu flacără deschisă,

decaparea are loc într-o baie de săruri topite la o temperatură de 480-520°C şi într-un bazin

electrochimic cu o soluţie de acid azotic, după care banda este trecută prin alt bazin de

decapare acidă unde se află o soluţie de acid azotic şi fluorhidric.

După fiecare trecere prin bazinele de decapare banda este spălată cu apa pentru

îndepărtarea urmelor de acizi de pe suprafaţa ei.

După spălare apele utilizate ajung la staţia de neutralizare printr-o canalizare

antiacidă unde sunt epurate.

e) Ajustaj: Operatiile care se execută sunt în functie de finisarea dorită şi de

solicitarea clientului, existând următoarele linii:

Linia de dresare: Laminor de dresare (SKP) unde prin treceri succesive are loc o

netezire a suprafeţei benzii.

Linia de fâsiere (SL 01): pe această linie se execută tăierea longitudinala a benzilor

la lăţimile solicitate de clienţi. Tot aici se face şi fâşierea rulourilor cu lăţimi maxime de

650 mm necesare pentru laminarea la rece a benzilor inoxidabile ultrasubtiri la Precizia.

Linia de tăiere combinată (CSL): la această linie rulourile sunt tăiate longitudinal

pe margini pentru îndepărtarea defectelor de margini şi transversal pentru livrare în table

(foi).

Sortare/ambalare: în vederea livrării rulourile de tablă inoxidabilă sunt ambalate

iar tablele sortate în pachete şi ambalate. La ambalare se utilizează stacheti de lemn, hartie,

PFL, carton triplex, cherestea, bandă balot, capse şi etichete.

• Capacităţi ale utilajelor de bază: 30.000 t/an.

• Regim de funcţionare: continuu.

• Producţia anuală pe tipuri de produse:

-table

-benzi (rulouri)• Consum de materii prime – benzi inoxidabile laminate la cald (BLC)

După decapare banda este spălată cu apa pentru îndepărtarea urmelor de acizi de pe

suprafaţa ei.

• Materiale folosite:

-acid fluorhidric

-acid azotic

-acid sulfuric

46



-alice metalice

-var

-folie P.V.C

-sare chimică

-clorit de sodiu:

-PFL

-hartie:

2). Secţia de benzi şi table din otel inoxidabil (S.B.T.O.I.)

1. Cuptor tratament termic bandă inoxidabilă laminată la cald (APH)

• producţia

• consum specific de energie

• regim de funcţionare: 24 ore/zi; 7 zile/saptamana; 365 zile/an;


- gaze naturale;



• consum combustibil: Nm ;

• înaltimea de evacuare a gazelor (gaze fugitive – scapari): < 100 m = 14 m;

• numar coşuri (gaze dirijate): -1 (unu);


- înalţime: 17 m;

- diametrul: 1,2 m;



2. Cuptor tratament termic bandă laminată la rece (APC)

• producţia: to;• consum specific de energie Gj/t;

• regim de funcţionare: 24 ore/zi; 7 zile/săptamână; 365 zile/an;


- gaze naturale;



• consum combustibil: Nm3;

47



• înaltimea de evacuare a gazelor (gaze fugitive – scăpări): < 100 m = 14 m;

• numar coşuri (gaze dirijate): -1 (unu);


- înalţime: 17 m;

- diametrul: 1,2 m;



2.3.3 Secţia de benzi ultrasubţiri din oţel inoxidabil (Precizia)non-IPPC

În această secţie se execută laminare la rece benzi ultrasubţiri din oţel inoxidabil cu

grosimi între 0,05 şi 0,8 mm şi lăţimi între 8 şi 650 mm. Fluxul tehnologic se compune din

urmatoarele linii:

a) Linia de laminare – Laminor benzi înguste (ZM 02) Materia primă, banda

inoxidabilă laminată la rece (BLR) şi fâşiată pe linia SL01 la lăţimi maxime de 650 mm

sub formă de rulouri, este laminată la grosimi între 0,05 şi 0,8 mm prin treceri succesive.

b) Linia de recoacere strălucitoare şi degresare (BA) După laminare banda este

supusă operaţiei de spălare, clătire şi uscare pentru eliminarea uleiului de laminare rămas

pe bandă. Tratamentul termic de recoacere strălucitoare se realizează într-un cuptor prin

încălzire cu gaz metan în atmosferă controlată (hidrogen + azot) construit pe verticală.

Hidrogenul necesar asigurării atmosferei de protecţie în cuptorul de tratament se realizează

într-o staţie de cracare a gazului metan.

c) Linie de planare prin întindere (TL) Pe această linie se realizează netezirea prin

întindere şi planare a benzilor ultrasubţiri din oţel inoxidabil laminate pe laminorul de

benzi înguste (ZM02) sau tratate pe linia de recoacere strălucitoare.

d) Linia de fâsiere a benzilor (SL 02) Fâşierea benzilor inoxidabile ultrasubţiri

netezite este realizată pe această linie prin tăiere longitudinală cu cuţite disc, la lăţimi

minime de 8 mm. După fâşiere se execută ambalarea rulourilor de benzi înguste şiexpedierea acestora.

Pentru ambalare se utilizează ştacheţi de lemn, hartie, cherestea, folie PVC, carton

triplex, bandă PVC, etichete şi capse.

• Capacităţi ale utilajelor de bază: t/an.

• Regim de funcţionare instalatii: continuu.

• Producţia anuală pe tipuri de produse: benzi = to.inoxidabile ultrasubţiri

• Consum de materii prime: benzi inoxidabile = to.laminate la rece

48



• Consum de materiale:

-cilindri laminor: kg;

-folie polietilenă: to;

-azot: Nm3;

-hartie: to;

-PFL: m2;

-bandă balot: to;

-Ridoline: to ;

-Ridosol to;

-ulei: litri;

-carton triplex: to

1. Cuptor tratament termic pentru recoacere strălucitoare a benzilor

ultrasubţiri din oţel inoxidabil (BAL)

• producţia: to;

• consum specific de energie : Gj/t ;

• regim de funcţionare: 24 ore/zi; 7 zile/săptamână; 365 zile/an;


- gaze naturale;


- conţinut de sulf: maxim 0,007 g/Nm3.

• consum combustibil : Nm3.

• înălţimea de evacuare a gazelor (gaze fugitive – scăpări): < 100 m = 6 m;

• număr coşuri (gaze dirijate): 1 (unu);


- înălţime: 41 m;

- diametrul: 0,6 m;- viteză gaze: 1,6 m/s;


Emisiile caracteristice ale proceselor de tratament termic din fluxurile tehnologice

şi centrala termica sunt urmatoarele: CO2, CO, NOx, NO2, SO2 şi pulberi.

Din procesele de decapare a benzilor inoxidabile provin gaze acide care sunt

epurate prin instalaţia de tratare gaze acide, al cărui randament de purificare este de 80%,

emisiile fiind NOx si F.

49



• Descrierea procesului de sablare şi decapare

Sablarea se face în maşina de sablat cu elice S110 prin intermediul a 4 (patru)

turbine (2 pentru faţa exterioară şi 2 pentru faţa interioară a benzii inoxidabile laminată la

cald). Puterea motoarelor care acţionează turbinele este de 75 Kw/turbina. Alimentarea cu

alice se face manual prin gura de alimentare.

Curentul pentru fiecare turbină se fixează între 50 şi 70 A, iar creşterea acestuia

implică o mai mare cantitate de alice ce este preluată de fiecare turbină şi prioectată pe

suprafaţa benzii. După ce se sablează pe ambele feţe, banda intră în bazinul de decapare ce

are o lungime de 17 m (lungimea între rolele de scufundare este de 15 m) şi un volum de

26 m3.

Decaparea se face într-o soluţie de HNO3 (concentraţie între 4 şi 10 %) şi HF

(concentraţie între 1,5 şi 5 %). Alimentarea cu acid azotic (concentraţie 60 %) se face prin

intermediul unui rezervor tampon, prin cădere liberă, iar cu acid fluorhidric (concentraţie

40 %) se face cu ajutorul unei pompe portabile din bidoane. După decapare se face

spălarea benzii, într-un bazin de spălare cu ajutorul a 4 (patru) role perii şi ţevi cu duze,

presiunea apei fiind de 5 şi respectiv 25 bari.

Viteza liniei, implicit viteza cu care circulă banda prin maşina de sablat, bazinul de

decapare şi spălare este în funcţie de viteza de tratament (3m/min pentru grosimi ale benzii

de 6,0mm şi 7m/min pentru grosimi ale benzii de 2,5 mm).

Operaţia de sablare şi decapare se face pentru banda din oţel inoxidabil laminată la

cald în cadrul liniei APH. Pentru banda din oţel inoxidabil laminată la rece se execută

numai operaţia de decapare în cadrul liniei APC.

Pentru reţinerea pulberilor provenite de la maşina de sablare cu alice (linia APH)

este prevăzută o instalaţie de desprăfuire tip Pat-Jet 20/21 cu un grad de curăţire 99,9%.

2.3.4 Departament întreţinere, reparaţii şi service (DIRS)

Profilul acestei secţii este de asigurare a întreţinerii şi reparaţiilor mecanice şielectrice ale utilajelor din cele 4 (patru) secţii de producţie, de asigurarea utilităţilor (apa,

aer industrial, abur etc.) necesare fluxurilor tehnologice precum şi proiectarea şi reparaţia

pieselor de schimb.

Pentru asigurarea aburului, societatea are centrală termică proprie care produce

abur saturat uscat la presiunea de 7,0 bari, 164ºC, în 3 cazane ignitubulare cu debite de câte

4,0 t/h folosindu-se combustibil gaze naturale.

50



Aerul industrial se asigură cu o staţie de compresoare compusă din 4 compresoare

cu un debit de 20,0 Nm3 /min fiecare, la o presiune de lucru de 7,5 bari.

2.3.5 Secţia de tevi sudate

În această sectie se produc ţevi sudate pe generatoare cu diametrul între 12 şi 76

mm. care se folosesc în construcţii la balustrăzi, diverse aplicaţii pentru mobilier metalic,

etc.

Această secţie funcţioneaza într-o porţiune din hala H-K dezafectată din vechea

hală a secţiei L.P.M.S. în zona expediţii produse prin reamenajarea închiderii şi

pardoselilor conform proiectului elaborat de S.C. IPROLAM Bucureşti şi acordului de

mediu.

Materia primă este banda inox laminată la rece, fâşiată în secţia S.B.T.O.I. la lăţimi

corespunzătoare diametrului ţevii. Produce numai pentru piaţa internă începând cu anul

2007. Activitatea din această secţie nu are impact semnificativ asupra factorilor de mediu

apă, aer, sol. Nu produce zgomot şi vibraţii, măsurătorile făcute în zonă arată încadrarea în

limitele admise.

2.3.6 Aprovizionarea produselor şi serviciilor

Conform Sistemului de Management a Calităţii, şi Sistemului de Management de

Mediu documentat şi implementat conform cerinţelor seriei de standarde ISO 14000 şi

procesul de mentenanţă este un proces care este planificat şi executat la nivel de societate.

Acest proces se desfăşoara conform procedurii specifice din SMI, prezentată în

Dosarul de anexe, procedura de proces care, datorită implementării SMM este documentată

mai detaliat cu cerinţele specifice ale sistemului de management de mediu .

În cazul aprovizionării pentru prima dată a unor substanţe chimice, acestea sunt însoţite de

fişe tehnice de securitate, fişe care sunt transmise secţiilor şi laboratorului care folosesc

substanţele şi studiate de personalul de mediu la societăţii.

2.4 Folosirea de teren din împrejurimiFolosirea actuală de teren din împrejurimile fabricii Oţelinox SA constă în principal

din proprietăţi industriale şi terenuri agricole.

Se mentionează că se au în vedere amenajări şi dezvoltări viitoare în cadrul

societăţii S.C. Oţelinox S.A Târgovişte pe terenul existent în cadrul societăţii.

2.5 Utilizare chimică

51



Pentru desfăşurarea întregii activităţi a societăţii este nevoie de substanţe toxice şi

periculoase. Lista acestora se afla ataşată în dosarul de anexe (anexa nr. 2 şi 2.1).

Laboratorul central deţine, depozitează şi utilizează substanţe toxice cu regim special.

În laborator se efectuează probe fizico-mecanice şi chimice pentru materiile prime şi

auxiliare şi produsele rezultate în urma proceselor tehnologice.

Inofensivitatea chimică şi documentele privind siguranţa sunt obţinute de la

fabricanţi şi ţinute într-un dosar de evidenţă.

Pentru orice alte zone din jurul fabricii unde un produs poate fi folosit în proces,

este întocmit şi afişat un document privind inofensivitatea şi siguranţa chimică.

Chimicalele utilizate sunt păstrate în locuri şi spaţii special amenajate,

supravegheate, în ambalaje originale şi rezervoare special amenajate în cadrul staţiei de

epurare a apelor, asigurându-se protecţia mediului înconjurător.

Pentru desfăşurarea procesului tehnologic de decapare chimică, linia (APH);

decapare electrochimică, linia (APC); decapare chimică, linia (APC), precum şi pentru

efectuarea analizelor chimice, laboratorul chimic al societăţii utilizează substanţe

periculoase toxice.

O altă categorie de produse chimice o reprezintă deseurile rezultate din procesul de

producţie. Un inventar şi modul de gospodărire al tuturor deşeurile rezultate din

desfăşurarea activităţilor societăţii este prezentat în cap. 4.7. Majoritatea deşeurilor

rezultate din activităţile societăţii sunt deşeuri care se valorifică prin unităţi valorificatoare

conform reglementărilor în vigoare, deseurile de ambalaje introduse pe piaţa internă odată

cu produsele finite sunt colectate, valorificate şi reciclate de către societăţi juridice

autorizate în acest scop.

Deşeurile care nu se valorifica ci se elimină prin depozitare finală sunt constituite

din deşeurile menajere si deseurile de nămol tehnologic rezultat din activitatea de epurare a

apelor acide provenite din procesele de decapare.O altă categorie de produse chimice care se utilizează sunt combustibilii folosiţi de

mijloacele de transport intern – benzină şi motorină.

Societatea nu are amenajat depozit pentru combustibili, alimentarea mijloacelor de

transport se face pe baza de card din statiile PECO.

2.6 Topografie şi scurgere

Topografia specifică zonei de amplasament se caracterizează prin îmbinarea dintre:

-cadrul natural care este puternic antropizat;

52



-cadrul artificial reprezentat prin construcţii de tip industrial, civil şi social.

Formaţiunile cuaternare permeabile favorizează înmagazinarea unor importante

cantităţi de apă.

Profilele geologice de pe văile râurilor Dâmboviţa şi Ialomiţa sunt bine cunoscute

prezentându-se de la nord spre sud după cum urmează:

-Proterozoicul superior–constituit din şisturi epimetamorfice fiind formate din

amfibolite, şisturi miscovito-cloritoase, şisturi sericitoase şi grafitoase;

-Mezozoicul – roci carbonatice, jurasice, bine dezvoltate în zona Lespezi–Zănoaga,

peste se aşează cretacicul cu formaţie conglomeratică şi brecioasă extinsă în aria Bucegilor

şi marne de tipul stratelor de Sinaia.

-Paleogenul – alcatuit din argile eocene, verzui sau roşii şisturi argiloase, asociate

cu bancuri de gresii (strate de Pucioasă);

-Policenul – alcatuit din argile nisipoase şi nisipuri cu hidrocarburi, constituit dintr-

un complex de strate care începe cu marne siargile marnoase, argile de lignit şi pietrişuri

fine de bază;

-Cuaternarul este constituit dintr-un nivel de pietrişuri grosiere şi medii şi nisipuri

sunt cunoscute sub numele de “Strate de Cândeşti”. Stratificaţia terenului în zona

amplasamentului este alcatuită din sol vegetal, argile, nisipoase, nisipuri cu pietrişuri şi

bolovănişuri astfel:

-0 ÷1 m sol vegetal;

-1÷ 2,5 m argile nisipoase;

-2,5 ÷ 18 m prafoasa nisipuri cu pietriş şi bolovăniş.

Nivelul apelor freatice în zonă se află între –9,00 şi–10,00 m. Planul actual al

sistemului de scurgere este prezentat în anexa din Dosarul de anexe. Planul indică reţeaua

de canalizare pluvial – industrială precum şi pe cea menajeră, precum şi reţeaua de tratare a

apelor acide.2.7 Geologie si Hidrologie

Amplasamentul obiectivului, ca de altfel şi al municipiului, se afla la contactul

Colinelor subcarpatice şi Câmpia Târgoviştei, parte integrantă a Câmpiei Române, având o

climă continental moderată. Perimetrul în care sunt amplasate capturile de apa se

caracterizeaza prin prezenţa a două nivele de terasări anume: terasa luncii şi terasa

superioară.

53



Reţeaua hidrografică este dominată de râurile Ialomita şi Ilfov. Direcţia de curgere

a ambelor râuri este de la NV spre. Ţinând seama de poziţia şi modul de dezvoltare

cunoscute din studiile hidrogeologice efectuate în ultimul timp, acviferele întâlnite prin

forajele hidrogeologice de cercetare şi exploatare au fost grupate în trei categorii:

1. Acviferul freatic situat în luncile râurilor şi în terase;

2. Acviferul din conul de dejecţie comun al râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa;

3. Acviferul de adâncime situat în stratele de Cândeşti. Nivelul apelor freatice în

zonă se afla între –9,00 şi–10,00 m.

2.8 Autorizaţii curente

Pentru desfăşurarea activităţilor societăţii conform reglementărilor în vigoare S.C.

Oţelinox S.A. are obţinute toate permisele necesare pentru:

-desfăşurarea activităţiilor din punct de vedere al protecţiei mediului:

• Autorizatia de Mediu, pentru activitatea de „Producere table şi benzi inoxidabile

laminate la rece şi laminate finite pline” ;

• Autorizaţie de Gospodărire a Apelor;

• Autorizaţii sanitare de funcţionare;

- contract încheiat cu AN „Apele Romane” – DA Buzau-Ialomita privind prestarea

de servicii de gospodărire a apelor;

- contract –furnizare gaze naturale,

- contract de furnizare energie electrica,

- contract, incheiat Direcţia Salubritate Târgovişte privind prestarea de servicii

pentru deşeurile menajere.

Permise de captare

1. Alimentarea cu apa potabila – sursa subterană constituită din doua foraje deadâncime (H= 170 m) amplasate în incinta unităţii. Forajele sunt echipate cu câte o

electropompa Hebe 65×5 cu urmatoarele caracteristici: Qi = 25 mc/h; P = 10Kw, H = 80

mcA.

Nu există instalaţii de tratare a apei din foraje la gospodaria de apă se face printr-o

reţea de conducte din OL cu Dn = 273×8 mm.

Apa se înmagazinează în 2 rezervoare semiângropate din beton armat, având un

volum de 750 mc, respectiv 50 mc capacitate.

54



Reţeaua de distribuţie a apei potabile:

Distribuţia apei se realizează prin intermediul unei staţii de pompare cu hidrofor, echipată

cu 2 pompe tip AN65 având Qi = 20 mc/h; si 2 pompe tip AN80 având Qi – 40 mc/h şi a

unei reţele inelare de distribuţie din OL cu Dn = 273×8 mm.

2. Alimentarea cu apă tehnologică (industriala)

a) Racord la reţeaua de alimntare cu apa tehnologică a SC MECHEL SA

Târgovişte, cantitatea de apa = 300 mii m3:

b) Sursa subterană proprie, 6 foraje de mică adâncime

Instalaţii de tratare, 3 decantoare pentru tratarea cu var şi sulfat feros, 6 tunuri de

răcire în contracirent; staţie de filtre cu nisip cuarţos (4 buc), ciclon decantor pentru apele

impurificate cu tunder şi ulei;

Instalaţii de înmagazinare şi distributie a apei industriale: Apa se înmagazineaza în

2 bazine de apa tratată pentru sectiile LPMS şi SBTOI. Distribuţia apei la utilizatori interni

se face prin pompare printr-o reţea de conducte din OL cu asigurarea recirculării apei

folosite, printr-o gospodărie de apa tehnologică.

Apa pentru stingerea incendiilor

Volum intangibil: 950 mc (consun cu MECHEL SA Târgovişte); Debitul

suplimentar pentru a refacere rezerva de incendiu = 10,9 l/s. Apa este utilizată în

urmatoarele scopuri:

1. SBTOI (cu activităţi IPPC): – răcire cuptoare tratament termic (APH, APC, şi

BAL); bai decapare bandă şi spălare bandă (APH; APC); răcire instalaţii (filtre aer, bazine

ulei etc.);

2. LPMS (fără instalaţii IPPC): – racire cuptor cu vatră păşitoare (CVP); – răcire

caje laminare;

3.Centrala termica (instalaţii non–IPPC): – pentru producere abur. Consumul total

de apă la nivelul societăţii este de 2514 m3/zi, din care apa industrială 1930 m3/zi .Pentru funcţionarea societăţii aceasta deţine Autorizaţia de Gospodarire a Apelor, privind

„Alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate la S.C. Oţelinox S.A Târgovişte.”

Consimţământul de deversare – Societatea S.C. Oţelinox S.A., prin acelaşi aviz menţionat

mai sus, posedă aprobarea pentru a deversa apele uzate epurate prin canalul colector al

Zonei Industriale în emisarul natural – râul Ilfov prin canalul de retenţie şi reţeaua de

canalizare menajeră şi industrială a SC COS Târgovişte.

55



Apa uzată, epurată care părăseşte societatea este monitorizată, parametri impuşi a fi

monitorizaţi prin Autorizaţia de Gospodărire a Apelor sunt următorii: pH-ul, materii în

suspensie, reziduu fix, CCO-Cr, produse petroliere, fier total, crom total, Calciu (Ca2+),

sulfaţi (SO42-), cloruri (Cl-), F-, Ni+, Cr 6+.

Acordul de deversare a apelor uzate menajere şi pluviale în pârâul Ilfov se vor

încadra în normativul NTPA 001/2005 în conformitate cu HG 188/2002, modificat si

completat cu HG 352/2005, conform Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr.

61/31.05.2006.

Societatea S.C. Oţelinox S.A. monitorizează atât apele extrase (apele captate din

forajele proprii de mare adâncime) cât şi apele uzate epurate, oferind informaţii de bază

despre calitatea apei din efluent.

Principalele utilităţi folosite în cadrul unităţii analizate sunt:

- energia electrică;

- apa industrială;

- apa potabilă;

- aer comprimat.

-gaze naturale

Furnizorul de gaze naturale este societatea F.C.Petrom Gas Bucureşti

Apa potabilă: este asigurată din sursa proprie: două puţuri forate la o adâncime de

170 m amplasate în incinta societăţii

2.9 Detalii de planificare

Politica de mediu a societăţii, este îndreptată spre conformarea cu reglementările în

vigoare, atât în ceea ce priveşte autorizarea activităţilor desfăşurate, cât şi a îmbunătăţirii

continue a calităţii factorilor de mediu.

În anul 2004 s-a modernizat instalaţia de desprăfuire de la maşina de sablat, linia

APH, fiind montată o instalaţie noua de tip pat-jet 20/21, compusă din:a) filtru (material polyiester);

b) ventilator tip B-30, capacitate 25.000 m3/h;

c) motor putere 22 Kw;

d) aparat indicator cădere de presiune pe filtru;

e) controller acţionare electroventile pentru curăţire automată a cartuşelor; dulap

electric acţionare ventilator; durata jetului de curăţire (aer) = 0,3 s, iar durata dintre două

jeturi = 30s.

56



În anul 2006 s-a pus în funcţiune instalaţia de management acizi pentru băile de

decapare chimică şi electrochimică a benzilor inox laminate la cald şi la rece. Investiţia a

condus la scăderea cantităţii de şlam şi acizi şi creşterea calităţii decapării, aceasta

realizând totodată şi o regenerare a acidului uzat din baie, operaţie considerată BAT, rata

de recuperare a acidului fiind de 80% din concentraţia acidului supus regenerării.

Obiectivele de mediu ce decurg din politica de mediu a societăţii sunt urmatoarele:

• obţinerea permiselor de functionare în contextul armonizării legislaţiei naţionale

cu normele UE;

• menţinerea autorizaţiilor şi avizelor obţinute, obiectiv care vizează conformarea

cu condiţiile impuse la autorizare;

• revizuirea permiselor în situaţia modificării condiţiilor care au stat la baza emiterii

acestora;

Pentru îndeplinirea obiectivelor mai sus mentionate la nivelul societătii se

întreprind urmatoarele acţiuni:

1. De instruire a personalului cu privire la cunoaşterea reglementărilor privind

protecţia mediului, în acest sens personalul responsabil cu activitatea de protecţia mediului

participă la instruiri externe în ceea ce priveşte modul de abordare şi soluţionare a

cerinţeler reglementative, iar în cadrul societăţii, acesta asigură instruirea întregului

personal.

2. De planificare a resurselor financiare prin evaluarea la nivelul managerilor de

proces şi aprobarea la nivelul managementului de vârf a necesităţii de efectuare a unor

investiţii care să conducă nu numai la obţinerea unor produse care să satisfacă cerinţele

clientului ci şi la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu şi siguranţei personalului.

3. Planificarea procesului de mentenanţă a utilajelor, proces care asigură

intreţinerea, revizia şi reparaţia acestora, astfel încât să fie minimizat pericolul de

producere a unor accidente datorat deteriorării sau proastei functionări a utilajelor, lucrucare s-ar evidenţia nu numai prin realizarea unor produse necompetitive ci şi prin

încălcarea reglementărilor privind protecţia mediului în special a celor referitoare la

emisiile în mediu;

4. Planificarea producţiei: ”Dezvoltarea proceselor pentru realizarea produsului”,

“Elaborarea planului calităţii/planului de control”;

5. Relaţia cu clientul, “Procese refeitoare la relaţia cu clientul”;

57



6. Livrare -intern “Livrarea produselor la intern”, “Expedierea produselor lungi la

intern” -extern, “Exportul produselor”

7. manipulare, depozitare, conservare şi expediere “Păstrarea produsului”

“Manipularea în vederea expedierii produselor lungi” Depozitarea/Manipularea materiei

prime şi produselor finite”; “Sortare, ambalare şi conservare benzi din oţel inoxidabil”;

“Manipulare, depozitare benzi şi table din oţeluri inoxidabile”; “Expediţii produse plate”

Acestea sunt documente conţinute în cadrul Sistemului de Management Integrat calitate –

mediu –semnatate şi securizate.

8. Monitoringul factorilor de mediu – se realizează conform Autorizaţiei integrate

de mediu

a) Apa

Apele uzate industriale provenite de la decaparea benzilor inoxidabile sunt

neutralizate prin staţia proprie iar, după neutralizare sunt evacuate prin canalizarea

industrială a SC MECHEL SA Târgovişte.

Apele reziduale menajere se elimină prin canalizarea menajeră a SC MECHEL SA

Târgovişte la staţia de epurarea a municipiului Târgovişte.

Apele pluviale sunt evacuate în pârâul Ilfov prin intermediul unui bazin de retenţie

care este proprietatea societăţii. Societatea deţine reţele de canalizare pentru evacuarea

apelor industriale, menajere şi pluviale care sunt în stare bună de funcţionare.

Monitorizarea calităţii apelor evacuate de catre SC Oţelinox se execută prin analize

chimice efectuate atât pentru apele uzate care intră şi ies din staţia de neutralizare – analize

efectuate în laboratorul secţiei cât pentru apele de evacuare finală – analize efectuate în

laboratorul chimic al societăţii.

b) Aer

Monitoringul poluanţilor atmosferici (emisiilor şi imisiilor) s-a realizat prin

laboratorul de aer al I.P.M. Târgovişte, concentraţiile substanţelor poluante rezultate dinactivităţile desfăşurate şi de la utilajele din dotare, în aerul atmosferic sunt urmatoarele:

-Acid azotic : mg/m3;

-acid sulfuric: mg/m3;

-fluor: mg/m3;

-dioxid de azot: mg/m3;

-dioxid de sulf: mg/m3;

-oxid de carbon: mg/m3

;

58



-hidrogen sulfurat: mg/m3;

-pulberi în suspensie: mg/m3;

c) sol

Monitorizarea solului s-a realizat ca urmare a condiţiei de monitorizare anuala

impusă de Autorizaţia Integrată de mediu

d) deşeuri

Monitoringul acestora se realizează prin monitorizarea livrărilor către agenţii

valorificatori sub aspectul conformării reglementărilor în vigoare, monitorizarea colectării

şi depozitării selective a deşeurilor, precum şi analizarea deşeurilor specifice (şlam chimic,

tunder, nămolul colectat din bazinele de sedimentare ale staţiei de neutralizare, sutaje, ulei

uzat) sub aspectul compoziţiei chimice a acestora.

Dezvolţările viitoare ale societăţii prevăd urmatoarele:

a) modernizarea sistemului de decapare a benzilor inoxidabile compus din

-sistem recirculare acizi (HNO3; HF);

-sistem de filtrare şi recuperare a acizilor şi sistem pentru determinarea şi

controlul concentraţiilor de acizi şi metale;

-neutralizarea şi inactivarea şlamului provenit de la neutralizarea apelor

industriale uzate, pentru transformarea acestuia în moloz.

b) la încetarea activităţii, pentru refacerea/restaurarea amplasamentului se vor lua

măsuri pentru a evita orice risc de poluare şi readucerea zonei de funcţionare la o stare

satisfăcătoare:

• se vor efectua operaţii de evacuare completa a rezervoarelor şi conductelor

subterane şi se vor curăţa vasele şi conductele înainte de demontare, acolo unde este

adecvat;

• se va depune la autoritatea competentă de protecţia mediului planurile tuturor

conductelor şi vaselor subterane şi a metodei prin care acestea vor fi menţinute actualizat;• metodele şi resursele prin care se vor închide depozitele de nămoluri tehnologice;

• se vor efectua operaţii de asigurare a reţelelor de gaze, energie electrică, apă;

• se vor asigura resursele necesare pentru demontarea în condiţii de siguranţă şi cu

respectarea normelor de siguranţă din punct de vedere al protecţiei mediului a instalaţiilor

şi utilajelor de producţie;

• testarea solului pentru a constata gradul de poluare cauzat de activităţi şi

necesitatea oricărei remedieri în vederea redării zonei într-o stare satisfăcătoare.

59



2.10. Incidente legate de poluare

Din procesele verbale întocmite la sediul societăţii în urma controalelor instituţiilor

abilitate (Agenţia de Protecţie a Mediului, Garda Naţională de Mediu – Comisariatul

Judeţean Dâmboviţa, Direcţia Apelor Buzau – Ialomiţa, Inspectoratul de Poliţie al

Judeţului Dâmboviţa) nu s-au înregistrat, suspendări sau anulări de avize şi autorizaţii,

însă, aşa cum reiese şi din Raportul Anual de Mediu pentru anul 2006, în luna mai a anului

2006 datorită nefuncţionării eficiente a separatorului de ulei de la linia de degresare s-a

întrerupt filtrarea şlamului la staţia de neutralizare. Funcţionarea normală a staţiei de

neutralizare a fost dereglată iar şlamul a ajuns în data de 07.05.2006 în râul Ialomiţa; pete

de culoare roşie de sol apa rosie au fost vizibile în zona podului peste Ialomiţa în

apropierea localităţii Nisipuri. Societatea a fost sancţionată cu amendă de

75 000 RON. Situaţia s-a repetat în data de 11.08.2006 după trecerea la lucru în 3

schimburi a Liniei degresare. Ca măsură corectivă, s-a decis modificarea separatorul de

ulei pentru a creşte capacitatea de separare a uleiului, iar ca măsură preventivă a fost

reinstruit personalul de la linia de degresare şi de la staţia de neutralizare. S.C. Oţelinox

S.A. Târgovişte se angajează să realizeze obiective de prevenire a accidente majore asupra

factorilor de mediu conform “Planului de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale

pentru situaţii de urgenţă “.

2.10 Vecinătatea cu Specii sau Habitate Protejate sau Zone Sensibile

Nu se gasesc obiective protejate sau arii protejate de interes pentru ocrotirea naturii

şi biodiversităţii, la o distanţă mai mica de 500 m de amplasament.

2.11 Condiţiile clădirilor

Proiectarea SC Oţelinox SA a fost începută în anul 1975 şi realizată de către S.C.

IPROLAM S.A. Bucureşti.

După punerea în funcţiune a celor două secţii de laminare S.B.T.O.I. si L.P.M.S. s-

au mai derulat urmatoarele obiective de investiţii:-Extindere Direcţia produse lungi;

-Staţie alimentare apă potabilă;

-Anexa industrială S.B.T.O.I.; L.P.M.S. şi Transporturi

-Centrala termică;

-Laminor Precizia;

-Drumuri uzinale şi platforme;

-Extindere Precizia;

60



-Dedurizare apa industrialaă + 6 foraje pentru apa industrială.

Întreprinderea a fost înfiinţată la 1 iunie 1974, a fost reorganizată ca societate pe

acţiuni cu capital privat în anul 1997, acţionar majoritat este SAMSUNG

DEUTSCHLAND Gmgh.

Prin programele de investiţii derulate la nivelul întregii societăţi de la înfiinţarea acesteia

sub denumirea de S.C. Oţelinox S.A, s-au realizat lucrari de consolidare a grinzilor căilor

de rulare a depozitelor, revitalizarea stâlpilor, reorganizarea şi reamenajarea spaţiilor

destinate birourilor, reparaţii la luminatoarele sectiilor de producţie

3 ISTORICUL TERENULUI

Terenul pe care este amplasată S.C. Oţelinox S.A. Târgovişte a fost iniţial teren

arabil administrat de întreprinderea Agricolă de Stat Târgovişte, fiind scos din circuitul

agricol conform Ordin MAIA. Întreprinderea a fost înfiinţată între anii 1975–1981 şi a

cuprins Secţia de benzi şi table din oţeluri inoxidabile, Laminorul de profile mici şi sârmă

şi anexa administrativă cu laboratoare. În perioada 1985–1987 s-a realizat etapa de

extindere a laminorului de profile mici şi sârmă prin mărirea capacităţii de tratament termic

colaci şi de cojire şi bresare. Alimentarea cu apă potabilă a societăţii s-a realizat prin

forarea a doua puţuri de mare adâncime în anul 1994. În anul 1993 au fost construite anexe

administrative pentru secţiile de producţie (STBOI şi LPMS) şi pentru activitatea de

transporturi uzinale. Pentru producerea aburului necesar activitaţilor societăţii în anul 2000

a fost construită centrala termică proprie.

Laminorul pentru benzi ultrasubţiri (Precizia–extindere a SBTOI) s-a construit în

anul 2002, şi a fost extins şi în anul 2004. În vederea asigurării apei industriale, necesară

fluxurilor tehnologice, din surse proprii, în anul 2004 au fost executate 6 foraje de mica

adâncime şi o staţie de dedurizare. Întreprinderea a fost reorganizată ca societate pe acţiuniîn anul 1991. A devenit societate pe acţiuni cu capital privat în anul 1997, acţionar

majoritar este firma SAMSUNG DEUTSCHILAND Gmbh.

Utilizarea terenului (în zona amplasamentului) este:

-Nord: SC ERDEMIR SRL Târgovişte (activitate industrială);

-Vest: teren agricol (folosinţă agricolă);

-Est: SC MECHEL SA Târgovişte (activitate industrială);

-Sud: Teren agricol (folosinţă agricolă).

61



4 RECUNOAŞTEREA TERENULUI

4.1 Probleme identificate

Din întreaga activitate a societăţii comerciale, cu ocazia studiului şi în timpul

recunoaşterii pe teren au fost identificate câteva aspecte care vor fi prezentate în acest

capitol.

a) sursele posibil generatoare de poluanţi pentru solul din incintă şi din vecinatate,

sunt constituite din:

• manipulări şi depozitări de materii prime, auxiliare;

• stocări temporare sau permanente de diverse deşeuri;

• pulberi sedimentate, provenite de la emisiile secţiilor de fabricaţie.

În afara surselor interne, există şi o serie de surse de poluare a solului din

vecinătatea amplasamentului, respectiv unităţile industriale menţionate la Cap.I şi traficul

rutier.

Principalele posibile surse de poluare a solului din cadrul sectoarelor cu activităţi

IPPC ale societăţii comerciale sunt urmatoarele:

• şlam –rezultat în urma epurării apelor uzate în staţia de epurare şi este un şlam

chimic

• tunderul rezultat din procesul de laminare, care poate ajunge pe sol în incintă în

timpul operaţiilor de pregătire pentru valorificare; aspectul care face ca această problemă

să rămână una identificată şi nu ridicată este acela ca platforma de deshidratare a

tunderului umed se afla pe un spatiu betonat, special amenajat şi cu posibilitatea de

scurgere în bazinul de predecantare;

• sutaje–rezultate din procesul de laminare a ţaglelor; compoziţie: oţel rapid, oţel

aliat, oţel înalt aliat şi oţel slab aliat;• hârtie –rezultă din procesul de laminare şi prelucrare a tablelor şi benzilor

inoxidabile,;

• folie PVC = rezultă din procesul de tratare bandă inoxidabilă laminată la rece şi

cald;

• şpan – rezultă din prelucrarea metalelor prin aşchiere; Aspectele identificate ca

posibil generatoare de impact asupra calităţii apei de pe amplasamentul analizat sunt

urmatoarele:

62



• ineficienţa tratare a apei de recirculare în ceea ce priveşte reţinerea tunderului

rezultat din operaţia de laminare şi a uleiului rezultat din operaţia de ungere a rolelor de

laminare din blocurile finisoare.

• la evacuarea apelor reziduale rezultate din operaţia de epurare în staţia de

neutralizare, a apelor acide care provin de la decapare în urma monitorizării calităţii apelor

evacuate s-au constat depăşiri ale valorilor limită de emisie pentru parametrul Cr total în

luna februarie 2007, valoarea maximă înregistrată fiind de 20,26 mg/l faţă de limita

maximă impusă de Autorizaţia Integrată de mediu, însă media perioadei ianuarie – august

2007 fiind de 0,2375 mg/l. Societatea are în vedere posibilitatea de modernizare a staţiei de

epurare, în cursul anului 2006 s-a început modernizarea acesteia urmarindu-se înnoirea

echipamentelor de automatizare şi control şi a tehnologiei de tratare.

b) problemele identificate pentru factorul de mediu aer sunt:

• Emisiile din instalaţiile tehnologice

La nivelul societăţii sursele de poluanţi pentru aer sunt:

a) S.B.T.O.I.

- liniile de decapare acida a benzilor din oţel inoxidabil;

- cuptoare de tratament termic din liniile APC şi APH;

- instalaţia de sablare banda din linia APH;

- instalaţia de tratare gaze acide.

- coşul ventilatorului de răcire ceaţă ulei;

b) L.P.M.S.

- cuptoare cu vatră păşitoare (C.V.P.);

- linia de laminare;

- cuptoare de tratament termic bare şi colaci.

c) PRECIZIA

- cuptor tratament recoacere stralucitoare;- şi centrală termică

Sursele mobile –motostivuitoarele şi mijloacele auto.

4.2 Emisii în atmosferă

Din activitatea desfăşurată de Secţia (S.B.T.O.I) rezultă conform datelor de

proiectare pot rezulta urmatoarele emisii şi imisii de poluanţi:

- acid azotic gazos : ppm

- acid fluorhidric: ppm

63



- oxizi de azot: – NO: ppm – NO2: ppm.

Instalaţia de neutralizare a gazelor acide rezultate din procesele tehnologice este un

turn cilindric vertical cu diametrul de 800 mm şi înalţimea de 16,4 metri, cu o capacitate

proiectată de 500 m3/min.

Operaţia de tratare a gazelor acide constă în oxidarea oxizilor proveniţi de la

decapări cu clorit de sodiu (NaClO2) şi neutralizarea acidului azotic gazos şi acidului

fluorhidric gazos cu o soluţie de hidroxid de sodiu (NaOH). Randamentul de purificare a

turnului de tratare gaze este evaluat conform tehnologiei la 80%. Instrucţiunile tehnologice

pentru turnul de tratare gaze acide sunt redate în Anexele de la lucrare.

• Emisii poluante rezultate de la activităţile non-IPPC

- nivelul emisiilor în aer datorat funcţionării centralelor termice este în general mic,

constatându-se în perioada anotimpului rece momente cu funcţionări defectuase ale

centralelor 1, 2 şi 3 ceea ce face ca nivelul parametrului CO să fie peste limita de 100

mg/Nmc stabilit de Autorizaţia Integrată de mediu; întreţinerea şi reglarea permanentă a

centralelor termice face ca această problemă să ramână totuşi una identificată şi să nu se

transforme într-o problemă ridicată;

- utilizarea mijloacelor de transport intern, în special a celor echipate cu dispozitive

de reţinere a noxelor şi în cazuri exceptionale folosirea mijloacelor de transport intern care

utilizează drept combustibil motorina, plasează acest aspect în zona problemelor

identificate şi nu ridicate. La nivelul managementului de vârf se are în vedere înlocuirea

totala a mijloacelor de transport bazate pe motorină cu cele ce utilizeaza combustibili mai

putin poluanţi şi care să fie echipate cu dispozitive de reţinere a noxelor;

- material oxidat de la suprafaţa materiei prime (ţaglele de oţel) şi a produselor

finite depozitate fie neacoperit sau parţial – acoperit; corelarea logisticii aprovizionării şi

livrării cu planificarea realizării produselor finite menţin acest aspect ca o problemă

identificată şi nu ca una ridicată;c) probleme generale identificate:

- gradul mediu de risc al depozitului de acid impune adoptarea unor

măsuri care să îl diminueze;

- datorită examinării terenului, se consideră ca laboratoarele chimice şi fizice

precum şi depozitul de materiale chimice au un minim risc ecologic.

În tabelul următor sunt redate monitorizările aferente perioadei ianuarie – august

2007 pentru sursele IPPC, normalizarea facându-se la o referinţă de 3% O 2. În vederea

64



stabilirii nivelului de poluare atmosferică în zona de amplasament a SC Oţelinox SA

Târgovişte, poluare la care poate participa şi unitatea cu o cotă parte, în ziua de

13.04.2007. INCD ECOIND Bucureşti a efectuat masurători pentru a stabili concentraţiile

în aer la nivelul solului. În acest scop s-a amplasat, la limita incintei unităţii în două puncte

de recoltare măsurare:

- punctul 1 – Poarta de acces în unitate;

- punctul 2 – Depozitul ulei uzat şi s-au efectuat masurători la nivelul solului de

scurtă durată, pentru: CO, SO2, NO2, SO4-2, H2S HF şi concentraţii de lungă durată pentru

pulberi PM10

4.3. Probleme ridicate

Având în vedere cele prezentate în capitolul anterior, problemele ridicate şi

modalitatea lor de rezolvare sunt următoarele:

1. Depozitarea într-un spaţiu neconform cu reglementările legislative a deşeului de

nămol tehnologic rezultat în urma epurării apelor acide provenite de la decapare.

O măsură este aceea de a căuta şi aplica soluţii de tratare şi inertizare a deşeului de

nămol tehnologic.

Ca urmare a măsurilor impuse de Programul de acţiuni s-a realizat încetarea

activităţii şi închiderea haldei de şlam care s-au făcut conform proiectului de închidere şi

avizului de mediu pentru încetarea activităţii cu program de conformare. S-a deschis cont

in bancă pentru fondul de închidere şi urmărire post-închidere a depozitului timp de 30 ani.

Programul de conformare a avut 2 măsuri privind modul de acoperire şi probele anuale de

levigat. Prima a fost realizată la închidere, a doua este în desfăşurare pe toată perioada de

urmărire post-închidere. Conform raportului anual de mediu pentru anul 2006, au fost

predate 10550 to de şlam chimic din celula 3 (halda 3) pentru a putea fi închisă şi din

celula 4 (halda 4) pentru a fi golită. După golirea completă la sfârşitul anului 2006 halda 4

a devenit depozit temporar de tranzit şi asigură funcţionarea continuă a societăţii pe perioadele când condiţiile meteo nu permit transportul deşeului de şlam către o societate

autorizată a-l depozita definitiv într-un depozit conform. Pentru golirea completă a haldei 4

şi asigurarea accesului în perimetrul haldelor în luna noiembrie 2006 a fost reabilitat

drumul de acces.

Tot ca urmare a obiectivelor asumate prin Programul de Acţiuni s-a făcut

depozitarea şlamului într-un depozit conform de către S.C. VIVANI SALUBRITATE S.A.

65



Slobozia pe baza de contract anual. Realizarea măsurii verificată de Agenţia pentru

Protecţia Mediului Damboviţa cu trei luni înainte de termenul limită.

Măsurile care se pot lua pentru a reduce gradul de risc a depozitului de acid ar

putea fi de natură organizatorică – utilizarea unui vas tampon care să preia lichidul din

vasele avariate, planificarea unor inspecţii periodice a vaselor de depozitare, şi tehnice –

redimensionarea canalelor colectoare a acidului care s-ar putea scurge din vasele posibil

avariate.

4.4 Depozitul chimic

Depozitele chimice ale societăţii adăpostesc substanţe utilizate atât în procesul de

producţie cât şi pentru analizele chimice efectuate în laboratoarele societăţii, uleiuri şi

combustibili. Pentru desfăşurarea procesului tehnologic de decapare a benzilor de oţel

inoxidabil precum şi pentru efectuarea analizelor chimice, laboratoarele chimice ale

societăţii utilizează substanţe periculoase toxice.

Depozitul de substanţe chimice utilizate de laboratoarele chimice ale societăţii, este

asigurat cu o uşă metalica la intrare, substanţele toxice şi cele precursoare fiind depozitate

într-un fişet metalic asigurat cu lacăt, accesul în camera unde este amplasat acesta, precum

şi la fişet, este controlat, fiind permis numai şefului de depozit şi manipulantului, accesul

persoanelor străine fiind permis numai însoţit de una din persoanele enumerate mai sus.

Cantităţile de substanţe toxice eliberate, precum şi stocul rămas, se înscriu în „Registru

pentru evidenţa mişcării produselor şi substanţelor toxice în fabrici, laboratoare, depozite,

subdepozite” iar substanţele precursoare în „Registrul pentru evidenţa mişcării zilnice a

precursorilor la operatori”.

Activitatea depozitului este asigurată de un şef de depozit şi un manipulant, aceştia

având obligaţia de a înscrie în „Registru pentru evidenţa mişcării zilnice a precursorilor la

operatori” atât cantităţile aprovizionate, precum şi pe cele eliberate pe baza bonurilor deconsum. Substanţele chimice toxice (otrăvuri) sunt stocate într-un dulap metalic special,

etichetat şi încuiat, cheia se află la şeful laboratorului capacităţi: Acidul azotic este

depozitat în rezervoare metalice special amenajate în cadrul staţiei de epurare a apelor,

asigurându-se protecţia mediului înconjurător;

- Acidul fluorhidric se depozitează în bidoane PVC în magazie;

- Acidul sulfuric este depozitat în rezervoare metalice special amenajate în incinta

staţiei de epurare a apelor, neexistând pericol de poluare;

66



- Sarea chimica se depozitează în saci, pe paleţi în magazie şi în cantităţi mici, în

funcţie de consumul tehnologic, pe platforma amenajată în faţa băii de decapare.

Aceste substanţe sunt utilizate conform instrucţiunilor de lucru respectându-se

protecţia muncii şi a mediului.

- Şlamul chimic pentru depozitarea definitivă, este supus unei tratări mecanice şi a

unei deshidratări astfel:

-suspensia rezultată în urma tratării apelor uzate este trecută în bazinele de

sedimentare ale staţiei de epurare, unde are loc sedimentare în mai multe trepte;

- nămolul colectat este trecut în îngroşător unde are loc deshidratarea acestuia prin

îngroşare;

- deshidratarea avansată a nămolului se face pe doua filtre cu vacuum, rezultând

turte cu umiditatea de 60–70%, după care se pre-depozitează în vederea depozitării

definitive într-un depozit conform pentru care s-a încheiat contract cu societate specializată

(SC VIVANI Salubritate SA)

4.5 Instalaţia de tratare a reziduurilor

La nivelul societăţii se efectuează numai operaţii de tratare a apelor uzate rezultate

în procesul de decapare, care intră în staţia de epurare.

Aceste ape uzate provin din apele de spălare a benzilor din oţel inoxidabil la ieşirea

din:

-baia de decapare chimică;

-baia de săruri topite;

-baia de decapare electrochimică;

-baia de degresare–spălare,.

Apele provenite de la linia APH sunt ape acide, lipsite de crom hexavalent, apele

uzate provenite de la linia APC sunt ape uzate, alcaline cu conţinut de crom hexavalent, iar

apele uzate provenite de la linia degresare–spălare sunt ape alcaline.Apele sunt colectate într-un bazin de apa brută unde are loc corectarea pH-ului cu acid

sulfuric până la valoarea de 2–2,5 unităţi, urmată de reducerea cromului hexavalent la

crom trivalent cu agentul reducător, sulfat feros. Din acest bazin apa este transferată în

bazinele de reducere unde, cu soluţie de lapte de var, are loc precipitarea metalelor grele

sub formă de hidroxizi.

Suspensia rezultată este trecută în bazinele de sedimentare unde are loc

sedimentarea în mai multe trepte, procentul de şlam fiind de circa 97%. Apa limpede este

67



preluată de impurităţi şi trecuta în bazinele finale unde se face corectarea pH-ului apei cu

soluţie de acid sulfuric şi evacuarea acesteia la râul Ialomiţa prin canalizarea industriala a

SC MECHEL SA Târgovişte.

Nămolul colectat este transferat în bazinul îngroşător unde se produce

condiţionarea lui prin îngroşare iar deshidratarea acestuia se face pe două filtre cu vacuum

rezultând turte cu o umiditate de circa 60–70%.

Acest şlam deshidratat este depus într-un depozit amenajat în condiţii de securitate fără

riscul de redizolvare a metalelor şi de infiltrare a lor în apele de adâncime.

4.6 Aria internă de depozitare

Aria internă de depozitare cuprinde:

• depozitarea materiei prime – ţaglele de oţel necesare procesului de laminare se

aprovizionează în vrac (stive) sunt depozitate în cadrul secţiei (LPMS);

• materia primă – banda laminată la rece sub forma de rulouri necesară secţiei

(Precizia)– se aprovizionează neambalată;

• materia primă – banda laminată la cald sub formă de rulouri din oţel inoxidabil

necesară secţiei (SBTOI)–este depozitată pe o platformă betonată.

• Depozit acizi– pe amplasamentul staţiei de neutralizare şi este format din 2

rezervoare de acid azotic şi 2 rezervoare de acid sulfuric cu următoarele capacităţi:

- 2 × 37 m3 acid azotic;

- 2 × 20 m3 pentru cele de acid sulfuric;

- 1× 10 m3 clorit de sodiu.

Rezervoarele pentru acizi sunt rezervoare metalice şi amplasate pe o platformă

placată antiacid şi este prevăzută cu canale de colectare şi dirijare a eventualelor scurgeri

de acizi către staţia de neutralizare.

Acidul fluorhidric este depozitat în canistre de înaltă densitate într-un depozit aerisit şi

închis cu o suprafaţă de 45 m2.• Depozitul de ulei – este amplasat în afara secţiilor de producţie, pe un

amplasament betonat, cu acces controlat, constituit din rezervoare metalice protejate

anticoroziv şi îngropate.

• Depozitul de ulei uzat–este subteran, în afara secţiilor de producţie cu o suprafaţă

aproximativ de 450 m2 unde sunt amplasate 5 rezervoare metalice protejate anticoroziv şi

îngropate cu următoarele capacităţi:

- 2 buc × 40 m3

;

68



- 1 buc × 50 m3;

- 1 buc × 20 m3;

- 1 buc × 10 m3.

Pe amplasamentul staţiei de epurare se află şi gospodaria de var necesar procesului

de neutralizare a apelor acide, gospodarie este amplasată într-o construcţie cu dimensiunile

L = 10 m, l = 5 m, H = 8 m. Instalaţia cuprinde:

- 2 buncăre de depozitare a varului praf cu o capacitate de 50 m3 fiecare;

- 2 transportoare cu snec pentru aducerea varului praf la rezervoarele de preparare;

- 2 rezervoare pentru prepararea laptelui de var cu o capacitate de 17 m3 fiecare;

- staţie de pompare lapte de var (2 pompe PCH 40 – 16, Q = 10 m3/h si H 0,3 m col.

H2O).

• depozitele de produse finite, acestea sunt spaţii betonate, acoperite, de obicei în

spaţii amenajate în cadrul halelor de producţie, deoarece multe produse laminate sunt

folosite ca semifabricat. Din procesele de producţie ale secţiilor analizate şi din activităţile

administrative (la nivelul întregii societăţi) rezultă urmatoarele deşeuri chimice:

• Platforma de deshidratare a tunderului are forma unei cuve cu o suprafaţă de

210,0 m2 şi un volum de depozitare de 120,0 m 3. Se livrează cu vagoane pe calea ferată la

oţelării pentru reciclare, însotit de aviz de expediţie şi certificat de calitate. Tunder rezultat

din procesul de laminare în cantitate de cca 1940 to/an.

• Depozitul de şlam chimic este transportat cu mijloace auto şi depozitat în halda de

şlam special construită, amenajată conform Acordului de Mediu cu o capacitate de 4586 m3

din care volum liber 4370 m3, conform “Plan de amplasament – Halda de Şlam” anexat.

Înainte de depozitare pe platforma haldei se aşterne un strat de 20 cm bulgări de var pentru

a produce baza de neutralizare.

4.7 Modul de gospodărire a deşeurilor

Sutajele se valorifică integral către societăţi valorificatoare autorizate conform OU16/2000 conform (anexei nr. 5) din dosarul de anexe; Sunt expediate în vagoane (30–40

tone) pentru reciclare pe calea ferată, iar în cantităţi mai mici mijloace auto, transportul

fiind însoţit de aviz de expediţie şi certificat de calitate în care se asigură grupa de oţel,

categoria şi clasa dimensională. Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe pentru a evita

împrăştierea sutajelor în timpul transportului.

Şpanul se valorifică către terţi transportul fiind în vagoane sau auto în funcţie de

cantitate.

69



Tunderul se predepozitează într-un spaţiu special amenajat de unde se valorifică

integral prin unităţi specializate şi autorizate în baza aceluiaşi act reglementativ de mai sus,

unitatile valorificatoare sunt cele conform anexei din Dosarul de anexe;

Uleiul uzat se colectează într-un rezervor de ulei uzat din cadrul depozitului de ulei.

Depozitarea uleiurilor uzare se face cu respectarea cerinţelor legale pentru gestiunea

uleiurilor uzate. După depozitare uleiurile uzate se transportă pentru rgenerare cu cisternele

CF la unităţi specializate.

Platformele de stocare temporară a deşeurilor din interiorul societăţii sunt betonate,

neexistând riscul poluării solului şi subsolului. Deşeurile solide şi semisolide se valorifică.

Deşeurile de tip menajer se predepozitează în containere care se transportă ritmic la

rampa ecologică de deşeuri menajere a municipiului. În anul 2005 a fost eliminată o

cantitate de 260,4 to, iar în 2004, 1192,5 to.

Cantitatea de hârtie şi folia PVC este valorificată prin vânzare către unităţile

specializate;

Deşeurile de anvelope uzate sunt predepozitate într-un spaţiu amenajat în vederea

valorificării.

Deşeuri de hârtie rezultate din procesul de laminare şi prelucrare a tablelor şi

benzilor inoxidabile în cantitate de 261,25 t/an la nivelul întregii societăţi;

Deşeuri folie PVC, provine din procesul de tratare banda inoxidabilă laminată la

rece şi cald, cantitatea generată fiind 60,9 to/an, la nivelul întregii societăţi.

Deşeurile specifice rezultate din operatiile de prelucrări mecanice (sutajele = cca

3550 to/an şi şpanul = cca 115 to/an), sunt depozitate în bene sau vrac pe platforme

betonate în locuri special amenajate şi se livrează cu mijloace auto sau vagonbil pe bază de

aviz de expediţie şi certificat de calitate la agenţi economici specializaţi în colectarea

acestor deşeuri.

4.8 Sistemul de canalizareDe pe platforma S.C. Oţelinox S.A. Târgovişte se colectează urmatoarele categorii

de ape uzate:

- ape uzate menajere;

- ape uzate tehnologice;

- ape meteorice.

70



evacuate în reţeaua de canalizare industrială a societăţii SC MECHEL SA se încadrează în

valorile impuse prin Autorizaţia de Gospodărire a Apelor emisă de Ministerul Apelor şi

Protecţie Mediului.

4.8.1 Instalaţii de tratare

La nivelul societăţii se efectuează numai oparaţii de tratare a apelor uzate rezultate

în procesul de laminare, ape care apoi se întorc în circuit (recircularea apei) şi tratare a apei

acide rezultate din procesul de decapare al benzii laminate.

În continuare vor fi descrise aceste două tipuri de tratări dupa cum urmează:

Pentru protecţia calităţii apelor a fost prevazută şi realizată gospodăria de apă, care asigură

şi recircularea integrală a apelor de răcire şi tehnologice.

Apele uzate care intră în staţia de epurare provin din apele de spălare a benzinelor din oţel

inoxidabil la ieşirea din:

- baia de decapare chimică , linia APH;

- baia de săruri topite, linia APC;

- baia de decapare electrochimică, linia APC;

- baia de decapare chimică, linia APC;

- baia de degresare–spălare, secţia Precizia.

Apele provenite de la linia APH sunt ape acide, lipsite de crom hexavalent, apele

uzate provenite de la linia APC sunt ape uzate, alcaline cu conţinut de crom hexavalent, iar

apele uzate provenite de la linia degresare– spălare sunt ape alcaline.

Apele sunt colectate într-un bazin de apă brută unde are loc corectarea pH-ului cu

acid sulfuric până la valoarea de 2–2,5 unităţi, urmată de reducerea cromului hexavalent la

crom trivalent cu agentul reducător, sulfat feros.

Din acest bazin apa este transferată în bazinele de reducere unde, cu solutie de lapte

de var, are lor precipitarea metalelor grele sub formă de hidroxizi.

Suspensia rezultată este trecută în bazinele de sedimentare unde are locsedimentarea în mai multe trepte, procentul de şlam fiind de circa 97%.

Apa limpede este preluată de două filtre care au rolul de a purifica apa de impurităţi

şi trecută în bazinele finale unde se face corectarea pH-ului apei cu soluţie de acid sulfuric

şi evacuarea acesteia la râul Ialomiţa prin canalizarea industrială a SC MECHEL SA

Târgovişte.

71



Nămolul colectat este transferat în bazinul îngroşător unde se produce

condiţionarea lui prin îngroşare iar deshidratarea acestuia se face pe două filtre cu vacuum

rezultând turte cu o umiditate de circa 60–70%.

Acest şlam deshidratat este depus pe hala betonată în condiţii de securitate fără

riscul de redizolvare a metalelor şi de infiltrare a lor în apele de adâncime. “Instrucţiunile

şi Schema tehnologică pentru staţia de neutralizare” din cadrul SC Oţelinox SA Târgovişte

sunt anexate la Raportul de amplasament. Gazele rezultate din procesele de decapare a

benzilor inoxidabile (S.B.T.O.I., Precizia) sunt dirijate spre turnul de tratare gaze,

concentraţia acestora conform tehnologiei fiind urmatoarea:

- acid azotic gazos: ppm;

- acid fluorhidric: ppm;

- oxizi de azot: - NO: ppm – NO2: ppm.

Operaţia de tratare a gazelor acide constă în oxidarea oxizilor proveniţi de la

decapări cu clorit de sodiu (NaClO2) şi neutralizatea acidului gazos şi acidul fluorhidric

gazos cu o soluţie de hidroxid de sodiu ( NaOH).

Randamentul de purificare a turnului de tratare gaze este evaluat conform

tehnologiei este de 80%, iar instrucţiunile tehnologice pentru turnul de tratat gaze acide

sunt prezentate în anexa “Instrucţiuni tehnologice pentru turnul de tratare gaze acide” de la

Raportul de amplasament.

Pentru reţinerea pulberilor provenite de la maşina de sablare cu alice (linia APH)

este prevăzută o instalaţie de desprăfuire tip Pat-Jet 20/21 cu un grad de curăţire 99,9%.

Având în vedere cele prezentate mai sus rezultă ca sistemul de alimentare cu apă

industrială este un sistem semi-închis, o parte din apă fiind recirculată, compensându-se

pierderile din sistem cu apa de adaos din reţea, gradul de recirculare fiind min.32%.

4.9 Alte depozite chimice şi zone de folosireAlte depozite în care se depozitează substanţe chimice (şlamul provenit de la

neutraliezarea apelor industriale uzate este halda betonată armată cu plasă sudată şi care se

va închide conform proiect sursa de finanţare fiind din resurse proprii.

Reţeaua hidrografică este dominată de râurile Ialomiţa şi Ilfov. Direcţia de curgere

a ambelor râuri este de la NV spre.

Stratificaţia terenului în zona amplasamentului este alcatuită din sol vegetal, argile,

nisipoase, nisipuri cu pietrişi bolovăniş astfel:

72



- strat vegetal 30 cm;

- argilă prafoasă 1,40 m cafenie roşcată, plastic-vârtoasă;

- strat de bolovănis cu pietrişi nisip argilos cca 5,00 m.

Nu există alte depozite în apropierea amplasamentului după acest model

4.10 Alte posibile impurităţi rezultate din folosinţa anterioară a terenului

Terenul pe care este amplasată societatea Oţelinox S.A se află în intravilanul

municipiului Târgovişte.

În perioada 1974 au fost transmise diferite suprafeţe din acest teren în vederea

amplasării Intreprinderii Oţelinox SA şi altor societăţi învecinate.

5 DISCUŢII DESPRE MODUL DE PREZENTARE A REZULTATELOR

Activităţile din societate care se înscriu în Anexa nr. 1 a Ordonanţei Guvernului

152/2005 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, sunt decaparea

tablelor de oţel inox, iar, datorită faptului că laminarea la rece a acestor semifabricate este

direct legată tehnic de instalaţia de decapare se poate considera că instalaţia care intră sub

incidenţa reglementărilor IPPC este instalaţia de decapare şi laminare la rece a tablelor din

oţel inoxidabil, societatea prin realizarea obiectivelor din Programul de Acţiuni pe care l-a

adoptat s-a aliniat la condiţiile prevăzute de BAT/BREF specifice activităţilor desfăşurate.

Conform HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, asigură

reutilizarea internă şi/sau externă a acestora, societatea conformându-se prin raportarea

datelor prevăzute în anexele 3 şi 4 ale ordinului 927/2005 privind procedura de raportare a

datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.

Se respectă prevederile HG 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate,

modificată şi completată cu HG 441/2002 conform descrierii prezentate la modul de

gestionare a deşeurilor. Folosirea actuală de teren din împrejurimile fabricii constă în principal din proprietăţi industriale datorită faptului că societatea Oţelinox se află cuprinsă

în perimetrul platformei industriale din oraşul Târgovişte.

Poluarea solului în zona de amplasament a S.C. Oţelinox S.A., poate fi generată de:

- depuneri de poluanţi de la emisiile în atmosfera a surselor fixe şi mobile, respectiv

pulberi cu conţinut de metale, compuşi ai azotului şi sulfului;

73



- scurgeri accidentale de produse petroliere în timpul manipulării şi transportului

intern al carburanţilor şi lubrefianţilor, precum şi de la colectarea şi depozitarea uleiurilor

uzate;

Materiile prime şi produsele finite obţinute, de natură metalică, nu sunt levigabile şi

nu reprezintă surse evidente de poluare a solului.

În incinta unităţii solul actual, provenit la rândul lui din solurile caracteristice zonei

solurilor de luncă, aparţine clasei solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate şi anume

protosolului antropic. Acesta a aparut ca urmare lucrarilor de construcţie a uzinei, a

canalizărilor şi a altor lucrări care au necesitat mobilizarea solului, după darea în functiune

a unităţii, emisiile şi imisiile tehnologice au contribuit şi ele la modificarea chimismului

solului iniţial. Deoarece SC Oţelinox SA este situată pe o platformă industrială, este posibil

ca emisiile rezultate de la unităţile învecinate să contribuie la încărcarea solului din incinta

unităţii studiate de noi cu unii poluanţi.

Cu ocazia întocmirii Bilanţului de Mediu nivel II au fost efectuate măsurători şi

prelevări de probe pentru stabilirea nivelului emisiilor şi imisiilor de poluanţi gazoşi şi

pulberi în suspensie, specifici activităţilor proprii, precum şi a calităţii solului şi a gradului

de poluare a apelor uzate deversate în reţeaua de canalizare municipală. De asemenea, au

fost efectuate măsurători pentru determinarea nivelului de zgomot la limitele incintei

intreprinderii.

Rezultatele determinărilor au fost comparate cu valorile limită impuse prin norme

şi au fost coroborâte cu rezultatele măsuratorilor prevăzute în programul de monitoring al

societăţii rezultând faptul că activitatea desfăşurată pe amplasament de S.C. Oţelinox S.A.

are un impact redus asupra factorilor de mediu, neexistând o poluare semnificativă a

factorilor de mediu, situaţie care se menţine şi în urma monitorizării impuse de Autorizaţia

Integrată de mediu. Având în vedere complexitatea şi caracterul eterogen al

amplasamentului şi activitatilor derulate, în continuare sunt prezentate, pentru o mai bunăilustrare, interconexiunile surse-căi-receptori separat pentru întregul amplasament analizat .

Semnificaţiile noţiunilor utilizate în schemele alăturate sunt următoarele: poluare

directă pe calea aerului – emisiile fugitive şi difuze de gaze de ardere (cu conţinut de

pulberi în primul rând, dar şi produşi chimici de ardere, oxizi de sulf şi de azot) care

afectează direct receptorii sensibili foarte apropiaţi; poluare indirectă pe calea aerului –

emisii punctuale în atmosferă, prin coşuri de dispersie, cu impact potenţial asupra

receptorilor îndepărtaţi; poluare directă pe calea apei – emisii de ape reziduale sau ape

74



meteorice potenţial poluate în sistemul de canalizare al SC Mechel SA şi de aici în râul

Ilfov; poluare indirectă pe calea apei – afectarea unor folosinţe sau receptori situate în aval

de punctele de evacuare (staţia de epurare orăşenească, terenuri agricole) poluare directă a

solului – emisii de poluanţi direct în sol prin depozitări de materiale, scurgeri de lichide,

etc; poluare indirectă prin sol – propagarea poluarii din sol către alţi factori de mediu, cum

ar fi apa freatică, vegetaţia, fauna; poluarea fonica – emisiile de zgomot în condiţiile

existenţei unor receptori sensibili.

6 INTERPRETAREA DATELOR ŞI RECOMANDĂRI

Societatea SC Oţelinox SA Târgovişte, a fost concepută să funcţioneze cu

respectarea cerinţelor legale privind protecţia factorilor de mediu în vigoare în acea

perioadă.

Oţelinox SA Târgovişte se situează, din punct de vederea al tehnologiei şi

utilajelor, la un nivel avansat, după cum reiese şi din analiza BAT, ceea ce constitue un

nivel comparabil cu media din Uniunea Europeană, având în vedere ritmul de apariţie şi

aplicare a noilor dezvoltări din ramură.

Există instalaţii de protecţie a factorilor de mediu, cu accent evident pe apă şi sol.

Prin natura proceselor, emisiile atmosferice nu sunt de natură să influenţeze în mod

semnificativ calitatea aerului pe distanţe mari şi mici transforntalier, fapt evidenţiat şi de

rezultatele investigaţiilor cuprinse în Bilanţul de Mediu Nivel II.

Prin apartenenţa la grupurile coreene de firme SAMSUNG DEUTSCHLAND

Gmbh., Oţelinox SA Târgovişte beneficiază de metode moderne de management pentru

ansamblul activităţilor, acestea acoperind planificarea, producţia, achiziţiile şi livrările,

asigurarea utilităţilor şi întreţinerea echipamentelor, fiind în curs de pregătire pentru

implementare un sistem de minimizare a pierderilor utilizând metodologia de producţiecurată şi eficienţa energetică. Societatea deţine un sistem certificat de asigurare a calităţii,

ceea ce conferă bune premize de aplicare a noilor sisteme.

Sistemul general de management este riguros documentat şi dispune de un sistem

informaţional bine pus la punct, care permite achiziţionarea şi prelucrarea datelor specifice

în timp real.

Operarea utilajelor conducătoare se face pe baza procedurilor specifice, concepute

să acopere şi etapele de pornire/oprire planificată sau accidentală a acestora.

75



Activităţile de întreţinere sunt concepute în mod preventiv, pe baza unei planificări

riguroase. Activitatea de programare a producţiei şi de efectuare a lucrărilor de întreţinere

se desfăşoara astfel încât consumurile specifice de materii prime şi utilităţi să fie

minimizate, prin urmărirea unui grad corespunzător de încărcare a utilajelor, care să

optimizeze costurile de aprovizionare şi desfacere, precum şi nivelul imobilizărilor prin

stocuri.

Funcţionarea instalaţiilor de protecţie a factorilor de mediu se face pe baza unor

proceduri care asigură urmarirea tuturor parametrilor de operare şi a nivelului indicatorilor

ce caracterizează emisiile şi efluenţii. Trebuie subliniat că până în prezent, nu a existat nici

o poluare accidentală, avertizare din partea autorităţilor de control sau plângeri din partea

locuitorilor.

Toate tipurile de rebuturi şi deşeuri sunt gestionate, atât pe amplasamentele

provizorii cât şi pe cele finale, în conformitate cu cerinţele reglementărilor în vigoare. Pe

baza informaţiilor oferite, terenul are un potenţial de contaminare scăzut, datorită metalelor

grele iar în condiţiile de reacţie neutro-moderat-alcalină, metalele grele se găsesc, de

regulă, în forme insolubile, neaccesibile plantelor. Pe de altă parte texturile mai grosiere

ale solului din incintă, însoţite de un continut mijlociu de humus, conferă solului, în

condiţiile unei reacţii slab moderat alcaline, o putere semnificativă de tamponare a

eventualelor efecte negative datorate activitâţii tehnologice.

În ceea ce priveşte impactul produs de poluarea atmosferică datorată emisiilor

provenite de la instalaţiile de pe amplasamentul analizat se poate spune ca acesta nu are un

impact major. Impactul produs de evacuarea apelor epurate este unul nesemnificativ având

în vedere ca, deşi procesul tehnologic de decapare a benzilor inoxidabile este un proces ce

implică o serie de substanţe ce pot avea un impact puternic negativ asupra apelor de

suprafaţă, în urma tratării apelor uzate rezultate din procesele de decapare, calitatea apelor

evacuate se înscrie în limitele impuse de reglementările legislative în vigoare.Motivul pentru care deşeurile generate de activităţile de producţie precum şi de cele

administrative, nu produc un impact semnificativ asupra mediului este acela că, acestea

sunt gestionate şi manipulate astfel încât riscul prezentat de acestea să aducă un prejudiciu

minim factorilor de mediu.

Având în vedere cerinţele abordării integrate a poluării mediului, trebuie analizate

şi posibilele efecte semnificative produse de activităţile desfăşurate pe amplasament şi mai

cu seamă de activităţile IPPC rezultate din utilizarea resurselor naturale astfel:

76



- Utilizarea apei la nivelul societăţii nu are un impact semnificativ asupra mediului

deoarece se consumă o cantitate relativ mică de apă având în vedere gradul de recirculare

al acesteia;

- Utilizarea energiei electrice în procesele desfăşurate pe întreaga societate nu

aduce perturbări ale reţelei naţionale prin cantitatea de energie electrică consumată, deşi

S.C. Oţelinox S.A. este un mare consumator industrial;

- Utilizarea gazelor naturale în procesele de producţie şi pentru asigurarea încălzirii

spaţiilor tehnico–administrative şi furnizare a apei calde şi aburului la nivelul întregii

societăţi, nu are un impact semnificativ asupra mediului în ceea ce priveşte cantitatea de

gaze consumate, S.C. Oţelinox S.A. este un consumator industrial de gaze naturale;

- Utilizarea materiei prime de bază – ţagle de oţel şi benzile din oţel inoxidabile

aceasta nu are un impact semnificativ asupra mediului prin cantitatea consumată, ci poate

crea un astfel de impact prin deşeurile rezultate (deşeuri care au aceeaşi compoziţie

chimică cu cea a materiei prime de bază) din procesele de producţie;

6.1 RECOMANDĂRI

Recomandările ce se impun a fi făcute în vederea îmbunătăţirii continue a calităţii

factorilor de mediu sunt urmatoarele:

1. Urmărirea permanentă a întregii legislaţii de mediu şi sesizarea în timp a tuturor

modificărilor şi completărilor survenite, în vederea aplicării acestora în timp util astfel

încât activitatea desfăşurată să fie în conformitate cu legislaţia în vigoare;

2. Măsurile care se pot lua pentru a reduce gradul de risc a depozitelor de acizi ar

putea fi de natură organizatorică – utilizarea unui vas tampon care să preia lichidul din

vasele avariate, planificarea unor inspecţii periodice a vaselor de depozitare, şi tehnice –

redimensionarea canalelor colectoare a acidului care s-ar putea scurge din vasele posibil

avariate;

3. Menţinerea gestionării deşeurilor de ambalaje conform reglementărilor învigoare prin încheierea unui contrac de prestări servicii pentru organizarea activităţii de

valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje;

4. Pentru a scădea influenţa emisiilor de noxe în aer provenite de la sectoarele non-

IPPC (emisiile de noxe provenite de la coşurile de evacuare de la centrala termică) asupra

întregului amplasament se impune adoptarea unor soluţii tehnice, tehnologice şi/sau

organizatorice;

77



IV. Materialul şi metoda de cercetare

4.1 Recoltarea probelor de ape uzate

Conform normativelor în vigoare, probele de apă uzată sau din emisari trebuie

recoltate şi prelucrate în anumite condiţii. Rezultatele obţinute trebuie să fie corespunzătoare

scopului urmărit şi, în acelaşi timp, să poată fi comparabile cu cele obţinute în alte staţii sau

puncte pe emisari.

Recoltarea probelor de apă se începe prin cercetarea:

- provenienţei surselor de apă;

- stadiului canalizării;

- eficienţei instalaţiilor etc.

Într-un anumit punct de recoltare, atât cantitatea cât şi calitatea apei pot avea uneori

variaţii foarte mari, motiv pentru care se recomandă să se ia probe momentane din oră

în oră (chiar mai des, dacă este necesar), timp de 24 de ore; aceste probe trebuie să fie

proporţionale cu debitul şi să se păstreze într-un vas mai mare, de unde, la finele recoltării,

se iau cantităţile de apă necesare fiecărei determinări. Probele momentane trebuie să aibă cel

78



puţin 250 cm3 şi să fie recoltate manual, sau automat, cu ajutorul unui dispozitiv, care

recoltează probe proporţionale cu debitul. Apa uzată din vas constituie o probă medie.

Pentru a împiedica apariţia fenomenelor de descompunere a substanţelor organice este

necesar ca vasul să fie ţinut la o temperatură scăzută, deoarece calitatea apei uzate, colectate

în vas, poate varia în timpul celor 24 de ore; în acelaşi sens, se pot folosi inhibatori

(cloroform, formaldehidă etc.).

Câteodată, sunt suficiente şi probe medii, pe 8 ore, perioadă în care apa, respectiv

substanţele organice, nu încep să se descompună. Numărul de recoltări se stabileşte de la

caz la caz.

Vasele pentru recoltarea probelor trebuie să fie din sticlă, iar cantitatea de apă

uzată, necesară analizelor, să varieze în general între valorile l - 2 dm3.

Locul cel mai indicat pentru recoltarea probelor de apă din emisari se găseşte, pe

verticală, la 10-15 cm sub suprafaţa apei, unde, datorită vitezei mai mari a acesteia,

calitatea ei este omogenă. Pentru a asigura posibilitatea corelării calităţii cu cantitatea, se

recomandă ca punctele de recoltare să fie dispuse în apropierea posturilor hidrometrice.

În staţiile de epurare trebuie să se ia probe de apă, atât la intrarea, cât şi la ieşirea

din fiecare instalaţie; în staţiile mici, probele se iau numai la intrarea şi ieşirea din staţie.

Majoritatea determinărilor pot fi efectuate în laboratoarele de analiză, chiar dacă

acestea se găsesc la distanţe mari faţă de staţia de epurare sau punctul de recoltare.

Unele determinări însă, trebuie făcute la locul de recoltare, ca de exemplu:

temperatura, transparenţa, pH-uI, culoarea, gustul, CO2 liber, fixarea oxigenului şi a

hidrogenului sulfurat (nu şi pentru apele uzate) etc.

O atenţie deosebită, la recoltarea probelor de apă, trebuie acordată normelor de

protecţie a muncii, pentru prevenirea unor accidente: căderi de la înălţime, înec, loviri la

manipularea capacelor, asfixieri, intoxicări etc.

În scopul evitării acestor accidente se vor folosi materiale de protecţie adecvate:colaci de salvare, centuri de siguranţă, mănuşi de protecţie, măşti de gaze etc.

Metode de analiză parametri ape industriale

Nr. Crt. Indicator de analiza Tipul de analiza Metoda de analiza

1 pH pH-metru SR ISO 10523-97

2 Cr 6+ Spectrofotometrica STAS 11083-98

3 Cr total Spectrofotometrica STAS 11083-98

4 p.p. Gravimetrica SR 7877/1;2 -95

79



5 Ni2+ Spectrofotometrica STAS 7987-67

6 Fetotal Spectrofotometrica SR ISO 6332-96

7 NO3- Spectrofotometrica STAS 8900/1-71

8 Cl- Complexonometrica STAS 8663-70

9 F- Spectrofotometrica STAS 8910-71

10 Ca2+ Complexonometrica STAS 3662-9011 reziduu fix Gravimetrica STAS 9187-84

12 M.T.S. Gravimetrica STAS 6953-81

13 CCOCr Complexonometrica SR ISO 6060-96

14 Detergenti Spectrofotometrica SR EN 903-03

15 Duritate Complexonometrica STAS 3026-76

16 Alcalinitate Complexonometrica STAS 6363-76

Metode de analiză materii prime


1 Acidul azotic tehnic Complexonometrica SR 447-95

2 Acidul sulfuric tehnic Complexonometrica STAS 9482-72

3 Acidul fluorhidric tehnic Complexonometrica STAS 3134-91

4 Var Complexonometrica SR EN 459-97

Alte metode de analiză


1 Solutie turn gaze Complexonometrica Procedura specifica

2 Concentratie Ca(OH)2 Complexonometrica Procedura specifica

1.Optimizarea procesului de neutralizare a apelor industriale uzateParametrii apei bruteApa rezultată în urma proceselor de decapare a rulourilor din oţel inoxidabil (liniile

APH şi APC) are urmatorii indicatori chimici.

Indicator deanaliza

Concentratiemedie apa bruta

Valoaremaxima

Metoda deanaliza

pH 2.92 5.3 SR ISO 10523-97

Cr6+ 8.94 10.25 STAS 11083-98

Cr3+ 20.72 32.25 STAS 11083-98

Ni2+ 17.21 23.84 STAS 7987-67

Feionic 294 416 SR ISO 6332-96

NO3- 723 860 STAS 8900/1-71

Cl- 339.03 865.05 STAS 8663-70

F- 305.5 370 STAS 8910-71

Ca2+ 415.5 1122.24 STAS 3662-90

80



Surse de contaminare a apelor industriale

1. Linia APH (linie continua de tratament termic şi decapare mecanică şi chimica a benzilor din oţel inoxidabil laminate la cald)

●Bazin decapare:

Soluţie de decapare :- HNO3 = 7 – 10 %- HF = 1 – 3 %- Temperatura baie : 50-600C

●Bazinul de spălare după decapare2. Linia APC (linie continuă de tratament termic şi decapare chimica a benzilor din

oţel inoxidabil laminate la rece):● Baia de săruri topite:

-NaOH 65%;-NaNO3 25%;-NaCl 10%;

-Temperatura 450-5000C;● Bazinul 1 de decapare electrochimică:Soluţie de decapare :-HNO3 = 7 – 10 %-Temperatura baie : 50-700C-Amperaj electroliză : 1000-3000 Amperi.-Bazinul de spălare după decapare

● Bazinul 2 de decapare chimic:Soluţie de decapare :-HNO3 = 7 – 10 %-HF = 1 – 3 %-Temperatura baie : 50-60oC-Bazinul de spalare după decapare

Consumuri medii lunareLinia APC+Linia APH

Acid Azotic -137 tone;Acid Fluorhidric -31 tone;Sare Kohlene -25.2 tone ;

Diagrama flux a procesuluil de neutralizare ape acide

81



Etapele procesului de neutralizare ape acide1. Tanc ape uzate – În urma analizei chimice se determina pH-ul apei şi conţinutul de

Cr 6+. Se aduce pH-ul la 1.5÷2.5 cu acid sulfuric dacă este cazul şi apoi în funcţiede conţinutul de crom hexavalent se dozează sulfat feros în proporţie de 5.9kg lafiecare 1mg/l Cr 6+. După 15 minute de la dozare se face analiza de laborator şidacă conţinutul de crom hexavalent este zero apa se transferă în bazinul de

reducere1.2. Reducere 1 şi 2 – are loc precipitarea metalelor grele prin adăugare de lapte de var

(10%): în primul bazin se dozează lapte de var pana la un pH 6÷7 şi apoi în bazinul2 pana la pH 9÷10. Fiecare bazin dispune de cate un pH-metru, dozarea făcându-seautomat.

3. Sedimentare 1 şi 2- soluţia este transferată în aceste bazine unde are locsedimentarea precipitatului iar apa limpede este colectata pe rigolele din parteasuperioara şi transferată în bazinul de neutralizare.

4. Îngroşător – Precipitatul din reducere 1 şi 2 este transferat în acest bazin unde areloc o noua sedimentare.

5. Filtrele de şlam - din îngroşător apa este adusa la filtre unde are loc separarea precipitatului (şlamului). Apa rezultata se reîntoarce în îngroşător, iar şlamulrezultat este transportat la haldă.

6. Filtrul 1 şi 2 - Apa colectată în bazinul de apa limpede este trecută prin aceste filtre pentru reţinerea suspensiilor rămase în apa.

82



7. Bazin de neutralizare - se face neutralizarea apei filtrate cu acid sulfuricconcentrat 98% (în vederea aducerii la un pH între 6.5÷8.5). Dozarea se faceautomat în funcţie de pH-ul impus.

8. Bazin apa tratată - apa neutralizata este deversată în acest bazin în vederea

evacuării la canal. Se fac analize de laborator pentru determinarea componentelor din apa tratată.

Fig. 0000 Sistemul de neutralizare a apelor reziduale rezultate din procesul tehnologic alliniilor APH şi APC

Analize laborator – apa tratatăÎn urma analizelor efectuate în cadrul Laboratorului chimic s-a constatat depăşireaconcentratiilor medii ale azotaţilor, fluorului şi calciului peste limitele impuse în

autorizatia de mediu.

83



În situatia actuală apa trebuie retratată şi diluată în vederea incadrării în limitele impuse.

Indicator deanaliza

Concentratiemedie

ReglementariCMA

Metoda deanaliza

pH 8.03 6.5-8.5 SR ISO 10523-97Cr6+ 0 0.1 STAS 11083-98Cr3+ 0.24 0.7 STAS 11083-98Ni2+ 0 0.5 STAS 7987-67

Fetotal 2.11 5 SR ISO 6332-96NO3- 25 25 STAS 8900/1-71Cl- 124.4 500 STAS 8663-70F- 4.59 5 STAS 8910-71

Ca2+ 290.3 300 STAS 3662-90

Waste Water Treatment - Chromium ReductionChromium is a common surface coating and its discharge into water

poses a serious environmental hazard. Water containing Hexavalent

chromium is treated with a chemical reduction process. Ferroussulfate is added to the wastewater and the pH is lowered to 3.0 orless using acid (typically sulfuric acid). A retention time is usuallymaintained to ensure adequate mixing and reaction with the ferrous sulfate .

This process converts chromium from thehexavalent form to thetrivalent form.

The trivalent form can be treated similar to other metals and the effluent from thisprocess is treated with the other metals wastewater.

84



Fig. 0000 Sistemul de tratare a şlamuluiThe solids produced in the sedimentation stage are denoted as a sludgeand periodically removed. This sludge is sent to a dewatering stage toremove excess water and leave only solids. The water from thedewatering stage may not be completely free of metals and should bepiped to the waste water tank.

85



Fig. 0000 Turnul de tratare a gazelor acide

V. Rezultate şi discuţii

86



0 1000 20000 20 40 600 200 4 000 10 200 200 4000 10 200 0.05 0.10 20 40 600 2 4 6 8

0

1000

20000

20

40

600

200

400

0

10

20

0

200

4000

10

200

0.05

0.1

0

20

40

600

2

4

6

8

Fig. 3 Diagrama statistică a evoluţiei anuale a parametrilor efluentului evacuat şi corelaţia acestora(s-a utilizat funcţia gplotmatrix(dataanuala) in Matlab)

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000

p H

6.0

6.5

7.0

7.5

8.0

8.5

9.0

pH

87



0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000

M T S

20

25

30

35

40

45

50

55

60

65

MTS

CMA

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000

C o n c e n t r a t i a

0.00

0.02

0.04

0.06

0.08

0.10

0.12

0.14

Cr 6+

Fig. 10 Seriile cronologice ale parametrilor monitorizaţi ai efluentului industrial

88



VI. Concluzii şi recomandăriBibliografia consultată

Anexe

HG188/2002 – ANEXA 3NORMATIV privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi

orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002

Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţii de epurare.

Nr. crt. Indicatorul de calitate U.M.Valorile limită

admisibileMetoda de analiză5)

1 2 3 4 5

A. Indicatori fizici

1. Temperatura1) °C 35 -

B. Indicatori chimici

2. pH unităţi pH 6,5-8,5 SR ISO 10523-97

Pentru Fluviul Dunărea 6,5-9,0

3. Materii în suspensie (MS)2) mg/dm3 35,0 (60,0) STAS 6953-81

4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile(CBO5)3) mg O2/dm3 20 25,0STAS 6560-82SR ISO 5815-98

5.Consum chimic de oxigen - metoda cu dicromat de potasiu(CCO(Cr))3) mg O2/dm3 70 125,0 SR ISO 6060-96

6. Azot amoniacal (NH4+)7) mg/dm3 2,0 (3,0) STAS 8683-70

7. Azot total (N)7) mg/dm3 10,0 (15,0) STAS 7312-83

8. Azotaţi (NO3-)7) mg/dm3 25,0 (37,0)

STAS 8900/1-71SR ISO 7890/1-98

pentru apa de mare: STAS 12999-91

9. Azotiţi (NO2-)7) mg/dm3 1 (2,0)STAS 8900/2-71SR ISO 6777-96

pentru apa de mare: STAS 12754-89

10. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-

) mg/dm3

0,5SR ISO 10530-97SR 7510-97

11. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 1,0 STAS 7661-89

12. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600,0 STAS 8601-70

13. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 0,3 STAS R 7167-92

14. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 20,0 SR 7587-96

15. Produse petroliere6) mg/dm3 5,0SR 7277/1-95SR 7277/2-95

16. Fosfor total (P)7) mg/dm3 1,0 (2,0) SR EN 1189-99

17. Detergenţi sintetici mg/dm3 0,5SR ISO 7825/1-1996SR ISO 7825/2-1996

18. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0,1SR ISO 6703/1-98STAS 7685-79

19. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0,2 STAS 6364-78

20. Cloruri (Cl-

) mg/dm3

500,0 STAS 8663-7021. Fluoruri (F-) mg/dm3 5,0 STAS 8910-71

22. Reziduu fi ltrat la 1050C mg/dm3 2.000,0 STAS 9187-84

23. Arsen (As+)4) mg/dm3 0,1 SR ISO 6595-97

24. Aluminiu (Al3+) mg/dm3 5,0 STAS 9411-83

25. Calciu (Ca2+) mg/dm3 300,0STAS 3662-90SR ISO 7980-97

26. Plumb (Pb2+)4) mg/dm3 0,2 STAS 8637-79

27. Cadmiu (Cd2+)4) mg/dm3 0,2STAS 7852-80SR ISO 5961-93

28. Crom total (Cr 3+ + Cr 6+)4) mg/dm3 1,0STAS 7884-91SR ISO 9174-98

29. Crom hexavalent (Cr 6+)4) mg/dm3 0,1STAS 7884-91SR ISO 11083-98

30. Fier total ionic (Fe2+, Fe3+) mg/dm3 5,0 SR ISO 6332-96

89



Nr. crt. Indicatorul de calitate U.M.Valorile limită

admisibileMetoda de analiză5)

31. Cupru (Cu2+)4) mg/dm3 0,1 STAS 7795-80

32. Nichel (Ni2+)4) mg/dm3 0,5 STAS 7987-67

33. Zinc (Zn2+)4) mg/dm3 0,5 STAS 8314-87

34. Mercur (Hg2+)4) mg/dm3 0,05 STAS 8045-79

35. Argint (Ag+) mg/dm3 0,1 STAS 8190-68

36. Molibden (Mo2+) mg/dm3 0,1 STAS 11422-84

37. Seleniu (Se2+) mg/dm3 0,1 STAS 12663-88

38. Mangan total (Mn) mg/dm3 1,0STAS 8662/1-96SR ISO 6333-96

39. Magneziu (Mg2+) mg/dm3 100,0STAS 6674-77SR ISO 7980-97

40. Cobalt (Co2+) mg/dm3 1,0 STAS 8288-69

1) Prin primirea apelor uzate temperatura receptorului natural nu va depăşi 35°C.2) A se vedea tabelul nr. 1 prevăzut în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011 şi art. 7 alin. (2) din anexa laanexa nr. 1 - Plan de acţiune privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti.3) Valorile de 20 mg O2/l pentru CBO5 şi 70 mg O2/l pentru CCO(Cr) se aplică în cazul staţiilor deepurare existente sau în curs de realizare. Pentru staţiile de epurare noi, extinderi sau retehnologizări, preconizate să fie proiectate după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, se vor aplica valorile mai mari,respectiv 25 mg O2/l pentru CBO5 şi 125 mg O2/l pentru CCO(Cr).4) Suma ionilor metalelor grele nu trebuie să depăşească concentraţia de 2 mg/dm 3, valorile individualefiind cele prevăzute în tabel. în situaţia în care resursa de apă/sursa de alimentare cu apă conţine zinc înconcentraţie mai mare decât 0,5 mg/dm3, această valoare se va accepta şi la evacuarea apelor uzate înresursa de apă, dar nu mai mult de 5 mg/dm3.5) Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare.6) Suprafaţa receptorului în care se evacuează ape uzate să nu prezinte irizaţii.7) Valori ce trebuie respectate pentru descărcări în zone sensibile, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 1la hotărâre - NTPA-011.

VII. Bibliografia consultată

90

monitorizarea apelor reziduale încărcate cu metale grele în scopul atenuării impactului asupra...

Documents