muzeul aman

Fatada Muzeului Aman

M U Z E U L A M A NMUZEUL. — Muzeul Aman este însâçi casa

artistului — interesantâ prin nobletea proportiiior,prîn stîlul simplu aproape italienesc, si ornamenteleîn teracotâ. Se pare câ însusi Aman a inspirâtdirect toatâ înfaptuirea lui. Apartamentul de jos,deschîs publicului, e actualul Muzeu.

De cum intri esti întâmpinat de un mobilier,vitrine, mese, ceasornic, scrinuri, în stilul Re-nasterii, sculptate de Aman. Multe din acesteopère poartâ chiar monograma lui. Acelas gânda câlâuzit sculptura pervazurilor la usî, iar înplafoane datorita pictorului sunt compositii mariîn ulei (în unele sali neisprâvite). Vitrourile re-prezentând pe Logofàtul Tâut si sotia sa suntcompuse tôt dupa desenurile lui Aman.

Sa ne oprim la pictura muralâ pe care artîstula executat-o pentru casa lui, Vom observa astfeiîn antreu (Sala VII) Bâtâlia delà Câlugâreni siîntoarcerea triumfalâ a lui Mihai Viteazul la Bucu-resti (fârâ îndoialâ inspirate de Bolintineanu),apoi în fundul sâlii panourile reprezentând ro-mantic « Triumful lui Apolon » — « Veritatea » si« Istoria » — iar deasupra usii din stânga în tonulunui basorelief de piatrâ surà e pictatâ Sculptura,pe când în dreapta în culoarea bronsului vechiu,Pictura. Tôt în aceeas sala Diana, Psyché, Muzicasi Poezia, complectea2a podoaba ?idului.

In aceeas încapere gâsim sub sticlà câteva dinîncercarile prime de gravurà aie artistului alâturide alte gravuri strâine si câteva micî bibelouri cei-au fost dragi. Sfatuesc pe cercetâtor sa încercea descoperi sub geamul unei biblioteci câtevadintre cârtile de prêt eu care îsi înfrumusetàcultura acest intelectual.

In marele atelier unde se pâstreasâ mobila desalon a artistului — un minunat covor vechiu, ta-pîserie de Beauvais — e o podoaba rarà deasuprausii, iar pe stàpânul de odinioarâ îl veti recunoasteîn bustul de Storck si în minunatul Autoportretcare pentru distinctia, armonia si sobra lui culoare,e pretuit de criticâ drept opéra de capetenie, înstilul lui Courbet.

O scenà istoricâ, un document nepretuit, ,e ta-bloul eu Proclamarea Unirei Principatelor si ale-gerea lui Cu^a Vodâ si în acelas înteles tablouJJurâmântnl pe Constitutie al M. S. DomnitoruluiCarol I- -ne reprezintà vâ^ut de contîmporan,- unait mare eveniment al neamului nostru. Toatepersonagiile acestor doua compozitiï sunt portretecredincioase.

Alâturî de portretul celor trei frati Aman, olucrare valoroasâ, e Portretul unui Egumen (rasaîn care a pozat modelul se mai gaseste în fundul

B O A B E D E G R A U

.fe

In gràdina artîstului

Prezentarea uneî sclave

ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN a6i

tanei si se aratâ ça o preocupare neostenitâ în:Convorbire dintre un turc si o cadànâ, Femeia euturban, Cadâna eu voal, Cadâna eu narghelea, Sul-tana la toaletâ, Cadâna., Muzica orientalâ, Sultanaeu mârgâritar,

Insfârsit, grupul de gravun intimiste cuprindecelé doua piese de câpetenie, adrnirabilul auto-portret si nu mai putin impresîonant, prin virtuo-Zitate, portretul mamei sale. Alàturi de acesteaCununia ortodoxâ, Bust de femeie eu pâlârie, Joculde cârti, La toaletâ, Grija, Lecturâ pe o baneàîn Cismigiu, evocatoare aie unei senine vieti orà-senesti.

Insfârsit, sala a Vl-a cuprinde desenuri în creion,în penîtâ, aquarele si sanghine.

Proiectele de desen pentru Sceptru, Coroana deotel si vulturii steagurilor, câteva documente delàasediui Sevastopolului, schîte de ofiteri si soldati, sivreo patruzeci de plâci de arama si zinc — pe care

Sultana la toaletâ

le-a gravât Amancelelalte sali.

originalele aquafortelor din

O ultimâ sâlita întunecoasâ sala a VlII-a, cuprindeunelte de gravura si de sculpturâ eu care Amansi-a réalisât opéra lui si teascul — presa — eu careartistul îsi tràgeà stampele.

Cel care încheie asîfel vizita muzeului, sa seopreasca la întoarcere în sala a Ill-a, în fata uneiadîn rarele aquarele aie artistului, probabil unadin primele opère în pragul copilâriei. E o opéraîntens emotionantâ prin puritatea simtâmântuluice aproape primitiv, însa eu ascutita observatie^

Auloportret

reda chipul bunicii artistului în racla veghiata defâcliî. Coltul de sal, lumîna mortii pe chipul bâ-trànei, osebesc aceastâ opéra eu originalitatea sispontaneitatea izvorîte din durere.

Dar muzeul Aman mai pastreaza taina unortablourî pe care publicul nu poate sa le vada,pentru cà sunt s;ugrâvite pe spatele tablourilorexpuse. Dintre acestea unul va trebui sa fie des-fâcut din lemn si dâruit privirii tuturor. E unadin celé mai frumoase opère aie lui Aman. In pen-umbra bruna un înterior de bisericâ înflorit euaurul a nenumârate lumânâri si candele într'omisterioasa si cucernica bogatie.

Muzeul Aman nu cuprinde decât o parte dinopéra acestuî suflet Creator, Va fi dat poate urma-silor sa întrezâreascâ marele lui gând, readunându-icucernic opéra.

M. TEISANU si ADRIAN MANIU

AMAN.— Theodor Aman, delà a carui nasterene desparte un veac, e un premergâtor al artelor,creator si însufletitor.

262 B O A B E D E G R A U

Ghicitoarea Preumblarea Sultanei

Cochetârie {Rochia eu turnurà) La toaletâ

ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN 263

Scoborà dintr'o famille de boeri olteni; studiide picturâ a facut în Franta, unde îi sunt amintîteînceputurile, prin anul 1855. Vom recunoaste la

Doî tîganî lâutari Tàrançâ din Mehadia

el influenta lui Eu-gen Delacroix (ori-entale) si Courbet(portrete), cum pen-tru G r i g o r e s c uscoala delà Barbisona avut o binefacà-toare î n r à u r i r ecâtva.

ïntors în tara, îiputem urrnàri me-diul intelectual,pen-tru înÇelegerea con-stiin|ei eu care Amana participât la re-nasterea civilisa-toare, prin toatâ ac-tivitatea artistica sisocialâ. Insemnâmportretele lui Eliade,Vâcarescu, Boliac si numeroase tablouri inspiratede Dimitrie Bolintineanu, aie carui versuri îi sunt

Lâpuçneanu

si închinate, mârtu-risind legâminte su-fletesti.

Chiar sim^ul pa-storal dîn care Aleosandri î n c e p e saculeagâ poezia popu-larà, îsi aflâ oglin-diri în o p é r a luiAman. Alâturi depictorul Satmari ta-tâl, Aman începusesa treacâ delà chi-puri boeresti si bâ-tâlii e r o i c e (felulHorace Vernet) spresubiectele rustîce ceaveau sa facâ glonalui Grigorescu. Careeu boi, ursari, ti-

ganci^ târânci, ciobani la mâmâliga sau dejugândboiï, sunt subiecte descoperite de artistul nostru.


Marna artistului O femeie mascata

sadit în sânge ça si fratele sâu,simt ctitoresc, de pe urma câ-ruia au început mu^eele. Delàel e pornita întemeierea pina-cotecii si primul salon (1862—1863). '

In picturâ faima lui e azimicsorata, din rîsipirea opere-lor sale de seama, si râmâ-nerea în amintirea multora, acreatiei mai putin isbutite, neis-prâvite, sau altérât conservate,Multe sunt însâ schitele fra-gede, ce odata vor fi sincèredocumente de artâ aie epocii.

Cuvântul nostru scurt tre-buîe sa p o m e n e a s c â totussculptura în lemn si arhitec-tura si fresca, eu care Amans'a îndeletnicit în treacat, do-vedind calîtâti armonioase; iarpagini din scrisorile lui aduc

Aman îsi are merïtul neuitat de întemeetor al o sensibilitate literarâ, El luptâ spre propriiÇcoalei Artelor frumoase (1859) si de a fi avut desâvârsiri (în picturâ nu se gaseà în tara pentru

T. Aman : Dama în negru


cel întors din cetatea luminâ, prilej de întrecere),si astfel trebuie sa întelegera nevoia interioarâ ce

Convorbire între un turc ci o cadânâ

îndemnà pe artist, sa fie amator al tuturor încer-cârilor de frumusete.

Constiinta lui Aman a isbutitsa deschîdâ drumuri pentru poli-tica de culturâ, cum o propovâ-dueste când dîrector al scoaleï deBele-arte proclama câ « arta mâ-soarâ înâltimea civili^atiei unuipopor » si tôt el sïmteà adâncaapropiere d i n t r e « frumos » si« moral ».

Sa nu uitam câ întâile decoraçiïromânesti, coroana de otel si ca-petele de steag, au luat fiintad u p a desenurile concepute deAman.

Apartine întâiului nostru Regemeritul de a fi ajutat trecerii laStat a locuintei pictorului, pre-schimbând amintirîle în învâtâ-minte.

Vom cîtà la rândul nostru din-tr'o scrisoare reprodusa în întâïulcatslog al muzeului, o fraza apictorului Aman ce zugraveste însusi crezul acestuiartîst: Pictura — « pune istoria în actiune, con-

serva patrîei portretele oameniior mari cari s'audevotat pentru tara, dâ scrierilor corp si culoaresi le împodobeste eu inspiratia imaginatiei picto-rului, care fiind artist, e tôt odatâ poet si creator ».Asa cum a definit-o, asa si e arta lui Aman. Acesteaîi sunt calitâtile si defectele. Nimerii nu ar puteàsâ-1 explice altfel.

Câ aceastâ sinceritate romanticâ e départe de unmisticism bîsantin, sau de alte curente ce suntsau vor mai fi, nu are importantâ. Prin ce a creiat,asa cum a creiat, Aman râmâne si trebuîe cinstitîn ce a vrut el bun sa fie, nu în ce am mai vreasâ-i pretindem.

Spre osebire de ce au scris al^n, am întâlnit adesla Aman expresive si emotionante schite, dacâ nuar fi de amintit decât luminoasa în duiosie, aquarelâ«bum'ca moartâ » si acea minunatâ gravura «por-tretul mamei artistului », iar alte ori o gracie demare maestru (vezi din gravuri «plimbarea sul-tanei, si <<rochîa eu malacof »). In ciclul ultimelorsale opère înecate în confectium comerciale, începsa scânteie iri^ari de impresiomsm, alâturi desicontrasicàtor, eu un simÇ rar al miniaturii fMeis-sonnier).

Dar Aman socotit la noi întâiul gravor, e rnaiaies pretuît pentru celé vreo 80 de plâcî de aramâsi zinc, pe care le-a sapât eu pasiune. Gravurafâcutâ de pictori e totdeauna pretioasâ prin ne-asteptate eliberâri de linii, pe care nu le îndrâznestemigâlosul artizan cànd se terne de a trece pesteînvâtâminte, Pictorii vor adâugà desenului sapât,un simt al culoarei, si aceastâ desmierdâtoare câl-durà se învedereazâ în izbânzile lui Aman. Opéralui a fost gravatâ între anîi 1870—1880. Pictorul

Scamatorul

M. Teisanu si eu cel ce semneazâ aceste rânduri aupropus Ministerului Instructiei ça plâcile gravate de


Aman si pâstrate în muzeu, sa fie curâtate de zgurà sitrase din nou eu mâna, la teascul pe care îl foloseàîn viatâ artistul. Làsàm tôt beneficiul câstiguluimuzeului Aman pentru îmbunâtatiri,

In osteneala noastrâ am avut bucuria ça prin

« Dunârea », Calul Domnitorului Carot I (1877)

aceastâ muncâ ce se prezintâ în conditiile pecare orice râsfoitor al albumului,scos în acest scop,le poate pretui, sa aducem la îndemâna celor ce iu-besc pe Aman, gravuri inédite si al-tele, ce, de mult epuizate, erau zadar-nic dorite de colectionarû

De netâgâduitâ importants îsto-ricâ, duioase icoane aie vîetii buni-cilor nostri, lângâ « flori aie Bosfo-rului » ivindu-se strâlucitoare graciafrancezâ din al III-lea imperiu, sibinevestindu-se pentru întâia oaràprivelistile românesti, eu pitoresculdelà noi din datinâ.

Cu o delicatete virtuoasâ, îmbi-natâ ades eu îndrâzne^e avânturi,Aman a înfâptuit în aceste paginicelé mai însufletite înârçâri, pe carele-a dat într'adevâr eu talent cin-stit si suflet mare, meritând dinpartea urmasilor o dragoste sfântàsi o recunoastere noua, în vremicând multi nâzuitori de faimâ nu a-jung, nici la stiinta artei, nici la ale-sele însusîri câte au fâurit talent viu,celui ce a închis ochii în 1891, bine-meritând recunostinta sî entuziasmul nostru.

De multe ori amintiri màrunte sugrâvesc maiadânc decât generalitàtile, chipul adevârat al uneipersonalitâti, legenda si anecdota poartâ un adevarmai simtit decât orice ait verdict rece. latâ decesocotim farmec, si chiar îndreptâtire acestor in-discretii.

Parul lui ondulât — negru ça pana corbului —abia în ziua înmormântarii a trâdat prietenilor cese apropiau sâ-i sarute fata, câ fusese vopsit anîdearândul, eu un mestesug pe care numai moarteaîl destâinuià. Atât tinuse la frumusetea tineretei.

Servitorii lui aveau poruncâ sa steargâpe tâlpi eu grije pe câti îi calcau pra-gul casei — elevi, prieteni, admiratorî —o distantâ socialâ împotriva murdâriei.Felinarul eu gaz din fata casei eràcurâtat din aceeas grijâ si strâluceàîntotdeauna ça nou. Incàltàmintea luiaveà talpa vopsitâ în negru lucios, iardeasupra atelierului de primire, îsi clâ-dise adevârata odaie de lucru, care to-tus, ça altâ ciudâtenie, aveà dusumelelezugrâvite în culoare albà ça fildesul.

Indrageà îmbrâcâmintea elegantâ —.'Vv. . . . , ! , asta fàceà parte din persoana lui —

: asa ça jiletca rosie a lui ThéophileGauthier, pentru cregul de izbândâ

.vT .̂. al romantismului entuziast.

Uneori — sa ni se ierte destâinuirea —se inspira în arta pe care o oficià eudemnitate si imens prestîgiu, din câte o

sàracâ fotografie; dacâ nu ça o mare umilintâartisticâ, din dorul romantic de a fi cât mai real.Insa gravuri si picturi în care a pornit delà pro-

La o seralà

zaica sensibilitate chimicà, au fost întrecute de sin-cerul lui avant sufletesc, singurul élément ce dàînsemnâtate artei, pentrucâ «aveà» si ceva din el.

In sarcofagul de sticlâ al unei vitrine goticepâstrà desigur nu de parada, câmâsi târânestî siouâ încondeiate, visând s'ar crede, taîna arteitârânesti. Alâturi o teasta de mort pe care a scris


amânuntit presupunerea localîsârilor de gândire,care au chmuit în Renastere pe cei mai mari.

Un desen de pe vremea când lucrà gravuriie,ne aratà priveliste pe fereastra atelierului; locul deazi al Ateneului, era maidan eu mlastine undetiganii pasteau bivoli, si se înfiripau circuri. Amà-nuntul dâ mai bine decât ami, depârtarea la carene aflâm de Aman.

Aveà desigur muite tipicuri si retete de artà,pentru câ asa se concepeà pe atunci taina meste-sugului, Nudurile trebuie sa aibe o anumita di-mensîune, tablourile o « compozitiune ». Toateacestea le numim azi brutal, conventionalism.

Ça sa întelegem nu numai prejudecâtile, ci siîntreaga atmosferâ, pe care trebuià s'o învingâinspiratia, încheiem eu o amintire povestitâ nouade pictorul Al. Satmari fiul:

In atelierul scoalei de Bele-arte, posa goala ofatâ din popor, si de câte ori maestruî Aman intràîn clasâ, fata se ridicà si veneà sâ-i sarute mâna.Erà ceva sfânt ça o închinare.

Aman vâzând câtâ bunâ cuviintâ are modelul,a chemat-o si acasâ. Çi-a pregâtit paleta care semai pâstreazâ în muzeu. Fata s'a desbracat, pic-torul închizând usor ochii a încercat sa schitezefâptura tânâruluî trup.

Dar îndatâ de dupa perdea ait glas pâzitor, sipe urma doi ochi cercetând încruntati în iscodire:

•—Toadere, m'ai chemat?— Nu, dragâ !Dupa câteva clipe aceeas aparitie:— Toadere, vrei o cafea?— Nu!— Dar poate ça feteî i-e sete ?— Nu!— Oricum, dacâ mai ai nevoie de ceva, mai

bine stau lângâ tine 1Incât la mostenirea lui Aman au fost gasite

multe tablouri neisprâvite, unele eu prîeteni ce îifac umbrâ când picteazâ, altele eu nuduri întrerupteîn schitare. . .

Pe una din gravuri se gâseste însa un nudde fata. E un desen adàugat în fugà, scris repedeparcâ si eu sânatoasâ voiosie.

L-am descoperit între postume.

ADRIAN MANIU

Cosul eu fragi

muzeul aman

Education