După o muncă asiduă înredactarea proiectelor, întocmireadosarelor şi a documentaţiilor so-

licitate, precum şi depunerea lor, acest în-ceputul de an 2018 vine şi cu veştile celebune pentru locuitorii comunei noastre.După ce am reuşit să accesăm fonduri eu-ropene pentru asfaltarea a 6,7 kilometri destrăzi comunale, în cele patru localităţiaflate pe teritoriul ad-ministrativ al comuneiMehadia: – Mehadia,Plugova, Valea-Bolvaşniţa şi Globurău.Contractul a fost sem-nat cu Agenţia pentruFinanţarea InvestiţiilorRurale, am făcut şiproiectul tehnic, ur-mând acum săeliberăm autorizaţia deconstrucţie şi avizelenecesare, după carevom scoate lucrarea lalicitaţie.

Zilele trecute am fi-nalizat tratativele zileletrecute am final-izat tratativele definanţare, împreună cu cei de la MinisterulDezvoltării Regionale şi Administraţiei Pub-lice, pentru un proiect similar, şi anume:modernizarea a aproape 4 km străzi co-munale, Aceste lucrări se adreseazălocalităţilor Mehadia şi Globurău. Pe datade 7 martie, am semnat la Bucureşti uncontract pentru modernizarea acestor 4km de străzi. Valoarea totală acestor lucrărieste de 5.764.957,19 lei.

Veştile bune nu se opresc aici – în ul-timele zile ale lunii martie, am semnat con-tractul de finanţare cu Ministerul Dezvoltării,derulat prin Programul Naţional pentru Dez-voltare Locală, pentru proiectul de mod-

ernizare şi extindere iluminat stradal încomună. Parte de cofinanţare are şiPrimăria Mehadia, cu finanţare de la buge-tul local al comunei. Această lucrareconstă în înlocuirea becurilor cu leduri,acestea având o lumină mai puternică şiun consum cu până la 70% mai mic decâtcel actual. Fiind comuna foarte mare,avem undeva între 400 şi 500 de corpuride iluminat, fi nalizarea acestui proiect

însemnând un consumde energie considerabilredus. Valoarea totală aacestui contract este de791.787,28 lei.

Un alt proiect, careurmează a fi semnatpentru finanţare, cuacelaşi Minister alDezvoltării, este cel pen-tru canalizare şi staţie deepurare la Plugova, ce seva derula tot prin Progra-mul Naţional pentru Dez-voltare Locală.Contractul urma a fi sem-nat tot in 7 martie, însăcâteva avize şi clarificări,

necesare a fi de-puse la dosar, au

împiedicat semnarea lui. Totul fiind rezolvatla ora actuală, clarificările trimise,considerăm că semnarea şi a acestui con-tract să urmeze în următoarele zile.

În numele edililor comunei Mehadia,mulţumesc cetăţenilor comunei noastrepentru încrederea acordată, asigurându-ică acţiunile noastre vor fi mereu îndreptatespre asigurarea unor condiţii cât mai bunede convieţuire şi în direcţia de-a asiguraprosperitate întregii noastre comunităţi.

Primar, Iancu PANDURU

VESTEA 1

ÎNCEPUT DE AN PROMIŢĂTOR ÎN REALIZĂRIPENTRU PRIMĂRIA MEHADIA

Simpozionul ”Serbările cetăţii” -Mehadia, ediţia a XI-a, 2018

19 ianuarie 2018 - eveniment marcant, devenittradiţie în comuna Mehadia (jud.Caraş Severin),Simpozionul ,,Serbările Cetăţii” a ajuns în acestan la cea de-a XI-a ediţie.

Desfăşurat, conform tradiţiei, respectând ro-taţia anuală prin participarea a fiecare dintrecele patru localităţi ce compun comuna Meha-dia, în acest an manifestarea a fost găzduită desatul Valea Bolvaşniţa, organizatori fiind, ca defiecare dată, Primăria comunei Mehadia, Liceul,,Nicolae Stoica de Hațeg” din Mehadia şi So-cietatea ,,Sorin Titel” din Banat, a scriitoruluiNicolae Danciu PETNICEANU.

Au răspuns invitaţiei primarului comuneiIancu PANDURU numeroşi oameni de culturăatât din Banat cât şi din areale limitrofe.

Lucrările simpozionului, axate în special pecele trei mari evenimente de actualitate: ziuapoetului național - Mihai Eminescu, centenarulMarii Uniri şi Mica Unire de la 24 ianuarie, aufost structurate în desfăşurare pe trei secţiuni:prezentare de comunicări, regal poetic şi mo-ment artistic.

Manifestarea a constituit o reuşită, mărturienumărul mare al celor prezenţi precum şi nive-lul elevat al comunicărilor, graţia şi talentul re-citatorilor, atât a poeziilor eminesciene, cât şi apropriilor creaţii, nu în ultimul rând, momentulartistic prezentat de elevii Liceului ”NicolaeStoica de Hațeg” din Mehadia.

Manifestarea s-a încheiat cu o ,,delectare gas-tronomică” oferită de organizatori.

Consemnează: Constantin VLAICU

2 VESTEA

Primarul Iancu PANDURU vorbeşte în deschiderea simpozionului

O prezenţă numeroasă, de la deschidere şi până la finalul simpozionului

Prof. Ana ZEICU prezintă aspecte ale creaţiei eminesciane

Comandor inginer (r), Nicolae POPA, prezentând expozeui,,Eminescu la Baziaş”

Prof. Pavel PANDURU vorbeştedespre pr.dr. Ion Sârbu șiProtopopiatul Mehadia

Tradiţionalul eveniment,S i m p o z i o n u l”Serbările cetăţii”, or-

ganizat de comuna Mehadia,Caraș-Severin, a ajuns la cea

de-a XI-a ediţie. Și aceasta, ca șiprecedentele ediţii, a fost unabogată în lucrări pe teme diver-sificate și deosebit de intere-sante.

Cea de-a XI-a ediţie a fostorganizată vineri, 19 ianuarie2018, prin grija PrimărieiComunei Mehadia, a Liceului”Nicolae Stoica de Haţeg”Mehadia și a Societăţii ”SorinTitel” din Banat, și s-adesfășurat la Școala din satulValea Bolvașniţei, într-o sală declasă caldă (la propriu și la fig-urat),devenită neîncăpătoare.

Oameni de cultură din Banat,dar și din alte zone, au dat cursinvitaţiei organizatorilor de aparticipa la acest deosebiteveniment, unul dintre eveni-mentele importante și cutradiţie ale acestei minunate co-mune, aflate în apropierea

orașului staţiune Băile Hercu-lane, într-un cadru natural de orarisimă frumuseţe și de orecunoscută bogăţie cultural-istorică și etnografică.

Gazdele eveni-mentului au fost,după cum ne-am obișnuit,harnicul și ini-mosul primarIancu Panduru,însoţit de viceprimar și mem-brii consiliuluilocal Mehadia,alături de scri-itorul NicolaeD a n c i uPetniceanu și

cadrele didactice ale instituţiilorșcolare gazde.

Simpozionul ”Serbărilecetăţii” ed. a XI-a a cuprinstrei părţi: în prima parte auavut loc susţineri decomunicări. Lucrările aces-tui simpozion s-au axat peevenimente recente și de ac-tualitate: ziua poetuluinaţional - Mihai Eminescu,centenarul Marii Uniri, MicaUnire sub AlexandruIoan Cuza, consemnări decărţi și reviste, precum șitradiţii etno-folclorice alezonei. ”Istoricul satuluiValea Bolvașniţa. Istorie.Învăţământ. Cultură. Cân-tec. Datini. Port” s-a intitu-lat comunicarea prezentatăde prof. Ionela MihaelaDomilescu. Preotul pensionarDumitru Bașulescu a prezentat

un scurt istoric al Bisericii dinValea Bolvașniţa; prof.dr. IulianLalescu a adus în atenţie olecţie de istorie cu privire la”Mica Unire în conștiinţabănăţenilor”; prof. Pavel Pan-duru a vorbit despre pr.dr. IonSârbu și ProtopopiatulMehadia (1910 – 1920); prof. Io-hanna Zimbran a prezentat olucrare pe tema ”Eminescu – ul-timul poet romantic al sec. XIX-lea”; comandorul Nicolae Popaa expus câteva lucruri intere-sante cu privire la ”Eminescu laBaziaș”; expozeul scriitoruluiNicolae Danciu Petniceanu s-aintitulat ”Societatea Românis-mul și Eminescu”; de aseme-nea, Gabriela Șerban aprezentat comunicarea ”MihaiEminescu - între preocupările

frumoase și importante ale Bib-liotecii ”Tata Oancea” din

continuare în pagina 4

VESTEA 3

Gabriela Șerban:

Simpozionul ”Serbările cetăţii” la Mehadia. Ed. a XI-a, 2018Simpozionul ”Serbările cetăţii” la Mehadia. Ed. a XI-a, 2018

Scriitorul Nicolae Danciu PETNICEANU, moderatorul Simpozonului,,Serbările Cetăţii” ed.a-XI-a

Gabriela Şerban, alături de Maria Rogobete, ValeaBolvaşniţa , Simpozionul Cetăţii 2018

urmare din pagina 3Bocșa”; prof. Anișoara Zeicu:

”Eminescu, Slavici și Caragialela Timpul”; eleva Ionela Măran:”Eminescu și Creangă la Ju-nimea”; eleva Larisa Rof despre”Eminescu și Slavici la Putna”, iarelevul Denis Feneșan despre ”Em-inescu și Slavici la Viena”.

Cea de-a doua parte s-a consti-

tuit într-un regal poetic. Poeţi veniţide la Timișoara, Lugoj, Târgu-Jiu,Calafat, Orșova au recitat și auîncântat publicul cu versurile emi-nesciene sau creaţii proprii. DănilăSurulescu, Ana Zeicu, Mia Ro-gobete, Silvia Hârceagă, sunt câţivadintre recitatori.

Cea de-a treiaparte a sim-pozionului a fostalocată actuluiartistic. Scenetede teatru oferitede elevi aiLiceului ”NicolaeStoica deHaţeg”din Meha-dia au pus încă odată pe tapetopera poetuluinepereche în co-

ordonarea prof. Iohanna Zim-bran.

Muzica și dansul popular auîncheiat o minunată și bogată zicultural-artistică, minuţios și atentorganizată, iar comuna Mehadiași satul component ValeaBolvașniţa au fost, din nou, laînălţime accentuând ideea pri-marului Iancu Panduru potrivitcăruia ”este important să necunoaștem istoria și strămoșii, săștim cine suntem și de undevenim, să izvodim dovezi careatestă spiritualitatea patrimonialăa unui loc de legendă numitMehadia.” 1

1Mehadia, vatră istorică milenară. Coord.N. D. Petniceanu. Timișoara: Gordian, 2007

.

4 VESTEA

Se pune întrebarea legitimă :cum a ajuns Eminescu la Baziaşşi ce a căutat el acolo?

Ca să putem răspunde în modcredibil, am cercetat Anul Dom-nului 1868, anul al doilea de lacreerea dualismului austro-ungar, când Banatul, inclusivBaziaşul, fusese inclus înocupaţie maghiară, existând din-tru început preocupareaautorităţii maghiare de catoli-cizare şi maghiarizare forţată aelementului etnic românesc şi in-terzicerea cu precădere a limbiiromâne în instituţii.

În consecinţă, ASTRA înTransilvania şi forurile culturalebucureştene au reacţionat princontramăsuri.

Una din măsuri a fost turneulartistic al Teatrului Naţional dinBucureşti, prin Transilvania şiBanat. O echipă de teatruîmpreună cu regizorul şi actorulMihail Pascaly, în iunie 1868,au demarat spectacolele la Sibiu,şi, după un sejur de câtevasăptămâni, a ajuns la Lugoj, înBanat, pentru o şedere de osăptămână. Au ajuns la începutde iulie 1868 şi au dat spectacolevreme de trei săptămâni, pentrucă lugojenii erau cunoscători şiiubitori de teatru, şi creaseră oatmosferă caldă, benefică, prim-itoare, cu serenade la actriţe şiserate dansante cu membrii tru-pei şi cu participarea breslelordin oraşul de pe Timiş: blănari,

cojocari, pantofari, cu daruri depreţ pentru actori.

Între membrii echipei se afla şipoetul Mihai Eminescu, înipostaza de sufleur, actor,traducător şi copiator de roluri,şi de secretar al trupei domnuluiMihail Pascaly. Eminescu s-aales cu o splendidă căciulăbănăţeană pe care o va purta cumândrie în anii de studenţie, laViena.

După Lugoj, trupa se opreştela Timişoara, unde susţine doar2-3 spectacole, după care vapleca la Arad. La Timişoara,doamna Matilda Pascaly naşteun băieţel, Andrei-Claudiu,botezat de

continuare în pagina 5

Program artistic - dans popular susţinut de elevi ai Liceului,, N.S.de Haţeg” din Mehadia

Comandor ing. Nicolae POPA: EMINESCU LA BAZIAȘ

urmare din pagina 4Andrei Mocioni, baron de Foeni,

şi de preotul Meletie Drăghici, înbiserica româno-sârbă “SfântulGheorghe” din cartierul Fabric.

La Arad, trupa Pascaly esteîntâmpinată de Iosif Vulcan, direc-torul revistei “Familia”, căci acestavoia să-l cunoască pe poetul MihaiEminescu, pe care îl debutase în“Familia” (nr.6 din 20 februarie1866) şi care devenise un reper po-etic.

Eminescu se întâlneşte cuVulcan şi îi înmânează poezia “Lao artistă”, poezie definitivată laLugoj, unde poetul se îndrăgostisede Maria Vasilescu, alintată de el‘’Mara’’, actriţă, pianistă şicântăreaţă a trupei Pascaly. Poeziava apărea în revista “Familia” pe 1septembrie 1868.

După câteva zile, artiştii părăsescAradul şi se îndreaptă spreTimişoara, de unde vor merge pen-tru ultimul spectacol, la Oraviţa.

La gara din Oraviţa au parte deo primire fastuoasă, cu 12 trăsuri,una pentru fiecare membru dintrupă, cu caii chitiţi cu procoviţe

colorate şi cu găitane la comote, şicu vizitiii în straie de duminică, cala paradă!

Oraviţa avea şi are cel mai vechiteatru din România, inaugurat în1817, în prezenţa împăratului şi aîmpărătesei de la Viena, teatrul dinOraviţa fiind o copie a teatruluivienez.

De la Oraviţa, echipa de teatruPascaly a călătorit cu trenul până laBaziaş, pe cea mai veche linie ferată

din România, a cărei construcţieîncepuse în 1848-1849, stagnatădoar de evenimentele Revoluţiei dela 1848/1849 în Banat. GărileOraviţa şi Baziaş sunt primele găriconstruite pe teritoriul românesc(între 1848-1854) de SocietateaCăilor Ferate Austriece, după pla-nurile şi studiile elaborate sub con-ducerea inginerului Karl Bach, carea mai realizat şi gările Răcăşdia,Vrămiuţ şi Gârliştea.

Manualul de geografie ne spunecă la Baziaş intră Dunărea în ţară.Altceva nu consemnează nicimăcar “Monografia Banatului” aavocatului Ion Lotreanu(Timişoara, 1935).

La volanul maşinii fiind Cdr.Popa Nicolae, investigator fiindNicolae Danciu Petniceanu, ammers la Baziaş, judeţul Caraş -Severin.

A existat dintotdeauna şi încă maiexistă o modestă colonie de suflete:poliţie, grăniceri, pescari şi vreo 5-7 familii.

Din investigaţii şi acte oficiale amaflat ce se întâmpla în anul 1868, şianume că la Oraviţa era CentralaMinieră din Banat, şi se transportaminereu, cărbune şi alte produseextractive la Budapesta şi Viena.Zilnic, în “Apus de soare” – nu-mele debarcaderului din Baziaş,soseau şlepurile şi vapoarele de laViena, Budapesta şi Belgrad. Ve-neau pasageri pentru Oraviţa, pen-tru Orşova. Se descărcau şi seîncărcau diverse mărfuri şi produseextractive.

Călătorii, care nu urcau în trenpentru Oraviţa, erau cazaţi în uniculhotel din preajma debarcaderului,un stabiliment somptuos, dupămoda vieneză, cu ruletă, cuorchestră de elită, cu pivniţe cu vin-uri selecte, cu o bucătărieexcepţională şi cu un personal deserviciu cu mănuşi albe şi papion!

Artiştii trupei Pascaly, sosiţi laBaziaş, volens-nolens s-au cazat lahotelul “Loyd”-proprietar Bauer,după ce avuseseră parte de o searăsuperbă, de care multă vreme îşi voraminti cu nostalgie!

Am folosit expresia volens-nolens,pentru că nu aveau altă variantă: va-porul poposea de la Viena, Bu-dapesta sau Belgrad, la debarcader,în “Apus de soare”, dar nu plecapână a doua zi, după masa deprânz. Ajungeau de asemenea în“Apus de soare” la

continuare în pagina 6

VESTEA 5

Ruinele Hotelului LOYD din Baziaş

Parohia Valea Bolvaşniţa, dupăcum aflăm din MONO-GRAFIA EPARHIEI

CARANSEBEŞULUI, că, de laMehadia, spre nord, cam la aceeaşidistanţă, ca şi Plugova, dar spre răsărit,este aşezată localitatea ValeaBolvaşniţa, după cum ne spune is-toricul Pesty şi că localitatea a luat nu-mele de la râul Bolvaşniţa”. Pe loculvechii cetăţi (la şoseaua naţională),după săpăturile făcute, se cunosc şiacum ruinele cetăţii, urme a unei bis-erici nu există, probabil credincioşiimergeau la Mehadia.

Biserica actuală a fost zidită prinanul 1700, (după alţii, 1792-1796)din piatră şi cărămidă în stil barocvienez, cu un singur turn, acoperit cutablă galvanizată, restul cu ţiglă. Boltaeste semicilindrică. A fost pictată înstil bizantin de pictorul Achimescudin Caransebeş, în 1835, cu o picturăslabă, sfinţită de ep. EmilianKenghelaţ, al Vârşeţului.(A fost bisericădin lemn - N.D.P.)

Se ştie precis că parohia a fostvizitată între 1799-1801 de ep. IosifIanovici de Şakabent. (Însoţit de PaulIorgovici, secretar şi jurist - N.D.P.)

Clopotele vechi au fost luate înPrimul Război Mondial, şi au fost în-

locuite cu unul de oţel, turnat laReşiţa în 1917, şi cel din bronz, în1922, la Bucureşti.

Biserica poartă hramul Sf.M.M. Gheorghe.

Casă parohială nu există. În09 noiembrie 1959, s-a începutsăparea temeliei casei, care îndouă săptămâni s-a zidit (Pr.Mihail Basovici). La 07 aprilie1961, s-a demolat în favoareazidirii actualei şcoli.

Reparaţii mari s-au făcut înanii 1864, 1900 şi în 1922, cânds-a spălat iconostasul.

În 1948 s-a reparat exteriorul,iar turnul a fost acoperit cutablă galvanizată. În 1970, s-arefăcut exteriorul şi s-au schim-bat uşile şi ferestrele (Pr. Nic.Cojocaru).

În anii 1986-1987, s-a retencuit in-teriorul pentru pictură şi s-a pictat în1990 – 1991 de pictorul TeodoraSterescu Cican, din Timişoara (Pr.Başulescu Dumitru).

Biografia preoţilorPrimii preoţi care au servit parohiei

Valea Bolvaşniţa, au fost: MIR-ULESCU DOBROMIR, căruia i-aurmat MIRULESCU GHEO-RGHE, ambii fii de plugari din local-

itate, înainte de 1824. Alte amănuntenu sunt. Urmează GROZAVESCU

TOMA, venit din Plugova.În anul 1824, preot a fost VASILESCU

ILIE, fiu de plugar, după moartea acestuiaa urmat nepotul său, VASILESCUGRIGORIE. Studiile teologice le-a făcutla Vârşeţ. A încetat din viaţă în 1896.

Urmează preotul VĂLEAN MICSĂ,din Cornea.

După acesta, urmează TĂTUCUPAVEL, din Iablaniţa, între anii 1857-1860.

continuare în pagina 7

6 VESTEA

urmare din pagina 5

Orşova, unde se repeta situaţia: erau cazaţi la hotel-restaurant “Imperial”, din preajma pontonuluidunărean… Aici, la hotelul “Loyd” din Baziaş apoposit Carol I în 1866. În acest hotel a petrecutprima noapte pe teritoriul României.

Astăzi, la Baziaş, se mai văd rămăşiţele zidurilorrenumitului local “Loyd”, urmele liniei ferate însă s-au pierdut sub pământ, iar în locul debarcaderului s-a ridicat o cabană pentru turişti şi amatorii de peşte.Cabana se numeşte “Apus de soare”. Martori suntcopacii seculari din preajmă, care erau şi pe vre-mea lui Eminescu. O, tempora!

P r. D u m i t r u B A Ş U L E S C U :

B I SER ICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ D IN VALEA BOLVAŞN IŢAB I SER ICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ D IN VALEA BOLVAŞN IŢA

urmare din pagina 6Urmează VASILESCU GRIG-

ORIE, 1860-1862, când a încetat dinviaţă, parohia fiind administrată depreotul VLĂDUCEANU CON-STANTIN, din Plugova (1897), pânăla venirea noului preot, ZAHARIA

GROZAVESCU, în anul 1897 (16noiembrie, născut în Globul Craiovei,la 15 septembrie 1873) - şc. Primară înGlobul Craiovei, studiile secundare înCaransebeş, urmează trei ani cursuripedagogice în Caransebeş, apoi trei aniînvăţător în Valea Bolvaşniţa. Studii teo-logice în particular şi a fost hirotonitpreot le 02 noiembrie 1897 de ep.Nicolae Popeea. A păstorit 48 de ani şia încetat din viaţă la 10 iulie 1958.

După pensionarea pr. GROZA-VESCU, este instalat pr. SINEVICINICOLAE, fost pr. în localitatea Boro-gani, judeţul Cahul. A terminat semi-narul din Chişinău, căsătorit cu MariaPopov, a avut doi fii: Victor şi Nicolae.A fost hirotonit pr. în Ismail de ep. Ius-tinian Ticulescu.

În 1944, s-a refugiat la Băile Hercu-lane, de unde a fost numit pr. în ValeaBolvaşniţa, la 04 noiembrie 1945.

În anul 1957, mai 12, vine noul hiro-tonit SABIN BOLOLOI, dinGârbovăţ (Gârboţ), fiu de preot,licenţiat în teologie (I.T.U.S.). Păstoreştepână la 01 mai 1958, când e transferatla cerere în parohia Milcoveni.

Urmează ca pr. MIHAIL BOSO-VICI, transferat de la parohia Chizdia(Lipova). Născut în loc. Boian(Cernăuţi) în 1913. Liceul şi facultateala Cernăuţi. Din cauza războiului(1944-1945), vine în Banat, laDomaşnea şi administrează filiaCănicea (06 august 1945-iulie 1949).La 01 iunie 1959, este transferat la V.Bolvaşniţa, unde păstoreşte până la 15octombrie 1961, când e transferat laBouţari.

Din acea dată, parohia esteadministrată de către pr. IONURECHEATU, din Mehadia, până 01iulie 1963.

Din această dată, parohia estepăstorită de către pr. NICOLAECOJOCARIU, venit de la parohiaOgradena (MH).

În timpul păstoririi, a întreţinut sfân-tul locaş, s-a retencuit exteriorul sf. bis-erici, s-au schimbat uşile şi ferestrele,etc.

Odată cu ieşirea la pensie, în august1977, se retrage, împreună cu soţia, laŞimian (MH), unde îşi construiesc ocasă. A păstorit parohia V. Bolvaşniţatimp de 14 ani.

După ieşirea la pensie a preotului N.Cojocariu, parohia a fost administratăde pr. Dumitru Başulescu (subsem-natul), fiul parohiei din părinţi Dumitruşi Ana. Născut în anul 1952, iulie 18.Şcolă primară în localitate. Am absolvitseminarul teologic în Caransebeş, înanul 1974. În urma examenuluisusţinut la I.T.U.S., am fost declarat pro-movat. Stagiul militar, de nouă luni, l-am făcut la Dej. Primii doi ani aifacultăţii din Sibiu, i-am făcut la zi,1975-1977. În luna iulie, 18 şi 20, amfost hirotonit preot pentru parohia V.Bolvaşniţa, de către Î.P.S. Dr. NicolaeCORNEANU, Mitropolit al Banatu-lui, în catedrala Timişoara. Anul III şi IVde facultate, i-am făcut la F.F.

În timpul păstoririi, s-au refăcutzidurile care împrejmuiesc curtea bis-ericii. S-a împrejmuit cimitirul cu gardmetalic. În anii 1986-1987, s-a dat jostencuiala din interiorul bisericii şi s-a re-tencuit pentru pictură. În anii1990-1991 se pictează interiorul Sf. Bisericide către D-naTeodora Sterescu Cican.S-au schimbat scaunele (Jeţurile), s-apus gresie în biserică, s-au turnat scărileîn curtea Bisericii, s-a înlocuit ţigla depe Sf. Biserică, s-a vopsit turnul.

Biserica a fost sfinţită de către P.S.Dr.LAURENŢIU STREZA în data de 18oct.1998.

După 27 ani şi 7 luni de păstorire, m-am pensionat pe caz de boală la 26dec.2004.

Din această dată parohia a fostadministrată de Pr. Başulescu şi pr. din

Mehadia Danci Zărescu Petru Ciprian.Începând cu data de 2 noiembrie

2006, parohia este administrată de noulpr. Cristescu Nicolae Mihăiţă, trans-ferat de la parohia Dalci (prot.Caransebeş). De loc din GlobulCraiovei, absolvent al Seminarului şiInstitutului Teologic. În timpulpăstoririi a preotului Cristescu, s-aumontat jgheaburile la Sf. Biserică, s-apus în funcţiune centrală termică cumagazie pt. lemne, s-au schimbat uşileşi ferestrele cu termopan, s-au pus uşiîmpărăteşti sculptate şi pictate şi altelucrări.

Biserica a fost resfinţită de cătreP.S.Ep. Dr. Lucian Mic.

Pr. Cristescu şi-a dat demisia în iunie2012.

În acelaşi an, 2012 lună iunie, ca pr.alparohiei V.Bolvaşniţa vine Pr. GabrielEmil Băbuţ care poartă de grijă de celenecesare parohiei.

Păstoreşte până la 1. Oct.2013.Prin transfer de la parohia Valea Păi,

unde a slujit 2 (doi) ani, la data de 10noiembrie 2013, la parohiaV.Bolvaşniţa vine Pr. Sârbu Solomon,fiu al parohiei Cornea (C-S) avândstudii superioare.

În perioada păstoririi, se străjuieşte săcumpere o casă, care după reparaţiile şizugrăvelile necesare, devin într-adevăr„CASĂ PAROHIALĂ”.

Reface o parte din pictura Sf. Bisericicare din cauza igrasiei se deteriorase,drenaj în jurul bisericii, introduce apăîn Sf. Biserică, ridică o troiţă sculptată încurtea Sf. Biserici, se zugrăveşte exteri-orul Sf. Biserici, se fac reparaţiile nece-sare unde e nevoie.

Sfânta Biserică a fost sfinţită în inte-rior de către P.S. Lucian Mic, Ep.Caransebeşului la 30 Octombrie 2016.

Pr. pensionar Dumitru BAŞULESCU19 ianuarie 2018

VESTEA 7

8 VESTEA

Feneșan DenisLiceul Tehnologic ” Nicolae Stoica de Hațeg”Clasa a X-a

La 15 martie 1876, vedealumina tiparului, la București,primul număr al revistei Tim-pul. Ziar al puterii conserva-toare, Timpul avea să devină,în scurtă vreme, odată cu in-stalarea liberalilor la putere,principalul ziar de opoziție.Conducerea publicației îi fus-ese încredințată scriitorului șigazetarului Gr.H. Grandea, ur-mând ca, la începutul anului1877, direcțiunea gazetei să fiepreluată de Titu Maiorescu.Publicația a apărut la începutcu subtitlul Ziar politic, comer-cial, industrial și literar.

Gazeta avea în redacție treinume grele în epocă: Emi-nescu, Caragiale și Slavici. Ceitrei au făcut din publicațiagrupării conservatoare unadintre cele mai importantepublicații ale vremii. Articolelepolitice, semnate inițial deGr.H. Grandea, neagreat în cer-cul Junimii și al Convorbirilorliterare, sunt încredințate ulte-rior de Maiorescu lui Slavici.La insistențele acestuia,Maiorescu și Iacob Negruzzi,care doreau o nouă orientare aziarului, Mihai Eminescupărăsește postul de bibliotecarde la Iași și se angajează caredactor la Timpul, spresfârșitul lunii octombrie 1877.Vreme de șase ani, Eminescupublică fără semnătură, cupuține excepții, articolepolitice, cronici interne și ex-terne, note, recenzii și studii.Venirea poetului în redacție seface simțită în calitatea și vari-etatea articolelor: partea

literară a publicației seîmbunătățește considerabil,sunt publicate articole de soci-ologie, istorie socială, analiză astărilor politice din țară și dinafară. La puțin timp dupăvenirea lui Eminescu înredacție alături de Slavici, vineși Caragiale.

În toamna anului 1868Caragiale era elev la cursul dedeclamațiune al lui CostacheCaragiale. În acest an, Emi-nescu, intră în trupa lui deteatru. Văzând în el un copia-tor de texte excelent, cu unscris impecabil, și iubitor deteatru, Costache Caragiale îlangajază ca sufleor și copist laTeatrul Național. Soarta faceca acum să se întâlnească ceidoi mari scriitori, Caragiale șiMihai Eminescu.Acum în această sesiuneteatrală dintre anii 1868 și1869 s-a înfiripat marea lor ca-maraderie. Peste toate deose-birile de temperament, carevor fi fost net conturate, îi va fiunit o egală pasiune pentruliteratură.

Chemat de Eminescu, Cara-giale intră redactor la Timpulîn primăvara anului 1878 și varămâne până în primăvara an-ului 1881. Eminescu a fost celcare a pledat pentru angajarealui Caragiale la ”Timpul”. «Nuexistă în Bucureşti un om maicapabil în ale gazetăriei şi arteica I. L. Caragiale!»“, ar fi spuspoetul despre prietenul său,după cum notează B. Jordan şiLucian Predescu, autorii cărţii„Tragicul destin al unui scri-itor“, apărută în 1939. Cei doiau revoluţionat redacţia ziaru-lui „Timpul“, schimbândmodalitatea de lucru, mânaţide pasiunea pentrumeşteşugul cuvintelor.

Chiar dacă numele celor treinu figurau pe frontispiciulziarului, ei purtaurăspunderea materialelor pub-licate în paginile Timpului. I.Slavici colaborează cu proză,recenzii și note, I.L. Caragiale,cu articole de fond, precum„Naționali liberali” (29 martie1878), „Liberalii și conserva-torii” (8 aprilie 1878), „Ce estecentrul?” (14 noiembrie 1878),cu reportaje parlamentare,știri interne și externe, note,informații și cronici teatrale.Eminescu, la rândul său,devine responsabil de paginilede politică internă și externă.Scrisul eminescian depășeștedoctrina conservatoare, jur-nalistul manifestându-și liber-tatea de a da glas convingerilorpolitice, chiar și atunci cândacestea nu rezonau cu politicacelor care susțineau financiargazeta. Poetul dă strălucireTimpului, făcând din acestaun etalon al scrisului jurnalis-tic în epocă. De altfel, eracurentă în acea perioadă pre-luarea textelor din gazeta con-servatoare în celelaltepublicații ale vremii. Pe de altăparte, polemica cu redactoriide la Românul a făcut la vre-mea respectivă deliciul con-temporanilor, care asistau laduelul ideatic a doi dintre ceimai cunoscuți jurnaliști aivremii.

Originalitatea ideilor expri-mate de poet în paginile de ziarîși află rădăcinile în vastaexperiență de lectură și în put-erea creatoare ale autorului,dar, fără îndoială, și în atmos-fera particulară ce caracterizaredacția Timpului. Paginile dememorialistică lăsate deSlavici și Caragiale ne ajută să

continuare în pagina 9

Caragiale și Eminescu la ziar ul TimpulCaragiale și Eminescu la ziar ul Timpul

VESTEA 9

urmare din pagina 8refacem starea de spirit șirelațiile speciale dintre gaze-tari. Despre prietenia dintreEminescu și Caragiale, Slavicinotează: „Doi oameni în multeprivințe foarte deosebiți, carese căutau unul pe altul și sebucurau când puteau săpetreacă un ceas, douăîmpreună. Era o plăcere nunumai pentru dânșii, ci și pen-tru orișicine care vedea cumpetrec împreună” (Ioan Slavici,Amintiri: Eminescu, Creangă,Caragiale, Coşbuc, Maiorescu,Editura Minerva, Bucureşti,1983, p. 157). Chiar dacă de-osebirile de structură eraufoarte mari ‒ unul iubeasingurătatea, pe când celălaltprefera compania prietenilor,unul vedea în trebuințeleomenești sursa tuturorsuferințelor, pe când celălaltconsidera că satisfacereaoricărei trebuințe constituie oplăcere, ceea ce i-a apropiat,spune Slavici, era, înainte detoate, cultul formei. „Țineauamândoi să-și cetească

împreună scrisa mai nainte dea fi dat manuscriptul la tipar.

Colaborarea lui Caragialela „Timpul” s-a prelungit dinprimăvara anului 1878 până lamijlocul anului 1881, când atrebuit să părăsească redacția,silit din motive pe care numaiel le cunoaște. Primul conflictdeschis cu Eminescu a fostatunci când Caragiale a sus-tras nişte actecompromiţătoare din sertarulziarisului Eminescu. După optzile de absenţă din redacţie,Caragiale este numit inspectorșcolar. Numit revizor şcolar pecircumscripţia Neamţ-Suceava, I. L. Caragiale oasaltează pe Veronica Micle, cuatenţiile lui . Nu l-a iertat însăniciodata pe Caragiale pentrucomportarea sa şi i-a cerut sărestituie scrisorile primite dela Veronica.

Orientarea pe care Emi-nescu o imprimă Timpului, decritică severă a stării de lucruridin țară, va trezi nemulțumireaconservatorilor, care îl vor în-locui pe poet din funcția deredactor-șef. După înlocuirealui din funcția de redactor-șef

cu I.A. Cantacuzino, în febru-arie 1878, Eminescu continuăsă scrie la Timpul până în feb-ruarie 1883, cânddemisionează, motivându-șigestul prin faptul că nu fuseseconsultat la numirea înredacție a lui N. Basarabescu.

Scena în care Caragiale aaflat despre primul acces denebunie al prietenului său dintinereţe, Mihai Eminescu a fostredată de Titu Maiorescu în Ju-rnal: „Duminică, 26 iulie 1883.Înnebuneşte Eminescu. Abinecuvântat cu ochii aţintiţiîn zid pe doamna Maiorescu şipe d-ra Livia, l-a strâns în braţepe domnul Maiorescutremurând din toată firea. Veniapoi Caragiale, la dejun, la noi,aflând despre Eminescu în-cepu să plângă”.

Când cei doi s-au revăzut,câţiva ani mai târziu. Amintir-ile din vremea prieteniei de la„Timpul” au fost mai puternicedecât cele din perioadatrădării, mintea tulburată deboală a lui Eminescu uitândepisodul infidelităţii.

Măran IonelaLiceul Tehnologic ” Nicolae Stoica de Hațeg”Clasa a X-a

Specificul național se

manifestă în toate compar-timentele operei lui Emi-

nescu, în forma cea maievidentă prin inspirația din

folclor, despre care G.Călinescu spunea că

reprezintă "componenta ceamai naționala a universalității

lui Eminescu".

Mihai Eminescu a lăsatposterităţii o operă diversă,care cuprinde poezii, teatru,publicistică şi traduceri.Poeziile au la bază mai multeteme şi motive de largăinspiraţie istorică, filosofică şisocială.

Marile teme ale creaţieieminesciene au fost analizatede George Călinescu în Operalui Mihai Eminescu, lucrareîn cinci volume, apărută întreanii 1934-1936. Ele se

clasifică în trei mari coordo-nate, care reprezintă înacelaşi timp şi sursele deinspiraţie ale creaţiei emine-sciene: istoria, natura şi fol-clorul. Pe lângă acestea maiîntâlnim şi alte teme abordatede Eminescu în operă sa, pre-cum cosmogonia, iubirea şitema geniului.

Folclorul a constituit unpermanent izvor de inspirațiepentru marele nostru poet.

continuare în pagina 10

Mihai Eminescu și folclor ulMihai Eminescu și folclor ul

10 VESTEA

urmare din pagina 9Nici un alt scriitor român

nu a fost convins mai multdecât Eminescu despreimportanța folclorului pen-tru creația cultă. Eminescu aprelucrat și valorificatcreația populară. Inspirațiadin folclor este una dintrăsăturile caracteristice aleRomantismului. Impulsulcătre folclor a fost dat demarele filosof german Jo-hann Gottfried von Herder.Tot în Romantism au fostpuse bazele folcloristicii, cadisciplină. Dintre toatespeciile, Eminescu a fostatras cel mai mult de basm.Romanticii germani au creatbasmul cult, pe care-l consid-erau un gen suprem, sintezafilosofiei cu poezia. Prin"Făt-Frumos din lacrimă"Eminescu a creat basmulcult românesc. Cele maimulte dintre poemele emine-sciene au structura unuibasm cult. "Luceafărul",care-și are punctul de ple-care în basmul popularromânesc, "Fata din grădinade aur", "Povestea maguluicălător în stele", "Călin, filedin poveste", "Strigoii",chiar și "Memento mori" areuneori aspecte de basm.

Garabet Ibrăileanuspunea că: "Eminescu a pre-lucrat dorul popular și acreat noi variante de dor",cum sunt "dorul de moarte"și "dorul nemărginit".Distanța de la poeziapopulară la poezia lui Emi-nescu este echivalentă cudistanța de la muzicapopulară la muzicasimfonică. Eminescu face

muzică simfonică în ver-surile sale. George Calinescuspunea că prin romanțelesale Eminescu "propunelăutarilor adevărate simfoniibeethoveniene".

Influența metricii popu-lare se observă mai ales înpoezii ca "Revedere", "Ce telegeni" și "La mijloc decodru". Același Calinescuafirma că în aceste poeziiEminescu face "folclor sa-vant", adica recurge la met-rica populară pentru aexprima idei filosofice culte.Nu în ultimul rând specificulnațional se manifestă laEminescu prin limbă, prinidiomatic, Eminescu rămânecel mai mare creator delimbă din literatura noastră.În concepţia lui Eminescu,sursele folclorice ale litera-turii culte contribuie în modhotărâtor la definireatrăsăturilor proprii, a specifi-cului ei naţional: „... Oadevărată literatură, trainică- scrie el - care să ne placănouă, şi să fie originală pen-tru alţii, nu se poate întemeiadecât pe graiul viu al poporu-lui nostru propriu, petradiţiile, obiceiurile şi isto-ria lui, pe geniul lui. Tot ce-aţi produce în afară de geniulîntr-adevăr naţional nu vaavea valoare, şi trăinicie, nicipentru noi, nici pentrustrăinătate”.

Ceea ce aprecia Eminescuîndeosebi la poezia popularăera capacitatea ei de a găsi.expresia cea mai potrivită,mai simplă şi mai naturală a

unui gând sau a unui senti-ment: „Farmecul poeziei pop-ulare - afirma el - îl găsesc înfaptul că ea este expresia ceamai scurtă a simţământuluişi a gândirii. Lăsând la oparte tot ce este nenatural, eanu este decât limbasimţământului şi pentru caaceastă limbă să fie tot-deauna curată, adeseori serenunţă şi la rimă şicăutându-se cuvântul cel maiapropiat, nu se impune nici osilă la construirea versului”.

Influenţa populară esteevidentă în multe din poeziilelui Eminescu. Unele suntprelucrări folclorice cu adao-suri de rafinament în planulexpresiei sau al ideii(Revedere, Ce te legeni..., Lamijloc de codru...; cartea fe-ciorului de domn dinScrisoarea III etc.), altelesunt profund originale,sursa populară cunoscândtransformări esenţiale [Călin(file din poveste),Luceafărul].

În toate însă întâlnimacea îmbinareinconfundabilă între glasulpoetului şi glasul poezieipopulare, prin care Emi-nescu şi-a dobândit timbrulspecific. În această privinţă,George Călinescu făceaurmătoarea observaţie: „Ceamai mare însuşire a lui Emi-nescu este de a face poeziepopulară fără să imite, şi cuidei culte, de a coborî la acelsublim impersonalism popo-ran”.

VESTEA 11

Rof LarisaLiceul Tehnologic ” Nicolae Stoica de Hațeg”Clasa a X-a

Ioan Slavici şi Mihai Eminescu aufost pentru o bună perioadă de timpprieteni nedespărţiţi. Deşi complet

diferiţi, cei doi s-au înţeles atât de bineîncât au ajuns să locuiască sub acelaşiacoperiş. Slavici a fost unul dintre cei maimari admiratori ai poetului nepereche şicel care a lăsat posterităţii date preţioaseîn ”Amintiri” despre omul Eminescu, pecare l-a considerat un bun prieten.

Ioan Slavici l-a întâlnit pe Eminescu îniarna anului 1869 la Viena, unde amândoiurmau cursurile universitare. În luna sep-tembrie a acestui an Slavici a fost încor-porat ca „voluntar” la un regiment dinViena. Paralel cu stagiul militar Slavici faceaici şi studii de drept.Din primul moment, între cei doi viitorimari scriitori, s-a legat o prietenie.Eminescu îi va rămâne toată viaţa „prietenşi sfătuitor”. Amândoi sunt proclamaţi„membri definitivi” ai societăţii literare„România”, întemeiată încă din 1864 destudenţii români aflaţi la Viena. Un ”coptînainte de vreme”, aşa l-a văzut Slavici peMihai Eminescu care, deşi avea doar 20de ani, trăise până la vârsta studiilor uni-versitare o viaţă zbuciumată, umblând anide zile răzleţ ca sufleur în trupe de teatruşi care cunoscuse lipsurile, sărăcia şi părţileurâte ale vieţii. La cursul de economienaţională de la Facultatea de Filosofie,figura lui Eminescu printre sutele destudenţi străini i-a inspirat lui Slaviciapartenenţa la o altă naţionalitate. Albanezsau persian a crezut tânărul Slavici c-ar fifost studentul ”oacheş cu faţa curată şi rasăpeste tot, cu ochi mărunţi şi visători şi în-totdeauna cu un zâmbet batjocoritor pebuze”. După ce s-au împrietenit, pentruSlavici Eminescu a fost un nesecat izvorde ştiinţă, de înţelegere şi îndrumări bune.”E multă răutate în lume şi stricăciunea seîntinde mereu”, îi spunea în studenţieEminescu lui Slavici, scârbit de ceea cevedea în jurul său. Tânărul poet era unnaţionalist ”până în cel mai aspru înţelesal cuvântului” şi foarte pornit spreintoleranţă când venea vorba de naţiaromână şi România.

În lucrarea ”Amintiri”, Ioan Slavici alăsat posterităţii date importante despre

felul de a fi al marelui Eminescu. Scriitorulera fascinat de felul în care citea prietenulsău. Eminescu citea cu o repeziciune uim-itoare, nu cuvânt cu cuvânt, ci cuprinzândcu privirea fraze întregi deodată. Nu îiplăcea să frecventeze bibiliotecile publice,ci să citească în tihna locuinţei salestudenţeşti. Eminescu, care la vremearespectivă traducea din Kant, a fost celcare l-a ghidat pe Slavici în lecturarea mar-ilor filosofi. În ciuda diferenţelor dintre ei,atât ca structură, cât şi ca temperament,poate şi ca formaţie, Slavici mărturisea în„Amintiri”: „Oricât de multe şi de mari arfi fost deosebirile dintre noi, erau câtevalucruri care ne legau pentru toată viaţa”,sau „se izbeau în noi amândoi una din alta,două lumi pornite din aceeaşi obârşie, dardesfăşurate fiecare în felul ei, una largă şiluminoasă, iar cealaltă strâmtă şineguroasă”.

Slavici a fost fascinat de la început deinteligenţa sclipitoare a lui Eminescu,dotat cu o extraordinară capacitate deînţelegere a universului, înzestrat cujocurile sclipitoare ale fanteziei, mani-festându-şi cu o impetuozitate clocoti-toare valoroasele sale convingeri.Scriitorul şirian mărturiseşte „Deodată cumine venise la Viena şi Eminescu al nos-tru. Ne-am întâlnit, ne-am făcut prietenişi vrând nevrând, tot pe el îl găseam cândvroiam să discut cu cineva, căci deşi eramai mic de ani, era mult mai mare caştiinţa, strivitor ca superioritateintelectuală şi mai presus de toate om cuinimă deschisă si totodată plină de căldurasfântă a celor aleşi” ( Fapta omenească).

Eminescu, student la Viena, visa săunească cele doua societăți studenteștiromânești de aici într-una singură. Ajutatde Slavici înfiinţează în anul 1871, Roma-nia Jună. Slavici a fost ales președintelenoii societăți. Cei doi au contribuit la or-ganizarea Serbării de la Putna din 15 au-gust 1871 a studenţimii române dinAustro-Ungaria. Plimbările lor filozofice,până noaptea târziu şi de multe ori pânăla apariţia zorilor unei noi zile i-au fost demare folos scriitorului şirian „Aşa a trecutiarna şi primăvara. Nu era zi fără ca să neîntâlnim şi toate orele libere ni le petre-ceam împreună. În urma străduinţelor luiam început să citesc româneşte; m-am de-prins încetul cu încetul cu rostirea literarăa vorbelor şi am scris, cum zicea el în

şirieneasca mea comedioara „Fata debirău”, apoi povestea „Zâna zorilor” şi încele din urmă studiul „Noi şi maghiarii”.Deoarece eu nu eram în stare să scriucorect, el îmi copia manuscrisele făcândîn ele corecturi cu multă discreţie, unele şile trimitea la Convorbiri literare, cu careavea legături”. (Amintiri)

La numai un an de la contactul cuSlavici, Eminescu a început să-l reco-mande lui I.Negruzzi, unul dintre fonda-torii Junimii „Eu cred că Slavici este unscriitor de viitor – îi scrie Eminescu redac-torului Convorbirilor literare. El cugetădrept, are idei originale şi va scrie foartebine când va mânui mai uşor limbaromânească”. Toate acestea i-au facilitat luiSlavici apropierea de revista Convorbiriliterare, unde la recomandarea lui Emi-nescu era aşteptat de toată lumea „Toţi pecâţi i-am consultat sunt de părere că tre-buie să vii la Iaşi” îi scria I. Negruzzi.Slavici era conştient tot timpul de imensulrol pe care l-a jucat Eminescu în viaţa sa şimai ales în cea scriitoricească. Încă dinvremea studenţiei avea despre marelepoet o imagine cu totul ieşită din comun„Eminescu a fost cel mai ştiutor dintre oa-menii cu care eu am avut în viaţa meamulţumirea de a sta de vorbă” (Amintiri).

Într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi,Slavici mărturiseşte „Felul gândirii sale măseducea şi nu mai puţin mă seduce formaîn care, se manifestă acest fel. Eminescueste o combinare armonioasă a trecutuluicu prezentul”.

Slavici l-a cunoscut şi l-a iubit peEminescu, ca nimeni altul. De aceea credcă este cel mai în măsură să-l caracterizezepe cel mai mare poet al neamului nostru:„Eminescu este dintre acei puţini oamenicare nu sunt meniţi a vieţui în societate,pentru că nu-şi află semeni… Este un omde felul în care natura nu produce decât înmomentele sale de preocupaţiune”.

Eminescu l-a învăţat pe Slavici să nujudece strâmb, să fie un luptător cuconvingeri statornice, un observatorsănătos, care uitându-se la oamenii din jur,fie că-i cunoştea, fie că nu, să le poatăcreiona figura, gesturile, atunci când eranevoie să-i aşeze ca eroi în vreuna dinoperele sale.

E m i n e s c u ș i S l av i c i l a V i e n aE m i n e s c u ș i S l av i c i l a V i e n a

12 VESTEA

Cu toţii lăsăm urme ale vieţuirii,ale trecerii noastre pe acestpământ, atunci când zilele

dăruite de Creatorul nostru se mistui-esc şi părăsim această lume. Amprentalor este diferită ca profunzime, ele se

regăsesc, în timp, mai multe sau maipuţine, funcţie de greutatea faptelorsăvârşite şi însemnătatea lor. Cele maimulte rămân, într-o primă etapă, înmemoria celor cu care am convieţuit,celor care ne-au (i-am) iubit, celor carene-au apreciat ţinutacomportamentală, vibraţia creatoare,în general - datorită valorii ce am dat-o existenţei noastre, apoi,corespunzător importanţei şi dimensi-unii lor, ele aderă unui proces de propa-gare în timp către posteritate.

Cele mai multe urme, ce ni se aratăazi, sunt ale celor ce au lăsatmoştenire rodul creaţiei, gândirii,muncii lor, materializate în creaţii lit-erare, artistice, ştiinţifice, etc., dar şiprin fapte măreţe, consecinţă a unorconvingeri ideologice, acestea stând labaza unor acte de bravură, ce au mar-cat cultura, istoria comunităţii într-unanumit areal (restrâns sau extins, după

caz). Întipărite în memoria posterităţii,

ele se perpetuează, într-un mod firesc,din generaţie în generaţie, de-a lungulunui timp mai îndelungat. Respectivulproces este derulat de membrii ei,

aceştia produc, la intervale de timp,manifestări culturale sau sociale, cuscop de rememorare colectivă:montare de busturi, plăcimemoriale, publicarea destudii ale vieţii şi operei, sim-pozioane, documentare, filmeartistice, etc.

Un astfel de fenomen, areloc, de un anumit număr deani, la Mehadia. El seperpetuează, an de an, graţiedevotamentului faţă de valo-rile noastre naţionale, aledomnului primar Iancu Pan-duru, având ca sprijin denădejde pe cel mai competentşi calificat în săvârşirea deacte culturale naţionale, scri-itorul Nicolae Danciu Petniceanu. Con-tinuând această râvnă, a marcăriievenimentelor şi a rememorăriipersonalităţilor ce au zămislit istoria

noastră, devenită, cum spuneam maisus, în ultimii ani o tradiţie în comunaMehadia, în data de 30 noiembrie 2017,la Mehadia a avut loc o nouă mani-festare memorială a unei personalităţimarcante - Generalul GHEORGHEDOMĂŞNEANU.

Desfăşurată la iniţiativa scriitoruluiNicolae Danciu Petniceanu, cu sprijinulşi implicarea Primăriei şi ConsiliuluiLocal al comunei Mehadia, prin primarIancu PANDURU, şi a Liceului TehnologicNicolae Stoica de Haţeg din Mehadia,prin director prof. Iancuţa Viorel, SIM-POZIONUL GENERAL GHEORGHEDOMĂŞNEANU a debutat cu dezvelireaunei plăci memoriale ,,General Gheo-rghe Domăşneanu”, pe faţada casei încare s-a născut şi a trăit în tinereţe. Cuo prezenţă mai puţin numeroasă,datorită vremii extrem de nefavorabile,la manifestare au participat circa 30de invitaţi, între care şi doi strănepoţiai generalului. Într-o mare de umbrele,aparţinând celor prezenţi, sub o ploaierece de toamnă, după dezvelire, placaa fost sfinţită de preotul paroh alMehadiei, Ciprian Danci. După

alocuţiunile celor implicaţi în produc-erea acestei manifestări, primarulIancu Panduru (având alături, ca invi

continuare în pagina 13

S I M P O Z I O N U L G E N E R A L G H E O R G H E D O M Ă Ş N E A N US I M P O Z I O N U L G E N E R A L G H E O R G H E D O M Ă Ş N E A N U

VESTEA 13

urmare din pagina 12tat de onoare, pe domnul deputat

Ion Tabugan), respectiv scriitorul Nico-lae Danciu Petniceanu, elevii LiceuluiNicolae Stoica de Haţeg din Mehadia,pregătiţi de doamna profesoară AnaZeicu, au prezentat un scurt momentartistic legat de momentul istoric de la1 Decembrie 1918-Marea Unire. Acestas-a încheiat cu istorica Horă a Unirii.

Facem precizarea căplaca memorială,montată, şi dezvelităazi, este un dar al pri-marului Iancu Panduru.Acest primar român, in-imos şi generos cumemoria înaintaşilor, seaflă azi la cea de-azecea placă ctitorită peraza comunei, subadministraţia sa ca pri-

mar al Mehadiei.Lucrările Simpozionului au continuat

cu cea de-a doua parte, în sala deşedinţe a primăriei Mehadia. De-schiderea a aparţinut, ca de obiceidomnului primar Iancu Panduru. Au luatcuvântul în faţa celor prezenţi, domnuldeputat Ion Tabugan, prof. PavelPanduru, actorul şi publicistul RemusFişcă, Gabriela Şerban-directoarea

Bibliotecii Orăşeneşti,,Tata Oancea” dinBocşa, prof. Ana Zeicu,publicistul GheorgheMirulescu, colegul nos-tru din redacţia VESTEA.Rolul de moderator alsimpozionului aaparţinut scriitoruluiN.D. Petniceanu,preşedintele Societăţii,,Sorin Titel” din Banat.

Între invitaţi a fost prezent şi rapso-dul popular Iosif Puşchiţă, domnia saa delectat auditoriul cu câteva dintredoinele sale.

Acţiunea s-a finalizat cu o masăfestivă, oferită de organizatori, larestaurantul ,,La Nico” , din Herculane.

ing. Constantin VLAICU

Gheorghe Domăşnean s-a născut la 20 octombrie 1868, în Meha-dia, din părinţii Ana şi Iancu. Provenea dintr-o veche familie română degrăniceri, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie dinGloburău. Tatăl avea gradul de caporal în compania a V-a din Mehadia aregimentului de graniţă bănăţean. Tânărul Gheorghe a frecventat şcoalaelementară din Orşova, apoi o şcoală reală militară inferioară din Eisenstadtşi şcoala reală militară superioară din Biserica Albă, pe care a absolvit-ocu epitetul de „eminent”. Cu ajutorul generalului Traian Doda a fost primitla Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt pe care o va absolvica şef de promoţie. După absolvirea academiei a fost repartizat în anul1890 ca locotenent, la dorinţa lui, în regimentul de infanterie grănicerescnr. 43 din Caransebeş, de unde a fost trimis la Şcoala de Război din Viena,pe care a terminat-o pe primul loc. De la regimetul nr.43, avansat în modexcepţional la gradul de căpitan, a fost trecut în cadrul Statului Major alArmatei Imperiale şi Regale la Biroul de Operaţiuni pe 1 noiembrie 1900.La 12 martie 1906, ofiţerul a fost avansat la gradul de maior al Statului

continuare în pagina 14

Generalul Gheorghe DOMĂŞNEANU, alături se soţia sa, în anul 1908( foto: arhiva Zaharia Pătraşcu, din Putna, strănepot al generalului )

14 VESTEA

Printre personalităţile marcantenăscute pe plaiurile Mehadiei, un locimportant îl au generalii de armată careau ajuns să fie recunoscuţi şi distinşipentru calităţile lor profesionale, intrândcu onoare în galeria oamenilor de seamăai Banatului Montan.

Născut la Mehadia la 20 oct. 1868,gen. Gh. Domăşneanu provine dintr-ofamilie cu vechi tradiţii grănicereşti.

Frecventează o şcoală militarăelementară la Orşova, după care trece lao şcoală reală militară din Eisenstadt şiapoi la Şcoala reală militară superioarădin Biserica Albă. În perioada 1887 -1890, intră la Academia Militară dinWiener -Neustadt, absolvind-o ca şef depromoţie. Îşi continuă studiile la ŞcoalaSuperioară de Război din Viena, pe carea absolvit-o, din nou, pe primul loc.

Face dovada unor aptitudini remarca-bile, fiind avansat în mod excepţional lagradul de maior. Este trecut la StatulMajor al Armatei imperiale, ajungând

ajutorul Ministrului de Război. În tim-pul Primului Război Mondial, datorităcalităţile de care dă dovadă, este avansatca general de brigadă, iar apoi şef alMarelui Stat Major al armatei a 10-a, pefrontul tirolez.

După Marea Unire de la 1 Dec. 1918,şi constituirea Statului Naţional UnitarRomân, gen. Gh. Domăşneanu se punela dispoziţia Consiliului DirigentRomân condus de Şt. Cicio-Pop. Esteprimit în cadrul armatei române cugradul de general de brigadă, organizândîn această calitate 4 divizii româneşti dinTransilvania şi jandarmeria din Banat şiTransilvania.

Gen. Gh. Domăsneanu este caracter-izat de cei care i-au cunoscut, ca "un omdintr-o bucată, cu o disciplină de fier,caracter ferm şi intransigent, străin deorice compromisuri şi foarte mândru" .

În anul 1929, după retragerea dincadrul armatei, gen. Domăşneanu a fostales primar al Timişoarei. Deşi a ocupatnumai un an această funcţie, datorită

măsurilor organizatorice pe care le-aluat, s-a dovedit un bun gospodar, motivpentru care i s-a acordat titlul de cetăţeande onoare al oraşului, iar unei străzi i s-adat numele generalului.

În 1931, regele Carol al ll-lea a conferitgen. Domăşneanu "Ordinul FerdinandI în gradul de Comandor"1.

La 18 sept. 1940, gen. Gh.Domăşneanu trece în cele veşnice. Afost înmormântat la cimitirul de peStrada Cosminului din Timişoara.

Bibliografie: - Av. loan Gh. Jurchescu- "Generalul Gheorghe Domăşneanu",în "Mehadia, vatră istorică milenară",Ed. Gordian, Timişoara, 2007, coord.Nicolae Danciu Petniceanu.

- Prof. Gruia Cinghiţă - "Personalităţiale Mehadiei”, Rev. Vestea, Mehadia,martie 2011

Remus FIŞCĂ1Av. loan Gh. Jurchescu - "Generalul Gheo-

rghe Domăşneanu", p. 32, în "Mehadia, vatrăistorică milenară", Ed. Gordian, Timişoara,2007, coord. Nicolae Danciu Petniceanu

urmare din pagina 13Major şi mutat la fortăreaţa Riva del Garda. De acolo s-a înapoiat pe 20 martie1911 la Viena, unde a preluat un post în departamentul nr. 5 al MinisteruluiImperial şi Regal de Război. A fost numit locotenent-colonel la 1 mai 1911 şişef al departamentului nr. 5 la 21 octombrie al anului. În această poziţie afost ridicat la rangul de colonel la 1 noiembrie 1913.

În calitate de director executiv al departamentului 5, a fost responsabil,printre altele, pentru problemele operaţionale, ataşamentele Dublei Monarhii,comunicaţiunea poştală şi telegrafică, dislocarea trupelor şi instruirea tacticăale armatei. A fost decorat cu Crucea de Cavaler al Ordinului Franz Joseph.

De la 14 aprilie 1914 până la sfârşitul războiului Domaschnian a fost şefulde stat major al Armatei a 10-a. În timpul Primului Război Mondial, a participatla a patra bătălie de la Isonzo în calitate de comandant al Brigăzii nr. 60 deinfanterie, in primul rând la luptele pentru capul de pod de la Gorizia lângăOslavija (25 - 29 noiembrie 1915), care în cele din urmă au dus la înfrângereainamicilor italieni acolo. De aceea a fost onorat ca Cavaler al Ordinului ImperialLeopold de clasa a 3-a şi cu Crucea de Merit Militar de clasa a 3-a, ambelepremii cu decoraţie de război.

Ofiţerul a fost ridicat la rangul de general-maior (Generalmajor) la 1 august1917 (cu rang din 7 septembrie al anului). A mai luptat de la 15 iunie 1918până la sfârşit pe frontul din Tirol. Generalul fost pensionat la 1 ianuarie1919.

După război, Domăşnean a intrat în serviciile militare româneşti la gradulde general de divizie şi s-a pus la dispoziţia Consiliului Dirigent de la Sibiu.I s-a încredinţat misiunea de a proceda la organizarea armatei naţionale aArdealului şi Banatului. În această calitate a organizat patru divizii româneşti,

precum şi jandarmeria din Banat şi Transilvania. Când armata română aintrat în Ardeal, generalul Domăşnean era şef al Statului Major al armateidin noile provincii. L-a susţinut pe Ioan Boeriu de Polichna în campania îm-potriva Ungariei. A refuzat propunerea generalului Constantin Cristescu, şefal Marelui Stat Major al Armatei Române, de a avea funcţia de Subşef acestuia,preferând să rămână în Ardeal, trecând la comanda Diviziei a 19-a de laTimişoara. S-a retras din serviciul militar activ la sfârşitul anului 1920 şi afost decorat de Regele Ferdinand cu Ordinul Coroanei României în clasa deMare Ofiţer.

După demisia din armată, a fost ales preşedinte al Comunităţii de Avere dinCaransebeş. În continuare a început să se intereseze de politică şi a fost alesprimar al municipiului Timişoara (9 martie 1929 până la 23 decembrie 1929).În aceasta calitate a avut o seamă de realizări de interes obştesc: mutarealiniei ferate Timişoara – Buziaş ce traversa oraşul, terminarea lucrărilorclădirii Capitol destinată iniţial „Filarmonicii“, susţinerea înfiinţării Episcopiei,devenită ulterior mitropolie şi construirea catedralei. Pe perioada cât a fostprimar, nu a pretins nici o retribuţie, mulţumindu-se cu pensia militară. Unziar maghiar l-a numit titanul cinstei. Pentru activitatea sa ca primar, la datade 30 noiembrie 1930, i s-a conferit titlul de „Cetăţean de Onoare” alTimişoarei. A finanţat publicarea revistei Analele Banatului şi ridicarea statuiipentru Pavel Vasici-Ungureanu. Prin Înalt Decret Regal cu nr. 1142/14 din 3aprilie 1931, regele Carol al II-lea i-a conferit generalului Ordinul „FerdinandI” în grad de comandor.

Domăşnean a fost înmormântat în Cimitirul de pe Strada Cosminului. PiaţaGeneral Gheorghe Domăşnean în Timişoara este denumită în memoria lui.

Avocat Ion JURCHESCU

Gen. Gheorghe Domăşneanu - Personalitate marcantă a MehadieiGen. Gheorghe Domăşneanu - Personalitate marcantă a Mehadiei

VESTEA 15

”Ție zi măreață a istoriei, în care s-aînfăptuit această minune, ne închinăm,înscriindu-te, nu numai cu litere de aur pepagina istoriei, ci și cu litere nepieritoarepe lespezile sufletelor noastre!”

(dr. Valeriu Braniște)

Despre lupta bănățenilor șiecourile Marii Uniri s-au

scris și se vor scrie tomuri întregi, însă,pentru a creiona succint câțiva dintreparticipanții bocșeni la momentul is-toric al Unirii, am apelat la volumul”Banatul și Marea Unire 1918” realizatîn 1992 de Ioan Munteanu în colabo-rare cu Vasile Mircea Zaberca șiMariana Sârbu, volum care se dorește,potrivit mărturisirilor autorilor ” a fi unomagiu adus memorabilului 1 Decem-brie 1918 când s-a înfăptuit statulnațional unitar român.”

În toate satele și comunele bănățeneau avut loc mișcări și frământări popu-lare, pregătiri pentru înfăptuirea actuluiMarii Uniri. Astfel, au existat șiîntemnițați de către autoritățile austro-ungare. Un exemplu elocvent la Bocșaeste pictorul bisericesc Filip Matei, îna cărui casă aveau loc întâlniri pentruapărarea limbii și culturii române, pen-tru drepturile românilor. GheorgheJurma și Vasile Petrică menționau învolumul ”Istorie și artă bisericească”(Reșița: Timpul, 2000) că “ Filip Mateia fost un credincios practicant întrucâtnu numai că a pictat biserici, dar le-a şiîmpodobit cu glasul său frumos princântarea de strană. A fost şi un om decultură pentru că prin grija sa a luatfiinţă ASTRA la Bocşa, iar prin curajulsău de a satiriza în scris stăpânireamaghiară a fost condamnat şi a suferitdetenţie în Köbanya, unde erauîntemniţaţi cei cu delicte de presă. Afost un apropiat al lui CoriolanBrediceanu şi Valeriu Branişte. A ţinuto strânsă prietenie cu Tata Oancea şiAurel Novac.”

Un alt exemplu este protopopul scri-itor Mihail Gașpar (1881 – 1929) .Mihail Gaşpar nu a fost doar un preot,o faţă bisericească, ci a fost un mare pa-

triot şi un activ om de cultură, scriitorşi publicist. A debutat cu legendaStâlpii lui Alexandru Basarab în“Drapelul”. Lugoj. 1902, subpseudonimul Sorin. A devenit colab-orator apropiat al ziarului „Drapelul”. Învara anului 1905, împreună cu alţicolegi de redacţie, tipăreşte articole defond, de redeşteptare a conştiinţeinaţionale. Diaconul Gaşpar este con-damnat la închisoare pentru impri-marea a două articole: primul seintitulează ,,Ne trebuiesc fapte” şi esteo istorie critică a poporului român încomparaţie cu gloria de odinioară aînaintaşilor; al doilea articol senumeşte ,,Care era ţinta?”, un comen-tariu asupra unui proiect de lege careîşi propunea maghiarizarea românilorprin limbă şi cultură. La proces MihailGaşpar îşi recunoaşte articolele, darconsideră că n-are nici o vină. Au maifost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni)şi Ştefan Petrovici (6 luni). MihailGaşpar a primit 10 luni. (Un timp,Mihail Gaşpar a ţinut locul lui ValeriuBranişte - N.D.P.)

Evident că pictorul bisericesc FilipMatei (1853 – 1940) a participat laMarea Unire de la Alba Iulia în 1918, cadelegat al ASTREI din Bocșa, însă, de-osebit de important, poate cel mai im-portant dintre delegații bocșeni la AlbaIulia în 1918, a fost protopopul și scri-itorul Mihail Gașpar (1881– 1929), cadelegat al Cercului Bocșa Montană .

Preot (1903-1911), protopop al trac-tului Bocşa Montană (1911 – 1929).Mihail Gaşpar a îndeplinit şi funcţia desecretar al „Reuniunii de cântări şi fondteatral” din Lugoj. A rămas un animatoral mişcării teatrale din Banat, iar pelângă traducerile importante dinitaliană, lasă în urmă o corespondenţăvaloroasă: se păstrează corespondenţapurtată cu Zaharia Bârsan (1879 –1948), scriitor şi actor român, directoral Teatrului Naţional din Cluj (1919 –1935), animator al mişcării teatrale dinTransilvania şi cu Nicolae Iorga (încădin 1904) ale cărui idei le propagă înBanat. Astfel, Mihail Gaşpar a de-

venit cel mai îndrăgit conferenţiar dinBanat. La Lugoj era adesea invitatul ser-atelor literare ale tineretului,conferinţele sale alternând cu cele alelui Valeriu Branişte.

La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazelepublicaţiei „Drum Nou”, care a apărutca gazetă locală între 1923 şi 1929,sprijinită financiar de Uzinele de Fier şiDomeniile din Reşiţa. Gazeta „DrumNou” se ocupă de o gamă largă de prob-leme sociale şi culturale. În coloaneleperiodicului se găsesc noutăţi locale, co-mentarii la viaţa politică a ţării, prob-leme cultural-artistice şi mai ales creaţiiliterare semnate atât de autori bănăţeni,cât şi de colaboratori de prestigiu: Nico-lae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu.După moartea scriitorului şi protopop-ului Mihail Gaşpar gazeta îşi sisteazăapariţia, ea reapărând la Oraviţa, între1930 – 1933, sub conducerea lui IlieRussmir cu menţiunea „Fondator Mi-hail Gaşpar”, precum şi la Craiova.

Mihail Gaşpar a fost ales preşedinte alReuniunii de Cântări din BocşaMontană, înfiinţată încă din 1876 –aceasta purtându-i numele.

N-a fost străin nici de evenimentelepolitice şi istorice ale vremii. La 1 De-cembrie 1918 îl găsim prezent la actulunirii de la Alba Iulia, o călătorie cuperipeţii din cauza autorităţilormaghiare şi sârbe: alături de VasileGrasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. Afost delegat şi corespondent al ziarului„Drapelul”, pe care l-a şi condus caredactor responsabil între 1919-1920.

După divizarea administrativă ajudeţului Caraş-Severin (începând cu 1ianuarie 1926) a fost ales preşedinteleorganizaţiei judeţene a PartiduluiNaţional Ţărănesc şi deputat din parteaformaţiunii între 1926-1929. La alegerea obţinut în Cameră 18400 voturi, iar înSenat 10217. Adunarea deputaţilor îivalidează mandatul la 28 iulie 1927.

Pentru activitatea pe care a depus-os-a bucurat de preţuire încă din timpulvieţii, fiind investit Comandor al or-dinului Steaua României şi deţinător al

continuare în pagina 12

Gabriela ȘERBAN: Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918

16 VESTEA

urmare din pagina 15Coroanei României.În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia

dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea,iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial.

De-a lungul vremii instituţiile de cultură din Bocşa au organizatdiverse manifestări culturale de omagiere a personalităţii luiMihail Gaşpar, dar un eveniment deosebit de important rămânecel din 2011, la împlinirea 130 de ani de la naşterea scriitorului şiprotopopului când biblioteca bocșană propunea organizarea unuicomplex de manifestări culturale, precum şi confecţionarea şi am-plasarea unei plăci comemorative pe casa în care a trăit şi muncitpatriotul bocşean. Amplasarea unei plăci de marmoră, realizareaunei cărţi - Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii„Tata Oancea” din Bocşa – şi existenţa unui DVD realizat de TVRTimişoara cu reportajul care redă evenimentul, rămân mărturiiale activităţii bibliotecii publice bocşene şi cinstirii unei maripersonalităţi a locului .

Țăranul Aurel Novac (1885 – 1973), dirijor al corului ”Doina”din Vasiova și apropiat prieten al lui Filip Matei, a participat, deasemenea la evenimentul istoric al Marii Uniri de la Alba Iulia cadelegat al țăranilor, devenind apoi, după Unire, primul senatorțăran și primar al comunei Vasiova.

Alți reprezentanți bocșeni la înfăptuirea actului Marii Uniri în1918 sunt: profesorul Ioachim Perian (1884 – 1955) din BocșaMontană, ca delegat al Reuniunii Române de Cântări și Muzică;muncitorul Iosif Renoiu (1880 – 1977) din Bocșa Montană, cadelegat al social-democraților bănățeni; lt. Gheorghe Roșcoban(1894–1973), dr. Nicolae Bireescu și contabilul Virgil Spinean dinBocșa Montană, ca delegați al Cercului electoral Bocșa Română;preotul Coriolan Zuiac (1875 – 1942), dirijor al corului ”Doina”din Vasiova, ca delegat al Cercului electoral Bocșa Română; preo-tul George Vuc din Bocșa Română, ca delegat al Societății deLectură ”Ioan Popasu” din Caransebeș; dulgherul Aurel Dolorean(1881-1928), ca delegat al Reuniunii de Cântări și Muzică dinBocșa Montană; țăranul Petru Avram (1879 – 1957) ca delegat alțăranilor reprezentând Cercul de Lectură din comuna Vasiova șialți câțiva, cele trei comune bocșene (Montana, Vasiova șiRomâna) dovedindu-se a fi foarte implicate, atât cultural cât șipolitic, cu atât mai mult cu cât în convocarea primită se insista cala Adunarea de la Alba Iulia să participe nu numai delegații oficialici ” însuși poporul românesc în număr vrednic de cauza mare șisfântă”.

Despre participarea la Adunarea din 1918 de la Alba Iulia și de-spre cum a fost recepționat actul Marii Uniri în satele și comunelebănățene va scrie presa vremii, iar cu privire la Bocșa, Tata Oanceava consemna în binecunoscuta sa revistă ”Vasiova”.

Aș încheia apelând la același citat din Valeriu Braniște, folosindu-l ca un fel de motto pentru această ”zi măreață a istoriei”: ”Ție zimăreață a istoriei, în care s-a înfăptuit această minune, neînchinăm, înscriindu-te, nu numai cu litere de aur pe pagina isto-riei, ci și cu litere nepieritoare pe lespezile sufletelor noastre!”

La mulți ani, România! La mulți ani, tuturor românilor!Bocșa, 30 noiembrie 2017

SĂRBĂTOAREA CĂRŢII LA LICEUL "HERCULES"DIN HERCULANE!

În preajma Sfintelor sărbători creştine 20l7, sub egidaLiceului Teoretic "Hercules a avut loc lansarea cărţii,,Traian Topliceanu-SCRIERI” (Editura TIM Reşita,2017) deprozatorul şi publicistul Gheorghe P.Ţunea, din Reşiţa,cadru militar, cărturar tânăr ,despre care vom mai auzivorbindu-se (autorul câtorva opuri despre monumentelereligioase din Banatul de Munte).Monografistul, talentat şi competent istoriograf, se aplicăcu acribie şi dăruire asupra personalităţii regretatului pro-fesor de română, poliglot şi cercetător al istoriei culturalebănăţene ,Traian Topliceanu, băştinaş din satul Pârvova(Caraş-Severin ).Domnul coleg Gheorghe P.Ţunea ne readuce în actualitateilustra personalitate-Traian Topliceanu-figură emblematicăa mişcării literare interbelică din Banat. ExigentulGh.P.Ţunea a fost, probabil, Impulsionat în cercetările salede istorie culturală, de activitatea de pionierat prestatăde profesorul Topliceanu, unul dintre fondatorii primeimişcări literare romaneşti din Banat, ,,Altarul Cărţii", mai1933 în Timişoara. Apoi, demne de luat în seamă au fostpreocupările prof. Topliceanu de cunoaştere şi popularizarea activităţii culturile desfăşurate în epocă de mastodonţii:Ion Popovici-Bănaţeanul, Paul Iorgovici, DimitrieŢichindeal, Damaschin Bojincă şi Eftimie Murgu, luminibănăţene în trezirea conştiinţei naţionale la români.Profesorul Traian Topliceanu cercetase şi scrisesedezertaţii academice despre fiecare cărturarbănăţean,lucrările sale aveau drept obiect susţinerea tezeide doctorat sub auspiciile Academiei Române-Filiala Clujultimul său loc de muncă. Moartea timpurie l-a împiedicatsă-şi vadă visul împlinit. Reţinem că o parte din dezertaţiilesale fuseseră găzduite în paginile revistei "Altarul " de laMuzeul Banatului, o altă parte apăruseră sub formă debroşură, în perioada interbelică şi postbelică.În opul îngrijit de domnul Ţunea se vorbeşte în stil aca-demic şi despre manualul de literatură întocmit şi editatde prof .Topliceanu, o carte de interes şi de actualitatepentru elevii de gimnaziu şi liceu .Felicităm pe domnul coleg istoriograf Gh-P.Ţunea! (NDP)

Vorbeşte autorul Gheorghe P. Ţunea

VESTEA 17

07 noiembrie 2017 În Sala plivalentă a Complexului ,,Diana”,

din Băile Herculane, a avut loc SERATACULTURALĂ ,,POETUL ADRIAN PĂUNESCU-PRIETENUL STAŢIUNII BĂILE HERCULANE”.

După cum se poate deduce şi din titlulacordat manifestării, aceasta a fostdedicată în întregime rememorării mareluipoet român Adrian Păunescu, plecat dintrenoi în urmă cu şapte ani (5 noiembrie

2010). Desfăşurat în organizarea Cenaclului

,,Domogled” din Băile Herculane şi alPrimăriei Băile Herculane, la eveniment auparticipat, pe lângă membrii cenaclului şiedili ai Primăriei, invitaţi din localităţi lim-itrofe staţiunii, între care şi autorul aces-tor rânduri - Constantin VLAICU, însoţit de

scriitorul Nicolae Danciu PETNICEANU. Am observat o prezenţă, destul de

numeroasă în sală, a celor aflaţi la trata-ment în staţiune (în sprijinul prezenţei loraici, organizatorii au hotărât ca pauzamanifestării să coincidă cu programulservirii mesei de către aceştia).

Moderatorul acţiunii a fost Ioan SINCU,preşedintele Cenaclului.

S-a vorbit, în alocuţiunile prezentate, depersonalitatea poetului, aşa cum a fost eapercepută de către cei ce l-au cunoscut şiau avut onoarea de a relaţiona în diverse

împrejurări cu persoana Adrian Păunescu.De asemenea, s-au recitat din poeziile luiPăunescu şi s-a vorbit despre vasta lui ac-tivitate, pe lângă cea de poet, şi despre

cea de prozator, critic literar şi jurnalist.Nu s-a uitat a se face referire la ,,CenaclulFlacăra” – fenomenul cultural din perioadacomunistă, produs între anii 1973-1985,condus de Adrian Păunescu.

Prezenţa cenaclului Flacăra la Băile Her-culane, în anul 1982, a fost rememorată deIoan SINCU cu multă plăcere şi entuziasm.

Actorul Remus FIŞCĂ a recitat cu multaplomb, uzând de o interpretareimpecabilă actoricească, poezia lui A.Păunescu, LA MUNCĂ, NU LA CIOLAN.

Prof.dr.ec.Ilie CRISTESCU a amintit deaceeaşi perioadă, a vizitelor periodicefăcute de poet în staţiune şi relaţia apartede prietenie a acestuia faţă de staţiune –de remarcat locul special în sufletul lui alacestui loc şi a oamenilor lui, poetul întor-cându-se întotdeauna cu drag, sentimentulsău, între oamenii de aici, fiind identic cucel existent între prieteni.

Scriitorul N.D. Petniceanu, a evocatvizita lui Adrian Păunescu la spitalul de bolipsihice din Jebel (Timiş). Aici există, în

cartea de onoare, un text semnat de poet,cu titlul ,,Uzina de sănătate de la Jebel”. Înacest text, Păunescu elogiază activitateamedicului şef, Nae Enăşescu, pentru

condiţiile create şi grijaacordată pacienţilor. A fostimpresionat în mod de-osebit de grajdurile şiţarcurile animalelor mari(vaci, cai) şi contactulbenefic, respectiv efectulterapeutic asupra bolnav-ilor, aceştia îngrijindaceste animale.

Între alocuţiuni, pauze scurte cu audiţiidin înregistrări ale cenaclului FLACĂRA.

În final, profesoara Olimpia Rostescu Bl-idaru, din Băile Herculane, a recitat ocompoziţie proprie: ,,Dor de Herculane”.

O organizare reuşită, un loc dedesfăşurare ideal, şi o atmosferă caldă,creată de oameni râvnitori de delectare

continuare în pagina 18

SERATA CULTURALĂ ,,POETUL ADRIAN PĂUNESCU-PRIETENUL STAŢIUNII BĂILE HERCULANE”

Ilie Cristescu Nicolae Danciu Petniceanu Remus Fişcă

Aspect din sală Olimpia Rostescu Blidaru

ADRIAN PĂUNESCU (1943-2010)

18 VESTEA

Adrian PĂUNESCULA MUNCĂ, NU LA CIOLAN

La muncă, derbedei, că trece anul Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. Făceaţi pe democraţii cei cucernici, Cristosul mamii voastre de nemernici!

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine Şi-apoi convingeţi-vă că e bine. C-aţi luat o ţară de mai mare dragul Şi i-aţi distrus averile şi steagul.

S-ajungem colonia de ocară Care-şi va cere scuze în maghiară. Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale, Aţi omorât cu voia animale. La greul greu care mereu ne-ncearcă, Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.

Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu Întoarceţi România-n Evul Mediu. Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, V-aş desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, Ci credite din călimări străine. Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.

Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul S-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteţi, mă, din ce găoace, Cum v-au putut părinţii voştri face?

Ce condimente le-au picat în spermă De e trădarea voastră-atât de fermă ? Aţi pus nenorocita voastră labă Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul S-o faceţi curva voastră de serviciu. Mimaţi respectul pentru cele sfinte, Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

Aţi inventat examene severe, Supunere poporului spre-a-i cere. Şi toată zbaterea a fost degeaba Că-n nas mai marii v-au închis taraba.

Minciuna voastră v-a adus pe scenă, Actori într-o politică obscenă. Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară , Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră, Mai bine mergeţi voi în mama voastră. Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, Şi nu albanizaţi această ţară .

Băgaţi viteză, că vă trece anul Şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. Şi ce vă pot eu spune la plecare Decât lozinca lui Fănuş cel mare :

,,Nenorociţilor, se rupe şnurul, La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”

urmare din pagina 17spirituală, au adus într-o seară de toamnă,

lumină şi căldură în sufletele celor prezenţi,reuşita lui fiind şi motivul semnalării eveni-mentului şi aşternerii lui pe hârtie.

La un început atât de promiţător, urăm Ce-naclului, mult spor în a-și pune în valoare în-treaga capacitate creatoare, reuşite în totceea ce şi-au propus să realizeze, o viaţălungă şi.. noian de succese!

Constantin VLAICU, redactor şef VESTEA

CENACLUL ,,DOMOGLED” BĂILE HERCULANE

Înfiinţat la 07.09.2017Membrii fondatori:Ioan SINCU – preşedinteDorin BĂLTEANU – vicepreşedinteAna Antoneta GURAN – secretarStana DRĂGAN – membruGheorghe CÂRJAN – membruMaria DINULESCU – membruLucian BOBÂLCĂ – membruCornel CICIU – membruDoru COŞEI – membruRemus FIŞCĂ – membru

Din programul de înfiinţare cenaclului, reţinem:- Să fie parte activă în efortul de creştere valorică şi promovare a culturii prin

participări la festivaluri, serate culturale, lansări de carte,- Să sprijine scriitorii care vor să debuteze, dar şi pe cei consacraţi,- Editarea unei reviste on-line pe site-ul Primăriei oraşului Băile Herculane şi în

ediţie print (tipărită),- Obţinerea de sprijin financiar din partea autorităţilor locale, judeţene şi naţionale

de stat sau private pentru editarea materialelor ( cărţi, reviste, ziare, broşuri,pliante),

- Organizarea unor concursuri de creaţie literară, a unor ateliere de pictură,sculptură, meşteşuguri locale tradiţionale,

- Găzduirea unor colocvii, conferinţe, congrese, lansări de carte, comunicăriştiinţifice

- Colaborarea cu alte cenacluri din ţară şi din străinătate cu precădere cu cele dinlocalităţile înfrăţite cu oraşul Băile Herculane.

VESTEA 19

Trecuseră zece ani de la detronarea Domnitorului Al.IoanCuza,detronare pusă la cale de "Monstruoasa coaliţie",

cu implicarea directă a generalilor trădători, care au recrutatde partea lor pe şeful gărzii de la Palatul Domnitorului.

Detronarea lui Cuza nu a fost pe voia poporului român «careîmplinise o serie de reforme democrate, inclusiv reforma agrară,împărţise pământ ţăranilor şi secularizase averile mănăstireştiîmpotriva voinţei marilor latifundiari şi a înaltelor feţebisericeşti.

Detronarea Domnitorului Cuza nu fusese nici pe voia şi placulintelectualilor progresişti şi cu simţăminte naţionale româneşti.Între intelectuali se înregimenta şi savantul profesor BOGDANPETRICEICU HAŞDEU,un reper al culturii şi învăţământului româ-nesc din Veacul său, autor de carte rară literară şi ştiinţifică,membru al Academiei Române şi membru al multor academii şiSocietăţi străine, Bogdan Petriceicu Haşdeu nu voia să audămăcar de Regele Carol I,prinţ adus din Germania şi încoronat carege al Principatelor Unite.

În Principate se crease o mişcare intelectuală anticarlistă oastfel de Societate fusese "Românismul" înfiinţată de savantulHaşdeu în ziua de 24 ianuarie 1869, în Hotelul "Jean Steriade"camera 3,parter. Profesorul Haşdeu venise de la Iaşi la Bucureşti,se afla încă în ipostaza de stabilire în Metroplă, fuseseîndepărtat de la Universitatea din Iaşi pen-tru romanul "Duduca Mămuca", socotit demahării învăţământului ieşean ca fiind ocarte imorală, nefastă pentru educaţiatinerei generaţii.

În Societatea "Românismul" seînscriseseră dintr-un început peste o sutăcincizeci de intelectuali şi virtuali tineri in-telectuali, publicişti, prozatori,folclorişti,profesori şi alte categorii de in-telectuali. Între tineri de perspectivăcărturăreasca fusese şi junele Mihai Emi-nescu, autor de poezii în revista "Familia".

Între cei peste o sută cincizeci de membriai Societăţii "Românismul" se aflau şi maicunoscuţii: Ştefan Cacoveanu, A.I.Ciura,Popescu A.Cendiano, Anghel Demetrescu, M.Barcianu, Haralambie Gr.Grandea, Al.Golescu, Alessandru Lo-custeanu, Ianuariu Maniu,Vasile Maniu, Ştefan Nacu, GeorgeOrăşeanu, Demetriu Olanescu, George Persu, Miron Pompiliu,Mircea Rosetti, G.Dem. Teodorescu,Grigore George/Tocilescu şialţii.

Între membrii fondatori ai Societăţii ,,Românismul" au fostidentificaţi şi doi bănăţeni cu potenţe intelectuale şi financiare:Vasile Maniu (originar din Lugoj), avocat, dramaturg, istoric şi

filosof; al doilea - Ştefan Nacu, din familie de moşieri în Banat(Sânnicolaul-Mare şi Comloşu Mare). Tot aşa au fost identificaţiardelenii: Droc M.Barcianu (viitorul finanţator al "Tribunei" luiSlavici) şi Ştefan Cacoveenu (viitorul monografist al lui Emi-nescu), Ştefan Cacoveanu rememora prezenţa lui Eminescu înSocietatatea ,,Românismul":"Eminescu în adunări rămânea mut,nu-i plăcea logoreea unora ca Mircea Rosetti, Gr.Tocilescu,St.Tell"(evocare publicată în ,,Tribuna", nr.131, pag.l,anul 13(19o9).

Din cartea lui Augustin Z.N.Pop,,Noi contribuţii documentarela Monografia lui Mihai Eminescu reţinem :

"Asociaţia a fost un cerc închis, luptând împotriva domnit luiCarol I, demascând politica partidelor reacţionare cantonate înmonstruoasa coaliţie şi înfeudarea economiei romaneşti la cap-italismul prusac, protestând curajos faţă de oprimărilelibertăţilor naţionale şi sociale din Transilvania, faţă de cos-mopolitismul claselor dominante şi afirmând primatul culturiipopulare”.

În timp ce apologeţii răsturnării lui Alexandru Ioan Cuza slu-jeau noua domniei, Haşdeu rămăsese adversar declarat. Soci-etatea Românismul avea deviza: ,,Susţinerea şi înflorirea patriei"(pagina 129~13o ). Societatea îşi avea periodicul ei "FoaiaSocietăţii Românismul”. În ea au fost publicate statutele şi di-verse materiale de orientare naţionala şi anticarlistă.

În prag de vacanţa mare - vara 1869-fiecare membru al Societăţii "Românismul"primise câte-o sarcină de rezolvat până întoamnă. Eminescu primise misia de-a se de-plasa în Bucovina, împreună cu colegul VasileD. Păun pentru a culege folclor ,,Nu ştim fi-nalul acestei misii, ştim că în toamna lui1869, Mihai Eminescu capacitat de frateleŞerban şi de tatăl său, Gheorghe Eminovici,a plecat la studii la Viena.

Investigaţiile despre Vasile D.Păun au sta-bilit: născut la 9 februarie 1850 în Bucureşti,studii secundare şi superioare în Bucureşti,profesor de română şi latină la gimnaziul,,D.Cantemir" în Bucureşti,apoi profesor laLiceul ,,Sfântul Sava”. În 1883 a fost selectat

şi numit profesor de română şi istorie naţională al principeluiFerdinand ,viitorul domnitor al României întregite (Lucian Pre-descu": "Enciclopedia Cugetarea, Bucureşti, 1939/1940,pagina643)

N.D.Petniceanu16.ianuarie 2ol8

E M I N E S C U Ş I S O C I E T A T E A " R O M Â N I S M U L " E M I N E S C U Ş I S O C I E T A T E A " R O M Â N I S M U L "

20 VESTEA

Biblioteca Orăşenească "TataOancea" Bocşa face partedin lanţul de biblioteci pub-

lice cu caracter enciclopedic, care seadresează tuturor categoriilor de uti-lizatori, fără deosebire de sex, religie,etnie, apartenenţă politică sau statutsocial sau economic.

Prin activitatea pe care odesfăşoară, Biblioteca Orăşenească"Tata Oancea" hrăneşte spiritual ocolectivitate. Astfel că, activităţiledesfăşurate sunt şi trebuie să fie cu olargă adresabilitate, venind astfel înîntâmpinarea utilizatorilor nu doarcu oferte de lectură, ci şi cu o gamăcât mai generoasă de activităţi care săcorespundă gusturilor tuturor celorinteresaţi: expoziţii de carte, expoziţiide artă, lansări şi târguri de carte, în-tâlniri cu scriitori, întâlniri şiprezentări ale unor personalităţi,proiecţii de film, colocvii, sim-pozioane, festivităţi omagiale,cafenele literar-muzicale, workshop-uri, elaborarea unor materialeinformative/ aniversare/comemora-tive - articole şi materiale pentru di-verse publicaţii, afişe, pliante, semnede carte, calendare, liste bibliografice,broşuri, cocarde, insigne, plachete,medalii, trofee, etc, culminând cu ed-itarea unor volume într-o seriedenumită „Bocşa, istorie şi cultură",precum şi a revistei „Bocşa culturală"aflată în cel de-al XlX-lea an deapariţie.

Prin astfel de proiecte, bibliotecaîşi face cunoscută activitatea în co-munitatatea în slujba căreia se află şi,alături de alte instituţii, şi-a asumatun rol triplu: de furnizor de serviciiinformaţionale, de partener în proce-sul cultural şi de educaţiepermanentă şi coordonator al vieţiiculturale bocşene.

În acelaşi scop sunt încheiate şi di-versele parteneriate cu instituţii decultură, instituţii şcolare, asociaţii şisocietăţi de diverse structuri, alte

tipuri de instituţii cu caracter privatsau de stat.

Din astfel de parteneriate iaunaştere evenimente deosebite, iaruna dintre temele îndrăgite şi de-osebit de importantă este ceadedicată Poetului Naţional,Luceafărului poeziei româneşti, poe-tului nepereche - Mihai Eminescu.

Multe şi diversificate sunt eveni-mentele organizate de către bib-lioteca bocşană pe această temă de-a

lungul celor 65 de ani de existenţă pecare-i împlineşte în acest an.

De la întâlniri cu scriitori, editori şispecialişti ai tiparului, lansări de cărţi,prezentări de autori, expoziţii decarte, expoziţii de desene inspiratedin lirica eminesciană, până laprezentări de scenete şi simplerecitaluri sau lecturi din creeaţia poe-tului, toate s-au petrecut în bibliotecăsau în organizarea bibliotecii în altespaţii. continuare în pagina 21

EXISTENŢA TA...

Motto: ”Doamne, atunci când mi-ai dat neomenescul obicei al mersului, mi l-ai datspre a mă apropia de tine, sau pentru a-mi descompune fiinţa în pași ce duc neundespre a mă îndepărta de tine?!”

Trecut-au anii...Trecut-au și trec...Trecem și noi cu ei de braţ, în drumul înspre noi,înspre lăuntrul nostru, înspre sufletele noastre. Pe drum ne întâlnim cu propriile noastresuflete, cărora li se alătură altele. Vin altele mai dornice de cunoaștere, de descoperireade sine, suflete care pătrund în universul demiurgic al poeziei.

Toată stirpea românească știe că a existat undeva, pe-un picior de plai, o ţară, ogură de rai, un om care a sădit sentimente, un om care a udat cu lacrimile iubirilor salerădăcina lor, un om care a pus universul iubirii în lanţuri, pe care, mai apoi, le-a sfărâmatși le-a răsfirat inelele în toate cotloanele UNIVERSULUI, un om care s-a insinuat în ne-gura inimilor noastre luminând-o prin lumina veșnică a șemineului lăuntric pe care, cuajutorul Demiurgului l-a aprins în fiecare din noi, sau mai mult de-atât, ne dezbracăexistenţa de haina de sărbătoare, de haina fericirii.

Mulţi dintre noi au simţit și simt o mare bucurie atunci când versurile eminescienene hrănesc sufletul. Spui Eminescu și intri într-o lume mirifică unde trăiești doar cumasca vieţii de zi cu zi.

Existenţa ta, multpreaiubitule Emine, ne dă întotdeauna putere să mergem mai de-parte. Acest lucru este valabil pentru toată suflarea cea română, din ţară și de pestefruntariile ei, zilele pline cu lucruri bune sau cu lucruri rele, nemulţumirile, haosul carene învăluie din ce în ce mai mult, temerile, dar și bucuriile, speranţele, fericirea și ar-monia, toate acestea ne fac să trăim alături de tine, în și prin poeziile tale, în ani, prinscrierile tale.

Existenţa ta, iubitul nostru Emin, tu cel care ne aprinzi un licăr de speranţă, atuncicând deznădejdea ne apasă, când golul se cuibărește în firavele noastre trupuri, atuncicând suntem obligaţi să pășim prin ceaţă.

Dar, parcă mai mult decât oricând, acum este nevoie de tine, mai mult decât oricândgândurile noastre zboară spre tine. Întreaga noastră fiinţă se adapă din metaforelepe care ni le-a oferit Marele Creator, prin tine. Acum, mai mult ca oricând, mi-am datseama cât de adevărate sunt vorbele: ”La început a fost cuvântul și cuvîntul era laDumnezeu și Eminescu era cuvântul”.

MIA ROGOBETE

Mihai Eminescu - între preocupările frumoase şi importante aleMihai Eminescu - între preocupările frumoase şi importante aleBibliotecii "Tata Oancea" din BocşaBibliotecii "Tata Oancea" din Bocşa

VESTEA 21

urmare din pagina 20La fel de diversificate sunt şi

parteneriatele cu sprijinul cărora s-auorganizat de-a lungul timpului acesteevenimente: începând cu autorităţilelocale şi judeţene, agenţi comercialişi altfel de tipuri de instituţii publicede stat sau private, scriitori, editori,colecţionari şi pasionaţi bibliofili,până la eternul partener, cel maiapropiat şi cel mai fidel: dascălul dininstituţiile şcolare.

Aşadar, preocupările biblioteciibocşene sunt, şi în cazul Eminescu,aceleaşi ca ale celorlalte bibliotecipublice din aceeaşi categorie. Totuşi,câteva dintre iniţiativele acesteiinstituţii o scot din tiparul obişnuit şiîi dau un plus de valoare.

Biblioteca Orăşenească "TataOancea" Bocşa deţine şi acordă oimportanţă deosebită fondului spe-cial Acest fond special cuprindecâteva manuscrise, carte veche, ediţiibibliofile, ediţii de lux, cărţi cu ex lib-ris şi diverse însemne (ştampile,stampe, etc.), precum şi cărţi cu au-tograf şi însemnări olografe.

În spaţiul culturii româneşti operalui Mihai Eminescu ocupă un locprivilegiat. Şi la biblioteca din Bocşa,ca şi în alte biblioteci, fondul MihaiEminescu s-a constituit din necesi-tatea firească de a aduna, păstra şi val-orifica şi este rodul unui procesîndelungat. Acest tezaur de culturăcu valoare incontestabilă de patrimo-niu constituie unul dintre cele maiimportante şi atractive fonduri alebibliotecii noastre.

Astfel, şi în cazul fonduluiEminescu existent în bibliotecăputem vorbi despre o "departajare" adocumentelor: volume de şi despreEminescu destinate împrumutului ladomiciliu, existente în mai multe ex-emplare, publicul având acces liber laacest raft şi volume de şi despre Em-inescu destinate studiului la sala delectură, aparţinând "fondului spe-cial". Aici vorbim despre un soi decarte rară Eminescu: ediţii bibliofile,ediţii de lux, etc. Deşi acest fondEminescu nu este foarte bogat

(cuprinde puţin peste 500 de titluri),totuşi între acestea se află câteva ediţiivaloroase pentru orice bibliofil, emi-nescolog sau simplu cititor.

Pentru a promova mai bine fondulEminescu, în anul 2013 bibliotecabocşană realizează un catalog(Gabriela Şerban. Mihai Eminescu înfondul de documente al BiblioteciiOrăşeneşti "Tata Oancea" Bocşa.Prefaţă Gheorghe Jurma, Reşiţa: Ed-itura TIM, 2013. Colecţia Eminescu:nr.13), catalog care apare cu numărul13 în binecunoscuta Colecţie "Emi-nescu" a editurii TIM din Reşiţa,iniţiată şi coordonată de eminesco-logul bănăţean Gheorghe Jurma.

Colecţia Eminescu propune citito-rilor studii, eseuri, comentarii despreopera lui Mihai Eminescu, în aceastăcolecţie văzând lumina tiparului 15titluri semnate de importanţi scriitorişi oameni de cultură, iar între ul-timele apariţii ale colecţiei şi-au găsitlocul şi cărţi ale unor bibliotecari sibibliologi cărăşeni care au evidenţiatbibliografia eminesciană.1

Cu acest catalog se doreşte "în-ceperea unui prim inventar şideclanşarea unei bibliografiinaţionale cu fondurile deţinute debibliotecile ţării - publice şi private"după cum afirma Gheorghe Jurma,cel care a avut iniţiativa realizării cat-alogului. Proiectul a avut succes,drept urmare, în anul următor - 2014-regretatul bibliotecar Ion Bujor varealiza un astfel de catalog şi pentruBiblioteca Judeţeană "Paul Iorgovici"din Reşiţa.

Aşadar, între preocupările bib-liotecii bocşene în ceea ce priveştegeneroasa temă a poetului naţionalMihai Eminescu, putem punctacâteva aspecte clare şi necesare: orga-nizarea unui fond Eminescu, pro-movarea fondului prin diverseevenimente culturale, literare, artis-tice, etc , dar şi prin realizarea şi ed-itarea de tipărituri - fie sub formacatalogului (care, din timp în timp vatrebui actualizat, fie în paginile revis-tei "Bocşa culturală", fie prin realizarede publicaţii şi materiale de pro-

movare (afişe, pliante, flyere,etc.)Cert este că Mihai Eminescu va fi în-totdeauna un subiect de actualitate,un subiect veritabil, inepuizabil şi ex-trem de generos care multă vremeînainte ne va mai pune la încercaretuturor creativitatea, inventivitatea şiputerea de muncă.

1 În Colecţia „Eminescu” a EdituriiTimpul/ TIM din Reşiţa se regăsescdiverse titluri ale unor diverse teme,studii, eseuri, comentarii, antologii,etc. toate menite să păstreze actuali-tatea marelui Eminescu, să propunăgeneraţiei de azi şi de mâine un ex-emplu împotriva mediocrităţii şicomodităţii, un exemplu al asumăriidestinului şi al asumării identităţiiromâneşti, un model de muncă şiconsecvenţă: Luceafărul şi alte co-mentarii eminesciene de ConstantinCubleşan (vol. 2, 1998); Eminescugând şi cânt de Gheorghe Jurma (vol.3, 1998); De ce Eminescu? de EugenTodoran şi G.I. Tohăneanu (voi. 4,1999), Mihai Eminescu - contextulreceptării de Mircea Popa (vol.5,1999), Stelele cardinale: eseu despreEminescu, de Ştefan Cazimir (vol. 6,1999), Eminescu. studii şi articole deIon Buzaşi(vol. 7. 1999). Măiastră deG.I. Tohăneanu (vol. 8, 2000).Eminescu şi Oraviţa de Ionel Bota(vol. 9. 2002). O perspectivă asuprasonetului eminescian de PaulaDaniela Epurianu (vol. 10, 2005),Vreme trece, vreme vine. Note emi-nesciene de Gheorghe Jurma (vol.11, 2007), Cartea care deschidelumea - note eminesciene - deGheorghe Jurma (vol. 12, 2010),Mihai Eminescu în fondurileBibliotecii Orăşeneşti din Bocşa: cat-alog de Gabriela Şerban (vol. 13,2013), Mihai Eminescu în fondurileBibliotecii Judeţene ''Paul Iorgovici''Caraş-Severin, catalog realizat de IonBujor (vol. 14, 2014), MonumenteleMihai Eminescu de Erwin Ţigla şiGheorghe Jurma (vol. 15, 2015).

Gabriela Şerban, director Biblioteca ,,Tata Oancea”, Bocşa

22 VESTEA

ANUNŢ IMPORTANT!UN BUST PENTRU EMINESCU!Scriitorul Nicolae Danciu PETNICEANU oferă bibloteca sa, dotată cu cărţi şi înscrisuri de valoare, unui SPONSOR,

pentru UN BUST EMINESCU ÎN SPAŢIUL PUBLIC DIN MEHADIA sau CARANSEBEŞ.- Infomaţii tel. 0255-523204 şi 0749495972Redacţia

SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICĂ "SORIN TITEL" DIN BANAT Comuna Mehadia str.Pădurii 389 (Caraş-Severin) Nr.333 /20.03.2018

Către : PRIMĂRIA MEHADIA (Caraş-Severin )- Personal Domnului Primar IANCU PANDURU –

Revin pentru a treia oară cu rugămintea aprobării, confecţionării şi dezvelirii unei plăci comemorative pentru cei ce ausuferit închisorile şi lagărele ungureşti, ca luptători pentru UNIREA MARE. Acum, la un VEAC DE LA ACTUL NA-ŢIONAL (1918-20l8 ) avem menirea şi sfânta datorie de-a încrusta numele luptătorilor pe a asemenea placă montată pefaţada Primăriei. Reamintesc numele celor ce au udat cu lacrimi şi sânge dorinţa lor sacră de reîntregirea pământului ro-mânesc:

l. Protopop Dr. IOAN SÂRBU ; (din Mehadia)2. Preot IOSIF CORIOLAN BURACU; (din Mehadia)3. Doctor (medic )VIRGIL NEMOIANU ; (din Mehadia)4. Învăţător NICOLAE MERGEA; (din Mehadia)5.Funcţionar (contabil ) MIRON COZMA (la mina de cărbuni); (din Mehadia)6. DIMITRIE CERBU, ţăran; (din Mehadia) 7. NICOLAE CHITICIANU, ţăran; (din Mehadia) 8. ION PÂRVULESCU-PÂRVU , ţăran, din Plugova;9. Învăţător IOSIF DOMILESCU, din Valea Bolvaşniţa ; 10. Preot ILIE POPOVICI, din Globurău; 11. PREOT IOSIF DRĂGOI, din Globurău;

Domnule Primar, IANCU PANDURU, rog să respectăm cu cinstire românească memoria celor care s-au sacrificat pen-tru UNIRE .

Preşedinte Prof. N.D. Petniceanu

Această manifestare a în-ceput o zi maidevreme,când la „Casa

românească" a fost vernisată oexpoziţie de publicaţii bănăţene dinambele părţi ale Banatului. Totodată,la Sala Tineretului din incinta C.C.Doina - a fost prezentat filmul docu-mentar ,,Biciklom kroz Banat" („Cubicicleta prin Banat") al pelerinuluipanciovean Du§an Milojkov, care cubicicleta cutreieră întreg continentuleuropean fără bani în buzunare.Milojkov, pe unde trece, cere să fieajutat cu ceva mâncare, iar în schimbse oferă să facă diferite lucrări.

Tradiţional, la această manifestarese oferă premii pentru contribuţiideosebite în publicistica românească

din Banat. Premiul de Excelenţă„Aurel Turcuş" al JurnalismuluiRomânesc din Banat a fost acordatlui: loan Baba, redactor-şef al revistei„Lumina" din Panciova şi lui NicolaeDanciu Petniceanu din Mehadia,care a înfiinţat mai multe publicaţiide înaltă calitate.

Laureaţii premiului ,,Silvius BataMiclea" sunt: Valentin Mic (,,Liber-tatea" - Panciova); Postul de radioRegional „Radio Reşiţa"; AnicicaBarbu ( RTV Covăciţa); CarmenNeda (TV Voivodinei); Traian Gale-taru (Suflet Nou - Comloşu Mare);revista „Foaia Săcălazului”; Ana Ni-culina Ursulescu (Radio Navi Sad -secţia română); Gheorghe Rancu(Şopotul Vechi); Ada Botezan

(Radio Reşiţa); Nicolae Toma(Timişoara Lugoj); IancuMurărescu(Sărcia); Octavian Suciu(Panciova), Ioan Ciama (Timişoara);redacţia ,,Suflet nou" (Comloşu Mare);Radio Novi Sad - secţia română.

Fără îndoială că aceste premii con-ferite de către S.L.A. „Tibiscus" dinUzdin şi Consiliul Consultativ alZilelor Presei Bănăţene îmbogăţescbiografiile acestor jurnalişti şi sunt odovadă certă a devotamentului şiînaltului profesionalism faţă de pub-licistica românească.

Vasile BARBU,,Libertatea” (Panciova), 23 decembrie 2017

ZILELE PRESEI BĂNĂŢENE, ediţia a XXII-a

VESTEA 23

M i a R O G O B ET E :

Un sentiment...

Poporul român s-a născut creştin.Credinţa românilor este infiltrată însângele, în porii, în sufletul lor,

spunem sau nu lumii întregi acest adevăr,dar noi românii avem credinţă în Dumnezeu,iubim tot ce aparţine de divinitate asta pen-tru că creştinismul pe teritoriul românesceste de origine apostolică, aceste afirmaţiidefinesc două din coordonatele fundamen-tale ale vieţii religioase a tuturor românilororiunde s-ar afla, cu semnificaţii deosebiteîn istoria poporului nostru. Credinţa în Dum-nezeu si frumuseţea vieţii, a sufletuluiromânului sunt două surori gemene, tot ceeste frumos pe acest pământ este construitde Dumnezeu şi noi apreciem acest lucru,dovadă că creştinismul se constituie unadin cele mai valoroase dovezi ale vechimiişi continuităţii poporului român în spaţiulcarpato-dunărean-pontic. Iată că, ţararomânească duce mai departe credinţacreştină încă din epoca apostolică, ocredinţă care şi-a făcut cuib şi la noi înTopleţ, în sufletul toplicenilor, un loc atâtde frumos, un loc divin, un loc în care amcrezut şi cred în continuare că va ajunge ozonă turistică, o zonă în care oameni depretutindeni vor pune piciorul pentru aputea savura frumuseţea locului.

Se pot spune multe lucruri desprepământul pe care îl călcăm, despre apeleîn care ne scăldăm sau pe care le atingem,despre munţii şi pădurile pe care lecutreierăm, despre livezile şi câmpiile încare alergăm şi furăm mireasma, parfumulflorilor, despre minunile apărute de nicăieridar care stau de strajă la căpătâiul nostru,despre trecutul Universului...interesant, tre-cutul Universului este defapt trecutul tu-turor vieţuitoarelor, se pot spune multedespre tot ce-i aparţine lui Dumnezeu,

această putere care prin tot ceea ce a creatşi crează iese perfect şi nu numai, se pot

spune multe despre toate lucrurile de pepământ care sunt făcute cu un scop maiales această maşinărie care se numeşte om.

Iată că unul dintre cele mai frumoaselocuri de pe acest minunat pământ, unul din-

tre cele mai interesante locuri din acestUnivers, unul dintre cele mai dragi şi pri-etenoase locuri de pe Glob este Topleţ, o lo-calitate care a fost, este şi va fi o minuneruptă din grădina lui Dumnezeu, un mic dia-mant care străluceşte cot la cot cu soarele,o poveste fără de sfârşit în care toate per-sonajele au trăit intens bucuria, fericireamodului de viaţă, un mod de viaţă care seţine drept de mii de ani. Topleţ, un loc iubitde mii de suflete care au trăit aici şi careau plecat mulţumiţi, fericiţi, cu dragoste şibucurie, cu demnitate la Dumnezeu. Iubireapentru acest loc divin se cimentează încăde la naştere, totul are un farmec, Cerna cuapa ei lină, blândă, limpede şi cântătoareîmprejmuită de sălciile ce o fac atât demisterioasă, Iorgovanul cu legenda lui, olegendă care dăinuie de mii de ani şi careva dăinui atât timp cât va exista acestpământ şi care stă de veghe comunei,desişul codrilor în care s-au ascunsstrăbunii noştrii de vitregia vremurilor,

izvoarele cu apă curată, câmpiile pline deflori, luncile pline de maci, fluturi, licurici,geanţurile, piciurinele, peşterile, toate aces-tea au intrat în mintea noastră, continuare în pagina 24

MARIA TOMESCU - ROGOBETENumele meu de fată e Tomescu, născuta în comuna TOPLEŢ, judeţul

CARAŞ SEVERIN.Viaţa trăită la sat m-a făcut să iubesc tot ce mă înconjoară, m-a făcut să

apreciez lucrurile frumoase şi să-mi aduc aminte oriunde aş fi de pădurilepe care le cutreieram fiind copil, de livezile în care mă tăvăleam atunci cândmă luau părinţii la adunat de fân, de cucuruzul galben pe care îl frângeamca să-l mănânc fiert sau copt, de văcuţa mea înflorată cu care-mi petreceamcâteodată dimineţile în vacanţă, ducând-o la păscut iar eu citeam pe iarbăascultând cântecele păsărelelor şi savurând mirosul florilor combinat cumireasma frunzelor verzi din pădurea ce mă înconjura.

Adesea mergeam singură în poieniţa mea şi îmi luam la mine cărţi de citit,romane sau volume de poezii şi citeam, şi citeam, până se făcea întuneric,apoi plecam acasă pe cărarea pietruită, printre grădinile oamenilor. Celemai frumoase momente ale mele erau atunci când fugeam de lume şimergeam în poieniţa unde stăteam şi meditam cu ochii lipiţi de cer, undescriam o poezie sau o poveste şi râdeam fericită la natură. Sătucul meu dragmi-a rămas în suflet pentru totdeauna, iar bunătatea părinţilor mei dragi,oameni simpli şi cinstiţi m-a făcut să merg mai departe, în viaţă, cu inimadeschisă, m-a făcut să presar pe cărarea vieţii mele cuvinte prietenoase.

Maria Tomescu - Rogobete, alături de poetulVasile BARBU şi scriitorul N.D. PETNICEANU înCASA ROMÂNEASCĂ de la Uzdin (Serbia)

24 VESTEA

urmare din pagina 23în sufletul nostru, în inima noastră şi ori-

unde am plecat ele şi-au deschis aripile şine-au luminat cu puritatea şi divinitatea lor,ne-au dat energia şi puterea de a merge maideparte. In acest loc extraordinar de frumospe nume Topleţ, în acest loc; mângâiat deDumnezeu şi acoperit cu dragoste m-amnăscut şi mi-am petrecut frumoşii ani aicopilăriei apoi, în drumul vieţii l-am purtatîntr-o cutiuţă brodată cu amintiri şi l-am pusîn partea dreaptă a inimii mele astfel încâtsă-1 pot deschide atunci când am nevoie, săpot să-i ascult doina străbună, linişteanopţii, lătratul câinilor de pe mală, mugetulvacilor când veneau de la păşune, cânteculcucului din Prilog, să intru în lumea rânduni-cilor primăvara şi să stau cu ele pânătoamna, să dorm măcar o noapte într-ocazemată clădită de noi, copii satului...şimulte, multe altele care aduc în inima meanumai fericire, iată că adevărata fericire seaflă în cutiuţa aceasta de lângă inima mea.

Şi acum, după mulţi ani, mă văd aievea,dimineaţa, stând pe trepţii de ciment şi as-cultând ciripitul păsărelelor cu privireapierdută în poiana mică, deasupra Prundului,acolo unde îmi duceam veacul, acolo undeuitam de mine sorbind culoarea vieţii cuochii plini de puterea şi dorinţa de a trăi!

Există o legătură foarte puternică întrenoi, aceştia care existăm astăzi şi trăim înTopleţ şi ei, aceia care au fost şi au trăit înlocul acesta minunat, spiritul lor ne dă înfiecare zi imboldul de a merge mai departe,spiritul lor ne pictează undele care duc ochiipe drumul voinţei, al optimismului, aldemnităţii şi care ne oferă nădejdea de carenu ne putem desparte niciodată. Aceşticurajoşi străbuni ai neamului nostru, aiTopleţului au scris istoria, o istorie care nespune că aceşti oameni eroi nu s-au lăsatniciodată cotropiţi de cete lacome şi crude,de armate care devastau locurile clădite deDumnezeu, aceşti eroi ai neamului nostrunăscuţi în Topleţ ne-au scris cu sângele loro carte despre istorie, o carte în care primimlecţii de dragoste de neam şi glia

strămoşească, dragoste de natură, de visuloricărui român , o dragoste de libertate!

Ai de făcut o alegere atunci când începisă înţelegi sensul vieţii, poţi să trăieşti fru-mos sau nu, poţi să iubeşti sau nu, poţi să fifericit sau nu, pe drumul sinuos al vieţii amîntâmpinat multe greutăţi dar niciodată, ab-solut niciodată iubirea, dragostea, toatesentimentele frumoase pe care le-am nutritpentru satul meu n-au putut să fie şterse,niciodată, mai mult decât atât, stareapozitivă, curajul de a face un lucru importantîn viaţa mea, idealurile şi speranţele mele s-au îndeplinit, toate acestea datorită loculuiocrotit de Dumnezeu, aici unde s-au păstratgraiul, datinile, credinţele, idealurile neamu-lui nostru, aici unde am primit pentru primadată o vorbă bună, o îmbrăţişare, un sărut,un zâmbet cald! Viata trăită la sat m-a făcutsă iubesc tot ce mă înconjoară, m-a făcutsă apreciez lucrurile frumoase, să-mi aducaminte oriude m-aş afla de pădurile pe carele cutreieram copil fiind, de livezile în caremă tăvăleam atunci când mă luau părinţii laadunat de fân, de cucuruzul galben pe careîl frângeam ca să-1 mănânc fiert sau copt,de văcuţa mea înflorată cu care îmi petre-ceam câteodată dimineţile, în vacanţă, easavurând iarba crudă iar eu citeam şi ascul-tam concertul păsărelelor şi savuram miro-sul florilor amestecat cu mireasma frunzelorverzi din pădurea ce mă înconjura.

Cele mai frumoase clipe din viaţa measunt acelea în care fugeam de lume şimergeam în poieniţa mea, unde stăteam şimeditam cu ochii lipiţi de cer, unde îi scriamgândului o poezie sau o poveste şi râdeamfericită la stele. Sătucul meu drag mi-arămas în suflet pentru totdeauna iarbunătatea părinţilor mei dragi, oameni sim-pli şi cinstiţi m-a făcut să păşesc în viaţă cuinima deschisă, m-a făcut să presar pe caleavieţii mele cuvinte prietenoase, gesturi deiubire, dragoste sufletească pentru toţi oa-menii pe care i-am întâmpinat, m-a făcut sămă iubesc pe mine şi să iubesc viaţa.

Cred cu toată puterea din fiinţa mea că

cei mai fericiţi oameni sunt aceia care s-aunăscut şi au copilărit la sat. O să spun şi dece cred asta, în primul rând că liniştea estemai presus decât orice, la sat ai o relaţiespecială cu natura, cu animalele, cu Dum-nezeu, în al doilea, şi în multe alte rânduri,pentru că tradiţiile, datinile, poveştile dintrecut, toate acestea te fac să trăieşti înfiecare zi un basm, un basm în care poţi săfi "Ileana Cosânzeana" sau "Făt Frumos dinlacrimă" sau să simţi adevărata "Tinereţefără bătrâneţe",

Poate şi faptul că Topleţul meu reprezintăo zonă mai mult decât turistică, pot spunemirifică, interesantă din toate punctele devedere, o enigmă pentru aceia care străbatlocalitatea, un loc misterios chiar, ascultândpovestea lui Iovan Iorgovan, scrisă de mulţiscriitori, povestea cu sfantoagerii care odată pe an bântuiau satul, poveştile scrisedespre marile iubiri, unele petrecându-se lamori, atunci când sătenii mergeau sămacine cucuruzul, poveştile cu muroii careîi vizitau pe cei dragi sau pe duşmani, suntfoarte multe poveşti în care unii chiar cre-deau şi aşa mergeau din gură în gurăajungând până în zilele noastre, poate toateaceste lucruri fac ca minunata noastrăcomună alcătuită din două sate: Bârza şiTopleţ să fie cunoscută de mulţi oameni. Sănu uităm de Sfinxul Bănăţean, un megalit,un cap uman impunător şi misterios, o forţă,o autoritate, care a apărut de-a lungul tim-pului şi astăzi face parte din familia mis-terelor care împrejmuiesc comuna noastră.Parcă şi oamenii din localitate au un fel dea fi în ei care te duc spre misterios, fiindfrumoşi, mereu cu voie bună, inteligenţi şiharnici, întotdeauna cu un curaj nebun în eide a lua-o de la început. Topleţul semândreşte cu mulţi oameni de seamă, oa-meni care au dus numele comunei noastrepe multe meleaguri, aici s-au născutpersonalităţi care nu au uitat niciodată de

continuare în pagina 28

VESTEA 25

Prin răstignirea Sa pe Muntele Golgotei,Mântuitorul Iisus Hristos, o sfinţeşte cusângele său, ea devenind simbolul

creştinismului, semnul împăcării noastre cu Dum-nezeu şi armă împotriva răului. Noi creştinii neînchinăm Sfintei Cruci ca altar de jertfă a Lui Hris-tos şi nu materiei din care este făcut semnul crucii.Cu Sfânta Cruce se începe şi se termină oricerugăciune, se începe lucrul, masa, călătoria, eafiind mereu prezentă în biserici,în casele noastre, la răscruce dedrumuri, la căpătâiul celoradormiţi şi chiar pe vârfuri demunte.

Încă din anul 1936, MunteleMic a fost străjuit de o cruceînaltă de 25 m, formată din opttrunchiuri de brad, ca iniţiativăa ing. CORNEL MIKLOŞI, dinTimişoara şi executată deE.FINZ din Caransebeş.

Ideea refacerii şi iluminăriicrucii de pe Muntele Mic aavut-o regretatul publicistNicolae Pârvu de la RadioTimişoara, împreună cu ungrup de bănăţeni inimoşi –prof.dr. Ioan Haţegan, pro.Crnel Hamat, etnosociologPetru Pilu, ing. ConstantinLiuba şi pr. Lazăr Suciu – labiserica din Bolvaşniţa în searazilei de 4 noiembrie 2001, după lansarea volumu-lui ,,Pătru Mantu” de Ion Haţegan, pornind de lailuminatul exterior al bisericii noastre, care se vedede pe Muntele Mic. S-a format un ,,comitet deacţiune”, a fost anunţată ideea duminica viitoarela Radio Timişoara şi s-a făcut un prim proiect decătre Institutul de Studii şi Proiectări Hidroener-getice Bucureşti, care însă a fost prea costisitor.

A urmat şedinţa din 1 februarie 2002 de laMitropolia Banatului şi proiectul fiind făcut deIprotim Timişoara, au apărut mai mulţi donatorişi sponsori, visul devenind realitate.

Crucea este confecţionată din profile metalicecare au la bază 219 mm, ajungând la vârf la 133mm. Este compusă din şase tronsoane, cu o

înălţime de 27,05 m şi o greutate de 19,2 tone.A ost realizată la Electromotaj Timişoara, sub

conducerea ing. Bogdan Anghelescu şi ing. Crist-ian Maţu după proiectul arhitecţilor Mircea Beleişi Victor Marinov.

Crucea a fost ridicată în anul 2004 pe locul celeivechi, pe cleanţul GĂINA, la 1625 m altitudine şieste a doua ca înălţime din Carpaţii României,după cea din Caraiman (133 m), ridicată între anii

1926-1929 la iniţiativaReginei Maria.

La 14 septembrie 2004, depraznicul Înălţării SinteiCruci, crucea ridicată înmemoria tuturor eroilorbănăţeni, a fost sfinţită dePrea Sfinţitul Dr. LaurenţiuStreza Episcop alCaransebeşului.

Începând din anul 2006, lainiţiativa Prea Sfinţitului Lu-cian Mic, episcop alCaransebeşului, la 14 sep-tembrie, în fiecare an au avutloc pelerinaje (anul acestafiind al doisprezecelea) cuSfinte moaşte, cu partici-parea mai multor ierarhi,preoţi şi credincioşi din Ba-natul Montan. În ultimii ani,a participat şi Brigada 18 In-fanterie ,,Banat” din

TimişoaraSe oficiază Sfânta Liturghie pe platoul amenajat

în faţa Crucii, apoi parastas în memoria eroilorbănăţeni şi se depun coroane de flori din parteaoficialităţilor.

Aşa cum şarpele de aramă a fost înălţat deMoise, ca leac pentru cei muşcaţi de şerpiiveninoşi ai pustiului, tot aşa şi Crucea de peMuntele Mic se înalţă falnic şi luminează înnoapte , ca un nor de foc, ce ne călăuzeşte paşiispre Dumnezeu, spre rugăciune şi înălţaresufletească şi ne îndeamnă la credinţa dreaptă.

Pr. Ic. Stavr. Lazăr Suciu, Bolvaşniţa

,, Cuvântul crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”CORINTENI. 1.18

CRUCEA DE PE MUNTELE MIC, SIMBOL AL CREDINŢEIÎN BANATUL MONTAN

26 VESTEA

Anul acesta se împlinesc 50 de anide când Virgil Birou a trecut înveșnicie, dar numele lui continuă

să aibă ecou deosebit în conștiinţabănăţenilor.

S-a format ca om și ca scriitor în Ba-natul de munte (zonă plină de frumuseţe,de puritate), în Cărașul atât de îndrăgitîncă din copilărie (născut la TicvanulMare în 1903), zonă care i-a marcat pro-filul spiritual prin specificul său. Aici, înlocurile descrise în publicaţiile sale maitârziu, a crescut și s-a ridicat spre lumeun spirit umanist, un om ale cărui scrieriși preocupări în varii domenii de activi-tate (social, economic, demografic, etno-grafic, în privinţa sănătăţii populaţiei,cultural, tradiţional etc.) au avut în cen-tru omul acelui loc, cu viaţa, îndeletnicir-ile și aspiraţiile sale, „omul ca eternărealitate psihologică și socială”1 P r i netica faptelor și atitudinilor sale, VirgilBirou poate fi considerat întru totul unom al cetăţii. Spirit elevat, fără ca la în-ceput să-și fi pus problema unei cariereliterare, a abordat scrisul, preocupatfiind de situaţia social-economică aBanatului și a maselor populare în aceaperioadă de după Marea Unire, faţă decare nu putea să rămână indiferent. Laîntrebarea de ce a îmbrăţișat carieraliterară, deși era inginer de mine capregătire profesională, a răspuns: „…toc-mai profesia de inginer de mine mi-a în-drumat pașii în această direcţie. Caminer, am cunoscut bine pământulbănăţean, atât în întinderile sale, cât șiîn adâncuri și am trăit nemijlocit înîncântătorul peisaj generator de cântece,deci de frumos. Am privit îndelung oa-menii de aici. Cele văzute și trăite aulăsat urme neșterse în sufletul meu.”2

Toate activităţile lui Virgil Birou suntpuse în slujba oamenilor și a societăţiitimpului, în slujba progresului social și

cultural al Banatului și al bănăţenilor. Oatitudine umanitară nobilă. Pe aceastădirecţie se înscrie și publicistica sa,studiile tehnice, colaborarea cu diferiteziare locale și naţionale prin articoleprivind viaţa socială și culturală dinBanat („Vrerea”, „Scrisul bănăţean”,„Ecoul”, „Dacia” etc.). Este deschizător dedrumuri în mai multe domenii. În 1941organizează prima Expoziţie a Cărţii,Artelor Plastice și Grafice din Banat, iarîntre 1941-1942 iniţiază Săptămânabănăţeană la București, precum și primaexpoziţie a produselor meșteșugăreștibănăţene. Preocupările etnologice șietnografice, urmare a cercetării monu-mentelor funerare ortodoxe din cimitirelede pe Valea Cărașului s-au finalizat custudiul etnografic Crucile de piatră de peValea Cărașului, publicat în 1944. ÎnNăzuinţe și realizări. Etape din viaţaculturală bănăţeană, apărut în 1941,omul de cultură Virgil Birou aduce în faţacontemporanilor un istoric al vieţii cul-turale bănăţene din cele mai vechi tim-puri, suplinind lipsa unor importanteinformaţii în domeniul respectiv. Sepreocupă de lansarea , pentru a ficunoscuţi , a unor poeţi tineri bănăţeni,publicându-le operele în volumul din1944, ,,Poezia nouă bănăţeană”. Publicăși o altă lucrare elocventă în cunoaștereaBanatului, intitulată: ,,Drumuri și popa-suri bănăţene în 1962”.

S-ar putea spune că spiritul umanist alscriitorului se vădește mai pregnant învolumul de reportaje,,Oameni și locuri dinCăraș”, (publicat în 1940 și reeditat în1982) și în romanul Lume fără cer, publi-cat în 1947.

În Oameni și locuri din Căraș, operăconsiderată de criticii săi o îmbinareîntre reportaj, analiză sociologică șietnografică, având vădite calităţi literar-artistice, se conturează emoţionant

imaginea celor patru văi ale Cărașului,redată cu admiraţie și dragoste nedisim-ulate: Valea Bârzavei, Valea Cărașului,Valea Nerei și Valea Dunării, fiecare cuspecificul și cu farmecul său cuceritor.Locurile și oamenii formează un tot uni-tar, armonizează perfect. FrumuseţeaVăilor completată cu amintiri istorice șidatini influenţează comportamentul oa-menilor, care, la rândul lor, fac vieaceastă frumuseţe. Astfel, turismul pemeleagurile cărășene nu este o simplătrecere în revistă a locurilor, ci presupuneo adâncă vibraţie emoţională, devenindun turism „pentru delectarea sufletului”,după cum mărturisește autorul. Forţaevocării în descriere rezidă din profundacunoaștere a locurilor și a oamenilor cumentalitatea lor neschimbată în timp.Iată cum este portretizat cărășanul înprima povestire a cărţii, intitulată Căraș:„…. Vom desprinde din privirea luilicărirea unui bizar amalgam deconștiinţă de sine și de nepăsare, ociudată împerechere de spirit critic și desentimentalism, de minte șmecheră și debonomie. Dacă spiritul critic l-a dezvoltatpână la satiră, aceasta o face faţă desine însuși în aceeași măsură, ca și faţăde lumea înconjurătoare,… toatecalităţile și defectele fiind elemente or-ganice ale unei firi simple și sincere.”3

Persoanele întâlnite de reporter suntniște oameni simpli, poate rudimentarica manifestare, dar generoși, iubitori aivalorilor zonei din care se trag. Întreaceștia se remarcă figura dascălului dela ţară, un om dedicat comunităţii, unfăuritor de cultură, care duce faima sat-ului cărășan până în capitală prin succe-sul corului de ţărani pe care l-a instruit.Chiar dacă vremurile de atunci i-au puspe ţărani în situaţii foarte grele,neînţelese de ei și întâmpinate deseori

continuare în pagina 27

Virgil Birou – un spirit umanist al Banatului postbelicVirgil Birou – un spirit umanist al Banatului postbelic

VESTEA 27

urmare din pagina 26

cu naivitate, nu și-au pierdut omenia. Fiecare personaj, chiar dacă apare

glumind, ascunde deseori o suferinţă, odramă, pe care scriitorul-reporter ointuiește. Astfel de aspecte sunt vizibileși în romanul ,,Lume fără cer”, undeprozatorul își valorifică experienţadocumentară și sociologică, făcânddovada calităţilor de fin observator alrealităţilor vremii. „Ocnarii”, cum suntnumiţi minerii, victime ale mizeriei so-ciale, apar cu mentalitatea lor specificăde bănăţeni cu firea foarte încrezătoareîn bine și frumos, mândri de ei înșiși,oarecum vanitoși, dar în contextul vieţiide mizerie pe care o trăiesc, devin uneoriridicoli. Scriitorul îi surprinde în firesculatitudinii lor. Le respectă manifestările,chiar dacă vede că au rămas ancoraţi înmentalităţi vechi și se încăpăţânează sănu se schimbe, recunoscând în ele oformă de spiritualitate. Caută săglumească sau să le stimuleze umorulde provenienţă folclorică pentru a nu sesimţi stingheri. Marea preţuire pentruoamenii înfăţișaţi se desprinde chiar șidin felul în care îi abordează, din felul încare își alege întrebările, știind că struc-tura lor sufletească poate ascunde omare sensibilitate și profunzime.

Dintr-un asemenea suflet poate să senască o doină ca aceea înfăţișată înpovestirea ,,Cum se nasc doinele și cân-tecele cărășene” din volumul ,,Oameni șilocuri din Căraș”. Doina - un cântecpurtător de mesaj sufletesc de marecomplexitate. O comoară artisticăreprezentativă pentru români. Doinacântată la trompetă sus pe deal se-audepeste satul care-o ascultă vrăjit: „Era însunetul trompetei chemarea iubitului șimelancolia înstrăinatului. Eraîmbrăţișarea pământului pe unde mân-dra a călcat cu picioarele. Era ţipătulmamei după copil și era durerea seninăa resemnării… Sufletele lor s-au topit în

doină și întreg universul lor mic și totușimare, nu era altceva decât doină”4.

În epoca istorică în care a trăit, VirgilBirou s-a dovedit un spirit viu, unînaintemergător în cultura noastrăregională pe care a propulsat-o spre ceanaţională, căci numele lui este legat deînceputurile mișcării culturale a Banat-ului de după Unirea din 1918. Ne-a lăsatportrete autentice de bănăţeni, tablouriale vieţii rurale și urbane din Banat,toate purtând semnele umanului, alepreţuirii comorilor de simţire și de artăcare zac în sufletele simple și nealter-ate.

Să-i cinstim memoria, făcând din el ostatuie vie.

Prof. Lucia Elena Popa

Referinţe bibliografice

//www.bjt.ro/bv/ http BJTimis/BJT.Vir-giBirou.pdf Restutuiri, Centenarul nașteriiscriitorului Virgil Birou (1903 – 2003)

http://crispedia.ro/virgil-birou/http://www.banaterra.eu/romana/virgil-

birouhttp://confluente.org/Scurta_prezentare_a

_romanului_lume_fa_mihai_leonte_1336323386.html

1) Nicolae Ţirioi – în Prefaţa la Oameni șilocuri din Căraș, Editura Facla, Timișoara,1982

2) în Restituiri culturale. Virgil Birou, un„Sadoveanu al Banatului”, publicat în „Orizon-turi culturale italo-române” din 6 iunie, 2015

3) Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș,Editura Facla, Timișoara, 1982, pagina 19

4) ibidem 3, pag. 81

SEMICENTENARUL MORŢII SCRIITORULUI VIRGIL BIROU

Societatea Literar-artistică "Sorin Titel " din Banat îşi propune săvenereze Semicentenarul morţii vestitului romancier VIRGIL BIROU,în oraşul Timişoara, data, locul şi ora urmând să fie anunţate în timp util,probabil în luna mai 20l8.Organizatorii Simpozionului (Maria Birou, N.D.P., ing. C.Vlaicu şi dr.Dănilă Surulescu) invită să pregătească alocuţiuni, despre viaţa şi operaliterară a lui V. Birou, pe domniile lor: -ION MARIN ALMĂJAN:Romanul ,,Lume fără cer"- Dr. NICOLA TIBERIU: "Trifoiul Cărăşean"(V.Birou, Romul Ladeaşi Ion Stoia Udrea)- PAVEL PANDURU: Tara Almăjului şi Virgil Birou- ION IONESCU: Virgil Birou şi revista " Vrerea"- VASILE BARBU: Virgil Birou şi pictoriţele de la Uzdin- SYLVIA HÂRCEAGĂ: Virgil Birou şi Revista Fundaţiile Regale- N.D.PETNICEANU: "Crucile de piatră de pe Valea Caraşului" şi pre-miul Academiei Române- CAIUS DANCIU: Opera postumă a lui Virgil Birou

În final: -"Trifoiul Cărăşan" de N.D.Petniceanu, Editura Gordian,Timişoara, 20l8, prezintă dr. Nicola Tiberiu.- Momentul folcloric va fi susţinut de LUCA NOVAC şi solistul vocalIOSIF PUŞCHIŢĂ, moment udat cu licoare de trei prune din Caraş.

Redacţia

28 VESTEA

Gheorghe RANCU BODROG:

Sculptorul Alexandru LIUBA(1875 – 1906)

Alexandru Liuba s-a născut în Maidan –azi Brădişorul de Jos din judeţul Caraş Severinla 10 septembrie 1875, ca fiu al renumituluiînvăţător şi scriitor folclorist Sofronie Liubaşi al mamei sale Rachila, născută Bura dinBroşteni. Tânărul Alexandru a început studiileîn satul natal, a urmat apoi la Oraviţa claselea V-a şi a VI-a la şcoala primară germană caelev al aceluiaşi învăţător Iosif Stara la carestudiase şi tatăl său. După terminarea celorşase clase elementare a urmat apoi 4 clasela şcoala civilă din aceeaşi localitate. Aici,tânărul Alexandru a avut fericitul prilej alurmăririi unor cursuri de lucru de mână, caprolog al gustului său artistic – sculptural. Totaici a putut întreprinde şi cioplirea diferitelorlucrări din piatră „de Agadici” sub îndrumareaprofesorului său, cu care prilej lucrările iscusi-tului tânăr Alexandru întrevedeau viitorul săuartistic.

Deşi tatăl său îşi dorea să-l vadă pe fiul săuînvăţător, totuşi în sufletul tânărului creşteadorul de a se face sculptor. Aşa se explică că

şi în timpul cât a studiat la Institutul Peda-gogic din Caransebeş, Alexandru n-a încetatsă se ocupe cu sculptura. Pentru această pa-siune a sa, la insistenţele lui Vichentie Babeş,şi a dr. Alexandru Mocsony, dascălul SofronieLiuba şi-a trimis talentatul său fiu, Alexandru,la Academia de arte frumoase din Munchen,la preparandie în 15 octombrie 1895. Esteapoi repartizat, potrivit aptitudinilor sale, laŞcoala de profesiune artistică unde studiazăpână în 1897 desenul şi modelarea. În toţi aniide studiu rezultatele au fost mai mult decâtmeritorii: Sehr grosz (foarte mare la diliginţă),Sehr gut (foarte bun la progres) şi mai toate

calculele sunt de nota primă, notele fiind pânăla scara 4.

În 1897 în urma unui „testamoniu general”de calificare Alexandru Liuba „ arată progresefoarte vrednice de recunoştinţă şi pe lângă oasemenea însuşinţă, promite un rezultatfoarte bun”.

Cu aceste rezultate Alexandru Liuba intrăla Academia Regală Bavareză pentru artelede formaţiune – Academia de sculptură. A in-trat în oct 1897 şi o termină în iulie 1903,stând la Munchen 9 ani.

Între timp o echipă de pietrari din zonaOraviţa Maidan este solicitată a ridica unmonument în amintirea celei care a fostregina Elisabeta, Sisi, consoarta împăratuluiFranz Iosef. Este interesant de amintit aici căîmpărăteasa, suferind de plămâni, venea spretratament la Băile Herculane. Era un primpopas deoarece dorea să ajungă în vestitacetate a aerului curat de la Marila. Dupăasasinarea frumoasei prinţese locuitoriiOraviţei şi a împrejurimilor, care o iubeaufoarte mult, s-au alăturat dorinţeiautorităţilor de a ridica acest monumet închi-nat împărătesei. Prima dată a fost aşezat înapropierea Marilei (Cantonul Lup, de maitârziu) şi apoi a fost dusă la Oraviţa. Pe o

continuare în pagina 44

urmare din pagina 24unde au plecat ci dimpotrivă prin faptele lor au pus o piatră la

temelia reputaţiei locului nostru drag.În fiecare clipă a vieţii mele îmi doresc să-mi retrăiesc copilăria

în satul meu frumospe nume Topleţ şi,fericită, să mă joccu pietrele în apaCernei, să mă scaldvitejeşte în bălţiledin jurul casei mele,să râd zgomotosuitând de ziua ce seduce, să sparg nu-cile cu dinţii, ca maispre seară, obosită,să adorm în poalamamei mele, sau, dece nu, legănată detatăl meu pe trepţii

gangului, să-mi văd liniştea feţei şi frăgezimea pielii bronzată şimurdară de atâtea căzături iar eu atât de curată la suflet... !

Cu tine mamă sunt în paşi de dans Călcând poteca Prundului, spre casă. Cu bucurie în suflet pun astăzi în balans Trecutul şi prezentul ce-n viitor m-apasă

Cu tine tată cobor şi urc poteca vieţii Prea mult pentru un suflet căutător, Într-una tu îmi cânţi poemul tinereţii, Eu stau si -ascult şi-mi este atât de dor.

Cu tine satule duc astăzi crucea mai departe Căci zilnic îmi aduci aminte de trecut Iubirea pentru tine o voi picta-ntr-o carte Tabloul vieţii mele fiind deja vândut!

MIA ROGOBETE (Autoarea)Nicolae Danciu PETNICEANU între Mia ROGOBETEşi soţul ei, ing. Daniel ROGOBETE

VESTEA 29VESTEA 29

Ne-a sosit laredacţie cartea"Dincolo de optdecenii" deMinai Vintilă,Editura Studis,Iaşi ,2ol6,pagini 2o5,proză şi aleasăi c o n o g r a fi e(picturi ale au-torului ),cu uncuvânt înaintede AdaCruceanu -Chisăliţă deReşiţa.

Este o carte de confesiuni biobibliografice de purăemoţie artistică a maestrului Mihai Vintilă ,cum con-fesiuni sunt ai ale câtorva corespondenţi despreOMUL şi OPERA MIHAI VINTILĂ ,remarcabilesunt referinţele scriitorilor: Olga Neagu, LaurenţiuOvidiu Roşu, Nicolae Irimia, Titus Crisciu, MirceaCavadia, Matei Mircioane, Roman Iacob, Toma GeorgeMaiorescu şi ale domnului profesor univ. doctorAlexandru Stupariu - Şirianu.Impresionante sunt mărturisirile biografice cu privire

la arborele genealogic, la locul naşterii şi la membriifamiliei sale ,de la bunicii la fiica Gloria ,apoi relatărilecu privire la fratele său, cunoscutul şi reputatul scriitor(poet, dramaturg, povestitor şi romancier - romanul"Roata"- vârf de lance în scrierile despre Răscoala luiHorea) Place modestia artistului Mihai Vintilă ,citez:,,...pregătirea profesională, cea de medic veterinarşi...cea de pictor,dar la aceasta din urmă nu am pututmai mult, decât pictor naiv. Ca să fii pictor adevărat, cupatalama, artist plastic, îţi trebuie şi o pregătireacademică . ..eu fiind autodidact!"Maestre Minai Vintilă! Mea culpă ! Studiile academiceîşi au rostul lor, dar ele nu primează în cazul omului deartă autentic, grav de autentic ! Primează fără doar şipoate talentul! Şi dumneavoastră aveţi talent că puteţiîmprumuta şi altora! Puteţi împrumuta şi vă mairămâne şi dvs. de prisosinţă! Aşadar, talentul vine de laCel de Sus În ceea ce-l priveşte pe artistul plastic MihaiVintilă, o spun fără tăgadă: Dumnezeu şi-a pus palmape umărul dvs. Vorbesc picturile dvs. Flecare imagineartistică semnată chiar cu minuscule de M.V. provoacăsinceră şi caldă emoţie artistică. Privitorul fiecăruitablou al dvs. retrăieşte retrospectiv copilăria, succesele,şi insuccesele vieţii, cel puţin pe mine picturile dvs, cuprivire la iarnă copilăriei, rup baierele inimii şi inundăochii omului bătrân! Dumnezeu să vă dea sănătate şi săfaceţi sută de ani ! (NDP). Mehadia, 18.01.2017

Pictorul Mihai VINTILĂ

UN GÂND DESPRE UN FULG CU ARIPI ...(Însemnări despre pictorul MIHAI VINTILĂ)

Mehadia/județul Caraș Severin, ROMÂNIA. Bătălia de la Mehadia (15 iulie 1738) dintre turciși armatele imperiale austriece, cu 37 de ani înainte de răpirea Bucovinei. Sultanul a trimis învara anului 1738 alţi doi paşi – pe fiul său Halil beg şi pe Mavrocordat cu 10.000 luptători, dincare 3000 au fost Valahi, ceea ce a dus la asediul cetăţii Ada-Kaleh în perioadă de 69 zile.Totodată a fost purtată luptă grea pentru localitatea Mehadia. Deși victorioși, austriecii au trebuitsă se retragă spre Caransebeș. Cei 1200 austrieci din fortificaţia Karolina de pe Insula Ada-Kalehdupă atacuri puternice de mai multe zile cu foc provenind de la 120 tunuri şi 40 mezere, s-aupredat turcilor. (Textul şi foto primite de la dl.prof.Gheorghe RANCU)

30 VESTEA

În 2015, sub grija admirabileiEdituri TIM din Reşiţa, întro frumoasă prezentare

grafică, cu 204 pagini şi absolutsuperbă susţinere de imagini, aapărut Monografia satului Putna –Almăj, Caraş Severin. Autorulcărţii este profesorul Pavel Pan-duru, care, pentru Ţara Almăjului,e o adevărată noţiune. El este unuldintre autorii „renaşterii almăjene”începute încă în foarte dificilii ani’70 ai veacului trecut. Conceptulde „renaştere almăjană”, pe care lam folosit adesea, nu înseamnădeloc „descoperirea” Almăjului.Almăjul a fost din veci şi a dat încursul veacurilor personalităţi,individuale şi colective, cu totulexcepţionale, de importanţănaţională şi continentală.„Renaşterea almăjană” decare vorbeam este ridicareastării Almăjului la un altnivel, la un nivel exemplarcare, după părerea mea,are categoric valoareexemplară, continentalăşi chiar globală. „Renaştereaalmăjană” înseamnă afirmarea uneiidentităţi indestructibile – aceeaşiieri, azi, întotdeauna. În ce lpriveşte pe autorul cărţii, el este cuadevărat o „rara avis” de caracter. Elaparţine celor foarte puţini pentrucare scrisul nu este motiv de falăsau faimă, ci e datorie morală. PavelPanduru nu cercetează doar „cumau trăit oamenii”, el caută sădesluşească şi să explice „de ce autrăit ei într un anume fel”. Cei carepot face asta, cum ziceam, suntpuţini şi singura lor motivaţie estedragostea fără hotar. Într o vremeistorică bântuită de îndoieliexistenţiale, de haos, de teamă, searată că există (şi pot exista) locuriîn care viaţa poate continua în ros-tul ei esenţial, în bună cuviinţă şi cu

rost existenţial. Monografia explicăîn detaliu scolastic aşezareageografică a satului, hotarul ei(pădure, păşune, apă) şi din nouapare cu claritate ideea că satulromânesc avea un hotar atât de

înţelept organizat, încât el nu puteasă fie decât de origine străveche, dela începuturile istoriei, din vremeaîn care strămoşii noştri au fostalungaţi din Rai. În continuare,Pavel Panduru prezintă istoria sat-ului în chip viu şi captivant. Esterelatată istoria fiecărei case, estearătată devenirea fiecărei familii.Datele istorice privind demografiasatului, viaţa lui economică,religioasă, socială, toate acesteasunt cu adevărat copleşitoare şimonografia se oferă ca punct dereferinţă pentru cercetările viitoare.În acelaşi timp, emoţionant, profe-sorul prieten descrie obiceiurilelegate de naştere, nuntă, de petre-cerea din această viaţă. Sunt con-semnate aici detalii care auimportanţă vitală. Ca singur exem-

plu, mă refer la modalitatea de aspăla rufele, la întrebuinţarea„maiului” pentru limpezirea lor, lamodul în care folosirea „maiului”era o tehnică transmisă din neam înneam, necunoaşterea acelei tehnici

însemnând „ruinarea”veşmintelor. Dar eu

cred că, dincolo de val-oarea documentară

exemplară a cărţii, se aflăo altă dimensiune, poate la

fel de importantă. PavelPanduru însoţeşte

prezentarea istorică a Putneicu o suită de adevărate „im-

nuri” ale dragostei, „imnuri”care prezintă oameni vii, cu bu-

curii şi dureri. Cercetătorul aratănu numai istoria satului, ci şi

motivaţia morală a oamenilor, ceacare a dăltuit caracterul şi identi-tatea indestructibilă a locuitorilor.În acelaşi timp, Pavel Panduru nuidealizează, el nu cade în niciun felde „sămănătorism”. El nu se temesă arate şi defecte, are curajul de apomeni şi stări rele alături de „au-torii” lor. Aceasta e o dovadă decaracter şi de înţelepciune. Este odescriere plină de acurateţe şi înduhul adevăratei iubiri, care nu arenimic de a face cu sentimentalis-mul dulceag. O atenţie specială tre-buie acordată imaginilor ceînsoţesc monografia. În acest caz,din nou se dovedeşte că „o imagineface cât o mie de cuvinte”. Eu credcă un album cuprinzător al vieţiialmăjene ar face un imens serviciu,nu numai Almăjului, ci şifenomenului românesc în totali-tatea lui. Prin această monografie,profesorul Pavel Pandurudovedeşte că este parte a „săriipământului”, cea care dă gust şisens existenţei omeneşti.ALEXANDRU NEMOIANU

MONOGRAFIA SATULUI PUTNA – ALMĂJ, DE PROF. PAVEL PANDURU

VESTEA 31

Motto: ,,Lumea ni s-a dat pentrucomunicare între noi, pentru a neajuta, prin ea, pe noi înşine”

(Părintele Dumitru Stăniloae)

De curând am primit în dar peunul din coridoarele şcolii o carte,care parcă mi s-a lipit de mână, încâtam deschis-o imediat şi am începutsă o citesc. De la început mi-a aca-parat toată atenţia, şi-a ,,făcut calecătre inima mea’’, fiind scrisă pentruoamenii preocupaţi de tot ceînseamnă viaţă ,,în care se găseşte şio cale cât de cât creştină’’ şi ajunsăacasă am citit-o şi am recitit-o. Măbucur mult că o pot avea de acum înbiblioteca sufletului meu.

,,Vreau să trăiesc viaţa ca pe o bu-curie, ca pe o binecuvântare de laDumnezeu’’, mărturiseşte preotulIon Petrică, autorul cărţii primiteMeditaţii pentru contemporani(ediţia a II-a revizuită), Ed. Nepsis,Ed. Eurobit, Timişoara, 2010; şi euaş adăuga că bucuria cu care-şitrăieşte viaţa ar dori să o împartă cusemenii săi, dovadă suntpreocupările lui, atât ca preot sluji-tor, cât şi ca profesor de religie, lec-tor universitar, doctor în sociologie,inspector de specialitate la DirecţiaGenerală de Asistenţă socială şiProtecţia copilului-jud. Caraş-Sev-erin şi, nu în ultimul rând, scriitor.

Cartea cuprinde gânduri conden-sate în cuvinte simple, dar edifica-toare, o adevărată hrană spiritualăadresată atât celor care abia se in-struiesc în tainele creştineşti, cât şicelor deja cunoscători, spre a-şidesăvârşi educaţia religioasă creştin-ortodoxă. De asemenea dezbatesubiecte legate de viaţa cotidiană cade exemplu: Cartea-o nepăsare sauun lux?, Dumnezeu ne-a dat viaţă nuagitaţie, Iubirea-destrăbălare sausfinţenie?, H.I.V.-răul creat de oa-meni, Manelizarea culturii, Iubeşteşi fă ce vrei (despre ziuaîndrăgostiţilor şi Sfântul Valentin),Bucuria de a fi liber ş.a. Nimic nu

este scris la voia întâmplării,părintele autor cunoscând forţa cu-vântului. Tocmai prin forma lor maipuţin vastă, prezentate sintetic, ar-ticolele, şi de la sine înţeles temeledezbătute, pot să pătrundă în sufle-tul cititorului mult mai uşor, decâtdacă acestea ar fi de întindere mai

mare, iar ideile mult dezvoltate. Esteo lucrare grăitoare despre dorinţaautorului, după cum mărturiseştechiar el, ca ,,lumea să fie mai bună,să fie ancorată cu adevărat în tumul-tul valorilor esenţiale şi purificatoareale vieţii”. Autorul ni se dezvăluie caHomo Socius, dar şi ca Homo Eru-ditus, propunându-şi un amplu pro-gram de misionariat întruiluminarea neamului său din per-spectiva de a urma cel mai înaltmodel de virtute, acela de a trăi întruIisus Hristos: ,,Vreau să fiu contem-poran cu Hristos” şi ,, O lume fărăHristos este o lume fără sens…prinHristos aflăm viaţa adevărată” (p.127), mărturiseşte el. Cititorul nu vagăsi în această carte o demonstraţiedespre existenţa lui Dumnezeu, cutoate că autorul observă cu tristeţecă ,,pe zi ce trece oameniiexperimentează din ce în ce maimult o lume fără Dumnezeu’’. Nutrebuie neapărat căutaţi vinovaţi, înrealitate problema se prezintă foarte

simplu, pentru necredincioşi estesigur că Dumnezeu nu există. Eisunt, de fapt, într-o stare deinconştienţă. Cei adormiţi nu simtexistenţa lui şi pretind că nu există.Depinde de om dacă lucrurile existăsau nu pentru el. Să se trezească şi vasimţi că Dumnezeu se află viu înjurul său şi în sinea sa. Ne îndeamnăla a nu fi nepăsători şi a ascultatăcerea vorbitoare a lui Dumnezeu,pentru că ,,Dumnezeu nu poate fiînţeles cu mintea, doar ancoraţi încredinţă ne putem ataşa de adânculdumnezeirii’’(p.48)

Preotul Ion Petrică reuşeşte să seridice deasupra problemelordezbătute, să le privească în ansam-blu, ajunge să tragă concluzii perti-nente şi adevărate. Creând seautodepăşeşte, se înalţă spre părţilesuperioare ale spiritului şi astfelpoate exercita o bună influenţăasupra celor ce îl ascultă sau îl citesc.Iată calea celei mai bune metodepedagogice prin care poate producetransformări binefăcătoare înansamblu, atât la oameni cât şi lasituaţii. Este adeptul unei unităţiîntre creştinism şi ştiinţă, fără ca celedouă să se contopească una cucealaltă, pentru că ,,lumeacontemporană are nevoie de o astfelde unitate în diversitate’’(p.102). Casă ne desăvârşim cunoaşterea, oriceinformaţie din această lume ,,în caretotul se mişcă în jurul acesteia’’(p.78), trebuie căutată cudiscernământ, nu luată aşa cum neeste afişată.

Chiar dacă finalul este oarecumsceptic, privind societateaomenească, în ansamblu, autorulnu îşi pierde speranţa că ,,echili-brând viaţa noastră, vom echilibraşi viaţa planetei’’(p. 105), iar ,,tri-unghiul echilateral adevăr-iubire-frumos’’(p.112) va reuşi sădăinuiască.

Prof. Monica-Maria Condan(redactor-şef al rev. de culturăColoana Infinitului, Timişoara)

Gânduri scrise pentr u semeni

32 VESTEA

Scriitorul Nicolae Danciu PETNICEANU,adaugă în anul 2017, încă opublicaţie, zămislită în redacţia de

la nr.389, strada Pădurii, din Mehadia,îmbelşugatei creaţii jurnalistice proprii, cuaport remarcabil însă şitezaurului jurnalisticrural - revista MUNTELE.

Iniţiind un inedit con-cept, clădit şi structuratpe idei şi convingeri pro-prii, folosind un sistem desimboluri primordiale:muntele şi pădurea, într-oasociere cu convergenţăspre ancestral, scriitorulN. D. Petniceanu atribuieatitudinea ocrotitoare astrămoşilor noştri faţă deaceste două elemente,însăşi fondului nativ alpoporului român.

Pornind de la acestepremise, scriitorul aduceîn lumină, atât princreaţiile literare, clasicesau contemporane, regăsite în paginile re-vistei sale, ideea de ocrotire a muntelui,acesta fiind identificat ca simbol, nu numaial etăţii neamului, ci şi al semeţiei,verticalităţii şi statorniciei poporului nos-tru.

,,Muntele reprezintă verticalitatea, scarăspre înalţimi celeste, spre demnitate şi sub-lim…“

Atributul socio-cultural al revistei, expri-mat de izvoditorul ei, se suprapune într-operfectă consonanţă cu elementele timpu-lui prezent, când, necunoaşterea, răutateaşi indolenţa, sunt principalii factori carepericlitează existenţa acestui continuumspaţio-temporal al poporului român, ele-ment indispensabil propăşirii noastre.

Luând în considerare aceste elemente,creaţia jurnalistică a scriitorului N.D.Petniceanu, poate fi privită şi ca un semnalde alarmă, un apel către societate.Datorită marginalizării elementului

educaţional, lipsei unei minime culturi eco-logice, societatea este astăzi surdă lastrigătele disperate ale naturii.

Ca element principal al naturii, indis-pensabil exercitării funcţiilor ei, autorul

acordă un spaţiu ampluPĂDURII, trăgînd sem-nalul de alarmă asuprapericolului decimării eisub agresiunile cotidieneale concetăţenilor, aceştiauitând că tot ceea ce esteîn jurul nostru ne estedăruit de Dumnezeu dindragoste, cu multăgenerozitate, tocmai pen-tru a ne înfrumuseţaviaţa, pentru a ne bucura,şi nu în ultimul rând, pen-tru a ne vindeca trupurileşi sufletele. Însă, pentruca toate acestea săfuncţioneze, să-şiîndeplinească divinamenire, e necesar săînţelegem şi să învăţăm

să trăim în armonie cu natura.Revista găzduieşte pe prima pagină

CREDO-ul creatorului acestei publicaţii.Din finalul acestui eseu evidenţiem:,,Propun să urcăm pe Munte, să urcămfiecare pe cărăruia lui, animaţi de ideea decunoaştere, de ocrotire a aurului verde, înconcordanţă cu perceptele testamentare:„Codrul e frate cu românul” şi „Pădurea esufletul pământului”! ”

Îmbinând arta literară cu aspecteletehnice legate de aceste două elemente, re-vista devine o lectură interesantă, inedităchiar, prin temele propuse.

În aşteptarea numărului doi al revistei,dorim autorului, putere creativă şi condeiascuţit în lupta sa împotriva stihiilor stâr-nite de nesăbuinţele omului.

Ing. Constantin VLAICU, redactor şef publicaţia VESTEA

JURNAL EDITORIAL: REVISTA MUNTELE, NR. 1

VESTEA 33

Almăjul – un muzeu al naturii viu cucare poţi să te mândrești, acolo seunește divinul cu umanul, este o

adevărată rezervaţie de cultură și civilizaţieromânească, o oază de spiritualitate creștin– ortodoxă. Din colierul de diamante al ŢăriiAlmăjului face parte și Lăpușnicu Mare, undes-a născut, la 5 decembrie 1952, prof. Gheo-rghe Ţunea. Fiu al Almăjului a văzut luminazilei în familia preotului Gheorghe Ţunea și apreotesei Gertrude Ţunea, care i-au asigurato educaţie aleasă alături de fratele său maimare Octavian Ţunea.

Copilăria și-a pretrecut-o în căminul sim-plu și smerit al familiei de preot. Lipsurile șidisciplina severă din familie cât și școala, cuînţelepciunea ei, l-au pregătit pentru impor-tanta misiune a vieţii lui. Crescut pe lângăbiserică, în mijlocul grandorii, frumuseţii șiperfecţiunii impunătoare a naturii din mirifi-cul spaţiu al Văii Almăjului, în mintea lui și-afăcut loc de timpuriu simţământul măreţiei,puterii și maiestuozităţii lui Dumnezeu.

Cu o minte activă, un suflet nobil șio inimă cutezătoare avea comportament am-abil și modest. Are modestia și bunătateaomului din popor, dar are și hazul și umorulalmăjenilor, virtuţi străbătute de un fior despiritualitate adevărată din care a izvorâtdarul de a face muzică.

Verile în copilărie, le petrecea cu fratelesău la bunicii de la Stăncilova din MunţiiAlmăjului. Ei au fost și psihologi și mariduhovnici ai copiilor crescuţi în spiritul Sfin-tei Tradiţii și a familiei unite. Trăind pe lângăoameni simpli și umili au căpătat caracterulși obiceiurile lor, în contradicţie cu pompa și

aroganţa politicienilorși a unor orășeni, care l-au marcat toată viaţa. Afost înălţat de tradiţiileși obiceiurile oamenilorharnici.

Școala primară afăcut-o în satulLăpușnic și gimnaziulpână în clasa a VII-a,când a fost transferatla Bozovici, unde

termină gimnaziul și liceul teoretic în anul1972. La terminarea liceului era un tânărmodest și sfios cu maniere elegante și ojudecată sănătoasă întregite de cinstea șicurăţenia de caracter.

Face armata și în anul 1975 intră la Facul-tatea de Muzică din Timișoara, care otermină în anul 1978. În timpul facultăţii afăcut parte din Ansamblul Studenţesc ”DoinaTimișului”, în calitate de solist instrumentistla clarinet. În anul 1977 face un turneu înFranţa și Tunisia cu Ansamblul Studenţesc.

Părinţii Gheorghe și Gertrude Ţunea, iu-bitori de muzică, au făcut eforturi mari pen-tru ca fiul lor să-și clădească o carieră îndomeniu, iar visul li s-a împlinit.

După absolvirea facultăţii de muzică,tânărul prof. Gheorghe Ţunea a avut pri-ceperea și răbdarea să-și croiască drum într-o lume în care profesorilor de muzică nu leera ușor să răzbată.

În perioada 1978-1981 a urmat cursurileConservatorului din București, cursuri fărăfrecvenţă. În anul 1982 a susţinut lucrareade licenţă cu specializarea: compoziţiemuzicală, muzicologie, dirijat muzică vocalăși instrumentală. În acest an se căsătoreștecu domnișoara Nicolaescu Cristina. Tânărafamilie este binecuvântată cu un fiu - ŢuneaGeorge Gabriel.

În anul 1978 la terminarea facultăţii demuzică din Timișoara este repartizat ca pro-fesor la Școala de muzică din Reșiţa și apoila Școala nr. 12, unde a predat clarinet șioboi. Din același an face parte din ansam-blurile folclorice reșiţene ” Semenicul” și

”Reșiţeana”. Cu ansamblul Semeniculparticipă la un turneu în Libia, în anul 1981.În școlile prin care a trecut a revărsat luminăîn mintea și inima învăţăceilor, colegilor șicelor din jur.

Calităţile sale de om și profesor au făcutsă fie ales și transferat, în anul 1981, ca pro-fesor de muzică la Casa Pionerilor din Reșiţa.Aici înfiinţează ansamblul de cântece șidansuri ”Balada Goznii” cu care participă laFestivalul ”Serbările Mării”, în anul 1983,obţinând 3 locuri I și două participări la Pan-ciova – Serbia. Tot ca profesor de muzicăfuncţionează și la Școala de Arte din Reșiţa,la catedra de suflat, în perioada 1988-1990.La clasă învăţa copii să iubească muzica, darîn același timp îi sfătuia să înveţe săcitească pentru că cititul înnobilează oricegând, sentiment și aspiraţie. Dă un scop sta-bil, răbdare, tărie, curaj, rafinează caracterulși sfinţește sufletul. Lucra cu dragoste, cupasiune și devotament, rigoare șicompetenţă pentru pregătirea elevilor. A fostși este un om și un educator cu mult har șiprofesionalism, iar dăruirea cu care se im-plica în toate acţiunile didactice și culturaleminunau pe mulţi. A fost extrem deconștiincios, cu o punctualitate aproapeperfectă, manifestând permanent seriozitateși bunăvoinţă în acţiunile sale, cu accent peaspectul educaţional și formativ.

Din anul 1986 până în anul 1988 a lucratla Centrul Judeţean pentru îndrumare acreaţiei și mișcării artistice de masă în cali-tate de intructor cu probleme de muzică. Dinanul 1990 și până anul 2000 lucrează la In-spectoratul pentru Cultură al Judeţului Caraș- Severin în calitate de consilier cu problemede muzică și arte ale spectacolului.

În aceste funcţii s-a implicat profund cuun fanatism al existenţei, al muceniciei prinfapte și trăire, pentru binele celor mulţi.Susţinea că ascultând muzica autentică,bună se realizează o comunicare prin tăcereîntre auditoriu și interpreţi. Se realizează oascensiune culturală prin muzică și folclor.Prin valoroasele manifestări cultual-spirituale

continuare în pagina 35

PROFESOR GHEORGHE �ŢUNEA

34 VESTEA34 VESTEA

ILIE ARTIMESCU TÂRZIUun artist popular pe nedreptuitat

S-a născut la Iablaniţa, în 27 sep-tembrie 1930, fiind cel mai marefiu al lui Petru Terziu din acelaşi

sat şi al Măriei Ghimbosu (numită Arti-nescu din prima căsătorie), originară dinGlobu Craiovei.Din 1956 începe să fie remarcat la di-

verse concursuri de folclor la careparticipă. Voi enumera câteva premiiobţinute. 1956 - premiul al II-lea, etapafinală a celui de-al patrulea Concurs alCaselor Raionale de Cultură; 1957 -pre-miul II pe regiunea Banat, la Timişoara,1960 - premiul al II-lea, concurs re-gional, faza a treia; 1961 - locul al II-lea, faza pe ţară a celui de-al şaseleaConcurs interregional; 1963 -premiul I,concursul pe ţară al Caselor de CulturăRegionale; 1964 - locul al II-lea, fazainterregională, la al şaptelea Concurs or-ganizat în cinstea celei de-a XX-aaniversări a eliberării patriei.Din 1957 până în 1974 este solist la

ansamblul „Doina Banatului" dinCaransebeş. O întâmplare nefericită, de-cesul tatălui său, îl face să renunţe lacariera artistică şi să preia frâiele fam-iliei. Chiar în acel an 1964 trebuia sămeargă la Bucureşti pentru înregistrăriradio. În Fonoteca de Aur are patru cân-tece şi anume: Mândra mea e almăjană;Cântă cucu la izvor; De-ar fi mândra-nsat cu mine: Balada oilor.La ansamblul din Caransebeş a fost

coleg cu mulţi solişti şi instrumentiştivaloroşi: Achim Nica, DumitruChepeţean, Ana Pacatiuş, FelicianFărcaşiu, Lucreţia Ciobanu, Petrică Vasile,Luca Novac, Sandu Florea, Marcel Tudoretc.Nicolae Danciu Petniceanu, în excelenta

carte Lacrimi de taragot îl aminteşte încâteva rânduri şi pe Ilie Artimescu.Marele taragotist Petrică Vasile Capdecalspunea într-un interviu că „Ilie Ar-

timescu din Iablaniţa e mai ceva decâtAchim Nica, întrecându-l în glas doarIosif Puşchiţă din Petnic ".Un al doilea moment este acela în care

Luca Novac răspunde la următoarea în-trebare a lui Petniceanu: „ Unde şi cândLuca Novac s-a simţit, ca taragotist înapele lui, cum nu s-a simţit în altăparte? "„M-am simţit la Iablaniţa, la o nuntă...

Fusese o nuntă ca-n poveşti... Toatălumea cânta şi dansa ca într-o operetă.Parcă eram în Liliacul lui Strauss. Aşaceva nu mi se mai întâmplase şi amcântat sute de nunte în Banat... Cântamca fermecaţi... Orchestra cânta cot la cotcu socrul mare! Socrul mare nu fusesedecât cunoscutul şi îndrăgitul cântăreţIlie Artimescu... glas de aur şi om de larădăcina stejarului! Mirele era doctor, iarmireasa fată înşcolată din Almăj,frumoasă ca o icoană de prins înperete! La nunta asta am fost omeniţicum nu am fost omeniţi în altă parte şi-am cântat doar din plăcere... la sfârşit,că nimic nu ţine până-i lumea, Ilie Ar-timescu a ţinut morţiş să ne ducă pânăla staţie cu trăsura cu caii înzorzonaţica la paradă şi cu clopotele la gât, chitcă gara era aproape... unul era Ilie Ar-timescu în Iablaniţa unor vremuri in-trate în istorie... ".Casa îi era mereu deschisă, pivniţa

deţinea cea mai bună răchie din zonă ţioricând puteai participa la o ţeptică sauun rummy. Am dansat desculţ, pe asfalt,am băut ţuică din damigeană…Ultima întâlnire cu el a fost reanimarea

Spitalului Judeţean din Reşiţa, când oboală nemiloasă l-a luat în lumea fărădoine şi ardelene, fără taragot şi baluriale fanfarelor. Îi voi păstra o amintireveşnică lui şi fiului său Petru, coleg defacultate, ce l-a urmat rapid în marea luitrecere, dar care lasă totuşi urmaşi deseamă, unul chiar chirurg în spitalulsus-menţionat.

Dr.Iosif BĂDESCU

VESTEA 35

urmare din pagina 33s-a creat o efervescentă activitate de educaţienaţională, în momentele critice ale neamului,fiind ca o adiere de aer proaspăt în zilelecălduroase. Pentru domnia sa muzica era celmai autentic mod de exprimare. Muzica a fostși este esenţa vieţii sale.

La catedră sau la centrul cultural a fost pro-fund și autentic veghetor asupra destinulgeneraţiilor tinere. Asemenea lui EftimieMurgu în sec. XIX , este un aprig luptător pen-tru a păstra pământul, natura, credinţa, iden-titatea, limba și neamul.

Zâmbitor, deschis dialogului, modest încomparaţie cu darul primit de sus, zelos și în-focat, devotat și curajos, necunoscând altăfrică decât frica de Dumnezeu, nu a apreciattrădătorii de neam, iubitorii de arginţi șipreamărire. Aceștia nu găseau loc în marea luifamilie. Așa înţelegea Gheorghe Ţunea să semanifeste indiferent de împrejurare.

Aceste calităţi și virtuţi au făcut să fie alesși numit de către autorităţile judeţene înfuncţia de director – manager al CentruluiJudeţean pentru Conservarea și PromovareaCulturii Tradiţionale Caraș-Severin, în anul2000 – până la pensionare.

A venit în această funcţie cu smerenia omu-lui cu suflet curat. A fost ales să calce peurmele maestrului Ioan Velișcu Boldea, care s-a pensionat, continuând lucrarea începutăatât de nobil de mentorul său, apoi mergând,împreună cu colaboratorii, pe cărarea păstrăriiSfintei Tradiţii. Ioan Velișcu Boldea m-a ajutatși mi-a deschis căile în așa fel încât am pornitpe drumul culturii unde am avut realizărifrumușele prin muncă și cu pasiunerecunoștea cu modestie prof. Gheorghe Ţunea.

Din iubire pentru cei care au fost și pentrucei de azi organizează festivaluri ca : Hercules,Almăjului, Achim Nica, Ana Munteanu etc, în-tâlniri, simpozioane, datini, obiceiuri ca ”Alaiulprimăverii” pentru a crea pilde de muncă șicredinţă, de viaţă, un mod de existenţă în carese îmbină cele sfinte cu cele pământești ca ocontrapondere defăimătorilor, distrugătorilorde tradiţii și valori românești.

A călătorit în Banat, în ţară și în alte ţări cugândul de a sluji nevoile oamenilor pentru fru-mos, autentic, respectând valorile neamului șirevărsând lumină asupra populaţiei, asupraascultătorilor, cu vorba și fapta, devenindpaznicul comorilor românești din Banat. Val-oarea și omenia l-au impus contemporanilor.Răspândea în jurul lui farmec și întreţinea o

atmosferă relaxată se purta frumos cu toatălumea. Se simţea în mijlocul colaboratorilor caîntr-o familie cărora le-a transmis tot ce aveael mai bun pentru a rămâne în sufletul lordragostea faţă de Dumnezeu și faţă de neamulnostru. A căutat să imprime celor din jur și co-laboratorilor din judeţ și de pretutindenidragostea de ţară și de semeni, de limbaromână și de Ortodoxia românească, de tri-color și de imnul naţional. Cerea să fie respec-tat și cinstit eroismul și sacrificiul înaintașilor,portul, jocul și frumuseţea interioară. Cerea săse acorde atenţie tinerilor, culturii româneștiși să fie apreciat locul ei în cultura universală.

Este de apreciat libertatea interioară adomnului Ţunea Gheorghe, în cadrul convorbir-ilor cu semenii, care nu se depărtează defrumuseţea și bucuria anilor copilărieipetrecuţi în frumoasa Ţară a Almăjului îndem-nându-ne să rămânem curaţi la suflet asemenicopiilor care nu văd răutatea lumii de azi.Susţinea că pământul și familia sunt cele maide preţ lucruri ce trebuiesc apărate fiind zidulde care nu se putea trece cum spunea Emi-nescu. Se îngrijea de respectarea legiistrămoșești, cerând populaţiei să-și păstrezeportul și să-și vorbească graiul, să-și păstrezetradiţiile ca semn al demnităţii lor prin com-portament voievodal. Așa se explică păstrareavirtuţilor de ospitalitate, curăţie, demnitate șiomenie despre care vorbea și Griselini, dândbănăţenilor o frumuseţe unică în peisajulromânesc.

A fost preţuit, urmat și iubit pentru că areun har deosebit în relaţiile cu oamenii. Aduceapace și multă liniște și siguranţă că româniibănăţeni vor rămâne atașaţi credinţei, iubiriide limbă, neam, obiceiurile și datinilestrămoșești. Despre păstrarea acestor valorispunea colaboratorilor ”aceasta este lucrareanoastră”. De aceia în acţiunile sale modernităţileaduse de afară intrau cu măsură.

A făcut parte din numeroase jurii din judeţ,ţară și afară. Aici aprecia bogăţia de valorisacre ale poporului român. Prin tot ce a in-teprins domnul director Gheorghe Ţunea afăcut ca dimensiunea românească să fiefoarte prezentă la Centru Cultural din Reșiţa.

Întâlnirile cu domnul Manager GheorgheŢunea nu pot fi uitate, nu pot fi șterse din mem-orie pentru că este un om cu un desăvârșit car-acter, o importantă personalitate a muzicii șiculturii românești zicea omologul său din Cluj,domnul Mircea Câmpean. A fost și este o per-

sonalitate cu preocupări alese, cu viaţăechilibrată și multă bună-cuviinţă, lucruldovedit de-a lungul timpului. A folosit la maximși a îndemnat și colaboratorii să foloseascăbogăţiile nepieritoare moștenite de la înaintașispunea doamna Angelica Herac.

Folcloristul și muzicologul Gheorghe Ţunease dovedește a fi un bun cunoscător afenomenului muzical în mediul său natural demanifestare – satele bănăţene. Din vorbele darși din faptele lui înţelegem că prin cântec, jocși port drumul spre Dumnezeu este mai scurtși mai luminat, că în Banatul de munte areveșnicie ”miraculoasa memorie a poporuluinumită tradiţie” cum spunea Lucian Blaga.

Om nepretenţios, care știe să se dăruiascăunei cauze, care vede fericirea nu în lux și glorielumească, ci în fapte, în acţiuni culturale, esteun spirit profund, o personalitate discretă, de-votat muncii.

Avea nădejdea că privind România de lagraniţa de sud-vest vom rămâne un poporcreștin, ne vom păstra identitatea ortodoxă șică vom putea mărturisi pe Dumnezeu in mile-niul III, ceea ce va fi bogăţia noastră cea mare.

Măreţia și curăţia caracterului, pacea și bu-curia inimii sale au fost văzute de toţi. Faţa luipalidă și slabă ce purta urme ale oboselii, ex-prima amabilitate și chiar bucurie. Solemni-tatea și seriozitatea profundă a cuvintelor luiîi conferea o putere căreia nu-i puteau rezistanici dușmanii.

Strălucitor prin educaţie, cultură șistructură sufletească, om de mare sensibili-tate, stăruitor în misia sa și fin observator allucrurilor și lucrărilor din lumea de azi a fostridicat pe piedestalul valoric pe care îl merităde aceea trecând prin faţa lui trebuie să-ţi ridicipălăria.

Cuvintele acestea ale mele nu au pretenţiacă am făcut o prezentare exhaustivă aactivităţii domnului director Ţunea Gheorghe,ci am dorit să aduc în prim plan câteva gânduriși simţăminte la această zi deosebită de 5 dec.2017 (împlinește 65 de ani și se pensionează),cu o importanţă emoţională din viaţa domnuluiprofesor, alăturându-mă celor ce fac parte dinfamilia sufletului domniei sale.

Profesorul Gheorghe Ţunea este un omgeneros, gingaș și sensibil. A fost și este pri-etenul tuturor colaboratorilor din ţară și de pre-tutindeni. Un model de caldă aristocraţie aspiritului.

Prof. Pavel Panduru

36 VESTEA36 VESTEA

Sărbătoare la Grădiniţa cuProgram Normal din locali-tatea Mehadia judeţul

Caraş-Severin în cadrul unui proiecttematic intitulat „Fantezii detoamnă",iniţiat de doam-nele prof. pentru înv.preşcolar RADU AURELIAşi DOMILESCU DORINA.

în cadrul acestui proiects-au desfăşurat ampleactivităţi la care au partic-ipat copiii grupei mari şimijlocii, sub atenta coor-donare a doamnelor edu-catoare.

Proiectul a debutat cu o expoziţie,constând în desene, picturi, colaje siobiecte confecţionate de copii cumultă dibăcie, continuând cu un

spectacol culinar şi finalizându-se cuo serbare intitulată,,CARNAVALULTOAMNEI".

Acesta serbare a început cu o micăscenetă,apoi cântece şi dansuri închi-

nate temei proiectului,încheindu-secu o paradă a costumelor detoamnă.

Scopul acţiunii a fost promovarea

obiceiurilor şitradiţiilor specificetoamnei, precum şid e z v o l t a r e acreativităţii copilu-lui preşcolar,prichindeii demon-strând că joaca dingrădiniţă este defapt foarteproductivă, că prinjoc, ei şi-au însuşit

o mulţime de cunoştinţe desprefructe şi legume, despre toamnă, de-spre alimentaţia sănătoasă şi că, într-adevăr, toamna aduce la grădiniţă

copiii isteţi şi inteligenţi, zâmbete şivoie bună.

Carnavalul Gradin iCarnavalul Gradin i ţţ ei P. N . Mehadiaei P. N . Mehadia

În perioada 01.11 – 17.11.2017, Liceul Tehnologic”Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia prin profesoriiDomilescu Ionela Mihaela, coordonatorul acestor

activități, Georgescu Andreea și educator MihanChivuța, s-a alăturat proiectului educațional ”Campa-nia 19 zile de prevenire a abuzurilor și violenței asupracopiilor și tinerilor”, proiect național de conștientizare,consultare și participare a copiilor și tinerilor la pre-venirea tuturor formelor de violență în familie, școală,comunitate. Astfel am desfășurat activități cu eleviiclaselor a V-a, VI-a B, a X-a și a XI-a precum și clasele aXII-a A și a XII-a B, în câte două sesiuni:informare/dezbatere și realizare de postere.

Prima activitate din cadrul acestui proiect cu tema”Respectă-ma” s-a derulat de către educator MihanChivuța în data de 02.11.2017 împreună cu clasele a V-a și a VI-a și a constat în prezentarea unui material in-formativ despre drepturile și îndatoririle pe care le areun copil în societate. Scopul principal al acesteiactivități a fost reducerea cazurilor de abuz asupracopilului. În data de 03.11.2017 elevii celor două claseau realizat desene și postere cu drepturile care le găsescei a fi cele mai semnificative.

În data de 08.11, respectiv 10.11.2017, profesorGeorgescu Andreea a desfășurat activitatea cu tema ”Fii

continuare în pagina 37

Raport narativ al activităţilor din cadrul proiectului educaţional FICE România, filiala Caraș-Severin Campania 19 Zile de prevenire a abuzurilor și violenţeiasupra copiilor și tinerilorNoiembrie 2017

VESTEA 37

urmare din pagina 36independent” cu elevii claselor a X-a și a XI-a. În

prima sesiune a activității s-a prezentat un materialinformativ sub forma PowerPoint urmat de o dez-batere. Pentru a crește impactul activității, la dez-batere am primit sprijinul doamnei doctor PopaFlorina – medic imunolog la Spitalul Județean deUrgența Mehedinți secția Boli Infecțioase, care aprezentat consecințele consumului indelungat detutun și cauzele infectării cu virusul HIV-SIDA.Scopul principal al acestei activități a fostconștientizarea influenței negative a tutunului,drogurilor și alcoolului asupra organismului și viețiisociale. În urma prezentării informațiilor s-a realizatevaluarea care a constat în realizarea de către elevi,pe grupe, a câte un poster care să evidențieze părerealor despre consumul de substanțe.

De ultima activitate realizată în cadrul acestuiproiect al organizației FICE CU TEMA ”Nu sunt omarfă!” au beneficiat elevii clasei a IX-a și a XII-a îndatele de 14.11 respectiv 15.11.2017. ProfesorDomilescu Ionela Mihaela alături de partenerul per-manent al instituției, Postul de Poliție al comuneiMehadia, reprezentantul desemnat Agent Șef Adj.Roman Ion, au informat elevii cu privire la

fenomenul traficul de minori și metodele de reducerea vulnerabilității acestora. Scopul principal al acesteiactivități a fost ca in urma informării și a dezbaterii,elevii să adopte o atitudine conștientă și responsabilăfață de traficul de persoane. Pentru a ne asigura că ac-tivitatea a avut impact în randul elevilor, aceștia

împărțiți în grupe, au realizat postere pe temadiscutată anterior.

Formatul activităților a fost unul interactiv,stârnind interesul elevilor. Participarea elevilor la ac-tivitate a fost una activă deoarece aceștia au fostprovocați să întervină cu exemple din viața lorsocială, să propună activități și acțiuni alternativeconsumului de substanțe, socializării excesive pe in-ternet.

Materialele realizate au fost expuse în sălile declasă unde s-au desfășurat activitățile. În pauze, ele-vii au invitat și alți colegi din liceu pentru a se mân-dri cu realizările lor. Aceste activități au avut inpactîn rândul elevilor deoarece acestia ne-au transmisun feedback pozitiv.

Coordonatorul activităților campaniei din LiceulTehnologic ”Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia,Profesor Domilescu Ionela Mihaela, a încheiataceaste sesiuni de informare și conștientizare printr-un concurs a posterelor și materialelor realizate deelevi in urma activităților. S-au desemnat câte 3echipe câștigătoare pentru fiecare temă în parte.Aceștia au fost răsplătiți acordânduli-se diplome șiprimind aprecieri din partea profesorilor și ainvitaților implicați în aceste activități.

Coordonator activități din cadrul campanieiProf. Ionela Mihaela Domilescu

38 VESTEA38 VESTEA

ColaborareaColaborarea

grădiniţă-familiegrădiniţă-familie

Colaborarea dintregrădiniţă şi şcoală este olatură importantă a

pregătirii temeinice a copiilor.Această colaborare se realizează pebaza interesului reciproc al educa-toarei de la grupa de 6-7 ani şi alînvăţătorului care va preda la clasaI-a. Este vorba despre preocupăricomune pe către ei le întreţin înscopul de a ajunge la rezultate câtmai bune în instruirea şi educareacopiilor.

Formele de colaborare dintregrădiniţă şi şcoală sunt numeroaseşi variate. Mă voi opri la câteva as-pecte a căror eficienţă s-a reflectatîn rezultatele la învăţătură ale copi-ilor din clasa I-a.

Schimbul de experienţă între ed-ucatoare şi învăţător a fost organizatla nivelul şcolii, a cuprins ogrădiniţă şi şcoala. Conţinutul aces-tor acţiuni a îmbrăcat diferiteforme. S-au organizat dezbateri peteme variate: “Importanţa limbaju-lui în grădiniţele de copii ‘’, ‘’Opti-mizarea conţinutului şimetodologiei activităţilor de edu-care a limbajului ‘’etc., care auevidenţiat preocupările cadrelor di-dactice în vederea pregătirii copiilorpentru şcoală.

Lecţiile demonstrative susţinutede educatoare şi învăţător auevidenţiat următoarele aspecte:

-adaptarea copiilor în primelesăptămâni ale clasei I este favorizatăşi de folosirea unor procedee dis-tractiv-atractive în cadrul lecţiei, datfiind faptul că la grădiniţă, jocul esteformă de bază sub care se predaucunoştinţele ;

- reuşita lecţiei depinde în mare

măsură de utilizarea unui bogat şivariat material didactic.

S-au desfăşurat întâlniri ale edu-catoarelor şi învăţătorilor cu profe-sorii metodişti, prilej cu care s-audezbătut programele celor douătrepte de învăţământ[educarea lim-bajului şi citit-scris în clasaI], înscopul cunoaşterii reciproce a aces-tora şi realizării unităţii întreconţinutul acestora.

Pentru a-i familiariza din timp pecopiii preşcolari cu viaţa şcolară ,educatoarea va face cu grupa de 6-7 ani vizite la şcoală şi va organizaîn colaborare cu învăţătorul serbăricomune. Vizitele preşcolarilor laşcoală trebuie să fie pregătite pentrua le produce o impresie plăcută şiputernică. Înainte de toate, educa-toarea îi va pregăti pe copii printr-oconvorbire despre şcoală.

Din discuţii a reieşit că preşcolariicare au frecventat cu regularitategrădiniţă, au trecut uşor peste pe-rioada de acomodare, mobilizându-şi efortul în direcţia înţelegerii şiînsuşirii cunoştinţelor. Ei au avut unvocabular mai dezvoltat, îşi expri-mau cu uşurinţă gândurile, sepronunţau mai nuanţat şi mai clar.

În cadrul comisiilor metodice s-apracticat forma predării unoractivităţi la grupa mare de cătreînvăţător, de exemplu, jocul didac-tic’’Cu ce sunet începe cuvântul?’’sau convorbirea ’’În curând vom fişcolari’’.

Acestea s-au desfăşurat cu scopulde a cunoaşte copiii pe viitorulînvăţător, de a se familiariza cu stilulacestuia de muncă.

S-au făcut referiri şi asupraimportanţei caietului de cunoaşterea copilului, precum şi a fişei psi-hopedagogice pe care o întocmeşteeducatoarea la sfârşitul grupeipregătitoare, pentru a veni în spri-jinul cunoaşterii copiilor de către

învăţătorul clasei I.Învăţătorul a cunoscut specificul

muncii instructiv-educative lapreşcolari prin vizite repetate lagrădiniţă. În acest scop a asistat lamajoritatea categoriilor de activităţide educarea limbajului şi ladesfăşurarea unor programe artis-tice a căror tematică a avut înclinaţiispre dezvoltarea vorbirii: poezii,dramatizări, şezători.

Cerinţele ştiinţifice, mereucrescânde ale pedagogiei noi,impun adoptarea unor metodologiididactice şi educative de mareeficienţă. Modernizarea mijloacelorşi procedeelor de formare a unordeprinderi de exprimare corectă seimpun că o consecinţă apreocupării grădiniţei deîmbunătăţire calitativă şi cantitativăa muncii de predare înînvăţământul preşcolar şi asigurareaunui nivel optim de pregătire acopiilor.

Noua generaţie trebuie pregătitănu numai pentru a reproduce cul-tura, ci şi pentru producerea noului,pentru creaţie şi progres social. Cal-itatea pregătirii este dependentă demăsura în care se însuşesc instru-mentele comunicării verbale şi acombinării acestora în mod creator.Pentru formarea deprinderilor deexprimare corectă a copiilor, se ţineseama de specificul dezvoltării psi-hice, intelectuale, afective, departicularităţile gândirii, atenţiei şiimaginaţiei copiilor, adică departicularităţile psihologice, pre-cum şi de modul în care ei au înţelesceea ce li se cere.

Educatoare:Mihan ChivuţaGrădiniţa P.N.Valea-Bolvaşniţa

VESTEA 39VESTEA 39

„ Sacrul nu implică credința înDumnezeu, în zei sau în spirite. El este,și o repet, experiența unei realități șiizvorul conștiinței de a exista în lume.Ce este această conștiință care ne faceoameni ?. Este rezultatul acesteiexperiențe a sacrului, rezultatulîmpărțirii ce se operează între real șiireal. Dacă experiența sacrului esteesențialmente de ordinul conștiinței,este evident că sacrul nu se varecunoaște din «afară». Numai prinexperiența interioară îl va recunoaștefiecare în actele religioase ale unuicreștin sau ale unui «primitiv»”

(Mircea Eliade, Încercarea labirin-tului, Convorbiri cu Claude-HenriRocquet)

După colocviul dinBoston despre „Method-ology in Religious Stud-

ies”, la data de 24 iunie, 1968, Eliadenotează în Jurnal: „ Vorbesc liber, șidestul de rar ca să poată fi înregis-trat. Primul argument: «sacrul»este un element în structuraconștiinței, nu un moment în istoriaconștiinței. Apoi: experiența sacru-lui este indisolubil legată de efortulomului de a construi o lume care săaibă semnificație. Am insistat asupraacestui fapt: hierofaniile și sim-bolurile religioase constituie un lim-baj pre-reflexiv. Fiind vorba de unlimbaj specific, sui generis, necesităo hermeneutică specială. În lucrărilemele am încercat să elaborez aceastăhermeneutică, dar am ilustrat-opractic, pe documente. Rămâneacum ca eu, sau altul, să articulezeaceastă hermeneutică în mod sis-tematic.” Deci pentru el sacrul este„ o structură a conștiinței umane.”Prin urmare, reîntregirea spirituluiuman datorită convingerii că existăceva „ireductibil real care se

proiectează în planul multiplicitățiiși al succesiunii temporale este înlegătură cu „ ideile de ființă, sens șiadevăr ”.

Descoperirile lui Jung, care aveausemnificația unui nou pas în direcțiareîntregirii omului sunt apreciate defilozoful român. Eliade subliniazămeritul savantului elvețian de apune în evidență, prin studiile sale,„ experiența ” eternității care esteactualizată prin armonizarea struc-turilor atemporale ale adâncului „Cât viitor ascunde adâncul. Oare nuse vor țese în el firele peste milenii?” . Impactul cultural al unei lucrăriprecum Mysterium Coniunctionis,ar putea demonstra că sensul tex-telor mistice de la care pornescteoriile lui Jung depășește domeniulpsihismului . Eliade insistă asupradificultăților generate de explicațiilecauzaliste, arătând că ar putea existao zonă a transconștientului, care săexplice continuitatea dintre funcțiileanumitor simbolisme „ la nivelurilecele mai profunde aleinconștientului și semnificațiile pecare le revelează în planul celormai « pure » activități ale spiritului” .

Eliade indică o ierarhie aexperiențelor religioase, carereflectă diferite etape alearmonizării structurilor conștiinței.Într-un prim stadiu, există fricagenerată de ruperea de nivel, de tre-cerea sacrului în profan. Treptat,datorită simbolurilor, intervinereamintirea datelor unui alt mod dea fi în lume. Cercetătorul românscoate în evidență existența unuinivel care nu mai este cel almanifestării mysterium tremendum, despre care a scris Rudolf Otto, cial coincidenței dintre sacru și pro-fan.

Eliade precizează că semnificațiareligioasă este în minte, fără a fi ocreație a acesteia. Intenționalitateastructurii este „ prinsă de totalitateaconștiinței umane în cadrul „ unuiproces dialectic care poate fi den-umit drept manifestare a sacrului” .

Ne spunem atâtea cuvinte întrenoi, care se pierd; atâtea gesturi,atâtea zâmbete, atâtea izbucniri sen-timentale de o clipă care se sting înclipa următoare fără să creeze vreourmare, o semnificație, o «cunoaștere » în conștiința mea saua d- tale. Deodată, un nimic, o în-tâmplare transformă banalatovărășie a doi tineri în dragoste. Unnimic, o privire, una din mia depriviri care s-au schimbat între ei;un cuvânt, precedat de un millionde cuvinte, un peisaj, o nuanță etc.,un nimic care-i dezleagă de mediulnormal, neutru, inundat de « fapte», și îi farmecă, îi « zvârle » într-onebunie unică pe care putem fărăteamă s-o numim Absolut.”

Scriitorul formulează, în scrierilesale personale și în lucrărileștiințifice, teoria irecognoscibilitățiimiracolului, subliniind căadevărata asceză este ieșirea dinsine, pentru a crea un alt joc alpotențialităților, prin care Divini-tatea să se manifeste în chiar faptelesufletești ale oamenilor obișnuiți.Fascinat de forța revelatoare a sim-bolurilor, cercetătorul își propune săarate modul în care „ acesteafunționează după o logică proprie,care le permite să formeze sisteme,revelând, în simultaneitate, o multi-tudine de sensuri ” . Astfel,subliniază Eliade, fenomene etero-gene aparținând diferitelor niveluricosmice se întrepătrund și creează

continuare în pagina 40

Sacrul „o structură a conştiinţei umane ”

40 VESTEA40 VESTEA

urmare din pagina 39în permanență structuri noi care

sunt accesibile conștiinței umane înfiecare etapă a existenței sale în isto-rie.

Cercetătorul Adrian Mioc, în lu-crarea intitulată, Problema timpu-lui în opera lui Mircea Eliade,sugerează că viziunea filosofului re-ligiilor asupra timpului este denatură binară, bazându-se pe logicaaristotelică. În opinia lui AdrianMioc, sacrul lui Eliade se referă doarla atributele pozitive ale PrincipiuluiUniversal, subliniind că realul de-spre care scrie savantul român este „doar un preambul, un punct de ple-care pentru ceva mult mai profund” . De fapt, Eliade nu închide îndefiniții ideea de sacru, încercând săexprime unitatea aspectelor Prin-cipiului Universal, pornind de laconvingerea că omul poate sădepășească această limită generatăde fragmentarea cunoașterii. Dinacest motiv, Eliade pune în centruloperei sale omul motivat de dorințade a trăi „ într-o lume reală șieficientă, și nu într-o iluzie ” ,conștient de faptul că nu trebuie săse lase „ paralizat de relativitatea farăsfârșit a experiențelor pur subiec-tive”. .

Matei Călinescu remarcă faptul căau existat momente în cariera filoso-fului religiilor în care „ scriitorul l-aprecedat pe savant, Eliade-eruditulși Eliade-prozatorul ” . Imaginațianeîngrădită a prozatorului „ a făcutdescoperiri și a ajuns la intuiții acăror validitate a fost confirmată ul-terior de hermeneut ” . Criticulsugerează că omul de știință studiacu atenție mișcarea vieții sale inte-rioare, expansiunea arhetipurilor înconștiința sa, încercând să valorificeaceste momente de inspirație și însensul unei mai bune înțelegeri a „

mecanismelor interne aleimaginației religioase ” . În acestsens, sunt importante observațiilelui Alexandru Oprea, care remarcăfaptul că Eliade utiliza o „ tehnică aepifaniei ” . Criticul observă că doarprimele experiențe literare ale luiEliade erau generate de „ simplestări emotive ” . După experiența In-diei, acestea se coagulează în „metafore cu funcție epistemologică” .

Criticul arată, pornind de la tex-tele autobiografice și de la scrierilepersonale ale filosofului religiilor că,în acele clipe în care pe ecranul săuinterior se plăsmuia o nouă lume, înconștiința creatorului freneziaafectivă se îmbină cu disciplinaspirituală pe care căuta să oînțeleagă, cu alte mijloace. Savantul.Alexandru Oprea evidențiază ges-turile ritualice care-l ajutau pe cre-ator să privească în sine, lăsându-seabsorbit de jocul „ viziunilor pe careEliade le credea ancorate în real ” .

Eliade arată în Creionul lui Una-muno, cum prin gesturi care parcă „repetă un ritual străvechi, un creatortrece de la întâmplare la meditație șiresponsabilitate. Tehnica ascetuluiși cea a scriitorului care încearcă să-și apropie gândirea de profunzimilesufletului este aceeași, canalizând,concentrând „ fluviul vieții psiho-mentale ” . Sabina Fînaru precizeazăcă, pentru Eliade, „ problemacreației nu este în limbaj, ci în spiri-tul creator, ce-și devansează defiecare dată opera ” .

Ioan Petru Culianu, afirmă căputem vorbi de trei etape ale proce-sului de cristalizare a mesajului Pro-fesorului de la Chicago exprimatprin literatură. Primul Eliade scriepovestiri „ fantastice ” careilustrează convingerea scriitoruluică „ fenomenele paranormale sunt

reale” . În perioada postbelică, Eli-ade explorează mecanismeleconștiinței de recuperare a dimensi-unii transcendente. După 1952,precizează Culianu, „ Mircea Eliadea suferit o metamorfoză ” . Scriitorulconstruiește o lume imaginară „ dince în ce mai independentă de ceeace denumim realitate obiectivă,căutând să absoarbă exteriorul pen-tru a alcătui o unitate care să reflecteparadoxul întâlnirii contrariilor ” .Ultimele creații ale lui Eliade suntpuse sub semnul obsesiei morții, almelancoliei generate de o „ întâlnireratată ”. În opinia lui Culianu, op-erele de ficțiune scrise după 1974arată că „ nu mai rămăsese prea multdin credința pe care Eliade o avea întinerețe că putem avea cu ușurințăacces la alte lumi nevăzute ” .

Bryan Rennie acordă odeosebită atenție viziunii eliadeștiasupra ontologiei sacrului, sublini-ind insistența savantului românasupra unificării, în conștiințaumană extinsă, a realului exterior curealul interior . Teoria Sabinei Fî-naru este importantă deoareceprecizează că „ arhetipul religios eli-adesc este în continuă autoregener-are ” .

Privind teoriile eliadești referi-toare la sacru dintr-o altăperspectivă, Basarab Nicolescuremarcă faptul că „ postulatul elia-dian pare a-și găsi confirmarea înștiințele cognitive ” . Acest nou modde a fi în lume, spune Eliade, pre-supune conștientizarea faptului căfiecare ființă are deja informațiaCentrului, pe care trebuie doar să oaducă la suprafață prin fiecare gândși faptă a sa, sărbătorind astfel armo-nia Totalității. În acest sens, esteinteresantă apropierea lui Eliade deLucian Blaga, un „ om al terțului ” ,

continuare în pagina 41

VESTEA 41VESTEA 41

urmare din pagina 40în a cărui operă filosoful religiiloraflă mirarea conștiinței poetuluicare primește cu seninătate mis-terul, atrăgând atenția asupraîntrebărilor ridicate de noua epis-temologie științifică și anticipândmetamorfoza istoriei.

În noiembrie 1983, filosoful re-ligiilor, reflectând asupra sistemu-lui filosofic blagian subliniazăcaracterul său profetic. În EonulDogmatic, Blaga schițează „ cuanticipație, în 1930, profilul spiri-tual al secolului XX ” . Poetulcunoștea „ problemele esențiale aletuturor disciplinelor” , în careregăsea ceea ce Eliade numește „structurile profunde ale realului” .

Eliade ne prezintă, bazându-sepe propria experiență, integrarea înconștiință a universurilor de senscreate prin tradițiile religioase aleumanității: „ După ce vei fi înțelesprin efort hermeneutic un sistemde gândire, la început opac chiarpentru istoricul religiilor, după ceîl vei fi înțeles, ceva se schimbă,ceva mai profund se revarsă în psy-che, în spiritul cercetătorului. Tetransformi, te înnobilezi pe măsurăce descoperi. De aceea considerdisciplina istoria religiilor ca odisciplină majoră și foarteimportantă pentru descoperireacelorlalţi.”

Cercetătorul Eliade a căutatstructurile care să pună în luminăposibilitatea construirii unor noipunți de comunicare între oameni,dedicându-și întreaga viață și operăînțelegerii experienței sacrului, afir-mând valoarea unei viziuni transre-ligioase asupra lumii. Filosofulreligiilor, privea cu mirare mișcareaascendentă a propriei vieți inte-rioare, căutând să acumulezeînțelegere și să-și împlinească, la

rândul său, datoria de a crea și de apune în lumină frumusețeavindecătoare a expresiilor spiritului. El își lărgește orizontul deînțelegere a „ cifrului ” omului,urmărind fascinat misterioasa ca-muflare a sacrului în profan.Primele referiri la sacru ca modali-tate a realului se găsesc în textelepublicate după întoarcerea lui Eli-ade din India . După cumprecizează Bryan Rennie, Eliadepune pentru prima dată sacrul înlegătură cu ideea de Real în arti-colul Cosmical Homology andYoga, publicat în 1937. De-scoperirea omului arhaic îldetermină pe cercetător să studiezemodul în care structurile simbolicedin acea lume a primei căderi încămai fac parte din viața modernilor.Eliade observă că informația sacru-lui se ascunde în formele lumii pro-fane, așteptând să fie recunoscută.In opinia savantului român, Coin-cidentia oppositorum, reprezintă „cifrul ” care informează o nouăetapă a aventurii conștiinței umaneasupra căreia și-au pus amprentadescoperiri și creații semnificative,menite să arate multipleleposibilități ale ființei umane de aparticipa la real . În concepția Pro-fesorului de la Chicago, noulumanism se bazează pe dimensi-unea filosofică a științei, a căreidezvoltare implică valorizareaconexiunii dintre rațional șiirațional, ” a capacității conștiințeide a structura prin sens țesăturaprofundă a unei realități multidi-mensionale. ”

În studiul dedicat de GilbertDurand lui Mircea Eliade, de-scoperim apropierea dintre Jung șiEliade: „ Grație fracturii unidimen-sionalului – atât de denunțat degânditori atât de zgomotoși – pe

care Jung la fel ca Eliade au realizat-o efectiv, în Știința Omului seinaugurează o metodologie și oepistemologie «a profunzimilor».Îi vin în sprijin logicile noi ale con-tradictorialului și matematicile su-perioare ale calitativului. Suntem,cum proclamase maestrul meuBachelard, la o mare cotitură agândirii științifice, dar acum virajuleste luat de antropologie; se dis-tinge mai bine decât acum treizecide ani armonia de contrapunct aacestei «noi filosofii»... Logicilelui Lupașcu sau matematicile luiRene Thom, chiar lingvistica luiChomsky, vin să întărească aceastăfilosofie.”

Mesajul prozei mitice create deistoricul religiilor poate fi înțelesintrând într-un labirint al gân-durilor care absorb structuri arheti-pale .

Scrierile lui Eliade sunt deschisemai multor niveluri de interpretarereflectând multivalența simbolis-mului religios. Eliade scoate înevidență multiplele posibilități dea fi în lume ale omului total, carecaută să cuprindă în ființasa,descătușată, toate aspectelerealității, situându-se, în acelașitimp, în centrul ei și dincolo de ea.

Prof. Zimbran Iohana

Doamna profesoară, eseul Dvs. estesec, de-o filosofie abstractă. Cititorulnu înţelege în ce constă noţiunea desacru , de profan, care e relaţia dintreaceste fenomene, valoare şi nonval-oare; de ce nu exemplificaţi? Totul esteril.Propun în numărul viitor, unmedalion Mircea Eliade, să subliniaţivaloarea cărţilor sale de literatură:,,Nuntă în cer”, ,,Noaptea deSânziene”, ,,La ţigănci”, ,,Maitreyi “..Cărţile sunt cătate de elevii liceului.

(N.D.P.)

42 VESTEA42 VESTEA

Încă de la apariţia înâiului număr al gazetei noastre,ne-am propus să atragem la colaborare cadrele di-dactice de la Liceul ,,Nicolae Stoica de Haţeg” dinMehadia, convinşi că prin acest act sporeşte val-oarea şi credibilitatea ,,Vestei”.Ne-am bucurat de înţelegerea şi sprijinul domniilorlor: profesor doctor Iulian Lalescu, profesor IonelaDomilescu, profesor Iohana Zimbran, profesorMihai Feneşan, profesor Gruia Cinghiţă. Au pub-licat materiale interesante pe linie de istorienaţională şi locală, istorie culturală şi literară, fol-clor. S-au remarcat în chip deosebit autoarele:Zimbran şi Domilescu, de doamna prof. IonelaDomilescu s-a interesat editorul prof. Ioan Tomi dela Filarmonica Timişoara, care a tipărit un LEXI-CON despre folclorul din Banatul Montan, nomi-nalizând-o şi pe autoarea de la Mehadia pentruarticolul publicat in ,,Vestea” despre fanfara dinValea Bolvaşniţa. Ne propusesem şi descoperirea şi atragereaelevilor la actul creativ, fapt ce nu s-a realizat.Profesoarele şi profesorii de la Mehadia s-au

mulţumit să-şi vadă numele lor publicat, dar de de-scoperirea de noi talente nici vorbă! Rugăm actualadirecţie a liceului, pe domnul profesor ViorelIancuţa, să analizeze şi să dispună în consecinţă.La ultima noastră acţiune, dedicată Zilei CulturiiNaţionale şi aniversării Poetului Naţional, am insi-stat să participe şi elevii distinsei şcoli. La începutde octombrie 2017, am propus nişte subiecte de-spre Eminescu şi cultura română; timp suficient arfi fost până în miez de ianuarie 2018, dar rezul-tatele au fost mai mult decât modeste!Au citit lucrări elevii: Feneşan Denis, MăranIonela şi Rof Larisa. Lucrări literare bine con-cepute, dar, scuze, transperă mâna doamneiprofesoare Zimbran, articolele erau copie ca stilşi metodă de elaborare, cu apel pronunţat la In-ternet. În situaţia aceasta, nu încurajăm actul cre-ativ, dimpotrivă, ne furăm căciula şi ne formalizăm.Scopul, miza, este alta şi ea nu s-a înfăptuit.

N.D.P.

,,VESTEA” ŞI ŞCOALA DIN MEHADIA

Ploaie de mai

1. Ca un braț ancoratTe apleci ușor pestea a mea ființă,Ca o văpaie ancorată, În suflet mi-ai rămasȘi vorbele tale dulci îmi alinăBătăile inimii ca o ploaie de mai.

2. Și umbra mea mai strigă Când pașii tăi pleacă în golȘi simt cum cerul se desprindeȘi-mi cade peste umerii goi.

3. Ah, tu dulce dragoste!A cărui sfârșit mi-e străinTu-mi bați în geam tăcută,Unde-i al tău chip blajin?Rătăcit-am în jocul meschinȘi iar te faci nevăzut.

--------------

Profund îi este dorulȘi dragostea-i eternăDin ochi nemuritoriEa în pași dulci se-ndreaptăOh, mamă!Primăvara inimii meleO jumătate din mine ce măghidează în șoaptă.

Mă-mbraci în dragostea ta nestinsăȘi mi-e inima veșnic salcâm înfloritNici în stele de-aș putea să le chibzuiValuri aievea din mări infiniteMamă, tot n-aș crede că mi-ar ajungeSă-ți mulțumesc că exiști!

Și brațele tale-s precum dulcelesomnDin răsărit, tu, mamă îmi faci locTu strălucești și-n timp de noapteEști soarele de dincolo de arteEști artă, sunt artă!

Tu-mi colorezi viațaȘi-mi faci din noapte, dimineața.

O linie de foc îmi brăzdează inimaAtunci când îmi vorbești că-ntr-o zi vei plecaCu zâmbetul pe buze și cu ochii înlacrimiPerdele de apă lași în urma ta,Dar mamă, copacii nu cresc fără apăRămâi cu mine mereu să-ți dovedescCă orice zi alături de tineÎmi umple inima de fericireTe iubesc!

Larisa ROFclasa a X-a, Liceul Tehnologic,,Nicolae Stoica de Haţeg”, Meha-dia

VESTEA 43

Dacă ţi-ai propus o vacanţă deneuitat în cele mai importantezone ale României, inclusiv Ba-

natul, iată unul din locul indicat “satul ValeaBolvaşniţa”, cu zone încărcate de istorie pecare orice român trebuie să le vadă, dar esteşi o regiune turistică, aşa că merită să tebucuri de privelişti, relaxare, aer curat şiactivităţi din cele mai diverse.

Satul Valea Bolvaşniţa, jud Caraş Severin,face parte în prezent din comuna Mehadia,partea de sud-vest a Banatului. Este aşezatîn partea sudică a depresiunii Caransebeş-Mehadia din culoarul tectonic TIMIŞ-CERNA-BISTRA, cu desfăşurări laterale relativsimetrice faţă de munţii Cernei şi Ţarcului lanord-est şi munţii Almăjului în sud-vest.

Prima menţiune despre Valea Bolvaşniţaeste din timpul stăpâniri române în Daciacând se face referire la existenţa unorpopulaţii numeroase în aceste ţinuturi, darprima atestare documentară a satului ValeaBolvaşniţa a avut loc în anul 1436. Din 1774este atestată documentar şcoala satuluiValea-Bolvaşniţa cu un număr de 23 de copiiavându-l învăţător pe domnul Ioan Ioanovicidin Ţara Românească, în 1960 s-a înfiinţatciclul gimnazial al şcolii Valea Bolvaşniţacare din păcate în 2002 a fost desfiinţatdatorită scăderii numărului de populaţieşcolară .

Până în anul 1968 Valea Bolvaşniţa a fostreşedinţa de comună, care intra încomponenţa fostului raion Orşova dinregiunea Banat, iar din 1968 ValeaBolvaşniţa a fost declarată sat componental comunei Mehadia din Judeţul Caraş-Sev-erin.

Între 1915-1968 au fost desemnaţi 15 pri-mari şi o primăriţă din satul ValeaBolvaşniţa, printre care şi bunicul meu- IONTULEAN.

Din anul 1946 în timpul primarului LAEMOLAN, gospodăriile satului au beneficiatde curent electric şi iluminat, iar anumitegrupe de locuinţe şi-au construit bazine deapă pentru alimentarea locuinţelor.

În cadrul satului, în anul 1960 în timpulprimarului PAVEL AUREL a fost construit şiun cămin cultural cu aproximativ 400 delocuri, care în prezent se află cuprins într-un program de reabilitare.

Satul Valea Bolvaşniţa a cunoscut de-alungul timpului o viaţă cultural-spiritualăbogată, păstrându-se numeroase obiceiuricare reflectă atât dragostea pentru frumos,cât şi unele obiceiuri legate de viaţatradiţional-economică a satului.

Satul Valea Bolvaşniţa este aşezat de-alungul râului Liubiana (iubire, dragoste, înslavă - N.D.P.), aflându-se la confluenţa a 2vetre culturale: MEHADIA şi BĂILE HERCU-LANE. Denumirea râului – Liubiana – care înlimba slavonă înseamnă “iubire”, a atrasdupă sine existenţa unor oameni iubitori demuncă, de adevăr, care au contribuit la for-marea şi la dezvoltarea unei comunităţi în-floritoare, de unde s-au afirmat un numărremarcabil de personalităţi ce au purtat cumândrie numele de “ bolvăşniceni”.

Este un sat binecuvântat de Dumnezeu cufaună şi floră bogată , cu sol roditor, cu oa-meni iubitori de cultură. Din magma acestuisat s-au ridicat precum “pasărea Pheonix”oameni de o deosebită valorare, ca de ex-emplu: academicianul Vasile Drăgan – re-cunoscut pentru rezultatele domniei saleatât în ţara cât şi în afară; Inginerul Ion Chi-ata , medicul Ion Mirulescu şi mulţi alţii.

Ne închinăm în faţa acestor oameni şi lemulţumim că ne-au dus cu mândrie numelede “bolvăşniceni”.

Viaţa culturală a satului s-a îmbogăţitprin implicare directă a fostului profesor şiscriitor Ioan Florian Panduru, mai ales prinspectacole de teatru cu piese originale aleamintitului profesor şi brigăzi artistice, princare se punea în evidenţă viaţa de zi cu zi asătenilor. În anul 1963, regretatul profesora scris o piesă de teatru intitulată “ Primaruldin Valea Seacă”, obţinând locul întâi lafazele raionale şi regionale şi participândcu această scenetă la faza pe ţară de laSlănicul Moldovei, unde a obţinutmenţiune.(Rog Şcoala să facă un proiect: Ju-bileul ion Floraina Panduru - 25 ani de lamoarte - NDP)

Cunoscută în zonă a fost şi brigadaartistică “ de agitaţie”, care în 1959, la con-cursul fazei raionale Orşova, a prezentat înParcul Vicol din Băile Herculane, o scenetăavându-i ca protagonişti pe Bujancă Simion,Iancu Feneşan şi Ion Tulean.

Sceneta prezentată urmărea reproduc-

erea obiceiului din Valea Bolvaşniţa, când,primăvara, oile păzite de ciobani luau dru-mul stânei. Din derularea programului artis-tic amintim o scurtă secvenţă : “ Sarape-nserate / Ciobanii veneau cu turma de oila stână/ Le mulgeau şi după aceea se cul-cau/ Dar din când în când/ Câte un câine seauzea lătrând/ Dimineaţa în zori de zi/ Doarpăsările mai ciripeau/ Şi ciobanii cu oile lacâmp plecau”.

În anul 1960, tineretul din sat în cadrulcăminului cultural au pus în scenă o piesăde teatru intitulată “ Cuiul lui Pepelea”având în distribuţie pe Iancu Feneşan, IonTulean, Mărăscu Iuliana şi Gică Petrescu: “Nu mă întemeiez eu pe toace ….. Daaa … cuzapis în lege…. şi să-mi păstreze şi mie uncui în peretele odăii de şedere ….. m-aţi feritvoi pe mine fără apă …. da acum mi-a venitşi mie rândul, surubarule, să vă arăt eu ce-iacela cui străin în casă … mai ales că pemine nu o să mă ungeţi la ochi, cum l-aţi unspe Pepelea – cu doi ochi de fetişcană ….. Aşa…. ăsta-i locul căciulii mele”.

În jurul anului 1950 în Valea Bolvaşniţa aexistat şi o trupă a caluşerilor, careprezenta programe artistice în satul nostru,în Plugova şi în Cornereva. Trupa caluşeriloravea ca vătaf pe Grigore Burtă, iar ceilalţicomponenţi au fost: Macica Purica, PetruFeneşan, Lică Brancu, Ion Tulean, Paul Mihanşi Simion Bagea. Caluşerii aveau jocurispecifice interpretate de vestita fanfară asatului Valea Bolvaşniţa, având coordonatorpe moş Burtă – ce cânta la trompetă.

Figură emblematică a rapsozilor populari,moş Burtă, a demonstrat că harul primit dela Dumnezeu nu are nevoie de studii pentrua-şi manifesta măiestria în ale cânteculuinostru popular, ci doar de o trăire intensădusă până la uitarea de sine. Dincolo demare rapsod popular care a fost “moşBurtă” s-a dovedit a fi un om adevărat carea înţeles că singura bucurie pe care o poateface oamenilor este muzica pe care o cântăfără a urmări avantaje materiale, singuramulţumire fiind cea sufletească, atuncicând vedea că oamenii care-l ascultau uitaude grijile lumeşti.

Acest lucru a fost transpus de moş Burtăşi în cadrul unei poezii redactate chiar de el:

continuare în pagina 44

INTERCULTURALITATE ÎN SATUL VALEA BOLVAŞNIŢAINTERCULTURALITATE ÎN SATUL VALEA BOLVAŞNIŢA

44 VESTEA44 VESTEA

urmare din pagina 28piatră în formă de frunză a fost lipită o placăcare amintea de prezenţa frumoasei Sisi înZona noastră. Ideea soclului, lucrat în piatră,a fost a lui Alexandru Liuba care a participatdirect la ridicarea monumentului. La începutinscripţia era în maghiară apoi a fosttranscrisă în română şi germană. Iatăconţinutul: „În amintirea împărăteseiElisabeta (Sisi), pentru dragostea şi

ataşamentul ei pentru aceste locuri. A fostridicat monumentul la Marila în anul 1899 şireaşezat la Oraviţa în 2004”.

Examenele de la Academie sunt notate curezultate de toată lauda: cu foarte marediliginţă, cu foarte mare progres, cu purtareafoarte vrednică de laudă. Directorul Acade-miei de sculptură îi acordă lui AlexandruLiuba, prin Decretul 916 din 21 iulie 1903, oînsemnată menţiune argumentând: „ cum căAlexandru Liuba din oct. 1897 până în ziua deazi iulie 1903, adică 12 semestre a studiat laAcademia de Arte şi cum că el din parte acolegiului întru recunoaşterea lucrării saleSisyphus (o figură în ghips), pentru teza depremiul academic pe anul 1900-1901 a fostdistins prin amintire lăudătoare”. Dat fiindfaptul că după statutul academic premiile sedădeau doar studenţilor bavarezi luiAlexandru Liuba i s-a dat doar amintirelăudătoare.

Având teren prielnic pentru dezvoltareatalentului înnăscut de sculptor, cu o bursă de200 florini obţinută prin Vichentie Babeş dela dr. Alexandru Mocsony, la 15 iulie 1896,Alexandru obţine deja primul certificat cumenţiunea „foarte sârguincios şi stăruitor”.După ce a urmat secţia de sculptură de la „K.Kunstgeverbe Schule”, timp de trei ani a avutfericita ocazie de a se fi întâlnit cu însuşi su-veranul Bavariei cu care s-a întreţinut în tim-pul modelării unui bust şi care, impresionatde talentul lui Alexandru, l-a luat subprotecţia sa şi l-a scutit şi de taxe şcolare şide preţul materialelor de lucru şi în acest fela putut să urmeze Academia Belle-arte dinMunchen timp de şase ani când a avut caprofesor pe renumitul artist sculptorRuhmann. Tot aici a mai beneficiat şi de anu-mite premii câştigate la concursurile sale dinultimii patru ani de studii pentru alte lucrărivaloroase.

Despre întâlnirea lui Alexandru Liuba, cuprinţul regent al Bavariei, tatăl său îşiaminteşte: „Luitpold, prinţul moştenitor alBavariei, mergea foarte des ca să cercetezeAcademia şi să vadă progresele elevilor. Pen-tru asemenea vizite se expuneau dintre celemai frumoase lucrări ale elevilor şi dacă re-gentului îi plăcea o oarecare lucrare, roagăpe profesor să-l cheme înaintea lui pe elevulrespectiv. Cu astfel de ocazie a fost chematAlexandru Liuba înaintea prinţului care,punându-i mai multe întrebări acesta îi

răspunde că este din Maidan din Ungaria, căe fiul unui învăţător de şcoală poporală, cătatăl său, are pe an 300-400 fl. şi că el abiase poate întreţine”.

Alexandru Liuba a mai activat şi în cadrul„Clubului studenţimii române Patria” dinMunchen, iar dintre prietenii săi maiapropiaţi amintim pe G. Russu şi pictorulVirgil Simonescu din Lugoj.

Întors în ţară cu alese cunoştinţe şi apti-tudini artistice, Liuba a început să modelezeseria frumoaselor sale lucrări sculpturale.Amintim, în treacăt, primele sale opere: bus-turile Gen. Traian Doda din Caransebeş,Vichentie Babeş, Alexandru Mocsony, VictorBabeş precum şi bustul în marmură al unuiprofesor al său.

Impresionează şi atrag admiraţia tuturor,lucrările sculptorului bănăţean AlexandruLiuba: cei doi lei în mărime naturală caredecorează mausoleul mitropolitului AndreiŞaguna din Răşinari[1] precum şi bustul aces-tui mare ierarh al bisericii străbune, păstratla reşedinţa mitropolitană din Sibiu.

Alexandru Liuba a fost unicul sculptorromân în toată monarhia austro – ungarăcare a avut prilejul să studieze 9 ani în teorieşi practică pentru a fi recunoscut ca artistîn arta sculpturii. Mai desprindem din viaţade familie că Alexandru Liuba mai avea douăsurori. Eugenia măritată cu Aureliu Iana,preot în Maidan şi Alexandrina măritată cuNicolae Chicomban, teolog. Bunicul luiAlexandru Liuba a fost Dănilă Liuba, învăţător,culegător de folclor şi datini populare pe careşi le publica în presa vremii sau erau înmâ-nate, spre a fi publicate, dr. AtanasieMarienescu din Oraviţa.

Biografia lui Alexandru Liuba a fostamănunţit studiată de Aurel Cosma jr. care s-a ocupat de la primele clipe de viaţã(naşterea, data botezului). Anii de şcoalã de laMaidan, şcoala primarã germanã, iar mai apoişcoala civilã din Oraviţa, Institutul pedagogicdiecezan din Caransebeş, implicarea luiVicenţiu Babeş în destinul viitorului artist, printrimiterea sa la studii, la München, anii destudiu din capitala Bavariei (discuţia pe carea purtat-o tânãrul Liuba cu regele Bavarieireferitor la caracterul şovin al ungurilor), în-toarcerea în ţarã, primele sculpturi etc.

Tatăl lui Alexandru, Sofronie Liuba, purtao corespondenţă constantă cu A. Marienescu

continuare în pagina 45

urmare din pagina 43

“ Foaie verde lemn uscatEu am fost copil săracN-am avut casă, nici pământDă-n Dumnezeu am crezutFrunză verde lemn sucitAm cântat de copil micToată lumea m-o îndrăgitDe tânăr m-am însuratNevastă mi-am căpătatNevastă şi doi copiiLumina ochilor meiAm ţinut un Moş MateiCare n-o avut copiiL-am ţinut, l-am îngrijitEl casă mi-o dăruitŞi-am început viaţa greaCe mă bucuram de eaOr venit şi anii greiFoamete şi cu războiEu în Rusia am plecatCa prizonier m-au luatVreo 2-3 ani de zileN-o stiut nima de mineNici eu n-am ştiut de eiDe beţii copilaşii meiDumnezeu m-o ajutatŞi acasă m-am înturnatŞi din nou m-am apucatCu trâmbiţa de cântatLa toată lumea din satAm umblat în lung şi-n latToată ţara am colindatPe toată lumea am distratPe bogat şi pe săracBani de-or avut, de n-or avutEu pe toţi i-am petrecutLa omenie am ţinutCă am fost şi eu săracŞi de asta n-am uitatŞi n-am să uit până morDe ajutorul tuturor!!”.

Prof. Ionela Mihaela DomilescuLiceul Tehnologic “ N.S. de Haţeg”

Mehadia

VESTEA 45

urmare din pagina 44şi-l informa pe acesta că fiul său Alexandrua urmat primele clase la şcoala unde tatălsău era învăţător, în Maidan, apoi l-a dus laOraviţa unde a urmat şcoala civilă contrardorinţei tatălui său de a urma gimnaziul. A.Marienescu a continuat să poartecorespondenţă şi cu Alexandru Liuba. În 30decembrie 1898 Alexandru îi scrie luiMarienescu:” faţă de toţi binevoitorii meiîntre cari magnificienţa ta eşti primul, decare a ascultat tatăl meu şi m-a trimis aicila Bellearte în Munchen mă simt îndatorata-ţi mulţumi fără margini”.

În preocupările sale Alexandru Liubadorea să reprezinte sculptural personajemai rar întânite în operele altor artişti. Ast-fel se apleacă asupra bustului lui Paris, leg-endarul erou, frumosul june al antichităţii.În 1899 bustul a fost prezentat la concursul„Societatea de arte din ţară”, după caresculptura fiind ascunsă nu a putut fi expusă.Despre acest incident tatăl lui Alexandru îimărturisea lui At. Marienescu „Alexandru atrimis la Pesta mai multe modele lucrate înghips, între care pe Paris, pe Sisyphus, apoiun relief de femeie foarte frumos, Fata, cea lucrat-o mai târziu în marmură (arătată laexpoziţiunea de la Sibiu în 1905) a trimis-oîn ghips, şi altele, cari au rămas prin Pesta.Nu ştiu unde se află bustul din ghips al luiParis, dar fotografia ţi-am dat-o”

O altă lucrare la care se referă, în analizasa, At. Marienescu, este Fata cu fluier lacare tot Sofronie Liuba lămureşte situaţia „Fata ce zice din fluier e făcută de Alexandrufiind în Munchen, la Academia de sculptură.E făcută numai din lut, pentru că n-a avutbani să o facă în marmură ori în alt mate-rial”. At. Marienesc mai precizează că n-aputut afla nicicând ce reprezintă.

Iar în scrisoarea din 16 martie 1901 scrie:„ Şi cu această ocazie, mulţumiri din inimăpentru binevoitoarea întrepunere pe lângăiubitul meu tată şi pentru sfatul ce i-aţifăcându-mi astfel posibil studierea sculp-turei, pe lângă toată mizeria, cu care amavut şi am încă să mă lupt încontinuu”.

Sofronie Liuba îi scrie lui A. Marienescu în16 decembrie 1902: „… te asigur că n-avemruşine cu Alexandru. Şi eu sunt mândru şifălos că D-zeu mi-a dăruit un fiu atât de bravşi înţelept. Nu are nicio patimă. E blând şiretras. Nu vorbeşte fie-ce şi nu ar minţi pen-tru toată lumea. Apoi e şi naţionalist bun.”

Tot din corespondenţa cu AtanasieMarienescu aflăm că Alexandru Liuba sestinge din viaţă fiind foarte tânăr, răpus deo dublă pneumonie căpătată în urma uneirăceli „ Ieri, adică duminică 16 aprilie (1906)am înmormântat aici pe iubitul meu fiuAlexandru, care după un morb scurt de pneu-monie dublă , a murit. Mângăierea şisperanţa bătrâneţilor mele s-au dus laD-zeu”.

Acelaşi Sofronie Liuba în scrisoareaexpediată lui Atanasie Maeienescu din 5 mai1906 arată: ” Alexandru şi-a căpătat boala ,din răceală. Noi, sâmbătă l-am găsit mort şiduminică l-am înmormântat în CimitirulBellu, în locul pentru săracii Bucureştilor, pecoasta despre răsărit, nu departe de uncireş, al 4-lea mormânt de către nord. BietulAlexandru a fost foarte necăjit pe acei dinRomânia, pentru monumentul lui MihaiViteazul. El a fost iubit de toţi, câţi l-aucunoscut, aceea ce văd din multele epistolede condoleanţe ce mi s-au trimis de cătrestrăini şi români”. În iunie 1906, într-o altăscrisoare tatăl lui Alexandru descrie efortulpe care l-a făcut la împrumutarea sumei de4000 de coroane fiindu-i necesară la pro-bele de modele cu care urma să participe laconcursul dedicat monumentului de laCălugăreni pentru Mihai Viteazul.” D-l doctorVictor Babeş mi-a spus că ei au îmbălsămatpe fiul meu Alexandru. Acum vezi cât m-amjertfit pentru fiul meu … am împrumutat40000 coroane pentru ca Alexandru săpoată face modelele pentru statuia lui MihaiViteazul şi să poată concura”.

Durerea pierderii fiului a fost pentruSofronie Liuba un moment de grea cumpănă.În el şi-a pus toată speranţa bătrâneţii sale.A avut însă puterea să se achite cu cinstefaţă de cei care i-au fost aproape: „După ceam înmormântat pe Alexandru, am fost laD-l dr. Victor Babeş şi am vrut să plătescpentru înmormântare, dar el a zis, că a vor-bit cu Vlădescu, ministru de culte, ca săcumpere un bust de marmură cioplit de fiulmeu şi că din acel preţ va acoperi speselede înmormântare, şi dacă va rămâne cevaîmi va trimite restul. De rezultat încă nu ştiunimic”.

Luceafărul, nr. 7-8, pe 1935 pag.349publică printre altele intenţia lui AurelCosma jr. referitoare la apariţia lucrării„Sculptorul bănăţean Alexandru Liuba” o

caracterizare a societăţii româneşti în carea trăit Alexandru Liuba: „În lucrarea d-luiCosma vor fi povestite cu toate amănuntelediferitele faze ale frământărilor sufleteştişi grelelor lupte duse de un sculptornenorocit împotriva mizeriei şi răutăţiiomeneşti, va fi istorisită viaţa boemă a luiAlexandru Liuba care a avut-o la Bucureştiunde trăia împreună cu cel mai bun prietenal său, scriitorul Ilarie Chendi şi vor fi de-scrise toate clipele frumoase sau amărâteale celui mai mare sculptor pe care l-au avutromânii din Banat şi Transilvania înainte deprimul război mondial”

Prof. Gheorghe RANCU BODROG

_________________________

Bibliografie:• Colecţia Revistei Familia pe anul 1906• Luceafărul, 7-8, 1935, pag. 345-350• George Oprescu: Ştiri despre artele plas-

tice în România între 1890 – 1909, în„Analecta”, vol. III, Bucureşti, 1946, pag. 145

• Ionel Bota, Împărăteasa Elisabeta deWittelsbach – Sissi la Oraviţa

• Aurel Cosma jr, Sculptorul bănăţeanAlexandru Liuba, Biblioteca „Luceafărul», nr.4, Timişoara, 1936.

Dr. A. Marienescu, Paris şi Fata cu fluierdin operele scupltorului Alexandru Liuba înFamilia nr.39 din 3/16 decembrie, 1906,Oradea – mare, pag.3

[1] “La Răşinari, acolo testamentar AndreiŞaguna îşi alesese locul de veci, a fost con-struit un mausoleu străjuit de doi leimodelaţi de sculptorul bănăţean AlexandruLiuba”. Conf.. Virgiuliu Teodorescu: Simboluriale cinstirii dedicate lui Andrei Şaguna. Mau-soleul a fost construit în 1877 – 1878 decătre Aron Romanul după testamentul mit-ropolitului.

Notă: Sofronie L iuba şi ginerele său, IenaSofronie L iuba şi ginerele său, IenaAurel , au scris şi editat în română primaAurel , au scris şi editat în română primamonografie românească tipărită în Banatmonografie românească tipărită în Banat(1895) . A lexandru L iuba a fost tr imis la(1895) . A lexandru L iuba a fost tr imis lastudi i în străinătate cu bursă ANDREIstudi i în străinătate cu bursă ANDREIMOCIONI, baron de Foeni (N.D.P.)MOCIONI, baron de Foeni (N.D.P.)

46 VESTEA46 VESTEA

Dr. Dănilă SURULESCU

EMINESCU

Aşa cum timpul e despicat în două,Prin naşterea Domnului nostru Iisus,În era de dinaintea Lui, şi-apoi cea nouă,La fel, în poezia românească-i Eminescu pus.

Adevărata poezie cu Eminescu reîncepe,În artă a preface iubirea, sacralizând-o,Trăirile acestui nobil sentiment, filozofic a le concepe,În poezie, dragostea ca forţă, eternizând-o.

Noi, cei din era de după Eminescu,Avându-l ca zestre a neamului străbun,Din Cerul cu Luceferi, ne-a fost trimis terestru,Şi-n loc să-l preţuim ca sfânt, unii îl fac nebun.

Oricâte generaţii pe Pământ vor mai veni,Şi poate miracole nenumărate să se-ntâmple,Ca Eminescu, geniu în poezie şi patriot nu va mai fi,Iar noi, nu-l preţuim, cum merită, îl punem la osândă.

Eminescu a fost doar o clipă în viaţa materială,Aşa cum şi Hristos a vieţuit ca pământean,Ei, eterni vor rămâne, acolo sus, în lumea lor astrală,La care, cu smerenie, să ne-nchinăm, de ziua lor, în fiecare an.

15 ian.2018 Timişoara

FEMEIA - ENIGMA VIEŢII

Cum prin Geneză ni se spune,Că omenirea-ncepe cu Eva pe pământ,Din fiii ei şi-ai lui Adam se trage-ntreaga lumeMinune ce-i făcută de Creatorul Sfânt.

De aceea i-a numit pe -Adam pământ şi pe Eva , viaţă,În Raiul din Eden, dându-le de toate,Cu rugăciuni să-n-ceapă în fiecare dimineaţăCa sfinţi ei să trăiască, şi fără de păcate.

În Rai, orice să facă, oriunde să se ducă,A lor fiind nemărginita bogăţie,Numai din pomul cunoştinţei să nu rupă,Ispititorul măr, ce veşnic te îmbie.

Dar Eva, amăgită de şarpe, nu ascultăŞi, prin nesăbuinţă luă un fruct de pe ram,Între credinţă şi ispită, dându-se o grea luptă,Îndemnându-l la păcat şi pe soţul ei, Adam.

Şi pentru păcatul lor primar sunt alungaţiDin Cerurile Sfinte, gonindu-i drept pedeapsă,Ca pentru restul vieţii, să fie condamnaţi,Pe pământ, în chinuri grele, ea, Eva ca să nască.

Cu toate păcatele ei, după aceea,Pentru întreaga lume ea a ajuns divină,Din tot ce e mai scump în viaţă, fiind femeiaLa care, cât pe pământ vom fi, omenirea se-nchină.

Femeia, ca fiinţă omenească,Dumnezeu, din coasta lui Adam, făcând-o,I-a dat puterea ca să nascăFiinţa, la sânu-i alăptând-o.

Pentru femeie s-au făcut multe păcate,Chiar şi războaie grele s-au purtat,Dar, toate până la urmă au fost iertate,Şi-n faţa ei, biruitoare, cu toţi s-au închinat.

Femeia fiind enigma vieţii întregiDin toate câte sunt pe-această lume,Al ei mister nicicând nu-l înţelegi,Având un cod, ce nimănui nu-l spune.

Autorul alături de marele actor, Florin PIERSIC

VESTEA 47

Ion VĂCARU

N-AŢI ÎNVĂŢAT NIMIC...„ Eu mi-am făcut datoria" Nicolae Ceauşescu

Voi, n-aţi învăţat nimic în timpul scurs Pe drumul mântuirii, greu parcurs, Căci fiind manipulaţi, înveninaţi cu toţii, Ne-aţi omorât cu pietre Patrioţii.

Voi, aţi jefuit trecutul şi Marile Cetăţi, Vrând să ne rupeţi Ţara în bucăţi, Neamul să ne cadă cu nobila-i credinţă Şi-ngropat să fie în mare umilinţă.

Uitaţi ce-am fost, de unde ne vin paşii Şi ce lupte grele au dus înaintaşii Cu barbare hoarde, crude, sângeroase, Venite să le fure holdele mănoase.

Peste tot prin ţară, unde te poartă paşii, Calci pământul unde dorm ostaşii-Eroi căzuţi, ce-au fost uitaţi de veacuri-Pe când tiranii au statui în parcuri.

Şi azi cu umilinţă pălmaşul duce greul, Că stăpânul Ţării ajunsă iar Dulăul Dresat şi bine instruit de marile puteri, Să stoarcă Carpaţii de aur şi plăceri.

N-aţi învăţat nimic! Cu soarta împăcaţi Vă duceţi crucea şi vă lăsaţi furaţi De perverse haimanale, ticăloşi şi idioţi, Ce dau cu pietre în Marii Patrioţi.

Chemând trecutul peste prezentul tristOricât de rău ai fi, de orb şi autist,Vei vede Mafia la muncă- perfidă, fină-Cum a făcut Ţara munte de rugină.

PUN ÎNTREBĂRI...

„Nu te plânge că eşti strivit, dacă te-ai făcut vierme"Immanuel Kant

Dezamăgit mă războiesc cu mine însumi, Pun întrebări să găsesc răspunsuri, Să ştiu de ce vărsarăm sânge. Cu ce rost Când trăim din ce în ce mai prost?

De ce dur ne-am alungat o lume dreaptă Şi ne-nchinăm din nou la Poartă?... Ni s-au distrus uzine, fabrici, combinate Şi ne-au scos dreptatea din Cetate.

Pe unde treci vezi ruine şi ziduri căzute, Bozul cum creşte la Român în curte Iar pirul, ciulinii se întind peste ogoare Şi dezastrul ni-l privim cu nepăsare.

Păduri virgine cad sub topor şi drujbă, Săracul tace că şi-a găsit o slujbă... Dar chinuit de lipsuri, clocotind de ură, Strigă-n disperare că Ţara i se fură.

Feciorii plecă înfometaţi în lumea largă, Bătrânii zac la morgă duşi pe targă, înţelepţiihuliţi dispar, ne fug din Cetate, Cerşind la alţii respect şi demnitate...

Justiţia este scut sigur pentru cei ce fură, Că nu-s judecaţi cu dreaptă măsură... Rătăcită, legată la ochii în lumea ocultă, Zeiţa Themis, trăieşte o mare insultă.

Cercetez trecutul să văd cât de rău a fost, De ce lovesc barbar - cu şi fără rost -În ziditori de Ţară? Iar noi răbdam tăcuţi Când puterea e-n braţul celor mulţi.

Planul Ticălos, ticăloşii l-au avut demult Şi perfid, tiranic din El facut-au cult, Să ne doboare fiinţa prin teroare şi urgie, Ca sub tutela lor, să le fim şi colonie.

Dezamăgit mă războiesc cu mine însumi, Pun întrebări să găsesc răspunsuri La ce ne fac în ţară aleşi, ticăloşii, hoţii, De când, la zid, împuşcară Patrioţii.

48 VESTEA48 VESTEA

R E F L E C Ţ I I P R I M Ă V Ă R A T I C ER E F L E C Ţ I I P R I M Ă V Ă R A T I C E

Gesturile de bun simţ şi omenie au devenit atât de rare încât trebuie să le cântărim precum lucrurile de preţ.

Adeseori, lucrurile frumoase sunt mult mai toxice şi mai nefolositoare decât cele lipsite de frumuseţe.

Trăim într-o lume obsedată de furt: unii trăiesc cu groaza... alţii cu atracţia furtului.

Nu toţi cei ce fură sunt pot fi numiţi hoţi. Dacă cei ce fură se numesc hoţi, cei ce fură din trecerea timpului clipelefrumoase însuşinduşi-le, cum putem să-i numim?

Nu trebuie să munceşti doar pentru merite, dar munca ta străduieşte-te să-ţi aducă merite.

De multe ori, lucrurile cu cât sunt mai frumoase, cu atât sunt mai efemere. La fel se întâmplă şi cu sufletele.

Odată gândeam că principalul atribut al umanităţii este cugetul. Acum încep să mă îndoiesc: ce facem cu cugetulmurdar care ne duce către fapte oribile, inumane?

Joc de cuvinte: e bine să nu faci rău şi e rău să nu faci bine.

Pe lume venim goi; aici începem o goană pentru a strânge avuţii, iar când o părăsim ne lipsim de tot şi luăm cu noidoar faptele noastre.

Adevăratul dar de a înţelege lucrurile în deplinătatea lor, este la cel care are putinţa de a le privi dintr-o perspectivăexterioară, total detaşată şi neraportată în nici un fel la dimensiunea fizică sau spirituală a lucrului sau a fenomenuluiîn cauză. Pentru a le judeca, e nevoie de ceva mai mult: de conştiinţă.

Constantin VLAICU

DESTINÎmi înfloreşte pieptulO ie cusută-n alesături

de minte şi inimă,cu ochi de păsări flămândeşi urechi cercelate-n cireşe.Boboci de floricrescând în corole aprinse,pui mărunţiînfioraţi de elanuri înalte,torente cromatice dezinvoltenuanţate epic, liric şi dramatic,toate - luminează delicatsi fac din ie o lucrarede înnobilare cu acul.Tresar pe pânză acrobaţii de apevisând oceane,lujeri de caişi urcaţi în fructe delună,câte-o floare-albastrăeminesciană...

O ie - carte a destinuluipe trupul de lucrător cu bobocii.

Mâna-mi atinge ia şi simte pulsândminte după minte,inimă după inimă,destin după destin.Elena POPA____________________

Dor de Coşbuc

Se întorc sevele în rădăcină Şi cântecul în ouăle de cuc Când inima îmi este plină Cu versul trist a lui Coşbuc.

De satul strămoşesc mi-e dor Şi de umbra de sub nuc, Sub geana serii visul îmi zboară Citindu-l la lună pe Coşbuc.

Au trecut toate şi vor mei trece, Amintirile în frunze se usuc Doar eu mă îmbăt cu apă rece Când îl citesc pe Coşbuc.

Se întorc mieii iarăşi în oi Şi durerile ce nu se duc, Păstrăm suferinţele în noi Cum memorăm versul lui Coşbuc.

Bate vântul în ferestre Şi nu ştiu dacă iar apuc Zăpada topindu-se pe creste Când pe sub streaşini treceCoşbuc.

Se întorc sevele în rădăcinăŞi cântecul în ouăle de cucCând inima îmi este plinăCu versul trist al lui Coşbuc.Al Florin Ţene

VESTEA 49

Plugova a dat Banatului şi ţăriidoi sportivi de taliemondială, antrenorul de

lupte Ion Corneanu şi tenismenaMaria Alexandru. De apreciatiniţiativa primăriei care a ridicat unbust al antrenorului făcându-lcunoscut localnicilor mai tineri şicelor care trec prin Plugova. În-trucât despre Maria, cu care mămândresc ca plugovan şi mai ales caverişor , s-a vorbit mai puţin amconsiderat necesar să scriu câtevarânduri despre această marecampioană.

Născută la 30 decembrie 1939 înPlugova. Tatăl, din familia Drăgan,moare când Maria avea câţiva ani,iar mama, originară din Pecinişca, semută, împreună cu fiica la BăileHerculane. Aici vede pentru primadată o masă de tenis şi este cuceritădefinitiv de acest sport pe care îlpractică neîntrerupt timp de peste30 de ani. „Eu am învăţat singură săjoc, singură mi-am confecţionatpaletele şi tot singură m-amperfecţionat, urmând, evident,instrucţiunile antrenorilor mei”afirmă tenismena într-un interviu.

Dăruită de Dumnezeu cu un tal-ent ieşit din comun, la 12 ani mergela Clubul Progresul Bucureşti pecare nu-l va părăsi niciodată. Seremarcă prin rezultate de excepţieastfel că, la 14 ani, face parte dinlotul României care participă laCampionatul mondial de tenis demasă de la Budapesta (1953) fiindcea mai tânără sportivă dincompetiţie.

Mai jos, prezentăm cele mai im-portante titluri obţinute de Maria înîndelungata ei activitate sportivă, ti-tluri care au făcut-o cunoscută pe eaşi ţara noastră, în întreaga lume:

MONDIALE

1961 - Campioană mondialădublu feminin cu Geta Pitică

1973 - Campioană mondialădublu feminin cu Miho Hamada -Japonia

1975 - Campioană mondialădublu feminin cu Shoko Tokahashi– Japonia

1957 – Vicecampioană mondialăsimplu

1963 - Vicecampioană mondialăsimplu

1969 – Vicecampioană mondialădublu feminin cu Eleonora Mihalca

1971 – Vicecampioană mondialădublu mixt cu Antun Stipanicic –Iugoslavia

EUROPENE

1960 – Campioană europeanădublu feminin cu Angelica Rozeanu

1960 – Campioană europeanădublu mixt cu Gheorghe Cobârzan

1966 – Campioană europeanăsimplu

1967 - Campioană europeanădublu feminin cu Liana Mihuţ

1964 – Vicecampioană europeanădublu feminin cu Ella Zeller Con-stantinescu

1968 – Vicecampioană europeanădublu mixt cu Dorin Giurginca

1974 - Vicecampioană europeanădublu feminin cu Alice Grahova –Cehoslovacia 1976 - Vicecampioană europeană simplu

1980 – Vicecampioană europeanădublu feminin cu Liana Mihuţ

NAŢIONALE

Simplu -15 titluri de campioanănaţională

Dublu feminin - !6 titluri decampioană naţională

Dublu mixt – 10 titluri decampioană naţională

A dominat deasemenea ani larând campionatele balcanice undes-a impus atât la simplu cât şi ladublu.

Sunt puţini sportivi care se potmândri cu asemenea performanţeiar răsplata este, de multe orinepăsarea, dezinteresul şiindiferenţa manifestată de autorităţişi chiar de societatea civilă aşa cums-a întâmplat şi cu Maria care afirmăîntr-un interviu din 2011:

“Pot spune că am am petrecut oviaţă de om în “ Parcul cu Platani”,unde am activat mai întâi casportivă, iar după ce m-am lăsat decompetiţii am fost antrenoare încăzece ani. Cu toate acestea, spremarea mea durere, în prezent ni-meni din conducerea BNR, care apreluat clubul Progresul Bucureşti,nu-şi mai aduce aminte de mine. Depatru sau cinci ani n-am mai intratîn sălile de tenis de masă de acolo.Nu numai că nu m-a chemat nimenimăcar să-mi strângă mâna, în semnde respect şi apreciere pentru un omcare şi-a dedicat întreaga viaţăsportului, dar nici măcar nu potintra în curtea clubului.

În primul rând, că am fost sfătuităde toată lumea să nu încerc. Apoiam auzit că nici măcar Ilie Năstasenu a fost primit, aşa că nu am riscatumilinţa să ajung la poartă şi să mătrimită portarul la plimbare. Ce sămai spun, pur şi simplu nu am încer-cat de ruşine să nu fiu refuzată.”

Întrebată dacă regretă că a făcutsport de performanţă afirmă: „Nicio clipă. Este practice viaţa mea.Chiar şi acum mai merg cu prieteniisă dau în minge, la cluburi privatedin Bucureşti. Bineînţeles că plătescpeste tot. Recunosc însă că am aşa o

continuare în pagina 50

C A M P I O A N A M A R I A A L E X A N D R UC A M P I O A N A M A R I A A L E X A N D R U

50 VESTEA50 VESTEA

urmare din pagina 49strângere de inimă, nu pentru cei

10 lei pe care îi dau la intrare, cipentru faptul că văd că nu mă maiştie aproape nimeni. Satisfacţiile aufost legate de faptul că eram ceamai bună şi am cucerit numeroasemedalii. Din păcate, tocmai faptulcă am fost atât de valoroasă m-aîmpiedicat să-mi salvez soţul de lamoarte. Avea nevoie de un trans-plant de rinichi, iar în 1976 amreuşit să aranjez să-l operez gratis,în Germania, la cel mai mare ne-frolog din lume la acea vreme.Condiţia era să joc un an de zilepentru un club german. Statulroman nu mi-a dat voie să stau atâtde mult plecată în străinătate. Măgândesc şi acum să dau statul înjudecată pentru restricţia pe caremi-a impus-o atunci, care l-a costatviaţa pe soţul meu.”

Modestă, campioana şi-ar dori “să am o sală, nu neapărat a meapersonală, dar unde să pot antrenaşi coordona activitatea aşa cumvreu eu, fără intervenţia altor per-sonae. Să poată veni copii să facă şiperformanţă, dar să joace şi numaide plăcere.”

Viaţa nu a fost darnică cu Maria,a pierdut tatăl când era mică şi soţulla vârsta de 38 de ani. Singurelesatisfacţii au venit din carierasportivă căreia i s-a dedicate cutoată fiinţa ei ducând faimaRomâniei în toată lumea. Nu acerut şi nu cere răsplată din parteanimănui dar e firesc să o doară cănimeni nu o bagă în seamă şi nu i serecunosc meritele deosebite.

Întrebată dacă este mai apreciatăîn străinătate decât în Româniaspune: “Indiscutabil. De altfel,mereu am fost apreciată mai multafară decât în ţară, dar se pare că căacesta este sport naţional la noi. Cesă vă spun, că la orice campionateuropean sau mondial la care mergaproape toată lumea mă cunoaşteşi mă respectă în primul rând pen-tru rezultatele pe care le-am

avut.”Întrebată dacă poate trăi decent

după o viaţă de om petrecută întennis, Maria răspunde cu mod-estie dar şi cu amărăciune:

“ Renta viageră mă ajută foartemult, dar am obţinut-o extreme degreu. Tenisul de masă a fost pe listasporturilor care au dreptul la rentăabia la cinci ani după ce a intrat învigoare legea sportului şi nu ni s-adat nimic retroactv. Evident că pen-tru mine, ca pensionară, orice leuîn plus contează.”

Revoltător. Îţi vine să aprobi cepostează unii pe reţelele de so-cializare că “ne ducem dracului deneam şi ţară.” Plătim ajutoare so-ciale unor proprietari de vile cuturnuleţe şi maşini de lux care nuau lucrat niciodată, nuintenţionează să o facă vreodată şinu pot justifica banii investiţi,promovăm prin mass media ţaţeagramate care se pot mândri doarcu părţile siliconate, avem, mainou, miniştri certaţi cu limbaromână şi lipsiţi complet deabilităţile necesare postului sau“prostului” cum spunea cineva.Neglijăm personalităţi marcanteale culturii, ştiinţei, artelor, sportu-lui din România care nu suntmediatizaţi şi apreciaţi, ba mai multdacă îndrăznesc să emită păreri de-spre bălăcăreala mocirloasă a unorpoliticieni sunt jigniţi, blamaţi şi seneagă întreaga lor activitate cali-ficându-i drept “indivizi”care vorrăul ţării.

Din 1989 am tot sperat că neîndreptăm spre o democraţieadevărată şi un trai civilizat, ca învestul Europei, dar se pare că nuvom scăpa prea curând de camarilapoliticienilor nesătui şi inculţicărora nu le pasă de ţară şi deromâni.

Gheorghe MIRULESCU

VALORI ALEANTRENORULUI ÎNSPORT

Antrenorul cel mai apreciat s-ar putea să nu fie acela care aobţinut cele mai multe victorii.Cel mai apreciat este acela careși-a înţeles jucătorii, care i-a“hrănit” cu tot ceea ce înseamnăsport de performanţă, care asetat graniţe clare a tot ce poatefi acceptat în sport, care și-a aju-tat sportivii să recunoască binelede rău.

Este foarte important pentruorice antrenor să înţeleagă : cenivel de echipa pregatește (mini,juniori, seniori), cărei organizaţiiîi aparţine (echipă școlară, unclub profesionist etc), care estenivelul de dezvoltare șipotenţialul jucătorilor. Răspunsulla acestea este cheia prin careantrenorul înţelege exact contex-tul în care își desfășoară activi-tatea, îl va ajuta să rezolveeventualele probleme apărute, dex dacă antrenorul și jucătorii (eventual părinţii ca și partenerisociali) au diferite așteptări de laechipă. În momentul în careantrenorul diagnostigheazăcorect tipul de echipă pe care îlpregatește este foarte importantca acesta să comunice exact caresunt așteptările sale asupra pro-prii echipe, mai ales în contextulîn care are în pregatire o echipăde copii sau juniori unde este ab-solut necesar și o bună comuni-care cu părinţii. Un antrenor decopii este responsabil să con-tribuie la dezvoltarea generală asubiecţilor, atât în sport, cât și înviaţa de zi cu zi. Antrenorul debaschet Jhon Wooden spunea”Cel mai puternic aliat al unuilider este propriul lui exemplu.”

Făcând parte dintr-un sistemcontinuare în pagina 51

VESTEA 51

DEMOCRAŢIE, TOLERANŢĂ ŞICORECTITUDINE POLITICĂ

I. DEMOCRAŢIASensul cuvântului democraţie a evoluat de-a lungul timpului.

Dicţionarele i-au dat mai multe definiţii, din toate rezidă, însă, ideeacă este o formă de guvernământ, de conducere a societăţii de cătrepopor, pentru popor, care deţine autoritatea, care face legile şi decideîn toate problemele importante ale cetăţii.

Unul dintre întemeietorii democraţiei greceşti - Solon - întrebat fiindcare este regimul politic cel mai bun pentru a conduce un popor, arăspuns, printr-o altă întrebare:

- Pentru care popor?- Pentru un popor cult, bine educat şi instruit, cinstit, corect, altruist,

este bună democraţia.- Dimpotrivă, pentru unul corupt, depravat, incult, democraţia este

un sistem catastrofal.Definiţii şi referiri asupra conceptului democraţie au fost enunţate

de mulţi oameni de stat. politologi, oameni de cultură, istorici ş.a.1. Fostul preşedinte al SUA - A. Lincoln - spunea că democraţia este

"guvernarea poporului, de către popor, prin popor".2. Al. Coren: "Democraţia constă în a-ţi alege dictatorii, după ce ţi-au

spus ceea ce cred că vrei să auzi".3. Cl. Atlee: "Democraţia înseamnă guvernare prin dezbatere şi este

eficientă doar dacă îi poţi opri pe oameni să vorbească".4. M. Gandhi: "Democraţia îi oferă celui mai slab, aceleaşi şanse ca şi

celui puternic".5. R. Byrne: "Democraţia este arta de-a conduce circul din cuşca

maimuţei".6. C.Z. Codreanu: "Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc,

împărţindu-l în partide, fiind incapabilă de continuitate în efort. Un partidanulează planurile şi eforturile celuilalt. Ceea ce s-a început şi clădit deunul, se dărâmă în perioada următoare, de către altul. Ea este incapabilăde autoritate pentru că îi lipseşte puterea sancţiunii. Un partid nu iamăsuri contra partizanilor săi, care fac afaceri scandaloase de hoţie şipradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor din alte partide,de frica acestora de-a nu-i demasca propriile afaceri şi incorectitudini".

Din analiza succintă a acestor definiţii şi aprecieri asupra sistemuluidemocratic, mi-aş permite să trag câteva concluzii, aşa cum le percepeu, un om neangajat partinic şi fără prea multă experienţă politică.

Democraţia nu poate fi considerată un panaceu universal, un sistempolitic aplicabil tuturor popoarelor lumii, indiferent de rasă, religie,educaţie, cultură, epocă istorică etc. Că este aşa ne-o dovedeşte şiîncercarea de implementare forţată democraţiei, denumită "primăvaraarabă", acţiune în urma căreia Irakul, Libia. Siria şi alte ţări din zonăau devenit focare interminabile de război şi acte de terorism, din caremilioane de migranţi (mulţi dintre ei terorişti) au invadat (şi continuăsă invadeze) Europa.

Guvernarea poporului, prin popor şi pentru popor este maimult o lozincă, decât o realitate. O majoritate (fie ea şi de 51% saumai mult) nu reprezintă poporul, consensul, votul poporului, ci doara unei majorităţi care, în multe cazuri, este în realitate o parteminoritară din popor (ex.: 50% prezenţă la vot şi 51% voturi obţinutede partidul sau coaliţia câştigătoare = 25% voturi continuare în pagina 52

urmare din pagina 50este primordial ca el sărecunoască calea de dezvoltare ,atât a jucătorilor, cât și a antreno-rilor cu specificul fiecărei regiuni,participarea la programe dedezvolatre regională, ar trebui săfie una dintre ţintele proprii. Caleadialogului este cea mai eficientămetodă pentru a crea suport pen-tru programul propriu și în partic-ular pentru a atrage persoane înprogram.

Fie că este la antrenament sauîntr-o competiţie, antrenorul deperformanţă ar trebui să aibă unobiectiv personal:constituirea uneiatitudini pozitive, atât faţă dejucători, cât și de oficiali. Este frus-trant pe parcursul unui meci ,deoarece antrenorul vede greșelile,are și soluţiile, însă nu le poatecorecta prin partcipare proprie. Dinnefericire, mulţi antrenori își pierddeseori controlul când jucătoriigreșesc, însă ar trebui să îşi asumeşi să acepte greşelile propriilorjucători ,mai ales că: cei mai bunisportivi din lume au greşit acţiuni, în timpul jocului care păreau sim-ple; nu au existat succeserăsunătoare fără a se comitegreşeli. Este imperial ca fiecareantrenor să înţeleagă de cesportivii proprii practică sportulales, iar aşteptările proprii faţă deechipă ar trebuie să aibă la bazăaceste motivaţii.

Cheia spre o bună relaţie cu ofi-ciali, colegi şi adversari, este re-spectul, faţă de tine şi faţă deoponenţi. Crezi că tu ca şiantrenor ai o relaţie bună cuceilalţi? Întreabă un coleg care tevede la lucru….poate asta te vaajuta.

Prof. Alionescu ClaudiuClubul Şcolar Sportiv Târgu Jiu

52 VESTEA52 VESTEA

urmare din pagina 51exprimate pentru acel partid ajuns laguvernare).

Democraţia obţine votul electorat-ului, de cele mai multe ori, prin ma-nipularea acestuia, scop în carefoloseşte specialişti în dezinformare,cheltuieşte foarte mulţi bani (baninegri), pentru a afla şi a le spunealegătorilor ceea ce majoritatea din-tre ei îşi doresc, pentru a le capta in-teresul cu promisiuni, pe care (curare excepţii) nu le va îndeplininiciodată.

Ea oferă şansa de-a fi aleşi celormai slabi pregătiţi, incompetenţilor,oamenilor lipsiţi de moralitate, spiritşi practică de conducere, dar careposedă mulţi bani.

Că alegerile în sistemul democraticsunt un adevărat circ (la noi, dar şiaiurea) este un fapt ce nu mai trebiuedemonstrat, este o axiomă.

În loc să ne spună ce vor face eibun pentru ţară, oamenii din partidese întrec în acuze, injurii şi altetrivialităţi, se spurcă între ei,dezbinând neamul, până în satele dinvăgăunile munţilor.

Desele schimbări de guverne facimposibilă orice continuitate în efortspre mai bine, chiar şi atunci cândexistă competenţă şi bune intenţii.

II. TOLERANŢAUnul dintre principiile de bază ale

democraţiei este toleranţa.Semnificaţia iniţială a expresiei: a nuîmpiedica activităţi şi acţiuni pe carenu le aprobăm, s-a transformat în anu dezaproba nici-o activitate. Printoleranţă, astăzi s-a ajuns la o inver-sare a însă|i esenţei democraţiei: numinoritatea se supune majorităţii, cimajoritatea trebuie să fie de acord cuacţiunile şi propunerile minorităţii(etnice, religioase, sexuale etc), pen-tru a dovedi că este tolerantă.

Aşa s-a ajuns ca o minoritate ex-tremist-iredentistă maghiară să nu sesupună legilor româneşti, să pretindăautonomie pe criterii etnice, să falsi-fice istoria noastră, să denigreze eroiinoştri naţionali, să conteste legitim-

itatea Statului nostru naţional unitar,suveran şi independent, să aducăofense simbolurilor naţionale, fără afi sancţionată.

Aşa s-a ajuns ca însuşi preşedinteleRomâniei - domnul Klaus Iohannis- să ne acuze de fanatism religios,dacă, în numele toleranţei, nuacceptăm căsătoriile între persoanede acelaşi sex, cât şi adopţia de copiide către aceste familii denaturate. Căîntr-o astfel de "familie", copiii arputea fi exploataţi sexual, chiar decătre părinţii adoptivi, că acesteasunt acte de pedofilie nu maicontează, dacă ele sunt făcute în nu-mele toleranţei, atât de largrăspândită în Europa şi în lume. Ast-fel că, legiferarea ca şi pedofilia să fiedezincriminată, este foarte aproapede realizare, dacă Poporul român nuse va opune în mod hotărât, solic-itând un referendum pe temadefinirii familiei, ca o uniune între unbărbat şi o femeie şi nu doar întresoţi, cum prevede actuala noastrăConstituţie.

Dacă nouă, românilor, ni se cere săfim toleranţi, mergând până lalezarea sentimentelor noastrenaţionale, a moralei, credinţeicreştine si demnităţii umane, cu totulaltfel stau lucrurile când este vorbade toleranţa altora faţă de noi.

Două cazuri pe care le voi prezentaîn cele ce urmează, sunt edificatoareîn acest sens:

1. Pe data de 05.12.2013, TVRCluj a transmis un colind interpretatde un ansamblu folkloric (Dor Tran-silvan), în care este folosit cuvântuljidov, cu referire la faptul că ei -jidovii(alias evreii) - l-au ucis pe Isus. Unbiet colind, vechi de sute de ani, încare apelativul jidov este utilizat nuîn sens peiorativ, ci

ca termen prin care sunt denumiţievreii în întreaga Transilvanie.

Urmări:- se sesizează CNA, care

amendează respectivul post de tele-viziune cu 5000 de lei;

- se sesizează Comunitatea Evreilordin România, care avertizează că

prin acest colind se îndeamnă la...holocaust, la arderea evreilor;

- MAE român, critică colindul şicere ca Ministerul Public săcerceteze cazul;

- preşedintele CJ Cluj (din aceavreme) cere public scuze poporuluievreu pentru ofensa adusă;

- managerul Centrului Judeţeanpentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Cluj(conducătorul ansamblului DorTransilvan) este obligat să-şi deademisia.

2. Cu ocazia aniversării a 70 de anide la eliberarea oraşului Svolen (Slo-vacia), primăria locală ridică unsoclu, pe care urma să fie amplasatbustul unui ofiţer român, care a căzutîn luptele pentru eliberarea aceluioraş. Dar soclul rămâne gol,deoarece Consulatul român dinBratislava informează autorităţileslovace că respectivul ofiţer român arfi avut simapatii legionare, publicândcâteva articole în presa legionară avremii şi nu este de acord cu am-plasarea bustului său.

Intervenţiile soţiei fostului ofiţeroare declară ferm că soţul ei nu a fostlegionar rămân fără rezultat.

Deci, din partea noastră, ni se ceretoleranţă fără limite, în numeledemocraţiei, a drepturilor omului,iar când este vorba de alţii....estedeclanşată o adevărată vânătoare devrăjitoare!

Aceste întâmplări îmi aduc amintede fabula îm Gr. Alexandrescu(Câinele şi căţelul), pe care aşparafraza-o astfel: noi vremtoleranţă, dar nu pentru... români!

III. CORECTITUDINEA POLITICĂ

Un concept politic relativ nou,apărut în universităţile americaneprin anii şaptezeci şi implementat înFranţa pe la sfârşitul anilor optzeci,poartă de political corectness (corec-titudine politică).

Fiind o noţiune extrem de vagă,este greu de definit prin conţinut,

continuare în pagina 53

VESTEA 53

Alexandru NEMOIANU: DOFTORUL DIN MEHADIA

Foto din arhiva Ion IONESCU (BLOJU)

urmare din pagina 52dar poate fi caracterizată prin ceeace propagi cum ar fi: o simpatiemarcantă faţă de cei săraci şi o an-tipatie faţă de cei bogaţi; apetit pen-tru egalitarism şi neîncredere însocietate; afinitate cu mişcărilerevoluţionare de stânga, cu lupta declasa; respingerea oricăror structuripaternaliste; admiraţie faţă dehipioţi şi homosexuali.

Din "Manualul corectitudiniipolitice", întocmit de politologul Y.Volkoff, am extras câteva expresii înîncercarea de-a analiza şi defini maibine acest concept,

- Alegere. Noţiune consideratăcorectă politic. Omul ar trebui săpoată alege totul nu doar meseria,stilul de viaţă, ci şi sexul, rasa, dataşi locul naşterii. O alegere împotrivacorectitudinii politice ar trebuiinterzisă prin lege (problemărezolvată în Franţa, încă de la finelesecolului trecut).

- Alternanţă. Schimbarea partide-lor politice la putere, este singurulmijloc corect politic de-a guverna oţară, conform acestui concept. Toatepartidele, toate doctrinele au aceeaşivaloare.

- Ateism. Este corect politic săspunem:"Dumnezeu a murit" şi nu"Dumnezeu nu există".

Biserică. Termen incorect politic,dacă pretinde că deţine o parte deadevăr mai mare ca alte biserici. Casă devină corect politic trebuie săacceptăm că bisericile deţin părţi deadevăr egal împărţit între ele.

Consultare. Expresie incorectăpolitic. Nu trebuie să consultămpoporul, când nu avem siguranţa căva răspunde favorabil la interpelăride genul schimbarea Constituţiei,ori de abandonul suveranităţii.

- Capitalism. Termen corectpolitic, cu condiţia să sponsorizezediferite acţiuni care sunt consideratea fi corecte politic.

- Cerşetor. Noţiune incorectăpolitic. Ea devine corectă, dacăfolosim expresia: individ marginal.

- Căsătorie. Corectă politic, în spe-cial cea dintre homosexuali.

- Democraţie. Foarte corectăpolitic. Regimul democratic esteconsiderat cel mai bun. dacă nupromovăm idei ca: poporul se temese şomaj (ar pune problemamigranţilor), sau că este înnesiguranţă (ar pune problema

represiunii).- Dumnezeu. Corect politic, dacă

nu pretinde că a creat lumea, nu dăporunci şi nu se crede judecător ab-solut.

- Negru. Incorect politic. Devinecorect, dacă vom spune afro-ameri-can.

- Tortură. Incorectă politic, dacăeste utilizată de duşmani şi trecutăsub tăcere, când este folosită de pri-eteni.

- Transsexual. Este idealul corecti-tudinii politice, reprezentând victo-ria alegerii faţă de ceea ce ne-a fostdat.

Din exemplele prezentate, reieselimpede că acest concept reprezintăo culme a ipocriziei, un sumum deidei preconcepute (care încearcă sădistrugă adevărul, fără a punealtceva în loc), impuse printr-oautocenzură aberantă, tinzând spreo societate mondialistă, sub formaunui stat universal, în care "fiecareva fi învăţat să se autodistrugă înmod perfect egal".

Ing.Ioan Ciama, Timişoarapreşedintele asociaţiei ,,Avram Iancu”

În toamna lui 1996, feciorul meu, Andrei, a fost admis ca stu-dent al Şcolii de Medicină a UniversităţiiMichigan din AnnArbor. Admiterea a fost

făcută în baza notelor obţinute în cursul liceului,dar, în plus, el a trebuit să alcătuiască un scurteseu despre motivele ce îl determinau să aleagăcariera medicală. Între altele, el a spus acolocă l-au impresionat mult povestirile despre dru-murile făcute noaptea, pe ploaie sau viscol, pen-tru a-şi vizita pacienţii din satele de munte, careîi alcătuiau circumscripţia, de către străbunicullui patern, doctorul VIRGIL NEMOIANU din Meha-dia, Caraş-Severin, Banat.

Familia Nemoianu îşi trage obârşia din satulNemoiu din Vâlcea muntoasă. De acolo un grupde locuitori, clanul Marişescu, s-au aşezat înCaraş, în satul Petrila. Asta în cursul scurteistăpâniri Imperiale asupra Olteniei (1716-1739).

În noua aşezare au fost recunoscuţi ca Nemoianu. Familia s-a sep-arat spre sfârşitul veacului XVIII în douăramuri. Una a devenit o familie de “popi”din tată în fiu, şi Preotul Vasile Nemoianudin Agadici a fost tatăl viitorului doctor.Iar cealaltă ramură au rămasţărani,”paori”, şi din ei s-au născut PetreNemoianu şi Dr.Iosif Nemoianu. Întrecele două ramuri de familie au fostmereu relaţii cordiale şi, mai târziu,Petre Nemoianu va fi mentorul fecioruluiDr. Virgil Nemoianu,l a rândul lui numitVirgil, şi naş al lui şi al copiilor lui. Un roldecisiv în trecerea membrilor familieiîntr-o categorie superioară l-a avut IoanNemoianu, unchi al dr.Virgil Nemoianu,despre care voi vorbi mai apoi.

Cel ce avea să fie doctorul Virgil continuare în pagina 54

54 VESTEA54 VESTEA

urmare din pagina 53Nemoianu s-a născut în 1875 în satul Agadicidin Caraş. Tatăl lui era preot aşa cum fuseserăînaintaşii lui cam de vreo două sute de ani lavale. A absolvit cu bine şcolile primare, apoia urmat liceul din Debreţin şi apoi Facultateade Medicină din Budapesta. Un ajutor materialenorm l-a primit din partea unchiului sau, IonNemoianu, o remarcabilă personalitate a Ba-natului din a doua jumătate a veacului al XlX-lea. Ion Nemoianu făcuse studii strălucite launiversităţile din Budapesta, Geneva şi Lipsca(Leipzig); fusese sub-notar al comitatului Sev-erin, profesor plin la Seminarul dinCaransebeş, primar al Caransebeşului (1886-l891), mare promotor al cauzelor naţionaleromâneşti şi ajutător al nepoţilor lui, pe carei-a voit absolvenţi ai unor şcoli bune şifruntaşi. Ioan Nemoianu a fost primul Primarromân al Caransebeşului şi a fost traducătoral Împărătesei Elisabetha când aceastavenea la Băile Herculane. În cursul uneiasemenea vizite, femei din Pecinişca au oferitÎmpărătesei spre vânzare păstrăvi la un preţfoarte mare. Împărăteasa a exclamat,”aşa derari sunt păstrăvii aici?” iar Ioan Nemoianu arăspuns,”Maiestate, nu păstrăvii sunt rari,Împărătesele”.

În plus, Virgil Nemoianu a primit, în maimulte rânduri, stipendii pentru merite şcolare,din partea Fundaţiei Gojdu din Budapesta. (Vafi foarte greu să se aprecieze cât de mult afăcut această fundaţie, aşezată de către unnegustor macedo-român, dimpreună cu ceastabilită de marele moşier basarabean VasileStroescu, pentru devenirea, trecerea în fiinţăa României „Mari“. Bursele acestor douăfundaţii au fost esenţiale pentru a alcătui cor-pul de tehnocraţi români, banato-ardeleni,care au putut uni Transilvania cu „vechiul“regat în timp record şi cu o eficacitate abso-lut uluitoare). În cursul studenţiei, a legatstrânsă prietenie cu un reprezantant al ilus-trei familii sârbeşti Misić. În una dintreplimbările prin Budapesta, pe unul dintre po-durile de peste Dunăre, acest Misić i-a spuslui Virgil Nemoianu că a primit o înştiinţare dinpartea familiei că un unchi, capul familiei, îşiluase viaţa şi că el devenea cap al familiei,primind şi un inel cu sigiliul neamului. Destulde abătut, el a adăugat că are presentimentulcă şi el îşi va lua viaţa. Virgil Nemoianu i-a spus

despre inel: „Lapădă-l în Dunăre“. Misić apăstrat inelul. În 1918 devenea Ministrul Săriiîn noua formaţiune statală sud-slavă „SerbiaMare“, a intrat în afaceri necurate şi câtevaluni mai apoi şi-a ridicat singur viaţa. Tot învremea studiilor universitare, Virgil Nemoianuavea să lege prietenie strânsă cu OctavianGoga şi încă şi mai mult, cu Alexandru Vaida-Voievod.

În 1905 Virgil Nemoianu primeşte diplomede doctor în medicină generală şi în toamnaaceluiaşi an s-a aşezat în circumscripţiaMehadia. O circumscripţie foarte întinsă,cuprinzând câteva zeci de sate de munte, înplus, devine foarte curând medicul oficial alstaţiunii Băile Hirculane, funcţie păstratăpână la sfârşitul vieţii, şi medic al secţiuniiferoviare Topleţ-Domaşnea-Cornea, funcţie deasemenea păstrată până la stingerea dinviaţă. (Pe acel fragment de cale ferată eraatât de cunoscut, încât prin simpla ridicare abastonului ce îl purta, trenurile (de marfă oripersoane) opreau spre a-l duce la, ori de laMehadia). Era vorba de o activitate absolutgigantică, aducătoare de mari venituri, darepuizantă. Foarte curând se însoară cuînvăţătoarea Elizabetha Knejević (după mamaNicasinović) din Vârşeţ. Imediat îşi cumpărăo casă spaţioasă şi confortabilă, dar extremde decentă, la limita modestiei, pe care omobilează cu gust, dar fără ostentaţie. Inutilde adăugat că aproape imediat devine unuldintre fruntaşii zonei de sud-est a Banatuluişi personalitate de frunte a Mehadiei.

Mehadia era un sat bine cunoscut şi cu untrecut istoric bogat (ai cărei locuitori îşiziceau „meginţi“), despre care, în notele salebănăţene, Nicolae Iorga face ample menţiuni.Aşezat extrem de pitoresc, satul era la limitaunui mic orăşel. Existau acolo două biserici(una dintre ele catolică, deoarece trăiau înMehadia şi un grup de germani şi unguri), maimulte birturi, unul dintre ele, Bertwanger, unadevărat restaurant-cafenea, magazine, târgsăptămânal, o cooperativă de credit,„Luceafărul“, mai multe birouri financiare(unele, e drept, nu mai mult decât sângeroasecămătarii). Mehadia era la vremea respectivăun centru de viaţă naţională românească şi,în asta, un important rol l-a avut şi preotulCoriolan Buracu, ce funcţiona acolo. Dintrefamiliile mai importante, citez la întâmplare,erau: Chiticeanu, Căpuşă, Popescu, Lalescuetc.

Doctorul Virgil Nemoianu şi-a dorit o fam-ilie numeroasă de care a avut parte. Curând is-a născut un fecior, botezat Ion, dar care s-a stins, probabil de scarlatină, fiind de doarun an. Apoi au urmat la rând Valeria (Lelii), Vir-gil, Elizabetha (Bebi) şi Aurora.

Doctorul Nemoianu era cunoscut pentrusentimentele lui româneşti şi de aceea, cânda izbucnit războiul, în 1914 (atunci când a fostanunţată izbucnirea războiului, feciorul deşase ani al doctorului, tot Virgil, a început săalerge şi să cânte prin casă: „dac-aş fi uncălăreţ/ ca să am un cal semeţ/ şi pistoalede-mpuşcat/ şi pe cap un coif uşor/ şi cu lancela picior”), a fost deportat cu toată familia înDebreţin ca angajat al Spitalului militar. Acoloa fost mereu tracasat de către un agent „se-cret“, culmea, român din Şopotul Mare, Şorici.Doi tineri rezidenţi, nepoţi ai contelui DanielBethleen, l-au văzut mâhnit şi au aflat desprece era vorba. Fără să spună nimic, cei doi fraţiau pus la cale o cursa pentru Şorici. Au lansatzvonul că doctorul Nemoianu s-ar fi aflat într-o noapte într-o aripă a Spitalului care, cu doarcâteva ore mai înainte fusese „carantinizată“,deci în limita strictă a personalului medicalşi pacienţilor. Şorici, neavizat de caranti-nizare, a intrat acolo şi cei doi fraţi, sub pre-textul că a încălcat carantina, literalmentel-au zdrobit în bătăi. Câteva zile mai târziu,doctorul Nemoianu le-a spus: „Mă, nu trebuiasă-l bateţi aşa rău“. Cei doi fraţi au zâmbit fărăsă spună nimic. În 1916, cu rangul de căpitan,dar fără a avea dreptul să poarte uniformă,este mobilizat şi, până în 1918, staţionat înceea ce este azi Albania. Acolo se spune că arfi legat o prietenie, nu neapărat strictplatonică, cu o tânăra albaneză, Aurora.Sfârşitul războiului îl află acolo, dar faptul căavea acte de „periculos politic“ l-a ajutat dedata aceea. În două zile ajunge la Mehadia,unde familia îl aştepta şi unde îşi începe ime-diat enorma muncă profesională.

Era muncă foarte grea şi în situaţii crit-ice. Noua administraţie românească abia seînfiripa, o vreme în zonă fuseseră trupesârbeşti, apoi franceze, într-un cuvânt – eramult haos. În asemenea condiţii, în zonă auapărut câteva bande de tâlhari, între care maicunoscută a fost cea a unuia zis „Mantu“, creddin satul Cornereva. Într-o noapte de iarnă,Mantu a bătut la poarta doctorului, cerându-i să meargă să-i vadă mama bolnavă. Doctorul

continuare în pagina 55

VESTEA 55

urmare din pagina 54s-a sculat şi a pornit la drum cu vizitiul lui an-gajat permanent, Dragalina (al cărui nepotGheorghe zis Ghiţă avea să crească în casadoctorului din voinţa feciorului Virgil, cu careva rămâne prieten o viaţă). Doctorul foloseao berlină simplă, cu covergă din piele, care, lavreme de iarnă, se convertea uşor în sanie.Ajuns la destinaţie, el şi-a aşezat pe o masătrusa şi a văzut de bolnavă. Mantu a tras cuochiul la trusă şi a văzut că printre ustensilelemedicale era şi un revolver Browning. Cumvaîn reproş, el a spus: „Domnu Doctor, văd că aiBrowning“. Răspunsul a venit scurt: „Da tu,mă, n-ai carabină?“.

Între timp, copiii creşteau şi curând fatamai mare, Valeria (Lelii), s-a măritat cu notaruldin Teregova, Gheorghe Ionescu (în 1948acesta avea să devină conducător al parti-zanilor bănăţeni anticomunişti şi, după ce afost prins, a fost împuşcat). O slăbiciunespecială a avut doctorul pentru feciorul Virgilcare, spre regretul său, nu a urmat medicina,ci a devenit avocat. (între acţiunile de pominăale acestui fecior se numără şi următoarea:Nu departe de casa doctorului era magazinulmare al unei rudenii, Chiticeanu. Proprietarulmagazinului, Nicolae zis Nica, ţinea lângătejghea un bici lung, de vizitiu, ca mod de a in-timida pe tinerii nestăpâniţi. Tânărul Virgilintră în „bătălii“ cu alţi copii de seama lui, iarcând lucrurile se încingeau năvălea în grabăîn magazin, strigând: „Uica Nico, biciu“. Astfelînarmat, se repezea afară, unde avantajulstrategic era decisiv.) Doctorul Nemoianu nusocializa decât cu puţini oameni din Mehadia,între ei Generalul Cena, ajuns destul denevoiaş şi pe care, discret, l-a ajutat mereu.Nu l-a interesat politica dar, fiind prieten cuOctavian Goga, a contribuit, prin prestigiulsău, la alegerea că deputat acolo a unui nepotmai tânăr (ulterior mentor al feciorului sauVirgil), Petre Nemoianu. (În una din vizite,Petre Nemoianu l-a însoţit într-o călătorie laun bolnav şi pe drum, a exclamat „ăştia toţior votat cu mine“. Doctorul s-a întors senin şii-a răspuns: „Ba, să mă ierţi, Petrache, da săştii că or votat cu mine“.).

Vremea trecea şi totul intrase aparentîntr-o rutină paşnică. Feciorul Virgil absolviseFacultatea de drept din Bucureşti. (Doctorulnu a mers niciodată în „vechiul regat“. Singu-rul drum i-a fost până la Strehaia unde, în-

grozit de facilităţile „higienice“, a făcut caleîntoarsă şi, de atunci, nu a mai trecut munţii.)Faima doctorului Nemoianu se lăţea la fel caşi bunul lui nume şi reputaţia pentrutoleranţă. Un singur exemplu este suficient.Prin anii ’20, un ţigan local, grav bolnav detuberculoză şi, în plus, amator de băut, maiales rom, în dialect local „rum“, a venit să fieconsultat. Era prea târziu şi mai avea de trăitcel mult câteva luni. Doctorul i-a dat celenecesare şi, între altele, i-a spus să nu maibea coniac, răchie, etc“ fără să menţioneze şiromul. Ţiganul l-a întrebat: „Domnu doftor, darum mai pot să beau?” Doctorul i-a răspuns:„rum poţi să bei“.

În ianuarie 1930, se pregătea nunta fi-icei Elisabetha (Bebi) cu doctorul Lalescu,care urma să deschidă o nouă şi absolutnecesară practică asociată cu doctorulNemoianu. Nunta era prevăzută pentruduminică 12 ianuarie 1930, dar sâmbătă, 11ianuarie, la şase seara, la numai 55 de ani,doctorul Nemoianu cădea fulgerat, probabilde un atac cardiac, în mijlocul familiei, maiavând vreme să şoptească doar „Copiii mei.copiii mei“. (Nunta a avut loc, dar, evident,după trecerea perioadei de doliu.) Luni, 13 ian-uarie 1930, era înmormântat în cimitirul dinMehadia, prohodit de un sobor de preoţi şi cuo imensă audienţă. Cu acest prilej, învăţătorulG.B. Gheorghe Bălteanu din Topleţ a rostit opoezie (ulterior publicată în „Gazeta Orşovei“).Poezia nu are mari merite artistice, dar ea sur-prinde o epocă şi existenţa unui om care aavut rost în lume:

Un mort iubit ne stă înainte, Străpuns de-al morţii iatagan Şi, Doamne, cine nu-l cunoaşte Pe bunul „doftor“ Nemoian?

Cu vecinicul surâs pe buze Şi în haine simple îmbrăcat, El vara, iarnă, în orice vreme, Mereu trecea din sat în sat.

Domol şi-ncrezator la vorbă Cu ştiinţa lui căuta pe toţi, Eram la dânsul deopotrivă Ţărani şi dascăli şi preoţi.

Credea milos la sărăcia Acestui necăjit popor Şi multor bolnavi în strâmtoare Le-a fost părinte ajutător.

Iar noi, de-l întrebam de plată, Răspunsul său era mereu:

„Păi bine, mă, voi popi şi dascăli Din plata voastră să iau eu?“

Şi acest om bun, creştin la fapte Ce ieri ne mai vorbea vioi Ca trăsnetul, fără de veste, Se duce astăzi dintre noi.

Şi, Doamne, Doamne, câtă jale Pe casa lui a mai picat, Că-n loc de-o mândră cununie, Troparul morţii s-a cântat.

Dar taina cerului adâncă Învăluie pe mort acum Şi faptele vieţii bune I-arată-al cerurilor drum.

Să mergi în pace fără fricăPrimit vei fi la Dumnezeu, Că, după Dânsul, sănătate Ne-ai dat şi tu, din rostul tău.

Iar noi, cei strânşi cu duioşie Şi jale-aici, la groapa ta Îţi zicem „Cale fericită Şi cât vom fi, nu te-om uita“.

Mormântul Doctorului Virgil Nemoianueste străjuit de o masivă şi sobră cruce demarmoră, vizibilă de pe şoseaua naţionalăBucureşti-Timişoara, atunci când ea treceprin dreptul cimitirului din Mehadia.

Alexandru NemoianuIstoricThe Romanian-American Heritage Center(Dr. Virgil Nemoianu a fost luptător pentruRomânia Mare - N.D.P.)

Alexandru NEMOIANU la mormântulbunicului său, doctorul Virgil Nemoianu,din Cimitirul Ortodox din Mehadia

56 VESTEA56 VESTEA

TAICA – IOSIF MIHAN - s-a născut în satulVALEA BOLVAŞNIŢA, comuna MEHADIA,judeţul CARAŞ SEVERIN, ROMÂNIA, la data de23 aprilie 1936, din părinţii ILIE şi CĂLINA –fiind al treilea copil al familiei. A crescutalături de două surori mai mari, FLOAREA şiPARASCHIVA.

Ajuns la senectute, s-a gândit să lasenepoţilor şi strănepoţilor familiei, precumşi tuturor celor care trăiesc şi locuiesc însatele de munte ale Banatului, amintirilesale despre tradiţiile şi obiceiurile satului,aşa cum le-a cunoscut el şi aşa cum şi leaminteşte, de când era copil şi până astăzi,spre a nu fi uitate de generaţiile care suntşi care vor veni;

Prezentăm cititorilor partea a II-a dinamintirile ,,bunicului” Iosif Mihan din ValeaBolvaşniţa.

II. MĂSURATUL OILOR (SMALZUL)

Aşa cum rezultă şi din denumire,smalzul îşitrage obârşiile încă din vremea dacilor.Acest obicei a fost o bucurie,o mândrie şitotodată o concurenţă între proprietariioilor în a dovedi cine are oi mai multe şi maibune , mai îngrijite la măsurat,care oi daulapte mai mult.În satul Valea Bolvaşniţaerau cca 2000-2500 de oi,fiecare casăavând între 10 şi 100 de oi,după posibilităţi

şi putere de muncă.Încă de prin luna februarie,când iarna încă-

şi mai ţinea mantia de zăpadă pe pământ,seadunau stăpânii ( bacii) să se vorbeascăunde vor face stâna,câte oi să se adune înpâlc,cu cât să se plătească ciobanii,cine vamerge în “ţara” adică în fostul regat româ-nesc(la Podeni,Gornenti,Izverna,Baltă) sătocmească ciobanii pe perioada de la 1 maipână la 25 septembrie(să negocieze plataciobanilor)-de regulă De exemplu Moş Lucaavea oi mai multe,dar Moş Sucitu avea oimai bune şi era mereu concurenţă în sta-bilirea baciului mare,care era o mândrie,ofală deosebită. La această vorbire se dădea şi o căpară,decătre fiecare baci,în funcţie de numărul oilorcu care venea în pâlc,bani cu care se “capa-rau “ ciobanii,se cumpără sarea drob pentruoi,se plătea vatra focului,se plăteau taxelede păşunat la primărie sau la ocolulsilvic,etc.De la 15 aprilie se oprea ţarina,adică nu semai puteau păşuna oile pe locurile de pro-ducere a fânului în anul respectiv,aşa căfiecare proprietar ieşea cu oile proprii lamunte şi se stătea 2 săptămâni (până lamăsurat) în ciopoare mici,de 60-70 deoi,fiecare ciopor avea un bordeiimprovizat,fiecare baci avea cuciuma dedormit,de regulă făcută din păr de capră,cucare dormeau şi în ploaie pentru că nuprindea apa.Cuciuma era prevăzută la uncapăt cu glugă,în care noaptea se băgau pi-cioarele,iar ziua când era vânt şisloată(ploaie,zăpadă) se punea pe cap.

Pentru orice baci era obligatoriu să aibăgăleată de muls,care era confecţionată dinlemn de tisă,un lemn foarte rar- care segăsea într-un singur loc în munte- dar era unlemn foarte fân,rezistent(tare) şi se spălafoarte uşor.De asemenea în orice bordei segăsea un “foale”de faina- adică un “botuş deoaie”(piele)cusut şi argăsit,iar din picioarese făceau baiere de legat. În acest botuş se

păstra făina de cucuruz pentru mămăligă şise ţineau şi ouăle să nu se spargă. Lângăorice vatră de foc din bordei se găsea “bag-icul”-o raină de tuci cu trei picioare şi mânercare se punea la vatră pe jar – în care sepregătea “balmajul”-care se făcea din caş şismântână care se prăjeau pe foc şi seamestecau permanent până când seîngroşau,adăugând puţină faină de mălai în« ploaie »,o oală de pământ în care se făceauurzicile cu matcă(un vârf de brad la care selegau crenguţele invers şi avea rolul unuimixer manual),ceaunul (căldarea)de făcutmămăligă,lingură de lemn de paltin şiscafa(farfuria) din lemn de fag.Mămăliga se făcea în tuci pe cocaie,adică peun par cu o creangă înspre vatră.La fiecare ciopor de oi erau şi 2-3 miei delapte care trebuiau tăiaţi la smâlz,în searade dinaintea măsuratului,ca să nu sară dincoteţ să sugă oaia în ziua de măsurat.Băciţele veneau o dată la o săptămână săaducă haine curate şi să ia brânza,veselindu-i şi pe baci.

Evoluţia vremii se urmărea după cântatulhuhurezului; când cântă huhurezul în vale seştia că vine vremea rea,iar când cântăhuhurezul în vârf se face vreme bună.Era o concurenţă înverşunată în găsireapăşunilor nemaiumblate,cu cânepă în floare-iarbă de munte grasă şi lăptoasă,iar baciidacă aveau câini buni şi puţin noroc maiprindeau câte un pui de căprioară sau ungodac de mistreţ – din care făceau câte otocăniţă de te lingeai pe degete,garnisită cubureţi proaspeţi sau cu salată de leurdă.După două săptămâni de stat în ciopoare,cu

o zi înainte de măsurat,se adunau 10-15 baci– după cât era stâna de mare,seara împre-unau oile la stâna veche şi fiecare baci îşifăcea un scaun la uşa strungii,pregăteagăleata pentru muls şi mulgeau întregul pâlcde oi împreună,dar nu aveau voie să-şi mulgăpropriile oi,pentru a nu le lăsa cu laptele înpulpă pentru măsuratul de a doua zi.După ce se termina mulsul oilor seara,baciulcare era organizatorul stânii împărţeafuncţiile pentru ziua de măsurat(smâlz) :Luca,Moş Sucitu,Trailă şi vreo câţiva băieţimai tineri dornici – vor merge cu oile în

continuare în pagina 57

TAICA – IOSIF MIHAN Povesteşte

”DIN AMINTIRILE BUNICULUI”

VESTEA 57

urmare din pagina 56dimineaţa următoare la păşunat,iar Pătru cuVasile şi cu Ianăş vor merge în pădure săaleagă un fag bun de crăpat pentru a aranjastrunga,iar după ce termină vor merge la izvorşi vor verifica vadra(o găleată mai nouă şi maiuşoară) cu care se va măsura laptele toatăvara.Vadra trebuie să aibă 10 oche(10 litri),se faceşi se stabileşte “tancul “,se aşează vadra peun loc drept,se ciopleşte un băţ,se căleşte unpic în foc pentru a fi rumen,se pune în vadrăo jumătate de litru de apă cu o sticlăgradată,se dă cu tancul în vadră şi seînseamnă cu cuţitul pe tanc locul până undeajunge apa,făcând un semn mai mic,iar la adoua sticlă de apă pusă în găleată se face unsemn întreg pe tanc,masura de 1 litru,s.a.m.dpână la măsura de 10 litri (oche) – sau o vadră.Pavel,Gheorghe şi Matei vor merge în poianăsă aducă ferigă pentru acoperit (învelit)palăncile unde dorm oile. Baciul Costa seocupă de lemnele uscate pentru proţapulunde se frig mieii umpluţi cu slănină,usturoişi leuştean.În dimineaţa măsuratului urcau la munte din

vale (de acasă) băciţele şi copiii,cântând şichiuind pe poteci,îngânând cântatul cuculuişi susurul izvoarelor reci,gustând frunza crudă–acrisoara de fag şi inspirând aerul tare demunte cu miros de primăvară. Natura îşirevărsă bogăţia culorilor prin albii ghiocei,al-bastrul mixelor şi violetelor,galbenul cânepiisălbatice şi alb-violetul brebeneilor.Odată ajunşi la stână,pun pe iarbă crudă câteun ţol şi se odihnesc,feţele şi junii se vorbescde nunţi pentru toamnă,copiii zburdă pepoiană,caută bureţi sau melci.Băciţele caută câte un loc la vatră foculuipentru a pune la fiert oalele cu sarmale şiciorba de miel. Fetele merg în pădure şi adunăflori,se întrec să-şi facă coroniţe.Baciul Costa face un foc mare pentru jar ,undese pune proţapul să frigă mieii,apoi verificăsarcineriul să vadă dacă a fost bine bătut înpământ,să nu cadă caşul.Sarcineriul este un lemn cu multecrengi,curăţat bine şi fixat în faţa stânii,încare se pun străcătorile cu caş pentru a sescurge de zer.

În jurul prânzului ajung şi ciobanii cu oile depe coastă,copiii le iau în primire şi au sarcinasă nu lase oile să se culce pentru a nu semulge singure,timp în care ciobanii şi oameniicare i-au însoţit la oi servesc o ciorbă de mielpână se pune prânzul. În acest timp ajung lastână (ca invitaţi) brigadierul şi codreanul(pădurarul) . Baciul şi organizatorii îiîntâmpină cu o sticlă de rachie de abătrână,apoi anunţă că este vremea de mulsoile,codreanul ( pădurarul) trage un foc dearmă ,semn că începe mulsul,să se audă şi laalte stâni,aşa era datina,din moşi strămoşi.Bacii treceau pe locurile lor la muls,iar copiiiprindeau oile şi le duceau la muls,bacii maitrăgeau câte o duşcă de rachie şi trăgeau cucoada ochiului la găleata vecinului,să vadăcât lapte a muls. Când toţi bacii terminau demuls,se trecea la măsuratul propriu zis,deregulă începea măsuratul cel care avea celmai mult lapte muls,se umplea vadra (stasul)de mai multe ori,până se măsură tot laptelebaciului respectiv,apoi se măsura laurmătorul şi tot aşa până se măsură laptelela toţi bacii prezenţi,stabilindu-se ierarhia :cine-i “baciul mare”,cine-i baciul al doileas.a.m.d,aceasta ierarhie stabilind şi ordineaîn care “luau de la oi”,adică ordinea în care veneau la stână şi luaulaptele de la întregul efectiv de oiproporţional cu laptele muls şi măsurat lasmâlz. Ciobanul avea lista tuturor bacilor şiurmărea ca fiecare să-şi ia parteacorespunzătoare de lapte,în ordineastabilită,iar când se termina seria se reluă dela baciul mare până la ultimul,cam de 3-4 oripe an.Baciul mare avea obligaţia să orga-nizeze areţii,toamna la alesul oilor din pâlc.Băciţele aşezau masa în poiană,de obicei înformă de potcoavă,fiecare punând peştergare noi bucatele cele mai bune,de laciorbă,sarmale,friptură,plăcinte,vin şirachie,încât se lăsa cu o petrecere în toatăregula.După ce se termina masa,urma predareaoilor,fiecare băciţă se ducea la cioban cu uncolac şi un ou şi zicea”eu îţi dau oul şi colaculîntregi,aşa să-mi dai şi tu oile la toamnă” iarpăcurarul (ciobanul) răspundea “aşa să deaDumnezeu”.

După terminarea festivităţilor,doi baci mai învârstă,care ştiau rosturile stânii şi locurile depăşunat îi arătau ciobanului pe unde poatemerge cu pâlcul la păşunat,tineretul continuapetrecerea,trecând la joc,iar alţii se ocupaude făcutul caşului şi fiertul zerului,să scoatăurda.Locul unde era organizată stâna era un loc deo rară frumuseţe,numit Zănălăţ, într-o poianălargă,cu locul drept ca-n palmă,împrejmuităde pădure seculară de fag,plină de flori crudede primăvară,păsărele de toate neamurile şiculorile,care umpleau aerul de melodiilelor,cucul venea şi completa ca un contrabasşi se întrecea cu ciusul sau cu sunetul vul-turilor ce zburau la mare înălţime.În apropierea stânii era un pârâu cu apă receşi cristalină,care nu seca niciodatăoricât de secetoasă era vara,loc de unde seadăpau oile şi de unde se lua apa pentrugătit,pentru spălat vasele,pentru spălatul oa-menilor de la stână sau apă de băut.În asfinţitul soarelui se termina petrecerea

şi toată lumea adunată pleca spre valechiuind,fetele ţinându-se de mână cu feciorii“să nu alunece”,la stână rămânea doar baciulmare cu ciobanii şi cu câinii,care erau mereude veghe.Aceste timpuri dragi mie au apus de mult,au

rămas doar amintirile pe care vreau să le-transmit nepoţilor şi strănepoţilor mei,pentrua înţelege unele crâmpeie din copilăria şiviaţa mea trăită la ţară,într-un mediunatural,liber,dar destul de greu,cu multe nevoişi greutăţi, cu sacrificii şi eforturi mari,crescând: oi,vaci,porci,cai,găini şi muncindpământul cu boii şi cu braţele proprii,dar carea fost o continuare a vieţii trăite de buniculmeu,moşu Ion Durac –un om mic de statură,dar iute ca piperul până la sfârşitul vieţii, de-cedat la vârsta de 86 de ani fără a cunoaştece-i aia boală sau medicamente şi de părinţiimei,Călina şi Ilie Mihan – sau de toţi locuitoriidin această zonă de deal şi munte,undeîntreţinerea familiei nu oferea la acea vremealte alternative decât creşterea animalelorşi mica agricultură.

Iosif MIHAN(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL URMĂTOR)

58 VESTEA58 VESTEA

„Convingerile sunt inamicii adevărului,mai periculoase decât minciunile.” -Thomas Mann

Un binecunoscut dictonspune că ,,pădurile suntplămânii Pământului” –

aşa cum omul nu poate fi lipsit deplămâni pentru a vieţui, tot aşa, niciPământul nu poate fi privat de,,plămânii” săi pentru aputea exista. Din păcate,foarte puţini dintre noicunosc în reală măsură acestadevăr. Ceea ce trebuieînţeles la un nivel cât mailarg al societăţii, este că aceice atentează la integritateapădurii, atentează lasănătatea, viaţa şi la viitorulsemenilor lor. E adevărat, nu trăimîntr-o societate perfectă, pentruaceasta este nevoie de o conştiinţăsuperioară, o unitate de voinţă,animată de o mentalitate sănătoasă.Din păcate, astăzi, în conştiinţa se-menilor noştri, primează interese detoate felurile, în fruntea lor tronândignoranţa, lipsa cunoaşterii şi a uneiminime educaţii în ceea ce priveşterespectul faţă de pădure (şi, implicit,faţă de mediul înconjurător!), care– şi asta este imperios de ştiut – prinfuncţiile care le îndeplineşte, neaparţine tuturor, fiind un BUNNAŢIONAL!

Vorbind de soarta pădurilor dinRomânia, atât de virulent pusă îndiscuţie de unele campanii mediat-ice, pot desprinde ca un fapt, ce nupoate fi contestat, şi anume că a ex-istat un moment în care a intervenitun fenomen de declin al pădurilorîn România. Acesta a început odatăcu iniţierea primelor legi de retro-cedare a pădurilor către foştii pro-prietari, atât persoane fizice, cât şi

persoane juridice, începând cuLegea 18/1991, continuând apoi cualte încă două legi, până în anul2004. Lipsa unei legislaţii care să de-limiteze clar condiţiile în carepădurile se pot exploata, în contex-tul elaborării acelor legi de retro-cedare, au condus la brăcuirea sauchiar defrişarea a unei părţi apădurilor retrocedate, suprafaţa depădure la nivel naţional dimin-uându-se, însă nu în măsura în care

se încearcă să se inducă de către an-umite voci. Ceea ce trebuie înţelesdin din capul locului, este că în ceeace priveşte acele terenuri pe care s-atăiat pădurea, la bună parte din ele,categoria de folosinţă nu s-a schim-bat, doar că locul pădurilor a fostluat de un nou arboret tânăr,suprafeţele respective, în majori-tatea cazurilor regenerându-se înmod natural. Totuşi, prin neex-ploatarea într-un regim silvic, aces-tea au fost supuse degradării, prinmodificări structurale din punct devedere al consistenţei, compoziţiei,şi al calităţii, diminuându-i-senivelul de productivitate, aceste ar-borete necesitând intervenţii despecialitate (lucrări silvo tehnice),pentru reconstrucţia lor ecologicăprin lucrări de substituire, amelio-rare sau refacere, după caz.

Campaniile de presă, alimentatecu date eronate oferite de diverseONG-uri, vorbesc în modneadevărat, generalizând, dediminuări de suprafeţe de pădure la

nivel naţional, însă nu oferă untablou complet fenomenului. Înafara aspectului discutat mai sus,tăierile abuzive din pădurile private,în prezentarea fenomenului nu seface nici o distincţie între propri-etarii acestor păduri, cu o specificareclară a formei de proprietate apădurilor abuzate, generalizându-se.Prin această generalizare seafectează într-o anumită măsuraimaginea Regiei Naţionale aPădurilor, ce administrează cu re-sponsabilitate şi profesionalism fon-dul forestier aparţinător statului,asigurarea integrităţii suprafeţeloradministrate constituind unul dintreelementele de bază ale administrării,neînregistrându-se în aceşti anifenomene asemănătoare celor ante-rior analizate.

Alăturată campaniei privinddiminuarea suprafeţei de pădure, oalta este îndreptată împotriva celorce ce dau spre exploatare şi asupracelor ce exploatează masă lemnoasă,astfel încât orice camion cu lemnzărit pe şosea este dovada furturilorşi a decimării pădurilor.Tendenţiozitatea şi subiectivismulacestora, cu toată străduinţaprezentării lor într-o notăcatastrofică, sunt evident uşor dedemonstrat, însă din păcate replicilecelor implicaţi sunt mult prea firaveîn faţa manipulărilor şi a obscurelorinterese în a deforma realitatea. Nuvoi reveni asupra unor argumenteclare, ce pot veni în sprijinul com-baterii acestor manipulări, ce le-amprezentat într-un articol anterior(Constantin VLAICU: Adevăr vs.ma-nipulare on-line). Ceea ce vreau săsintetizez, în expresii cât mai puţintehnice, este că pădurea nu trebuieprivită a ca o operă de artă, care să oputem contempla veşnic. Pădurea

continuare în pagina 59

SITUAŢIA PĂDURILOR DIN ROMÂNIA – ÎNTRE PLĂSMUIRE ŞI ADEVĂR

VESTEA 59

urmare din pagina 58este o operă de artă, însă a luiDumnezeu, iar ea a fost zămislită cafiinţă vie, dinamică, cu un ciclu deviaţă şi cu acelaşi final propriuoricărei fiinţe vii: moartea. În timpulvieţii, pădurea produce sămânţă,adică urmaşi, pentru a-şi perpetuaspecia. Ceea ce mulţi dintre semeniinoştri nu înţeleg aici este şi faptul cămenirea omului este de a o îngriji şia o conduce pentru a creşte frumos şi sănătos şi a o ajuta să se re-genereze.

Făcând o scurtă incursiune în tre-cut, putem constata că la începutomul doar se folosea de produseleei, însă odată cu progresul omenirii,sporind presiunile asupra pădurii,produsele ei au devenit tot maicăutate datorită creşterii populaţieişi a diversificării produselor finite pebază de lemn. Toate acestea au dusla necesitatea unei administrăriraţionale, pentru a fi protejate, pre-cum şi pentru a oferi productivitatemai mare a produselor recoltate.Din această necesitate, au apărutstructurile specializate în adminis-trarea pădurilor. În timp, s-au dez-voltat practicile bazate pe studii,observaţii, dezvoltându-se oadevărată ştiinţă de gospodărire apădurii numită silvicultură (silva-sil-vae-pădure şi cultura-culturae – cul-tivare).

În scurt timp, ea a devenitdisciplină care s-a predat mai de-parte în şcoli, acestea emanând ast-fel un corp profesionist alsilvicultorilor, cu delimitări clare înstructurile ocupaţionale începândîncă cu prima jumătate secoluluiXIX.

Revenind la prezent, regăsim aziun corp al silvicultorilor, cu o bogatăexperienţă ce au aceeaşi menire şiîndeplinesc aceeaşi îndatorire: săgospodărească pădurea în modraţional şi să-i asigure integritatea şicontinuitatea.

Cu toată experienţa şi devoţiuneacelor ce gospodăresc, constatăm căsub orice formă de proprietate,gospodărirea presupune un efortcostisitor, lista gamei de lucrărinecesare întreţinerii arboretuluifiind foarte vastă, necesită un efortfinanciar imens. Ca sursă definanţare, până în prezent nu au fostidentificate altele decât celesusţinute de activitatea de ex-ploatare a pădurii. Probabil, cei ce seîmpotrivesc tăierilor de orice feldeţin acest secret al unei surse alter-native de finanţare…dacă nu, ceeace trebuie să înţeleagă aceştia este căexistă şi noţiunea de tăieri legale, şică ele se execută tocmai în scopulcelor prezentate mai sus. Pe lângăaceasta, cu toţii trebuie să ştim căpădurea nu poate fi dispensată delatura ei economică, din mai multemotive: pe lângă cel legat definanţarea costurilor cu adminis-trarea, există şi motivul pierderii val-orii lemnului pe măsura îmbătrâniriiarborelui. Pentru a nu se înţelegegreşit, voi mai face o mică precizareşi anume că nu toate suprafeţele depădure sunt tratate ca producătoarede resurse financiare, existând şipădurile care îndeplinesc unelefuncţii speciale de protecţie, şi celeincluse în arii protejate, conducereaacestor arborete având ca prioritateasigurarea neîncetată a acelorfuncţii, la baza gospodăririi lor stândalte principii şi măsuri tehnice speci-fice.

Cu toate aceste măsuri raţionalede gospodărire, e firesc să mai existeca în orice societate şi persoane cer-tate cu legea, care produc tăieri dearbori în afara cadrului legal.Fenomenul nu are o amploare atâtde mare cum se încearcă a se induce,iar măsurile de împiedicare a aces-tora se perfecţionează, succesiv, ande an, prin adaptarea legislaţieispecificului infracţional.

Ca fapt pozitiv, remarcăm efectul

reglementărilor legale, gândite însensul eliminării tuturor acestorpractici abuzive şi a eliminării fur-turilor de lemn din păduri, imple-mentate ca atare în ultimi ani.Creşterea amenzilor, intrarea învigoare în anul 2014 a sistemuluiWood Tracking-Radarul pădurilor,a sistemului SUMAL, sunt doarcâteva dintre aceste noireglementări ce au avut ca efect re-ducerea drastică a tăierilor ilegale,care din datele raportate de INS,sunt din ce în ce mai mici, de la anla an, raportat la anii anteriori.

Tot ca un fapt pozitiv, un detaliuceva mai tehnic, care ar puteaconţine dovada că situaţia nu este lanivelul de disperare afişat de ama-torii de fake news, deşi constatămcă se taie ilegal, chiar uneori şi tăierigrave, în diminuare, aşa cum am pre-cizat mai sus, însă, la nivel naţional,pe total, se taie mult mai puţin decâtcreşterea anuală a pădurii, astfel căavem o acumulare de masălemnoasă în pădurile României.Deci, nici pe departe dezastrulpădurilor din România! RezultatulInventarului Forestier Naţional,arată că în pădurile României existăun volum de 2,29 miliarde mc masălemnoasă, cu o medie pe ha de peste300 mc, volum mult peste mediaeuropeană. Stocul de masălemnoasă de 2,29 miliarde mc esteîn creştere uriaşă faţă de estimareaprecedentului Inventar ForestierNaţional, din 1986, care a estimatacest stoc la 1,44 miliarde mc. Cerc-etarea din perioada 2008-2013 esteuna exhaustivă, apelându-se la ometodologie europeană, efectuatăcu mari eforturi umane şi financiare,însă ea oferă o imagine completă afondului forestier naţional.

Dacă totuşi societatea doreşte oreducere a tăierilor aceasta ar trebuisă ia în calcul şi efectele ei: o bulver-sare a industriei de profil prin

continuare în pagina 60

60 VESTEA60 VESTEA

urmare din pagina 59provocarea de crize majore în in-dustria lemnului. Un efect directal acestei măsuri ar fi şi o dimin-uare a volumului de masalemnoasă destinată încălziriilocuinţelor. Aceasta ar avea caefect imediat, creşterea preţuluipe mc, în condiţiile în care peste3 milioane de locuinţe în mediulrural, sunt dependente de lemn caresursă energetică, vorbim aici delemnul de foc, care e la fel denecesar ca şi pâinea pentruromânul de rând şi doamnefereşte să-l lipseşti pe românul, şiaşa pauperizat, de această resursă!Un spectru al unei astfel de crizes-a conturat la începutul toamneianului trecut, din cauzaperturbaţiilor de pe piaţa lemnu-lui, când s-a produs o explozie apreţului lemnului de foc. Aceastaa fost înlăturată prin măsurileluate de către Romsilva.

Un aspect legat de toate acestefrământări ale societăţii privindsoarta pădurilor noastre aş vreasă-l semnalez în finalul acestui ar-ticol: mă nedumereşte şidezamăgeşte în acelaşi timp, fap-tul că în toate dezbaterile legatede tema pădurilor din România,în majoritate critice la adresacelor ce gospodăresc pădurea, e otăcere absolută în ceea ce priveştepe sărmanul pădurar. Nu seaminteşte despre complexitatea şiriscurile muncii lui, desprecondiţiile în care acesta trebuie săîşi desfăşoare activitatea. Nuaduce nimeni la cunoştinţă faptulcă în anul 2017, numărul agresiu-nilor asupra personalului silvic afost în creştere cu 50% faţă de2106, 31 de angajați ai RegieiNaționale a Pădurilor - Romsilvafiind agresați de către hoții delemne sau de braconieri, în cursulacțiunilor de pază a pădurilor, 12dintre aceștia necesitând îngrijiri

medicale. În condiţiile în carehoţii de pădure s-au modernizat,dispunând de mijloace de trans-port rapide, telefoane mobile,staţii sau alte dotări, această activ-itate de pază devine din ce în cemai dificilă pentru pădurarul ges-tionar al acestei vaste avuţii, înfaţa agresorilor, lipsit de olegislaţie şi un statut care să-l pro-tejeze. Pădurarii îşi pun speranţeîn noile modificări ale statutuluilor, aflat în acest moment în Par-lament pentru dezbatere şi apro-bare.

Un pădurar are salariul net de2000-2200 lei, sub media peeconomie, în condiţiile în caregestiunea lui valorează milioanede euro, şi aceasta nu se află într-o încăpere, ci răspândită pe o miede hectare care trebuie păzite cupasul lui ferm, şi… curaj asemeni.Ceea ce nu se discută, poatefiindcă deşi mulţi ştiu dar maipuţini sunt dispuşi a recunoaşte,pădurea mai trebuie ocrotită şi deincendii iar când acestea se pro-duc, pădurarii se implică direct înstingerea acestora asumându-şiriscuri asemeni unui pompier, aşacum în activitatea de pază apădurii îşi asumă riscurile unuipoliţist - pentru ameninţări, agre-siune verbală sau fizică, produseîn circumstanţe identice asuprapădurarului, pedeapsa nu seaplică cu asprimea şi cu limitespeciale majorate precum în cazulinfracţiunilor comise în cazurilede ultraj asupra unui poliţist saualtor structuri a Ministerului In-ternelor, şi aceasta fiindcăpădurarul nu constituie o autori-tate publică definită prin lege.Prin natura şi organizareaactivităţii lui, desfăşoară o muncăcare nu poate fi normată-pazabunurilor ce le gestionează estepermanentă, fiind în plus şiînarmată, echivalează unei struc-

turi organizatorice semi-milita-rizate, însă fără un caracter ret-ributiv şi recompensatoriuspecific. Nu în ultimul rând,potrivnică le este şi vârsta la caresunt ,,lăsaţi la vatră”, fiindcă în ul-timii ani de simbrie, la şaizeci şi…de ani puterile şi sănătatea nu-ipermit o suficientă şi necesară im-plicare în îndeplinirea complexu-lui de activităţi.

Expunând toate aceste aspecte,cu argumente ce le considerfoarte pertinente, am dorit săscot în lumină judecata greşită acelor care lovesc în demnitateaacestor slujbaşi, pe care nu-ivedem în stradă să-şi ceară salariişi drepturi cu toate că ar fimotivaţi.

Ceea ce ar fi de concluzionat,după toate cele prezentate, este căviitorul pădurii va sta mereu înoameni, în dragostea şi respectullor pentru pădure, însă şi într-unmanagement raţional dar şi o co-municare mai activă între ges-tionarii pădurilor şi societateacivilă prin toţi factorii interesaţi,având în vedere că pădurea este,aşa cum spuneam la începutul ar-ticolului, un bun al tuturor. Lipsaoricăror interese este esenţială înderularea unei comunicări trans-parente şi constructive în benefi-ciul întregii societăţi. Estenecesară unirea în jurul unui in-teres comun – păstrarea nestem-atului patrimoniu naţional careeste pădurea.

O astfel de strategie este multmai utilă decât polemica, arătareazilnică cu degetul şi o căutareveşnică a adevărului.

21 martie 2018, ZiuaInternaţională a Pădurilor,Inginer silvic Constantin VLAICU,membru UZPR

VESTEA 61

DE-ALE BĂTRÂNEŢII

Avem tendinţa şi dorinţa Să adunăm cât mai mulţi ani, Când sumtem tineri nu gândim Că anii-s zile nu sunt bani.

Ne bucurăm în timpul vieţii Când umerii încep să-i poarte, Că nu simţim prezenţa lor, Şi niciun fel de greutate.

Dar timpul trece, ei s-adună Se grămădesc toţi la un loc, Şi-atunci când simţi că nu-i poţi duce Începi să-ţi spui că n-ai noroc.

Căci anii se destramă-n zileŞi fiecare zi apasă,Pe umerii şi-aşa slăbiţiDe n-ai curaj să ieşi din casă.

În aste clipe ţi-aminteşti De bunul prieten ,,domn toiag" Care te-ajută să păşeşti. Şi-ţi dă curaj să treci un prag

Te bucuri că te însoţeşte, Îţi sugerează şi-o plimbare, Dar strada pe care porneşti Nu-i încântată că te are.

Oricâte bucurii încerci Şi multe mângâieri frumoase, Dar ele nu înlocuiesc Durerile ce sunt în oase.

Dureri ce fac sâ strângi din dinţi Tu-ncerci să strângi dar în zadar, Că seara ca să nu-i înghiţi I-ai pus în apă-ntr-un pahar.

Ai zice ,,au" dar te abţii, Nu poţi crea in jurul tăuO stare de compătimire Cu sincere păreri de de rău.

Înghiţi în sec şi le suporţi, Chiar'dacă sunt aşa de grele Şi-oricâte boabe zilnic ei, N-ai cum să poţi scăpa de ele.

De banii ce i-ai adunat Te poţi scăpa foarte uşor Că multe mâini întinse vin, Să vrea să-ţi dea un ajutor.

Cu anii e altă poveste, Şi fac parte din fiinţa ta, Şi nu se deslipesc de tine Oricât de mult i-ai scutura,

Si cum vă spuneam la început, Să nu râvnim la prea mulţi ani Să-i poţi căra e foarte greu,Că anii-s zile, nu sunt bani.

Offemburg mai 2016Versuri scrise la vârsta de 84 ani____________

DESPRE DREPTATE

Când am plecat din ţara-mi dragăŞi stabilită-n altă parte În mintea mea aveam dorinţa , S-ajung să gust şi eu dreptate.

Credeam naiv că-n altă lume , E multă şi-o găseşti uşor Dar m-am convins că pretutindeni, Rămâne visul tuturor.

De vrei să ai şi tu dreptate, Iţi pui o mască zâmbitoare,Şi înarmat cu linguşire S-ajungi pe lângă cel ce-o are.

Odat-ajuns începi s-admiri , A sale pene colorate, Şi periindu-le uşor , Începi să ai şi tu dreptate.

Povestea spune că dreptatea ,A fost o nestemată rarăŞi ca să fie-a tuturor ,A fost inchisă-ntr-o comoară.

Fu aşezată-ntr-un loc Sfânt, Se pare de-o mână Cerească , Ca tot ce mişca pe pământSă poată să o folosească.

Dar un mister! ea evadă, Şi o porni în libertate Iar cei atinşi de ea în zbor, Primesc puteri nebănuite Şi-o doză mare de dreptate.

Ei o împart aşa cum vor Nu după regula creată , Şi-aşa se-ntinde nedreptatea În orice colţ din lumea toată.

De-aceea Creatorul nostruVăzând nelegiuirea lor,Lăsă blestem ca şi atinşiiSă aibă soarta tuturor.

continuare în pagina 62

D E B U TD E B U T - A n a F L E I S C H E R- A n a F L E I S C H E R

Am primit la redacţie, din partea unei distinse doamne, în vârstă, pe numelesău Ana Fleischer, un manuscris interesant ce conţine un număr de poeziiscrise în cursul vieţii domniei sale, începând cu vârsta de 9 ani (anul 1941) şicontinuând până în zilele noastre. Nu sunt foarte numeroase, însă ele suntzămislite din sentimente puternice,, raportate la momente deosebite trăiteîn cursul unei vieţi frământate, ce impresionează. Experienţa deportării dinanii ‘50, opresiunea din perioada comunistă şi mai apoi traiul pe meleaguristrăine, au sădit în sufletul său sentimente diverse: de durere, de dor, de revoltăîn faţa nedreptăţilor şi de resemnare în faţa bătrâneţii, toate acestea fiindprezente în poeziile sale. O parte dintre aceste poezii conţin, înaintea titlului,câteva însemnări referitoare la împrejurările în care au fost scrise, cu sumară

prezentare a momentului. Publicăm în acest număr câteva versuri, aşternute în anii de senectute,

urmând să revenim în ediţiile următoare cu alte însemnări de viaţă, în versuri,ale doamnei Ana Fleischer.

(Redacţia)__________________________Date biografice:Ana Flescher - născ. Ciupagea , în anul 1932 ,în comuna Flămânda

(actual Jiana), judeţul Mehedinţi. A fost deportată, împreună cu fa-milia, în Bărăgan în perioada 1951-1956. A muncit la uzina Magherudin Topleţ timp de 30 de ani, având domiciliul în Topleţ. În prezentdomiciliază in Germania, însă nu şi-a părăsit definitiv glia - revine cumult drag anual la Topleţ, pentru perioada estivală.

62 VESTEA62 VESTEA

urmare din pagina 61

Cu gândul şi privirea înapoi, sentimente ce te încearcă înpragul apusului de viaţă.

MAMA DULCE LEAGĂN

Rostind cuvântul mamă,gândeşti la ceva sfântCă-i sâmbure de viaţă şi leagăn pe pământ.Întreaga sa viaţă de leagăn are partePrin cântecul de leagăn multă iubire 'mparte.În legănat îşi poartă floare cu drag sădităPân' i-a venit sorocul şi-o vede răsărită.Braţu-i devine leagăn al florii aşteptate,Şi-n cântec o alintă din zori şi până-n noapte,În gând îi împleteşte din flori cununa vieţii,Să-i lumineze calea ca roua dimineţii.Gânduri înălţătoare din dragoste şi dorCe-s împletite-n vise pentru al ei odor.Prin legănat şi cântec,începe a-l învăţa,Cum să îi crească aripi,ca să poată zbura.S-atingă culmi înalte ce strălucesc în zare,Să fie îndrăgit ca razele de soare.La rându-i să-ndrăgească şi să respecte omul,Cu cei din jurul său, să fie drept ca pomul.Pentru fiinţa mamă nimic nu este greuCând trebuie să lupte pentru copilul său.Atunci când ajutorul,el vine să i-l ceară,Să-l poată ajuta, se zbate ca o fiară.Pe lumea asta ştim,că totul se măsoarăCu sacrificiul mamei mimic nu se compară.Câci câte albe nopţi im viaţă adunate,De-ar fi să lumineze,nu s-ar mai face noapte.Şi câte lacrimi varsă în a ei viaţă toată,De grije,dor,iubire,s-ar transforma 'ntr-o baltă.Dar câte flori sădite şi cu 'ngrijire mareSe pleacă înspre mama,ca a soarelui floare?Şi câţi îşi pleacă fruntea pe mama încreţităCa drept recunoştinţă cu dragoste-mpletită?Pe mâna mamei care, cu drag a legănat,Şi care-aşteaptă-n prag cu dor şi cu oftat.S-ar bucura să-l vadă, să-l mângâie uşor,S-audă cum îi spune: de tine mi-a fost dor.Că gesturi de iubire şi numai bune fapte,Îi dau puteri depline şi multă sănătate.Şi-atunci, când anii trec şi pierde-a ei putere,De ajutat nu poate,chiar dacă mintea cere,Priveşte-a neputinţă şi inima îi plângeDe legănat nici vorbă, că leagănul se frânge,Se resemnează-n gânduri şi-ntreabă amintirea,Dacă pe-acest pământ şi-a 'ndeplinit menirea.

Scrisă de Sfintele Paşti ale anului 2002, pentru neamuriledin ţară, cu sentimentele ce te încearcă în pragulsărbătorilor, atunci când ai plecat din ţară definitiv (noifiind în Germania). Am trimis-o ca felicitare de SfinteleSărbători ale Paştelui, către fraţii din ţară.

DOR ÎN SĂRBĂTOARE

Când soarta sau destinul te-au depărtat de ţară,Orice-ai avea in juru-ţi, dar dorul te omoară.Zilnic te duce gîndul la-tale rădăcini,La cei rămaşi acasă,la prieteni şi vecini.De toate-ţi este dor,dar dorul cel mai mareTe răscoleşte-adânc,când vine-o sărbătoare.Când primăvara vine şi aduce cu ea,Ale ei podoabe-ascunse de-a iernii vreme rea:Câmpiile-nverzite, grădinile cu floriŞi marea sărbătoare a Sfintei Învieri,Te poartă amintirea unde-ai copilărit,Când la biserică duceai,buchetul înfloritSi aşteptai smerit, cu sufletu-ţi curat,Când preotul va spune: ,,Hristos a înviat"Priveai la miezul nopţii spre flacăra divinăCum se aprind din ea, lumină din lumină.În jurul tău arzând sute de lumânări,Mâncând pâinea sfiinţită te cuprindeau fiori.Cu lumânarea-n mânâ te întorceai spre casă,Unde te aştepta îmbelşugata masă :Cu multe ouă roşii, ca florile de maciSarmale aburinde şi rumeni cozonaci.Cu ouă încondeiate ciocneai cu fiecare,Şi-atunci simţeai din plin ca eşti în sărbătoareNăscut fiind creştin, şi-aici sărbătoreştiDar aste obiceiuri, cauţi si nu găseşti.Nu vezi copiii veseli ce-n grupuri se adunăCu haine-n sărbătoare şi oul roşu-n mânăŞi-n gălăgia lor, ca zumzet de albine,Auzi cum spune unul: -Hai să ciocneşti cu mine.Te uiţi din casă-n casă, te uiţi dar n-ai să vezi,Buchete prinse-n poartă, de rămurele verzi,La noi aceste ramuri, de salcie pletoasă, Sunt puse să se ştie, că-i sărbătoare-n casă.Paşii te poartă-n stradă, priveşti în sus şi-n jos,Să vezi de ai cui spune: ,,A înviat Hristos”Dar nimeni nu-ţi răspunde că ,,este-adevărat”Şi sufletu-ţi se umple cu un adânc oftat.Şi-atunci, să uşurezi din dorul ce te-apasă,Când vine sărbătoare, scrii celor de acasă.Transmiţi urările noastre, de la străbuni primite,,,Hristos a înviat” şi zile fericite.

Offemburg, aprilie 2002Ana Fleischer

VESTEA 63VESTEA 63

Iosif Pușchiţă la 80 de aniIosif Pușchiţă la 80 de ani

Întâlnirea de astăzi 17.02.2018, este expresia iu-birii valorilor neamului românesc, este orugăciune de mulțumire lui Dumnezeu că a în-

vrednicit satul Petnic cu milostivirea Sa, creând oamenicu darul cânteculuica în familia Pușchițăspre luminarea su-fletelor celor careascultă.

Astfel de sărbătorica aceasta, de cin-stire a marelui rap-sod Iosif Pușchiță –la venerabila vârstăde 80 de ani suntmanifestări autenticeale unui anumit modde viață la români,care și-au creat ocultură arecunoștinței față de valori.

Sărbătoarea de astăzi, din satul Petnic, la care au par-ticipat numeroși soliști vocali și instrumentiști de pres-tigiu, făclii aprinse în sfeșnicele țării, a fost ca o liturghielaică. S-au spus cuvinte frumoase despre omul și doin-itorul Iosif Pușchiță. Au cântat de la cei mai tinerisoliști ca Georgiana Rotaru și alții din Ansamblul”Doina Caransebeșului” condus de domnul Bojin – lasoliști consacrați ca: Traian Barbu, Maria Garaj, IonițăIenea, Luță Popovici și alții. Cântecul lor a pătruns însufletul ascultătorilor ca o mărturie că se pot biruineputințele și ispitele vieții. I-a fost acordată diplomade cetățean de onoare a comunei Iablanița de cătreConsiliul Local și primărie. A primit diplome deexcelență din partea Societății ”Sorin Titel”, din parteaPrimăriei Mehadia și din partea Ansamblului ”DoinaCaransebeșului” a cărui colaborator este. DeputatulIon Tabugan spunea că în sufletul lui Iosif Pușchiță aintrat cântecul de vârsta fragedă a copilăriei odată culaptele de mamă. A fost o zi încărcată de amintiri, deadmirație și recunoștință față de doinitorul CraineiBănățene care a ”îmbătrânit tinerește” ajungând la ovârstă rotundă. Domnia sa afirma că a privit zilele viețiisale ”ca pe un dar al lui Dumnezeu care i-a dat atâțiaani” și îi mulțumește că este sănătos, că poate lucra șicânta ca și altădată. În toți acești ani a fost pătruns derespectul pentru muncă, omenie și bunătate.

Iosif Pușchiță ne spunea că toată viața s-a străduit să-și îndeplinească îndatorirea faţă de neamul românesc,față de credința străbună și că, deși are unele semne aleîmbătrânirii fizice, sufletul a rămas tânăr, el nuîmbătrânește că vine de la Dumnezeu, așa cum aflămdin pildele lui Solomon: ”Sufletul omului este unsfeștnic de la Domnul, el cercetează toate cămările su-fletului”. Aceste cuvinte le-am auzit de mai multe ori,când ne-am întâlnit, de la un om deosebit, care a iubitcu sinceritate semenii și credința Ortodoxă.

Intrat în rândul marilor rapsozi ai Banatului și ai țării,domnul Iosif Pușchiță a răspândit timp de mai multedecenii cântecul, frumosul și bucurii în sufletulascultătorilor. Cântecele lui, adevărate izvoare de viață,au adus liniște și pace, au potolit mânia și tulburarea în-frânându-i pe cei rătăciți, au legat prietenii unindu-i pecei dezbinați și i-a împăcat pe cei învrăjbiți. Prin cân-tecele sale și prin felul de a fi a contribuit la păstrareaobiceiurilor, a datinilor și tradiția românilor de munte– iubitori de pământ, muncă și limbă, de familie șicredință. Îndemna colaboratorii din sat și de pretutin-deni să facă lucruri temeinice la câmp, în ateliere, pescenă pentru că vor răspunde în fața lui Dumnezeu.Dincolo de aceste îndemnuri am înțeles în timp că oa-menii care respectă aceste rigori pot îmbătrâni frumos.Ei au măsură în toate.

Iosif Pușchiță – un munte al bucuriei, al plenitudiniidumnezeiești pe pământ a avut menirea de a modelasufletul omului, de a lumina și a-l apropia de Dum-nezeu. Așa a ajuns un model, mentor pentru multegenerații încomună, înC r a i n a ,Banat și înțară.

Gândindu-mă la aniicare au tre-cut și pentrumine îmi dauseama curecunoștințăcă domnulIosif Pușchiță este una dintre persoanele care fac partedin temelia vieții satului, a neamului românesc. Pentruacest lucru îi mulțumesc lui Dumnezeu că am pututparticipa la această sărbătoare, iar pentru marele doin-itor și bunul nostru prieten mă rog să fie sănătos, să aibăpace sufletească și numai bucurii alături de cei dragi.

Pavel Panduru

Profesor Pavel PANDURU,alături de rapsodulIosif PUŞCHIŢĂ, la aniversarea de 80 ani, înCăminul Cultural din Petnic

Domnul deputat Ion TABUGAN vorbeşte despre IosifPUŞCHIŢĂ, in prezenţa celui aniversat, a organizatorilorşi a invitaţilor săi

64 VESTEA64 VESTEA

IOSIF PUŞCHIŢĂ 80

La 17 februarie a.c. la Căminul Cultural din Petnic (CaraşSeverin) a fost aniversat rapsodul IOSIF PUŞCHIŢĂ, cuprilejul împlinirii frumoasei vârste de octogenar.

Despre Iosif Puşchiţă şi cântecele sale au vorbit nume sonoreale culturii bănăţene: prof. Pavel Panduru, învăţătoarea VioricaGrecu Giurginca, preot Ştefan Bubă, artistul taragotist IONIŢĂIENEA şi N.D.Petniceanu, iniţiatorul manifestaţiei artistice.Puşchiţă este membru fondator al Societăţii timişorene (decem-brie 1988).

Rapsodul Iosif Puşchiţă a primit diplome din partea factorilord e c i z i o n a l i :p r i m a rP E T R U

HAŢEGAN (Diploma de cetăţean de onoare) primarIancu Panduru, de la Mehadia (diploma de excelenţăpentru colaborare la acţiunile culturale comune) şidiploma de senior din partea Societăţii "Sorin Titel"înmânată de N. D. Petniceanu.

A urmat un spectacol artistic de înalta ţinută, susţinutde Ansamblul ,,Doina Banatului" din Caransebeş şimasa festivă, cu bunătăţi culinare aparte, udate derachia de 50 de ani, data de sărbătorit.

La mulţi ani, Iosif Puşchiţă! (Redacţia)

Primarul Iancu PANDURU oferă lui Iosif PUŞCHIŢĂDiploma de excelenţă pentru colaborare

Scriitorul N.D. PETNICEANU, preşedintele Societăţii ,,Sorin Titel”,vorbeşte despre implicarea lui Iosif PUŞCHIŢĂ în activităţile cul-turale organizate de către Societate în calitatea sa de membrufondator al societăţii

IOSIF PUŞCHIŢĂ - 80 ANI

VESTEA 65VESTEA 65

Dialog cu profesorul CAIUS DANCIU de la Gim-naziul MARIN ŞUBONI din Jebel (Timiş)

- Domnule profesor cum a decurs EvaluareaNaţională din acest an la Scoala Gimnazială„Martin Şuboni" din Jebel?

- Ca de fiecare dată în ultimii ani, ŞcoalaGimnazială „Martin Şuboni" Jebel a obţinutrezultate foarte bune! Avem copii care au fostadmişi la licee de prestigiu din judeţul Timiş.Concret, doi elevi au avut note finale între 9 şi10, iar rata de promovabilitate a fost destul debună.

Şcoala din Jebel a demonstrat în ultimiicinci-şase ani că are elevi foarte bine pregătiţi,atât la matematică, cât şi la română. Ne mân-drim cu rezultate foarte bune la limba şi liter-atura română, elevii şcolii din Jebel fiindrecompensaţi în anii 2011, 2014 şi 2015 cu nota10 la Evaluarea Naţională. Cred că ŞcoalaGimnazială „Martin Şuboni" Jebel este singurainstituţie de învăţământ timişeană din mediulrural ai cărei elevi au obţinut asemenea rezul-tate în ultima perioadă. Anul acesta, elevei Se-lena-Daira Popuţe i-au lipsit 10 sutimi pentru aaduce Jebelului cea de-a patra notă de 10 1alimba română. Totodată, Selena-Daira estepremiată cu Menţiune la Olimpiada de limba şiliteratura română atât la etapa locală, cât şi laetapa judeţeană.

Elevii şcolii noastre sunt bine pregătiţi, suntcopii care s-au implicat mereu în activităţileşcolare, iar cadrele didactice îşi fac treaba cuprofesionalism.

Vreau să mai precizez că şcoala noastră afost centru de examen, aici susţinând exam-enele de Evaluare Naţională şi elevii de laŞcoala Gimnazială din Voiteni.

- Pentru că aminteaţi de liceele la care auajuns elevii din Jebel, enumeraţi câteva dintreacestea.

- În ultimii ani numărul elevilor care au aleslicee foarte bune din Timişoara a crescut con-siderabil, comparativ cu deceniul anterior. Anulacesta am avut absolvenţi care au fost admişila Colegiul Naţional Bănăţean, la Liceul Teore-

tic„Grigore Moisil", la Liceul Pedagogic „CarmenSylva", la Liceul Economic F.S. Nitti", etc. Re-memorez vara anului 2015, când ŞcoalaGimnazială „Martin Şuboni" Jebel s-a remarcatcu reuşita a şapte absolvenţi ai clasei a VIII-aadmişi la Colegiul Naţional Bănăţean. Am con-stat cu bucurie că un număr din ce în ce maimare de elevi conştientizează că a învăţa şi a-ţi alege o profesie care să aibă la bază studiisuperioare are o mare importanţă pentruevoluţia lor ulterioară, încă din gimnaziu îşi sta-bilesc o anumită ţintă. Unii dintre ei ştiu dejadin clasa a V-a sau a VI-a cam ce vor să facă înviitor, ce profesie li s-ar potrivi. Un rol importantîl au diriginţii, care îi educă în acest spirit, darşi consilierul educativ. Se discută destul demult în cadrul orelor de dirigenţie/ consiliere.Mulţi doresc să devină medici, informaticieni,economişti, ingineri. Sunt conştienţi că trebuiesă înveţe pentru a-şi atinge ţelul. Cei care suntdestul de maturi îşi hotărăsc destinul profe-sional încă din gimnaziu. Ei ştiu că asta pre-supune sacrificiu şi merg mai departe pedrumul ales.

Doresc să enumăr câţiva elevi cu care nemândrim. Mă-dălina Popa intrat printre primiila „CD. Loga" în 2011 şi acum este studentă lamedicină în anul al doilea. Sorin Flueraş şi Rox-ana Popa sunt studenţi la Politehnică, RalucaPetruş este studentă la UVT, etc. Ana-MariaRăducu, şefa de promoţie, a obţinut a şaseamedie pe judeţ la admitere în 2014, actual-mente este elevă la Colegiul Naţional Bănăţean,în clasa a Xl-a. încă de pe acum face voluntariatla Crucea Roşie, pregătindu-se pentru profesiade medic. Absolvenţii de anul acesta - Selena-Daira Popuţe (CNB - matematică-informatică),Vlad Bradea (Liceul „Grigore Moisil" -matematică-informatică) şi Carina Gal (LiceulPedagogic „Carmen Sylva" - pedagogie) şi-austabilit deja priorităţile.

Repet, avem copii foarte buni şi părinţi carese implică în educaţia lor. Majoritatearealizează că şcoala este importantă.

Mulţi elevi cu rezultate bune au ales ColegiulEconomic „F.S. Nitti" şi pot spune că suntem, casă fac o glumă, furnizori fideli pentru acest liceuimportant al judeţului Timiş, la care au aderatanul acesta patru elevi jebeleni.

- Cum se motivează elevii de la Jebel?- Am remarcat că elevii buni reprezintă un

model pentru colegii lor, care sunt de nivelmediu, motivându-i. Cei buni oferă un exemplupozitiv şi îi atrag, asemenea unui magnet, peceilalţi. La fel se întâmplă şi în cazulgeneraţiilor anterioare. Reuşitele foştilorabsolvenţi, prin admiterea la liceele de top la

care studiază actualmente, atrag şi generaţiileurmătoare. Rezultatele celor de clasa a VIII-amotivează elevii de clasa a VII-a, determinându-i să înveţe pentru a egala performanţelecolegilor mai mari. În ultimul timp am observatcă numărul elevilor care doresc să urmeze liceuleste din ce în ce mai mare. Şcoala profesionalănu pare o opţiune potrivită pentru mulţi dintreelevii din Jebel.

Cu toate acestea, în primăvară am reuşit, încalitate de director, să pornesc demersurileunui proiect cu ContiTech România SRL, în ved-erea amenajării unui laborator/atelier în şcoalanoastră, în care elevii să se pregătească încadrul orelor de educaţie tehnologică. Putemdeveni furnizori pentru acest concern, în con-textul în care elevii noştri aleg dezvoltareaprofesională. Colegiul Tehnic Energetic „RegeleFerdinand I" din Timişoara şi ContiTech RomâniaSRL oferă burse elevilor care doresc să optezepentru o şcoală tehnică.

- Cum îi sprijină dascălii, dincolo de muncade la clasă?

- Profesorii de limba şi literatura română şicei de matematică au făcut pregătire cu eleviidin clasa a VIII-a. Am avut un orar stabilit, iarpregătirea a fost gratuită Dovada muncii suntrezultatele elevilor. Efortul a fost comun: al pro-fesorilor, al elevilor, al părinţilor.

Anton BORBELY

Rezultate extraordinare pentru absolvenţii Şcolii Gimnaziale ,,Martin Şuboni” din Jebel

P r o f. C a i u s D A N C I U

66 VESTEA66 VESTEA

România a intrat în PrimulRăzboi Mondial pentru arealiza un ideal dorit de

toţi românii, acela de unitatenaţională. Unirea de la 1918 nu ar fifost posibilă fără jertfa miilor deostaşi căzuţi pe frontul cu PuterileCentrale. Înaintarea fulgerătoare aarmatei române în Transilvania aconstituit un ajutor de mare preţfrancezilor deoarece, la Verdun, ar-matele germane erau într-oputernică ofensivă.

Înaintarea armatelor române a fostoprită însă din cauza nerespectării,de către Rusia, Franţa, Anglia şiItalia, a obligaţiilor asumate cuocazia încheierii convenţiei militarecu guvernul român semnată în au-gust 1916. La 20 octombrie 1916ataşatul militar al Legaţiei Belgiei dinItalia informa :

„ Aliaţii promiseseră României laintrarea ei în război, în 28 august tre-cut, că :

1. Ruşii vor avea în această epocătrei divizii la frontiera din sudul Do-brogei.

2. Ruşii vor trece Carpaţii spreCârlibaba în acelaşi timp cu românii,care vor trece acelaşi lanţ de munţimai la sud.

3. Generalul Sarrail va declanşa oofensivă energică în Macedonia.

La perioada prevăzută nici unadin aceste trei promisiuni nu afost ţinută. „

În pofida obligaţiilor asumate şisemnate de şeful Statului Major alarmatelor imperiale ruse Alexeev,ofensiva pe frontul rusesc nu a con-tinuat cu vigoare. În întreagaperioadă de desfăşurare aoperaţiunilor militare ruşii s-au com-portat în aşa fel încât România să nufacă faţă presiunilor inamicilor şi săfie nevoită să capituleze. Numeroasedocumente diplomatice din aceaperioadă semnalează comportamen-tul aberant al trupelor ruse care aufavorizat, în mod vădit, trupele in-amice aşa cum raportează lt. col.

francez Marchal generalului Berth-elot şi citez : “Cred că trebuie să in-sist asupra raporturilor dificile careexistă între ruşi şi români. Ruşiiacţionează ca într-o ţară cucerită şinemulţumesc pe toată lumea,locuitori şi autorităţi locale. Dinpunct de vedere strict militar, colab-orarea şi raporturile între militariiruşi şi români dau ocazie laneânţelegeri continue.”

În luna martie 1917, căpitanulfrancez Maleissye din Statul Majoral armatei franceze, ofiţer de legăturăîn Rusia şi România raportează :

“Domneşte la Iaşi şi în întreagaMoldovă o neânţelegere totală întreruşi şi români, de la soldatul simplupână la ofiţeri. Rusul îl dispreţuieştepe român, s-a instalat la el ca într-oţară cucerită şi se poartă faţă de elmai mult ca stăpân decât ca aliat. Înfond, Rusia sub ministere ger-manofile, nu ţinea ca România să fideclarat război şi ar fi preferat să vadăcă Regatul rămâne neutru chiar dacăla momentul oportun ce urma săvină, să-l susţină aşa cum frânghia îlsusţine pe spânzurat….Ofiţeriiromâni nu şi-au ascunsnemulţumirile în legătură cu ruşii,atribuindu-le acestora o mare partedin nenorocirile ţării lor. În liniimari, ei au făcut istoricul ultimiloropt luni. Dacă Rusia ar fi vrut să vinăla timp să-i ajute, Bucureştiul nu ar fifost luat dar încetineala voită şicalculată a ruşilor a permis totul, ar-mata română trebuind să facă faţăpresiunii bulgare, turceşti, austro-germane.”

Dezamăgit de atitudinea trupelorruseşti generalul Averescu spunea:“Dacă ruşii vor să meargă cu mine, sămă susţină cu eficacitate, jur să intruca în brânză în frontul duşman, să-lsparg şi să obţin un mare succes. Măîntreb ce vor face, ce au în cap sau celpuţin ce intenţionează ? BiataRomânie, dacă această stare persistă,ea va fi sfârşită şi va deveni fiegermană, fie rusă, dar niciodată

română.”La 30 iulie 1917 Gustav Boissier,

îsărcinatul cu afaceri al Elveţiei înRomânia, într-un raport către Min-isterul Afacerilor Externe elveţianmenţionează: “La vestea retrageriiruşilor (se vorbeşte de 8 divizii careau fugit pur şi simplu fără luptă şi şi-au abandonat materialul şi armele),Statul Major ruso-român a trimisimediat la frontiera de nord aMoldovei armata întâi română caretrebuia să sprijine atacul între Caşinşi Putna. Nemţii nu se pot lăuda căau săvârşit fapte de arme deosebite,pentru că au avut în faţa lor un ad-versar care a depus armele fără sălupte; ei au avut noroc şi asta e sin-gura lor victorie.” (Adevăr este! Să nuuităm ceea ce era în Rusia-Revoluţiacu urmările ei - N.D.P.)

La 1 septembrie 1917, acelaşidiplomat elveţian raporta că înluptele de la Mărăşeşti, Mărăşti,Oituz “Românii au pierdut 30000 deoameni. În ceea ce-i priveşte penemţi, pierderile lor ar fi apreciate la100000 de oameni. Este incontesta-bil că au suferit un serios eşecneputând pune în aplicare, în ciudapierderilor foarte mari, proiectul lorde invadare completă a Moldovei şipentru că au avut de întâmpinat, dinpartea armatei române, o rezistenţăla care nu se aşteptau. Comporta-mentul acesteia este acum mai presusde orice elogiu şi cu atât mai remar-cabil cu cât armata rusă nu facenimic; spiritul de rebeliune, deindisciplină şi de pacifism caredomneşte în rândurile acesteia, nu i-a contaminat pe soldaţii români caresunt şi mai porniţi în apărareapământului lor, deşi ruşii îi părăsesc.”

În aceeaşi perioadă un diplomatbelgian informa : “Cu tunurile pecare armata rusă le abandonează înfuga sa, germanii trag asupraromânilor şi recent oraşul Tecuci,primind astfel numeroase obuzeruseşti, s-a putut convinge de exce

continuare în pagina 67

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL - JOCUL RUSIEIPRIMUL RĂZBOI MONDIAL - JOCUL RUSIEI

VESTEA 67

urmare din pagina 66lentul material american şi japonez,care în loc să-i distrugă total pe ger-manii cărora le era destinat, con-tribuie dimpotrivă la victoria lor.”

Sunt numeroase documente alediplomaţilor străini acreditaţi înRomânia care scot în evidenţă faptulcă armata română a luptat cu îndâr-jire pentru apărarea teritoriului dar,singură, fără ajutorul armatei ruseştinu avea cum să reziste în faţa ar-matelor austriece şi germane în vestşi bulgare la sud.

În încheiere, redăm mai jos unfragment din informareaînsărcinatului cu afaceri al Elveţiei laBucureşti care, la 24 septembrie1917 comunică, de la Iaşi,următoarele:

“În ceea ce priveşte propagandape frontul rus, aceasta se bucură demai mult succes. În urma unor pan-carte care anunţau ruşilor că vor găsibere din belşug în tranşeele ger-mane, ruşii se duc zilnic şifraternizează cu nemţii şi sunt într-adevăr din belşug adăpaţi; germaniise feresc să-i facă prizonieri, selimitează la a-i interoga cu abilitate

şi seara îi lasă să se întoarcă întranşeele lor. Din această cauză s-asuprimat de câtva timp, pe cât posi-bil, orice modalitate de comunicareîntre diviziile ruse şi române pentrua se evita ca cei dintâi să fieinformaţi asupra mişcărilor de trupeşi dispoziţiilor armatei române.Acesta este ajutorul pe care se poateconta pe frontul românesc dinpartea armatei ruse şi acesta e rezul-tatul ordinelor de zi bombasticedate de Kerensky şi de comanda-mentul suprem rus soldaţilorrevoluţiei. Mi s-a spus din alte sursecă o mare parte din materialul de ar-tilerie trimis de Anglia în Româniaajunge sabotat în urma trecerii saleprin Rusia; că ofiţerii englezi sosiţipe frontul rus acum câteva luni augăsit acolo cantităţi mari de piesegrele expediate cu mai mult de unan în urmă din Anglia şi care nicimăcar nu erau montate. Anglia, carear fi avut atât de mare nevoie de eleîn acea perioadă în Franţa, s-a lipsitde ele în favoarea ruşilor, care nu seoboseau nici măcarsă le montezepentru a le folosi. Ne putem daseama din aceste detalii şi din multe

altele de înverşunarea aliaţilor îm-potriva Rusiei.”

În concluzie, cu toate că în varaanului 1917 armata românăcâştigase marile bătălii de laMărăşeşti, Mărăşti şi Oituz,prăbuşirea frontului rus a pusRomânia într-o situaţie delicată, dea nu se mai putea apăra în Moldova.

România se afla în imposibilitateade a mai continua războiul, iar para-farea de către Rusia la 22 noiembriela Brest-Litovsk a armistiţiului deîncetare a operaţiunilor militare,armistiţiu care angaja într-un modnepermis statul roman, a determinatguvernul României refugiat la Iaşi,să încheie la 26 noiembrie laFocşani un armistiţiu carereprezenta practic salvarea ţăriinoastre.

De menţionat că tratatul de pacecu Puterile Centrale, încheiat în1918 la Bucureşti nu a fost promul-gat de regele Ferdinand I şi apoi afost anulat, în octombrie 1918 deguvernul Marghiloman. (Lenin şibolşevicii săi cereau părăsirea frontuluişi revenirea acasă - N.D.P.)

Gheorghe Mirulescu

Gheorghe Mirulescu (primul din stânga), alături de rapsoziipopulari Iosif Ciocloda, Iosif Puşchiţă, si tehnicianul silvic CostaVlaicu din Mehadia (foto: Constantin Vlaicu)

Taxi în gara Herculane la începutul secolului trecut. În prim plan Nistor Guleran(Păviloane) din Mehadia, lânga maşina sa Chevrolet National Torpedo , în perioadaanilor 20(foto: arhivă Doru Bocicariu-Mehadia)

68 VESTEA68 VESTEA

Orşova, sfârşit de august2017.

Soarele strălucea pe cer, aruncândraze fierbinţi spre pământ. Aerulcald de afară ne obliga să căutăm unadăpost. Ascunşi la umbra unuismochin cu frunze dese şi fructecare dădeau semne de maturare,aflat chiar pe malul Dunării, admi-ram împreună cu vecinii noştriIleana şi Mitei Drinceanu peisajulcare ni se deschidea în faţă. Undevaîn dreapta peste Dunăre, se obser-vau clar clădirile din localitateasârbească Tekija, localitate ce trăiseaceeaşi experienţă ca şi vecina sa depe malul românesc, Orşova.

Cele două localităţi aflateodinioară faţă în faţă şi la o distanţăatât de mică de permitea localni-cilor să vorbească între ei pesteDunăre, au avut aceeaşi soartă.Construindu-se Sistemul Hidroen-ergetic Porţile de Fier, vechilelocaţii urmând să fie inundate deapele lacului de acumulare, a fostnecesară strămutarea atât alocalităţii româneşti cât si a celeisârbeşti, pe alte amplasamente,peste nivelul de inundare. Aşa că, înacelaşi timp, cele două localităţi aurenăscut pe amplasamentele noi,unde le regăsim astăzi.

-Priviţi acolo ! -ne-a arătatnepoţica mea cea mare, arătândspre Dunăre undeva în amonte.

Trei caiace se strecurau uşor de-alungul malului nu departe de noi.Un caiac se deplasa în faţă iar cele-lalte două flancau un înotător carese deplasa în josul fluviului.

-Nu se poate ! mi-am zis în gândşi apoi tare către vecinii mei: nucumva este românul nostru carevine înotând din Germania ?

Cei prezenţi au devenit dintr-odată curioşi. -Veniţi din Germania ?-i-am întrebat destul de tare pentrua fi auzit de caiacişti. -Da ! -mi-arăspuns unul dintre ei.

Înotătorul m-a auzit şi el, s-a opritbătând apa pe loc şi a ridicat mânaîn semn de salut. -Eşti Avram Iancu! -i-am strigat entuziasmat.

A ridicat braţele amândouă dea-supra apei într-un salut prelung,după care şi-a reluat cursa.

-Succes ! Succes ! -am mai strigatdupă ei în timp ce se îndepărtau. -Cine sunt?-m-a întrebat nepoţicamea.

-Puiule, nenea care înoată senumeşte Avram Iancu , este bib-liotecar la Petroşani şi şi-a propus săstrăbată înot Dunărea pe toţi cei2860 de kilometri, de la izvoarepână la vărsarea în Marea Neagră.

Aflasem de la televizor despre is-prava sa iar acum nu-mi venea săcred că îl văzusem pe viu. Plecasepe data de 20 iunie din Donaushin-gen (Munţii Pădurea Neagră ) şiintenţiona să ajungă la Sulinaînotând fără costum de protecţie deneopren, străbătând zece ţări şipatru capitale europene (conformAgerpress). Aflasem de la emisiu-nile de ştiri TV, că românul maiavea la activ şi traversarea CanaluluiMânecii tot înot. Impresionant!

La câteva zile distanţă, mai exactîn data de 29.08.2017, vecinul meuIon Cuţitoiu m-a invitat la el pentruo mare surpriză. "Vino cu aparatulde fotografiat şi hai să realizezi uninterviu cu un musafir ce se aflăcazat la mine. "

Ajuns la casa "Floarea Soarelui",proprietate a vecinului meu IonCuţitoiu, l-am găsit pe acesta încompania unui tânăr care s-aprezentat Pascal Rösler. Câtevaminute mai târziu aflam o mulţimede informaţii despre acest musafir.

Aveam în faţă încă un cutezătorcare încerca şi el să străbatăDunărea până la vărsarea în MareaNeagră, dar nu înot ca românulAvram lancu, ci pe o placă pe care odirija cu ajutorul unei vâsle. Ger-man de origine, Pascal Rosler, luase

startul din localitatea Munich , depe râul Isar, în data de 20 iulie 2017,orele 9, de pe podul Max-Josep, ur-mând să călătorească singur peDunăre până la Marea Neagră doarcu ajutorul unei plăci. Acţiunea saface parte din proiectul "NaturaSUP", ce are ca scop popularizareaunor măsuri pentru protejareamediului acvatic dunărean şi pentrupăstrarea purităţii apei.

Călătorul german, mi-a arătatplaca şi m-a invitat să mă semnez cuajutorul unui marker special, pesuprafaţa acesteia, alături de altesute de semnături obţinute în tim-pul călătoriei. Placa lungă de aprox-imativ 3,5 m de construcţie specialăcu pereţii dubli ce-i asigurau o flota-bilitate sporită, îi permiteacălătorului să transporte cu el şi unbagaj de 60-65 kg care se puteaprinde cu ajutorul unor chingi.

Pascal avea de străbătut 2500 km(un traseu ceva mai scurt decât alromânului Avram Iancu ) în carestrăbătea două cursuri de apă şi zeceţări.

Pascal Rösler s-a dovedit un inter-locutor agreabil, care ne-a oferitinformaţii despre călătorie, locurilevizitate şi viitoarele puncte deoprire (Drobeta Tr. Severin şiCetate la poetul Mircea Dinescu ).

Se înoptase când ne-am luatrămas bun. Drumurile noastre sedespărţeau, Pascal pleca a doua zidimineaţă devreme pentru a-şi în-deplini misiunea, vecinul meurămânea mulţumit că avusese unmusafir special iar eu , mulţumit căreuşisem să obţin un interviu in-teresant (care se va publica ulterior ).

La data când va apare acest repor-taj, cei doi cutezători, românulAvram Iancu şi germanul PascalRösler, vor adăuga la palmaresul lor,aventura trăită de-alungul Dunării.

Andruşa R. Vătuiu: Andruşa R. Vătuiu: Recorduri dunăreneRecorduri dunărene

VESTEA 69

Eseu scris la cererea domnişoarei BiancaComan de M. Aflată la studii, viitor comisar depoliţie.

Cuvântul fără ghilimele are semanticăgenerică denigratoare, ce a făcut istorie, iden-tificând o anume etnie, de sorginte indiană,cu influenţe persane, bizantine şi slaviste.

Strămoşii lor erau în India, provincia Pon-jon, în bazinul verde al fluviului Gange. Istoriaconsemnează năvălirile sălbatice ale mongo-lilor începând cu veacul al optulea al Mileniu-lui I, continuând în veacurile următoare, aupătruns în India.Băştinaşii au fugit dincalea mongolilor înPakistan, Persia, în Im-periul Bizantin, unii s-au aşezat în Asia Mică,cei mai mulţi în Europa,în câteva ţări: Rusia,Spania, Franţa, Austria,Germania, Ungaria, Ser-bia, Grecia, Bulgaria,etc. În Anglia nu auavut acces până dupăanul 1642, când a avutloc Revoluţia Burgheză- Democratică (întâiadin Europa).

Interesează când şi cum au ajuns ţiganii înPrincipatele Române, în Ardeal şi în Banat.Datele istorice sunt irefutabile: au intratvenind din Răsărit şi din Sudul Dunării, auvenit în cete de nomazi, fiind obligaţi să ac-cepte situaţia de robi ai Domnitorului, aiboierilor şi ai mănăstirilor.

În Ţara Românească sunt semnalaţi în anii1365-1370, în Moldova sunt hrisoave domneşticare grăiesc de anul 1418. Au venit în ceteavând în fruntea lor un şef, un reprezentant,numit de ei "Bulibaşă". In viaţa cetelor de no-mazi indieni există epoca matriarhatului, fe-meile adunate într-un sfat hotărau cineanume le va fi bulibaşă, adică marele şef,craiul, conducătorul în faţa căruia se închinau.Desemnarea lui bulibaşa se făcea pe un singurcriteriu: era ales bulibaşă cel mai mare în cur,din motive de pudoare utilizau cuvântul "cur"şi pentru penis. Traducem conţinutullingvistic şi semantic al expresieiBULIBAŞA: "basa" vezi Dexul înseamnă "mare","bul",într-un dialect al limbii indiene înseamnă"cur". In argoul românesc există "a luat-o labulangeală !".

Foloseau "cur" şi pentru penis, nu foloseau"car sau cocar, morocar, morocal" din vecheaindiană pentru penis. Şi acest "car" a pătrunsîn argoul limbii române. Auzi adesea tineriizicînd "dăte-n carul meu". După decembrie1989 s-a schimbat această sintagmă în "Dă-te în puii mei", expresie folosită şi de uneleposturi de televiziune.

Dar, propun să revenim la pătrundereaţiganilor în Banat şi în Ardeal. Au pătruns dinSudul Dunării, odată cu colonizarea sârbilor(vezi Diploma lui Leopold 1789 - 1790) şi dinvest, din Ungaria, colonizaţi de Maria Terezia,care avea un amant, un bulibaşă, şef de taraf,cu care a dat naştere la un fecior, viitor crai.

Pe vremea împărătesei Maria Terezia,ţiganii erau folosiţi ca aurari, fierari,cărămidari, poştaşi, bucătari, grăjdari, per-sonal de serviciu în case (slugi), muzicanţi,etc.

Maria Terezia avea şi alte motive, unele desecuritate imperială, să faciliteze viaţaromilor, erau cei mai iscusiţi curieri în materiede spionaj. Ei circulau cu trăsurile din ţară înţară, fără oprelişti. Duceau şi aduceau laîmpărăţie mesaje cifrate în rochiile ţigăncilor(avea şi şase rochii pe ea o ţigancă) şi în locurideghizate sub coviltir, adesea în rudaperforată şi înfundată a trăsurii...

Regim blând, oarecum, au avut ţiganii şi înPrincipate. Erau legaţi de pământul stăpânuluica robi, stăpânul având asupra lor dreptul dea-i vinde, de a-i schimba la troc, de a-i juca lapoker sau în durac (joc de cărţi tipic rusesc).Vor fi liberi din robie abia după 1848, mai pre-cis în Regimul Domnitorului Al. Ioan Cuza,căruia ţiganii îi poartă o vie recunoştinţă.

Să explicăm lingvistic de unde numele de"ţigan" şi ce înseamnă acest cuvânt, în vre-mea de pionierat?! ". Ţiganii ajunşi în imperiulBizantin, stabiliţi în Grecia, aveau în fruntea

lor pe bulibaşa ATZIGKANOS! Acest nume prinafereză lingvistică şi modificări fonetice înpronunţe s-a ajuns la extensia "Ţiganos -Ţigan" -Bulibaşa cât şi ceata lui de sute depersoane erau murdari, zdrenţuroşi, nespălaţi,păduchioşi, leneşi şi umblau cu hoţii şiînşelăciuni, trăiau din ghicit (femeile), iarbărbaţii din muzică şi dans, pe acolo pe undetreceau. In general, lumea se ferea din calealor! Nu aveau plăcere să aibă contact cuaceastă etnie.

Zaiul despre ei şi apucăturile lor a străbătutveacurile, până în zilele de astăzi. Şi atuncilumea le-a spus "ţigani". Mamele speriaucopiii cu: "Vin ţiganii şi te bagă în straiţă" !

Vă rog să reţineţi: suntdouă popoare distincte,cu sorginte comună:Mama India, provinciaPONJON. De-a lungul isto-riei s-au dispersat în douăpopoare: "lăieţii" (de la"lae", nomazi) şi ţiganiivătraşi, stabiliţi în case,bordeie, sălaşe etc, S-aurupt din ceată în douăsituaţii: au fost excluşidin ceată (judecataţigănească) pentru nere-spectarea unor percepte,

norme de convieţuire etc, s-au desprins ei dinceată şi erau obligaţi să se prezinte la or-ganele statului pentru stabilitate, cei ieşiţidin ceată nu puteau peregrina solitar, erauhăituiţi de poliţie, jandarmerie, pedepsiţi.

Cei stabiliţi au uitat limba, s-au lepădat deportul strămoşesc, s-au adaptat condiţiilorde existenţă proprii ţării în care s-au stabilit.La noi, în Banat cel puţin în veacurile trecute,li se spuneau oficial: "români noi".

Acolo unde s-au stabilit au contribuit eco-nomic şi în special cultural la sporirea zestreinaţionale din ţara respectivă. Muzica a fostviaţa lor. Voi exemplifica: "Flamengoul" spanioleste creaţia ţiganilor spanioli, portul naţionalspaniol idem. Apoi, muzica şi dansul ungurescsunt creaţiile ţiganilor nomazi, stabiliţi în Un-garia. Priviţi unele dansuri ardeleneşti, la noi,la români, săriturile şi bătutul cizmei la tureacsunt de esenţă asiatică, sub influenţaţiganilor unguri.

Vorbind despre ţiganii români (reţineţisunt: ţigani nemţi, ţigani ruşi, ţigani bulgari,ţigani francezi, ţigani americani ec.) se împartîn mai multe categorii, funcţie de preocuparea

continuare în pagina 70

DESPRE "ŢIGANI..."

70 VESTEA70 VESTEA

urmare din pagina 69lor: căldărari, argintari, sau aurari, cărămidari,lingurari, fusari, lăutari etc. ultima categorie- ţigani de mătasă.

Revin: sunt două popoare: lăieţii şi caştolo.Ultima categorie se referă la ţiganii "fărălimbă" şi "fără port", aşa zişi "români noi".Aceştia din urmă sunt săraci, mai precistrăiesc din muncă, cum trăieşte mare partedin poporul român. Nu se ocupă cu furturi,înşelăciuni, mai ales cu cerşitul. Pentru lăieţi,cerşitul este o plăcută meserie. Lăieţii, fărăcarte de muncă, adesea analfabeţi, sunt mil-ionari, au maşini de lux, au vile şi salbe de aur.De unde?!

După decembrie 1989 le-a venit în ajutor"bulibaşa - preşedinte" Ion Iliescu. Pe vremealui Ceauşescu (am făcut parte din sistem) s-au confiscat tone de aur (salbe, cocoşei,napoleoni, bijuterii etc.) de la ţigani- lăieţi. Ili-escu a dispus să li se restituie aurul confis-cat. Am fost martor la Timişoara în localul unuilăiete - vizavi de "Schari Neny" când aurariicereau să li se restituie între 10-20-30-40-50kilograme de aur. Şi li s-a restituit. Altămăsură: după Decembrie 1989 au împânzitGermania cu pancarte şi cereau ajutoare, mo-tivând că sunt români care au suferit pe vre-mea lui Ceauşescu. Şi au primit. O tânărăţigancă din Timişoara, fiica unei cunoştinţe,a primit un kilogram de bijuterii de la un preotcatholic din Elveţia (oraşul Zurick). Aşa cărogu-vă nu confundaţi lăieţii cu românii noizişi "Caştalo".

Desigur, spaţiul fiind limitat, voi completaeseul cu ţigani vechi şi noi care au contribuitla sporirea zestrei culturale din PantheonulRomânesc. Aleatoriu amintesc:

- Ion Budai Deleanu şi Petru Maior - veri, cuînalte studii lingvistice şi teologice. (rudă cuion Maiorescu, tatăl lui Titu Maiorescu)

- Cezar Boliac - poet, revoluţionar de la 1848,adjunctul lui Nicu Bălăcescu.

- Anton Pann - poet, autorul melodiei de laImnul Naţional Român.

- Nichifor Crainic (Ion Dobre) - poet naţional,preot, ziarist, profesor.

- Mircea Dinescu, poet, azi moşier, prefăcutrevoluţionar la 1989.

- Nicolae Titulescu - fost ministru de ex-terne.

- Adrian Năstase - fost prim-ministru, pevremea lui Ion Iliescu.

- Nicolae Văcăroiu fost şef de guvern pe vre-mea lui Ion Iliescu.

- Victor Ciorbea pui de fierari din MunţiiŢebei.

- Ion Voicu - marele violinist şi fiul său Voicu

ministru secretar.- Maria Ciobanu, cântăreaţă, din neam de

lingurari, din Oltenia.- Maria Tănase, marea solistă, amanta lui

Constantin Brâncuşi, îndeplasările la Paris, agenta a spionajului

românesc. - Ioana Radu, cântăreaţă de romanţe

neegalată.- Mia Braia, artistă - sora sa.- Maria Lătăreţu - privighetoarea României.- Luţă Ioviţă - a adus întâia taragoată în

România.- Luca Novac, taragotist de neegalat. - Marcel Todor - acordeonist - omul

orchestră - fără pereche.- Adrian Pintea - actor de teatru şi cinema.- Adriana Trandafir - actriţă, superbă la pro-

priu şi figurat.- Mircea Lucescu - sportiv, cel mai mare

antrenor român din toatevremile.- Dobrin, fotbalist - marele fachir al fotbalu-

lui românesc.- Răducanu, Lăcătuş, Ilie Dumitrescu şi alţii

- fotbalişti în naţională.Închei cu Ion Iliescu, amintit mai inainte:

s-a născut prin 1930-1931 (?), mama sa-lăiaţă,femeie tânără, azurie, cu fuste creţe vindeamizilic în poarta de la "Nicolina" Iaşi. Pepoarta Atelierelor C.F.R. ieşea zi de zi un munci-tor în salopetă pătată de ulei. Azi cu un mizilic,mâine două. A rămas gravidă (...), Oacheşa i-apus pruncul în braţe.

Tatăl evreu l-a luat, l-a botezat după legeamozaică şi l-a dus la rude în Maramureş. Undughenar l-a crescut până la 14 ani!...Munci-torul amator de mizilic, difuzor de manifestecomuniste, a fost arestat şi a făcut puşcăriecu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Ion Iliescu a crescut în Maramureş până la14 ani la nişte rubedenii evrei, dughenari. Tatălsău un Ilievici, după 23 august 1944 ajungedeputat în Marea Adunare Naţională. Renunţăla un nou mandat, se mulţumeşte cu pensiaAVDA, pensie de fost deţinut politic, roagă cafiul său să fie ajutat să urmeze studii. Ion Ili-escu urmează Liceul în "Principatele Unite",liceu creat anume pentru copiii de ilegalişti,apoi Politehnica, specialitatea maşinihidraulice, este trimis la studii în UniuneaSovietică. Se împrieteneşte cu colegul MihailGorbaciov, se căsătoreşte cu o balerinăsovietică, gaspaja Nina, revine în ţară şi urcăpe scara politică. În final, devine omul political ruşilor, corect: al lui Gorbaciov !

După decembrie 1989 face în România ceeace face Gorbaciov în Uniunea Sovietică.

Priveşte spre Occident, aşa cum priveşte şiGorbaciov. Acesta, sprijinit, influenţat, deter-minat etc. de Raisa, soţia sa, în realitateRaschela (evreică) trădează UniuneaSovietică, pune umărul la lichidarea ei, îlpasează în faţă pe Boris Ielţin (evreu sadea),fost prim-secretar al PCUS Moscova. Seregizează, cu ştirea lor şi a altor trădători, unfals puci în vara lui 1991. Iliescu era pe fazăşi a făcut aceleaşi mişcări. Ion Iliescu şi PetreRoman, ambii evrei, pun la cale distrugereaeconomică a României, lichidarea uzinelor şiîntreprinderilor, distrug clasa muncitoare. înfinal, România pierde suveranitatea şiindependenţa, valori supreme, prin intrarea înNATO şi aderarea la Imperiul U.E. se realizează,ceea ce voise Hitler să realizeze, "O EUROPĂUNITĂ", condusă de Germania. Anglia a simţitbătaia lungă a Germaniei şi a ieşit din acestimperiu. Cine urmează? Acest imperiu în detri-mentul statelor mici, nu va supravieţui. Vapieri cum au pierit şi alte imperii. Durerea meaeste alta: România a fost şi este condusă deelemente ostile poporului roman. Oare aupierit bărbaţii români? Preşedintele esteneamţ, gurile rele din rândul şvabilor zic căeste ţigan neamţ. O fi ?! N-o fi ?!

Am umblat în Europa peste tot, reţineţifiecare popor îşi are ţiganii lui: sunt ţiganinemţi, ţigani elveţieni, ţigani ruşi, ţigani ("gi-tany") francezi, ţigani maghiari, sârbi, bulgarietc.etc.

Sunt semne după, care ţiganii, indiferentde neamul lor, pot fi identificaţi după câtevasemene "deghizate". Sunt ţigani blonzi. Dacăîntinde mâna (braţul şi antebraţul) apare opată neagră în cot. Este ţigan. Alt semn: aupărul creţ sau ondulat natural, ultimul semn:transpiră groaznic după cap. Aceasta în cazulbărbaţilor. (Priviţi-l pe Virgil Nemoianu dinAmerica. Părul şi configuraţia feţei-ţigăneasca)

Ţiganii au un semn clar: grupa de sângeeste BIII- sânge iute de artist. Ţiganii şi evreiipolitici şi nu numai politici, îşi ascund numeleşi adevărata identitate, înşelând poporulromân. Românii pot fi uşor manipulaţi. S-avăzut în decembrie 1989, s-a văzut la forţareademiterii primului-ministru Victor Ponta. Cevacomun la evrei şi ţigani: patima auruluiobţinut prin ghişeft (evrei) şi acte deînşelăciune la ţigani (laie).

Pentru unii şi pentru alţii: ALES BULES !

LOLO CAŞTALO

VESTEA 71VESTEA 71

Domnul publicist timişoreanLivius Petru Bercea publicăîn "Renaşterea bănăţeană"

(,,Paralela 45") (nr.8544 din 6 Martie20l8 ) un eseu despre ,,Marea Unire"în scrierile lui VIRGIL BIROU".Citez: ,,Marea Unire din 1918 n-atrezit interesul scriitorilor, rămânândmai mult subiect de presă. Totuşi, întrecei care amintesc, în diversecircumstanţe profesionale, de Unireadin 1918, se găseşte scriitorul VirgilBirou. El reprezintă, în contextul literarinterbelic, un factor catalizator pentrumişcarea literară din Banat, atât prinexemplul personal, cât şi prin activi-tatea de neobosit animator al vieţii lit-erare de aici. Unirea revine constant, înscrierile lui, atât prin implicaţiile saleculturale cât şi ca eveniment cu posi-bile reflexe literare " s.a.m.d. FALS!

Domnule Livius Petru Bercea, apre-ciez ca pe un factor pozitiv, dorinţadumneavoastră de-a vorbi de MareaUnire şi Virgil Birou. Acuzaţi scriitoriică nu s-au ocupat de această temă înperioada interbelică! Care scriitori,domnule Bercea? Unguri, nemţi, sârbi,evrei?! Care mişcare literară?Întrebările puse pe tapet vor să zică:dumneavoastră eludaţi adevărul dinneştiinţă de cauză, lipsă informare, etc.Problema literară în Banat în perioadainterbelică stă cu totul altfel. Motivezprin a vă informa că după Anul de foc1918, în Banat exista o mişcare literarăcu tradiţii: ungurească (1909 ) şigermană (înainte de Primul RăzboiMondial), aşa cum era şi una sâr-beasca. O mişcare literară româneascănu exista. Ea se înfiinţează abia în mai1933, în Grădina "Ciocârlia" dinCartierul Fabric, graţie unor modeste(necunoscute, ori mai puţin cunoscute) condeie: M.Ar.Dan (profesor uni-versitar, epigramist), colonel PoianăNăsturaş (autorul unor volume depoezii), Gh. Atanasiu, director laŞcoala de Surdo-Muţi, Romul Fabian(preot, prozator), C. Miu-Lerca

(ziarist, poet) şi Grigore Popiţi. (lo-cotenent , cu un modest volumaş deversuri ,, Cântece din fluier ").

Virgil Birou nu a participat la consti-tuirea mişcării literare romaneşti ,,Al-tarul Cărţii" din Banat, cum n-auparticipat Ion Stoia-Udrea şi RomulLadea .

Aceşti trei corifei vor însemna un,,ceva” deosebit în plan cultural, cevamai târziu, în perioada războiului şidupă ultimul război mondial.

Scriitorul Virgil Birou nu a fost uncatalizator cultural în perioadainterbelică, el abia debutează în re-vista ,,Vrerea” (1932), la insistenţeleamicului său, editorul şi poetul, şitraducătorul ION STOIA-UDREA.

Domnule Bercea, rogu-vă reţineţi:catalizator cultural în perioadainterbelică în Timişoara a fost unnume care trebuie notat cu majusculeîn Cartea Neamului Românesc: IONSTOIA-UDREA, cu sorginte în Gre-oni , Caraş, fiu de ţărani, amicul a douănume cu rezonanţă istorică: Vasile Pâr-van, şi Gherghinescu-Vania, cu primula trudit pe un şantier de arheologie, cual doilea a fost coleg de internat peSfinţii Voievozi, în Bucureşti.

Scriitorul Ion Stoia-Udrea editeazăîn 1932 revista de cultură ,,Vrerea” înjurul căreia coagulează forţelescriitoriceşti de stânga: maghiari, evrei,români şi italieni, debutează tineri scri-itori, aşa cum am spus, pe Virgil Birou,dar şi pe Petru Vintilă şi pe NicolaeMărgeanu (Niky Marghetici, evreumaghiarizat).

Publică în paginile revistei sale arti-cole, eseuri, proze şi poezie, creaţiiprotestatare social-politic, împotrivafascizării ţării şi împotriva rasismuluiamerican. Publică poemul ,,Horea” deCotruş, autor proscris, opera fiindprotestatară faţă de orânduialaburghezo-moşierească din vremea sa.S-a sesizat Siguranţa Statului şi a între-prins măsuri de pergheziţie, s-aîmpiedicat publicarea poemului ,,Cân-tecul Uzinei” de Stoia-Udrea, care

damna starea precară sub toate as-pectele a muncitorilor reşiţeni. În celedin urmă a fost suspendată apariţia re-vistei ,,Vrerea”.

Totuşi, a rămas în activitate editura,,Vrerea”, cu aceeaşi scriitori, editură ceva publica în premieră poezia negriloramericani, în traducerea neobosituluicărturar ION STOIA-UDREA. Ulte-rior va apare şi un volum de versuri alepoetului german (evreu) Ernst Toller.

Nu mai amintesc alte opere semnatede Udrea, precum ,,Veacul de foc” şi,,Răscoala ţăranilor din Banat”, 1937-1939 şi alte activităţi demne de numeleautorului. Ion Stoia Udrea a fostmembru în Comitetul Antifascistdin Timişoara

*Numele de Virgil Birou în mişcarea

literară românească este inclus abia la28 iunie 1936, când devine membru alAsociaţiei Scriitorilor Români dinBanat. Aprecieri la unison primeşte cuocazia editării cărţii de reportaje,,Oamnei şi locuri din Caraş” (1940,Editura Astra, Timişoara), apoi cu ro-manul ,,Lume fără cer” (Ed.FundaţiileRegale, Bucureşti, 1947).

Reiau ideea dumneavoastră ,,VirgilBirou – catalizator cultural!”. Nu esteinterbelic (1918-1939), ci este un fab-ulos catalizator odată ce a fost in-vestit cu calitatea de preşedinte alasociaţiei Scriitorilor Romani dinBanat (1941-1947).

Virgil Birou organizează ,,SăptămînaArtelor Bănăţene” în Bucureşti (SalaDalles) în perioda 1-7 martie 1943, oorganizează cu ajutorul afectiv şi efec-tiv al ziaristului Petre Nemoianu,preşedintele ,,Cercului Bănăţenilor dinBucureşti”. Nemoianu era băştinaş dinPetrilova de Caraş fiind naşul celor doiNemoieni (Alexandru şi Virgil) dinAmerica. Această ,,Săptămâna…” adus la Bucureşti artele din Banat (pic-tura, sculptura şi cartea scrisă şi editatăîn Banat) făcându-le cunoscute din-colo de fruntarele Banatului. S-a scris

continuare în pagina 72

SCRISOARE DESCHISĂDOMNULUI LIVIUS PETRU BERCEA, PUBLICISTDOMNULUI LIVIUS PETRU BERCEA, PUBLICIST

72 VESTEA72 VESTEA

Societăţile cul-tural-patrioticemai jos sub-

scrise, aflând de pretenţiilemascate ale Ungariei expri-mate prin liderii celor treiformaţiuni politicemaghiare din România înrecenta întrunire din 8 ian-uarie a.c. de la Cluj-Napoca,au luat notă de tonul inso-lent al acestora de apretinde autonomii detoate tipurile, total ilegaleşi neconstituţionale pe ter-itoriul ţării noastre.Pretenţiile Ungariei sunt unafront adus României laCentenarul Marii Uniri de la1 Decembrie 1918. Ungariatrebuie să militeze pentrubunele relaţii româno-un-gare, iar dacă este vorba descuze, în primul rând tre-buie ca premierul saupreşedintele acestei ţărisă-şi ceară scuze pentrutoate spânzurătorile ce le-au făcut nobilii maghiari înTransilvania contraromânilor din Evul Mediu -

şi astăzi, Transilvania e plină de toponime Acăstăul/Căstăul Mare, re-spectiv Mic -, să-şi ceară scuze pentru că aceşti nobili au ţinut printiranie poporul român înafara vieţii constituţionale a ţării secole larând, să-şi ceară scuze pentru spânzurătorile ridicate de insurgenţiimaghiari intoleranţi în Transilvania la 1848-1849 - spre uimirea lumiicivilizate -, intoleranţă care a dus la mii de victime nevinovate printreromânii transilvăneni, să-şi ceară scuze şi pentru toate atrocităţilefăcute de maghiari din Ungaria şi autohtoni contra românilor şievreilor în anii Dictatului de la Viena 1940-1944. Ar fi un gest aşteptatdin partea statului ungar. Insolenţa de a bruia celebrarea de cătreRomânia a Centenarului Marii Uniri este un gest profund neamical şineavenit. Marele act istoric de la 1 Decembrie 1918, făurit de naţiunearomână în frunte cu o pleiadă de străluciţi oameni de stat români, unact de mare dreptate istorică, nu poate fi nicidecum discreditat desuflete mărunte şi iresponsabile, din oricare parte a lumii ar veni.

Cerem instituţiior fundamentale ale statului român să sepoziţioneze ferm faţă de astfel de atacuri la adresa integrităţii statuluiromân şi să aplice prevederile Constituţiei şi ale legilor în vigoare.Solicităm statului român să ia o atitudine fermă împotriva gestuluiprovocator şi agresiv făcut la adresa României în noaptea de 12 spre

13 ianuarie 2018 de către extremiştii unguri din „Mişcarea celor 64de Comitate" din Ungaria, care au acoperit emblema AmbasadeiRomâniei de la Budapesta cu însemnul aşa-zisului steag secuiesc,fără ca autorităţile ungare să ofere protecţie ambasadei noastre.

Apelăm, totodată, la conducerea statului ungar să se rezume pentrutotdeauna cu viaţa de stat în limitele spaţiului său etnic teritorial şisă întreprindă urgent demersuri concrete pentru instituţionalizarearespectului reciproc româno-ungar printre cetăţenii Ungariei şi să numai incite pe cetăţenii români de etnie maghiară contra legilor şiConstituţiei României.

Cluj-Napoca, 15 ianuarie 2018.Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu" din RomâniaFederaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria

1940-1945"Asociaţia Teritorială a Românilor Persecutaţi, Refugiaţi, Deportaţi

şi Expulzaţi din Motive EtniceSocietatea „Virtus Romana Rediviva" Cluj-NapocaSocietatea Culturală Pro Maramureş „Dragoş Vodă" Uniunea „Vatra Românească" Cluj

urmare din pagina 71şi s-a publicat mult pe aceastătemă.

Nu pricep un lucru esenţial înceea ce priveşte activitatea luiVirgil Birou din vremea cât el afost Preşedintele Camerei deMuncă din Timişoara?! Un bunromân, un strălucit bănăţeanarată ce fapte măreţe şi umane aprestat Virgil Birou, precum: adeschis şcoli de ucenici, a deschiscantine pentru muncitorii dinArad, Timişoara, Anina şi Sev-erin. A trecut dincolo de graniţaBanatului, preţuind munci-torimea română în pofidamagnaţilor unguri, evrei şi nemţi,care până în 1918 nu a emisautorizaţii pentru ateliere demanufactură în contul românilor.De ce aţi eludat realitatea?! Ebine să avem şira spinării dreaptănu în formă de S mare(flambată).

Mă bucură faptul că amintiţi desemicentenarul morţii lui VirgilBirou, sunteţi invitatul acestuieveniment în 18 mai 2018, cândse va lansa şi cartea ,,TRIFOIULCĂRĂŞEAN”.

N.D. PETNICEANU

Comunicat

L aŢeb eaŞtefan SILVA

Unde tulnicul trezeşte, Dorul greu de neam şi ţară. Şi gorunul înfloreşte, Cu scântei la inimioară.

Unde clopotul când bate, Se adună tot românul, De prin munţi, şi văi, şi ape, Ca să scuture gorunul.

Unde muntele vorbeşte, Către Dunărea albastră, Unde se grăiesc istorii, Despre pătimirea noastră.

Unde flamura întreabă, Cine-i prieten cu românul ? În afar* de Marea Neagră, Oare mai avem vreo unul?

Unde fraţi de-acelaşi cuget, Vin în zi de sărbătoare, Tricolor purtând în suflet, Tricolor la cingătoare.

Unde muntele priveşte, Către fraţii noştri care, Nu suportă româneşte, Şi vor piatră de hotare.

Unde-auzi cântând cavalul, De răsună peste munte, Şi ridică tot Ardealul, Craiul Munţilor în frunte.

Unde pasărea şopteşte, Când se tulbură în zare, Şi vreun vifor ne pândeşte, Să ne smulgă din picioare.

Unde fluierul doineşte, Doina tristă transilvană, La români le aminteşte, Transilvania orfană

Acolo lancu trăieşte, Şi adună tot românul Care simte româneşte, Ca să scuture gorunul.

Acolo lancu trăieşte, Într-un astru transilvan, Ce veghează şi păzeşte, Dreptul nostru de bănăţan

VESTEA 73VESTEA 73

Comuna Plugova are un trecut mult mai vechidecât anul 1439, data la care estemenţionată pentru prima oară în docu-

mente. În acest loc a existat un castru roman –Praetorium. Înconjurat de o așezare, acesta erasituat la egală distanţă între Plugova și Mehadia.Ruinele antice au iscat controverse (1). Fr. Pestuafirma că vestigiile castrului se aflau „afară dinMehadia către Plugova”, în timp ce T. Ortvay pre-ciza că „Praetorium egal Plugova”. De aceeașipărere este și Al. Borza (2).Materialul arheologic găsit la Plugova a întăritconvingerea plasării castrului aici : un inel debronz din secolul trei e.n., ceramică romană, optmonede de bronz (3). Săpăturile arheologice auscos la suprafaţă cărămizi cu peceţile legiunii acincea Macedonica, cohors a treia Dalmatarum ;istoricul Mihail Macrea a descoperit la Plugovaştampile ale ale cohortei a opta Praetorum.Castrul (urmele sale) se află la circa trei kilometride capătul satului Mehadia și la circa doi kilo-metri de Plugova, pe partea stângă a șoselei, înluncă, la sud de valea Bolvașniţei și la est de valeaBelarecăi. Localnicii numesc acest loc „Zidina”. Interesant este că în contextul vieţii romane, au-tohtonii daci nu au rămas marginali. Proba o con-stituie o cască romană ; se poate presupune căpopulaţia locală a intrat pe făgașul romanizăriipăstrându-și elementele caracteristice ale cul-turii sale materiale.Se pare că așezarea și castrul au fost populateîncepând din secolul al doilea și până în a douajumătate a secolului al patrulea, monede romaneși un capac cu imagini incizate.Sistemul roman s-a impus în zonă prin organizareamilitară, dar și prin administraţie și un noile formede structurare socială. Acestea au stabilizat zona,fapt ce a influenţat dezvoltarea ulterioară aţinutului.

(1) C. Daicoviciu, I. Miloia în An. B3 1930, p. 18I. Christescu în „Istoria militară”, p. 22I. Berciu în „Revue de Transylvanie” nr. 10/1944, p. 135L. Mărchitan în „Banatul în lumina arheologiei”,vol. 2, 1980, p. 46-47

(2) În „Banatul în timpul romanilor”, Timiș 1943,p. 73-75(3) A. Cucu în An. B3 1930, p. 131(4) M. Macrea, N. Gudea, I. Moţu – „Praetorium -castrul și așezarea romană de la Mehadia”, Ed.Academiei Române, 1993(Material sosit pe adresa redacţiei de la dl. TituPervulescu din Plugova)

Castrul roman PRAETORIUM , astăzi poate foarte greu fi localizat, fiind acoperit de vegetaţie deasă,terenul este proprietate privată.

ÎN TIMIŞ EXISTĂ UN SINGUR ORAŞ: LUGOJUL?!

Fac apel la cei abonaţi la "Renaşterea bănăţeană",săptămână de săptămânăexistă una, două pagini cu ilustrate despre primăria Lugoj şi despre domnulprimar, inginer BOLDEA! Frumos! Minunat! întrebare retorică :în Timişexistă un singur oraş - LUGOJUL?! Cititorul anonim nu a citit un rând ani dezile despre celelalte oraşe din Timiş :Făget, Sânnicolaul - Mare, Deta, Jimbolia,Recaş, Ciacova ultimele două localităţi sunt oraşe relativ-noi! Oare de ceaceastă discriminare?! Oare de ce această descalificare? Oare de ce aceastălimitare şi incapacitate profesională?! Poate că totuşi pe unele paliere profe-sionale sunt unele discrepanţe motivate, precum: celelalte localităţi, impor-tante economic şi cultural, nu au un corespondent, un redactor de performanţă(sic) de talia domnului Nistorescu?! Ori primarii din celelalte localităţi nucotizează sau nu sunt la zi cu cotizaţia urbanistică?! Şi ultima întrebare: cebeneficii încasează domnul ziarist Nistorescu? Ce procent are, dacă are, dom-nul director Vartiade?! Dar redactorul-şef, unul căruia i se opresc cocoloş ver-

bele în gât?! Am pus şinoi întrebări motivate,deşi nu locuim în Timişsuntem cu miile abonaţila "Renaşterea bănăţeană".

D o m n i l o rpseudoziarişti: neinteresează şi pe noi nişteanchete urbanistice dinoraşele bănăţene: Orşova,Herculane, Caransebeş, şinu în ultimul rând Reciţa,

unde cu ani în urmă a dispărut celebra Casă Muncitorească, zidită pe timpulburgheziei pe banii muncitorilor şi nu al veniturilor în Banat, unde s-au aciuitşi au ocupat posturi decizionale în artă, cultură şi mai abitir în presă, iericomunistă, azi postdecembristă, lipsită de orizont şi lumină. (Lae Carabină)

74 VESTEA74 VESTEA

A MURIT PANTERA FOTBALULUI ROMÂNESC !

I O N V O I N ESCU(1929-2018)

Aşa a fost popularizat în presa sportivă internaţionala IONVOINESCU ,portarul reprezentativei naţionale olimpice românela Olimpiada de la Helsinki , în iunie 1952 .Naţionala olimpică de fotbal română, în fond naţionala pro-priu-zisă de fotbal, a participat la Olimpiada de la Helsinki,unde participaseră puternicele naţionale ale Franţei, Angliei,Italiei , Spaniei , Suediei şi Ungariei.Ultimul meci fusese confruntare dintre reprezentativeleRomâniei şi Ungariei. Scor final: 2-l pentru unguri, zero la zerola pauză. Greu, nespus de greu învinsese Ungaria! Portarul IonVoinescu apărase şut după şut din apropiere şi de la distanţătras de Ferenc Puskás, Hidegkuti, Czibor, Kocsis, cap de aur, nuputuseră face ceva în prima repriză!

După acest meci, portarul echipei de fotbal române, ION VOINESCU, fusese notificat, la unison, de presa sportivă internaţională celmai bun portar din lume! Josif Peciovschi, centrul înaintaş din echipa română fusese selecţionat în echipa lumii, cum selecţionat fuseseşi portarul ION VOINESCU, "pantera română!". În memoria marelui sportiv dispărut, în martie 2018, redau cele două formaţii ce aujucat finala pe stadionul olimpic din Helsinki:Echipa maghiară : Mihály Lantos, Ferenc Puskás, Gyula Grosics, Gyula Lóránt, Jenő Buzánszky, Nándor Hidegkuti, Sándor Kocsis, József Za-kariás, Zoltán Czibor, József Bozsik, László Budai.Echipa română: ION VOINESCU, Zavoda II, Iosif Kovacs, Farmati, Calinoiu, Serfőző, Paraschiva, Iordache, Ozon, Suru şi Iosif Petschovschi.Naţională romană a fost constituită pe scheletul echipei de fotbal a a CASEI GENERALE A ARMATEI (C.C.A.). Jucătorii erau militari întermen. Ofiţer cu gradul de căpitan era Iosif Petchovschi, recrutat personal de generalul Corneliu Mănescu, comandantul CASEI ARMATE,viitorul ministru de externe, amicul lui Gheorghe Gheorghiu -Dej ; Mănescu fusese , ca student ,în Bucureşti, liderul Tineretului ComunistRomân , înainte de 23 August 1944.Meciul de fotbal cu echipa maghiară fusese extrem de greu. După olimpiadă, echipa de fotbal maghiară învinsese într-o "dublă" echipanaţional[ a Angliei (6-3 la Londra şi 6-1 ,1a Budapesta) ,iar în 1954, la ,,mondiale", echipa maghiară jucase finală cu naţională GermanieiFederale, care o pierduse cu 2 la 1 , cu toate că în optimi Ungaria surclasase Germania cu 8 la_ 3 ! În finală „după pauză, nemţii auintrodus în echipă două rezerve necunoscute de unguri : fraţii Fritz şi Ortman Walter, care înscrisese într-un un-doi golul victoriei.Erau originari din Lugoj.După 50 de ani, în 2004, în presa sportivă apăruse o ştire de luare aminte! La pauză meciului, medicul echipei germane injectat a cu,,ceva" jucătorii echipei germane. În plus, situaţia grea pentru unguri:Ferenk Puskas, un Pelle maghiar al fotbalului internaţional jucaseaccidentat. Puskas îşi va încheia activitatea sportivă ca mare jucător în echipa Real Madrid.În Ungaria, stadionul naţional din Budapesta se numeşte FERENCZ PUSKAS. Pe când la noi se va numi un stadion cu numele celebruluiION VOINESCU?! I s-ar putea dedica şi o stea pe Aleea Celebrităţilor

... Domule Voinescu ! Fanii fotbalului nu te vor uita în vecii- vecilor! Adio, Maestre!

N.D.PETNICEANU

A MURIT DENISA - CÂNTĂREAŢA DE MANELE!

Este regretabil când moare un om cuvinte de laudă, depomenire şi iertare! Datina străbună prevede: trei zile,de la îngropăciune! Apoi, la şase luni, la anul şi la şapteani! Aşa grăieşte tradiţia !S-a nesocotit tradiţia! Vreme de două săptămâni pos-turile de televiziune din România (naţionale şi mai abitirprivate)i-au pomenit moartea, rudele, averea etc. Oarede ce încălcaţi, proştilor, tradiţia românească?! Cu cât v-au uns maneliştii?! Altă explicaţie nu există!E trist şi dureros! Au murit vedete naţionale ale sceneiromâneşti: Ilarion Ciobanu, Jean Constantin, OvidiuIuliu Moldovan, Adrian Pintea, Iurie Darie, Radu Beli-gan şi alţii. A trecut la cele veşnice scriitorul AugustinBuzura, autorul "Feţeler tăcerii" (din vechiul regim ) şinu s-a făcut atâta tam-tam şi atâta zarvă, aşa cum s-aufăcut în cazul unei modeste cântăreţe de manele, de caremarele public nici nu auzise!Aceasta dovedeşte o dată în plus că avem promovate per-soane incompetente şi lipsite de sentimente româneşti,promovate în posturi înalţe în mass-media, cedenaturează adevărul artistic şi nu numai... Desigur, nuse face nimic gratuit, se comit acte antiromâneşti subprivirea unor dregători (miniştri puşi să promoveze liniadreaptă şi nu curba curbatorilor!

Lae Carabină

VESTEA 75VESTEA 75

1. A TRECUT UN VEAC DE LA NAŞTEREAPREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU

Da, în 26 ianuarie 1918 s-a născut NicolaeCeauşescu în satul Scorniceşti , din părinţiţărani săraci. A fost ucenic, a fost calfă la unpantofar, a făcut parte din Uniunea Tineretului

Comunist, a fost arestat şi întemniţat pentrudifuzarea de manifeste comuniste prin care sedemasca explorarea muncitorilor de cătreburghezia-moşierimea română, a făcut ani depuşcărie la Doftana, La Caransebeş, unde l-acunoscut pe liderul comuniştilor români, Gheo-rghe Gheorghiu-Dej, cel ce ridicase la luptă pen-tru pâine ceferimea bucureşteană.

După moartea lui Dej a ajuns prim - secretarulPartidului Comunist Român, apoi preşedinteleRepublicii Populare Române, viitoarea RomânieSocialistă. A construit fabrici, uzine, hidrocen-trale, oraşe, case de cultură, staţiuni balneo-climaterice, a lichidat datoriile externe de 20(două zeci)de miliarde dolari.

A refuzat "clauza naţiunii favorizate" dată deamericani pentru a apăra suveranitatea şiindependenţa ţării, a întors spatele la ruşi şi laamericani. Marile Puterii au colportat şi aupregătit detronarea şi moartea sa. Străinii s-au folosit de cozile de topor, de marea coadănumită ION ILIESCU. A fost judecat şi împuşcatîn ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989.

Noua Putere a distrus România. A lichidatpeste şapte mii de fabrici şi uzine, construitede comuniştii români, a lichidat agricultura prinprim-ministrul evreu Petre Roman, tineriiromâni, circa trei milioane, au ajuns spălători,măturători, hamali în Occident, iar tinerele feteau ajuns dame de consum pentru acelaşi "lumi-nos " Occident.

Românii, de la mic la mare, cei ce au trăitpână în Decembrie 1989 au ajuns să-l regretepe Ceauşescu!

Va ajunge vremea, poate în veacul acesta,

sigur în viitor, românii vor căuta străzi şiinstituţii să-i dea numele eroului naţionalNICOLAE CEAUŞESCU.

Întrebare nevinovată: Pe când un procespolitic pentru Nicolae Ceauşescu şi trădătoriisăi?! Cele şapte capete de acuzare care l-au dusla moarte nici unul nu s-a adeverit, toate au fostmăsluite de trădătorii interni şi externi! Proba-bil acest deziderat l-a dus la mustrareaconştiinţei pe judecătorul colonel GICĂ POPAcare s-a împuşcat, îndată (01.03.1990). Cândse vor împuşca ceilalţi: Ion Iliescu, VoikanRoman, poetul Dinescu, ajuns din ţigan deSlobozia moşier după Decembrie 1989?! A făcutneamul ţigănesc de ruşine! Gică Popa a fost ier-tat de"ţiganiada" lui Ion Budai-Deleanu ...

-x-

2. Neam de evrei a fost şi fostul regeMihai, prăpădit la 96 ani… Andreea Esca a trans-mis o ştire falsă la Proteve, a zis că Vodă Mihaia fost ctitorul Catedralei din Timişoara. Puteaoare un puşti de 14-15 ani să fie ctitorul unuimonument creştin cum este CatedralaOrtodoxă din Timişoara?! Nici Vorbă! Adevărultrebuie sa rămână în picioare, nu să-l ridicămîn slăvi pe cel care l-a trădat pe Antonescu şi,

trădându-l pe el, a trădat şi poporul român.Atenţie la realitate: proiectul pentru Catedralăs-a împlinit in anii 1934-1935, data când s-asorocit si sponsorul, ca să nu zicem ctitor.

Finanţatorul Catedralei a fost PrimăriaMunicipală din Timişoara, delegat (în fond celcare s-a oferit…) a fost regretatul avocat

NICOLAE TABLE, român get-beget, ortodox dintată -n fiu. Secretarul general a acesteiinstituţii din oraşul de pe Bega.

Construcţia Catedralei a început în anul1936. În timpul războiului s-a oprit construcţiadin cauza lipsei de fonduri, fondurile mergândla război. Lucrările au fost reluate la finelerăzboiului, de data aceasta, sponsor a fost Gu-vernul României, prin dr. Petru Groza.

Ultimele finisări, octombrie 1946. La inaugu-rare a fost prezent dr. Petru Groza, care l-a in-vitat (invitat de onoare) pe regele Mihai.

Întregul dosar al construcţiei Catedralei afost primit cadou de scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu de la secretarul general NicolaeTale din Timişoara, str.Enescu 6. La rândul său,a predat dosarul, destul de voluminos, domnuluiprof.univ.dr. VASILE DUDAŞ, cercetător la MuzeulBanatului, în ideea de conservare. Relaţii supli-mentare la dr. Vasile Fudas (pensionar)Timişoara, tel 0731403481 (Traian Vuia 17).

Dr. Petru Groza avea afinităţi faţă de Banatsi bănăţeni. Junise în Coştei de Lugoj, unde tatălsău fusese preot greco-catolic. Dr. Groza avus-ese în Timişoara două-trei amante, cu una aavut o fiică, viitoarea doamnă Proşteanu.

-x-

3. Scriitorul Titus suciu s-a supărat,,foc şi pară” pe articolul (însemnare) pub-licat în ,,Vestea” despre Simona Halep, sem-nat de Lae Carabină. Simona refuzase, subfalse pretexte, să participe la Olimpiada dela Rio… Carabină ar fi voit s-o vadă pe Si-mona învingătoare şi învelită în tricolorulromânesc. De-ale naţionalismului de bunaugur…Ultima ştire primită de la Cluj, de lacolegul nostru, este lipsa de participare aSimonei Halep la întrecerea de tenis

româno-canadiană. Simona a lăsat greul peumerii colegelor ei. Probabil trăia speranţacă acestea vor fi învinse. Dimpotrivă,

continuare în pagina 76

P O L I TO L O G U L TO M A O ST R I Ş A S E S I Z AT R E DA C Ţ I A :P O L I TO L O G U L TO M A O ST R I Ş A S E S I Z AT R E DA C Ţ I A :

76 VESTEA76 VESTEA

urmare din pagina 75cele două fete au fost victorioase…

Acestea nu au primit nici o decoraţie!...Aceeaşi ştire semnalează faptul că Simona

Halep nu a jucat tenis la Cluj, dar s-a dus, ulte-rior, la câteva zile, în Qatar şi a jucat! Adevărule următor: La Cluj canci lovele! La Qatar, banigârlă! Tineretul de astăzi a ajuns robul dolar-ilor…habar nu au de tricolorul românesc.

Ne întrebăm: pe ce s-a bazat primăriţa capi-talei, fosta jurnalistă, Firea, de-a făcut-o pe Si-mona Halep cetăţean de onoare aBucureştiului?! Prea multă tămâie la uşaromânului cocoţat la Putere! Ruşine!...

-x-

4. Vova Putin, preşedintele Rusieicandidează la un nou mandat.

Fanii filoruşi din românia se bucură. Prinrealegerea lui Vova Putin la cârma Rusiei seasigura un echilibru între Marile Puteriprivind destinul păcii. Războinicii americaniînghit găluşca. În ce scop au împânzit Eu-ropa cu baze militare, mai nou bazele mil-itare cu gurile de foc spre Moscova? Nu maivrem ca românii, copiii şi nepoţii noştri, săfie carne de tun…

Uniunea Europeană deocamdată este unimperiu economic, în cap cu Germania, într-un viitor apropiat va fi un Imperiu militar cuaceeaşi Germanie în frunte… Hitler a voit oGermanie Unită prin foc şi sabie, a dat greş,cum a dat şi Napoleon şi, VNIMANIE! Vor dagreş toţi cei ce vor cuteza să pună piciorulpe pământ rusesc fără voia Kremlinului…Merkl (evreica din fosta DDR…) calculeazăsă ocupe Rusia pe cale paşnică, princomerţ, firme germane, eventualcumpărarea de pământ rusesc, cum aucumpărat austriecii şi ungurii 40 la sută dinpământul românesc din Banat şi Ardeal!...Americanii visează Siberia cu patrimoniul eieconomic, militar şi cultural incomensura-bil! Cât va fi Putin la Putere, Niet! …

Domnii de peste Ocean speră să ajungă laPutere un al doilea Elţin (evreu sadea), caresă vândă Siberia pe o valiză de dolari! Ciortvas pereod!

-x-5. Ultimul slogan al poliţiei ameri-

cane: ,,UCIDEM DOAR NEGRI”. Reproducem,fără comentarii, mesajul:

''Ucidem doar negri"Un poliţist american îşi pierde locul de

muncădupa afirmaţii rasisteUn ofiţer de poliţie din statul american

Georgia, ameninţat cu demiterea după ce afost filmat în timp te făcea comentarii ra-siste, a anunţat că demisionează, a infor-mat ieri presa locală. Imagini video îl aratăpe locotenentul Greg Abbott spunându-i

unei femei speriate, aşezată într-o maşinăoprită, că nu are de ce să se îngrijoreze,pentru că "noi ucidem doar negri". Atuncicând ea a fost autorizată să-şi ia telefonulmobil, femeia i-a explicat că-i este frică să-şi mişte braţele pentru a-l lua, deoarece avăzut "mult prea multe filme video cupoliţişti". "Dar nu sunteţi negresă", i-arăspuns Abbott în acest video, filmat în iulie2016 cu camera sa de filmat, "nu uitaţi, noiucidem doar negri". Imaginile video, a cărorfilmare coincide cu o perioadă de tensiunirasiale în special după decesul lui PhilandoCastile, un bărbat de culoare ucis în maşinasa de către poliţie sub ochii prietenei sale,au fost difuzate săptămâna aceasta de unpost local de televiziune care înaintase ocerere pentru deschiderea arhivelor. MikeRegister, responsabil al poliţiei comitatuluiCobb de lângă Atlanta, zona unde a avut iocincidentul, a declarat joi în faţa jurnaliştilorcă ofiţerul va fi demis din poliţie, pentru că"aici chiar nu este loc pentru astfel de co-mentarii în aplicarea legii".

Halal democraţie! Luther King serăsuceşte în mormânt!

-x-

6. Vineri, 2 martie 2018, ora (circa)patru după amiaza, a încetat să mai bată inima

artistei MARIA TUDOR, solista RadioteleviziuniiRomâne. Cântăreaţa Maria Tudor a adus înBanat primele cântece moţeşti. A cânta pescena cântecului popular românesc din Meha-dia, în câteva rânduri. Ultima oară a fostprezentă, împreună cu soţul ei, taragotistulLUCA NOVAC, la nunta feciorului ingineruluiVasile MUICĂ din Valea Bolvaşniţa. Maria Tudor,ne este dor de dumneata. Te-ai urcat într-o steaa cântecului românesc, sperăm să te auzimmereu cântând:

,, Când vini Bade de la Deva,Sa-mi aduci şi mie ceva!...”

-x-

7. Societatea Literar-Artistică ,,SorinTitel” din Banat, deşi şi-a mutat reşedinţa în co-muna Mehadia (Caraş Severin), n-a încetat o clipăactivitatea. Numărul actelor culturale au sporitde la an la an, graţie unui om: primarul Iancu Pan-duru.

S-au montat plăci comemorative (Grigore Ioan,Coriolan Buracu, Nicolae Mărgeanu, Ion Băcilă,Ion Florian Panduru (trei plăci), ziarul ,,Grănicerul”,Fanfara din Valea Bolvaşniţa, Bibliotecii ,,Daria”din Mehadia şi revistelor ,,Eminescu” şi ,,IcoaneBănăţene”; s-au ridicat monumente (Eroilor, fu-nerare-celor morţi la ,,Potop” şi haiducului PătruMantu, Monumentul Ion Cornianu, etc.).

S-au editat ziare şi cărţi, au avut loc sim-pozioane, şezători şi întâlniri literare, etc., etc. Înconsecinţă, numărul aderenţilor şi simpatizanţilorSocietăţii noastre a sporit cu nume valoroase:profesoarele Ionela Domilescu şi Iohana Zimbran,ing. Constantin Vlaicu, dr. Dănilă Surulescu, edu-catoarea Chivuţa Mihan din Valea Bolvaşniţa, av-ocat Ion Ionescu, prof.dr. Iulian Lalescu, preot

continuare în pagina 73

VESTEA 77VESTEA 77

urmare din pagina 76Lazăr Suciu, din Bolvaşniţa.

Ultima adeziune este a profesoarei MariaGherguţa din Caransebeş, profesoară de română laŞcoala Gimnazială din Slatina Timiş (Caraş Severin).

Colegii enumeraţi mai sus sunt valoroşi colabo-ratori ai gazetelor noastre: ,,Vestea” şi ,,Muntele”.Lacrimi de bucurie pentru Banat şi bănăţeni.

-x-

8. N.D. PETNICEANU apare pe ,,piaţaliterară” cu două cărţi, proaspăt ieşite de subtipar: ,,Altarul Cărţii” (volumul II) – prima mişcareliterară românească din Banat (Editura Mirton,Timişoara, 2017) şi ,,Zariştea din uliţa copilăriei”

(monografie a satului Petnic), carte de autor, cuincursiuni culturale în istoria satului şi a

României, a învăţământului, a religiei, a luptelorpentru limba românească, pentru identitate învremea dualismului austro-ungar. Sunt sute defotografii de epocă, cu imaginile uneltelorarhaice din casa petniceanului. Cărţile se pot co-manda la telefoanele: 0255-523204 şi0749495972 – Cărţile se pot livra prin poştă curamburs. Succes!

Pagini realizate de ŞTEFAN MĂGRIN

PAMFLET

După După ce a plecat la celeveșnice, la vârsta de 92 de ani,bătrâna Anna Antoinette Françoise

Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma,înmormântată la Curtea de Argeș în 13 august2016, zi de doliu naţional în România pentru ocetăţeană străină, cu statut internaţional, aurmat parastasul din 20 august la care nu a par-ticipat nimeni din partea familiei poreclite re-gale, dar nici dintre așa-zișii monarhiști. Oasemenea situaţie nu a mai existat în BisericaOrtodoxă și Biserica Catolică din România! Pepiatra mormântului ei nu scrie numele și prenu-mele răposatei, ci un prenume pe care nu l-aavut pe niciun act de identitate! De ce atâteaciudăţenii și neadevăruri? Nimeni nu le întreabăpe fiicele răposatei și nici pe ginerele RaduDuda? Acesta din urmă a declarat că: „Anulacesta poate să se încheie și cu decesul regeluiMihai”. O fi vorbit cu mama Omida sau Adevăruleste altul? La înmormântarea bătrânei Anna An-toinette Françoise Charlotte Zita MargueriteEitel von Hohenzollern-Sigmaringen, care nu aavut cetăţenia română, nu a vrut să înveţeLimba Română și care niciodată nu a fost reginăa României, nu au fost citite sau rostiteiertăciunile ei, cu toate că avea de la cine și dece să ceară iertare.

Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului şial României, a spus şi a scris că este cel maigreu păcat al omului, veșnic fără iertare, starealui împotriva Adevărului.

La creștinii români, tradiţia spune că înmor-mântarea are loc în a treia zi de la deces.

În cazul evreicei Anna Antoinette FrançoiseCharlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma (pecare Papa Pius al XII-lea a excomunicat-o)decedată în Elveţia în data de 1 august 2016,slujba de înmormântare a avut loc în ziua de 13august 2016. De ce așa de târziu? Probabil, atâtdurează aprobările pentru incinerare.

În cazul evreului Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen (părinţii lui au fost evrei) istoria serepetă. Cetăţeanul respectiv a murit în Elveţiaîn ziua de 5 decembrie 2017, fix la ora 13,00, iarînmormântarea a fost stabilită pentru data de16 decembrie a.c. şi va avea loc în nocturnă – dela ora 18:30 – fără public şi fără presă. Se anunţăo înmormântare privată şi cu ușile închise. Nuse știe dacă în sicriul care va fi adus la Bucureştiîn ziua de 13 decembrie 2017 se va afla o urnăcu cenușă sau corpul neînsufleţit al răposatului.

La fel ca în ziua de 13 august 2016, pentru ziuade 16 decembrie 2017 familia răposatului nu apregătit şi nu a anunţat lista de iertăciuni.

În cazul fostului rege Mihai Eitel von Hohen-zollern-Sigmaringen, zis Mihai I, regeleneconstituţional al României, se impun, celpuţin următoarele iertăciuni obligatorii:

Cere iertare Poporului Român căruia i-a as-cuns Adevărul că s-a născut într-o familie deevrei de import, instalaţi ereditar prin monarhiadin România.

Cere iertare Poporului Român pentru că a as-cuns Adevărul că: nu a fost regele constituţionalal României; nu a depus niciodată în Parlamentjurământul prevăzut de Constituţie; nu a fostniciodată încoronat ca rege al României; parten-era sa, evreica, Anna Antoinette Françoise Char-lotte Zita Marguerite nu a fost niciodată reginaRomâniei, nu a avut cetăţenia română, nu a vor-bit Limba Română.

Cere iertare Poporului Român pentru dic-tatura regală din perioada 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947, când a condus România fărăConstituţie, fără Parlament şi fără partidepolitice (între anii 1940-1944).

Cere iertare Poporului Român pentru că „cuasentimentul și colaborarea șefilor partideloristorice a executat actul de trădare de la 23 au-gust 1944, împotriva oștirii și a ţării”, așa cuma afirmat Mihail Sturza, fostul ministru de Ex-terne, în cartea „România și sfârșitul Europei.Amintiri din ţara pierdută.”

Cere iertare Poporului Român pentru că prinfaptele sale din ziua de 23 august 1944 a predat„ţara și armata inamicului de ieri, fără niciogaranţie, punându-se la completa discreţie aacestora” așa cum a afirmat GeorgeMagherescu în cartea „Adevărul despremareșalul Antonescu”.

Cere iertare Poporului Român pentru că prinlovitura de stat din 23 august 1944, dată cu spri-jinul partidelor politice, a stopat încheiereaarmistiţiului negociat de mareșalul Ion An-tonescu cu Puterile Aliate sau Naţiunile Unite(U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie) în baza căruia:România era considerată ţară cobeligerantă;România își reîntregea teritoriile pierdute șirevenea la graniţele de la 1 Decembrie 1918;România nu plătea datorii de război; Românianu intra în sfera de influenţă sovietică; pe teri-toriul României nu mai aveau loc lupte, iar prinpartea de nord, pe o fâșie lată de 15 km, urmau

continuare în pagina 78

Iertăciunile obligatorii ale lui Mihai Eitl vonHohenzollern- Sigmaringen, fostul regeneconstituțional al României!

78 VESTEA78 VESTEA

urmare din pagina 73

să treacă diviziile sovietice în drumul lor spreBerlin.

Cere iertare Poporului Român că l-a minţit prin„Proclamaţia” citită la Radio în seara zilei de 23 Au-gust 1944, când a spus că: „România a acceptatarmistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Bri-tanie și Statele Unite ale Americii…Naţiunile ne-augarantat independenţa ţării și neamestecul în tre-burile noastre interne.” Adevărul istoric este că la23 august 1944 nu a existat niciun armistiţiu cuPuterile Aliate și România s-a aflat în stare derăzboi cu Naţiunile Unite până la 12 septembrie1944 când ţara noastră a semnat și acceptatcondiţiile înrobitoare ale armistiţiului. Abia prinTratatul de pace din 10 februarie 1947 s-a stabilit„încetarea stării de război” dintre România șiNaţiunile Unite.

Cere iertare Poporului Român şi Armatei Românepentru că a acceptat ca la vârsta de 19 ani săprimească gradul de general şi la 20 de ani sădevină mareșal al României.

Cere iertare Poporului Român și, mai ales, Ar-matei Române pe care a trădat-o! În istoriaomenirii nu s-a mai întâlnit un asemenea act detrădare! Regele neconstituţional Mihai a predat in-amicului sovietic, în perioada 23 august -12 sep-tembrie 1944, aproape 200.000 de soldaţi și ofiţeriromâni, care au fost luaţi prizonieri. Dintre ei foartepuţini au reușit să supravieţuiască și să se întoarcădin lagărele sovietice, mai ales din cele care s-auaflat în Siberia.

Cere iertare Poporului Român, mai alesromânilor din Basarabia și nordul Bucovinei, pentrucă prin Convenţia de armistiţiu a legalizat ocupareaţării noastre de către Uniunea Sovietică și a accep-tat pierderea Basarabiei și nordului Bucovinei.

Cere iertare Poporului Român pentru că i-a as-cuns Adevărul și că pentru actul său de trădarenațională de la 23 august 1944 a primit titlul deerou al Uniunii Sovietice, Ordinul „Victoria”, douăavioane pentru familia sa și o rentă viageră foartemare, în ruble.

Cere iertare Poporului Român pentru că, înînţelegere cu conducătorii evrei ai Uniunii Sovietice,Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii, a ac-ceptat trecerea la un regim de tip bolșevic șiacţiunile pentru distrugerea Creștinismului.

Cere iertare Poporului Român pentru că a ţinutascuns Tezaurul de la Sinaia (descoperitîntâmplător în anul 1875), care a fost îngropat încurtea unei biserici din Curtea de Argeș. Pe cele 514plăci de aur este scrisă Adevărata Istorie a Poporu-lui Primordial al Geţilor, strămoșii reali ai românilor.

Cere iertare Poporului Român pentru că, la so-licitarea expresă a evreului gruzin I. V. Stalin, atrimis la Moscova, în 14 septembrie 1944, cele 300

plăci mari de aur din Tezaurul de la Sinaia pe careeste înscrisă Istoria Poporului Primordial al Geto-Dacilor, Adevăratul Popor Ales de Dumnezeu șiașezat în Grădina Maicii Domnului. Tatăl său, regeleCarol al II-lea a dus la Vatican, în anul 1940, circa200 dintre plăcile mici de aur din Tezaurul de laSinaia.

Cere iertare Poporului Român pentru că a refuzatsă-l graţieze pe mareșalul Ion Antonescu care afost condamnat la moarte după ce a salvat și atrimis în Palestina peste 400.000 de evrei români,care au constituit majoritatea populaţiei laînfiinţarea statului Israel, la 14 mai 1948. Completulde judecată de la Tribunalul Poporului a fost condusde tovarășa Alexandra Sidorovici Brukner, soţiaevreică a profesorului fără bacalaureat Silviu Bru-can, alias Saul Brukner, a cărui urnă cu cenușă afost dusă în Israel.

Cere iertare Poporului Român pentru că prin de-cretul său regal a fost instalat primul Guvern co-munist al României, la 6 martie 1945, condus de Dr.Petru Groza.

Cere iertare Poporului Român pentru că a mimato scurtă grevă regală şi, în perioada 21 august1945-7 ianuarie 1946, a refuzat să-i primească ofi-cial în audienţă pe miniștrii din Guvernul Dr. PetruGroza.

Cere iertare Poporului Român pentru că, până la30 decembrie 1947, a fost de acord şi a promulgattoate decretele şi legile prin care s-a instaurat şiconsolidat dictatura comunistă în România.

Cere iertare ierarhilor Bisericii Ortodoxe Româneşi Bisericii Greco-Catolice cărora a uitat să leamintească periodic următoarele:

1. De la 23 august 1944 şi până la 30 decembrie1947, împreună cu Regimul comunist, a arestat şiîntemniţat multe mii de preoţi şi călugări, dintrecare foarte mulţi au murit în închisori în urma tor-turilor şi „reeducărilor” comandate de șefii evrei aiRomâniei şi ai închisorilor comuniste conduse totde evrei.

2. A patronat, împreună cu conducătoriicomuniști evrei veniţi de la Moscova, valuri deprigoană împotriva creștinilor şi a Bisericii Unitecu Roma şi a Bisericii Ortodoxe Române.

Cere iertare Patriarhului Daniel şi Sinodului Bis-ericii Ortodoxe Române care au hotărât ca să aibăloc slujba de înmormântare a cetăţeanului Mihai Ide România, cel care a abdicat de bună voie dinfuncţia de rege al ţării noastre, la CatedralaPatriarhală din Bucureşti pentru cel care împreunăcu Regimul comunist a trimis în închisori şi laCanalul Dunăre-Marea Neagră peste 3.000 depreoţi şi peste 5.000 de călugări şi călugăriţe.

Cere iertare Poporului Român pentru că în pe-rioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947 a co-laborat cu comuniștii, în special cei veniţi dinUniunea Sovietică, contribuind la: instaurarea dic-

taturii roșii; jefuirea avuţiei naţionale; genocidulîmpotriva intelectualilor, mai ales a preoţilor;sărăcirea populaţiei.

Cere iertare Poporului Român pentru că l-aminţit în legătură cu motivele abdicării sale forţate,respectiv că a fost ameninţat de comuniștii evreicu pistolul pe masă și șantajat cu uciderea a 1.000de studenţi. Adevărul este că evreul Mihai Eitl vonHohenzollern-Sigmaringen a negociat cu comuniștiievrei sovietici și români condiţiile abdicării sale,respectiv: să fie lăsat să plece din România cu douătrenuri având cel puţin 20 de vagoane pline cubunuri din patrimoniul naţional și să primească orentă viageră de 10.000 dolari U.S.A. pe lună.Comuniștii l-au lăsat să plece din România cu douăgarnituri de tren, în 11 noiembrie 1947 și 3 ianuarie1948, plătindu-i și renta viageră promisă.

Cere iertare Poporului Român pentru că i-a as-cuns Adevărul privind rolul lui de actor politic carei-a fost impus de stăpânii evrei ai României, cei careau decis, după al II-lea Război Mondial, ca în ţaranoastră să înceteze monarhia evreiască și să setreacă la dictatura comunistă evreiască, cu prin-cipalii actori impuși în distribuţie de la Moscova,de Internaţionala Comunistă, tot a lor.

Cere iertare Poporului Român pentruurmătoarele fapte, pe care le-a ascuns pentru acrede goimii că el a fost un model de moralitate:

-În anul 1939 s-a căsătorit la Azuga cudomnișoara Nerissa Bowen-Lyon şi are un băiatcare a fost botezat Vasile-Nicolae, cu numele actualDieter Stanzeleit, cetăţean german.

-În comuna Săvârșin a avut doi băieţi de la douădoamne care au lucrat la Palatul regal, copii pecare nu i-a recunoscut.

-După ce la 22 mai 1948 a renunţat la cetăţeniaromână, la 10 iunie 1948 a făcut numai nunta laAtena cu principesa Anna Antoinette FrançoiseCharlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma.

-Mihai I nu a divorţat de soţia sa din anul 1939.-Mihai I a avut, din 23 mai 1948, cetăţenia elenă.

Pentru a se putea căsători cu principesa Anna deBourbon-Parma, ex-regele Mihai trebuia să obţinăconsimţământul regelui Greciei care să fie publicatprintr-un decret regal. Acest document nu există.Ca urmare, căsătoria dintre fostul rege Mihai (carea abdicat la 30 decembrie 1947) şi principesa AnnaAntoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite deBourbon-Parma este ilegală şi cele cinci fete alelor sunt considerate ca fiind născute în afaracăsătoriei. Știind că este nelegală căsătoria fos-tului rege Mihai cu principesa Anna, la nunta lor aurefuzat să participe părinţii şi rudele domnișoareiîmbrăcată în mireasă.

- continuarea în numărul următor

Cluj-Napoca, 7 decembrie 2017Dr. GHEORGHE FUNAR

VESTEA 79VESTEA 79

Cu două zile înainte de execuţia mareșalului An-tonescu, judecat de autointitulatul ”tribunal alpoporului”, ziarul ”Scânteia” al comuniștilor dinRomânia publica pe prima pagină a nr. 535 din29 mai 1946, alături de portretele lui Mihai I,Petru Groza și Molotov:

«Apreciind realizările guvernului, M.S. RegeleMihai I a decorat pe d.dr. Petru Groza. Ordinul”Serviciul Credincios” în gradul de Colan a fostînmânat primului ministru personal de M.S.Regele.»

Mihai l-a arestat la 23 august 1944 pe șefulStatului Român Mareșalul Ion Antonescu care afost predat lui Stalin...

Ion Antonescu a declarat la proces ca nu va facerecurs si nu va cere gratierea. Dar în chiar ziuapronunţării sentinţei, printr-o procură autentificatăsemnată cu propria mână, Mareșalul și-a împut-ernicit avocaţii să "redacteze și să susţină motivelede recurs împotriva sentinţei de condamnare a sub-semnatului data de Tribunalul Poporului, precumși prezenta cerere de graţiere în numele meu." Doc-umentul existent in Arhivele Nationale rastoarnaintreaga teorie, sustinuta inclusiv de fostul monarh

Mihai I, ca Antonescu nu afacut recurs si nici nu a cerutgratierea.

La 17 mai 1946, cei care l-au judecat, l-au consideratcriminal de război, responsabilde dezastrul ţării şi l-au con-damnat la moarte. Aflând ver-dictul, mareşalul a împuternicitpe avocaţii săi (ConstantinParaschivescu-Bălăceanu şiTitus Stoika), în aceeaşi zi,printr-o procură autografă, „săredacteze şi să susţină motivelede recurs împotriva sentinţei decondamnare a subsemnatuluidată de Tribunalul Poporului,precum şi a prezenta cerereade graţiere în numele meu”.

În baza acestui document,avocaţii au întocmit cererea degraţiere (dactilografiată, darfără semnătura autografă amareşalului) către regele MihaiI. Cereri de graţiere au maiadresat, la 31 mai 1946, avo-

catul Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi mamamareşalului, Liţa Baranga, în vârstă de 88 de ani,care implora „cu lacrimi în ochi mărinimiaMajestăţii Voastre ca să binevoiţi a acorda înaltagraţie, de a comuta pedeapsa cu moartea dată deTribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiuluimeu unic, Ion Antonescu”.

Odată procesul încheiat, la 17 mai 1946,acuzaţii au solicitat recurs. Începând cu aceastădată, nu greşim dacă am spune că s-a încercat sta-bilirea unor recorduri în Justiţia românească. Ast-fel, sentinţa (compusă din 135 de paginidactilografiate) a fost gata la 19 mai. La 20 mai,dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie. Termenul de judecare a recursurilor s-a fixat pentru 25 mai, iar decizia finală a fost datăla sfârşitul lunii. Prin Decretul 21/31 mai 1946,toate recursurile au fost respinse, sentinţarămânând definitivă. Şi dacă nu v-am convins încăde recordul stabilit atunci de Justiţia română, maiadăugăm faptul că, la judecarea recursurilor auparticipat şi doi magistraţi decedaţi la datarespectivă: Dimitrie Apostolide şi Ion Mureşeanu.Au existat şi cereri de graţiere, inclusiv din partea

mamei lui Ion Antonescu, dar poziţia adoptată defostul suveran Mihai după 1990, a dat naştere launele con-fuzii. „Dacănu-i poţic o n v i n g e ,m ă c a rzăpăceşte-i." -cam înaceastă sferăcredem că s-ar putea în-c a d r a ,interviul acor-dat în anul1991 istoricului Mircea Ciobanu, în care ex-regeleafirma: „Decizia fusese luată încă dinaintea aduc-erii Mareşalului la Bucureşti (9 aprilie 1946 -n.a.). Şi acum unii vor să spună că eu l-am omorât!Că Mareşalul a cerut graţierea. N-a cerut-o! Nicidacă ar fi ştiut că o va obţine, n-ar fi cerut-o. Şidacă i s-ar fi acordat ar fi refuzat-o. Numai cinenu l-a cunoscut, sau l-a cunoscut în felul subalter-nului care n-are discernământ când admiră şeful,poate să creadă altceva." Apelând la documente,constatăm însă că de fapt fostul suveran a vrut săspună că nu a existat o cerere scrisă personal demâna Mareşalului, nu că nu a existat nici un felde cerere. Pentru că tot el recunoaşte mai departeîn interviul său către istoricul Mircea Ciobanu:„Nu a cerut graţierea, conform caracterului săuinflexibil. Graţierea a cerut-o avocatul lui." Numaică, surpriză: se pare că fostul suveran a uitat săspecifice ceva deosebit de important. Anume, înaceeaşi zi în care avocatul C. Paraschivescu-Bălăceanu a înaintat o cerere de graţiere ex-regeluiMihai din partea celui pe care îl reprezenta, a maiexistat încă o solicitare de graţiere datată 31 mai1946, chiar din partea lui Ion Antonescu.

„Majestate,Subsemnatul, Ion Antonescu, arestat, fiind con-

damnat la moarte prin Sentinţa nr. din 17 mai1946 a Tribunalului Poporului - cu respect supunMajestăţii Voastre prezenta cerere de graţiere amea,- cu rugămintea de a o încuviinţa. Sunt, Ma-jestate, acelaşi soldat credincios al Patriei şi alMajestăţii Voastre!

Ion AntonescuMajestăţii Sale Regelui Mihai I al României"

Scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu către soția sa Maria„Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.” – John LaFarge.

La 23 august 1944, Mihai I îl va aresta pe mareșal care va fi predat lui Stalin, judecat și condamnat la moartela București de un simulacru de tribunal al poporului, emanaţie a regimului de ocupaţie sovietic. A fost executatla Jilava pe 1 iunie 1946, Mihai refuzându-i cererea de graţiere.

80 VESTEA80 VESTEA

Gheorghe Mirulescu, (Căciulan), din ValeaBolvaşniţa, în urmă cu mai bine de jumătatede secol, ,,oginind” la margine de drum. Putemlesne recunoaşte în protagonistul acestuiinstantaneu, imaginea tipică a ţăranului romândin Banatul de Munte, crescător de animaleşi agricultor. Pentru taica Gheorghe, acesteaau fost şi singurele surse ale existenţei sale -străbătând zilnic zeci de kilometri pentru a-şivinde roadele muncii la Herculane, truda şitraiul greu s-au întipărit adânc pe chipul său

obosit. A fost credincios până la moarte portului popular - zi de sărbătoare sau zi de muncă, straiele tradiţionalei-au învelit trupul. Fotografia am descoperit-o întâmplător în urma unei vizite la sălaşul lui Gheorghe Domilescu(Nadia) de pa Valea Cernei, aparţinătoare satului Valea Bolvaşniţa. Nu era deloc rătăcită printre lucruri, ci păstratăla vedere, asemeni unui obiect de preţ. Toată consideraţia pentru cei ce-şi respectă trecutul şi îşi cinstescînaintaşii! Să nu uităm că prezentul, aşa cum este el azi, este zămislit din faptele înaintaşilor noştri!(ing. Constantin VLAICU)

Instantanee cu locuri şi oameni din vremi apuse

Căluşeri din Mehadia în anul 1928, în fruntea lor Paul Duncea, om cupersonalitate puternică şi gospodar de frunte din Mehadia Foto: arhiva Elisabeta Rindelu (fiica lui Paul Duncea)

Biserica Romano-catolică din Mehadia în anul 1915

A P R I L I E - , , L U N A C U R Ă Ţ E N I E I ”A P R I L I E - , , L U N A C U R Ă Ţ E N I E I ”Datorită problemelor create de gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor în comună, acestea fiind aruncate de

unii concetăţeni la întâmplare, în locuri nepermise, precum şi datorită necesităţii respectării de către toţi cetăţeniicomunei a regulilor elementare privind menţinerea unui mediu curat, care să nu dăuneze sănătăţii lor şi a celor din jur,dar şi a necesităţii menţinerii unui aspect vizual plăcut comunei noastre, Primăria Mehadia iniţiază, în luna aprilie aacestui an, ,,Luna Curăţeniei” . Aceasta se va desfăşura în parteneriat cu Ocolul silvic Mehadia şi cu Liceul Tehnologic N.S.de Haţeg din Mehadia.

Aşa cum românul prin tradiţie, primăvara îşi curăţă grădinile, curţile, spaţiile exterioare în general, dorim ca aceastăacţiune să devină, printr-o implicare activă a primăriei în acţiuni de curăţenie, alături de cetăţeni, o tradiţie a comunităţiinoastre, care să aibă ca efect bucuria de a respira un aer curat şi de a conferi comunei noastre un aspect civilizat şiplăcut.

Astfel, sub motivul acestei acţiuni, primăria invită ca şi cetăţenii comunei să participe la acţiunile de igienizareorganizate de primărie, precum şi la acţiuni individuale prin care fiecare să-şi igienizeze atât spaţiul aflat în proprietatecât şi cel din jur şi faţa casei.

Trebuie să îţelegem cu toţii că mediul înconjurător, în care trăim şi ne desfăşurăm activităţile, este al tuturor, iar păstrarea lui curată este o îndatorire a fiecăruiafaţă de cei din jur, identificându-ne ca persoană dar ne şi individualizându-ne la nivel de comunitate.

Viceprimar, ing. Marius Boţoacă

Cheile Globurău - Gravură realizată în urmă cu două secole

Pau Duncea din Mehadia, în anul 1928, căluşeriujucat în sala Calul Alb din Mehadia (conform

însemnării de pe verso-ul fotografiei)Foto: arhiva Elisabeta Rindelu