Blestemul tradarii

Vezi toate poeziile poetuluiGeorge Cosbuc

Cu sfaramate catapulturiTurnul muced sta-nclinat,Iar in poarta surii vulturiFranta-si au de mult aripa,Stand sa cada-n toata clipaPeste pragul fulgerat.Insa-n veci vor sta la poarta,Ca-i din cer blestem de veci.Noaptea-nvie-o oaste moarta,Si-i de coifuri valea plinaFa o cruce si te-nchina.Calatorule, cand treci.Noaptea din ruini rasareTot castelul, precum fu.Sant si ziduri de-aparare,Turnuri albe cresc deodata,O cetate-nfricosataUnde-Agripa cuib avu.Iar din vai un print se suieAlb de arme, spre castel;E tacere-n cetatuie,Dar stafiile pe coasteRepezi vin, o-ntreaga oaste,Toti ai printului cu el.

Lupi ce casca largul guriiAu pe coif, si parc-au stransToate fiarele padurii.Sunt de-acei ce-au stat in cale,Varro tu, ostirii taleSi-au facut pe-August de-a plans.Cand ajunge la cetateAlbul print al celor mortiDe trei ori cu pumnul bateRepede-n arama portiiScari aduc in graba mortii,Cu berbecii bat in porti.Si-auzind cum vin barbarii,Usa tainitii-o deschidSi tresar legionarii;Ei din barbi, din par, cu manaIuti isi scutura tarana,Ies, alearga, sar pe zid.Sub un rau de creste rosiiAlbe coifuri stralucesc,Si-n amestec furiosiiRespingand pe cei de-afaraCad si mor, se nalta iara,Rane fac si le primesc.Zangat insa n-are-aramaCand se bate scut de scut,Tuba nu-si cunoaste gama:

Fara zuzat lancea zboara,Iar al spazii-otel doboaraCald si stralucind, dar mut.Pe deasupra lor cu spaimaLuna se ascunde-n nor,Glas de bufnite se-ngaimaSi, cu aripi speriete,Lilieci zburand in ceteSe izbesc de coiful lor.De-ati avea voi pace-odata,Voi ce va luptati mereu!Pacea insa nu vi-i data,Ca sa stiti in vesnicieDreapta Domnului manieSi ca-i unul Dumnezeu!Cei tradati, ei dorm in pace!Voua-al mortii datatorPartea asta nu vi-o face!Voi cand ati vazut pe-o seamaCa pe Crist cel mort il cheamaMartor al jurarii lor.In nedreapta voastra uraVrand sa-i pierdeti, ati facutCu barbarii-o legatura.Si-au venit pe-ascuns barbariiSi-au pierit legionariiCati pe Crist l-au cunoscut.

Noapte-a a fost. Pe zid crestiniiSe luptau pentru-mparat:Voi ins-ati deschis, hainii,Toate portile cetatiiDreapta cumpan-a DreptatiiIat-acum s-a razbunat.Cei tradati, ei in morminteDorm in pace. Insa voiVa luptati si-acu-nainteCu ostirile chemateSi de-a pururi va veti batePana-n ziua cea de-apoi.Astfel parca-ntruna plangeTurnul obosit si elDe-a vedea tot morti si sange.Caci de veacuri vede-ntrunaNoaptea cum aduc furtunaMortii-acestia din castel.Iar cand ziua se revarsa,Pier si ziduri si cohorti,Ruinata-n deal si arsaSta cetatea trista-n soareDar in noaptea urmatoareVin din nou aceiasi morti.