noua zeelanda- politici comerciale

Moderator:

Drd. Maha Sorin-Ştefan

Membri echipă:

Cărare Raluca

Filaret Mirela-Diana

Grigoraş Sorina

IAŞI

Noua Zeelandă Economie internaţională II

2

Cuprins

1. Descrierea generală a țări ............................................................................................................. 3

1.1. Poziţia geografică .................................................................................................................. 3

1.2. Populaţie şi aşezări ................................................................................................................ 3

1.3. Economia ............................................................................................................................... 4

1.4. Căile de comunicaţie si transporturile .................................................................................. 6

1.5. Turismul ................................................................................................................................. 6

1.6. Indicatori economici ai Noii Zeelande ................................................................................. 7

2. Politica comercială a Noii Zeelande .......................................................................................... 11

2.1. Politica comercială tarifară ................................................................................................. 11

2.2. Politica netarifară................................................................................................................. 11

3. Fluxurile comerciale ................................................................................................................... 16

3.1. Exportul Noii Zeelande ....................................................................................................... 16

3.2. Importurile Noii Zeelande.................................................................................................. 20

3.3. Relaţiile economice dintre Noua Zeelandă şi România .................................................... 21

Concluzii ............................................................................................................................................. 23


3

1. Descrierea generală a țări

1.1. Poziţia geografică

Noua Zeelandă este unul dintre arhipelagurile despărţite de întinderile Oceanului Pacific,

ce alcătuiesc Oceania. Se află la S-E de Australia, fiind despărţită de aceasta prin Marea Tasman.

Noua Zeelandă este compusă din două insule principale: Insula de Nord cu o suprafaţă

de 115.000 km² şi Insula de Sud având o întindere de 150.460 km².

1.2. Populaţie şi aşezări

A fost populată de maori, a căror migraţie dinspre Hawaiki şi din alte insule ale

Polineziei a avut loc în mai multe valuri, între sec. XII-XIV î.e.n. În prezent, maorii locuiesc

mai ales în extremitatea nordică a Insulei de Nord, manifestând în ultimele decenii o accentuată

tendinţă de a se stabili în oraşe.

Populaţia Noii Zeelande a fost diferită de-a lungul anilor:

În 1978, populaţia Noii Zeelande a fost de 3 195 000 locuitori, din

care maorii reprezentau aproape 300 000.

În 1979, populaţia statului a scăzut cu 11 600 locuitori.

În prezent, populaţia totală a statului este de 4,316 milioane de

locuitori.

Densitate: 16 locuitori/km²

Grupuri etnice:

Europeni 69.8%;

Maori 7.9%;

Locuitori ai insulelor din Pacific 4.5%;

Asiatici şi alţii 17.8%.

Religia:

Anglicani 24%;

Presbiterieni 18%;


4

Romano-catolici 15%;

Metodişti 5%;

Baptişti 2%;

Alţi protestanţi 3%.

Nespecificaţi sau fără 33%.

Noua Zeelandă este una dintre cele mai urbanizate ţări ale lumii, 90% din populaţia

totală reprezentând locuitorii din mediul urban şi doar 10% reprezintă populaţia din mediul rural.

Resurse naturale: gaze naturale, minereu de fier, nisip, cărbune, cherestea, aur, piatră

calcaroasă.

Comerţul exterior este un element esenţial al economiei din Noua Zeelandă, ponderea

acestuia în PIB-ul ţării este mai mult de 60%.

Oraşe importante:

Wellington (400.000 locuitori, împreună cu oraşul Hutt),

capitala statului, este oraş administrativ, comercial şi industrial;

Auckland (1200.000 locuitori) - oraş industrial; este cel

mai important port al Noii Zeelande;

Christchurch (360.000 locuitori) - centrul industrial al

Insulei de Sud, este punctul focal al căilor ferate şi centrul comercial

pentru terenurile agricole din Câmpia Canterbury;

Hamilton (185.000);

Napier (120.000). 1

1.3. Economia

Noua Zeelandă este cunoscută ca o ţară a cărei economii este dominată de agricultură şi

în primul rând de creşterea animalelor, sector în care deţine câteva din primele locuri pe plan

mondial.

1. http://m.state.gov/m, accesat la data 22.03.2011


5

O perioadă îndelungată rolul economic al Noii Zeelande a constat în aprovizionarea pieţei

britanice cu lapte, produse lactate, carne, lână. Această dependenţă faţă de export şi condiţiile

naturale favorabile practicării agriculturii, pe de o parte, o serie de factori restrictivi obiectivi, pe

de altă parte, au dus la o rămânere în urmă a industriei faţă de agricultură. Activităţile economice

(în industrie, agricultură, transporturi, comerţ interior şi exterior) sunt inegal distribuite, Insula de

Nord ocupând în toate aceste domenii un loc privilegiat, iar dezechilibrul apărut între cele două

insule mari tinde să se accentueze.

Industria

Industria s-a accentuat prin utilizarea intensivă a resurselor hidroenergetice, prin punerea

în valoare a zăcămintelor de gaze naturale şi de minereuri de fier, prin importurile masive de

materii prime şi produse semifabricate destinate industrializării.

În distinctele provinciale Southland şi Westland există exploatări de cărbune brun şi

lignit; se valorifică, de asemenea zăcămintele de cărbuni mioceni din regiunea Waikato. Recent

au fost descoperite zăcăminte foarte bogate de gaze naturale.

Minereurile de fier de pe ţărmul vestic al Insulei de Nord sunt din ce în ce mai utilizate

în industria siderurgică, mai ales în întreprinderea care funcţionează la Glenbrook.

Industria construcţiilor de maşini reprezintă, în primul rând, autoturisme - la Auckland,

Wellington, Christchurch, uzine de maşini agricole, echipament de transport, produse

electrotehnice.

Rafinarea petrolului se efectuează îndeosebi la Marsden Point şi Whangarei, capacitatea

totală a rafinăriilor de petrol din Noua Zeelandă fiind de peste 3,5 milioane tone.

La ramurile amintite se mai adaugă industria lemnului, textilă, a confecţiilor şi

încălţămintei, bine reprezentate în toate oraşele mari.

Agricultura

Noua Zeelandă deţine locul primordial al creşterii animalelor, rezultat şi din modul de

utilizare a terenurilor. Noua Zeelandă posedă un număr apreciabil de ovine, ocupând locul al

patrulea pe glob (după Australia , China şi Rusia) şi bovine.


6

Există aproximativ 8 milioane de vite şi 53 milioane de oi, majoritatea pe Insula de Nord,

unde păşunile bogate dau producţii bune de lapte pentru unt si brânză, iar oile pentru lână sunt

numeroase în Insula de Sud.

Principalele regiuni de creştere a oilor sunt: sectoarele periferice ale Insulei de Nord (mai

ales Eastland), iar în Insula de Sud: Downlands, Southland, Otago de est şi Câmpia Canterbury.

Noua Zeelandă este al treilea producător mondial de lână după Australia şi China.

Cultura plantelor are un rol secundar. Principala zonă agricolă se află în Insula de Sud, la

est de axa muntoasă, în regiunile Downlands şi Câmpia Canterbury. Aici se practică o agricultură

de tip mixt, incluzând atât cultura plantelor, câr şi creşterea animalelor.

Economia forestieră valorifică atât speciile indigene (rimu, matai, specii sudice de fag),

cât şi pe cele introduse (conifere). Plantaţiile masive de esenţe exotice constituie cea mai de

seamă resursă forestieră potenţială.

1.4. Căile de comunicaţie si transporturile

Noua Zeelandă dispune de o reţea rutieră relativ densă şi bine organizată .

Există 4.273 km de cai ferate cu o legătură prin feribot între Wellington şi Insula de Sud.

Există 93.322 km de drumuri. Auckland, Christchurch şi Wellington au aeroporturi

internationale. Transportul oceanic este important pentru comerţ, peste 27 milioane de tone de

mărfuri intrând anual cu nave prin Auckland, Wellington, Lyttelton şi Port Chalmers.2

Cele mai active porturi: Whangarei, Auckland şi Wellington, se află în Insula deNord.

Traficul feroviar cel mai intens se înregistrează pe sectorul Auckland-Wellington (circa

2/5 din traficul feroviar al Noii Zeelande).

1.5. Turismul

Un rol important în economia Noii Zeelande îl ocupă turismul, genereând 12,8 miliarde,

reprezentând 8,9% din PIB. Angajează aproape 10% din forța de muncă disponibilă.

2 http://www.globaltrade.net, accesat la data 20.03.2011


7

Între cele două insule ale Noii Zeelande, se trece cu ferry-boat-ul. Taxa este destul de

piperată, 75 USD pentru maşina şi 30 USD de persoană. Călătoria durează 3 ore.

Toate pliantele incearcă să te convingă că în Insula de Sud o sa întâlneşti „cele mai

frumoase peisaje din lume”. Există „water taxis”, vaporaşe care te plimbă în punctele de maximă

spectaculozitate.

Industria turistică e extrem de bine pusă la punct, în orice orăşel, cât de mic, existând un

Centru Turistic Informativ. Noua Zeeleandă trăieşte de altfel din turism şi agricultură, având un

milion de turişti pe an. Neozeelandezii ţin foarte mult la imaginea ţării lor ca una ecologică şi

ospitalieră. Se consideră leneşi – idealul popular nu e acela al îmbogăţirii, ci al relaxării, „to be

laid back” e un fel de deviză naţională, şi „să-ţi păstrezi viaţa cât mai simplă”, activităţile lor

favorite din timpul liber sunt gardening-ul, pescuitul, rugby-ul.

1.6. Indicatori economici ai Noii Zeelande

Produsul intern brut al Noii Zeelande a avut o următoare evoluție în timp:

Produsul intern brut

Sursa: www.indexmundi.com

Din 1960 până în 2009, Produsul Intern Brut mediu a fost de 39.48 miliarde dolari, ajungând la

un maxim istoric de 134.20 miliarde de dolari în anul 2008 .

2006

2007

2008

2009

2010

2006 2007 2008 2009 2010

Produsul intern brut(miliarde USD)

109.34 108.01 134.2 129.9 125.2


8

Valoarea PIB pe locuitor/ mld.USD


Anul Valoare PIB/loc.

(mld.USD)

2006 25640.813

2007 26850.381

2008 27139.955

2009 26669.95

2010 27420.221

În graficul de mai sus este reprezentat PIB-ul pe cap de locuitor, în Noua

Zeelandă, în perioada 2006-2010. Potrivit Băncii Mondiale valoarea PIB/locuitor se

ridică la 27.420, 221 USD în 2010, după ce criza a afectat anul 2009, înregistrându-se un

PIB/locuitor de 26669,95 USD.

24500

25000

25500

26000

26500

27000

27500

28000

2006 2007 2008 2009 2010

valoare PIB

http://www.indexmundi.com/


9

Rata şomajului (procente)

Sursa:www.indexmundi.com

Anul Rata șomajului

(%)

2006 3,70

2007 3,80

2008 3,60

2009 4,20

2010 6,203

Rata şomajului- indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului,

exprimată în procente, aceasta determinându-se ca raport între numărul total de şomeri şi

populaţia activă totală.4

Conform datelor statistice, se observă o creştere ascendentă a ratei şomajului,

atingând cota maximă de 6,2% în anul 2010 faţă de 3,7% în 2006.

3 www.indexmundi.com, accesat la data 21.03.2011

4 Finanțe internaționale, Gheorghe Voinea, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2010

0.00%

1.00%

2.00%

3.00%

4.00%

5.00%

6.00%

7.00%

2006 2007 2008 2009 2010

Series1


10

Rata inflaţiei


Cea mai mare creştere anuală se înregistrează în anul 2008, când preţurile la benzină au

atins cote maxime, rata inflaţiei fiind de 3,9%.

În decembrie 2010, opt din cele 11 grupuri din CPI au adus contribuţii ascendente.

Contribuţiile cele mai semnificative în sensul creşterii au venit de la: transport (cu 6,6 %),

locuinţe şi utilităţi de uz casnic (cu 3,8 %), produse alimentare (cu 4,6 %), băuturi alcoolice şi

tutun (9.0 pana 100 %).

Contribuţii descendente au venit de la conţinutul de uz casnic de îmbrăcăminte şi

încălţăminte (cu 1,3 %), precum şi servicii (cu 0,4 %), şi de comunicare (cu 0,6 %).

Preţurile de transport au crescut cu 4,3 %, reflectând creşterea preţurilor pentru benzină şi

transportul aerian internaţional, iar preţurile la alimente au crescut cu 2,1%.

În anul 2006 se remarcă o rată a inflaţiei de 3,3 %, urmând o descendenţă în anul 2007,

înregistrandu-se o rată de 2,4 %, iar la sfârşitul anului 2010 aceasta este de 2,5 %.

Anul Valoare(mil.USD)

2006 3.362

2007 2.377

2008 3.959

2009 2.116

2010 2.549

http://www.indexmundi.com/


11

2. Politica comercială a Noii Zeelande

Politica comercială reprezintă un ansamblu de reglementări de natură juridică, fiscală,

administrativă, privind protejarea economiei naţionale de concurenţă străină şi stimularea

exporturilor în vederea asigurării unui echilibru in balanţa comercială care poate fi excedentară,

echilibrată şi deficitară.5

Categorii de politici la import:

- politica comercială tarifară (taxe vamale)

- politica comercială netarifară.

Politici pentru export:

- politica comercială promoţională şi de stimulare a exporturilor.

2.1. Politica comercială tarifară

Politica comercială tarifară este un ansamblu de reglementări privind intrarea şi ieşirea

din ţară a mărfurilor, efectuarea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale. Principalul

instrument – taxele vamale care sunt impozite indirecte.6

2.2. Politica netarifară

Top 10 bariere netarifare cu care se confruntă exportatorii din Noua Zeelandă în ordinea

frecventei, sunt:

Standarde şi certificare

Proceduri vamale

5 Transporturi si expediții internaționale , Caraiani G., Cazacu C., Ed. Economica, 2003



12

Siguranţa alimentară

Constrângeri de distribuţie

Taxe interne ridicate

Contingentele de import sau interdicţiile

Manipularea încărcăturii şi a procedurilor de port

Subvenţii sau avantaje fiscale pentru firmele locale de acordare a licenţelor de

import.

Noua Zeelandă face parte din Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) susţinând ţările

în curs de dezvoltare. Instituit la începutul anilor ’70, are ca obiectiv exceptarea de taxe vamale

sau reducerea acestor taxe la importul produselor ţărilor în curs de dezvoltare.

Obiectivul SGP, aşa cum a fost statuat în rezoluţia 21(ii) adoptat la Conferinţa UNCTAD

II de la New Delhi în 1968, vizează următoarele :

- Creşterea veniturilor din export ale ţărilor beneficiare de preferinţe în acest sistem;

- Promovarea industrializării ţărilor beneficiare;

- Accelerarea ratelor de creştere economică ale acestora.

SGP se bazează pe trei reguli fundamentale: preferinţele sunt generale, nereciproce şi

nediscriminatorii.

Deşi a cunoscut o anumită îmbunătăţire din momentul introducerii sale, SGP continuă să

fie supus la o serie de limitări şi restricţii, ceea ce diminuează considerabil eficienţa sa. Astfel:

Preferinţele generalizate se acordă pe o bază autonomă, fără să existe un

angajament contractual;

Importurile preferenţiale sunt supuse la restricţii cantitative; nu se acordă

acces preferenţial pentru importurile anumitor produse devenite competitive

(criteriul competitivităţii);

Se poate refuza accesul preferenţial pentru ţările în curs de dezvoltare care au

atins un nivel mai ridicat de dezvoltare;

Aplicarea SGP poate fi anulată unilateral de către donatori în orice moment

sub pretextul perturbarii pietelor lor interne (aplicarea de mecanisme de de


13

salvgardare) sau având la bază motivaţii politice (nerespectarea drepturilor

omului în ţara beneficiară de preferinţe).7

Principalele ţări donatoare de preferinţe în sistemul SGP sunt următoarele: Australia,

Bielorusia, Bulgaria, Canada, Elveţia, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Federaţia Rusă, SUA,

Turcia şi UE.

Preferinţele generalizate se aplică, în principiu, la ansamblul produselor industriale, cu

unele excepţii: textilele, încălţămintea, produsele din piele. Cu toate acestea, fiecare ţară

donatoare în parte are propria listă de produse căreia îi acordă regim preferenţial în cadrul acestui

sistem. Inclusiv nivelul reducerii taxelor vamale variază de la un donator la altul.

Exporturile româneşti beneficiază de preferinţe vamale în sistemul SGP din partea

următoarelor ţări donatoare: Australia, Belarus, Canada, Japonia, Kazakstan, SUA, Federaţia

Rusă şi Noua Zeelandă.8

Denumire organizaţie

Internaţională

Caracteristici

APEC

Cooperarea Economică din Asia-Pacific

-fondat în anul 1989 pentru capitalizarea

creşterii interdependenţei economilor din

regiunea Asia-Pacific.

ASEAN

Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est

-are zece parteneri : Australia, Canada,

China, UE, India, Japonia, Noua Zeelandă,

ROK, Rusia şi Statele Unite.

ADB

Banca Asiatică de Dezvoltare

-lucrează cu fiecare ţară membră în curs de

dezvoltare şi are ca obiectiv reducerea

sărăciei.

FMI - este o organizaţie internaţională care are

7 Vămuirea marfurilor de export-import, Caraiani G., Cazacu C., Ed. Economică, 2004

8 Vămuirea marfurilor de export-import, Caraiani G., Cazacu C., Ed. Economică, 2004


14

Fondul Monetar Internaţional 187 de tări membre, înfiinţată pentru a

promova cooperarea monetară

internaţională, stabilitatea valutară şi pentru

a stimula creşterea economică.9

BIRD

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare

-înfiinţată în 1944 ca instituţie al Grupului

Băncii Mondiale, BIRD cooperează cu 187

de ţări; are ca scop reducerea sărăciei în

ţările sărace, prin promovarea dezvoltării

durabile prin împrumuturi, garanţii, produse

de management al riscului, şi servicii

analitice şi consultative.

OCDE

Organizaţia pentru Cooperare Economică şi

Dezvoltare

-înfiinţată în 1960, având 34 de ţări membre

din America de Nord şi de Sud, Europa şi

regiunea Asia-Pacific, promovează politici

care vor îmbunătăţi economia şi bunăstarea

socială de oameni din întreaga lume.

WTO

Organizaţia Mondială a Comerţului(OMC)

-are 153 membri, înfiinţată la 1 ianuarie

1995, având ca obiectiv rezolvarea

problemelor comerciale ale ţărilor membre.10

BERD

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare

-a fost fondată în 1991 ca răspuns la

schimbări majore în climatul politic şi

economic în Europa Centrală şi de Est.

Inaugurată mai puţin de doi ani de la căderea

Zidului Berlinului, banca a fost creată pentru

a sprijini dezvoltarea unor economii de piaţă

în regiune, după prăbuşirea la scară largă a

regimurilor comuniste.11

9 www.fmi.ro 10

www.wto.org, accesat la data 22.03.2011 11 www.ebrd.com, accesat la data 21.03.2011


15

UNESCO

Organizaţia Natiunilor Unite pentru

Educaţie, Ştiinţa şi Cultură

-are 193 de state membre şi 7 asociaţii,

având ca obiective crearea de condiţii

pentru dialogul între civilizaţii, culturi şi

popoare, bazate pe respect pentru valorile

comune agreate.

ITU

Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor

-are 192 state membre

De 145 ani, ITU a coordonat utilizarea în

comun la nivel mondial a spectrului de

frecvenţe radio, a promovat cooperarea

internaţională în atribuirea orbitelor prin

satelit, a lucrat la îmbunătăţirea

infrastructurii de telecomunicaţii în curs de

dezvoltare; a stabilit standarde la nivel

mondial pentru promovarea unei game largi

de sisteme de comunicaţii.

UNCTAD

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi

Dezvoltare

-înfiinţată în 1964, UNCTAD promovează

integrarea favorabilă dezvoltării ţărilor în

curs de dezvoltare în economia mondială.


16

3. Fluxurile comerciale

3.1. Exportul Noii Zeelande

Comerţul exterior este un element esenţial al economiei din Noua Zeelandă, fiind una

dintre cele mai deschise din lume, ponderea comerţului exterior în PIB-ul ei este mai mult de

60%.

În luna ianuarie a anului 2011 Noua Zeelandă a exportat mărfuri în valoare de 3,29 mld.

NZD.

Politica externă a Noii Zeelande este orientată în special spre ţările dezvoltate

democratice şi în economiile emergente.

Pentru o tara dezvoltata, Noua Zeelanda încă este dependentă de agricultură. La

exporturile tradiţionale de carne, peşte, lână, lactate, s-au adăugat între timp fructele, vinul,

cheresteaua, şi alte produse.

Valoarea exporturilor (mld. USD)

Sursa:www.indexmundi.com

0

5

10

15

20

25

30

35

2006 2007 2008 2009 2010

Series1


17

Din figura de mai sus se observă o creştere continuă a exporturilor, ajungând la valoarea

de 30,8 mld.USD în 2010 faţă de 22,10 mld. USD în 2006. În anul 2008, produsele lactate au

reprezentat 21% din totalul mărfurilor exportate.

Principalii parteneri comerciali ai Noii Zeelande

Produsele de export se indreaptă prioritar spre următoarele destinaţii:

Australia- 23,36%

Uniunea Europeană – 12, 56 %

Statele Unite ale Americii- 9,64%

China – 9,21 %

Japonia – 7,10 %

Marea Britanie- 4,21%13

.

12

www.indexmundi.com, accesat la data 22.03.2011 13 www.tradingeconomics.com, accesat la data 23.03.2011

Anul Valoarea exporturilor

(mld.USD)

2006 22,10

2007 23,69

2008 27,35

2009 25,35

2010 30,8012


18

Structura exporturilor pe destinaţii în 2009

Sursa: www.tradingeconomics.com

Structura exporturilor neo-zeelandeze pe cele mai importante grupe de mărfuri

livrate în exterior este următoarea: carne 14,5 %, lână 13,40 %, piele 11,20, peşte

11,00%, lactate 10%, fructe 10%, cherestea 9,2%, aliaje din aluminiu 8,60%, vin 7,9% şi

alte produse 5,6%.

Un procent de 46% din totalul exporturilor îl reprezintă produsele agricole, in

special carnea de miel, lâna si produsele lactate.

Noua Zeelandă se află în primele topuri în lume ca fiind:

al doilea mare producător şi exportator de carne de miel si oaie din lume;

a treia din lume pentru productia şi exportul de lână cu 11% din producţia

globală, după Australia cu 25% din producţia globală şi China cu 15% din

producţia globală, Statele Unite fiind responsabilă doar de 0,77% din

producţia globală. 14

14 http://www.globaltrade.net, accesat la data 22.03.2011

35%

19%15%

14%

11%6%

Australia

UE

SUA

China

Japonia

Marea Britanie


19

Noua Zeelandă are, de asemenea, o industrie înfloritoare a vinurilor. Ţara este bogată în

resurse naturale, în special de gaz, petrol şi cărbune. Turismul a crescut rapid în ultimii ani, este

una din sursele ţării cele mai importante de venituri în valută. Sectoarele de comerţ cu amănuntul

şi cu ridicata, restaurantele şi hotelurile sunt componente majore ale economiei Noii Zeelande,

reprezentând aproximativ 25% din sectorul serviciilor. Calitatea infrastructurilor de transport

joacă un rol esenţial în creşterea economică a ţării.

Comerţul cu Japonia, Australia si SUA a crescut recent. Industria pescuitului, cât şi industria

silvică sunt în continuă dezvoltare.

Volumul schimburilor comerciale

(milioane USD)

15

Sursa:www.fita.org

În figura de mai sus se observă că balanţa comercială a intrat în surplus în anul

2009, datorită aprecierii dolarului neo-zeelandez şi în urma creşterii exporturilor de

lapte.

15 www.fita.org, accesat la data 21.03.2011

2006 2007 2008 2009 2010

importuri de bunuri (mld. USD)

26,219 26,424 30,886 34,367 25,545

exporturi de bunuri (mld.USD)

21,730 22,409 26,948 30,578 24,932

0

5,000

10,000

15,000

20,000

25,000

30,000

35,000

40,000

mld

. U

SD


20

3.2. Importurile Noii Zeelande

Structura importurilor pe destinații în 2009

Sursa: www.tradingeconomics.com

Ţări Valoare (mil USD)

SUA 2,112

Germania 1,232

China 1,074

Japonia 708.3

Franţa 692

Marea Britanie 636

Italia 546.9

Ţările de Jos 475.9

Coreea de Sud 427.4

Canada 415.216

16 www.tradingeconomics.com, accesat la data 21.03,2011

SUA25%

Germania15%

china13%

japonia8%

franta8%

marea Britanie

8%

Italia7%

Tarile de jos6%

Coreea de Sud5%

Canada5%

http://www.indexmundi.com/united_states/

http://www.indexmundi.com/germany/

http://www.indexmundi.com/japan/

http://www.indexmundi.com/italy/

http://www.indexmundi.com/netherlands/


21

În Noua Zeelandă importurile au fost în valoare de 3.28 miliarde de NZD în luna ianuarie

a anului 2011.

Principalele produse care fac obiectul importului sunt: maşini şi echipamente tehnice,

vehicule si aeronave, petrol, electronice, textile şi materiale plastice.17

În luna decembrie 2010 importurile de mărfuri au fost evaluate la 4.1 miliarde dolari, in

creştere cu 614 milioane dolari (18 %) din decembrie 2009.

Cea mai mare creştere de importuri de aeronave a fost de până la 247 milioane dolari.

Pe locul doi se afla maşinile şi echipamentele mecanice de până la 97 milioane dolari

(25%), într-o gamă de produse.

Produsele de import se indreaptă prioritar spre următoarele destinaţii:

SUA 25%

Germania 15%

China 13%

Japonia 8%

Franţa 8%

Marea Britanie 8%

Italia 7%

Ţările de jos 6%

Coreea de Sud 5%

Canada 5%.

3.3. Relaţiile economice dintre Noua Zeelandă şi România

Schimburile comerciale

În 2008 volumul importurilor neozeelandeze din Romania a fost de 5,8 milioane NZD.

Pentru primele nouă luni ale anului 2009, volumul importurilor a fost de 0,51 milioane NZD.

Principalele produse importate sunt: maşini, aparate şi echipamente electrice; maşini-

unelte; confecţii; încălţăminte.

17 www.tradingeconomics.com, accesat la data 23.02,2011


22

Principalele produse exportate sunt: instrumente şi aparate optice, lâna, metale comune

şi articole din acestea.18

Investiţii neozeelandeze în România

Conform datelor furnizate de Oficiul Naţional al registrului Comerţului, în România sunt

constituite 16 firme cu participare neozeelandeză de capital. Volumul investiţiilor neozeelandeze

în România însumează 11 milioane dolari.

Cooperarea economică

Compania petrolieră New Zealand Oil&Gas intenţionează să investească 44.000 euro

într-o companie mixtă care va cerceta potenţialul unui câmp petrolifer din România.

18 www.romanian-portal.com, accesat la data 25.03.2011


23

Concluzii

Noua Zeelandă este cunoscută ca o ţară a cărei economii este dominată de agricultură,

principala zonă agricolă fiind Insula de Sud.

Este o ţară recunoscută şi pentru creşterea animalelor înrucât posedă un număr apreciabil

de ovine, ocupând locul al patrulea pe glob (după Australia, China şi Rusia) şi bovine, iar

aceasta atrage după sine faptul că este al treilea producător mondial de lână după Australia şi

China.

Turismul ocupă un loc important în economia Noii Zeelande înregistrând un milion de

turişti pe an. Astfel se poate afirma că această ţară trăieşte din agricultură şi turism.

În prezent, produsul intern brut este de 125,2 milioane dolari, acestă valoare

reprezentându-se în urma deprecierii dolarului nou zeelandez. PIB pe cap de locuitor

înregistrează o creştere în urna crizei din anul 2009 reprezintând circa 27420.221 mld USD.

În urma analizei din ultimii ani se remarcă o creştere ascendentă şi a ratei somajului

comparativ cu ceilalţi ani, procentul de şomeri în totalul forţei de muncă fiind de 6,2 %, ceea ce

determină modificări în sens negativ în cadrul economiei tării.

Comerţul exterior este un element esenţial al economiei din Noua Zeelandă, ponderea

comerţului exterior în PIB-ul ei este mai mult de 60%, în anul 2010 înregistrându-se valoarea de

30,8 mld.USD.

Noua Zeelandă este încă dependentă de agricultură efectuând exporturile tradiţionale de

carne, peşte, lână, lactate, la care s-au adăugat între timp fructele, vinul, cheresteaua.

Principala ţară către care se îndreaptă exporturile Noii Zeelande este Australia cu o

pondere de 23,36 %.

Uniunea europeană este pe locul doi ca importanţă în calitate de partener comercial

pentru Noua Zeelandă, după Australia. În timp ce Regatul Unit reprezintă cea mai mare piaţă

pentru exportul Noii Zeelande către UE.

Din comerţul cu mărfuri şi servicii s-a obţinut în anul 2002 un volum total de aproape 7

miliarde EUR. Contribuţia UE la investiţiile externe directe în Noua Zeelandă reprezintă 17 %.

UE este unul dintre primele obiective ale investiţiilor Noii Zeelande şi reuneşte 28 % din

investiţiile externe directe. Importanţa Europei ca partener eficient şi stabil a crescut în urma

crizei financiare asiatice.


24

Noua Zeelandă se află în primele topuri în lume ca fiind: al doilea mare producător și

exportator de carne de miel şi oaie din lume şi a treia din lume pentru producţia și exportul de

lână cu 11% din producția globală.

Acordul veterinar (1997) are ca obiectiv simplificarea comerţului cu animale vii şi

produse animaliere, fără să fie afectată protecţia sănătăţii oamenilor şi animalelor, precum şi în

conformitate cu aşteptările consumatorului privind lipsa de nocivitate a alimentelor. În pofida

unei anumite amânări, de ambele părţi există voinţa punerii în aplicare a acordului.19

Acordul privind recunoaşterea reciprocă (1999) simplifică schimburile comerciale de

mărfuri între UE şi Noua Zeelandă. Aceste schimburi comerciale, de exemplu cu aparatură

medicală, produse farmaceutice şi echipamente de telecomunicaţii, se ridică la aproximativ 500

milioane EUR. În paralel, s-a semnat şi cu Australia un asemenea acord. Aceste acorduri sunt

primele acorduri privind recunoaşterea reciprocă semnate de UE cu o ţară terţă.

In ceea ce priveste importurile in Noua Zeelandă, acestea au fost în valoare de 3.28

miliarde de NZD in luna ianuarie 2011,iar tara din care s-a importat cel mai mult a fost SUA cu

cun procent de 25 %. Cea mai mare crestere au inregistrat-o aeronavele, de pana la 247 miliarde

dolari, fiind urmate de masini si echipamente mecanice.



25

Bibliografie

1. Finanţe internaţionale, Gheorghe Voinea, Editura SEDCOM LIBRIS,

Iaşi, 2010

2. Vamuirea marfurilor de export-import, Caraiani G., Cazacu C., Ed.

Economică, 2004

3. Transporturi si expeditii internationale , Caraiani G., Cazacu C., Ed.

Economica, 2003

4. www.tradingeconomics.com

5. www.fita.org

6. www.globaltrade.net

7. www.m.state.gov

8. www.romanian-portal.com

9. www.canberra.mae.ro

10. www.tourismguide.ro

11. www.fmi.ro

12. www.unctad.org

13. www.ebrd.com

14. www.wto.org

15. www.indexmundi.com

noua zeelanda- politici comerciale

Documents