AUGUST 2012NUMĂRUL 4

Revista

DIN CUPRINS:• Lucruri neînțelese...• Galeria eroilor credinței• Timpul s-a scurtat• Bunul sau ne-bunul samaritean• Vești din Namibia• Dumnezeu nu vrea...

FiladelfiaLugoj

filadelfia lugoj... pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre (Romani 5:5)

22

2 Editorial

3 Lucruri neînțelese, dar îngăduite de Dumnezeu

4 Galeria eroilor credinței

5 Recomandare carte

6 Timpul s-a scurtat

7 Bunul sau ne-bunul samaritean

8 Vești din Namibia

10 Dumnezeu nu vrea ca noi să fim fericiți

11 Concurs

11 ... La final

Imagine Copertă: “Spice coapte” Editor: Dan-Adrian IONICĂCoordonator Producție: David NICOLADesigner: Google Images, DesignFreebies.org Ne puteți vizita pe www.filadelfialugoj.ro pentru detalii.

Le mulțumim tuturor celor care au contribuit la crearea acestui număr al revistei Comunității Creștine “Filadelfia“ Lugoj și deasemenea celor care au contribuit la listrarea revistei și ne-au sprijinit financiar. Dacă doriți să apară și următorul număr, ne puteți sprijini financiar cât și cu articole. Ne puteți contacta la adresa de email:

revista@filadelfialugoj.ro sau completând formularul de pe website, precizând în conținutul mesajului: “pentru revistă“.

EDITORIALTocmai citești numărul 4 al revistei comunității noastre, Filadelfia. Îi mulțumim lui Dumnezeu că din nou ne-a dat putere să facem și acest nou număr și să îl oferim spre citire. Fie ca Dumnezeu să vă întărească prin citirea articolelor și fie ca articolele prezentate să vă fie de un real folos și să ajute la creșterea voastră spirituală.Mulțumim și celor care ne ajută financiar în această lucrare și zicem ca Domnul să îi binecuvânteze.Facem un nou apel:

Dacă aveți un articol, un gând, o poezie, un îndemn, o mărturie, o recomandare de carte și vreți să fie publicată, vă îndemăm să o trimite-ți pe adresa noastră de email sau să o predați personal păstorului.

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păzească.

Dan-Adrian IONICĂ

LUCRURI NEÎNȚELESE...

1. Cum poate folosi Dumnezeu acest lucru pentru a mă face să fiu mai umil?

Defectul pe care îl urăște Dumnezeu cel mai tare și pe care îl folosește Satana cel mai mult este mândria. Ea a făcut ca Satana să fie dat afară din cer. Mândria a făcut ca Adam și Eva să fie alungați din grădina Eden. Numai prin mândrie ia naștere rivalitatea. Ochii trufași sunt unul dintre cele șapte lucruri pe care le urăște Dumnezeu. (Vezi Proverbe 6:16-17).Pe de altă parte, numai prin smerenie și prin frica de Domnul putem obține cele mai importante lucruri în viață: „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața” (Proverbe 22:4).Deoarece umilința este atât de importantă în a atinge scopul pe care îl dorește Dumnezeu de la viața noastră și deoarece

3

El ne-a spus să ne smerim, căci altfel ne va smeri El, ar trebui să evaluăm cât de mult din lucrurile care ni se întâmplă sunt parte din procesul prin care Dumnezeu vrea ca noi să ne umilim. Acesta este unul din primele lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când evaluăm un eveniment sau o împrejurare. De ce a permis Dumnezeu ca David să fie urmărit de Saul? Pentru ca să-l umilească și să îl pregătească să fie un rege bun. De ce a îngăduit Dumnezeu ca poporul Israel să pribegească patruzeci de ani prin pustie? Pentru a-l smeri. „Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui” (Deuteronom 8:2).

2.Ce trăsături pozitive de caracter pot fi dezvoltate în acest fel?

Privește la situațiile prin care treci și la lista de trăsături pozitive de caracter. Întreabă-te: Care dintre ele pot fi dezvoltate dacă răspund cum trebuie la aceste împrejurări? Iată câteva răspunsuri posibile: - Din cele întâmplate voi învăța răbdarea? - Vor fi mai mulțumitor pentru lucrurile pe care le consider de la sine înțelese? - Ar trebui să fiu amabil și iertător față de cei care mă rănesc? - Mă va motiva asta să dezvolt răbdarea? - Mă va face să fiu mai atent și să am mai mult discernământ?

3. Incearcă prin aceasta Dumnezeu să mă corecteze cu dragoste?

În lumea naturală și în cea spirituală Dumnezeu a stabilit o ordine exactă a cauzei și a efectului. Așa cum legile naturii guvernează ceea ce se întâmplă în univers, tot așa legile spirituale ale lui Dumnezeu influențează ceea ce are loc în viața noastră și în relațiile pe care le avem cu ceilalți.Dacă în copilărie nu i-am respectat pe părinții noștri, iar acum lucrurile nu merg bine, se poate că Dumezeu îngăduie consecințele nerespectării poruncii a cincea. Această poruncă promite că lucrurile vor merge bine dacă ne respectăm tatăl și mama (Efeseni 6:2-3). Dar și contrariul este adevărat. Dacă nu îi cinstim pe părinții noștri, lucrurile nu vor merge bine.Scriptura ne avertizează că dacă îi facem rău cuiva care ne-a ajutat, răul nu se va îndepărta de casa noastră. „Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa” (Proverbe 17:13). Pentru că Dumenzeu ne iubește, El ne va pedepsi așa cum își pedepseste un tată copilul. (Vezi Evrei 12:6).

4. S-a întâmplat asta din cauza păcatelor altora?

Din cauza neascultării lui Adam, noi trăim într-o lume degenerată, iar consecințele păcatului ne afectează viața. Un nume bun și o moștenire bogată de la părinții noștri sunt o binecuvântare ce ar trebui să ne facă să fim mulțumiți și fericiți.Pe de altă parte, părinții care i-au ofensat pe alți oameni și au lăsat ca moștenire o reputație proastă creeaza o problemă cu care au de-a face fii și fiicele lor. David a suferit de foame trei ani și jumătate, iar în cele din urmă L-a întrebat pe Dumnezeu de ce s-a întâmplat lucrul acesta. El i-a spus că aceasta era consecința faptului că predecesorul său se purtase crud cu gabaoniții. Când David a rezolvat această situație, Dumenzeu Și-a revărsat din nou binecuvântările asupra poporului. (Vezi 2 Samuel 21:1-14).

Cadmiel PAVELONI

...DAR ÎNGĂDUITE DE DUMNEZEU

4

John Wycliffe (1324 - 1384)

„Ciuma neagră” a lovit Anglia și Europa măturând o treime din populație cu o rapiditate devastatoare. „Războiul de 100 de ani” dintre Anglia și Franța a consumat energii și resurse valoroase. Controlul veniturilor i-a dus pe oamenii săraci la statutul de slugi și a condus totodată la violenta Răscoală a Țăranilor din Anglia, în anul 1381. În același timp Biserica era plină de clerici corupți și analfabeți care căutau fiecare ocazie de a-i asupri pe cei slabi și de a-și satisface pofta de putere, prestigiu și câștiguri lumești. Aceasta este lumea în care s-a nascut John Wycliffe. Imaginați-vă acum că celor care trăiau în acea vreme nu li se permitea să citească Biblia. Doar fețele bisericești aveau dreptul de a pune mâna pe Scriptură. Ei erau singurii care-i stabileau sensul acesteia, dictând oamenilor cum să trăiască „în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu”. John Wycliffe a absolvit Universitatea din Oxford și a obținut doctoratul în teologie. În timp ce mergea la școală și studia latina (limbă în care era scrisă Biblia la vremea aceea), pasiunea lui pentru adevărul aflat în Cuvântul lui Dumnezeu creștea. Pe măsură ce se maturiza în cunoștințe și în credință, a ajuns să deteste greșelile și nedreptățile atât de evidente în Biserica Romano-Catolică. Deși oficial făcea parte din Biserică, nu dorea să aibă nimic de a face cu ea. Inima, mintea și întreaga sa energie erau dedicate acelei sarcini imense la care îl chemase Dumnezeu – traducerea Scripturii din limba latină în limba engleză. John Wycliffe știa că pentru a se afla adevărul cu privire la abuzurile Bisericii, oamenii trebuiau să

citească în mod personal Biblia. El era convins de faptul că bisericile erau frecventate de enoriași necunoscători și asupriți, iar liderii Bisericii își dădeau toată silința să-și mențină superioritatea. Domnul îi dăduse lui Wycliffe o înțelegere pătrunzătoare a abuzurilor Bisericii din zilele sale așa că inima sa era foarte împovărată. El nu avea o dorință mai mare decât aceea de a duce Biblia și adevărul ei eliberator în limba și în inimile poporului. Știa că Biblia avea să schimbe viețile celor ce urmau orbește dogma Bisericii. După cum spunea el „Cuvintele lui Dumnezeu dau oamenilor o viata nouă, mai mult decât orice alte cuvinte. Puterea minunată a acestei Semințe Divine strivește pe cei puternici, înmoaie inimi împietrite, reînnoiește și schimbă în oameni evlavioși pe acei oameni care au fost brutalizați de păcat și îndepărtați de Dumnezeu. Este evident că o astfel de putere n-ar putea fi niciodată manifestată în lucrarea vreunui preot dacă Duhul Vieții și Cuvântul Etern, mai presus de orice altceva, n-ar lucra prin el.”

Biserica era deja iritată de faptul că Wycliffe a fost de partea Parlamentului și împotriva Papei, în disputele privitoare la drepturile și autoritatea ecleziastică. În momentul în care s-a răspândit vestea că Wycliffe avea de gând să publice traducerea Bibliei în limba engleză și s-o distribuie oamenilor „obișnuiți”, autoritățile Bisericii l-au atacat în mod vehement. Wycliffe a fost îndepărtat din poziția sa din Biserică și au fost formate grupuri de preoți pentru a-l hărțui și pentru a amenința pe oricine ar încerca să-l ajute. În anul 1382 a reușit să traducă Noul Testament în limba engleză. Credinciosul său prieten, Nicolas Hereford, a tradus o parte semnificativă din Vechiul Testament și cu ajutorul a câtorva oameni traducerea Bibliei a fost încheiată. Mulți copiști au preluat sarcina multiplicării acestei lucrări monumentale pentru a ajunge la destinația ei finală – casele familiilor „obișnuite”. Deși persecuția papală a continuat, hotărârea lui Wycliffe și a urmașilor săi era de neegalat. Wycliffe s-a dedicat fără încetare predicării și păstoririi sufletelor. Din moment ce dorea să îndepărteze ierarhia existentă în Biserică, pe considerentul că nu avea nicio bază în Scriptură, a întemeiat o comunitate

GALERIA EROILOR CREDINȚEI

5

cunoscută sub numele de „Preoții Săraci” sau „Lollarzii”. Ei călătoreau prin țară, distribuind prețioasa și noua Biblie în limba engleză. Acești bărbați duceau o viață simplă, nu erau legați de nici un jurământ și nu fuseseră consacrați în mod oficial. Acești preoți erau predicatori itineranți care răspândeau printre oameni învățăturile lui Christos. Doi câte doi, mergeau pe jos, desculți, îmbrăcați în robele lor lungi purpurii și purtau fiecare câte un toiag în mână. Acest toiag era un simbol al chemarii lor pastorale. Ei călătoreau din loc în loc propovăduind suveranitatea lui Dumnezeu. Acești „lollarzi” au atins mulți oameni în Anglia și au predicat cu credincioșie „legea lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu poate fi justificat.” Moartea lui Wycliffe în anul 1384 nu a împiedicat lucrarea pe care o începuse și o inspirase. Ba mai mult, după 31 de ani, mormantul său a fost deschis în urma ordinului dat de Conciliul de la Constance, iar ramășitele pământești ale lui Wycliffe au fost scoase din locul lor de odihnă. Biserica Romano-Catolică a încercat să-i reducă la tăcere urmașii dezgropându-i corpul și arzându-i oasele într-un loc public, dar acest lucru nu a făcut altceva decât să-i motiveze și mai mult. În plus, Biserica a confiscat cât de multe exemplare ale Bibliei în engleză a reușit și le-a dat foc în văzul tuturor. În efortul lor de a opri învățătura biblică i-au persecutat și pe lollarzi, dar puterea și adevărul Cuvântului lui Dumnezeu atinsese deja inima și mintea atât de multor oameni încât mișcarea papistă s-a trezit luptând împotriva lui Dumnezeu. Din generație în generație, copii ale volumelor proscrise au fost transmise ca obiecte de familie în multe case englezești. Curând însă circulația din mână în mână a Bibliei a fost înlocuită datorită inventării tiparului de către Gutenberg, și prin eforturile neobosite ale lui Tyndale și ale lui Coverdale

(Eroi ai credinței, pag. 119-122)

“Să crezi în Dumnezeu, dar să trăiești ca și cum El n-ar exista”.

Te numeri și tu printre aceia care cred din tot sufle-tul în Dumnezeu, dar trăiesc ca și cum totul ar de-pinde numai de ei? Drumul lui Craig Groeschel spre o viață de devotament autentic față de Dumnezeu, precum și lecțiile pe care le-a învățat pe parcurs, sunt mai relevante ca oricând. De la întâmplările din copilărie până la cazurile de creștinism căldicel sau înflăcărat cu care s-a confruntat, felul sincer și direct în care Craig abordează tendințele și obiceiu-rile noastre creștin-ateiste face din această carte o lectură care ne ajută să vedem unde greșim și cum ne putem schimba viața. Scrisă dintr-o perspectivă sinceră, care spune lucrurilor pe nume și ne de-schide ochii asupra felului în care oamenii cred în Dumnezeu, dar trăiesc ca și cum El n-ar exista, cartea de față are toate șansele să devină una de referință. Craig ne invită să reflectăm în mod pro-fund, onest și cu toată seriozitatea asupra faptului că viața noastră s-ar putea să contrazică mesajul pe care vrem să-l transmitem.

Dan-Adrian IONICĂ

RECOMANDARE CARTEGALERIA EROILOR CREDINȚEI

6

1 Corinteni 7:29a spune: „Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat.” În textul de mai sus apostolul Pavel are în vedere, printre altele și aspectul acesta al urgenței. Vremea este mai urgentă pentru tine și pentru mine ca să ne pregătim înaintea lui Dumnezeu ca să-L putem întâmpina pe Isus Hristos la revenirea Sa, ori în cazul în care ne va chema înainte de ziua aceea să putem fii pregătiți. Ași vrea să vedem împreună trei dimensiuni în care timpul s-a scurtat și pentru acest motiv decizia de a ne rezolva urgent lucrurile trebuie să fie o prioritate.

1. Timpul pentru indecizie s-a scurtat1Împărați 18:21 „Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.” Frați și surori, dragi prieteni, timpul pentru indecizie s-a scurtat, nu mai este vreme să amâni hotărârea de a umbla cu Dumnezeu, de a-L cunoaște, de a-L asculta și de a-I sluji. De aceea cuvântul care vreau să ți-l spun e acesta: fii decis! În fața noastră este Evanghelia Domnului Isus Hristos. Această Evanghelie cere să fie citită, cere să fie studiată și cere să fie împlinită. Fii decis! În fața noastră stă singurul Dumnezeu adevărat iar în fața Sa noi trebuie să luăm o decizie. Sunt tineri în bisericile noastre care vin la închinare și ne bucurăm să-i vedem dar nu e suficient: este timp de decizie. Pentru că nu poți fi și în Biserica lui Dumnezeu și în discotecă, nu poți fi și cu paharul Domnului în mână și cu paha-rul dracilor. Vremea s-a scurtat! Este timp de decizie!

2. Timpul pentru amânarea mântuirii s-a scurtat2 Corinteni 6:2 “ Căci El zice: <<La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.>>”Timpul pentru predarea ta în mâna lui Dumnezeu s-a dus. Acum este ziua mântuirii, momentul predării tale nu mai trebuie amânat. Uitați-vă în jurul dumneavoastră, nu vă surprinde câte boli incurabile sunt? Nu vă surprinde că necazul ne paște la orice pas? Aceasta este realitatea în care trăim și această realitate ne obligă să nu ne jucăm cu mântuirea noastră, să nu amânăm mântuirea noastră. Astăzi este ziua mântui-rii! Dacă ști că inima ta este împărțită, ai un colț pentru lumea de afară ca Dima, nu uita, dragostea pentru lumea de acum te scoate din Casa lui Dumnezeu. Vremea pentru amânarea mântuirii s-a scurtat, nu mai aștepta, hai la El!

3. Timpul pentru slujire s-a scurtatColoseni 3:23 „Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Frați și surori, timpul pentru slujire s-a scurtat. Slujirea noastră nu poate fi oricum. La noi la români există un proverb, când faci o lucrare fă-o ca lumea. Nu lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută așa. Când faci o lucrare fă-o ca pentru Domnul. Cânți, cântă ca pentru Domnul(că știm noi ce talent ai), predici – fă-o ca pentru Domnul. Orice faceți să faceți în Numele Domnului Isus Hristos și să faceți ca pentru Domnul. Nu mai avem timp să facem doar să fie făcut, să cântăm doar să fie cântat, să predicăm doar să fie predicat, să venim la Casa Domului doar ca să nu stăm acasă. Dragi creștini, pentru noi a murit Isus Hristos, pentru noi Dumnezeu a pregătit lucruri despre care apostolul Pavel spune că la mintea omului nu s-au suit ca să poți să vorbești despre ele, lucrarea mea și lucrarea ta trebuie să respecte standardul impus de Dumnezeu. Timpul pentru „a lucra de mântuială” s-a dus. Dacă cineva crede că poate face oricum lucrarea se înșeală. Dă-I ce-i mai bun că El ți-a dat ce-i mai bun, dăruiește-I viața ta, talentul tău, dă totul pentru Domnul. De-acum încolo timpul s-a scurtat, vremurile sunt de-așa fel încât trebuie să slujim diferit, ca pentru Domnul. Mă rog Dom-nului ca El să ne ajute să fim oameni înțelepți și să răscumpărăm vremea!

http://audio.resursecrestine.ro/predici/25807/timpul-s-a-scurtatDavid NICOLA

TIMPUL S-A SCURTAT

7

COMMUNITY EVENTSSNIPPETSBUNUL SAU NE-BUNUL SAMARITEANCu toţii ştim pilda dată de Domnul Isus unui învăţător al Legii ce venise să-L ispitească (Luca 10:25-37), pildă ce însumeză toată învăţătura Sfintei Scripturi. Bineînţeles că Isus poate îndeplini rolul de bun samari-tean, acea persoană care trece dincolo de orice graniţă pentru a ajuta, dar defapt Mântuitorul ne-a atribuit nouă rolul bunului samariteran. Noi tebuie să îndeplinim misiunea ridicării oamenilor din capcanele în care au căzut, noi cei ce îl iubim pe Domnul trebuie să fim primii care sărim în ajutor, însă în aceeaşi pildă, în plan secundar, ne este atrasă atenţia asupra rolului de ne-bun samaritean. Pentru că lumea se împarte în bun sau ne-bun samaritean. Din punct de vedere al psihologiei aceste categori ar fi: solidaritate sau dezumanizare. Când eşti bun samaritean eşti solidar, sari în ajutorul celor căzuţi, întinzi o mână de scăpare dar când ai început să fi ne-bun samaritean ai început să te dezumanizezi. Ca să mă fac mai înţeles vreau să dau un exemplu din timpurile trăite de noi:

Pe 4 noiembrie 1991, în New Yorker apărea o scurtă ştire: În ultimele două săptămâni, în tunelurile metroului din New York au fost ucişi un cerşetor, un lucrător de la întreţinere şi un câine. Nouăzeci de oameni au telefonat la Autoritatea de Tranzit pentru a-şi exprima îngrijorarea în legătură cu soarta câinelui, însă numai trei apeluri au fost în legătură cu lucrătorul. Nimeni nu s-a interesat de cerşetor.Ştirea ilustrează elocvent fenomenul dezumanizării sau altfel spus fenomenul „ne-bunului samaritean”.

Iată încă un exemplu de pe teritoriul ţării noastre de această dată:

Conform articolelor apărute în presa românească, ce preluau date furnizate de Insti¬tutul Medico-Legal din Bucureşti, în timpul celor două săptămâni de viscol puternic din noiembrie 1995, circa o sută cincizeci de oameni şi-au pierdut viaţa pe străzi, în marea lor majoritate cerşetori şi cetăţeni fără locuinţe. O tragedie de proporţii, care nu a declanşat însă nici o reacţie. Oficialităţile au consemnat faptul ca pe ceva obişnuit în astfel de perioade cu vreme rea, politicienii nu i-au dat nici cea mai mică importanţă iar ziarele abea dacă au amintit cazul.

Victimele au fost catalogate drept “cerşetori”, “vagabonzi”, “beţivi” ş.a.m.d., extrem de puţini fiind cei care le-au privit ca pe nişte fiinţe umane, ca pe nişte semeni, indiferent de star-ea lor materială, de vârstă sau de eventualele vicii. O sută cincizeci de oameni au murit pe străzi, în câteva zile, fără ca semenii lor să ia atitudine. Pericolul în care trăim este de a ne preocupa mai mult de religie, ca preotul din pildă sau să fim mai preocupaţi de cântare ca levitul decât de omul căzut, tâlhărit şi lăsat aproape mort. Când îL iubeşti cu adevărat pe Dumnezeu nu iţi este greu să intri în rolul bunului sa-maritean. Dragostea efectiv curge prin tine revărsându-se asupra semenilor indiferent de

naţonalitate, etnie, stare socială sau intelectuală. Dacă oamenii se îngrijesc mai mult de câini decât de se-menii lor, asta nu dovedeşte evoluţia, progresul şi emanciparea ci din contră, dezumanizarea, lipasa iubirii şi ipocrizia. Bunul samaritean poţi fi chiar tu, chiar acum, folosindu-te chiar de puţinul tău dăruit chiar şi celui mai nevoiaş om.

Alex PĂDURARU

8

A trecut încă o lună în care Dumnezeu ne-a ajutat să îi ajutăm pe alții. Trăind printre acești oameni îți dai seama că ești binecuvântat de Dumnezeu. De multe ori când mă pun în pat îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am cu ce să mă acopăr ca să îmi fie cald, aducându-mi aminte că mulți boșimani suferă de frig pentru că nu au suficiente pături. Atunci când temperatura scade sub zero grade unii se acoperă doar cu o singură pătură, iar o alta este sub ei. O mamă mi-a mărturisit că ai săi copii plâng noaptea din cauza frigului. Cei care mănâncă la noi spuneau că înainte de venirea noastră au suferit mult de foame. Ar trebui să nu uităm versetul care spune: “Când vei mânca și te vei sătura să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău…” (Deut. 8:10). Luna aceasta din banii pe care i-am primit am cumpărat peste 50 de pături pentru copiii care învață la noi la școală și în jur de 60 de căciuli pentru toți copiii care mănâncă la noi (inclusiv preșcolarii). Studenții din Timișoara au organizat un proiect de adunare a fondurilor pentru îmbrăcarea copiilor din Africa. Primind acești bani am mers în capitală –Windhoek – pentru că acolo îmbrăcămintea era mai ieftină și am reușit să cumpăr 114 traininguri, 10 geci, 147 perechi de ciorapi și 82 perechi de pantofi. Cu această ocazie am vizitat câteva sate mai îndepărtate. Am împărțit aceste haine în trei sate: Dampost, un alt sat unde locuiau doar vreo trei familii și Astfolnes. În primul sat în care am împărțit aceste haine – Dampost – erau în jur de 50 de copii, așa că am avut suficiente haine pentru toți copiii. Pentru că distanța era destul de mare, am hotărât să dormim acolo în sat. După ce am împărțit hainele s-a întunecat așa că am dormit acolo în jurul focului. În al doilea sat au fost doar șase copii, iar în ultimul – Astfolnes – au fost atât de mulți copii că nu am putut să le oferim și bluză și pantaloni fiecăruia, așa că am oferit un articol unora iar alt articol altora. Pe lângă această sarcină de distribuire a hainelor am dorit să vedem și alte nevoi pe care le au acești oameni. În primul sat, după ce le-am oferit ulei și supă de soia mi-au spus: “supa aceasta este bună dar nu avem mălai cu ce să o mâncăm”. Aveam în mașină doi saci de porumb pentru un alt sat dar având în vedere nevoia acestora le-am oferit lor un sac. Mi-au spus că și-au făcut grădină dar semințele pe care le-au primit au venit prea târziu așa că nu au avut o recoltă prea mare. Le-am spus că dacă ne ajută Dumnezeu anul acesta când va fi timpul de plantat vom veni să îi ajutăm. Pe lângă toate acestea nu am uitat să le prezentăm Evanghelia – principalul scop pentru care ne aflăm aici. Anul trecut, în luna Noiembrie, am fost la ei cu un medic dentist. În timp ce el își făcea treaba eu le prezentam celorlalți Evanghelia. I-am întrebat dacă își mai aduc aminte despre ce le-am vorbit și și-au amintit. A fost vorba despre istoria lui Noe și modul în care ei pot fi salvați de mânia lui Dumnezeu. Le-am spus că trebuie să creadă în Dumnezeu și să trăiască o viața sfântă. Cei din ultimul sat mi-au spus ca au nevoie să îi susținem cu privire la lucrarea spirituală. Ne-au rugat să venim mai des la ei să facem biserică. Le-am spus că noi suntem puțini și suntem deja ocupați cu alte sate, dar să se roage lui Dumnezeu pentru aceasta. Dacă El va lucra poate vom reuși să ne implicăm mai mult spiritual și în satul lor. I-am întrebat și pe ei dacă își amintesc despre ce le-am predicat în Noiembrie când am fost la ei cu dentistul și și-au amintit că le-am spus despre Adam și Eva.

VEȘTI DIN NAMIBIA

99

Am descoperit multe superstiții în care cred boșimanii. Odată mergeam cu spatele, iar copiii mi-au spus să nu mai merg pentru că dacă mergi cu spatele îți moare cineva din familie. Într-o noapte stăteam la foc și focul a sfârâit. Boșimanul cu care stăteam lângă foc ne-a spus că ei cred că dacă “focul vorbește” înseamnă că cineva de departe vorbește despre tine. Aici vântul bate foarte des și de multe ori se formează vârtejuri iar acești oameni îi spun “Satana”. Un alt lucru foarte ciudat pe care l-am descoperit într-un sat îndepărtat este legat de vânătoare. Un bărbat mi-a spus că atunci când merge la vânat el folosește o

săgeată cu otravă. După ce trage cu săgeata, se întoarce acasă și așteaptă ca animalul să moară. Între timp el trebuie să se prefacă bolnav și să nu mănânce decât foarte puțin și lucruri care ar putea afecta animalul pentru că atunci otrava să își facă efectul. Dimineața trebuie să se întoarcă și să caute animalul acum mort. Am încercat să îi explic că nu poate exista nicio legătură între animalul care este departe în tufiș și vânătorul care stă acasă, însă nu s-a lăsat convins. Deși în Namibia limba națională este engleza, mergând pe sate am observat că sunt mai mulți oameni care cunosc limba africaans. În fiecare sat găsești oameni care să te traducă din engleză în limba localnicilor, însă când mergi să vizitezi familiile nu întotdeauna găsești oameni care să înțeleagă engleza. Având în vedere acest aspect, de câteva luni am studiat limba africaans, iar acum când nu găsesc traducător din engleză le vorbesc în africaans, dar totuși mai trebuie să îmi îmbogățesc vocabularul. Limba africaans este de fapt un dialect african al limbii olandeze, olandezii fiind printre cei care au colonizat sudul Africii. Învățarea limbii boșimanilor durează mult mai mult datorită sunetelor diferite pe care le au și a mulțimii dialectelor. În zona în care noi lucrăm, boșimanii vorbesc patru, cinci dialecte, iar învățarea lor nu este o chestiune de câteva luni. Pe lângă aceasta, într-un sat în care lucrăm – Cano Vlei – se află mulți oameni dintr-un alt trib – cavango – iar mulți din ei nu cunosc limba boșimanilor. În acest sat atunci când predic am nevoie de doi traducători, unul pentru boșimani, iar altul pentru cavango.La sfârșitul acestei luni au venit să ne ajute pe termen scurt patru tineri de la Asociația Tumaini. Ei sunt o binecuvântare pentru lucrarea pe care o facem oferindu-ne ajutor în ce privește predarea, vestirea Evangheliei și alte treburi administrative. Ne-au ajutat de asemenea să împărțim hainele în acele sate îndepărtate și să le vestim Evanghelia. Au realizat și ei faptul că aici avem nevoie de misionari pe termen lung pentru că “mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii”. Totuși nădăjduim că Dumnezeu ne va ajuta pe mai departe pentru că am văzut și vedem că rugăciunile pe care voi le înălțați pentru noi primesc răspuns. Fiți binecuvântați!

Pentru a-l sprijinii pe fratele Octavian și lucrarea din Namibia puteți dona orice sumă în contul RO38BRDE360SV34352503600 (cont în euro).

MISIONAR: OCTAVIAN RETEGAN

1010

...CA NOI SĂ FIM FERICIȚI

Această afirmație poate fi percepută drept mărginită și în totală opoziție cu mesajele vehiculate non-stop în societatea zilelor noastre. În plus, ne tulbură, dar tocmai asta e ideea. Uneori, ceea ce credem noi că ne va face fericiți este tocmai contrariul a ceea ce vrea Dumnezeu. Nu uitați că Dumnezeu nu răspunde de fiecare dată afirmativ la rugăciunile noastre. Din fericire, El ne rezervă ceva mult mai bun, infinit de bun chiar, dar nu putem ajunge la lucrul acela până nu vom pricepe faptul că fericirea de tip “aici și acum” nu se potrivește cu planul Lui pentru viețile noastre. În primul rând, Dumnezeu nu vrea să fim fericiți dacă asta ne face să acționăm greșit sau nechibzuit. În planul lui Dumnezeu, scopul nu scuză niciodată mijloacele. De asemenea Dumnezeu nu vrea ca fericirea noastră să fie legată de lucrurile acestei lumi. De obicei, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de lucrul acesta, încercarea de a deveni fericiți prin lucrurile materiale este sortită eșecului pentru că se bazează pe o minciună. Acțiunile noastre dovedesc faptul că, într-un procent îngrijorător, credem în următoarea formulă:

multiple posesiuni materiale + circumstanțe favorabile +

experiențe palpitante + relații potrivite +

aspect exterior perfect ____________________________

= fericire.

Mulți dintre noi își trăiesc viața ca și cum ar crede din toată inima în această formulă falsă. Tânjim după circumstanțe favorabile. Dacă nu ne convine locul de muncă, șeful, colegii de serviciu sau salariul, mergem altundeva. Dacă un curs de la facultate e prea greu, îl lăsăm baltă. Dacă un angajament pe care ni l-am asumat ne solicită prea mult timp sau prea mult efort, îl abandonăm. Dumnezeu nu vrea ca noi sa fim fericiți, pentru ca El vrea ca noi să fim binecuvântați. Cuvântul grecesc makarios, folosit în capitolul 5 din Matei, unde se vorbește despre așa-numitele Fericiri, poate fi tradus prin “binecuvântări supreme”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea ca noi să fim mai mult decât fericiți. Credeți că un peștișor ar fi fericit pe o plajă cu nisip? Evident, răspunsul este nu. Aripioarele peștișorului ar flutura asemenea unor palme care aplaudă, iar trupul i s-ar zbate precum un acrobat cuprins de frenezie. Imaginați-vă că i-am dărui peștișorului 100.000 de euro, bani gheață și neimpozabili. Credeți că acum ar fi fericit? Vi-l imaginați fluturându-și energic aripioarele? Să zicem că-i dăm o bere rece și o revistă cu peștioaice arătoase. Nici asta nu l-ar face fericit. Orice i-am da peștișorului pe plajă, nimic nu l-ar satisface. Nu există nimic care să-l facă fericit pe acea plajă, din cauză că el nu a fost făcut să stea pe plajă. Nisipul nu e casa lui. Orice alt lucru decât apa îl va lăsa neîmplinit de dorul după locul pentru care a fost creat. La fel se întâmplă și în cazul nostru. Nu suntem fericiți cu lucrurile acestei lumi pentru că noi nu am fost făcuți pentru lumea aceasta. Nu vom găsi niciodată o fericire durabilă în lucrurile efemere ale acestei lumi, pentru că nu am fost făcuți ca să trăim o viață efemeră. Adevărata fericire se găsește numai în Dumnezeu, iar atunci când o vom găsi, vom înțelege, probabil pentru prima dată, cât de binecuvântați suntem, de fapt.

Dan-Adrian IONICĂ

DUMNEZEU NU VREA...

11

1. Care preot l-a proclamat rege pe Ioas?

2. Care a fost prima poruncă însoțită de o promisiune?

3. Cine la ajutat pe Pavel să înfinţeze Biserica din Corint?

4. Care rege la ucis pe Iacov şi la arestat pe Petru?

5. Unde a făcut Isus prima sa minune?

Regulament concurs:

Răspunsurile la întrebări se vor trimite pe adresa de email revista@filadelfialugoj.ro sau completând talonul de mai jos. Răspunsurile vor conține și referința biblică pentru a putea demonstra cu exactitate corectitudinea răspunsului dat. Punctajul maxim posibil va fi de 20 de puncte (5 întrebări x 4 numere x 1 punct/întrebare). Concurentul cu cele mai multe puncte acumulate va fi desemnat câștigător. Selectatarea prin tragere la sorț se va face doar în cazul în care vor fi mai mulți concurenți cu același număr de răspunsuri corecte. Numele câștigătorului va fi anunțat în numărul 5 al revistei comunității noastre, deasemenea premierea va fi în aceeași zi cu lansarea numărului 5 al revistei.Taloanele se vor depune în cutia de tablă aflată în partea din spate a localului.

Talon de răspunsuri (decupare)

1. ________________________________________2. ________________________________________3. ________________________________________4. ________________________________________5. ________________________________________

Nume și prenume: ________________________

Vă așteptăm cu drag să participați împreună cu noi la slujbele săptămânale care au loc după următorul program:

Miercuri 19:00 - 20:00 (rugăciune)Joi 19:00 - 20:30 (rugăciune și învățătură)Vineri 18:00 - 19:30 (tineret)Duminică 09:00 - 12:00 (serviciu divin) 18:00 - 20:00 (serviciu divin)

Pentru orice sugestie/opinie/reclamație, vă rugăm să ne contactați prin email la adresa revista@filadelfialugoj.ro sau completând formularul de mai jos.

Părerea ta contează!

Formular de contact

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CONCURS ... LA FINAL

11

Contact: Strada Mureșului, 20Lugoj, Timiș, ROMÂNIA

Email: revista@filadelfialugoj.ro Website: www.filadelfialugoj.roTelefon: 0721 003 036

REVISTA COMUNITĂȚII “FILADELFIA”

“El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcuta de Duhul Sfânt.” (Tit 3:5)