nursing ati

74
1 Curs 2: NURSING SPECIFIC IN ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVA Cuprins: I. Sectia de terapie intensiva …………………………………………..pag.2 II. Sarcinile asistentei medicale din ATI……………………………… pag.2 III. Interventii specifice in ATI…………………………………………….pag.4 i. Respiratie asistata pe ventilator ii. Aspiratia traheobronsica iii. lntubatia oro traheala (IOT); Detubarea pacientului iv. Reechilibrarea hidroelectrolitica………………………………pag.9 IV. Ingrijirea pacietului in stare de soc…………………………………… pag.27 V. Ingrijirea pacientului cu Insuficienta Respiratorie Acuta …………………………………………………………………………..pag.34 VI. Anestezia si anestezicele……………………………………………..pag.40 VII. Ingrijirea pacientului in perioada potnarcotica………………………pag.45 1

Upload: drenea-valentin-stefan

Post on 10-Aug-2015

1.027 views

Category:

Documents


13 download

TRANSCRIPT

Page 1: Nursing ATI

1

Curs 2:

NURSING SPECIFIC IN ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVA

Cuprins:

I. Sectia de terapie intensiva …………………………………………..pag.2

II. Sarcinile asistentei medicale din ATI……………………………… pag.2

III. Interventii specifice in ATI…………………………………………….pag.4

i. Respiratie asistata pe ventilator

ii. Aspiratia traheobronsica

iii. lntubatia oro traheala (IOT); Detubarea pacientului

iv. Reechilibrarea hidroelectrolitica………………………………pag.9

IV. Ingrijirea pacietului in stare de soc……………………………………pag.27

V. Ingrijirea pacientului cu Insuficienta Respiratorie Acuta

…………………………………………………………………………..pag.34

VI. Anestezia si anestezicele……………………………………………..pag.40

VII. Ingrijirea pacientului in perioada potnarcotica………………………pag.45

VIII. Prevenirea complicatiilor postoperatorii……………………………..pag.50

1

Page 2: Nursing ATI

2

Sectia de terapie intensiva (ATI)

Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si

aparatura deosebita in vederea redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt ingrijiti la

seviciile de terapie intensiva cunoscute si sub denumirea de ATI (Anestezie si

Terapie Intensiva) datorita necesitatii supravegherii permanente a acestor categorii

de bolnavi care pot avea diferite afectiuni de urgenta ( cardiace, pulmonare,

chirurgicale, neurologice etc.). S-au creat sectii de terapie intensiva pe profile

specializate pentru tratarea afectiunilor de care sufera.

De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada

post narcotica - perioada critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de

unitati de terapie intensiva sunt: chirurgie generala, chirurgie cardiovasculara,

chirurgie toracica, ginecologie, neurochirurgie etc.

Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere

administrativ nici uneia din sectiile de specialitate. La terapie intensiva, ingrijirea

bolnavului dureaza pana la reechilibrarea dereglarilor, a functiilor vitale, dupa care

bolnavul este transferat la sectia de specialitate careia ii apartine.

Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi,

divizate in incaperi mai mici, respectiv de 1-2 paturi.

Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici fi aseptici, sunt prevazute cu

camere, filtre, unde se schimba halatele si incaltamintea de protectie

Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele

trebuie sa prezinte un microclimat optim, aer conditionat si sterilizat; temperatura

trebuie sa fie de 20° -22°; paturile trebuie sa fie prevazute cu instalatii pentru

administrarea oxigenului, instalatii pentru aspiratie, tensiometre fixe la perete,

instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de supraveghere a functiilor vitale.

Semnalizarea modificarilor in starea pacientului este realizata de monitoare, acustic

si optic (Danger = pericol).

Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI:

a) sa intretina inventarul tehnic in stare perfecta de functionare si sterilitate, cum ar

fi:

- trusa pentru reanimare respiratorie;

- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;

2

Page 3: Nursing ATI

3

- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;

- trusa cu medicamente de prima urgenta;

- ventilatoare pentru respiratie asistata.

Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:

- monitoare EKG;

- electroencefalograf;

- aparatul Roentgen portabil;

- aparate de respiratie artificiala;

- dispozitive de administrare a oxigenului.

Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:

- aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);

- monitor pentru puls, temperatura, respiratie.

Sarcinile speifice ale asistentului /asistentei de la ATl

1. Preia bolnavii din Sala de Operate de la medicul anestezist, urmarind

constantele vitale;

2. Instituie oxigenarea prin sonda nazala sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;

3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V.;

4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial, supravegheaza

functionalitatea aparatului si semnele clinice care atesta o ventilatie corecta:

presiunea de ventilatie stabilita si expansiunea ambelor arii pulmonare, coloratia

tegumentelor;

5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru

montarea unei sonde vezicale;

6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce

aparuta postoperator;

7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmata de inundarea cailor

respiratorii si sesizeaza medicul, care va aprecia daca este necesara montarea

unei sonde de aspiratii;

8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T, respiratie,

diureza, lichide - aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;

3

Page 4: Nursing ATI

4

9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa apara;

10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul

si cantitatea lichidului de aspiratie;

11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare fi estimeaza diureza;

12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizati la pat o perioada de

timp si ii supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la indicatia

medicului, de multe ori o mobilizare intempestivs sau nesupravegheata poate duce

la accidente nedorite;

13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si instaleaza

perfuzii indicate de medic;

14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil n aceeasi zi si le

inregistreaza in F.O.;

15.Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea prescrisa;

16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si

medicamente de la aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in permanenta

intreg;

17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie si

sunt solicitari - determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea cu

sange, livrarea sangelui dupa efectuarea probelor de compatibilitate;

18. Asigura efectuarea de urgenta pe tot parcursul zilei.

INTERVENTII SPECIFICE IN ATI

- Monitorizarea EKG; Monitorizarea functiilor vitale: TA; respiratia; diureza;

durerea; starea de constienta, aspectul faciesului si a tegumentelor;

- Respiratie asistata pe ventilator; administrare de oxigen;

- IOT (intubatie oro-traheala) efectuata de medic;

- Reechilibrare hidroelectrolitica

- Masurarea presiunii venoase centrale (PVC);

Monitorizarea EKG si a TA, respiratiei, diurezei

Interventiile asistentei:

- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua EKG;

4

Page 5: Nursing ATI

5

- TA se monitorizeza cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixeaza pe toracele

bolnavului cu banda, iar la brat manseta; se programeaza pentru a masura TA la

anumite intrevale de timp; alta posibilitate de inregistrare a TA poate fi cu ajutorul

unui tensiometru fix montat la perete in dreptul fiecarui pat de la ATI;

- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la anumite

intervale de timp;

Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care

se ataseaza o punga colectoare de urina gradata pentru masurarea cantitatilor de

urina.

2. Ingrijirea bolnavilor cu ventilatie mecanica (respiratie artificiala)

Reducerea si suprimarea miscarilor respiratorii ale toracelui si diafragmului apare in

urma paraliziei centrului respirator, a muschilor respiratori sau prin contractura lor

patologica.

Problemele bolnavului care necesita ventilatie mecanica (VM):

- anoxie;

- hipercapnie;

- cianoza;

- insomnie;

- transpiratii abundente;

- obnubilatie.

In acest caz, medicul va dispune aplicarea respiratiei artificiale, mecanice asistate.

Categorii de bolnavi cu indicate de VM:

- bolnavi operati cu risc de insuficienta respiratorie;

- traumatisme craniene;

- traumatisme toracice;

- boli neurologice;

- in chirurgia cardiovasculara;

- in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee, in stop respirator

(resuscitare cadio-pulmonara).

Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de aceea

se numeste ventilatie asistata. Aparatele de ventilatie artificiala sunt foarte

numeroase, insa cele mai eficiente sunt acelea care functioneaza pe baza presiunii

intratraheale pozitive.

5

Page 6: Nursing ATI

6

Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie

si expiratie activa. Dintre cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu burduf, care

este format dintr-o masca etansa si un tub de lungime diferita cu un burduf actionat

mecanic sau manual. Curentul de aer sau O2 este dirijat cu ajutorul a doua supape

unidirectionale. Compresiunea burdufului realizeaza inspiratie, expiratia fiind

asigurata de elasticitatea plamanilor.

Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc

ventilatoare sau pulmotoare.

Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot

modifica ritmul fi volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului

se sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele faze ale respiratiei.

Aceste aparate nu pot fi utilizate pentru asistarea de lunga durata a respiratiei. Ele se

aplica trecator pentru bolnavii inconstienti.

Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara

mentinerii lui si anume ,prin intermediul unei masti etanse pentru perioade scurte, de

cateva minute si prin intermediul unor sonde endotraheale introduse prin intubatie oro

— traheala (IOT) efectuata de medic pentru perioade mai lungi.

Conectarea pacientului la ventilator

Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului.

Gazul care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene), umidificat

cu vapori de apa, iar aerul expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat sau captat.

Pornirea aparatului se face dupa ce acesta a fost conectat la sursa de curent

electric, la O2, la aer comprimat.

Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14

respiratii/minut. Se determina gazele din sangele arterial dupa 20 minute de ventilatie

mecanica.

Ingrijirea bolnavului presupune:

- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de

insuflare de varf;

- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;

- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls, temperatura;

- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);

6

Page 7: Nursing ATI

7

- Radiogafie de control,

- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea infectiilor;

- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie, care

nu-si poate mobiliza singur secretiile;

- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);

- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului

secretiei;

- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;

- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau

prin sonda nasogastrica.

Aspiratia traheobronsica

Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de cate

ori este necesara.

Materiale necesare:

- manusi sterile;

- sonda de aspiratie sterila de unica folosinta; comprese de tifon;

- sursa de oxigen;

- aspirator medical;

- recipient de colectare a secretiilor.

Tehnica aspiratiei:

- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;

- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;

- se va administra oxigen 100% pacientului 3 - 5 minute inainte;

- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;

- se introduce capatul sondei de aspiratie in canula de intubatie si se vor

aspira secretiile retragand treptat sonda;

- timpul maxim de aspiratie nu trebuie sa depaseasca 10 secunde.

lntubatia oro traheala (IOT)

Rolul asistentei este de a pregati materialele si bolnavul si de a servi medicul.

Materiale necesare:

- laringoscop cu lama dreapta sau scurta si sursa de lumina;

- tuburi sau sonde de intubatie endo - traheale din cauciuc sau material

7

Page 8: Nursing ATI

8

plastic prevazute cu mandren;

- seringa sterila de 10 ml pentru umflarea mansetei traheale;

- gel cu xilina pentru anestezia de contact;

- solutie de xilina pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale;

- departator de gura;

- mandrene si pense speciale;

- la nevoie, se asigura aparat de ventilatie manuala , sursa de oxigen, aspirator

puternic, pregatit in stare de functionare; sonde de aspiratie;

- 2 canule de intubatie de dimensiuni diferite sterile de unica folosinta;

- balon de ventilatie cu masca;

- medicamente necesare pregatite in seringi etichetate;

- stetoscop.

Indicatii:

- pentru administrarea anesteziei generale;

- in caz de obstructie a cailor aeriene;

- in resuscitarea cardio - respiratorie, pentru ventilatia artificiala( cu ventilator

Ambu);

- primul ajutor in caz de inec sau intoxicatie cu gaze;

- asigurarea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta.

Rolul asistentei in timpul tehnicii este de a pregati bolnavul:

- sa indeparteze protezele dentare mobile;

- curatarea oro - faringelui de secretii;

- asezarea pacientului in decubit dorsal cu capul in extensie ridicat fata de

planul umerilor pe o perna mica;

- servirea medicului cu instrumente speciale.

Interventii aplicate:

- supravegherea functiilor vitale;

- mentinerea permeabila a sondei prin aspirarea secretiilor cu ajutorul unui cateter

de aspiratie ori de cate ori este nevoie;

- toaleta cavitatii bucale si aspirarea secretiilor din gura;

- imobilizare in cazul pacientilor agitati pentru a preveni detubarea spontana.

8

Page 9: Nursing ATI

9

Detubarea pacientului este indicata de medic cand respiratia pacientului este

normala. Detubarea se recomanda dupa o ventilatie spontana timp de 1 ora sau

mai mult, iar functiile vitale se mentin la valori normale.

Se efectueaza astfel:

- se aspira mai intai secretiile de pe sonda si din cavitatea bucala;

- se extrage mesa din gura sau se dezumfla balonasul de etansare;

- se scoate lent sonda aspirand continuu;

- se efectueaza toaleta cavitatii bucale a pacientului.

REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA

Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca

tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata

pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor

dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare.

Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic

Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange

si vasele limfatice.

Rolul apei in organism:

- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia resturile

metabolice transportandu-le spre organul de eliminare;

- mentine temperatura corpului constanta;

- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.

O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor,

lipidelor si se numeste apa metabolica (de combustie).

Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.

Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale

9

Page 10: Nursing ATI

10

organismului.

Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din

organism.

Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750 ml

Apa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml

Prin fecale - 150 ml

Total = 2500 ml Total = 2500 ml

Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism

Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul

endocrin.

Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul

hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea

nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare care

secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa de la

nivelul rinichiului.

Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult

aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent

retinerea apei la nivelul rinichilor.

Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura

uscata, reface rezervele de apa ale organismului.

.

Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni

de H+. Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.

• Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;

• Solutiile cu pH < 7 sunt acide;

• Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.

Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile

pH- ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt

10

Page 11: Nursing ATI

11

incompatibile cu viaja.

Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului

sanguin care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).

Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina,

digestie.

Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si

substante alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a

deregla echilibrul acido-bazic.

In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care

corecteaza modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de

rinichi si respiratie.

Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:

din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;

- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;

- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;

- din urina: - pH-ul = 5,5 -6,5

Dezechilibrele acido-bazice sunt:

alcaloza = cresterea concentratiei de alcali peste limita normala;

se corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaCI (ser fiziologie) si

clorura de amoniu;

- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H+; se corecteaza prin perfuzie cu

solutie de bicarbonat de sodiu.

Necesarul de apa al organismului

Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La

copil cantitatea de apa in organism este mult mai mare decat a adultului:

- intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi;

- intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi;

- intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi;

- intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi.

Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea

corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa;

11

Page 12: Nursing ATI

12

nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa.

Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri

minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si

mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular

sau ambele.

Termeni medicali

Homeostazie = mentinerea constanta a echilibrului mediului intern

Electrolitii = substante chimice capabile sa se disocieze intr-o solutie in

ioni

Lichid intracelular = lichid din interiorul celulei

Lichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include si lichidul interstitial si cel

intravascular

Dezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia

fiziologica/ anatomica a unei structurii sau functii

Turgor cutanat = pliu cutanat persistent

Alcaloza = cresterea rezervei de alcali din sange, manifestata prin cresterea

bicarbonatului

Acidoza= cresterea aciditatii in sange manifestata prin cresterea concentratiei

ionilor de H+; apare in coma diabetica.

Hiper= prefix pentru mai mult

Hipo = prefix pentru mai putin/deficit

Hipernatriemie = cresterea Na in sange > 150mEq/l

Hiponatriemie = scaderea Na in sange < 130mEq/l

Hiperpotasemie (hiperkaliemie) = cresterea K > 6,7mEq/l

Hipopotasemie(hipokaliemie) = scaderea K < 3,5mEq/l

Hipercalcemie = cresterea Ca in sange > 7 mEq/l - risc de litiaza

Hipocalcemie = scaderea Ca < 4,5mEq/l manifestata prin crize de tetanie sau

spasmofilie

Volemie = volum de sange circulant

Hipervolemie = cresterea volumului de sange > normal;

Hipovolemie = scaderea volumului de sange < de normal

12

Page 13: Nursing ATI

13

Starile de deshidratare

Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau

secundar unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.

Clasificarea deshidratarilor

/. In functie de aportul de lichide:

• Deshidratari de origine digestiva:

a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa

ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi

(neurologici, comatosi) nesupravegheati;

b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului

digestiv: stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza

la nivelul duodenului.

c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie

gastrica prelungita, intoxicatii.

• Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe

alte cai:

- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;

- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri,

fochisti, otelari.

//. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:

1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si

electroliti sunt in aceeasi proportie.

Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive;

se pot pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.

Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.

2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai

mare decat electrolitii.

Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport

de apa.

Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.

3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in

proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa:

13

Page 14: Nursing ATI

14

- administrarea de medicamente diuretice;

- poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala;

- transpiratii abundente.

Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.

III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:

1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din

greutatea corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari

clinice.

2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din

greutatea corporala.

3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la

10% din greutatea corporala.

Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III;

acestea sunt:

- turgor cutanat prezent;

- hipotensiune arteriala

- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;

- puls accelerat si slab;

- diureza scazuta;

- infundarea globilor oculari;

- uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor.

- in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls

filiform, oligoanurie, chiar coma.

Semnele deshidratarii la copii mici si sugari:

- pliu cutanat persistent,

- fontanele infundate,

- globi oculari hipotoni.

!!! In tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care

le-au generat si inlocuirea stricta a pierderilor de apa si electroliti.

14

Page 15: Nursing ATI

15

Bilantul hidric

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu

volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.

Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:

• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de

hiperhidratare;

• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)

• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de

deshidratare.

Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa

se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea

corporala a pacientului, bilantul hidric.

Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-

electrolitica a pacientului:

- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;

- masoara cantitatea de lichide ingerate;

- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:

- Ht, Hb, globule rosii,

- lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;

K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;

Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;

Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;

Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;

- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l

- Proteinemia VN = 65 - 85g/l

- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.

- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;

- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in

foaia de temperatura;

- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de

15

Page 16: Nursing ATI

16

scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta),

lichide de aspiratie.

- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;

- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;

- administeaza regimul alimentar indicat.

Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului

deshidratat:

- senzatia de sete

- turgor cutanat

- frecventa pulsului

- masurarea TA '

- cianoza extremitatilor ;

- uscaciunea limbii

Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la

inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice.

La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.

Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,

Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in

urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale

organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi,

transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;

- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml

lichide.

TULBURARI ELECTROLITICE

1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular,

valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica,

crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.

Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.

Cauzele pot fi:

- hiperhidratare cu apa, cu bere;

16

Page 17: Nursing ATI

17

- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);

- transpiratie excesiva;

- dieta hiposodata timp indelungat;

Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,

anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;

Interventiile asistentei:

- recunoaste modificarile si anunta medicul;

.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;

- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;

- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;

- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;

- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;

- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice

recamandata, sa evite purgativele drastice (sarea amara).

Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.

Cauze:

- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;

- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;

- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.

Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA,

tahicardie, mucoase uscate, confuzie.

Rolul asistentei este:

- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;

- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na -

Glucoza 5%, medicamentele diuretice;

- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.

- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;

- linisteste pacientul si familia daca este cazul;

- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.

2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza

actlvitatea neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.

Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament

cu cortizon, diaree.

17

Page 18: Nursing ATI

18

Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.

Simptome :

- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;

- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;

- scaderea apetitului, greata;

- mancarime de piele;

- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;

- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.

Interventiile asistentei:

- monitorizeaza (EKG) functia cordului;

- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea

medicului medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)

- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise,

banane.

- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare,

greturile, palpitatiile.

Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala,

deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.

Simptome:

- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;

- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).

Interventiile asistentei:

- recunoaste modificarile si anunta medicul;

- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga

medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na+;

- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);

- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator,

aparatura pentru RCP ;

- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi)

bogate in K+.

3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca

urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.

18

Page 19: Nursing ATI

19

Manifestari clinice:

- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;

- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.

Rolul delegat al asistentei medical e:

- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;

- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T°;

Interventii independente:

- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;

- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze

consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu

fara recomandare medicala;

- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa

minerala carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.

Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei

tulburari de secretie a paratiroidelor.

Problemele bolnavului : *

- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.

Rolul delegat al asistentei:

- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;

- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;

Rolul independent al asistentei :

- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi,

ou, carne, vitamine;

- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;

- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele

si contractiile musculare.

Evaluarea interventiilor aplicate

Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si

indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la

serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa

urmatoarele manifestari:

19

Page 20: Nursing ATI

20

disparitia senzaliei de sete;

normalizarea pulsului bolnavului;

valorile T.A. cresc treptat;

dispar crampele musculare;

se restabileste turgorul cutanat;

dispar infundarile fontanelelor la sugari;

diureza se normalizeaza;

se restabileste starea de constienta la copii.

Evaluarea starii de hiperhidratare

Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:

- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;

- somnolenta, convulsii;

- coma cu H.T.A. ;

- formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale).

Interventiile de urgenta:

- restrictie de lichide pana la cura de sete;

- restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat;

- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica

pe cale I.V., punctii evacuatoare, dializa extrarenala;

- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului

hidromineral accidentele de hiperhidratare.

Tehnici de hidratare

1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala

2. Hidratare pe cai artificiale:

a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo – duodenala

b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.

20

Page 21: Nursing ATI

21

SOLUTII PERFUZABILE

Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia,

compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie

la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului initial al organismului.

In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:

solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului

(fiziologica);

solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;

solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.

In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:

1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;

2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;

3. solutii pentru alimentatia parenterala.

1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii

corectoare, lichide.

Exemple:

- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii

fiziologice).

Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500

ml, 1000 ml (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza

5% sunt cele mai folosite.

2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice

(alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea

insuficientelor functionale.

Exemple:

Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza

diluate in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu

risc vital (de exemplu, flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat).

Solutii hipertonice:

- solutia de clorura de Na 10%, 20%

- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%

21

Page 22: Nursing ATI

22

- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%

Alte solutii de corectare:

- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se

folosesc la corectarea acidozei metabolice.

Solutii diuretice osmotice:

- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea

edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii.

Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:

- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;

- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).

Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:

- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.

3. Solutii pentru alimentatie parenterala

• Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza,

dextroza 5%, 10%, 20%;

• Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si

poate sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii

perfuzabile.

Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in

flacoane de sticla.

Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu

medicamente deoarece au capacitate de interactiune.

Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina,

fenilalanina, treonina, triptofan, valina.

De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul

depozitarii si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.

Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele

medicamente pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor,

embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice.

22

Page 23: Nursing ATI

23

Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:

1. Furosemid :

2. Nitroglicerina

3. Algocalmin

4. Metoclopramid

5. Eufilina

6. Insulina . . -

7. Dopamina

8. Ambroxol

9. Cimetidina

10.Diazepam

Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar

pentru evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau

canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.

ATENTIE! Nu se amesteca:

• sangele si derivatele de sange

• solutiile de aminoacizi (Arginina)

• solutiile uleioase

• Manitolul

DE RETINUT:

Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6

Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)

Vitamina B « se inactiveaza cu vitamina C in solutie

Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine

La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si

caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor

introduce in flacon chiar inainte de administrare.

Prepararea solutiei perfuzabile:

• Recipientul de perfuzie — flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se

aseaza vertical.

• Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool

medicinal.

• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin

23

Page 24: Nursing ATI

24

rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare.

• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de

aerisire daca este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.

• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data.

Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.

• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa

fie umplut cu solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii

bulelor de aer din tuburi in vena).

• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului

corpului pacientului.

• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de

perfuzie cu filtru de aer.

De retinut!

In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica

de solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de

scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de

solutie va ramane in flacon.

A incorect B corect

Fig.7.A.Trocarul patrunde prea mult in flacon

B. Introducerea corecta a trocarului (17, pag. 87)

24

Page 25: Nursing ATI

25

SOLUTII PERFUZABILE - tabel

Denumirea solutiei Forma de prezentare Indicatii. Mod de

administrare

1 . Solutie de clorura deNa Concentratie izotonica 9% sau ser

fiziologic - pungi PVC sau flacoane

PVC capacitate de 250, 500, 1000

ml -fiole 10 ml

Concentrate hipertonica:

- solutie de NaCI 10%, 20%, 30%

fiole

- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o

- perfuzie I.V.

- solutie de transport

cea mai folosita-

solvent pentru

medicamente(antibi

otice, etc)

- corectarea

dezechilibrului

hiponatriemic

2. Solutie de glucoza Concentratie izotonica 5% - solutie de

transport: perfuzie

- alimentatie

parenterala

- in hipoglicemie IV

- antiedematos

- pungi, flacoane PVC 250, 500ml

Concentratii hipertonice: '- glucoza fiole 33%, 40%

- pungi flacoane 10%, 20%

- concentratie hipotonica 2.5g%

3. Solutie Ringer Contine:

- clorura de Na 8.5g;

- clorura de K 0.3 g;

- reechilibrare

hidroelectrolitica

- clorura de Ca 0.5g;

- apa distilata 1000ml

Flacoane, saci PVC 250, 500 ml

I.V. perfuzie lenta

25

Page 26: Nursing ATI

26

4.Solutia de clorura de K-

Brauman

5. Solutie de Kalium

magneziu-asparagin at

Flacoane de sticla de 100 ml

concentrate 7,4%;

Contine: acid aspargic 1 I solutie

hidroxid de K+ oxid de Mg2+

- perfuzii I.V. lente

se dilueaza 10 -

20ml cu 500 ml cu

glucoza 5%, 10%; in

urgente 20 ml

solutie K diluat cu

20 ml solutie

glucoza 10 %

6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie

izotonica 50%

- solutie de

corectare-perfuzie

lenta in acidoza

hipotonica

7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de

corectare

- perfuzie lenta in

acidoza hipotonica8. Solutia de bicarbonat de

Na

14%o solutiie izotonica - solutie tampon in

acidoza

9. Solutii pentru diureza

osmotica

Manitol 5%o pungi PVC 250 ml - activeaza diureza

10. Sorbitol Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500—

2000 ml

- alimentatie

parenterala

11. Solutie dextroxa

fructoza

5%, 10%, 20% 5% pungi saci

PVC 500, 1000 ml

- perfuzie lenta -

alimentatia

parenterala

26

Page 27: Nursing ATI

27

12. Substituienti de

plasma

Dextran 40+glucoza in flacon din

sticla

Dextran 40 cu NaCI

Dextran 70+NaCI in flacoane de

sticla

Gelufuzine solutie perfuzabila

Flacoane sticla

- perfuzie lenta

Ingrijirea bolnavilor in stare de soc

Definitie:

Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se

instaleaza anoxia tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este necesara

recunoastera rapida a cauzelor pentru prevenirea leziunilor ireversibile ce se pot

instala.

Clasificarea etiologica

1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de

hemoragii, traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree,

vasaturi, exces de diuretice), socul de colaps din coma diabetica, ocluzii

intestinale;

2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA,

miocardite acute, tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu

supapa, emboli pulmonare ;

3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia

coli, Klebsiella, Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se

produc leziuni celulare primare si generalizate;

4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine.

Surven mai frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite medicamente pe

cale parenterala sau dupa intepaturi de insecte si se caracterizeaza printr-o

reactie anormala antigen-anticorp cu eliberare masiva de histamina care

27

Page 28: Nursing ATI

28

provoaca colaps printr-o puternica vasodilatatie periferica;

5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme

craniene sau medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc

blocarea sistemului nervos simpatic periferic.

Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig,

caldura excesiva.

Elaborarea planului de ingrijire

Culegerea datelor/ anamneza pentru depistarea cauzei trebuie sa se faca rapid.

Intrebari care se pot pune: daca prezinta boli cardiace; daca face tratament cu

diuretice si antihipertensive; ce doza a luat; daca a avut hemoragie in special

digestiva; daca are febra (daca nu stie se va masura temperatura).

Examenul clinic:

- Se masoara functiile vitale: Puls, TA, Temperatura, Respiratia;

- Se examineaza aspectul pacientului:

jugulare sunt colabate - in soc hipovolemic,

jugulare turgescente - in soc cardiogen;

puls asimetric- in tamponada cardiaca;

sufluri patologice;

apectul abdomenului;

prezenta febrei si frisonul denota soc septic;

prezenta leziunilor cutanate - infectii cu germeni patogeni.

Problemele bolnavului:

Hipotensiune arteriala (TAS < 90mmHg), tahicardie, tahipnee;

Puls slab, filiform, tegumente reci, umede - in hipovolemie si tegumente

calde in soc septic, paloare;

Oligurie (< 20ml/h) si acidoza metabolica sunt frecvent intalnite.

Investigatii de urgenta:

se recolteaza sange pentru: grup sanguin si Rh, Hemoblobina, Hematocrit,

leucograma, ionograma, fibrinogen, trombocite, analiza gazelor; in soc

septic se recolteaza hemoculturi repetate, iar din urina: examen sumar de

urina, urocultura;

radiografie toracica, ecocardigrama, PVC (presiune venoasa centrala).

28

Page 29: Nursing ATI

29

Interventii aplicate in functie de obiectivele de ingrijire urmarite:

Refacerea volemiei si functiei repiratorii prin:

- perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa

eritrocitara in anemie;

- medicamente vasoactive, vasopresoare - dopamina;

- pozitie Trendelenburg

Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa

cardiaca, pulsoximetria, ex. De laborator: Hematocrit., electroliti, uree,

gaze sanguine, monitorizare PVC;

Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;

In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie de

bicarbonat de Na in perfuzie;

Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga

colectoare de urina.

Se trateaza cauza socului.

Medicamente vasopresoare folosite in starile de soc:

- Dopamina - faciliteaza diureza, se administreaza diluata in perfuzie cu

pompa de perfuzie, pe infuzomat sau pe injectomat, cunoscandu-se cu

precizie numarul de picaturi (ml) administrate pe minut;

- Vasopresina - se foloseste in socul septic;

- Dobutamina - in socul cardiogen;

- Norepinefrina - in §ocul septic.

Interventii de urgenta in Socul traumatic la locul accidentului:

- eliberarea victimei de sub actiunea agentului traumatizant, evitarea expunerii

bolnavului la noi traumatisme pe durata transportului;

- aprecierea rapida a starii functiilor vitale; prezenta pulsului la carotida,

femurala; respiratie;TA

- administrare de O2;

- evaluarea rapida a leziunilor, la nivel de: craniu, torace, abdomen;

- pozitia bolnavului este decubit dorsal cu picioarele ridicate < 30°- 45°;

- invelirea cu paturi

Atentie - nu se administreaza nimic accidentatilor in stare de soc, pe gura.

29

Page 30: Nursing ATI

30

Pretratamentul socului se incepe la locul accidentului si se mentine in timpul

transportului si consta in:

punctionarea unei vene ii instalarea unei perfuzii pentru tratamen

recoltarea sangelui necesar examenului de laborator: grup sanguin si Rh,

alcoolemai si alte examene uzuale.

Ingrijirea socului traumatic la terapie intensiva

1. Refacerea volemiei - este masura de prim ordin pentru a evita decompensarea.

2. Combaterea durerii si agitatiei cu medicamente indicate de medic: Diazepam 1

fiola are efect linistitor. Unii autori recomanda Morfina diluata cu 10 ml solutie

glucozata sau ser fiziologic;

3. Efectuarea pansamentelor si imobilizarilor provizorii ale focarelor de fractura si

investigatiile necesare.

4. Desocarea reprezinta aplicarea tuturor metodelor medicale si

chirurgicale cunoscute pentru iesirea din starea de soc.

Dupa desocare pacientul este transferat in serviciul de chirurgie generala pentru

tratamentul cauzei ce a provocat socul si unde se va ingriji pana la vindecarea

completa. Aceasta situatie este decisa de echipa medicala.

5. Resuscitarea cardio-respiratorie in caz de stop cardiac si stop respirator.

Socul cardiogen

Tabloul clinic : dureri precordiale, dispnee, anxietate, paliditate.

Interventii de urgenta:

repaus in decubit dorsal, sedarea bolnavului, combaterea durerii;

pozitie usor semisezanda daca TA permite;

administrare de sedative: Diazepam 1 tb.;

administrare de analgezice: Fortral - 1 fiola - 30 mg injectabil S.C.

sau I.M.;

oxigenoterapie pe sonda nazofaringiana;

bolnavul se transporta la spital, sub controlul functiilor

vitale.

30

Page 31: Nursing ATI

31

Tratamentul in spital:

1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de terapie

intensiva coronarieni; vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila; in dispnee

severa pozitia este semisezanda/sezanda;

2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG, presiune

venoasa);

3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);

4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola,

Hidroxizin, Romergan;

5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;

6. Hidratare parenterala;

7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare,

antiaritmice;

8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M.,

sau solutie bicarbonat de Natriu.

Socul anafilactic

Apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma:

alergiei medicamentoase;

alergiei la unele substante chimice;

intepaturii de insecte;

alergiei alimentare.

In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de

vasodilatatie determine prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului,

daca nu se intervine la timp.

Problemele bolnavului:

debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea substantelor;

stare de rau general;

semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de prurit, urticarie,

edem al fetei si pleoapelor;

manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienta respiratorie

31

Page 32: Nursing ATI

32

acuta, crize de dispnee;

tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, puls tahicardic, cianoza;

tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;

manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.

Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea medicamentului,

alimentului care a produs socul.

Interventii de urgenta pentru salvarea vietii pacientului:

Adrenalina este medicamentul de elective in socul anafilactic

Aplicarea de garouri : cand socul a fost declansat de o injectie intradermica, sc,

im sau de o de intepatura de insect intr-o extremitate, se face acelei extremitati.

In jurul locului inocularii se injecteaza 0,5 - 1 mg de Adrenalina 1 %o diluata

in 10 ml ser fiziologic.

Corticoizi se administreaza numai dupa administrarea de adrenalina

In caz de hipovolemie se administreaza substituienti de plasma concomitant

cu solutiielectrolitice

Pozitia bolnavului este Trendelenburg pentru a impiedica ischemia cerebrala;

Intubatie orotraheala (IOT) de catre medicul anestezist pentru ventilatie

artificiala in caz de spasm laringian sau bronhospasm prelungit;

Oxigenoterapie 6 - 8l/min;

Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica

manevra de intubatie;

Bolnavul trebuie sa fie monitorizat 24 h din 24 h pentru a nu reaparea stari de

alergie.

Medicamente administrate in soc anafilactic

- Adrenalina 0,5 - 1mg S.C. este medicamentul de elective in socul anafilactic

- Hemisuccinat de Hidrocotizon - 250 mg, doza de atac I.V. lent, se continua in

perfuzie pana la 500-1000 mg/24 h;

- Dextran 70, ser glucozat5% in perfuzie I.V.;

- Miofilin 1 fiola lent I.V. in bronhoconstrictie severa;

- Bronhodilatatoare spray - aerosoli;

32

Page 33: Nursing ATI

33

- Antihistaminice cu scop preventiv.

Socul septic

Se instaleaza in urma patrunderii in circulatie de bacterii sau toxinele acestora, in

cantitati mari, instalandu-se insuficienta vasculara acuta.

Denumirile propuse si acceptate in prezent pentru socul septic sunt:soc bacterian,

soc infectios

Etiologie:

- Bacterii Gram- Escherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella;

bacteria gram-pozitive( stafilococi si enterococi).

Semnele si simptomele socului septic:

- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;

- scaderea TA;

- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;

- oligoanurie.

Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:

1. stadiul I – perioada de hipotensiune calda sau perioada de soc compensat

(bolnav cu hipotermie, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate,

tegument uscat si cald);

2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- sau de soc hipodinamic

decompensat (bolnavul este agitat sau somnolent, TA scazuta, tahopnee,

tahicardie, tegument umed si rece, oligoanurie, cianoza);

3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare, confuzie,

coma, prabusirea TA, tulburari metabolice maxime); evolutie fatala.

Bolnavii cu septicemie trebuie internati in servciile de terapie intensiva si reanimare

Interventii de urgenta:

- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite

scheme, administrate I.V. conform antibiogramei;

- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40, plasma, sange, , sol.

electrolitice

- oxigenoterapie 8-10 I / minut;

- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva,

heparina inCIVD;

33

Page 34: Nursing ATI

34

- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;

- tratament simptomatic

- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de produse,

tesuturi potential infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid pleural, LCR);

- analize de laborator:

1. hemocultura

2. urocultura

3. coprocultura

4. bilicultura

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA este incapacitatea plamanilor de a

face fata schimburilor fiziologice de gaze, in conditii de repaus si de efort.Datorita

acestui fapt, are loc o hipoxemie ( scaderea O2 in sange), asocoata sau nu cu

hipercapnie( cresterea CO2 din sange).

Cauze : - de origine bronhopulmonara; - de origine cardiaca; - de origine

extrapulmonara; - cauze generale

Cauzele de origine bronhopulmonara:

Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare( laringe, trahee)

Bronhoalveolite de deglutitie

Crize de astm bronsic

Reducerea acuta a campului respirator

BPOC acutizata

Cauze de origine cardiaca:

Astmul cardiac

Infarctul miocardic

Edemul pulmonar acut

Embolia pulmonara

34

Page 35: Nursing ATI

35

Cordul pulmonar cronic

Cauze de origine extrapulmonara:

Alterarea functiei centrului respirator

Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori

Boli ale cutiei toracice

boli ale sistemului nervos

afectiuni abdominale

Cauze generale

intoxicatii acute

afectiuni sanguine

alte afectiuni: obezitate, trichinoza, stare de soc

Manifestari de dependenta( semne si simptome posibile):

a. Dispneea poate aparea sub forma de:

- Bradipnee inspiratorie insotita de tiraj( retractia spatiilor intercostale) sau de

cornaj( inspiratie lenta si zgomotoasa)- in obstacole intalnite in caile

respiratorii superioare

- Bradipnee expiratorie- in criza de astm bronsic

- Bradipnee- intoxicatii cu deprimante ale SNC

- Polipnee

- Respiratie Kussmaul- respiratie in 4 timpi( inspir- pauza, expir – pauza)- apare

in acidoza metabolica

- Respiratie Cheyne- Stokes( polipnee cu amplitudini crescande pana la

maximum si apoi scazand pana la apnee ce dureaza 10-20 sec)- apare in

hitertensiune intracraniana, hipoxemia centrilor nervosi, arterioscleroza

cerebrala

35

Page 36: Nursing ATI

36

b. Cianoza- exprima scaderea concentratiei de O2 in sangele arterial(=

cresterea Hgb)

- apare initial la extremitati: buze, unghii, pavilionul urechii, apoi se

generalizeaza

- poate lipsi in: anemii, stari de soc hipvolemic, intoxicatii cu CO si

cianuri, alcaloza metabolica

c. Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, care pot fi:

- Rare si ample

- Frecvente si superficiale- in fracturi costale

- Miscari ale unui singur hemitorace

- Respiratia paradoxala- in volet costal, plagi pleuro- pulmonare

d. Tahicardia- apare ca si fenomen compensator

e. Alte semne clinice:

- Durerea toracica cu sediul: precordial sau retrosternal ori la baza

hemitoracelui; caracterul durerii: constrictiv intens sau sub forma de junghi

toracic violent

- Hipersalivatie( in hipercapnee, hipoxie)

- Hipersonoritate( in pneumotorax, emfizem pulmonar)

- Matitate( pneumonii, colectii lichidiene in pleura)

- Raluri= zgomote patologice ce iau nastere in alveole sau in bronhii; aceste

pot fi: - crepitante( suvita de par; apar in pneumonii, edem pulmonar)

- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in bronhii)

- sibilante( tiuitul vantului)

- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii

pulmonare)

- Anxietate sau somnolenta, confuzie, delir

36

Page 37: Nursing ATI

37

Problemele pacientului:

Alterarea respiratiei

Alterarea schimburilor de gaze

Diminuarea perfuziei tisulare

Potential de complicatii

Obiectivele vizeaza:

Permeabilizarea cailor respiratorii

Favorizarea respiratiei pulmonare

Combaterea starii de hipoxie

Prevenirea complicatiilor

Diagnostice de nursing( cateva exemple):

1. Disconfort din cauza durerii manifestata prin agitatie, neliniste.

2. Respiratie ineficienta din cauza obstructiei supraglotice manifestata prin

dispnee, respiratie superficiala, tahicardie

3. Diminuarea perfuziei tisulare din cauza alterarii schimburilor de gaze

manifestata prin cianoza

Interventiile( cu rol propriu si delegat).

Primele inrterventii acordate pacientului, au caracter de urgenta:

1. Controlul si permeabilitatea cailor aeriene

In orice forma de IRA fara etiopatogenie se aplica de regula , in urgente, unele

masuri terapeutice generale.

a. Obstructiile supraglotice ( caderea limbii, patrunderea lichidului de varsatura

sau regurgitatie in caile aeriene sau acumularea de cheaguri de sange/

secretii, patrunderea unor corpi straini din cavitatea bucala) se controleaza

vizual si se combat prin manevrele cunoscute:

37

Page 38: Nursing ATI

38

- Asezarea bolnavului in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie

- Impingerea anterioara a mandibulei( prin primele doua manevre se

indeparteaza pericolul de obstructie prin alunecarea posterioara a limbii la

bolnavii inconstienti).

- Curatarea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor

infasurate in tifon, cu tampoane sau prin aspiratia orofaringiana sau

nazofaringiana

- Tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau cu pensa speciala.

- Intubatia orofaringiana cu canula Guedel ( plasata in vavitatea bucala,

impiedica alunecarea posterioara a limbii

b. Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile subglotice(secretii traheo-

bronsice)

- Dezobstruarea CAS prin asezarea bolnavului in pozitie de drenaj postural

( cand actul deglutitiei este tulburat sau la bolnavii inconstienti)

o Bolnavul se aseaza indecubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata

de trunchi, intors intr-o parte( drenajul postural in decubit dorsal este

greu de suportat)

o La bolnavii asezati in decubit ventral se poate introduce in regiunea

inghinala un suport format din perna sau un sul de paturi, marindu-se

prin aceasta eficacitatea drenajului; pozitia corpului va fi schimbata la

20- 30 min.

o Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi extrase ( aspirate

cu instrumente perfect sterile( seringa Guyon, trompa de vid, aspirator

de oxigen).

o In caz de obstructie a cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi starini,

se recomanda apasarea diafragmului de jos in sus ( se impinge aerul

existent in bronhii si trahee si se favorizeaza eliminarea corpilor straini)

38

Page 39: Nursing ATI

39

o In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin

provocare de tuse artificiala dupa fluidificarea secretiilor bronsice cu

medicamente)

o In obstructiile laringo- traheale severe se practica de catre medic

intubatia orotraheala sau traheostomia, dupa care se realizeaza

aspiratia secretiilor

c. Respiratia artificiala

- Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene, se verifica daca

bolnavul are sau nu are respiratie spontana

o daca bolnavul nu are respiratie spontana, se trece imediat la

respiratie artificiala(folosind ca metode: respiratia gura la gura, gura

la nas, trusa de ventilatie tip Ruben, sau dispozitiv de respiratie

artificiala)

Aceste metode se folosesc la: domiciliul bolnavului, in timpul transportului la spital, in

camera de garda a serviciilor ambulatorii sau spitalicesti si la nevoie, inainte de

instituireaventilatiei ( respiratiei atrificiale) mecanice.

d. Oxigenoterapia se utilizeaza in toate formele de IRA

- Se asigura umidificarea oxigenului: 2/3 apa, 1/3 alcool etilic

- Se verifica debitul: 16- 18 l/ minut

e. Mijloace terapeutice ajutatoare

- Efectuare de punctii pentru evacuarea revarsatelor pleurale sau

peritoneale

- Stimularea medicamentoasa a centrilor respiratori

- Combaterea acidozei respiratorii( perfuzii cu bicarbonat de sodiu 14,5%,

200- 300 ml)

- Tratament simptomatic al tusei, durerii, anxiatatii, etc.

39

Page 40: Nursing ATI

40

- Bronhodilatatoare cu actiune moderata( papaverina, sulfat de magneziu)

f. Masuri terapeutice etiopatogenetice

- In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie

artificiala, oxigenoterapie

- In cazurile de edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatie cu

corozive, bronhoalveolita de deglutitie: tratament la indicatia medicului cu

HHC( 100- 300 mg)iv in perfuzie

- In crup difteric: ser antidifteric

- In spasm glotic: spasmolitice

- Spasmul bronsic se combate cu Miofilin (2-3 fiole/ 24 ore)

La tratamentele etiologice indicate de medic, as. Med.

o Va linisti bolnavul

o Va aseza bolnavul in pozitie comoda( eventual semisezanda)

o Va crea o atmosfera umeda

o Va aplica comprese calde pe gatul bolnavului

o Va asigura aerisirea camerei

Morfina si barbituricele vor fi evitate datorita actiunii lor de deprimare a centrului

respirator.

ANESTEZIA SI ANESTEZICILE

Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea dureroasa

a unei parti sau chiar a intregului corp, pe o anumita perioada de timp necesara

efectuarii unei interventii chirurgicale.

Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea

miorelaxarii pe o perioada pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui medicament

anestezic. Anestezia generala se mai numeste narcoza.

Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.

40

Page 41: Nursing ATI

41

Analgezie reprezinta lipsa sensibilitatii dureroase, adica indepartarea

durerii fara pierderea starii de constienta.

Analgezic= medicament care trateaza durerea.

Tipuri de anestezie:

I. Anestezie generala:

a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice

volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de

intubatie orotraheala (I.O.T.).

b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale

intravenoasa.

Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si

pentru cei care efectueaza anestezia .

Efectele anesteziei generale:

• pierderea cunostintei;

analgezie prin lipsa durerii;

• Hipnoza- bolnavul doarme ;

• relaxarea musculara asigura efectuarea operatiei in conditii optime;

• efect antisoc — oprirea factorilor traumatici.

Caile de administrare ale anesteziei generale :

- intubatia se realizeaza prin administrarea gazului pe sonda endotraheala (I.O.T.),

fixarea sondei se face numai la adulti prin umflarea balonasului, la copii se foloseste

sonda fara balonas;

- anestezia prin inhalatie pe masca se efectueaza prin folosirea de catre anestezist a

unei masti duble care permite absorbtia imediata a gazului la locul unde acesta iese in

exterior;

- prin injectii I. V

Ingrijiri in timpul anesteziei generale:

- monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, miscari respiratorii, diureza,

temperatura corporala; coloratia tegumentelor si mucoaselor;

- supravegherea pupilelor si secretiei lacrimale; pleoapele se inchid.

41

Page 42: Nursing ATI

42

- Supravegherea pierderilor de sange aspirat si masurarea acestor pierderi.

- Protejarea ochilor - miscarile globului ocular si reflexul cornean sunt absente in

timpul anesteziei, de aceea se inchid pleoapele pentru a preveni uscarea mucoasei, se

va evita orice fel de compresiune asupra globilor oculari, deoarece leziunile produse

pot da tulburari de vedere.

- Corectarea tuturor modificarilor constatate ;

- hipotermia se combate prin incalzirea pacientului cu saltele electrice.

- Aparatura de monitorizare va fi permanent controlata si supravegheata.

Alte tipuri de anestezie:

II. Anestezia spinala cuprinde:

- rahianestezia este o anestezie de conducere care impiedica transmiterea

fluxului dureros prin interceptia fibrelor nervoase la orice nivel intre maduva

spinarii si receptorii nervosi din piele §i mucoasa ; se realizeaza prin

punctie/injectie intrarahidiana a anestezicului in spatiul subarahnoidian in

LCR;

- anestezia peridurala se realizeaza prin blocarea nervilor spinali

administrandu-se un anestezic local in spatiul peridural.

III. Anestezia regionala se clasifica in:

- tronculara — inseamna blocarea trecatoare a unui nerv periferic prin injectarea

unui anestezic local in vecinatatea lui.

- plexala - inseamna blocarea la nivelul bratului a plexului brahial.

IV. Anestezia locala se efectueaza:

- prin contact direct, pe mucoase, tegument prin badijonare, refrigerare, spray,

gel;

-prin injective I.D., SC

- infiltratie se face strat cu strat.

Anestezia este efectuata de medicul specialist ajutat de asistenta de la sala de

operatie.

Pregatirea bolnavului pentru rahianestezie ,

Testarea bolnavului se face prin I.D. pe fata anterioara a antebratului:

42

Page 43: Nursing ATI

43

- testarea sensibilitatii bolnavului la substantele anestezice este efectuata de medic

pentru a depista cazurile de alergie in preziua interventiei. Manifestari alergice pot

aparea sunt sub forma de prurit local sau eruptie papulara, sub forma de criza de astm

sau chiar soc anafilactic.

Ingrijiri in timpul rahianesteziei

Se urmaresc:

- functiile vitale puls; T.A. miscarile respiratorii, diureza;

- coloratia tegumentelor; temperatura (deoarece in timpul interventiei, temperatura

poate scadea);

- somnolenta,

- greata,

- vertijul,

- paresteziile la nivelul fetei,

- tulburari de vorbire, de vedere, nistagmusul,

- tulburari de mictiune.

Ingrijiri dupa rahianestezie:

- Repaus la pat fara perna 24h,

- nu se va misca 2 - 4 ore capul - risc de cefalee;

- supravegherea pulsului, TA, diureza,

- se va face sondaj vezical evacuator;

- se combate durerea;

- alimentatie hidrica( apa).

-

Protectia muncii pentru personalul sanitar:

Anestezia si anestezicile volatile sau gazoase produc frecvent la personalul

sanitar dureri de cap, astenie, alergii. Masurile care se impun personalului sanitar

sunt:

• verificarea si intretinerea aparatului de anestezie si accesoriilor;

• instalatii de aerisire; salile de operate sunt prevazute cu ventilatoare deoarece

gazele anestezice eliberate sunt toxice, iar personalul trebuie protejat;

• in salile in care se foloseste Halotan prin masca (protoxid de azot), asistentele

43

Page 44: Nursing ATI

44

si doctoritele insarcinate nu au voie sa profeseze.

• in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este permisa

prezenta gravidelor in sala de operatie.

• protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe stratul de ozon(putin

folosit in prezent).

O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69%

protoxid de azot (N2O), 30%O2 si anestezic, gazos respectiv Halaton.

Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea

pierderilor de gaze anestezice inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie

obisnuite cu tehnici de anestezie cu flux scazut (low flow).

Anestezicile

Definitie

Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce

anestezie.

I. Anestezicile generale

A. Eteri- Aetherum ethylicum;

• Aetherum pronarcoza, flacon - pentru anestezie chirurgicala;

administrarea se face prin inhalatie ceea ce produce anestezie generala.

B. Derivatii halogenati ai hidrocarburilor:

Efluran flacon. Inj.

Narcotan este o solutje de inhalatje (anestezic general administrat prin

inhalatie).

Halothane sau Fluothane (lichid incolor volatil) solutie inhalatorie - prin

masca sau IOT pentru anestezie generala.

Protoxidul de azot solutie inhalatorie ; este un gaz toxic se foloseste in

amestec 70% cu oxigen §i halogeni pentru anestezie generala aplicata

pe masca sau sonda. Se foloseste rar.

Izofluran; inhalatie (anestezie gazos).

C. Barbiturice

Brietal sodiu injectabila.

Thiopental flacoane injectabil.

Penthotal flacoane injectabil (anestezic general cu inductie rapida 10-20 sec,

44

Page 45: Nursing ATI

45

iar bolnavul se trezeste in 20 - 30 min de la interventje chirurgicala de scurta

durata).

Reactiile adverse date de anestezicele generale:

• bradicardie si hipotensiune de aceea se administreaza preventiv Atropina

• postoperator pot da greata si varsaturi, de aceea se interzice alimentatia.

Analgezic opioid:

Fentanyl fiole 0,1 mg/2m/; fiole de 5ml; flacoane 0,50 mg/10ml, injectat iv , are

actiune rapida de durata scurta 20 - 45 minute; se foloseste in inducerea si

mentnerea anesteziei locale sau generale.

Alte anestezice:

Droperidol fiole 10ml concentrate 25 mg, solutje injectabila se foloseste pentru

pregatirea pentru anestezie si mentinerea acesteia in cazul interventiilor de lunga

durata; administrare pe cale iv. sau im. Se poate combina cu alte anestezice.

Anestezice locale :

• Clorhidrat de procaina solutie inj;

• Lidocaina sol. inj. fiole;

• Bupivacaina sau Marcaine spinal fiole 0,5%, se foloseste pentri

rahianestezie, durata analgeziei 3 - 4 ore la nivelul membrelor inferioare;

• Xylocaina sol. inj;

• Xylina sol. inj; spray.

• Clorura de etil spray local.

Analgezicele folosite in practica medicala sunt narcotice stupefiante.

a) Derivati morfinici:

- Codeina cp; Antalgic cp;

- Hidromorfom sol. inj.

- Morfina sol. inj.

- Daltard comprimat retard;

- Vendal retard.

b) Fortral comprimate si fiole.

Alte analgezice - Tramadol, Mabron, Tramal cps, fiole, supozitoare.

45

Page 46: Nursing ATI

46

Rolul asistentei

Anestezicele sunt administrate de medicul specialist - anestezistul.

Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le aspira

in seringi sterile, le pregateste pentru administrare si serveste medicul ;

supravegheaza starea bolnavului si functiile vitale.

Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-

respiratorie pentru toate cazurile de urgenta care ar putea sa apara.

Supravegherea bolnavului In perioada postnarcotica

Interventiile asistentei:

- supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta;

- monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min

- supravegheaza pansamentul si aparita hemoragiilor;

- asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica, de decubit dorsal fara perna

(rahianestezie) 24 de ore; atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 - 4ore;

- previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;

- indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de constienta;

- intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau

prezinta varsaturi.

Bolnavul va fi asezat in ziua operatiei, seara, in pozitie semisezanda, daca nu sunt

contraindicatii.

Mentinerea si monitorizarea functiilor vitale:

Dupa interventie este necesara monitorizarea:

- frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;

- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;

- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;

- se va raporta orice modificare patologica aparuta;

- se urmareste aspectul general al bolnavului : culoarea fetei, a

tegumentelor si mucoaselor;

- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.

46

Page 47: Nursing ATI

47

Modificari PATOLOGICE constatate care trebuie anuntate:

1. Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie indica de

cele mai multe ori o complicatie. Interventii: termometrizari corecta din ora in

ora; aplicatii de comprese reci pe frunte.

2. Pulsul:

- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;

- filiform - indica hemoragie interna;

- tahicardic – indica o infectie;

Interventie: monitorizarea pulsului.

3. Dispneea cu polipnee sau bradipnee;

Interventii pana la venirea medicului: - se va administra O2;

- cand tuseste sau rade, bolnavul este sfatuit sa-si protejeze plaga

abdominala cu mana. t

4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj

vezical, in cazul in care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga

colectoare de la sala de operatie, deoarece exista riscul de retentie urinara

provocata sau favorizata de pozitia bolnavului, de intervetie sau de anestezie.

5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze timp de

20 min. la 4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.

Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma

evacuatoare la indicalia medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt

contraindicate.

Supravegherea plagii consta in urmatoarele :

- se verifica daca: - pansamentul nu s-a deplasat sau desfacut,

- plaga nu sangereaza

- pansamentul s-a imbibat cu urina sau secretii, puroi

Dupa operatiile aseptice, daca pansamentul ramane uscat iar bolnavul nu prezinta

dureri , plaga va evolua normal si se va se cicatriza in 6 - 7 zile; dupa aceasta

perioada, pansamentul se va desface, se vor scoate firele de sutura, se va

dezinfecta si se va pansa steril;

Daca plaga supureaza, pansamentul se schimba frecvent pana la completa

vindecare.

.

47

Page 48: Nursing ATI

48

Combaterea durerilor postoperatorii:

- in primele 24 ore durerile sunt mari, dupa care se atenueaza si dispar in decurs

de 36- 48 ore.

- linistirea bolnavului, asezarea in pozitii de menajare, administrare de

medicamente calmante si antiinflamatoare recomandate( Algocalmin, Piafen,

Ketoprofen); in dureri intense se administreaza opioide ;

- administrarea de calmante si hipnotice se face dupa evaluarea corecta a

durerii folosind anumite scale, in primele zile la anumite interval de timp, apoi

pe masura ce intensitatea durerii scade, se intrerupe administrarea acestora

pentru a nu da obisnuinta. Calea de administrare este orala si parenterala( im

sau iv) in caz de dureri insuportabile.

Alte metode de tratament a durerii fizice:

- aplicatii calde sau reci;

- schimbarea pozitiei;

Alimentatia

- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;

- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit

- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit déjà la cateva ore

dupa operatie( daca nu sunt contraindicatii.)

Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de interventie, cu

sau fara anastomoza, si de anestezie.

Fara anastomoza

1. In interventii extraabdominale cum ar fi tiroidectomia, osteosinteza, operatia

de sept nazal cu anestezie generala, se recomanda 6 ore restrictie, dupa care

pacientul poate sa bea si sa manance din prima zi.

2. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata,

colecistectomie, se recomanda o zi restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide( ceai,

supa strecurata); a 3-a zi se recomanda alimente semilichide usoare- daca este

prezent tranzitul intestinal

3. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile restrictive,

dupa 2 zile se permite ceai, apoi supa si, mucilagiu doar peste 4 zile.

48

Page 49: Nursing ATI

49

Cu anastomoza:

- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se recomanda

ceai , apoi supa si mucilagiu de orez, dupa care se reia treptat

alimentatia

- intestin subtire, colon, pancreas – retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi,

si se reia treptat alimentatia;

- rect, esofag, stomac — restrictie 7 - 8 zlle, alimentatia se face parenteral

in acest timp, a 6 -a zi se reia cu prudenta alimentatia

Recomandare generala:

- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi dupa

operatie : regim hidric( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).

- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente

semilichide. In ziua a VI- a se trece la va face alimentatie normala. Se va face

alimentatie parenterala cand alimentatia pe cale bucala nu este posibila.

Mobilizarea bolnavului

Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:

- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de asistenta

sau de infirmieri;

- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;

- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi activ

prin miscari de flexie - extensie a membrelor inferioare

- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;

- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin inspiruri

si expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;

- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile, escarele,

constipatia.

Prevenirea complicatiilor postoperatorii

1. Complicatii imediate

49

Page 50: Nursing ATI

50

2. Complicatii tardive

1. Complicatiile imediate

A. Complicatii respiratorii:

o hipoxia din cauza interventiei abdominale superioare, boli pulmonare

cronice; masuri de prevenire: oxigenoterapie, stimularea

expectoratiei

o stop respirator din cauza supradozarii opiaceelor( Fentanyl);

interventie- se administreaza Narcan;

o obstructia caillor aeriene superioare prin caderea limbii - se previne prin

pipa nasofaringiana sau orofaringiana; in caz de varsaturi se aseaza bolnavul in

decubit lateral;

o spasmul sau edemul laringian - se HHC iv sau Decortin.

B. complicatii cardiace;

o tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;

masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice

cardiace;

o HTA din cauza hipervolemiei, durerii; interventii aplicate- se

administreaza - diuretice, antihipertensive, calmante ale durerii;

o tulburari de ritm cauzate de tulburari hidroelectrolitice, insuficienta

cardiaca ; masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, antiaritmice

C. Complicatii hemoragice:

o hemoragie interna cu semnele hipoTA, tahicardie, cresterea volumului

abdominal; masurile aplicate sunt stabilite de medic: reinterventie; in

hemoragie externa se face hemostaza locala si medicamentoasa cu vit.

K,

D. Hipotermia si frisonul postoperator pot aparea prin pierdere de caldura,

administrare de vasodilatatoare, temperatura scazuta in sala de

operatie ;interventii: se combate prin invelirea bolnavului, incalzirea patului; in frison

se dau sedative sau neuroleptice.

E. Confuzia postoperatorie manifestata prin:

50

Page 51: Nursing ATI

51

o delir, tulburari de constienta, de memorie, apare mai frecvent la

varstnicii cu ateroscleroza;

o agitatia nocturna necesita supraveghere permanenta, sursa de lumina;

se previne informand permanent bolnavul atunci cand este lucid despre

situatia sa, locul unde se afla, ce tuburi de dren are;

o imobilizarea pacientului se face numai in caz de pericol, pentru

asigurarea securitatii si vindecarii sale.

F. Alte complicatii: tromboemboliile, infectii pulmonare, infectii ale plagilor

Prevenirea tromboemboliilor

Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10 zile

de la interventie.

Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:

- cu insuficienta cardiaca,

- cu poliglobulie,

- cu varice, obezitate;

- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;

- cu varsta inaintata;

!! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar exitus.

Masuri de prevenire:

- rnobilizare precoce;

- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua

interventiei de la sala;

- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina: Fraxiparina

5000 u.i. S.C. in flancurile laterale abdominale de 2 ori/zi; Calciparina sub

supravegherea Timpului de protrombina sau Timpului Quick.

Prevenirea infectiilor pulmonare

Pneumoniile sunt complicatii care pot aparea numai la anumite categorii de

bolnavi.

Pacienti cu risc: varstnicii, fumatorii, pacienti cu afectiuni cronice pulmonare,

obezii, pacientii cu interventii pe torace care nu respira eficient din cauza durerii;

respiratia superficiala produce atelectazie.

Atelectazia reprezinta excluderea din circuitul aerian a unui anumit teritoriu

pulmonar prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul bronhiei blocate

51

Page 52: Nursing ATI

52

se intalnesc atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot aparea in primele 3 zile

postoperator, bolnavul prezentand febra, tahicardie, clanoza cu tuse si

expectoratie.

Masuri de prevenire:

- gimnastica respiratorie, se fac respiratii profunde, 4 - 5 la un sfert de ora;

- pacientul este sfatuit sa se ridice in pozitie sezanda, sa tusesca si sa

expectoreze;

- masajul de stimulare a respiratiei prin miscari circulare cu mainile exercitand

presiune de la ceafa pana in zona lombara de o parte si alta a coloanei vertebrale;

- inhalatii;

- tapotarea cutiei toracice dorsale (aplicarea de lovituri scurte cu palma);

- aspiratia secretiilor bronsice cu sonda endobronsica.

Tratamentul infectiilor respiratorii se face cu :

- antibiotice, expectorante, bronhodilatatoare;

- Oxigen pe sonda sau masca;

- pozitie semisezanda pentru usurarea respiratiei;

- schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore,

- exercitii respiratorii.

Infectiile plagii pot fi cauzate de:

- Germeni patogeni din aer (praf) sau de pe tegumentele bolnavului;

- Nerespectarea regulilor de asepsie;

- Focare septice pe tegument langa plaga operatorie;

Tratament:

- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului

cat mai des pana la vindecare;

- general cu antibiotice conform antibiogramei.

2. Complicatii tardive sunt:

Aderentele reprezinta benzi fibroase care apar intre diferite organe

abdominale sau intre organe si peretele abdominal in locul unde s-a efecuat

operatia.

Simptome: dureri abdominale postoperatorii si tulburari de tranzit, in stadiul extrem

- ocluzii mecanice; interventii- tratament chirurgical de urgenta.

52

Page 53: Nursing ATI

53

Eventratiile sunt iesiri ale organelor abdominale acoperite de un sac

peritoneal la nivelul unei cicatrici postoperatorii cauzate de cresterea

presiunii intraabdominale, intinderea peretelui abdominal, obezitate, eforturi

fizice mari in perioada postoperatorie.

Profilaxie - evitarea tusei, a constipatiei si a eforturilor fizice mari postoperator.

Tratamentul - interventie chirurgicala.

Escarele sunt leziuni de decubit. Predispusi sunt bolnavii cu hemiplegie,

paraplegie, comatosi.

Prevenire: igiena tegumentelor si mucoaselor, schimbarea lenjeriei corp si de

pat, schimbarea pozitiei in pat din 2 in 2 ore, examinarea zilnica si protejarea

regiunilor predispuse cu colaci de cauciuc, pernute de vata.

Concluzie: educatia sanitara a bolnavului si constientizarea sa,

respectarea recomandarilor medicale, a tratamentelor prescrise, a controalelor

periodice de specialitate indicate, previn aparitia complicatiilor tardive.

Bibliografie:

1. Elena Scortanu- Nursing chirurgie nerala si ATI Chirurgie generala, nursing

53

Page 54: Nursing ATI

54

ortopedie si traumatologie

2. Carol mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului

3. Lucretia Titirca- Urgentele medico- chirurgicale

4. Lucretia Titirca- BREVIAR de explorari functionale si de ingrijiri speciale

acordate bolnavului, Ed. Viata Medicala Romaneasca, 2006

5. Lucretia Titirca- ingrijiri special acordate pacientilo de catre asistentii medicali,

Ed. Viata Medicala Romaneasca, 2004

54

Page 55: Nursing ATI

55

55

Page 56: Nursing ATI

56

56