Nutriţia

• 1.1. Proteinele• 1.2. Lipidele• 1.3. Glucidele• 1.4. Fibrele alimentare• 1.5. Mineralele• 1.6. Apa• 1.7. Vitaminele

Generalităţi

NUTRIŢIA• totalitatea modif. suportate de alimente în

organism• totalitatea schimburilor dintre mediul extern

şi organismalimenteaerapă

- sursele organismului pt. - viaţă- creştere- activitate

Generalităţi

NUTRIŢIA COPILULUI• aspecte mai dificile în comparaţie cu cele ale

adultului• nevoile nutriţionale (raportate la G sau S

corporală) sunt mai mari cu cât copilul este mai mic

• posibilităţile de digestie - limitate cu cât vârsta este mai mică

Particularităţi ale metabolismului la copil

• procesele metabolice - mai intense, anabolismul predomină asupra catabolismului (organism în creştere)

• procesele metabolice - extrem de labile (cu cât copilul este mai mic)

• orice factor nociv, agresiune (chiar de mică intensitate) poate duce la → stări patologice

Generalităţi• cu cât copilul este mai mic, nevoile calitative şi

cantitative ale raţiei alimentare sunt mai crescute

• raţia zilnică- totalul hranei şi apei primite de un copil în

24 ore- se compune (didactic) din:

raţia cantitativă şi raţia calitativă

Raţia cantitativă (calorică)

totalul caloriilor primite în 24 ore se raportează de regulă la 1 kg. de greutate

corporală în alcătuire trebuie să se ţină cont de

asigurarea caloriilor suficiente pt. acoperirea unor necesităţi

Raţia cantitativă (calorică)

aportul energetic pentru un sugar:−metabolismul bazal = 55 kcal/kg corp/zi−pentru activitate = 10 - 25 kcal/kg corp/zi−pentru creştere = 35 kcal/kg corp/zi

Total = 100 - 115 kcal/kg corp/zi

“Raţia de întreţinere clinică”

• 60 - 70 kcal/kg corp/zi - asigură funcţiile vitale (la sugar), fără asigurarea creşteriicurbă ponderală staţionară

• trebuie asigurată obligatoriu la orice sugar, în orice împrejuraresub 30 kcal/kg corp/zi - organismul intră în

autoconsumpţie

“Raţia de întreţinere clinică”

• sub această raţie se poate scădea excepţional - pe durată scurtă (24 - 36 h) – la începutul stării de deshidratare acută – la iniţierea alimentării malnutriţilor gravi

• pe lângă raţia de întreţinere trebuie asig. caloriile necesare creşterii, 2 – 3 kcal pentru 1 g. greutate

Variaţiile raţiei cantitative după felul alimentaţiei* în alăptarea exclusivă:

- în trimestrul I: 100 – 110 kcal/kg corp/zi- în trimestrul II: 90 – 100 kcal/kg corp/zi- în trim. III şi IV: 80 – 90 kcal/ kg corp/zi

* în alăptarea parţială şi cu substituente de lapte matern- necesităţi mai mari cu 10 kcal faţă de alăptarea

exclusivă

Variaţiile raţiei cantitative

după vârstă:* sugar = 100 – 115 kcal/kg corp/zi* 1 - 3 ani = 80 – 90 kcal/kg corp/zi* 3 - 6 ani = 70 – 80 kcal/kg corp/zi* 16 ani = 50 kcal/kg corp/zi* adult = 40 kcal/kg corp/zi

Variaţiile raţiei cantitative după temperatura mediului:

* la frig consumul ↑după activit. motorie:

* la copiii agitaţi, uneori nevoile cresc cu 100% după st. de boală:

* toleranţa scăzută impune regim hipocaloric după constituţie - raţia - caracter individual

* variaţii admise de ±10 - 20% faţă de cele de mai sus

Raţia calitativă totalitatea principiilor nutritive care alcătuiesc

raţia cantitativă; cuprinde:• trofinele alimentare

–proteine– lipide–glucide

• fibre alimentare• apă• minerale• vitamine

Raţia calitativă

• asigurarea tuturor principiilor alimentare în raţia zilnică - impusă de rolul fiecăreia:

~ proteine şi mineralele - rol plastic~ glucidele şi lipidele - rol energetic~ fibrele, unele minerale, vitaminele şi apa -

bioreglatoare

Raţia calitativă

• suportă influenţa aceloraşi factori ca şi raţia cantitativă (calorică)

• se urmăreşte asigurarea unui raport echilibrat între trofine– raportul se modifică în funcţie de vârstă

Necesităţile optime în trofineg/kg corp/zi

Proteine Lipide Glucide

Sugar 3 g 5 – 6 g 10 – 12 g

Copil mic 3 g 4 – 5 g 10 g

Şcolar 2 g 2 g 8 – 10 g

Concluzii

• raţia alimentară zilnică cuprinde o raţie cantitativă (calorică) şi una calitativă

• alcătuirea raţiei zilnice optime necesită:asigurarea de calorii suficiente pt.

întreţinere şi creştereechilibru între principiile alimentaresă se ţină cont de factorii care influenţează

raţia alimentară

PROTEINELE

• substanţe cuaternare formate din N, C, O, H, unele şi S, P

• 16 - 18% din G corporală a copiluluiSurse - lapte

− carne− ouă− brânză− leguminoase− făinuri

în tubul digestiv↓

sub acţ. enzimelor, protidele se descompun↓ ↓

aminoacizi (aa) - se absorb (trec) prin mucoasa intestinală (sist. port)

- la ficat/ circulaţia sistemică → la ţesuturi- la nivelul ţesuturilor se sintetizează proteina

“proprie” organismului»oseina în ţesutul osos»miozina în muşchi»colagenul în ţesutul conjunctiv, etc.

Proteinele

- din cei 24 aminoacizi identificaţi20 aa majori - implicaţi în sinteze proteice dintre aceştia - 9 aa sunt esenţiali

- organismul uman nu-i poate sintetiza- trebuie să îi primească din exterior

• fenilalanina• histidina• lizina

• leucina• izoleucina• metionina

• treonina• triptofanul• valina

Proteinele

• organismul uman neputând sintetiza aa esenţiali din aa neesenţiali

2/3 - 3/4 din totalul proteinelor trebuie să fie asigurate de proteine de origine animală (bogate în aa esenţiali)

Rolul proteinelor

• rol plastic, formator- luând parte la regenerarea tuturor ţesuturilor- sinteza moleculară

• aa constituind ARN şi ADN reprezintă baza materiei vii

• asigură creşterea şi multiplicarea celulară

Rolul proteinelor• sub forma aa intră în compoziţia:

– enzimelor, coenzimelor– catecolaminelor, hormonilor– în structura fermenţilor digestivi– structura elementelor sanguine– structura anticorpilor

• rol în menţinerea echilibrului coloid-osmotic• rol în transportul

– pigmenţilor– a unor ioni (Fe, Cu, Ca, Co, Zn, I)

Rolul proteinelor

• rol energetic~ 4 kcal/ 1 g~ reprezintă o sursă neeconomicoasă de

energie~ necesită acţiune dinamic specifică ridicată

organismul recurge la arderea proteinelor doar în lipsa glucidelor şi a lipidelor

Echilibrul azotat• Proteinele - singura sursă de N pt. organism

– 2 g proteină produc 0,30 g azot• organism sănătos - echilibru aportul - eliminare

de Ncând aportul este mai mic decât eliminarea - bilanţ

azotat negativcând aportul este mai mare decât eliminarea -

organismul reţine azot - bilanţ azotat pozitivla copil - organism în creştere - bilanţul azotat

trebuie să fie pozitiv

Echilibrul azotat• un bun echilibru azotat necesită:

– prot. animale pt. aport de aa esenţiali (au un coeficient de utilizare crescut, 75 - 100%)

– raport optim între aa esenţiali şi neesenţiali (prot. de origine vegetală au un coeficient de utilizare de doar 40%, dar prin bogăţia lor în aa neesenţiali, cruţă aa esenţiali)

– lipide şi glucide în cantităţi suficiente (asigură echilibrul N cu un aport proteic mai redus)

– raport optim între prot. acidifiante (carne, ou, brânză, leguminoase) şi alcalinizante (lapte)

Minim proteic

• se apreciază 2 g/kg/zi minimum proteic– fără care nu se pot asigura funcţiile vitale– este absolut necesar pt. înlocuirea protoplasmei

uzate• organismul neavând practic rezerve de

proteine, lipsa aportului timp de 48 h → decesul sugarului– în primele 48 h utilizează aşa zisa "rezervă

mobilă”, absolut insuficientă

Excesul de proteine

• excesul de proteine poate duce la– diaree de putrefacţie– şi fenomene toxice

la nou-născutul care a primit un preparat insuficient diluat sau lapte prea mult timp fiert/ aşezat la marginea sobei - se produce febră (“febră proteică”)

Carenţa de proteine

• carenţa de poteine duce la:– oprirea creşterii– malnutriţie proteică (distrofiere)– apariţia edemelor carenţiale– anemie– scade rezistenţa la infecţii

Nivelul optim de prot. şi aportul indispensabil de aa la sugar şi copil

Vârstă

(ani)P

g/kg/zi

Aminoacizi (mg/kg/zi)Lizină Tirozină Cisteină Histidină Valină

0 2,69 191 223 97 62 137

1 1,12 72 82 31 24 46

1 - 2 1,05 61 66 26 21 36

2 - 4 0,91 52 57 23 18 32

5 - 10 0,86 51 55 22 17 31

Nivelul optim de prot. şi aportul indispensabil de aa la sugar şi copil

Vârstă

(ani)P

g/kg/zi

Aminoacizi(mg/kg/zi)Izoleucină Leucină Treonină Triptofan

0 2,69 142 280 118 46

1 1,12 46 95 44 26

1 - 2 1,05 29 69 36 23

2 - 4 0,91 26 61 31 10

5 - 10 0,86 24 58 2 –

LIPIDELE• substanţe ternare, formate din: C, O, H• există sub formă de:

– grăsimi simple - neutre– sau lipoide

• fosfolipide• glicolipide

• în organismul uman, sunt reprezentate de: – acizi graşi– trigliceride– fosfatide– sfingolipide

• cerine• sterine etc.

− colesterol− lipoproteine (fracţiuni insolubile în apă, care în circulaţie sunt combinate cu proteine)

Lipidele

• reprezintă 12 -15% din G corpului sugarului• la adult variază larg (5 - 50%)

Surse de lipide:- grăsimile alimentare- sinteză în organism din proteine şi glucide

- fie din cele proprii- fie din cele alimentare

Rolul lipidelor• în principal energetic (9 kcal/1 g) şi mai puţin

au rol plastic; astfel:– sursă concentrată de energie (pot fi înlocuite,

dar în mod neeconomicos);– protejare fizică (pt. nervi, vase, organe);– izolare termică;– vehicul pt. vitamine liposolubile (A, D, E, K)– structura membranelor celulare şi nucleilor;– structura S.R.H., anticorpilor, hormonilor,

stroma eritrocitelor, etc.

Acizii graşi şi trigliceridele

• principala sursă şi rezervă de energie• după poziţia dublei legături, AG nesaturaţi au

funcţii biologice distincte TG cu lanţuri medii - MCT - (C:8 şi C:10)

– principala formă de depozit a lipidelor– se absorb direct în circulaţia portală– sunt constituenţi indispensabili ai produselor

dietetice pentru sugari, indicate în tulburări de absorbţie intestinală

Acizii graşi esenţiali• EFA essential fatty acids - AG esenţiali saturaţi şi

nesaturaţi (ne-/esterificaţi)– nu pot fi sintetizaţi în organism– trebuie să se găsească obligatoriu în sursa de

alimente• acidul linoleic - în formulele de lapte trebuie să

asigure 3% din calorii (300 mg/kcal)• acidul linolinic• facultativ acidul arahidonic - se poate sintetiza din

acid linoleic

Acizii graşi nesaturaţi

• PUFA - poliunsaturated fatty acids– sunt componente majore ale lipidelor– roluri:

• în funcţionalitatea membranelor celulare în a căror compoziţie intră

• rol în transportul transmembranar• rol în permeabilitatea şi afinitatea

receptorilor membranelor celulare• insuficienţa lor creşte susceptibilitatea la

infecţii

AG nesaturaţi cu catenă lungă

• LCP - long chain polynesasaturated fatty acids– sunt componente ale mb. celulare cărora le

asigură permeabilitatea şi activitatea enzimelor legate de membrană

– au rol particular în dezvoltarea creierului fătului şi sugarului mic• cele mai noi formule pt. alimentaţia n.n. şi

prematurilor (formule de ultima generaţie) conţin LCP

Colesterolul

• precursorul hormonilor de natură sterolică • rol în formarea membranelor celulare• se sintetizează în cantitate mică în ficat

– de aceea formulele de lapte vor conţine 5 mg/dl pt. a promova un ritm optim de creştere

Necesarul lipidic

• este egal cu cantitatea de lipide care să asigure prin ardere 35 - 40% din totalul raţiei calorice

Minimul lipidic - 1,5 g/kg/zi• organismul are rezerve de grăsimi pentru trei

săptămâni• sugarul nu rezistă la lipsa totală de lipide din

alimentaţie decât 7 zile

Toleranţa la lipide• diferă în funcţie de constituţie şi vârstă

– scade în condiţii de boală– prematuri şi malnutriţi - toleranţă scăzută chiar la

lipidele din laptele de mamă• grăsimile din LV - şi mai prost tolerate; indice de

utilizare doar 60%• sugarul utilizează mai bine lipidele din grăsimile

vegetale (coeficient de utilizare 75%) – de la 3 - 3 ½ luni se poate adăuga 2% ulei de porumb, în

cazul alăptării parţiale– > 6 luni primeşte treptat grăsimi din unt, gălbenuş de ou,

carne, smântână, etc. tot mai bine tolerate

Excesul de lipide• excesul prelungit duce la steatoză hepatică• mai ales dacă lipsesc colina şi metionina

(proteine liposolubile)• excesul poate determina scaune diareice,

steatoreiceLipsa de lipide• produce o distrofie specială - adipogenetică

– oprirea creşterii– tulburări care ţin de carenţa vitaminelor

liposolubile şi a AG nesaturaţi

GLUCIDELE

• substanţe ternare, formate din C, O, H şi • reprezintă 1% din G corporalăSurse: – lapte

− legume− fructe− cereale sau produse industrializate

»griş»făină»orez

» malţ» amidon etc.

Surse de glucide• dpdv biochimic, sursa de glucide este

asigurată de mono-, di- şi polizaharide– monozaharidele: glucoza, fructoza, galactoza– dizaharidele: » zaharoza (glucoză + fructoză)

» lactoza (glucoza + galactoza)»maltoză (glucoză + glucoză)

– polizaharidele:• glicogenul (polimer animal de glucoză)• celuloza şi

• amidonul (polimeri vegetali)

Surse de glucide• sursele de mono- şi dizaharide provin din fructe• lactoza din lapte• zaharoza din zahărul industrial• amidonul şi celuloza - din legume, fructe sau

produse industrializate ale acestora• produsele din malţ, prin germinare, conţin

maltoză care provine din amidonul transformat mai întâi în dextrine (au moleculele mai mici ca cele din amidon)

Rolul glucidelor• în principal - cel energetic - 4 kcal/1 g

– glucoza este substratul energetic al tuturor celulelor organismului

– cruţă arderea proteinelor, favorizează arderea lipidelor, fără formare de corpi cetonici

– favorizează şi reţinerea apei extracelular (proteinele intracelular), având efect diuretic

• rolul plastic este mult mai redus– participă la formarea cerebrozidelor– intră în structura nucleopreoteinelor, a ţesutului

conjunctiv, etc.

Necesarul de glucide

• este egal cu cantitatea care asigură 40 - 50% din nevoile calorice ale copilului

• un regim hipoglucidic (sub 15% din nevoile calorice) conduce la cetoza de foame

• excesul de hidraţi de carbon conduce la obezitateMinimum necesar

3 g/kg corp/zi

Toleranţa la glucide• este bună în întreaga copilărie• pt. o raţie optimă trebuie să existe echilibru între

diversele glucide– celuloza nu se digeră, dar este importantă ca lest

pentru peristaltică– pentozele (riboza, arabinoza, etc) dau prea puţină

energie– amidonul nu fermentează, are chiar proprietăţi

antifermentescibile aupra zaharozei• toleranţa la glucide este mai bună în prezenţa

vitaminelor A şi din complexul B

Excesul de glucide

Excesul de glucide duce la apariţia:– obezităţii– diabetului (prin epuizare insulinică)– malnutriţie (distrofie prin făinoase)– scaune diareice de fermentaţie

Carenţa de glucide

Carenţa duce la - oprirea creşterii– tulburări în metabolismul apei, acidocetoză– malnutriţie (distrofia laptelui de vacă)

• celula umană nu poate trăi fără G peste 20 h– nou-născuţii (prematurii şi dismaturii) sunt

periclitaţi de hipoglicemie, care poate duce repede la deces

– hipoglicemia se produce mai rapid la aceştia • rezerva de glucide - mică, greu mobilizabilă • glicogeneza este insuficientă

FIBRELE ALIMENTARE

• din 1976, fibrele alimentare se adaugă la ceea ce se cunoştea până atunci ca principii nutritive a hranei zilnice

• prin fibre se înţelege “polizaharide din plante şi lignina - rezistente la hidroliză prin enzimele digestive ale omului”

• includ şi - celulozice- vaselina- ceara- azot inutilizabil

- zinc, magneziu- probabil unele enzime- săruri minerale din peretele

celulelor vegetale în formă

neabsorbabilă

Fibrele alimentare

• nu sunt digestibile în intestin, nu se resorb• nevoia zilnică (la adult) ~ 15-20 g/zi• acţiunea lor se desf. în principal în colon

– proprietăţi absorbante– de reţinere a apei– schimbătoare de ioni

• prin efectele asupra activităţii bacteriene, fibrele "decid" dacă metaboliţii sunt excretaţi în fecale ori conservaţi, fiind returnaţi în V. portă

Fibrele alimentare• rol important asupra metabolismului cecal: cresc

volumul scaunului la dublu → eliminarea şi a unor metale, fitotoxine, virusuri, derivaţi de acizi biliari, probabil a unor subst. cancerigene

• implicaţiile în nutriţie şi patologie par a fi mari, fapt constatat prin diferenţe în morbiditatea populaţiei din Africa (alimentaţie bogată în fibre) şi cea din Europa (săracă în fibre)

• o serie de boli de nutriţie ca obezitate, diabet, ateromatoza şi cardiopatia ischemică par să fie asociate cu dieta săracă în fibre

Fibrele alimentare• regimurile fără fibre favorizează constipaţia, hernia

hiatală, varicele şi hemoroizii; la fel apendicita, diverticuloza şi polipoza colonului, cancerul de colon şi de rect

• fibrele au făcut parte totdeauna din alimentaţia omului; doar tehnologia modernă a dus la scăderea lor din hrana populaţiei– de ex., făina integrală de grâu avea 10% material

celulozic; astăzi, făina albă are de 10 x mai puţin– remediul pare uşor - folosirea pâinii negre, a legumelor

şi fructelor în detrimentul produselor “rafinate”

Consideraţii semiologice• avem 3 trofine, dar semiologic interpretăm 2

tipuri de scaune– fermentaţie şi putrefacţie

• fapt datorat rolului lipidelor asupra descompunerii bacteriene din colon, care diferă în funcţie de pH-ul din lumenul intestinal (pe care îl accentuează)– pH acid - lipidele prin acizii graşi pe care îi pun în

libertate, avantajează fermentaţia– pH alcalin - prin săpunurile alcaline pe care le

formează, favorizează putrefacţia

Mirosul şi reacţia scaunelor în tulb. de absorbţie

Mirosul Reacţia

Glucide acru acidă

Lipide rânced acidă

Proteine putrid alcalină

• despre excesul sau carenţa trofinelor şi modificarea absorbţiei lor ne dăm seama după caracteristicile scaunelor

• în cazul tulb. absorbţiei ne putem da seama ce trofină predomină în scaun

Consideraţii semiologice

• dacă în colon predomină procesul de putrefacţie, avem

»scaune diareice»maronii»lipicioase»cu miros putrid, fetid (scaune de

putrefacţie)

Consideraţii semiologice

• excesul moderat al fiecărei trofine în parte, ca şi al diferitelor combinaţii între ele, produce diaree– o singură excepţie: asocierea proteinelor şi

lipidelor în exces - duce la constipaţie

MINERALELE

• substanţe indispensabile vieţii• nefiind sintetizabile în organism, aportul lor

exogen este obligatoriu• reprezintă ~ 5% din G corporală a copilului• principalele roluri în organism

– biocatalitic– şi plastic

Rolul mineralelor

• în principal - rol biocatalitic – intră în structura celulelor şi umorilor;– menţin presiunea osmotică şi echilibrul acido-

bazic– asigură funcţionarea normală a S.N., muşchilor,

miocardului– sinteza hemoglobinei (Fe + Cu + Co)– formarea osului (Ca + P)– coagularea sângelui (Ca - numit şi factor IV)

Rolul mineralelor

• unele minerale au şi rol energetic– hidrogenul, prin transferul său continuu pe oxigen

reprezintă cea mai mare sursă de energie pentru celulă

– fosforul este sursa energetică a metabolismului glico-lipidic

Rolul mineralelor• pot avea sinergism de acţiune (Cu-Fe sau Ca-Fe),

ori sunt antagoniste (K-Na sau K-Ca)• tonusul neuro-vegetativ şi excitabilitatea

musculară ţin de echilibrul dintre ionii excitanţi (K, Na) şi cei calmanţi (Ca, Mg) după formula excitabilităţii neuromusculare:

Na+ + K+ + OH-

Ca++ + Mg++ + H+

• creşterea numărătorului → ↑ excitabilităţii• creşterea numitorului ↓ excitabilitatea

Sursa mineralelor• alimentele şi apa

– carnea, ouăle, cerealele - aduc minerale cu radicali acizi

– legumele şi fructele - radicali alcalini, aceştia trebuie să predomine în perioada de creştere

• alimentaţia corectă asigură şi necesarul de minerale, cu excepţia prematurilor - necesită aport suplimentar– se nasc înaintea terminării maturaţiei osoase care se

produce în ultimele luni ale sarcinii– mai predispuşi a dezvolta rahitism şi anemie

Mineralele • eliminarea se face pe cale digestivă, urinară şi

cutanată• în raport cu cantităţile conţinute în organism:

– macroelemente (Na, K, Ca, Mg, P, Cl, etc.)– microelemente (Fe, I, Cu, F, Zn, Co, etc.)

• macroelementele provin din alimente şi au rol în menţinerea homeostaziei generale (echilibrul hidro-electrolitic şi cel acido-bazic)– în celule predomină K, Mg, fosfaţii– în spaţiul extracelular Na, Ca, Cl

Mineralele

• microelementele provin din raţia hidrică îndeplinind funcţii multiple (unora nici astăzi nu li se cunoaşte rolul)– Mn, Mo - componenţi ai unor enzime şi coenzime– I, Zn, etc. intră în constituţia hormonilor– Si are rol în troficitatea tegumentelor– F protejează smalţul dentar– Zn, Cr, Ni - scad riscul aterosclerozei şi a

hipertensiunii arteriale, ş.a.m.d.

Excesul şi deficitul de minerale• excesul produce edeme, mai ales la sugarii mici,

prematuri şi malnutriţi• carenţa prelungită sau lipsa mineralelor duce la

oprirea creşterii• carenţa diferitelor minerale este resimţită de

organism în funcţie de rolul jucat – tulburări ale metabolismului hidromineral şi

echilibrului acido-bazic– anemie, rahitism– carii dentare– hipotiroidism, etc.

Transmineralizarea• este fenomenul de părăsire a sectoriului propriu,

prin schimb• Na+ este electrolitul principal al sectorului

extracelular, iar K+ - al sectorului intracelular• mişcările electroliţilor fiind însoţite de mişcările

apei, se ajunge în unele stări patologice (deshidratări ac.) ca electroliţii să-şi părăsească sectorul şi pătrunzând în alt sector să devină nocivi, antrenând tulburări grave (până la deces)– de ex. Na+ trece în celule, iar K+ le părăseşte

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Sodiul (Na+)- principalul electrolit al organismului• Necesar: - 2,5 mmol/kg la nou-născut

- 0,7 mmol/kg la copilul mare, adult• Surse: laptele de vacă (23 mmol/L), ouă, sarea de

bucătărie• N.B.! aportul excesiv de sodiu în perioada de sugar

predispune la HTA la maturitate

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Potasiul (K+)- se găseşte în special la nivelul muşchilor scheletici• Necesar - 2,5 mmol/ 100 kcal• Surse: carne, lapte, fructe, cartofiCalciu (Ca2+)- constituent al oaselor şi dinţilor• Necesar: 600 - 700 mg/zi între 0 -18 ani• Surse: LV, gălbenuş ou, carne, peşte, brânză

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Forforul - constituent al oaselor şi muşchilor• Necesar: 90 - 100 mg/zi• Surse: carne, ficat, peşte, gălbenuş de ou, brânză,

lapte, legume verziMagneziul (Mg) - compoziţia oaselor, ţesuturilor moi,

cofactor enzimatic al mitocondriilor, menţinerea excitabilităţii neuromusculare

• Necesar: 60 mg/zi la sugar 300 – 400 mg/zi la adolescent

• Surse: carne, lapte, legume uscate

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Fierul (Fe) - constituent principal al hemoglobinei şi mioglobinei; cantitatea de Fe în momentul naşterii este de 250 - 300 mg, crescând treptat, (la adult - 4 g)

• Necesar: 6 mg/zi pentru primele 5 luni,10 mg/zi la vârsta de 1 - 10 ani12 - 18 mg/zi la adolescent

• Surse: lapte, vegetale, ouă

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Zincul - constituent al unor metaloenzime şi în depozite hepatice

- se găseşte în cantitate mare în colostru şi mai puţin în laptele matur; conţinutul în Zn al LM este relativ mic, dar suficient pentru a preveni acrodermatita enteropatică

• Necesar: 5 mg/24 h la sugar10 mg/24 h la vârsta de 1 - 10 ani15 mg/24 h la peste 10 ani

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Cuprul - se găseşte depozitat hepatic în momentul naşterii în cantitate de 50% din întreaga cantitate din organism

- în laptele de mamă, deşi în cantitate mică are o bună biodisponibilitate

• Necesar: 0,4 - 0, 7 mg/24 h la sugar0,7 - 2 mg/24 l la 1 - 10 ani1,5 - 2,5 mg/24 h la peste 10 ani

Caracteristicile celor mai importante macro- şi microelemente

Iodul - necesar sintezei hormonilor tiroidieni• Necesar: 40 - 50 mg/24 h la sugar

70 - 120 mg/24 h la 1 - 10 ani150 mg/24 h la peste 10 ani

• Surse: legume, fructe, sarea iodată, animalele marine

Necesarul de oligoelemente/24 h pe grupe de vârste

Sugar 1 – 10 ani Peste 10 aniFe (mg/24 h) 6 - 10 10 12 - 18

Zn (mg/24 h ) 5 10 15

Cu (mg/24 h) 0,4 - 0,7 0,7 - 2 1,5 - 2,5I (mg/24 h) 40 - 50 70 - 120 150

Fluor (mg/24 h) 0,25 0,5 - 1 1

Seleniu (µg/24 h) 10 - 15 20 - 30 40 - 60

APA

• reprezintă 90% din G embrionului• 75% din G copilului în primele săpt. de viaţă• 65% din G corpului la sugar• la copilul peste 1 an, adolescent şi adult 60%

creşterea şi metabolismul intens necesită mai multă apă

Rolul apei

• suport celular şi al schimburilor• rol biocatalitic (este sub formă de soluţii ionice şi

coloidale)• asigură schimburile nutritive• vehiculează substanţele• elimină deşeurile• intervine în termoreglare

Sursele de apă

• apa exogenă - apă, alimente - 90%• apă endogenă - obţinută din metabolismul

intermediar prin oxidarea alimentelor - 10%

– nevoile de apă trebuie să acopere necesităţile bazale şi de creştere, scăzând odată cu vârsta

Nevoile de apă la copil Vârsta Nevoile de apă

0 - 2 săpt. 60 – 80 ml/kg/zi

3 - 4 săpt. 100 – 120 ml/kg/zi

1 - 3 luni 180 – 160 ml/kg/zi

3 - 6 luni 160 – 130 ml/kg/zi

6 - 12 luni 130 – 110 ml/kg/zi

1 - 3 ani (copil mic) 100 ml/kg/zi

3 - 7 ani 80 ml/kg/zi

7 - 16 ani 60 ml/kg/zi

16 ani - adult 40 – 50 ml/kg/zi

• Necesităţile de apă variază larg în funcţie de– mediul extern– alimentaţie, starea de nutriţie– starea de boală– constituţia individuală

Pierderile de apă se produc prin:• fecale 3 - 10 %• perspiraţie, transpiraţie 40 - 50% (literatura

anglo-saxonă prin perspiraţie înţelege perspiraţia insensibilă + transpiraţia)

• rinichi 40 - 50%

Repartiţia şi mişcările apei (circuitul apei)• în organism nu există apă pură, ci legată de electroliţi,

formă sub care circulă în organism

• sectorul hidric este împărţit în două sectoare separate de membranele celulare:

1. Sectorul intracelular2. Sectorul extracelular

• prin membrana capilarelor sanguine, SEC este separat în:

compartimentul plasmatic compartimentul interstiţial

Repartiţia şi mişcările apei (circuitul apei)

• la un copil care are 60% din G corporală apă, distribuţia acesteia pe sectoare şi compartimente este următoarea:

− 5% compartimentul plasmatic− 15% compartimentul interstiţial− 40% sectorul intracelular

• aşadar, sectorul extracelular (cele 2 compartimente) conţine 20% apă

Repartiţia şi mişcările apei (circuitul apei)• aparent, conţinutul în apă ar fi cu atât mai bogat

cu cât G corporală este mai mare• metabolismul bazal, debitul cardiac şi perspiraţia

sunt constante legate de S corporală şi nu de greutate

• astfel, sugarul faţă de adult, pe unitate de greutate are o suprafaţă dublă faţă de cele 3 constante şi “zestrea hidrică” este de 2 ori mai mică la sugar faţă de adult

• “sărăcia” relativă în apă a sugarului rezultă şi mai bine urmărind mişcările apei

Mişcarea apei

• la sugar este de 3-4 ori mai rapidă decât la adult– sugarul îşi reînnoieşte apa extracelulară la 2 zile

(decedează în 48 h fără apă) (adultul şi-o reînnoieşte la 7 zile)

• sugarul are o “hidrolabilitate fiziologică” suportând mai greu mişcările apei decât adultul

Mişcarea apeiMişcarea externă• aport (apă, alimente, apă metabolică)• eliminare (plămâni, piele, intestin, rinichi)

– singura eliminare pe care o putem modifica (ajustabilă) este cea renală (insuficientă până la 3 - 6 luni)

– organismul copilului, în creştere, cu metabolism intens, eliberează mai multe deşeuri ca la adult• rinichiul are nevoie de mai multă apă

Mişcarea internă• între SIC şi SEC - mişcare continuă influenţată de

pres. hidrostatică, oncotică şi osmotică• cel mai stabil - compartim. plasmatic; dacă aportul

e insuficient se apelează la cel interstiţial, apoi intracelular; dacă nu se produce compensarea → hipovolemie, colaps

• mişcările apei se însoţesc de mişcările ionilor de Na+ (ionul SEC) şi K+ (ionul SIC)

• când ionii îşi părăsesc sectoarele pătrunzând în altele - se ajunge la transmineralizare şi chiar deces

Bilanţul apei • Bilanţul depinde de:

- aport- proteine şi minerale- concentraţia excreţiei renale- respiraţie- metabolism

Reglarea metabolismului apei implică: • hipotalamusul, A.D.H. şi aldosteronul

– au drept scop menţinerea volemiei şi hidremiei

Particularităţi ale metabolismului

• la copil predomină deshidratările (la adult edemele) datorită următoarelor:– sugarii, copii mici au depozite reduse de apă– pierderile sunt mai crescute– controlul neuro-umoral al metabolismului apei este

mai slab– “zona de siguranţă” pentru menţinerea volemiei şi

hidremiei este mai mică• Edemele (la copilul mare ca şi la adult) sunt de

origine renală, cardiacă, endocrină, alergică, metabolică (carenţială).

VITAMINELE• acţionează ca bioreglatori; spre deosebire de

hormoni, vitaminele provin din exteriorClasificare (după solubilitate):

– liposolubile: A, D, E, F, K;– hidrosolubile: B, C, PP, etc.

Acţiune: - polivalentă • catalizează reacţii enzimatice şi de oxidoreducere; • intervine în metabolismul mineral şi al apei;

- fiziologică (specifică) - lipsa lor produce leziuni specifice; dacă nu sunt ireversibile - dispar după administrarea vitaminei

VitamineleNevoile:• sunt mai crescute la copii faţă de adult• variază cu compoziţia şi modul de preparare a

hranei• variază cu starea de boală• variază cu posibiliatea de sinteză în organismExcesul - periculos şi e mai frecvent la vitaminele A şi

D- prin tulb. produse asupra glandelor endocrine,

influenţează creşterea şi dezvoltarea

VitamineleCarenţele: • avitaminozele sunt rare la copii• hipovitaminozele - relativ frecvente, majoritatea

inaparente clinic (“precarenţă”) observate în caz de infecţie sau altă boală

• alteori, observăm doar consecinţele, fără a mai putea interveni:– deformări rahitice– artropatiile scorbutice– xeroftalmia etc.

Vitaminele

Echilibrul vitaminic şi antivitamine- între vitamine trebuie să existe un echilibru- ex: excesul vit. A favorizează hipovitaminoza C- vit. A + B favorizează mai bine creşterea (decât

fiecare, singură)Antivitamine: • Dicumarolul pentru vitamina K• Aminopterina pentru ac. folic, etc.

VitamineleSurse: • majoritatea sunt aduse de legume şi fructe• organismul copilului sintetizează (insuficient):

– vitamina D3 în piele– vitam. K– acidul folic şi B în intestin

• transformă precursorii în vitamină activă (triptofanul în acid nicotinic, carotenul în vitamina A, ergosterolul în vitamina D, etc.)

Vitaminele

Absorbţie• absorbţia - intestinală

– excepţie - vitam. D (din piele)• absorbţia este tulburată în afecţiuni hepatice,

digestive, renale, etc.Eliminarea:- liposolubilele se elimină prin intestin- hidrosolubilele se elimină prin rinichi

Vitamina A• Lipsa vitaminei A produce:

– tulburări de vedere– xeroftalmie– keratomalacie– leziuni cutanate

• Nevoi: – 450 µg/zi la sugari– sau 10 µg/kg/zi = 30 UI/kg/zi Retinol– 700 µg/zi la copil

• Surse: zarzavat (morcov, sfeclă), fructe, ou, lapte, ficat, ulei de peşte

Vitamina D• Lipsa vitaminei D produce:

- rahitism carenţial- tetanie

• Nevoi: 400 UI/zi (10 µg)• la prematuri 800 UI/zi în anotimpul cald şi• 800 – 1000 UI/zi în sezonul rece• 1000 – 1500 UI/zi în mediu poluant

• Surse: ulei de peşte, lapte, ou, unt- razele UV determină transformarea provitaminii

D din piele în vitamina D

Vitamina K• în intestin se produce forma liposolubilă

(preparatele sintetice sunt hidrosolubile)• Lipsa vitaminei K produce:

– sindrom hemoragipar (nou-născut)• acţionează în sinteza protrombinei,

proconvertinei şi a altor factori ai coagulării. • Excesul produce hemoliză intensă.• Nevoi: 1 mg/zi (în exces - anemie hemolitică)• Surse: legume (frunzele verzi) şi fructe, ficat de

porc

Vitamina E• esenţială pt. creştere şi dezvoltare• are efect antioxidant• Deficienţa - la prematuri → anemie hemolitică• Nevoi: – 3 - 4 mg la sugar

– 6 - 7 mg la copil– 8 -10 mg la vârsta de peste 10 ani

Vitamina B1 (tiamina)• Lipsa vitaminei B1:

– boala Beri- Beri– tulburări în metabolismul apei

• Nevoi: 40 µg/100 kcal (0,5 - 1 mg/zi)• Surse: drojdie de bere, carne, cereale

Vitamina B2 (riboflavina) - rol oxidoreducător• Deficienţa vitaminei B2 - tulburări trofice ale

mucoaselor şi tegumentelor• Nevoi: – 100 µg/100 kcal

– 0,4 - 0,5 mg/zi la sugar– 0,8 - 1,2 mg/zi la copilul de 1 - 10 ani

• Surse: lapte, vegetale, carneVitamina B6 (piridoxina)• Lipsa vitaminei B6 - excepţională• Nevoi: – 0,4 mg/zi la 1 an

–1,5 – 2 mg/zi la 2 ani• Surse: toate alimentele

Vitamina B12 (ciancobalamina)• Deficienţa: anemie megaloblastică• Nevoi: – 0,3 - 0,5 µg/zi la sugar

–2 - µg/zi la adolescent• Surse: organele glandulare ale animalelor,

produse solubile din carne de peşte, mai puţin în lapte, ou şi carne

Vitamina PP• Lipsa vitaminei PP produce: pelagra, scade

rezistenţa organismului• Nevoi: 6 - 8 mg/zi sau 6,6 mg/1000 kcal• Surse: carne, cereale

Vitamina C• Lipsa - produce scorbut, scade rezistenţa

organismului• Nevoi: – 30 - 35 mg/zi la sugar

– 40 - 45 mg/zi la copilul 1 - 10 ani – 50 - 60 mg/zi la adolescent

• Surse: fructe (citrice), roşii, vegetale verziAc. folic• Carenţa acidului folic: anemie megaloblastică• Nevoi: – 30 - 65 µg/zi (3 - 4 µg/kg/zi)

– 40 µg/1000 kcal la copilul mare• Surse: ficat, legume verzi, brânzeturi, banane

Necesarul de vitamine/24 h

Vitamina Sugar

0 - 1 an

Copil

1-10 ani

Adolescent

(>10 ani)

Vit. A (ER) 375 - 400 400 - 700 1000

Vit. D (UI) - 400 sezon cald

- 800-1000 s. rece

400 400

Vit. K (µg) 5 - 10 15 - 30 45 - 70

Vit.E(α-ET) 3 - 4 6 - 7 8 - 10

Vit. B1(mg) 0,3 - 0, 4 0, 7 - 1 1,3 - 1,5

Vit. B2(mg) 0, 4 - 0, 5 0, 8 - 1,2 1,3 - 1,7

Necesarul de vitamine/24 h

Vitamina Sugar

0 - 1 an

Copil

1-10 ani

Adolescent

(>10 ani)

Vit. B6 (mg) 0,3 - 0,6 1,0 - 1,7 1,4 - 2,0

Vit. B12 (µg) 0,3 - 0,5 0,7 - 1,4 2

Vit. PP (mg) 5 - 6 9 - 13 15 - 19

Vit. C (mg) 30 - 35 40 - 45 50 - 60

Ac. folic (µg) 30 - 65 40 - 50 40E.R. - echivalent retinolAlfa ET (α-ET) - echivalent α-tocoferolUI - unitate internaţională

Modul de folosire a vitaminelor• prematuri, malnutriţi, sugari mici, sugari alim. cu

LV - este bine să se adm. vit. C şi vit. B1– nu produc stocaj, hipervitaminoză, plusul se

elimină bine prin urină• profilactic, se adm. doar vit. D• celelalte - cu rezervă - ! pericolul

hipervitaminozei • alimentaţia corectă, diversificarea şi condiţii

corecte de viaţă (igienă) fac să nu fie necesare suplimente

• dpdv economic - admin. uneori nerentabilă

Hipovitaminozele

• trebuie să ne gândim că ele rareori se datoresc unui aport exogen insuficient

• cel mai frecvent în spatele lor stă o stare de boală– mai ales afecţiuni ce tulbură absorbţia

vitaminelor