LIVIU REBREANU

I\IUVELE,SCHITE $I POVESTIRI

A::t)I

Cuprins

Glasul inimii / gOfilire / gProqtii / 15

Culcuqul / z3

Dintele / 38Ocrotitorul / SS

Nevasta / 76I[ic $trul, dezertor... / BS

Golanii I totR[tuiala I rt6

Catastrofa I tgoCAntecul iubirii / t6Z

Strlnutarea I t73Cearta I ry8

Omul mic Ei oamenii mari I t9SBaroneasa I t9t

Familia misterioasil / rgS

La urma urmelor.. . / tg9

247

Divg4ul / zo+Umbre I zogDincolo lztsCinema I zzS

O scen5 I zzZ

Zevzeetl I zgtVremurirq4boinice I zSZ

Idil[ de'la la;d, I z4t

Tipqgrafia Sflil< & SIEF:A.nrr SRtStrada N. DrIgan nr. 10, sector 5, Bucureqti

G [asu[ inimii

Spre seard, aqa cAnd se impreun[ ziua cu noaptea, Co-drea obiEnuiegte s[ se a$eze pe pragul tinzii, sd-gi vAre ]u-leaua de lut roEcat intre mlsele gi s[ se certe cu baba.

- Hm... M[e... Ce Etii tu Ei cu feciorii t[i?... Voi toti im-preuni nu faceli cAt o ceap[ degerat[...

Baba ii cunoaqte nlravul qi nu prea il ia in seam[. Sprin-tend ca o fatd mare, cu zbArciturile obrajilor rumenite de

bujall, se invArteEte pe l6ng[ vatr[, d6 incoace, d[ incolo, Ei-ncele din urm[ ristoarnd pe crup[tor o mlm[ligd aburoas[.

Iar atunci qi Codrea inceteazh cu cearta, se mulcomegte.iqi ascunde luleaua in chimir, se trAnteEte bodog[nind pe la-rip, iEi face cruce de trei ori, creqtineqte, qi prinde a imbucatihnll Ei cu chibzuial5. Dup[ cin[ umfl[ iar luleaua, scor-monegte din foc un c[rbune potrivit, pAcAie voinicegte de cA-teva ori slobozind fuioare groase de fum alburiu pe gurl gi

pe nas, Ei pe urml se lungeEte in pat.

intr-un tirziu intreab6 tlr[glnat, cu g]as moale:

- M[i bab[!...

- Haba, ghiujule?

- Hm... da ce-o mai fi f[cind Ionic[?... Hai?

- PAi, Dumnezeu Etie, mdi mo$nege...

- Da oare n-o fi flimAnd?

- Bunul Dumnezeu Etie, c[ el ne poart[ de grij[ la to!i...Codrea se ridic[ repede, in]epat, scoate luleaua din gu-

ri 5i se uit[ lung Ei ingAmfat la bab5. Pesemne nu-i sunt pe

plac rispunsurile astea in doi peri. Buzele i se miEc[ !ic[ind,ca si cAnd ar bolborosi ceva, dar pe urm[ se las[ iar pe spate

3

Ei nu rosteqte nicio vorb6. Cu ochii intredeschiqi, imp[ienje-ni!i, priveqte cum clipoceqte j[raticul in vatr[ qi nici nu bag[de seamd c[ luleaua ii scap6 dintre dmti... Un horchit rar,uqor cutremur6 t[cerea bordeiului. in cenuq5, t[ciunii moc-

nesc in[buEit. Un greier rfltlcit se tAnguie sub fereastr[. UncXine latr[ r[guEit undeva, departe... Baba Firoana se apro-pie tiptil de moEneag, ingrijoratl sI nu-l trezeasc[, qi-i dez-

leagfl opincile...ASa-i Codrea de-o vreme incoace. S-a obiqnuit cu r[s-

fElatul qi gogolirile babei, ca copilul din leag[n cu !i!a.O jumltate de veac au petrecut in c[suta aceea d[r[-

p[nat[, cu acoperiqul peticit, guguiat, pitdite sub coasta de

molifti din capul satului. $i au tr[it... Au trlit qi mai bine, 9imai rlu, dar mai mult tot bine. Baba se simtea mai prosti-c6, mai tare la cap, qi nu prea i se impotrivea. iEi cllca pe

iniml, chiar dacd nu i se pdrea ceva, qi-l l[sa s[ se sfarme el

din gur[, s[ h[p6iasc[ pAni s-o sltura. Numai cdteodat[ iitreceau sulile reci prin iniml qi o podideau lacrimile...atunci cAnd Codrea oclraprea r6u copiii... O durere n[val-nic[ lAqnea din sufletul ei obidit, s0ngele incepea s[-i zvdc-

neascd mai puternic in vine, fala ei pocit6, g[lbejit[ de

virst[ qi neeazuri, ca frunza veqted[, se imbujora de mil[ Ei

de mAnie, qi ar fi fost in stare s6-l Ei blasteme... Dar tot nuputea. Vorbele intrethiate i se muiau intr-un plAns amarnic.Iar Codrea se citrlnea, cd de ce iEi mlnAnc[ ea zilele pen-

tru niEte copii ca aceia. El nu-i putea vedea-n ochi de urAli'..Era un mogneag sfltos Codrea, un mo$neag inalt qi

drept ca un steag, cu ochii albaqtri de femeie, limpezi gi

adAnci. Dou[ cete de cute m[runte ii porneau de pe opcinaobrajilor qi alergau de-a valma, incruciqate qi incol[cite insus, spre gropile ochilor, pi-n jos, spre collurile gurii, undeapoi se pierdeau in desiqul perilor bet4i de brum[. Pe

umerii lui lali Ei ciob[noqi ap[sa povara celor qaptezeci qi

doi de ani.Odinioarl Codrea credea c[ n-o s[ imbltrdneascl pA-

n[-i Prut qi Siret, a$a era de zdrav[n gi de voinic. Pornirilezv[p[iate ale tineretii il mAnau tot inainte Ei-i d[deau pu-

teri de uriaq. Un r,uiet ii r[suna mereu in urechi, o invllm6-qeal5 de glasuri asurzitoare... r[cnetul luptelor vielii. $i-ipl[ceau giasurile acelea incXlcite, il fermecau qiJ intdrAtau.

Se incumeta sd se arunce tocmai in mijlocul vArtejului de

trud[ qi sau s[-l sparg[, sau s[ se prdpddeasc['

Doisprezece ani a slujit pe implratul ca toboqar. A co-

lindat cite tr[ri gi mdri, s-a bltut cu ,,p[mAntezul", cu ,,bur-cugul", o dat6 a fost qi prizlrit printr-un picior. Dar nicicflndnu pi-a pierdut voioqia. Numai in noianul primejdiilor i se

revenea sufletul.Pe urm[ a venit acas[. Ce odor de fetiqcan[ mai era pe

atunci baba asta Firoana!... $i pe urm[ a avut copii, i-au

n[pustit neajunsurile. Plinea ce-o mlnca era strlb[tut[ de

sudorile muncii necontenite. Truda Ei zoala ii mistuir[ pu-

terile gi pofta de via![. Seara, toropit de greutatea nevoilor,

de multe ori gemea, urla de cruzimea traiuiui. Fiecare an,

fiecare zi trlgea cAteo brazdl pe fala lui Codrea...

Dar au trecut toate, repede, ca qi cum trece puhoiul.

Copiii qi-au clp6tat aripi, s-au dus care-ncotro, qi Codrea a

r[mas iar singur cu Firoana.Puterile insd ii erau acuma sleite de crAncenia wemii.

Mintea incepea a-i zburda copillreqte. Uitase multe din cele

ce a p[!it. Numele tovarhqilor de la oaste, al oraqeior, al su-

periorilor s-au gters din creieri. Unele visuri parcl ie-a triitaiorea, unele intAmpllri tr[ite parc[ numai le-a visat. Vre-

meaincurc[ firele amintirilor gi le invAltoreqte dup[ placul ei.

Ast[zi Codrea nu-qi mai aduce aminte cI a fost tobo-par- Nu, nici vorb[. Grenadir a fost, sau c6l[re!, dar totuqiparcd grenadir. $i ce dragd i-a fost lui oastea! Acolo qi-a

prnpldit floarea vie{ii, acolo a dus traiul cel mai f[rd griji,cel mai ugor. O cdldur[ priincioasI il copieEeqte cAnd se

gindeqte la wemurile acelea. inchipuirea ii zboard vioi,gramides-te intAmpldri poznage, r[scoleqte 9i amestec6 lu-cruri nemaipomenite. Nici st[vilile wemii, nici pr[pastiileEnrginidi nu o pot oplci in avdntul ei n[prasnic.

- Hm... Mee... Ce qtili voi?... Eu, cAnd eram in oaste,

mi!... Aia era oqtire, nu ca azi...

5

O umbr[ de surAs batjocoritor se leagln[ pe buzele luisupte. Bulbii ochilor ii n[vllesc in afar[. Obrajii se rume-nesc in prip[. $i seme!, eu glas trufag, in6l!at, povesteqte:

- Eram odat6, md, cu domnul c[pitan al nostru... cudomnul c[pitan Carlup... Aqa, aqa, Carlup il chema... Eramin lag[r, m6, la plmAntez... gi iat[ cI ne pomenim, m[, clne atac[ dugmanul gi cAt ai bate-n palme ne fur[ to{i boiide la companie... Hei, si fi vlzut voi atunci pe domnu clpi-tan! Era negru de suplrat, m[, mai negru ca sumanu [itade pe mine... Hm... $i mi-era mill de domnu c[pitan, c[era om bun, Dumnezeu si-i dea slnitate, de mai ti6iegte...$i ml pun eu, m[, gi-mi ac[l puqca pe umlr, qi m6 duc, bre,m[ duc pAni ce dau de wijmagi intr-o poian[. Da eraumul1i, m[... erau ca weo cinci sute. Nu zic eu nimica, dar_mi iau frumupel qi m-ascund dupi o tufX. gi-ncep a trage,b[iete, gi trag, gi trag, gi trag... gi deodat[ v6d, m6, c6-sesperie dupmanii gi o apuc[ la fug[, m[, de se hurduea p[-Taqtol sub picioarele lor... Da bucuria lui domnu c[piiancAnd qi-a v[rut iar boii! M[[! Era cAt p-aci si m[ lnghii[ devoios... gi deodat[ lqi descinge sabia gi mi-o d[ mie. ,,Na,Costic[! zice. De-acu inainte tu epti comandantul com-paniei!..." A,5a, z[u, m[... Ia vezi aga, dragii mei!...

O clipl pare ci-i alt om. O undfl de lumin[ senin[ plu-te$te pe fata lui brlzdat[. Se uit[ imprejur 9i-9i lntinde fh-los ciolanele.., Apoi, deodat[ tresare buim[cii, ca zguduitdintr-un vis. iqi trece palmele peste frunte, ca gi cdnd arwea g[ impr[gtie de-acolo nigte gAnduri posomorAte. Unvil intunecat de triste[e joac[ inaintea ochilor lui... BagseamE, ii vin in minte feciorii qi-i e ruqine.

$apte feciori a avut Codrea, ca gapte feli-frumoqi. gi totigapte l-au f6cut de rugine, toli gapte au fugit de ia oaste,parc[ a fost inadins. Se fi fost oricAt de pr[p[diti, oricAt debecisnici, numai asta sd nu i-o fi ticluit. Ce--i pas[ lui c-aufost harnici, agonisitori, cd s-au agezat bine, cI gi-au glsitneveste pi frumoase, pi liptoase? L-au f[cut de rAs, l-au f[cutde comedie la lume, fugind de la oaste. gi din pricina asta luiCodrea ii erau urA1i, ca gi cAnd nici n-ar fi fost odraslele lui.

6

in sfArqit ia mai rdmas unul, Ionicfl. Acesta era me-

zinul. $i a fost b[iat bun totdeauna. I-au pldcut de mic copil

poveqtile ost[qegti. Asculta totdeauna cu ochii scanteietori

cuvintele lui Codrea... lntr-insul igi pusese el toat[ n[dejdea'

Dar iat6 c[ intr-o sear5', tocmai cAnd se ciondlnea cu

baba, dup[ cin[, se aude un boclnit lin, slab, in geam' Co-

drea plqeEte liniEtit la fereastr[ qi intreab[r

- Cine-i?

- Eu...

- Care eu?

- Ionicl...Mustllile moEneagului se zvArcolirl fioros de cAteva

ori, parcd le-ar fi smucit o mAn[ vr[jma9[ nevizut[' Pe ur'm[ iar intrebl:

-Aitugit?- Am venit...Dintru-ntAi, ii veni s[-l goneasc[ de lAngl casa lui, s[-l

alunge in lume, ca si nu-i mai auz[ nici de nume' Dar pri-

rirea lui incruntat[ rlt[ci spre bab[. Nemigcat[, cu doi

picuri mari in colprile orbitelor, ea nu indr[znea nici slcricneasc[. Dar durerea pi iubirea ei mutl i] ihmuiar[' Se

scErpinl in ceaf[, injurAnd printre dinli, q-apoi se trAnti pe

pat gi tdcu toat[ seara.

U$a se deschise sci4Aind 6i intrl lonic[, smead,

pleogtit, destr[mat, ca o stafie. Se llsl incetinel pe vatrl,iaogi fo., qi rlmase acolo, t[cut, multl weme. Baba, moto-

tolitl intr-un ungher, plAngea cu sughiluri. Apoi, Ionicd iqi

sprijini capul in podul palmelor gi incepu sE se jeleasc['

Mi-era dor de-acase... Ce acolo-s numai str[ini, qi

srf,inii sunt r[i, qi nu le pas[ de durerea ta, qi te asupresc'

gi te ba$ocoresc, qi...

Glasul lui, intrerupt cAnd qi cXnd de sughilele bocite

ale babei, rlsuna duios in linigtea noplii. Codrea ins[ nu

avzaa nimic. Cu mAinile impreunate pe piept, z[cea ne-

clintit, ca un mort. Iar dupl ce ispravi feciorul, se intoarse

citre perete pi zise aspru, poruncitor:

7

- Apoi miine diminea![ sd te duci inapoi!...in zori, cAnd c[sc[ ochii, vlzu pe baba Firoana, cu o-

chii inecali in lacrimi, zgAnd[rind la foc, in vatrh. Codrea seuit[ repede imprejur.

- S-a dus?... gAlgAi r[guqit.

- S-a dus.O fulgerare dureroas[ i se inghesui prin iniml, un val

rece il zgudui prin tot corpul. Vru s[ spuie ceva, dar nu pu-tu scoate niciun glas omenesc. Numai un hrop[it lung ii iz-bucni din adAncul sufletului.

in bezna fiinlei lui tulburate se petrecu atunei o schim-bare mare, neldmurit[. Se zbltea cu o droaie de gAnduri ginu le putea desluqi. gi din frdmnnt[rile astea mute izvorArldeodatd doi stropi argintii, care se rostogolir[ repede pestecutele felei, la vale. Iar stropii ii ardeau pielea, ii ardeau su-fletuI.

E cam mult de-atunci. Acuma Ionic[ e insurat... insu-rat bine, ca gi ceilalli qase. Codrea ins6 a sllbit r[u. De-abiamai poate ieqi cAteodat[ din bordei. gi-l minAnc[ gi tusea.Dar sufletul lui e t[m[duit. Nicio grij6, nicio supdrare nu-lmai nec[jegte.

- in s[rbltori, cAnd e wemea bun[, iese in gr6dini{d,sub un paltin b[trAn ca qi dAnsul, qi povesteqte vecinilor,care se strAng bucurogi injurul lui... Le povesteqte pdlaniinlzdrlvane de pe wemea cAnd slqjea la imp6ratul...

-

- Hm... Mee... Am fost noi odat[ la manewe, m[, dadeparte, tare departe... Am umblat atunci gi pe la margineap6mAntului... Da-i frumos pe-acolo, bre... e numai nisip...nisip m[run(el-m[runlel ca macu... Hm... Aqa, md!...