ordinul nr. 91/01.03.2013
TRANSCRIPT
1
ORDIN NR 91
din 01.03.2013
de închidere a investigaţiei deschisă prin Ordinul 106/26.03.2008, având ca obiect
posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de
catre SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii acesteia
Presedintele Consiliului Concurentei,
în baza,
1. Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 742/16.08.2005, cu modificările si completarile ulterioare[1];
2. Decretului nr. 700/27.04.2009 pentru numirea preşedintelui Consiliului
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009;
3. Decretului nr. 701/27.04.2009 pentru numirea vicepreşedintelui Consiliului
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009;
4. Decretului nr. 973/19.12.2011 pentru numirea vicepreşedintelui Consiliului
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901/20.12.2011;
5. Decretului nr. 703/27.04.2009 pentru numirea unui membru al Plenului
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
284/30.04.2009;
6. Decretului nr. 974/11.12.2011 pentru numirea unui membru al Plenului
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
901/20.12.2011;
7. Decretului nr. 496/13.07.2012 pentru numirea unui membru al Plenului
Consiliului Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
490/17.07.2012;
8. Regulamentului de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului
Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113/14.02.2012,
cu modificările şi completările ulterioare;
9. Ordinului nr.106/26.03.2008 al Preşedintelui Consiliului Concurenţei de
declanşare a unei investigaţii privind o posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii
acesteia;
10. Raportului de investigaţie, precum şi a celorlalte acte şi lucrări din dosarul
cauzei;
11. Prevederilor privind procedura de transmitere a Raportului de investigaţie
părţilor implicate, pentru luare la cunoştinţă şi formulare de observaţii şi procedura de
citare pentru audierea părţilor în Plenul Consiliului Concurenţei la data de 06.12.2012,
care au fost îndeplinite;
[1]
Prin prevederile OUG nr. 75/2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 459/06.07.2010,
aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.
490/11.07.2011. Denumită, în continuare, Lege.
2
12. Observaţiilor la Raportul de investigaţie, transmise de către părţile implicate;
13. Declaraţiilor făcute în timpul audierii din data de 06.12.2012, de către
reprezentanţii părţilor implicate;
14. Faptului că, la data de 15.01.2013, a avut loc deliberarea de către Plenul
Consiliului Concurenţei cu privire la acest caz şi că a fost întrunită condiţia de cvorum
pentru ca Plenul Consiliului Concurenţei să poată decide în mod valabil.
având în vedere:
I. Cadrul legislativ şi părţi implicate
A. Fabricarea medicamentelor
1. ANMDM1 ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că fabricarea
medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către deţinătorii unei
autorizaţii de fabricaţie. Autorizaţia este necesară chiar dacă medicamentele
fabricate sunt destinate exclusiv exportului.
2. Autorizaţia este necesară atât pentru fabricarea parţială, cât şi totală şi pentru
diferite procese de divizare, ambalare sau schimbare a formei de prezentare. Cu
toate acestea, o astfel de autorizaţie nu este necesară pentru preparare, divizare,
schimbare a formei de ambalare sau prezentare atunci când aceste procese sunt
efectuate în scopul livrării cu amănuntul, de către farmaciştii din farmacii sau de către
persoane legal autorizate în România să efectueze astfel de procese.
3. Autorizaţia este necesară şi pentru importuri provenite din ţări terţe în
România. Prevederile legale privind fabricarea se aplică în acelaşi mod şi pentru
importuri. ANMDM înaintează la EMEA2 copii ale autorizaţiilor emise, pentru a fi
introduse în baza de date a Uniunii Europene.
4. ANMDM emite autorizaţia de fabricaţie, care este valabilă 3 ani, numai după
ce s-a asigurat de acurateţea informatiilor furnizate printr-o inspecţie efectuată de
inspectorii săi. Pentru a se asigura că cerintele prevazute de lege sunt respectate,
autorizaţia poate fi condiţionată de îndeplinirea anumitor obligaţii impuse, fie când
este acordată autorizaţia, fie la o dată ulterioară. Autorizaţia se eliberează numai
pentru spaţiile, medicamentele şi formele farmaceutice specificate în cerere.
B. Distribuţia medicamentelor
5. Conform legislaţiei în vigoare, distribuţia angro a medicamentelor reprezintă
totalitatea activităţilor de procurare, deţinere, livrare sau export de medicamente, cu
excepţia activităţii de eliberare a acestora către public (distributia en detail).
1 Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale;
2 Agenţia Europeană a Medicamentului;
3
Asemenea activităţi sunt efectuate de fabricanţi ori depozitele acestora, importatori şi
alţi distribuitori angro sau de farmacişti ori alte persoane autorizate să furnizeze
medicamente către public în România.
6. Pentru a putea distribui angro medicamente, solicitanţii trebuie să deţină o
autorizaţie de distribuţie angro emisă în Spaţiul Economic European (SEE). În
România, autorizaţia de distribuţie angro este emisă de ANMDM. ANMDM ia toate
măsurile necesare pentru a se asigura că distribuţia angro de medicamente se face
de către posesorii unei autorizaţii pentru desfăşurarea activităţii de distribuitor angro
de medicamente, în care se precizează sediul pentru care este valabilă.
7. Un distribuitor angro de medicamente poate deţine o singură unitate de
distribuţie angro sau, după caz, o unitate centrală şi unul sau mai multe puncte de
lucru de distribuţie angro, fiecare fiind autorizată/autorizat în conformitate cu normele
în vigoare. Autorizaţia de distribuţie angro este emisă în baza raportului favorabil de
inspecţie întocmit de inspectorii ANMDM. Autorizaţia de distribuţie angro de
medicamente emisă de ANMDM este valabilă pe perioadă nedeterminată.
8. Deţinerea unei autorizaţii de fabricaţie include şi autorizarea pentru distribuţia
angro a medicamentelor acoperite de acea autorizaţie. Deţinerea unei autorizaţii
pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie angro de medicamente nu exceptează
deţinătorul de la obligaţia de a deţine o autorizaţie de fabricaţie şi de a se supune
condiţiilor stabilite în acest sens, chiar dacă activitatea de fabricaţie sau de import
este secundară. Dacă persoanele autorizate să elibereze medicamentele către
populaţie pot, conform legislaţiei naţionale, să se angajeze şi în distribuţie angro,
aceste persoane trebuie să fie autorizate de ANMDM.
9. Deţinătorul unei autorizaţii de punere pe piaţă pentru un medicament şi
distribuitorii angro ai acelui medicament pus efectiv pe piaţă în România asigură, în
limitele responsabilităţilor lor, stocuri adecvate şi continue din acel medicament către
farmacii şi persoanele autorizate să furnizeze medicamente, astfel încât nevoile
pacienţilor din România să fie acoperite.
10. În ceea ce priveşte furnizarea de medicamente către farmacişti şi persoanele
autorizate să elibereze medicamente către populaţie, ANMDM nu trebuie să aplice
unui deţinător de autorizaţie de distribuţie angro acordată de alt stat membru al
Uniunii Europene nicio obligaţie, în special obligaţii de serviciu public, mai restrictivă
decât cele aplicate persoanelor autorizate să efectueze activităţi echivalente în
România.
11. Pentru toate furnizările de medicamente către o persoană autorizată în
România, distribuitorul angro autorizat trebuie să emită un document însoţitor care
indică data, numele şi forma farmaceutică ale medicamentului, cantitatea furnizată,
numele şi adresa furnizorului şi destinatarului.
4
12. Distribuitorii angro de medicamente pot deţine şi distribui şi alte produse, cum
sunt: substanţe farmaceutice, cosmetice, suplimente alimentare, dispozitive medicale,
plante şi produse din plante, cu respectarea legislaţiei specifice domeniului respectiv
de activitate, care vor fi depozitate în zone distincte.
C. Preţul medicamentelor
13. Preţul maxim al medicamentelor cu prescripţie este stabilit, avizat şi ajustat de
către Ministerul Sănătăţii, iar preţul medicamentelor fără prescripţie medicală (OTC-
uri) este liber. In consecinţă, doar adaosul maxim de distribuţie, respectiv farmacie
pentru medicamentele cu prescripţie este stabilit de Ministerul Sănătăţii, adaosul de
distribuţie pentru OTC-uri fiind stabilit în mod liber de către fiecare distribuitor.
14. Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului
sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie
de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără
prescripţie medicală (OTC-uri).
15. Actul normativ care a reglementat modul de stabilire, avizare şi ajustare a
preţurilor la medicamente în perioada 2002-2009 a fost Ordinul ministrului sănătăţii
nr. 612/2002 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la
medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare. La data de 2
februarie 2009, a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul ministrului sănătăţii nr.
75/30.01.20093 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la
medicamentele de uz uman, prin care Ordinul nr. 612/2002 a fost abrogat.
16. Preturile cu amanuntul maximale, stabilite pentru medicamentele romanesti si
de import avizate de MS, sunt cuprinse intr-un Catalog national al preturilor
medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piata in Romania (asa-numitul
Canamed), care este public. Practicarea unor preturi mai mari decat cele din
Canamed este interzisa.
D. Părţile implicate
17. SC Antibiotice SA este o societate românească4, înfiinţată în anul 1955, ai
cărei acţionari semnificativi sunt Ministerul Sănătăţii (53.0173%), SIF Oltenia
(10.0954%) şi alţi acţionari (36.8873%)5.
18. Compania SC Antibiotice SA este cel mai important producător român de
medicamente generice. In prezent, compania SC Antibiotice SA deţine 130 de mărci
3 care a inlocuit Ordinul nr. 612/2002;
4 Sediul: Strada Valea Lupului, nr. 1, Iaşi, Cod Unic de Înregistrare: 1973096, înregistrată la Registrul
Comerţului sub nr. J22/285/1991, CA 2009 219,754,104 RON. 5Structura acţionariatului la data de 17.09.2011, conform http://www.antibiotice.ro
/investitori.php?sid=22.
5
înregistrate în sistemul naţional, la OSIM, si 20 de mărci internaţionale înregistrate în
peste 45 de state ale lumii6.
19. Portofoliul de peste 120 de medicamente acoperă o gamă largă de arii
terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind concentrată astăzi pe
medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfectioase, sistem nervos central si
tract digestiv. Între acestea se numără atât produse tradiţionale, precum Ranitidina,
Piafen, Clafen, Paracetamol, Hemorzon, precum şi produse farmaceutice valoroase
terapeutic, introduse recent în portofoliu, precum Lisinopril, Cefort, Ampiplus şi
Bisotens. Pe piaţa internă, SC Antibiotice SA se diferenţiază ca principal producător
de medicamente antiinfecţioase şi singurul producător de substanţe active obţinute
prin biosinteza (Nistatina).
20. A&A Medical SRL7 este o companie românească, înregistrată în anul 2005,
cu sediul în Bucureşti8, care are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al
produselor farmaceutice (cod CAEN 4646).
21. A&A Medical este una dintre cele mai importante firme de import şi distribuţie
de echipamente şi reactivi de laborator, programe pentru controlul calităţii (intern şi
extern), medicamente, farmaceutice, parafarmaceutice, dezinfectanţi şi orteze,
înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă pe canalul spitale de [...]%.
22. A&G Med Trading9 este o companie înfiinţată în anul 1997, la Bucureşti, care
în prezent ocupă un loc important pe piaţa românească de distribuţie a produselor
farmaceutice şi parafarmaceutice, fiind printre principalii distribuitori şi dispunând de o
reţea de distribuţie naţională.
23. A&G Med Trading este o companie ce activează în domeniul comerţului cu
ridicata al produselor farmaceutice (cod CAEN 4646). În anul 2010, A&G Med
Trading ocupa poziţia a douăsprezecea pe piaţa distribuţiei de medicamente din
România, având o cotă de piaţă de [...]%. În ceea ce priveşte distribuţia de
medicamente pe canale de distribuţie, A&G Med Trading se afla pe poziţia a noua în
ceea ce priveşte distribuţia de medicamente către spitale, cu o cotă de piaţă de [...]%
şi poziţia a [...] în ceea ce priveşte distribuţia de medicamente către farmacii, cu o
cotă de piaţă de [...]%.
24. SC ADM Farm SRL este o societate românească cu sediul în jud. Ilfov, care
are ca principal obiect de activitate importul şi comerţul cu ridicata de produse
farmaceutice pe teritoriul României.
6 Sursa: http://www.antibiotice.ro/companie.php
7 Denumită în continuare A&A Medical;
8 Sediul: Str. Săvineşti, nr. 2, sect 4, Bucureşti, Cod Unic de Înregistrare 6641918, înregistrată la
Registrul Comerţului sub nr. J40/21966/1994. 9 Sediul: Str. Crişul Alb, nr. 9-13, Sect. 4 , Bucureşti, Cod Unic de Înregistrare 9717409, înregistrată la
Registrul Comerţului sub nr. J40/6573/1997.
6
25. Din grupul ADM Farm mai fac parte SC [...] şi SC [...], societăţi care au ca
obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al produselor farmaceutice.
26. ADM Farm a înregistrat în anul 2010 o cotă de [...]% pe piaţa distribuţiei de
medicamente din România, având o prezenţă importantă pe canalul farmacii ([...]%),
în vreme ce pe canalul spitale cota de piaţă este mai scăzută ([...]%).
27. SC Farmexim SA1011 este o companie ce activează în domeniul importului şi
distribuţiei de produse farmaceutice de pe piaţa românească (cod CAEN 5146). In
cadrul grupului, în domeniul comerţului cu ridicata al produselor farmaceutice
activează Farmexim, iar în domeniul comerţului cu amănuntul activează SC [...] S.A.
28. Farmexim12 asigură furnizarea de produse farmaceutice la nivel naţional,
către un număr de peste [...] de clienţi, farmacii şi spitale, având peste [...] de
furnizori, dintre care aproximativ [...]% sunt externi, iar restul indigeni şi un portofoliu
de aproximativ [...] de produse de import sau indigene.
29. Farmexim are o prezenţă importantă pe piaţa distribuţiei de medicamente din
România, atingând în 2010 o cotă de [...]%.
30. SC Farmexpert DCI SA13 este o societate românească, înfiinţată în anul 1996,
cu sediul în Bucureşti, care are ca principal obiect de activitate comerţul cu ridicata de
produse farmaceutice pe teritoriul României. Farmexpert asigură distribuţia la nivel
naţional a unui portofoliu de aproximativ 8.000 de produse farmaceutice şi
parafarmaceutice de import sau indigene, către un număr de peste 3.500 de clienţi.
31. Serviciile Farmexpert acoperă următoarele segmente ale pieţei farmaceutice:
pharma retail, dedicat clienţilor farmacii, şi hospital, dedicat serviciilor pentru spitale şi
promovare.
32. Farmexpert14 ocupă locul [...]` pe piaţa distribuţiei angro de medicamente din
România, cu o cotă de piaţă de [...]% în anul 2010.
33. Fidelio Farm SRL15 este o companie românească, care şi-a început
activitatea la Sibiu, în anul 2006, ca importator şi distribuitor de medicamente şi
produse farmaceutice. Obiectivul Fidelio este sa devină lider în distribuţia produselor
radiofarmaceutice cu destinaţie sectorul de medicină nucleară.
10
Sediul: Str. Ing. George Constantinescu, nr. 2, sector 2, Bucureşti, Cod Unic de Înregistrare: 335278, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/2033/1991 2009; 11
Denumită în continuare Farmexim; 12
http://www.farmexim.ro/ 13
Str. Dâmboviţei, Nr. 10H, Sector 6, Bucureşti, România, cod unic de înregistrare RO8955860, număr Registrul Comerţului J40/9802/1996; denumită în continuare Farmexpert; 14
Impreună cu filialele sale Iaşi, Braşov, Ploieşti, Cluj, Timişoara, Sud. 15
Sediul: Str. Eduard Albert Bieltz, nr. 17, judeţul Sibiu, Cod Unic de Înregistrare 15399342,
înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J32/538/2003, denumită în continuare Fidelio.
7
34. Fidelio este un distribuitor de talie mică, care a atins în anul 2010, pe piaţa
distribuţiei de medicamente din România, o cotă sub [...]%.
35. SC Pharma SA Iaşi16 este o societate românească17 cu sediul în Iaşi,
înfiinţată în decembrie 2000, creată iniţial prin externalizarea diviziei de distribuţie a
medicamentelor fabricate de SC Antibiotice SA.
36. In anul 2010, Pharma Iaşi s-a situat pe locul [...] pe piaţa de distribuţie de
medicamente către spitale, atingând o cotă de [...]%.
37. SC PharmaFarm SA18 este o companie ce activează în domeniul comerţului
cu ridicata al produselor farmaceutice ( cod CAEN 4646).
38. SC PharmaFarm SA este membră a grupului Gedeon Richter, alături de alte 6
societăţi comerciale. O altă societate din grup care a activat pe piaţa comerţului cu
ridicata al produselor farmaceutice a fost SC Dita Import Export SRL, societate care
în prezent este absorbită de către SC PharmaFarm SA. Fuziunea prin absorbţie s-a
produs la data de 13.04.2010.
39. În grupul Gedeon Richter sunt 4 societăţi ce activează în domeniul
comercializării cu amănuntul al produselor farmaceutice, respectiv SC [...], SC [...],
SC [...] si SC [...].
40. PharmaFarm are un portofoliu de peste 2000 de produse farmaceutice
distribuite prin intermediul unei reţele formată din 7 depozite, situate în Bucureşti,
Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Iaşi, Galaţi şi Craiova.
41. In anul 2010, Gedeon Richter19 a ocupat locul [...] pe piaţa distribuţiei de
medicamente din România, cu o cotă de [...]%.
42. SC Polisano SRL20 este o societate românească cu sediul în jud. Sibiu, care
are ca principal obiect de activitate comerţul cu ridicata de produse farmaceutice pe
teritoriul României. Activitatea economică a Polisano cuprinde import, antrepozitare şi
distribuţie de medicamente, suplimente alimentare şi nutritive, cosmetice, dispozitive
medicale, aparatură medicala şi materiale sanitare. Polisano importă şi distribuie pe
întreg teritoriul României produse farmaceutice şi parafarmaceutice, aparatură şi
dispozitive medicale din ţări de pe 4 continente: Europa, America, Africa şi Asia.
43. In anul 2010, Polisano ocupa locul [...] pe piaţa distribuţiei de medicamente
din România, cu o cotă de piaţă de [...]%.
16
Denumită în continuare Pharma Iaşi. 17
Sediul: Strada Sos. Bucium, Nr. 73e, Loc. Iasi, Jud. Iasi, Cod Poştal: 700281, Cod Unic de Înregistrare: 13591928, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J20/933/2000. 18
Sediul: Str. Maiakovski, nr. 2, Cluj-Napoca, judeţul Cluj, Cod Unic de Înregistrare 200106, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J12/215/1991. 19
Incluzând Dita şi Pharmafarm; 20
Sediul: Str. 9 Mai nr. 77, Sibiu, judeţul Sibiu, Cod Unic de Înregistrare 4101148, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J32/809/1993, denumită în continuare Polisano.
8
44. SC Relad Internaţional SRL21 este o societate românească cu sediul în jud.
Buzău22, care are ca principal obiect de activitate importul şi comerţul cu ridicata de
produse farmaceutice pe teritoriul României. Din acelaşi grup de firme face parte şi
SC Relad Internaţional Pharma SRL, companie care se ocupă cu distribuţia angro de
medicamente. Grupul Relad a luat fiinţă în anul 1994. Portofoliul său acoperă toate
grupele terapeutice, cuprinzând circa 6000 de produse farmaceutice de la 200 de
furnizori externi şi interni. Grupul Relad distribuie produse farmaceutice, de diagnostic
şi parafarmaceutice, aprovizionând în prezent peste 3500 de farmacii şi peste 450 de
spitale.
45. In anul 2010, Relad a ocupat locul [...] pe piaţa distribuţiei de medicamente
din România, atingând o cotă de piaţă de [...]%.
46. SC Romfarmachim SA23 este o companie românească înregistrată în anul
2002, cu sediul la Bucureşti, al cărei obiect principal de activitate este reprezentat de
comerţul cu ridicata al produselor farmaceutice.
47. Romfarmachim este un distribuitor de mărime mică, care în 2010 atingea o
cotă de [...]% din piaţa românească de distribuţie de medicamente.
II. Declanşarea investigaţiei
48. La data de 25.02.2008, SC Interfarm SRL Botoşani (denumită în continuare
„Interfarm”) a depus la Consiliul Concurenţei o plângere24, prin care reclama
încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi g) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată,) de către SC Antibiotice SA Iaşi (denumită în continuare „SC Antibiotice
SA”).
49. Ca urmare a plângerii menţionate, Consiliul Concurenţei a declanşat, prin
Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 106/26.03.2008, o investigaţie având
ca obiect posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii acesteia, pe piaţa
medicamentelor antibacteriene pentru uz sistemic din România.
50. Ulterior declanşării investigaţiei, la data de 28.01.2011, Interfarm a retras
plângerea care a stat la baza declanşării acesteia25.
51. Investigaţia a avut ca punct de plecare elementele menţionate de SC
Interfarm SRL în plângerea depusă la Consiliul Concurenţei. Interfarm susţinea că,
deşi are ca obiect principal de activitate distribuţia şi comerţul de medicamente,
21
denumită în continuare Relad 22
Sediul: Str. Transilvaniei, nr. 201, camerele 2 şi 3, judeţul Buzău, Cod Unic de Înregistrare 5222750, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J10/1624/2008, 23
Sediul: Str. Intrarea Costache Negri, nr. 11, sect. 5, Bucureşti, Cod Unic de Înregistrare 14927997, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J40/9898/2002. 24
Nr. înreg. 643/22.02.2008, înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. RG-957/25.02.2008. 25
Plângerea a fost retrasă la data de 28.01.2011 prin adresa Interfarm 210/28.01.2011, înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. RG/1258/28.01.2011 .
9
produse şi materiale sanitare, autorizată în acest sens, certificată ISO, a fost refuzată
în mod constant, fără motive temeinice şi legale, de către conducerea SC Antibiotice
SA, de la negocierea şi încheierea unor contracte de distribuţie a medicamentelor
acestui producător.
52. Astfel, s-au analizat, pentru perioada 2005-2010, relaţiile contractuale dintre
SC Antibiotice SA, în calitate de furnizor/producător şi distribuitorii săi, politica
comercială aplicată de producător în raport cu partenerii săi contractuali, precum şi
comportamentul pe piaţa distribuţiei angro de medicamente, atât al producătorului,
cât şi al distribuitorilor săi.
53. Compania SC Antibiotice SA, societate românească înfiinţată în anul 1955,
este cel mai important producător român de medicamente generice.
54. Dintre distribuitorii SC Antibiotice SA analizaţi în cadrul investigaţiei, s-au
identificat ca părţi la complexul de înţelegeri descrise în secţiunea IV de mai jos, 11
dintre aceştia, după cum urmează: A&A Medical, ADM Farm, A&G Med Trading,
Farmexim, Farmexpert, Fidelio, Pharma Iaşi, Pharmafarm, Polisano, Romfarmachim
şi Relad. Dintre aceştia, Relad face parte parte din categoria distribuitorilor foarte
mari; Pharmafarm, Polisano, Farmexim, Farmexpert , ADM Farm şi A&A Medical fac
parte din categoria distribuitorilor mari; A&G Med Trading şi Pharma Iasi fac parte din
categoria distribuitorilor medii, în timp ce Fidelio şi Romfarmachim fac parte din
categoria distribuitorilor mici/foarte mici.
III. Piaţa relevantă
55. Conform Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante26, o piaţă relevantă
cuprinde un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se
produc şi/sau se comercializează.
56. Piata relevanta in cadrul careia trebuie evaluata o anumita problema de
concurenta se determina prin analiza atat a pietei relevante a produsului, cat si a
pietei relevante geografice.
57. Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care
consumatorul le considera interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor,
preturilor si utilizarii acestora.
58. Piata relevanta geografica cuprinde zona in care intreprinderile in cauza sunt
implicate in cererea si oferta de produse sau servicii, in care conditiile de concurenta
sunt suficient de omogene si care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate,
deoarece conditiile de concurenta difera in mod apreciabil in respectivele zone.
26
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 553/05.08.2010
10
59. Prin medicament se înţelege orice substanţă sau combinaţie de substanţe
prezentată ca având proprietăţi pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om sau orice
substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om,
fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea
unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui
diagnostic medical.
60. Având în vedere caracteristicile sectorului, pentru definirea pieţei relevante a
produsului, Consiliul Concurenţei are în vedere o serie de criterii precum
caracteristicile produsului, indicaţiile terapeutice, sistemul de clasificare anatomico-
terapeutic-chimic, modul de reglementare a preţurilor, cererea şi oferta etc.
61. Din punctul de vedere al ofertei, medicamentele pot fi împarţite în mai multe
categorii, in funcţie de diferite criterii. Unul dintre aceste criterii este modul de
eliberare a medicamentelor, în funcţie de care acestea pot fi împărţite în:
medicamente care se eliberează cu prescripţie medicală, denumite RX-uri;
medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală, denumite OTC-uri.
62. În cazul RX-urilor, datorită faptului că nici principalii factori de decizie pe
partea cererii (medicii) şi nici consumatorii finali (pacienţii) nu suportă cea mai mare
parte a costurilor acestora, autorităţile publice au instituit, prin diverse mecanisme, un
puternic control asupra preţurilor. Nivelul maxim al preţurilor pentru RX-uri este stabilit
şi avizat de MS, care îl şi suportă în totalitate sau în parte, conform reglementărilor
privind compensarea şi decontarea medicamentelor.
63. În cazul OTC-urilor, consumatorii fac singuri alegerea, suportând în acelaşi
timp preţul medicamentelor, fapt care conduce la o elasticitate mai mare a cererii în
funcţie de preţ. Preţul OTC-urilor se stabileşte şi se modifică în mod liber. Preţul
medicamentelor OTC nou-autorizate pentru punere pe piaţă, precum şi preţul
modificat, stabilit de deţinătorul APP sau de reprezentant, se notifică la MS în termen
de 30 de zile de la momentul punerii pe piaţă.
III. 1. Piaţa producţiei
64. Medicamentele produse de SC Antibiotice SA care fac obiectul acestei
investigaţii sunt medicamentele antibacteriene de uz sistemic (J1), fac parte din clasa
J a sistemului de clasificare ATC. Această clasă cuprinde toate medicamentele
antiinfecţioase de uz sistemic. Pe lângă antibacterienele de uz sistemic, în această
clasă mai sunt prezente antimicoticele (J2), antimycobateriaceele (J4), antiviralele de
uz sistemic (J5) şi vaccinurile (J7).
J1A0 Piaţa tetracicline şi combinaţii
65. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA este prezentă în Romania cu
medicamentele Doxiciclină şi Tetraciclină, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă
de [...]%. Principalii concurenţi sunt Astellas Pharma, Novartis şi Pfizer.
11
J1B0 Piaţa cloramfenicoli si combinatii
66. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA a fost prezentă in România cu produsul
cloramfenicol, până în anul 2007. In anul 2007, cota de piaţă a SC Antibiotice SA s-a
ridicat la [...]%. Cel mai important actor de pe piaţă este Arena Group.
J1C1 Piaţa peniciline orale cu spectru larg
67. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează în România Amoxicilină
şi Ampicilină, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de [...]%. Principalii concurenţi
sunt GlaxoSmithKline, Novartis şi Pfizer.
J1C2 Piaţa peniciline injectabile cu spectru larg
68. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează Ampicilina Na în mai
multe concentraţii, AmpiPlus şi AmoxiPlus, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă
de [...]%. Principalii concurenţi sunt GlaxoSmithKline, Novartis şi Medochemie.
J1D1 Piaţa cefalosporinelor orale
69. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează medicamentele Ceforan,
Cefalexină, Eficef şi Cefuroximă, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de [...]%.
Principalii concurenţi sunt GlaxoSmithKline, Novartis şi Merck.
J1D2 Piaţa cefalosporinelor injectabile
70. Pe această piaţă, Antobiotoce Iaşi comercializează medicamentele Cefort,
Ceftamil, Cefotaxim şi Cefuroximă, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de
[...]%. Principalii concurenţi sunt Medochemie, Pfizer şi Sanofi-Aventis.
J1F0 Piaţa macrolidelor
71. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează medicamentele
Eritromicină şi Roclarin, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de [...]%. Principalii
concurenţi sunt Abbott, Pfizer şi Novartis.
J1G1 Piaţa fluoroquinolone orale
72. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează următoarele
medicamente: Cipro Quin, Nor Quin, Norfloxacin şi Ofloxacin, înregistrând în anul
2010 o cotă de piaţă de [...]%. Principalii concurenţi sunt KRKA, Bayer şi Daiichi-
Sankyo.
J1H1 Piaţa peniciline cu spectru mediu si ingust
12
73. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează următoarele
medicamente: Moldamin, Penicilină potasică şi sodică, Efitard şi Oxacilină,
înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de [...]%. Principalii concurenţi sunt Novartis
şi Labormed.
J1M0 Piaţa rifampicine
74. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează medicamentul Sinerdol,
disponibil în două concentraţii, înregistrând în anul 2010 o cotă de piaţă de [...]%.
Principalii concurenţi sunt Arena şi GlaxoSmithKline.
J1X2 Piaţa polimixine
75. Pe această piaţă, SC Antibiotice SA comercializează medicamentul Colistină,
[...] România pe piaţa polimixinelor.
III. 2. Piaţa distribuţiei angro de medicamente
76. Medicamentele produse de SC Antibiotice SA sunt vândute către spitale şi
farmacii de către distribuitorii en gros. Majoritatea agentilor economici care activeaza
pe piata distribuie atat medicamente eliberate cu prescriptie medicala, cat si
medicamente eliberate fara prescriptie medicala.
77. În România, pe piaţa distribuţiei angro de medicamente activează un număr
mare de agenţi economici, respectiv peste 25. Principala condiţie pentru
desfăşurarea activităţii de distribuţie angro de medicamente o reprezintă deţinerea de
spaţii, instalaţii şi echipamente potrivite şi adecvate pentru asigurarea conservării şi
distribuţiei medicamentelor.
78. Cu toate că fiecare depozit deserveşte zone regionale, dimensiunea
geografică a pieţei comerţului cu ridicata de produse farmaceutice este naţională ca
şi scop, deoarece condiţiile de concurenţă sunt omogene, iar clienţii au posibilitatea
de alegere între ofertele mai multor distribuitori concurenţi, majoritatea distribuitorilor
având reţele cu acoperire naţională.
79. Din punct de vedere al cererii, distribuţia de medicamente este caracterizată
de trei categorii principale de clienţi:
farmacii (vânzări cu amănuntul);
spitale (inclusiv vânzări prin licitaţiile organizate pentru Programele Naţionale
de Sănătate);
vânzări către alţi distribuitori.
13
80. Având în vedere caracteristicile diferite ale acestor canale, este posibilă o
segmentare a pieţei totale a distribuţiei de medicamente şi definirea mai restrânsă a
două pieţe diferite, respectiv piaţa distribuţiei de medicamente către spitale şi piaţa
distribuţiei de medicamente către farmacii.
81. Gradul de concentrare a pieţei distribuţiei de medicamente către spitale este
mai mare, primii zece actori de pe piaţă realizând aproximativ 90% din vânzări, iar
primii trei jucători realizează peste 50% din vânzări. Situaţia evoluţiei cotelor de piaţă
ale principalilor jucatori pe piaţa distribuţiei de medicamente către spitale, în perioada
2007-2010, a fost următoarea:
Relad Internaţional SRL a evoluat de la o cotă de [...]% în 2007 la una de
[...]% în anul 2010. In prezent societatea este în insolvenţă.
SC Polisano SRL a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% în anul 2007 la una
de [...]% în anul 2010.
SC Farmexpert DCI SA a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% în anul 2007
la [...]% în anul 2010.
SC A&A Medical SRL a înregistrat o cotă de piaţă de [...]% în anul 2007
pentru ca în anul 2010 să înregistreze o cotă de [...]%.
SC Farmexim SA a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% In anul 2007 la
[...]% în anul 2010.
SC A&G Med Trading SRL a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% în anul
2007 la [...]% în anul 2010.
SC Pharmafarm SRL (inclusiv Dita) a înregistrat o cotă de piaţă de [...]% în
anul 2007 pentru ca în anul 2010 să înregistreze o cotă de [...]%.
SC ADM Farm SRL a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% în anul 2007 la
[...]% în anul 2010.
SC Pharma Iaşi SA a evoluat de la o cotă de piaţă de [...]% în anul 2007 la
[...]% în anul 2010.
SC Romfarmachim SA şi Fidelio SRL au înregistrat în perioada 2007-2010
cote de piaţă mai mici de [...]%.
IV. Concluzii ale raportului de investigatie
82. In Raportul de investigatie s-a susţinut faptul că, în perioada 2005-2010, între
SC Antibiotice SA şi următorii 11 distribuitori ai săi:
SC A&A Medical SRL,
SC ADM Farm,
SC A&G Med Trading,
SC Pharma SA Iaşi,
SC Pharmafarm,
14
SC Polisano SRL,
SC Farmexim SA,
SC Romfarmachim SA,
SC Fidelio SRL,
SC Relad Internaţional SRL,
SC Farmexpert DCI SA.
s-a încheiat un complex de înţelegeri având ca obiect denaturarea si impiedicarea
concurentei prin stabilirea preţurilor de vânzare pentru medicamentele antibacteriene
de uz sistemic din portofoliul SC Antibiotice SA. Conform Raportului, aceste
înţelegeri s-au materializat astfel :
în perioadele 2005-2007 şi, respectiv, 2009-2010, între SC Antibiotice SA şi
distribuitorii săi s-au încheiat protocoale de preţ minim;
în anul 2008, între SC Antibiotice SA şi distribuitorii săi s-au agreat liste de
preţuri minime în funcţie de categorii de clienţi şi produse.
83. Protocoalele de preţuri minime semnate cu distribuitorii au constituit una din
direcţiile pe care politica comercială SC Antibiotice SA a urmărit-o în perioadele 2005-
2007 şi, respectiv, 2009-2010. Conform Raportului, protocoalele încheiate între SC
Antibiotice SA şi unii din distribuitorii acestuia stabileau anumite limite minime de preţ
cu ridicata cu care distribuitorii urmau să participe fie la o licitaţie, fie la mai multe
licitaţii organizate de spitale. Preţurile minime erau valabile doar pentru anumite
medicamente din portofoliul SC Antibiotice SA.
84. Prin stabilirea acestor preţuri minime punctuale, SC Antibiotice SA a urmărit
să controleze preţurile cu care distribuitorii participau la licitaţiile pe spitale, astfel
încât aceştia să nu coboare preţurile pentru medicamentele antibacteriene de uz
sistemic mai jos de nivelul dorit de SC Antibiotice SA. Pentru a atinge acest obiectiv,
SC Antibiotice SA acorda anumite discounturi către distribuitori, acestea devenind
astfel stimulente pentru distribuitori să urmărească politica de preţuri SC Antibiotice
SA.
85. Protocoalele analizate în cadrul investigaţiei cuprindeau mai multe modalităţi
de decontare a diferenţelor de preţ dintre preţul de achiziţie al distribuitorilor şi preţul
de adjudecare în licitaţii a produselor SC Antibiotice SA.
86. Participarea unui distribuitor la o licitaţie cu un preţ mai mic decât preţul minim
stabilit în protocol, deşi ar fi putut conduce la câştigarea de către acel distribuitor a
mai multor licitaţii, nu era atractivă pentru acesta, deoarece diferenţa dintre preţul
limită (minim, stabilit prin protocol) şi preţul de adjudecare (mai mic) nu era decontată
de către SC Antibiotice SA. În consecinţă, această diferenţă ar fi trebuit suportată de
către distribuitor.
87. Totodata, deşi protocolul recomanda limite minime de preţ cu care distribuitorii
urmau să participe la licitaţii, prin faptul că distribuitorii nu aveau interesul să oferteze
15
preţuri mai mici decât cele limită stabilite în protocoale, a rezultat că recomandarea a
funcţionat în practică ca stabilire a preţurilor minime de vânzare. Prin urmare, deşi
teoretic distribuitorul avea alternativa de a coborî sub preţul limită, acesta nu avea
niciun stimulent de natură financiară pentru care să procedeze în acest sens.
88. Stabilirea nivelului preţurilor minime din protocoale avea la bază atât
activitatea de monitorizare realizată de SC Antibiotice SA, cât şi raportările primite de
la distribuitori. Prin intermediul acestora, SC Antibiotice SA avea cunoştinţă despre
nivelul de preţ la care medicamentele concurente erau adjudecate în licitaţii. Astfel, în
calculul limitelor de preţ din protocoale erau considerate preţurile concurenţilor, iar
limitele erau stabilite astfel încât să maximizeze posibilitatea ca produsele SC
Antibiotice SA să fie câştigate în licitaţii, păstrând în acelaşi timp şi marje de
rentabilitate.
89. Având în vedere că SC Antibiotice SA avea o singură listă de preţuri valabile
pentru achiziţiile distribuitorilor, indiferent dacă aceştia comercializau aceste produse
pe canalul spitale sau pe canalul de retail (farmacii), rezultă că metoda de stabilire a
unor preţuri minime prin protocoale era modalitatea de a menţine preţurile practicate
pe canalul retail la un nivel mai mare. Opţiunea de scădere a preţurilor de listă ar fi
condus la erodarea preţurilor pe ambele canale şi, astfel, la scăderea profiturilor
realizate atât de distribuitori, cât şi de SC Antibiotice SA, pe canalul farmacii.
90. In absenţa protocoalelor de pret minim, pentru a asigura câştigarea licitaţiilor,
SC Antibiotice SA ar fi trebuit să recurgă la scăderea preţurilor de achiziţie a
produselor sale de către distribuitori, prin scăderea preţurilor de listă şi/sau prin
acordarea unor discounturi comerciale, financiare sau de alt tip mai mari. Astfel,
produsele SC Antibiotice SA ar fi devenit atractive la nivelul canalului spital, însă ar fi
condus la o reducere a marjei de profit obţinute atât de distribuitori, cât şi de SC
Antibiotice SA, pe canalul farmacii.
91. Scăderea preţurilor de listă nu era în interesul comercial nici al SC Antibiotice
SA, nici al distribuitorilor, deoarece le-ar fi erodat marjele de profit obţinute pe canalul
farmacii, însă ar fi fost în beneficiul consumatorilor care achizitionează pe canalul
retail. Totodată, având în vedere că produsele SC Antibiotice SA sunt compensate, o
conduită comercială corectă a părţilor implicate ar fi condus la realizarea de economii
la cheltuielile cu medicamente din fondul de asigurări de sănătate.
92. Raportul de investigaţie a susţinut că acest complex de înţelegeri verticale
încheiat în perioada 2005-2010 între SC Antibiotice SA Iaşi şi 11 dintre distribuitorii
săi a reprezentat o înţelegere de fixare a preţurilor de revânzare, care a avut ca
obiect resticţionarea concurenţei. Astfel, fiind în prezenţa unui complex de înţelegeri
verticale, care are ca obiect o restricţionare gravă a concurenţei, respectiv fixarea
preţurilor de revânzare, acesta intră sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de
cotele de piaţă deţinute de părţile implicate.
16
93. Conform susţinerilor Raportului, în anul 2008, practica semnării de protocoale
de preţ minim a fost înlocuită de lista prin care erau stabilite preţuri minime pentru
medicamente antibacteriene de uz sistemic marca SC Antibiotice SA, pe categorii de
spitale şi medicamente. Această modalitate a fost utilizată în relaţiile comerciale
dintre SC Antibiotice SA şi distribuitorii săi doar la nivelul anului 2008, ulterior,
începând din 2009, revenindu-se la folosirea protocoalelor de preţ minim. Spre
deosebire de protocoalele de preţuri minime, care au reprezentat acorduri exprese
între părţi, agrearea asupra listei de preţuri minime de vânzare pe categorii de spitale
şi produse s-a realizat în mod tacit.
94. Principala diferenţă între protocoalele de preţ minim şi listele de preţuri
minime pe categorii a fost aceea că producătorul SC Antibiotice SA nu mai susţinea
diferenţele dintre preţul de achizitie şi cel de adjudecare a licitaţiilor de către
distribuitori.
95. Listele de preţuri minime şi maxime pentru anul 2008, împreună cu categoriile
de spitale şi produse, se regăsesc în ataşamentele unui email dintre SC Antibiotice
SA şi Relad, ridicat în cursul inspecţiei inopinate desfăşurate la sediul SC Antibiotice
SA. Acesta conţine 2 liste, dintre care una de produse şi una de spitale.
96. Lista de produse conţine un număr de 2 categorii de medicamente, şi anume
cele de categoria A, din care făceau parte Amoxiplus, Ampicilină Na, Ampiplus,
Cefort şi Ceftamil, şi cele de categoria B, care cuprindeau produsele Cefotaxim,
Moldamin, Oxacilină, Penicilină, Ampicilină 500mg şi Strevital. Acestea aveau trecute
preţurile de achiziţie de la SC Antibiotice SA şi câte 2 coloane cu preţuri, în funcţie de
tipul de spital. Tipul ”A” de spital avea 2 coloane de preţuri, unele minime şi unele
maxime, iar tipul „B” de spital avea o coloană cu preţuri minime.
97. Clienţii spitale au fost împărţiti, de asemenea, în două categorii, A şi B, cu
consecinţa că pentru spitalele din categoria A (în număr de 93), distribuitorii SC
Antibiotice SA urmau să oferteze în licitaţii preţuri apropiate de cele maximale, pentru
a putea face oferte de tip pachet minime, iar pentru cele din categoria B (restul
spitalelor din ţară), preturi minime.
98. La începutul anului 2008, SC Antibiotice SA a transmis adrese către unii
dintre distribuitorii săi, precum şi unor spitale, care menţioneaza o nouă modalitate de
lucru pentru anul respectiv, în sensul că SC Antibiotice SA nu mai acorda diferenţe de
preţ pentru vânzările în spitale.
99. In acord cu jurispudenţa comunitară, demonstrarea efectelor pe care o
inţelegere al cărei obiect este anticoncurenţial le-a produs pe piaţă nu este necesară.
Inţelegerile de fixare a preţului de revânzare, în sensul art.5 alin.(1) din lege, au ca
obiect restrângerea concurenţei pe piaţă, fiind restrictive prin natura lor.
100. Cu toate acestea, în Raport s-au analizat efectele complexului de înţelegeri
de stabilire a preţurilor de revânzare dintre SC Antibiotice SA şi distribuitorii săi.
17
Astfel, referitor la protocoalele de preţ minim, în perioada 2005—2007 şi 2009-2010,
s-au analizat participările la licitaţiile organizate de spitale, pentru un eşantion de
medicamente, constatându-se un procent de punere în practică situat între 69% şi
100%, cu excepţia Romfarmachim, pentru care s-a înregistrat un procent de
respectare de 29%. In ceea ce priveşte anul 2008, s-au analizat vânzările
distribuitorilor către spitale pe diferitele categorii de preţuri şi medicamente. Astfel,
pentru medicamentele din categoria B, preţurile minime au fost respectate în
proporţie de 82.02%, gradul de respectare în rândul distribuitorilor situându-se între
50% şi 100%.
101. Acordarea autorizaţiilor punctuale de dealer a reprezentat una dintre
modalităţile de susţinere a funcţionării în practică a înţelegerilor de stabilire a
preţurilor minime de vânzare folosite de către SC Antibiotice SA. Aceasta presupunea
direcţionarea distribuitorilor pe zone, astfel încât un singur distribuitor să fie autorizat
pe un singur medicament/concentraţie/formă, în cadrul unei licitaţii organizate de
spitale. In acest fel se elimina concurenţa între distribuitori, facilitându-se astfel
participarea distribuitorului "autorizat" la licitaţie cu preţul minim agreat prin
înţelegere.
102. Până în anul 2006, autorizaţiile de dealer reprezentau o garanţie oferită de
către producător clientului final, prin care era atestată capacitatea distribuitorului de a
onora comenzile făcute de acest client final ca urmare a câştigării unei licitaţii.
103. Modalitatea normală de acordare a autorizaţiilor de dealer presupunea
eliberarea acestora către fiecare distribuitor cu care SC Antibiotice SA avea o relaţie
contractuală în desfăşurare şi care ar fi solicitat această autorizaţie. In practică,
autorizaţiile erau eliberate de către SC Antibiotice SA doar câte unui distribuitor
pentru fiecare licitaţie/medicament/formă, indiferent de câţi distribuitori le solicitau.
104. Analiza realizată a reliefat că, în cadrul fiecăreia dintre zonele alocate,
autorizaţiile de dealer se acordau doar unui singur distribuitor pe o anumită licitaţie.
Nu a fost identificată nicio situaţie în care mai mult de un distribuitor să fie autorizat
pe un anumit medicament/concentraţie/formă în cadrul unei licitaţii de la acelaşi
spital. Situaţia este valabilă şi în cazurile în care existau mai mulţi parteneri autorizaţi
pe aceeaşi zonă, neexistând suprapuneri între aceştia în cadrul aceleiaşi licitaţii, in
cazurile in care autorizatia de dealer era solicitata.
105. Autorizaţiile de dealer erau acordate punctual, distribuitorii solicitându-le
pentru licitaţiile la care doreau să participe. Acestea erau acordate pentru o anumită
licitaţie, precizându-se spitalul, data licitaţiei şi medicamentele pentru care autorizaţia
de dealer era valabilă.
106. SC Antibiotice SA exercita o presiune asupra spitalelor, prin reprezentanţii săi
de vânzări, pentru ca acestea să ceară prezentarea de către distribuitorii SC
Antibiotice SA a unor autorizaţii de dealer în licitaţii. Scopul SC Antibiotice SA era
acela de a direcţiona la licitaţie doar distribuitorul « autorizat » să participe la
18
respectivele licitaţii, pentru a elimina astfel concurenţa intra-marcă. Din documentele
aflate la dosarul cauzei reiese că între distribuitorii SC Antibiotice SA se manifesta
concurenţa intra-marcă doar cu titlu excepţional. Acordarea autorizaţiilor de dealer în
maniera prezentată mai sus asigura întreprinderii SC Antibiotice SA prezenţa doar
unui distribuitor într-o anume licitaţie. Mai mult, în cazul în care, la o licitaţie,
participau distribuitori neautorizaţi, alături de cel autorizat, cu produse marca SC
Antibiotice SA, producătorul încerca să îndepărteze « intruşii », pentru a evita astfel
concurenţa dintre distribuitori pe produsele sale, şi, prin aceasta, erodarea preţurilor
stabilite cu distribuitorii.
107. Această dirijare a distribuitorilor către licitaţiile unde aceştia erau
„împuterniciţi” avea ca rezultat eliminarea concurenţei intra-marcă, care ar fi erodat
marjele de profit al participanţilor la înţelegere, făcând imposibilă menţinerea
preţurilor minime convenite în protocoale în cadrul participării la licitaţii. Astfel,
acordarea punctuală a autorizaţiilor de dealer a reprezentat o condiţie esenţială
pentru ca practica de stabilire a preţurilor de vânzare să fie funcţională.
108. Concluzia Raportului a fost aceea că ansamblul încălcărilor dintre SC
Antibiotice SA şi 11 dintre distribuitorii săi prezintă toate caracteristicile unor înţelegeri
anticoncurenţiale de stabilire a preţurilor minime de vânzare, în sensul art. 5 alin. (1)
din lege, manifestate prin protocoale de preţ minim în perioada 2005-2007, respectiv
2009-2010 şi prin liste de preţuri minime pe categorii de spitale şi produse, în anul
2008.
V. Motivele respingerii concluziilor Raportului de investigatie
Stabilirea preţurilor minime
109. Din analiza faptelor petrecute în perioada 2005-2010, Plenul Consiliului
Concurenţei a ajuns la concluzia că, deşi s-a constatat existenţa unor anumite
comunicări între SC Antibiotice SA şi distribuitorii săi privind preţurile produselor
antibacteriene de uz sistemic pe canalul spitale, nu poate fi reţinută existenţa unei
fapte anticoncurenţiale care să întrunească condiţiile care atrag incidenţa
prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr.21/1996.
110. Acţiunile întreprinse de către SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii săi, in
perioadele 2005-2007, respectiv 2009-2010, reprezinta exprimarea unui acord de
vointa al întreprinderilor implicate de a se comporta într-un anume mod pe piaţă
referitor la licitaţiile organizate de spitale pentru medicamentele antibacteriene de uz
sistemic produse de către compania SC Antibiotice SA.
111. Din analiza acordurilor de preţ, astfel cum acestea au fost prezentate în
Raportul de investigaţie, precum şi din observaţiile la Raport formulate de parţile
investigate, susţinute în cadrul audierilor, a rezultat însă o îndoială rezonabilă în
privinţa naturii anticoncurenţiale a obiectului acestor acorduri. Această îndoială,
nefiind înlaturată mai presus de orice dubiu, a condus la o concluzie în favoarea
întreprinderilor investigate.
19
112. Plenul Consiliului Concurenţei consideră că natura presupus anticoncurenţială
a inţelegerii analizate, în contextul economic şi legal în care aceasta a fost aplicată,
nu a fost aptă să restrângă sau să denatureze mecanismele concurenţiale. Din
susţinerile părţilor, exprimate atât în cadrul observaţiilor la Raport, cât şi în cadrul
audierilor, a rezultat existenţa unei îndoieli rezonabile asupra faptului că protocoalele
de preţ minim aveau în vedere stabilirea unor preţuri de revânzare şi nu a unor
preţuri de achiziţie ale produselor marca Antibiotice.
113. Conform susţinerilor părţilor, preţurile minime din protocoale reprezentau, în
fapt, valoarea maximă până la care producătorul SC Antibiotice SA Iaşi decidea să
suporte diferenţele de preţ dintre preţul de listă şi preţul de adjudecare în licitaţii,
pentru a asigura competitivitatea produselor Antibiotice în licitaţiile organizate de
spitale. Prin urmare, acestea indicau valorile optime pentru care era asigurată
rentabilitatea exerciţiului comercial.
114. Decizia SC Antibiotice SA de a suporta diferenţe de preţ a fost luată în scopul
de a asigura competitivitatea produselor sale raportat la structura pieţei, respectiv
ofertele concurenţilor pe canalul spitale şi cerinţele spitalelor. In lipsa acestei plăţi,
efectul ar fi fost neparticiparea distribuitorilor la licitaţii cu oferte de produse din
portofoliul SC Antibiotice SA, cu impact negativ asupra gradului de concurenţă în
cadrul licitaţiilor organizate de spitale.
115. Modalităţile de decontare a diferenţelor de preţ, menţinerea unui plafon
maximal al contribuţiei SC Antibiotice SA ori recomandările de preţ făcute de SC
Antibiotice SA nu au fost apte să restricţioneze concurenţa într-un mod semnificativ.
116. Faţă de aceste susţineri, Raportul nu a demonstrat dincolo de orice dubiu
faptul că preţurile minime reprezentau preţuri de revânzare şi nu preţuri de achiziţie.
117. Preţurile din protocoalele încheiate între SC Antibiotice SA şi distribuitori
reprezentau în fapt valoarea maximă a decontului pe care îl acorda SC Antibiotice
SA cu privire la medicamentele antibacteriene de uz sistemic comercializate de către
distribuitori pe canalul spitale.
118. SC Antibiotice SA semna cu distribuitorii contracte, prin care asigura livrarea
produselor sale la preţuri de listă. Ulterior, SC Antibiotice SA recomanda preţuri mai
mici pentru a spori competitivitatea propriilor produse în cadrul licitaţiilor organizate
de spitale. In lipsa acestor protocoale, distribuitorii nu ar fi coborât nici sub preţul de
listă, deoarece acesta reprezenta limita de oportunitate asumată, sub care ar fi ales
să suporte diferenţa din propriile venituri.
119. Faptul că preţurile de listă ale SC Antibiotice SA Iaşi erau mai mari decât cele
din protocoale a generat îndoieli rezonabile în privinţa aptitudinii înţelegerii de a
afecta parametrii esenţiali ai mecanismelor concurenţiale.
20
Autorizaţiile de dealer
120. În perioada 2001-2006 achiziţiile publice s-au realizat în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 60/25.04.2001 privind achiziţiile publice, care
stabilea principiile, cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractelor de
achiziţie publică, precum şi căile de atac al actului sau deciziei autorităţii
contractante care aplică una dintre procedurile de atribuire a contractului de achiziţie
publică. Aceasta a fost abrogată în anul 2006.
121. În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare în
scopul verificării capacităţii tehnice a candidaţilor/ofertanţilor, autoritatea
contractantă avea dreptul de a le solicita acestora documente care dovedeau
capacitatea tehnică şi capcitatea economico-financiară. Acestea cuprindeau, pe
langă fişa de informaţii generale, lista cu subcontractanţii, recomandări din partea
altor beneficiari, confirmarea certificării sistemului calităţii, un formular de autorizare
pentru livrarea produselor (Formularul B3).
122. De asemenea, ofertantul trebuia să completeze un formular privind
experienţa similară, să dea o declaraţie privind dotările specifice, numărul mediu de
angajaţi, obligaţii contractuale în desfăşurare şi capacitatea economico-financiară.
123. Autoritatea contractantă putea solicita şi alte documente în afară de cele
precizate în Ordin, în scopul obţinerii de informaţii edificatoare referitoare la
capacitatea tehnică şi capacitatea economico-financiară a candidaţilor/ofertanţilor,
cu condiţia ca acestea să fie solicitate pentru a contribui la verificarea cerinţelor
minime de calificare.
124. În ceea ce priveşte autorizarea pentru livrarea produselor, autoritatea
contractantă avea dreptul de a stabili, ca cerinţă minimă, numai obligativitatea
prezentării Formularului B3. Formularul B3 era un document ce se completa de către
producător şi reprezenta atât o autorizare a furnizorului de a livra produsele obiect al
licitaţiei, cât şi o garantare a calităţii şi a performanţelor produselor oferite.
125. Incepând cu anul 2006, în cadrul procedurilor de achiziţii publice autorităţile
contractante au dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la
situaţia personală a ofertantului, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale,
situaţia economică şi financiară, capacitatea tehnică şi/sau profesională, standarde
de asigurare a calităţii şi standarde de protecţie a mediului.
126. În cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul
economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea
contractantă, acesta are dreptul de a îşi demonstra situaţia economică şi financiară
şi prin prezentarea altor documente pe care autoritatea contractantă le poate
considera edificatoare, în măsura în care acestea reflectă o imagine fidelă a situaţiei
economice şi financiare a candidatului/ofertantului.
21
127. Cu toate că legislaţia existentă în materia achiziţiilor publice prevede în mod
clar tipurile de informaţii şi documente pe care o autoritate contractantă le poate
solicita ofertanţilor pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie,
precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe, în practică
o mare parte din spitalele din România solicită ofertanţilor prezentarea unei
autorizaţii din partea producătorului, prin care acesta din urmă autorizează un
distribuitor să livreze produsele sale în cadrul unei anumite licitaţii.
128. Astfel, deşi în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru demonstrarea
îndeplinirii cerinţelor minime de calificare şi selecţie, dar şi a criteriilor privind situaţia
economică şi financiară şi capacitatea tehnică şi/sau profesională, ofertanţii trebuie
să depună documente emise de autorităţi publice competente sau de către
organisme de drept public/privat care respectă standarde europene de certificare,
deci organisme independente, spitalele solicită prezentarea unui document eliberat
de către un agent economic cu care distribuitorii se află în relaţie contractuală, dar
prin care producătorul poate influenţa ceea ce ar trebui să fie jocul liberei
concurenţei.
129. Prin urmare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, autorităţile contractante
nu ar trebui să solicite ofertanţilor prezentarea unor documente eliberate de către alţi
agenţi economici, de exemplu de către producători, ci doar documente eliberate de
organisme independente, care nu pot influenţa rezultatul unei licitaţii.
130. Există două motive principale pentru care autorităţile contractante (spitalele)
consideră necesare astfel de documente. Primul motiv îl reprezintă garantarea
susţinerii din partea produătorului, respectiv asigurarea unei livrări ritmice a
medicamentelor care au făcut obiectul licitaţiei. În general, spitalele organizează
licitaţii pentru un necesar de medicamente pentru o perioadă mai mare de timp, de
regulă un an. Prin urmare, acestea consideră că, prezentând autorizaţia emisă de
producător, distribuitorul va putea să livreze toate cantităţile solicitate la termenele
stabilite prin contract, având acceptul producătorului.
131. Al doilea motiv pentru care spitalele solicită autorizarea din partea
producătorului îl reprezintă garantarea sursei produselor şi a calităţii acestora.
132. Consiliul Concurenţei consideră că autorizaţia de dealer reprezintă de fapt o
barieră artificială deoarece lasă la dispoziţia unui producător posibilitatea de a alege
care din distribuitorii săi să participe cu ofertă în licitaţie. Cazul cel mai favorabil este
ca, atunci când mai mulţi distribuitori comercializează produsele unui producător,
fiecare dintre aceştia, în măsura în care îşi exprimă voinţa de a le oferta într-o
licitaţie, să primească această autorizare de livrare a produselor de la furnizorul lor.
În realitate însă, această autorizare este un instrument la îndemâna producătorului
care, în funcţie de propriile interese, sau în urma unei înţelegeri între acesta şi
distribuitorii săi, alege fie să acorde autorizarea în cauză numai unuia dintre
distribuitori, discriminându-i astfel pe ceilalţi, fie să o acorde tuturor distribuitorilor,
22
însă autorizându-i să oferteze loturi diferite de produse. Ambele situaţii sunt de
natură sa elimine concurenţa dintre distribuitori în cadrul licitaţiilor.
133. In fond, autorizaţia de dealer nu face decât să reafirme calitatea
distribuitorului de a comercializa angro produsele unui anumit producător, calitate pe
care acesta deja o are în baza unui contract de distribuţie/comercial cu producătorul
însuşi sau cu un distribuitor al acestuia şi în baza autorizaţiei de funcţionare emisă
de Ministerul Sănătaţii. Prin această autorizaţie producătorul nu îşi asumă obligaţii
privind livrarea produselor în cantităţile sau la termenele solicitate, întrucât acesta nu
este parte nici la procedura de achiziţie publică, şi nici la contractul care se încheie
ulterior adjudecării între autoritatea contractantă şi distribuitor. Prin urmare, în
situaţia în care, datorită unor probleme de natură financiară, un anumit producător
încetează relaţiile comerciale temporar sau definitiv cu un distribuitor, autorizaţia de
dealer nu îl poate obliga pe producător să continue livrarea produselor către
respectivul distribuitor. Prin urmare, autorizaţia de dealer nu reprezintă un
angajament sau o garanţie din partea producătorului cu privire la asigurarea livrărilor
unui distribuitor către un anumit spital.
134. Mai mult, pe piaţa românească, cei mai mulţi dintre distribuitorii de
medicamente nu sunt şi importatorii direcţi ai medicamentelor ofertate, ci se
aprovizionează de la aceştia ca şi sub-distribuitori, neavând astfel relaţii comerciale
în baza unor acorduri directe cu producătorii. Neavând contracte cu producătorii,
aceştia nu pot obţine autorizarea de participare la licitaţie, deci nu pot participa cu
ofertă la procedura de licitaţie, efectul acestei autorizaţii fiind astfel eliminarea unei
potenţiale concurenţe viabile.
135. Totodată, există situaţii în care anumiţi distribuitori nu au acces la licitaţii
întrucât nu primesc această autorizare din partea producătorului, deşi se află în
relaţii contractuale în vigoare cu acesta şi chiar au produsele pe stoc. Există, de
asemenea, situaţii în care, deşi iniţial spitalele nu solicită acest formular, îl solicită
după adjudecarea licitaţiei, la presiunile anumitor producători.
136. Consiliul Concurenţei a ajuns la concluzia că autorizaţia de dealer este de fapt
o barieră artificială deoarece lasă la dispoziţia unui producător posibilitatea de a
alege care din distribuitorii săi să participe cu ofertă în licitaţie. Această autorizare
este un instrument la îndemâna producătorului care, în funcţie de propriile interese,
sau în urma unei înţelegeri între acesta şi distribuitorii săi, alege fie să acorde
autorizarea în cauză numai unuia dintre distribuitori, discriminându-i astfel pe ceilalţi,
fie să o acorde tuturor distribuitorilor, însă autorizându-i să oferteze loturi diferite de
produse.
137. Consiliul Concurenţei a recomandat în repetate rânduri Ministerului Sănătăţii
şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să elimine autorizaţia de dealer din
documentaţia standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor în cazul achiziţiei
publice pentru programele naţionale şi va continua să facă eforturi pentru eliminarea
acesteia.
23
138. Plenul Consiliului Concurenţei a apreciat necesară formularea unor
recomandări, în baza art. 45 alin. (1) lit. e) din lege, în scopul protejării concurenţei
pe piaţa distribuţiei de medicamente către: i) SC Antibiotice SA şi distribuitorii săi şi
ii) Ministerul Sanatatii.
în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) din lege, emite următorul
ORDIN:
Art.1. Se decide închiderea investigaţiei declanşată prin Ordinul Preşedintelui
Consiliului Concurenţei nr. 106/26.03.2008, pe piaţa medicamentelor antibacteriene
de uz sistemic, privind posibila încălcare a art. 5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.
21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii acesteia.
Art. 2. Se decide respingerea concluziilor raportului de investigaţie declanşată prin
Ordinul nr. 106/26.03.2008 al Preşedintelui Consiliului Concurenţei, pe piaţa
medicamentelor antibacteriene de uz sistemic, privind posibila încălcare a
prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către
SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii acesteia.
Din analiza faptelor petrecute în perioada 2005-2010, Plenul Consiliului Concurenţei
a ajuns la concluzia că nu poate fi reţinută existenţa unei fapte anticoncurenţiale
care să întrunească condiţiile care atrag incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) din
Legea concurenţei nr.21/1996.
Art. 3 Se decide formularea unei recomandări către SC Antibiotice SA Iaşi şi
distribuitorii săi, prin care acestora să li se atragă atenţia asupra faptului că
participarea distribuitorilor la licitaţiile organizate de spitale trebuie realizată
independent, fara comunicări pe această temă cu producătorul.
Art. 4 Se decide formularea unei recomandări către Ministerul Sănătăţii, în sensul
luării de măsuri în vederea stopării politicii spitalelor de solicitare a autorizaţiei de
dealer, document care nu este conform cu prevederile OUG nr. 34/2006, şi folosirea
instrumentelor prevăzute de reglementare cu acelaşi scop, respectiv garanţia de
participare şi garanţia de buna execuţie. Suplimentar, pentru demonstrarea
capacităţii de distribuţie, se poate solicita o variantă neconfidenţială a contractului, în
baza căruia distribuitorul are acces la medicamentele care fac obiectul licitaţiei.
Art. 5 Părţile vor fi informate de îndată cu privire la închiderea investigaţiei, conform
art. 42 alin. (1) din Lege.
Bogdan M. Chiriţoiu
Preşedinte
24
Către:
Ministerul Sănătăţii
Intrarea Cristian Popişteanu, nr. 1-3, sector 1,
cod 010024, Bucureşti
În atenţia:
Dlui. Ministru Gheorghe-Eugen Nicolăescu
Stimate domnule Ministru,
In anul 2008, Consiliul Concurenţei a finalizat investigaţia declanşată prin Ordinul
Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 106/26.03.2008, având ca obiect posibila încălcare
a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA
Iaşi şi distribuitorii acesteia, pe piaţa medicamentelor antibacteriene pentru uz sistemic din
România.
In cadrul procedurii de investigaţie, s-au analizat, pentru perioada 2005-2010, relaţiile
contractuale dintre SC Antibiotice SA, în calitate de furnizor/producător şi distribuitorii săi,
politica comercială aplicată de producător în raport cu partenerii săi contractuali, precum şi
comportamentul pe piaţa distribuţiei angro de medicamente, atât al producătorului, cât şi al
distribuitorilor săi.
In cadrul acestei analize, Consiliul Concurenţei a identificat, ca element de restrângere a
concurenţei în cazul achiziţiilor de medicamente realizate de către spitale, solicitarea de
către acestea a autorizaţiilor de dealer.
Această practică a fost identificată ca fiind capabilă să restrângă concurenţa în cadrul
licitaţiilor şi în investigaţia sectorială finalizată de Consiliul Concurenţei pe piaţa distribuţiei
de medicamente, în anul 2009.
Astfel, în perioada 2001-2006, achiziţiile publice s-au realizat în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de urgenţă nr. 60/25.04.2001 privind achiziţiile publice, care stabilea principiile,
cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi
căile de atac al actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una dintre procedurile
de atribuire a contractului de achiziţie publică. Aceasta a fost abrogată în anul 2006. Până în
anul 2006, autorizaţiile de dealer reprezentau o garanţie oferită de către producător clientului
final, prin care era atestată capacitatea distribuitorului de a onora comenzile făcute de acest
client final ca urmare a câştigării unei licitaţii.
25
În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare, în scopul
verificării capacităţii tehnice a candidaţilor/ofertanţilor, autoritatea contractantă avea dreptul
de a le solicita acestora documente care dovedeau capacitatea tehnică şi capacitatea
economico-financiară. Acestea cuprindeau, pe langă fişa de informaţii generale, lista cu
subcontractanţii, recomandări din partea altor beneficiari, confirmarea certificării sistemului
calităţii, precum şi un formular de autorizare pentru livrarea produselor (Formularul B3).
De asemenea, ofertantul trebuia să completeze un formular privind experienţa similară, să
dea o declaraţie privind dotările specifice, numărul mediu de angajaţi, obligaţiile contractuale
în desfăşurare şi capacitatea economico-financiară.
Autoritatea contractantă putea solicita şi alte documente în afară de cele precizate, în scopul
obţinerii de informaţii edificatoare referitoare la capacitatea tehnică şi capacitatea
economico-financiară a candidaţilor/ofertanţilor, cu condiţia ca acestea să fie solicitate
pentru a contribui la verificarea cerinţelor minime de calificare.
În ceea ce priveşte autorizarea pentru livrarea produselor, autoritatea contractantă avea
dreptul de a stabili, ca cerinţă minimă, numai obligativitatea prezentării Formularului B3.
Formularul B3 era un document ce se completa de către producător şi reprezenta atât o
autorizare a furnizorului de a livra produsele obiect al licitaţiei, cât şi o garantare a calităţii şi
a performanţelor produselor oferite.
Incepând cu anul 2006, în cadrul procedurilor de achiziţii publice, autorităţile contractante au
dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la situaţia personală a ofertantului,
capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, situaţia economică şi financiară, capacitatea
tehnică şi/sau profesională, standarde de asigurare a calităţii şi standarde de protecţie a mediului.
În cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are
posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă, acesta are
dreptul de a îşi demonstra situaţia economică şi financiară şi prin prezentarea altor
documente pe care autoritatea contractantă le poate considera edificatoare, în măsura în
care acestea reflectă o imagine fidelă a situaţiei economice şi financiare a
candidatului/ofertantului.
Cu toate că legislaţia existentă în materia achiziţiilor publice prevede în mod clar tipurile de
informaţii şi documente pe care o autoritate contractantă le poate solicita ofertanţilor pentru
a demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie, precum şi documentele care
probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe, în practică o mare parte din spitalele din
România solicită ofertanţilor prezentarea unei autorizaţii din partea producătorului, prin care
acesta din urmă autorizează un distribuitor să livreze produsele sale în cadrul unei anumite
licitaţii.
Astfel, deşi în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor
minime de calificare şi selecţie, dar şi a criteriilor privind situaţia economică şi financiară şi
capacitatea tehnică şi/sau profesională, ofertanţii trebuie să depună documente emise de
autorităţi publice competente sau de către organisme de drept public/privat care respectă
standarde europene de certificare, deci organisme independente, spitalele solicită
prezentarea unui document eliberat de către un agent economic cu care distribuitorii se află
în relaţie contractuală, dar prin care producătorul poate influenţa ceea ce ar trebui să fie
jocul liberei concurenţe.
26
Prin urmare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, autorităţile contractante nu ar trebui să
solicite ofertanţilor prezentarea unor documente eliberate de către alţi agenţi economici, de
exemplu de către producători, ci doar documente eliberate de organisme independente, care
nu pot influenţa rezultatul unei licitaţii.
Există două motive principale pentru care autorităţile contractante (spitalele) consideră
necesare astfel de documente. Primul motiv îl reprezintă garantarea derulării contractului în
condiţii bune, respectiv asigurarea unei livrări ritmice a medicamentelor care au făcut
obiectul licitaţiei. În general, spitalele organizează licitaţii pentru un necesar de medicamente
pentru o perioadă mai mare de timp, de regulă un an. Prin urmare, acestea consideră că,
prezentând autorizaţia emisă de producător, distribuitorul va putea să livreze toate cantităţile
solicitate la termenele stabilite prin contract, având acceptul producătorului.
Al doilea motiv pentru care spitalele solicită autorizarea din partea producătorului îl
reprezintă garantarea sursei produselor şi a calităţii acestora.
De asemenea, un alt motiv pentru care spitalele solicită această autorizaţie este acela că o
astfel de autorizare este necesară întrucât garantează susţinerea din partea producătorului,
având astfel certitudinea că producătorul asigură furnizorului cantităţile de medicamente
câştigate în urma licitaţiilor organizate în cadrul spitalului.
Consiliul Concurenţei consideră că autorizaţia de dealer reprezintă de fapt o barieră
artificială deoarece lasă la dispoziţia unui producător posibilitatea de a alege care din
distribuitorii săi să participe cu ofertă în licitaţie. Cazul cel mai favorabil este ca, atunci când
mai mulţi distribuitori comercializează produsele unui producător, fiecare dintre aceştia, în
măsura în care îşi exprimă voinţa de a le oferta într-o licitaţie, să primească această
autorizare de livrare a produselor de la furnizorul lor. În realitate însă, această autorizare
este un instrument la îndemâna producătorului care, în funcţie de propriile interese, sau în
urma unei înţelegeri între acesta şi distribuitorii săi, alege fie să acorde autorizarea în cauză
numai unuia dintre distribuitori, discriminându-i astfel pe ceilalţi, fie să o acorde tuturor
distribuitorilor, însă autorizându-i să oferteze loturi diferite de produse. Ambele situaţii sunt
de natură sa elimine concurenţa dintre distribuitori în cadrul licitaţiilor.
In fond, autorizaţia de dealer nu face decât să reafirme calitatea distribuitorului de a
comercializa angro produsele unui anumit producător, calitate pe care acesta deja o are în
baza unui contract de distribuţie/comercial cu producătorul însuşi sau cu un distribuitor al
acestuia şi în baza autorizaţiei de funcţionare emisă de Ministerul Sănătaţii. Prin această
autorizaţie producătorul nu îşi asumă obligaţii privind livrarea produselor în cantităţile sau la
termenele solicitate, întrucât acesta nu este parte nici la procedura de achiziţie publică şi nici
la contractul care se încheie ulterior adjudecării între autoritatea contractantă şi distribuitor.
Prin urmare, în situaţia în care, datorită unor probleme de natură financiară, un anumit
producător încetează relaţiile comerciale temporar sau definitiv cu un distribuitor, autorizaţia
de dealer nu îl poate obliga pe producător să continue livrarea produselor către respectivul
distribuitor. Prin urmare, autorizaţia de dealer nu reprezintă un angajament sau o garanţie
din partea producătorului cu privire la asigurarea livrărilor unui distribuitor către un anumit
spital.
Mai mult, pe piaţa românească, cei mai mulţi dintre distribuitorii de medicamente nu sunt şi
importatorii direcţi ai medicamentelor ofertate, ci se aprovizionează de la aceştia ca şi sub-
distribuitori, neavând astfel relaţii comerciale în baza unor acorduri directe cu producătorii.
Neavând contracte cu producătorii, aceştia nu pot obţine autorizarea de participare la
27
licitaţie, deci nu pot participa cu ofertă la procedura de licitaţie, efectul acestei autorizaţii fiind
astfel eliminarea unei potenţiale concurenţe viabile.
Totodată, există situaţii în care anumiţi distribuitori nu au acces la licitaţii întrucât nu primesc
această autorizare din partea producătorului, deşi se află în relaţii contractuale în vigoare cu
acesta şi chiar au produsele pe stoc. Există, de asemenea, situaţii în care, deşi iniţial
spitalele nu solicită acest formular, îl solicită după adjudecarea licitaţiei, la presiunile
anumitor producători.
Având în vedere cele arătate mai sus, Consiliul Concurenţei recomandă Ministerului
Sănătăţii luarea de măsuri în vederea stopării politicii spitalelor de solicitare a autorizaţiei de
dealer, document care nu este conform cu prevederile OUG nr. 34/2006, şi folosirea
instrumentelor prevăzute de reglementare cu acelaşi scop, respectiv garanţia de participare
şi garanţia de bună execuţie. Suplimentar, pentru demonstrarea capacităţii de distribuţie, se
poate solicita o variantă neconfidenţială a contractului, în baza căruia distribuitorul are acces
la medicamentele care fac obiectul licitaţiei.
O astfel de măsură va contribui la prezenţa în licitaţii a unui număr sporit de distribuitori de
medicamente şi la economii realizate în cadrul procedurilor de achiziţie publică.
Având în vedere că asigurarea unei concurenţe reale la nivel de achiziţii poate îmbunătăţi
funcţionarea pieţei în beneficiul consumatorilor, sperăm ca prin colaborarea între instituţii să
contribuim la dezvoltarea unui sector farmaceutic competitiv.
Cu deosebită consideraţie,
Bogdan M. Chiriţoiu
Preşedinte
28
Către:
SC Antibiotice SA
Strada Valea Lupului, nr. 1, Iaşi
În atenţia:
Dlui. Director General, Ec. Ioan Nani
Ref: Investigaţia deschisă prin Ordinul 106/26.03.2008, având ca obiect posibila încălcare a
art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi
şi distribuitorii acesteia
Stimate domnule Ioan Nani,
In anul 2008, Consiliul Concurenţei a finalizat investigaţia declanşată prin Ordinul
Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 106/26.03.2008, având ca obiect posibila încălcare
a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA
Iaşi şi distribuitorii acesteia, pe piaţa medicamentelor antibacteriene pentru uz sistemic din
România.
In cadrul procedurii de investigaţie, s-au analizat, pentru perioada 2005-2010, relaţiile
contractuale dintre societatea pe care o reprezentaţi, în calitate de furnizor/producător, şi
distribuitorii săi, politica comercială aplicată de producător în raport cu partenerii săi
contractuali, precum şi comportamentul pe piaţa distribuţiei angro de medicamente, atât al
producătorului, cât şi al distribuitorilor săi.
In cazul vânzării medicamentelor marca Antibiotice către distribuitori, aceştia plătesc preţul
produselor, dobândesc în proprietate bunurile şi mai apoi le revând. In acest caz, dreptul de
proprietate asupra acestor produse, inclusiv riscurile asociate acestora, se transferă de la
producător la distribuitori. Prin urmare, de la momentul transferului de proprietate,
distribuitorul trebuie să vândă produsele la preţurile care asigură echilibrul dintre cerere şi
oferta, către clienţii interesaţi.
In acest context, în temeiul art. 45 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, Consiliul Concurenţei recomandă întreprinderii SC
Antibiotice SA, să asigure accesul liber al distribuitorilor la licitaţiile organizate de spitale, din
punctul de vedere al documentaţiei necesare în vederea participării. Astfel, în cazul
particular al participării distribuitorilor în licitaţiile organizate de spitale, aceştia trebuie să-şi
29
structureze ofertele în mod independent, fără comunicări pe această temă cu producătorul,
pe baza propriilor calcule de rentabilitate.
Printr-un asemenea comportament, concurenţa intramarcă se va intensifica, preţurile fiind
stabilite la un nivel dictat de cerere şi de nivelul de preţ al distribuitorilor concurenţi. Prin
urmare, libertatea distribuitorilor în a-şi stabili preţurile de revânzare va conduce la
încurajarea acestora de a-şi eficientiza activitatea, de a oferi servicii de calitate superioară şi
de a-şi îmbunătăţi sistemul logistic.
Această măsură le va permite distribuitorilor să se concurenze eficient pe piaţa distribuţiei de
medicamente, generând eficienţe care, în final, se vor traduce în preţuri mai mici pentru
consumatorul final. O astfel de măsură va contribui la prezenţa în licitaţii a unui număr sporit
de distribuitori de medicamente şi la economii realizate în cadrul procedurilor de achiziţie
publică.
Cu deosebită consideraţie,
Bogdan M. Chiriţoiu
Preşedinte
30
Către:
[denumire distribuitor]
În atenţia:
Domnului director general
Ref: Investigaţia deschisă prin Ordinul 106/26.03.2008, având ca obiect posibila încălcare a
art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi
şi distribuitorii acesteia
Stimate [...],
Consiliul Concurenţei a finalizat investigaţia declanşată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului
Concurenţei nr. 106/26.03.2008, având ca obiect posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din
Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, de către SC Antibiotice SA Iaşi şi distribuitorii
acesteia, pe piaţa medicamentelor antibacteriene pentru uz sistemic din România.
In cadrul procedurii de investigaţie, s-au analizat, pentru perioada 2005-2010, relaţiile
contractuale dintre societatea pe care o reprezentaţi, în calitate de distribuitor, şi furnizorul
SC Antibiotice SA, politica comercială aplicată de producător în raport cu partenerii săi
contractuali, precum şi comportamentul pe piaţa distribuţiei angro de medicamente, atât al
producătorului, cât şi al distribuitorilor săi.
In cazul vânzării medicamentelor marca Antibiotice către distribuitori, aceştia plătesc preţul
produselor, dobândesc în proprietate bunurile şi mai apoi le revând. In acest caz, dreptul de
proprietate asupra acestor produse, inclusiv riscurile asociate acestora, se transferă de la
producător la distribuitori. Prin urmare, de la momentul transferului de proprietate,
distribuitorul trebuie să vândă produsele la preţurile care asigură echilibrul dintre cerere şi
ofertă, către clienţii interesaţi.
In acest context, în temeiul art. 45 lit. a) din Legea concurenţei, Consiliul Concurenţei
recomandă întreprinderii [denumire distribuitor] structurarea în mod independent a ofertelor
sale în cazul participărilor la licitaţiile organizate de spitale, fără comunicări pe această temă
cu producătorul, pe baza propriilor calcule de rentabilitate.
31
Printr-un asemenea comportament, concurenţa intramarcă se va intensifica, preţurile fiind
stabilite la un nivel dictat de cerere şi de nivelul de preţ al distribuitorilor concurenţi. Prin
urmare, libertatea unui distribuitor în a-şi stabili preţurile de revânzare va conduce la
încurajarea acestuia de a-şi eficientiza activitatea, de a oferi servicii de calitate superioară şi
de a-şi îmbunătăţi sistemul logistic.
Această măsură va permite distribuitorilor să se concureze eficient pe piaţa distribuţiei de
medicamente, generând eficienţe care, în final, se vor traduce în preţuri mai mici pentru
consumatorul final. O astfel de măsură va contribui la prezenţa în licitaţii a unui număr sporit
de distribuitori de medicamente şi la economii realizate în cadrul procedurilor de achiziţie
publică.
Cu deosebită consideraţie,
Bogdan M. Chiriţoiu
Preşedinte