ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN

Auditul public intern se exercit asupra tuturor activitilor desfurate de instituia public sau care sunt n responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activitii instituiilor subordonate i asupra utilizrii de ctre teri, indiferent de natura juridic a acestora, a fondurilor publice gestionate de acetia din urm n baza unei finanri realizate de ctre instituia public n cauz sau de ctre o instituie subordonat acesteia.Auditul public intern reprezint o verificare de tip endogen i ex post. n legtur cu caracterul ex post al auditului public intern al instituiilor publice trebuie menionat c acest caracter se refer la o operaiune sau la o decizie, n timp ce, cu referire la activitatea globala desfurat de sistemul auditat la nivelul unui an calendaristic, auditul public intern are un caracter concomitent. Acest caracter rezult din trstura auditului public intern de a urmri o operaiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanul sau de desfurare.Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica, inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate, cu privire la: formarea si utilizarea fondurilor publice; administrarea patrimoniului public.Auditul public intern se organizeaza in mod independent in structura fiecarei institutii publice, sub forma unui compartiment specializat constituit din una sau mai multe persoane, astfel incat personalul de specialitate angajat in acesta denumit auditor public intern, sa nu fie implicat in vreun fel in ndeplinirea activitatilor pe care le auditeaza.Auditorul public intern trebuie sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv, independent, cu profesionalism si integritate, conform prevederilor normelor si procedurilor specifice activitatii de audit si sa respecte prevederile codului de etica, normele si instructiunile ce se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.Auditul public intern este organizat astfel:[footnoteRef:1] [1: Boulescu M., Barnea C., Audit financiar Ed. a 3-a. Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2007]

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) Unitatea Centrala de Amortizare pentru Audit Public Intern (UCAAPI) Compartimentele de audit public intern din entitatile publice

1. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)Este organism cu caracter consultativ care functioneaza pe langa UCAAPI din Ministerul Finantelor Publice si actioneaza pentru definirea strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public.Este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului, pentru o perioada de trei ani.Atributii principale: dezbate planurile strategice de dezvoltare in domeniul auditului public intern si emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia; dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI in domeniulauditului public intern; dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea de audit public intern si l prezinta Guvernului; avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale; dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;Cuprinde 11 membrii din afara Ministerului Finantelor Publice: presedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania 2 profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern 3 specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern 2 experti in contabilitate publica 1 expert in domeniul public 1 expert in sisteme informatice Directorul general al Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public InternSituatii in care inceteaza calitatea de membru al Comitetului pentru Audit Public Intern: la cerere; in cazul incapacitatii de a-si exercita atributiile o perioada mai mare de 6 luni; in cazul unei condamnari penale aplicate, in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitiva; deces.Analizeaza: importanta recomandarilor formulate de auditorii interni in cazul divergentelor de opinii dintre conducatorii entitatii publice si auditorii interni , enuntand o opinie asupra consecintelor neimplementarii recomandarilor formulate de acestea acordurile de cooperare intre auditul intern sic el extern referitor la definirea conceptelor si la utilizarea standardelor in domeniu schimbul de rezultate din activitatea de audit pregatirea profesionala continua a auditorilor

2. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditului public Intern (UCAAPI)Este constituita in cadrul Ministerului Finantelor Publice,structurata pe compartimente de specialitate, in subordinea directa a ministrului finantelor publice.Este condusa de un director general numit de ministrul finantelor publice, cu avizul favorabil al Comitetului pentru Auditul Public Intern.Atributii principale: elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si monitorizeaza la nivel national aceasta activitate dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern; dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale, inclusiv manualele de audit intern dezvolta metodologiile in domeniul riscului managerial; elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern; avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul auditului public intern dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si elaboreaza raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cuimplicatii multisectoriale; verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a codului privind conduita etica a auditului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate initia masurile corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza coordoneaza sistemul de recrutare si de pregatire profesionala in domeniul auditului politic intern avizeaz numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din institutiile publice coopereaz cu: Curtea de Conturi, alte institutii si autoritati publice din Romania, autoritatile si organizatiile de control financiaar public din alte state.

3. Compartimentul de Audit Public InternConducatorul institutiei publice sau, in cazul altor entitai publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern.La institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice.Se constituie si functioneaza in subordinea directa a conducerii entitatii publice si exercita o functie distincta si independenta de activitatile entitatii publice.Trebuie sa dispuna: in mod colectiv, de toata competenta si experienta necesara in realizarea masurilor de audit de metodologii si sisteme modern de tehnologia informatiilor (IT), de metode de analiza analitica, esantioane statistice si instrumente de control a sistemelor informaticeCompartimentul de audit public intern are ca obiective sa ajute entitatea publica in ansamblul si pe structurile sale prin intermediul opiniilor si recomandarilor: sa gestioneze mai bine riscurile; sa asigure o mai buna administrare si pastrare a patrimoniului; sa asigure o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente; sa asigure o evidenta contabila si un management informatic fiabile si corecte; sa imbunatateasca calitatea managementului, a controlului si auditului intern; sa imbunatateasca eficienta si eficacitatea operatiilor. Compartimentul de audit public intern are urmatoarele atributii: elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice in care isi desfasoara activitatea, cu avizul Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI). elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control ale entitatilor publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate. informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele acestora. raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatea de audit. elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern. in cazul identificarii unor iregularitati semnificative sau posibile prejudicii, raporteaza imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate. verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a codului privind conduita etica in cadrul compartimentelor de audit intern din entitatile publice subordonate, aflate in coordonare sau sub autoritate, si poate initia masurile corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza

STANDARDUL INTERNAIONAL DE AUDIT 320PRAGUL DE SEMNIFICAIE N AUDIT

Scopul acestui standard este de a stabili regui si de a oferi recomandari cu privire la conceptual pragului de semnificatie si la relatia acestuia cu riscul de audit.Auditorul trebuie sa ia in considerare pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit atunci cand desfasoara un angajament de audit.Pragul de semnificatie este definit in Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, in urmatorii termeni: Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila.[footnoteRef:2] [2: Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare, emis de Comitetul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate]

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea rationamentului profesional.In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile semnificative. Totusi, atat valoarea (cantitatea), cat si natura (calitatea) denaturarilor trebuie sa fie luate in considerare. Exemple de denaturari calitative ar putea fi descrierea inadecvata sau improprie a unei politici contabile, cand este probabil ca un utilizator al situatiilor financiare sa fie indus in eroare de descriere, sau esuarea prezentarii incalcarii cerintelor reglementate, cand este probabil ca impunerea ulterioara de restrictii prin reglementari sa deterioreze in mod semnificativ capacitatea de operare. Auditorul trebuie sa ia in considerare posibilitatea aparitiei denaturarilor la nivelul valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare. De exemplu, o eroare aparuta in procedura de inchidere de luna ar putea fi un indiciu al unei potentiale denaturari semnificative daca acea eroare se repeta in fiecare luna.Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezentarile de informatii. Pragul de semnificatie poate fi influentat de considerente cum ar fi cerintele legale si de reglementare, cat si de considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor, prezentarile de informatii si de relatiile existente intre acestea. Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie, in functie de aspectul situatiilor financiare luate in consideratie.Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand: se determina natura, natura si intinderea procedurilor de audit; se evalueaza efectele denaturarilor.Cand planifica auditul, auditorul ia in considerare aspectele care ar putea face ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. Intelegerea pe care auditorul o are despre entitate si mediul acesteia ajuta la stabilirea unui cadru de referinta in interiorul caruia auditorul planifica auditul si exercita rationamentul profesional cu privire la evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situatiilor financiare si la modul de reactie la aceste riscuri pe parcursul auditului. De asemenea, ii foloseste auditorului si la determinarea pragului de semnificatie si pentru a evalua daca rationamentul legat de pragul de semnificatie ramane valabil pe masura ce auditul avanseaza. Evaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie, in relatie cu soldurile conturilor, clasele de tranzactii si prezentarile de informatii ajuta auditorul sa se decida asupra unor aspecte cum sunt cele referitoare la ce elemente trebuie examinate si daca sa foloseasca proceduri analitice si de esantionare. Acestea permit auditorului sa selecteze procedurile de audit care, combinate, se estimeaza ca reduc riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.Exista o relatie inversa intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit si anume, cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers. Auditorul ia in considerare relatia inversa dintre pragul de semnificatie si riscul de audit atunci cand determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit. De exemplu, daca dupa planificarea procedurilor specifice de audit, auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este scazut, atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie: reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo unde acest lucru este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; reducand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii testelor detaliate de audit planificate.Pragul de semnificatie si riscul de audit in evaluarea probelor de auditEvaluarea de catre auditor a pragului de semnificatie si a riscului de audit la momentul initial al planificarii angajamentului poate sa fie diferita de cea din momentul evaluarii rezultatelor procedurilor de audit. Acest lucru se poate datora unei modificari a circumstantelor sau unei modificari survenite in cunostintele acumulate de auditor, ca urmare a realizarii procedurilor de audit. De exemplu, daca procedurile de audit sunt efectuate inainte de terminarea perioadei, auditorul va anticipa rezultatele operatiunilor si pozitia financiara. Daca rezultatele efective ale operatiunilor si pozitia financiara difera in mod semnificativ, evaluarea pragului de semnificatie si a riscului de audit se poate, de asemenea, modifica. In plus, atunci cand planifica auditul, auditorul poate sa stabileasca in mod intentionat nivelul acceptabil al pragului de semnificatie la un nivel mai scazut decat cel ce se intentioneaza a fi utilizat la evaluarea rezultatelor auditului. Acest lucru se poate face cu scopul de a reduce probabilitatea existentei de denaturari semnificative si de a oferi auditorului o marja de siguranta atunci cand se evalueaza efectul denaturarilor descoperite pe parcursul auditului.Evaluarea efectului denaturarilor Pentru a evalua daca situatiile financiare au fost intocmite, in toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru de raportare financiara aplicabil, auditorul trebuie sa aprecieze daca totalul denaturarilor necorectate care au fost identificate pe parcursul auditului este semnificativ. Totalul denaturarilor necorectate cuprinde: denaturari specifice identificate de auditor, inclusiv efectul net al denaturarilor necorectate identificate pe parcursul angajamentului de audit al perioadelor precedente; cea mai buna estimare a auditorului cu privire la alte denaturari ce nu pot fi identificate in mod special (de exemplu, erori prognozate).Auditorul trebuie sa ia in considerare daca totalul denaturarilor necorectate este semnificativ. Daca auditorul ajunge la concluzia ca denaturarile pot fi semnificative, auditorul trebuie sa ia in considerare reducerea riscului de audit prin extinderea procedurilor de audit sau sa ceara conducerii sa ajusteze situatiile financiare. In oricare situatie, conducerea poate dori sa ajusteze situatiile financiare in functie de denaturarile identificate.In cazul in care conducerea refuza sa ajusteze situatiile financiare si rezultatele procedurilor extinse de audit nu permit auditorului sa ajunga la concluzia ca totalul denaturarilor necorectate nu este semnificativ, auditorul trebuie sa ia in considerare modificarea corespunzatoare a raportului auditorului, in concordanta cu ISA 700 Raportul auditorului privind situatiile financiare.Daca totalul denaturarilor necorectate pe care auditorul le-a identificat se apropie de nivelul pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare daca exista probabilitatea ca denaturarile nedetectate, impreuna cu totalul denaturarilor necorectate, sa depaseasca nivelul pragului de semnificatie. Astfel, cu cat totalul denaturarilor necorectate se apropie de nivelul pragului de semnificatie, auditorul va lua in considerare reducerea riscului, aplicand proceduri suplimentare de audit sau cerand conducerii sa ajusteze situatiile financiare in functie de denaturarile identificate.Comunicarea erorilor Daca auditorul a identificat o denaturare semnificativa rezultata din eroare, auditorul trebuie sa comunice respectiva denaturare catre nivelul de conducere corespunzator in timp util, si sa ia in considerare necesitatea raportarii celor responsabili cu guvernanta, conform ISA 260 Comunicarea aspectelor de audit celor responsabili cu guvernanta.Perspectiva sectorului public La evaluarea pragului de semnificatie, auditorul din sectorul public trebuie, odata cu exercitarea rationamentului profesional, sa ia in considerare orice lege sau reglementare care ar putea influenta evaluarea. In sectorul public pragul de semnificatie este bazat, de asemenea, pe contextul si natura unui element si include, de exemplu, atat precizie, cat si valoare. Precizia acopera o varietate de probleme cum ar fi acordul autoritatilor, respectarea legilor sau interesul public.

BIBLIOGRAFIE

1. Auditul afacerilor, suport de curs2. Boulescu M., Barnea C., Audit financiar Ed. a 3-a. Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 20073. Cadrul general pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare, emis de Comitetul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate4. Carta Auditului (Anexa 2 la OMFP nr 445)5. ISA 320 , 20056. Legea 672/2002, legea privind auditul public intern, republicata 20117. Norme metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern in baza prevederilor ordonantei guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv8. Standarde de audit 2011, Curtea de Conturi