Ministerul Educatiei al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat din Moldova

Facultatea de DreptCatedra Dreptul Muncii

Disciplina Dreptul Muncii

Referat științific:

“Organizarea si desfasurarea negocierilor colective”

CHIŞINĂU-2014

Cuprins1

Noţiunea si importanta negocierii colective..............................................................3

Părţile participante la negocierile colective...............................................................4

Garanţii pentru participanţii la negocierile colective................................................7

Etapele negocierii colective.......................................................................................8

Negocierea în cadrul comisiilor pentru consultări şi negocieri colective..................13

Condiții esențiale pentru negocierile colective.........................................................14

Concluzii si recomandari.........................................................................................15

Bibliografie..............................................................................................................15

Introducere

2

După ce de-al Doilea Război Mondial îndeosebi, Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.) a adoptat un număr important de convenţii ce au ca obiect de reglementare drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În acest context, printre convenţiile considerate esenţiale, se înscriu şi cele ce privesc dreptul de negociere colectivă (Convenţia O.I.M. nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective).

Negocierea colectivă îşi are rădăcinile în necesitatea elaborării şi aplicării unor reguli care să stea la baza regimului juridic al raporturilor de muncă şi care să guverneze, în special, încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă se încheie ca urmare a negocierilor purtate între partenerii sociali – patronii, salariaţii şi, în cazurile prevăzute de legislaţie, organele administraţiei publice locale (sau centrale). Prin intermediul acestei negocieri este stabilit conţinutul raportului juridic de muncă, sunt fundamentate drepturile şi obligaţiile părţilor parteneriatului social în procesul muncii.

Noţiunea si importanta negocierii colective

3

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, a negociaînseamnă a trata cu cineva încheierea unei convenţii economice, politice, culturale, etc.1

În sens larg, prin negociere se înţelege o tranzacţie ale cărei condiţii nu au fost fixate, ci urmează să fie fixate. Ea presupune o suită de discuţii şi tratative, o comunicare verbală între doi parteneri egali în drepturi şi obligaţii. Prin această comunicare sînt realizate o serie de operaţiuni, cum ar fi: obţinerea de informaţii, transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii; stabilirea dezacordului, cu efectele sale de blocare a negocierilor sau de amînare a acestora etc2.

Însăşi noţiunea de „negociere colectivă” este specifică relaţiilor colective de muncă. Termenul de „negocieri colective” a fost utilizat pentru prima dată în Anglia (în limba engleză – „collective bargaining”), cu referire la negocierile purtate în industria britanică în anul 18813.

Potrivit Convenţiei OIM nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective4, termenul de “negociere colectivă” se aplica tuturor negocierilor care au loc între o persoană care angajează, un grup de persoane care angajează sau una ori mai multe organizaţii ale celor care angajează, pe de o parte, și una sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor, pe de alta parte, în vederea:

fixării condițiilor de muncă și angajării, și/sau reglementării relațiilor între cei care angajează lucrători, și/sau reglementării relațiilor între cei care angajează sau organizațiile lor și una sau

mai multe organizații ale lucrătorilor.În doctrină a fost expusă opinia, care prezinta o importanta deosebita, conform căreia

negocierea colectivă reprezintă un prim demers de înţelegere a partenerilor sociali, de preîntâmpinare a conflictelor posibile, din raţiuni ce ţin de raporturile de muncă; negocierea contractului colectiv de muncă se constituie într-un demers spre realizarea unui pact posibil între patroni şi salariaţi şi poartă în ea însăşi germenii păcii sociale5.

Totodată, Convenţia OIM. nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colectiv6e, dispune luarea de măsuri pentru a încuraja şi promova dezvoltarea şi folosirea largă a procedurilor de negociere voluntară de convenţii colective.

1 Publicat la Editura Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 6812 Voiculescu Dan. Negocierea – formă de comunicare în relaţiile interumane. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1991, p. 243 Boişteanu Eduard, Romandaş Nicolae. Dreptul muncii. Partea generală. Manual. Chişinău: C.E.P. al U.S.M., 2012, p. 1424 Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 994-XIII din 15.10.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 75 din 21.11.1996; în vigoare pentru Republica Moldova – 14.02.19985 Volonciu Magda. Negocierea contractului colectiv de muncă. Braşov: Editura Omnia-UNIS.A.S.D., 1999, p. 176 Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 593-XIII din 26.09.1995 Administrarea Publică, nr. 2, 2013 48Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-60 din 26.10.1995; în vigoare pentru Republica Moldova – 12.08.1997

4

Dreptul partenerilor sociali la negocieri colective este consfinţit și în textele constituţionale. Astfel, conform prevederilor art. 43 alin. (4) din Constituţia Republicii 7Moldova, dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.

Importanţa negocierii colective este relevată de funcţiile pe care aceasta le îndeplineşte:

instrument de democratizare a relaţiilor profesionale, prin coborîrea deciziei normative la nivelul partenerilor sociali;

formă de adaptare a relaţiilor profesionale la tendinţele ce se manifestă pe piaţa muncii şi la stadiile de dezvoltare economică a societăţii;

mijloc de stabilire a statutului juridic al salariaţilor, deoarece majoritatea drepturilor şi obligaţiilor acestora sînt cîrmuite de contractele colective de muncă;

Ca o rezultantă a funcţiilor pe care le îndeplineşte, negocierea colectivă constituie, în raport cu legea, latura dinamică şi flexibilă a relaţiilor de muncă, „barometrul” raportului de forţe pe piaţa muncii.

Părţile participante la negocierile colective

7 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 18.08.19945

Părţile participante la negocierile colective sînt angajatorul şi salariaţii. Cele două părţi sînt reprezentate după cum urmează:

a) angajatorul, la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut sau prin alt act de constituire; la nivel teritorial, de ramură de activitate şi la nivel naţional, de către asociaţiile (federaţiile sau confederaţiile) patronale legal constituite şi reprezentative potrivit legii;

b) salariaţii, la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale primare legal constituite şi reprezentative, iar în unităţile în care nu sînt organizate sindicate sau în care, deşi sînt organizate, nu toţi salariaţii sînt membri de sindicat sau ai aceluiaşi sindicat, reprezentanţii salariaţilor sînt aleşi de aceştia prin vot secret, pe liste; la nivelul teritorial şi al ramurilor de activitate, de către organizaţiile sindicale de ramură, legal constituite şi reprezentative; la nivel naţional, de către organizaţiile sindicale de tip federaţie (confederaţie).8

În cazul în care, la nivel naţional, ramural sau teritorial, există mai multe organe sindicale, se creează un organ reprezentativ unic pentru desfăşurarea negocierilor colective, elaborarea proiectului convenţiei colective şi încheierea acesteia. În acest caz, constituirea organului reprezentativ se efectuează în baza principiului reprezentării proporţionale a organelor sindicale, în dependenţă de numărul membrilor de sindicat.

Reieşind din prevederile art. 27 alin. (5) din CM al RM, dreptul de a participa la negocierile colective, de a semna convenţiile colective în numele salariaţilor la nivel naţional, ramural sau teritorial aparţine sindicatelor (asociaţiilor sindicale) corespunzătoare.

Legislaţia muncii a Republicii Moldova nu interzice ca în negocierile colective, în afară de reprezentanţii părţilor, să fie implicaţi şi specialiştii – jurişti, economişti, manageri, mediatori – care să sprijine desfăşurarea negocierilor colective. În cazul dat, conform art. 29 alin. (2) din CM al RM, munca acestora va fi retribuită de partea care invită, dacă contractul colectiv de muncă sau convenţia colectivă nu prevede altfel.

Garanţii pentru participanţii la negocierile colective

8 Romandaş Nicolae, Boişteanu Eduard. Dreptul muncii. Manual. Chişinău, Editura Reclama, 2007, p. 119-120

6

In CM al RM este consfinţită, în mod expres, o gamă largă de garanţii şi compensaţii pentru participanţii la negocierile colective. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din CM al RM, persoanele care participă la negocierile colective, la elaborarea proiectului contractului colectiv de muncă sau al convenţiei colective se eliberează de la munca de bază, cu menţinerea salariului mediu pe termenul stabilit prin acordul părţilor, de cel mult 3 luni.

Toate cheltuielile legate de participarea la negocierile colective se compensează în modul stabilit de legislaţia în vigoare, de contractul colectiv de muncă sau de convenţia colectivă. Munca experţilor, specialiştilor şi mediatorilor este retribuită de partea care invită, dacă contractul colectiv de muncă sau convenţia colectivă nu prevede altfel.

Reprezentanţii salariaţilor, care participă la negocierile colective, în perioada desfăşurării acestora, nu pot fi supuşi sancţiunilor disciplinare, transferaţi la altă muncă sau concediaţi fără acordul prealabil al organului care i-a împuternicit, cu excepţia cazurilor de concediere prevăzute de CM al RM pentru comiterea unor abateri disciplinare.

Protecţia reprezentanţilor salariaţilor se înfăptuieşte nu numai prin reglementări naţionale, ci şi prin instrumente internaţionale. Astfel, Convenţia OIM nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora9 prevede că reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.

Etapele negocierii colective9 Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 593-XIII din 26.09.1995 // Tratate internaţionale, 1999, vol. 10, p. 73.

7

Derularea şi desfăşurarea negocierilor

Finalizarea negocierilor

colective

Iniţiativa şi demararea negocierilor

1. Exercitarea de către partenerii sociali a dreptului la iniţierea negocierilor colective.2. Formarea de către partenerii sociali a unor echipe de negocieri.3. Alegerea coordonatorilor echipelor de negocieri.

1.Determinarea componenţei comisiei de conciliere.2. Documentarea comisiei de negocieri.3. Planul de acţiuni.4. Elaborarea notei cu problemele ce vor fi supuse spre dezbatere în cadrul negocierilor colective

1. Înaintarea propunerilor (revendicărilor) de către reprezentanţii salariaţilor şi a obiecţiilor (sugestiilor) de către reprezentanţii celuilalt partener social.2. Respectarea întocmai a planului de acţiuni şi protocolarea şedinţelor de lucru a comisiei de negociere.3. Respectarea garanţiilor şi acordarea compensaţiilor pentru participanţii la negocierile colective.

1. Procesul de negociere colectivă finalizat prin perfectarea următoarelor acte juridice: a) proiectul contractului colectiv de muncă, b) procesul-verbal asupra exigenţelor existente (după caz).2. Respectarea procedurilor de înregistrare şi publicare a actelor de parteneriat social conform prevederilor art. 38 şi 40 din cm al RM.3.Difuzarea rezultatelor negocierilor colective

Pregătirea negocierilor

Procesul de negociere colectivă are un caracter complex şi include următoarele etape: 1) iniţiativa şi demararea negocierilor; 2) pregătirea negocierilor; 3) derularea şi desfăşurarea negocierilor; 4) finalizarea negocierilor colective.

I. Iniţiativa şi demararea negocierilorÎn legislaţia muncii a RM nu sunt consfinţite reglementări detaliate ale procedurii

formale pentru pregătirea şi desfăşurarea negocierilor în vederea încheierii contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective. Există totuşi unele precizări în CM al RM cu privire la iniţiativa negocierilor, convocarea părţilor, obligaţia angajatorilor de a pune la dispoziţie informaţia necesară pentru negocierile colective, garanţiile şi compensaţiile reprezentanţilor părţilor pe timpul negocierilor colective.

Astfel, reprezentanţii salariaţilor şi ai angajatorilor au dreptul de a iniţia şi de a participa la negocierile colective pentru elaborarea, încheierea, modificarea sau completarea contractului colectiv de muncă sau a convenţiilor colective (art. 26 alin. (1) din CM al RM). Aşadar, CM al RM nu instituie obligativitatea negocierii colective a contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective. În această situaţie, observăm doar

8

faptul că reprezentanţii părţilor cărora li s-a transmis propunerea în formă scrisă de începere a negocierilor colective sunt obligaţi să purceadă la acestea în decurs de 7 zile calendaristice de la data avizării (art. 26 alin. (2) din CM al RM).

Faptul eschivării reprezentanţilor angajatorului de la negocieri colective în vederea încheierii contractului colectiv de muncă conduce la antrenarea răspunderii contravenţionale și se sancţionează, conform art. 59 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale. Totodată, refuzul neîntemeiat al angajatorului de a încheia contract colectiv de muncă se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale.

Poziţia legiuitorul moldovean faţă de caracterul facultativ al negocierii colective este conformă întru totul cu normele internaţionale în materia negocierilor colective. Astfel, din cuprinsul Convenţiilor OIM nr. 98/1949, nr. 151/1978 şi nr. 154/1981 se desprinde concluzia potrivit căreia negocierea colectivă trebuie să fie liberă, iar nu obligatorie.

II. Pregătirea negocierilor Pentru asigurarea deplinei autonomii a partenerilor sociali, legislaţia muncii nu

stabileşte condiţii cu privire la componenţa reprezentanţilor părţilor implicate în negocieri colective, rămînînd ca părţile să convină asupra acestor aspecte.

Negocierile colective în numele părţilor le efectuează organul împuternicit de părţi, format dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestora.

Dacă negocierile colective sunt iniţiate la nivel de unitate, atunci formarea comisiei pentru dialog social „angajator-salariaţi”, în ale cărei atribuţii intră negocierea şi semnarea contractului colectiv de muncă, urmează a fi înfăptuită în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului-tip privind organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru dialog social „angajator-salariaţi”, aprobat de Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective.

La determinarea componenţei comisiei pentru dialog social (a echipei de negociere) trebuie să respectăm cerinţele organizatorice, statuate prin dispoziţiile pct. 5-13 ale regulamentului menţionat, şi anume:

comisia pentru dialog social (în continuare – comisia) se formează pe principii de paritate din reprezentanţii angajatorului şi organului sindical din unitate sau reprezentanţi aleşi ai salariaţilor;

iniţiativa de formare a comisiei aparţine oricărei din părţile parteneriatului social la nivel de unitate. Totodată, părţile sunt obligate să-şi numească reprezentanţii săi în comisie în timp de 7 zile calendaristice din data cînd a parvenit propunerea în formă scrisă de formare a comisiei;

membrii comisiei sunt numiţi de către părţi ре о perioadă de cel puţin 1 an; comisia se consideră legal constituită din data cînd toţi membrii ei sunt numiţi de

către părţi;

9

membrul comisiei poate fi revocat prin decizia părţii care l-a numit. Părţile urmează să numească membri noi în locul celora care au fost revocaţi, în termen de cel mult 7 zile din data revocării;

activitatea fiecărei părţi desfăşurată în cadrul comisiei este dirijată de către un coordonator al părţii respective. Coordonatorii părţilor din cadrul comisiei sunt desemnaţi prin decizie de către aceste părţi din rîndul membrilor care le reprezintă în componenţa comisiei. Coordonatorii părţiior din cadrul comisiei organizează şi îndrumează activitatea părţii pe care о reprezintă.

Din punct de vedere tehnic, etapa de pregătire a negocierii colective cuprinde: a) cercetarea opiniei salariaţilor (pentru organizaţiile sindicale); b) documentarea comisiei de negocieri; c) elaborarea notei cu problemele ce vor fi supuse spre dezbatere în cadrul

negocierii contractului colectiv de muncă.Cercetarea opiniei salariaţilor presupune identificarea celor mai importante probleme

de negociat sau articolele contractului colectiv de muncă ce se vor a fi modificate. Documentarea comisiei de negocieri constituie o fază indispensabilă în procesul de

pregătire pentru negocieri. În funcţie de partenerul social, echipele de negociere sunt interesate să obţină informaţii specifice, ce ar putea contribui la fundamentarea revendicărilor lor sau la formularea unor obiecţii vizavi de pretenţiile înaintate de către celălalt partener social.

Participanţii la negocierile colective sunt liberi în alegerea chestiunilor ce vor constitui obiectul de reglementare al contractelor colective de muncă şi al convenţiilor colective. Dar, înainte de a determina aceste chestiuni, părţile, avînd în vedere prevederile art. 27 alin. (6) din CM al RM, sunt obligate să-şi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru desfăşurarea negocierilor colective cel tîrziu peste 2 săptămîni din momentul solicitării. Participanţii la negocierile colective şi alte persoane implicate în negocierile colective nu au dreptul de a destăinui informaţia, care reprezintă un secret de stat sau comercial şi poartă răspundere pentru aceasta conform legislaţiei în vigoare.

Totodată, legiuitorul moldovean nu a reglementat explicit modul în care angajatorul (reprezentanţii acestuia) trebuie să pună la dispoziţia sindicatelor informaţii necesare pentru desfăşurarea negocierilor colective. În opinia D-lor Nicolae Romandas si Eduard Boistean, art. 27 din CM al RM urmează să fie completat cu următoarele prevederi:

„Art. 27 alin. (6) - La prima şedinţă de negociere se stabilesc informaţiile publice şi cu caracter confidenţial (cele care constituie secret de stat şi comercial) pe care angajatorul le va pune la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor, conform legii, şi data pînă la care urmează a îndeplini această obligaţie.

Informaţiile pe care angajatorul sau organizaţia patronală le va pune la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor vor cuprinde cel puţin date referitoare la:

a) situaţia economico-financiară la zi;

10

b) situaţia ocupării forţei de muncă”.Indiferent de dimensiunile şi profilul unităţii, elaborarea notei cu problemele ce vor fi

supuse spre dezbatere în cadrul negocierii contractului colectiv de muncă este necesară deoarece constituie baza de plecare spre negocieri şi una din sursele succesului ce se aşteaptă de pe urma negocierilor.

III. Derularea şi desfăşurarea negocierilorDerularea şi desfăşurarea negocierilor reprezintă miezul dialogului, partea esenţială a

procesului de negociere a contractului colectiv de muncă.La prima şedinţă comisiei pentru dialog social „angajator-salariaţi”, părţile vor

stabili, pe de o parte, informaţiile pe care angajatorul trebuie să le furnizeze reprezentanţilor salariaţilor, iar pe de altă parte, planul de acţiune, locul şi calendarul următoarelor şedinţe, necesare desfăşurării negocierilor colective în vederea încheierii contractului colectiv de muncă.

În cadrul acestei etape, atît conducerea cît şi sindicatele pot să-şi prezinte propriile propuneri şi contra-propuneri.

Durata negocierilor colective nu trebuie să depăşească 3 luni, întrucît:a) persoanelor care participă la negocierile colective, la elaborarea proiectului

contractului colectiv de muncă sau al convenţiei colective li se păstrează locul de muncă şi salariul mediu pe termenul stabilit prin acordul părţilor, dar nu mai mult decît pentru 3 luni;

b) dacă, în decurs de 3 luni din ziua derulării negocierilor, nu s-a ajuns la o înţelegere asupra unor prevederi ale proiectului contractului colectiv de muncă, părţile sunt obligate să semneze contractul doar pentru clauzele coordonate, întocmind, concomitent, un proces-verbal asupra divergenţelor existente (art. 32 alin. (2) din CM al RM).

IV. Finalizarea negocierilor colectiveNegocierea colectivă are ca scop realizarea unui acord de voinţă. Dacă rezultatul

negocierii colective este un contract colectiv de muncă sau o convenţie colectivă, atunci acestea trebuie supuse procesului de înregistrare şi publicare, conform prevederilor art. 38 şi 40 din CM al RM.

Însă, procesul de negocieri colective se finalizează, de regulă, prin perfectarea concomitentă a două acte juridice, şi anume:

1) proiectul contractului colectiv de muncă, care încorporează clauze asupra cărora partenerii sociali au ajuns la un numitor comun;

2) un proces-verbal asupra divergenţelor existente, în al cărui cuprins sunt inserate clauzele rămase fără coordonarea cu partenerii sociali şi (sau) divergenţele nesoluţionate ce vor constitui fie obiectul unor negocieri colective ulterioare fie

11

obiectul unui conflict colectiv de muncă, ce va urma să fie tranşat conform prevederilor art. 357-361 din CM al RM.

Aşadar, negocierea colectivă poate avea sau nu succes, în practică existînd două posibilităţi:

1) finalul fericit al negocierii colective conduce la încheierea contractului colectiv de muncă sau a convenţiei colective;

2) eşecul negocierii colective, exprimat prin perfectarea procesului-verbal asupra divergenţelor existente, care poate avea ca efect declanşarea unui conflict colectiv de muncă.

După încheierea negocierilor colective, fiecare echipă de negociere comunică rezultatele negociate în rîndul membrilor organizaţiilor lor respective. Numai comunicat, rezultatul negocierii – contractul colectiv de muncă – este util unităţii şi salariaţilor ei.

Negocierea în cadrul comisiilor pentru consultări şi negocieri colective

12

Modul de organizare şi funcţionare al Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, al comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial este reglementat în Legea RM privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial (nr. 257-XVI/2006).

Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective este un organ tripartit, constituit în scopul realizării obiectivelor parteneriatului social şi al stabilirii bazelor de reglementare a relaţiilor social-economice şi de muncă în ţară.

Proiectele de acte normative din domeniul muncii si cel social-economic sunt coordonate în mod obligatoriu cu Comisia naţională. Avizul ei asupra unui proiect de act normativ însoţeşte proiectul pînă la adoptare.

Comisia naţională este compusă din 18 membri şi 12 membri supleanţi, numiţi de partenerii sociali ( Guvern, patronate şi sindicate)

Comisiile de ramură şi comisiile teritoriale pentru consultări şi negocieri colective sunt organe tripartite, constituite în scopul realizării obiectivelor parteneriatului social, al stabilirii bazelor de reglementare a relaţiilor din sfera muncii şi din sfera social-economică dintr-o anumită ramură a economiei sau dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială de nivelul doi, precum şi în scopul menţinerii climatului de stabilitate şi pace socială.

Avînd o structură tripartită şi fiind create pe principii de paritate, comisiile de ramură şi comisiile teritoriale includ în componenţa lor cîte 4 membri şi 2 membri supleanţi, numiţi de fiecare partener social.

La nivel de ramură, comisiile pentru consultări şi negocieri colective se formează din reprezentanţi:

a) ai ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, numiţi de conducătorii acestor autorităţi;

b) ai sindicatelor, numiţi de organele sindicale de ramură; c) ai patronatelor, numiţi de patronatele de ramură.La nivel teritorial, comisiile pentru consultări şi negocieri colective se formează din

reprezentanţi: a) ai autorităţilor administraţiei publice locale, numiţi de conducătorii acestor

autorităţi;b) ai sindicatelor, numiţi de organele sindicale teritoriale; c) ai patronatelor, numiţi de patronatele teritoriale. În cazul în care, la nivel teritorial, nu sunt constituite patronate teritoriale,

reprezentanţii patronatelor pot fi numiţi de confederaţiile patronatelor la nivel naţional, patronatelor de ramură sau de patroni persoane juridice înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Condiții esențiale pentru negocierile colective

13

Negocierea colectivă pentru organizația patronală înseamnă lucru în echipă. Aceasta presupune pregătiri complexe care implică întreaga organizație și personalul acesteia. Cei implicați în negocieri trebuie să fie buni negociatori, dar și să aibă cunoștințe în domeniul legislației muncii.

Practica negocierilor a demonstrat că succesul negocierilor este influenţat, de regulă, de următoarele aspecte: coordonarea şi conducerea şedinţelor de către o persoană competentă, autoritară, echilibrată şi flexibilă; stabilirea listei problemelor de negociat şi clasificarea acestora în raport cu importanţa şi complexitatea lor; formularea de către partenerii sociali a unor variante de soluţii cu limite variabile; evitarea revendicărilor maximale care nu au nici un suport real în parametrii economico-sociali existenţi; participarea unui mediator neutru.

Condițiile esențiale pentru o negociere colectivă de succes sunt încrederea și loialitatea unui negociator față de celălalt. Pentru a îndeplini aceste condiții trebuie reținute următoarele:

Mențineți comunicarea deschisă fără agende ascunse! Din start, stabiliți informația confidențială și cea care poate fi făcută

publică! Utilizați întotdeauna date, cifre și statistici care pot fi verificate și

argumentate! Evitați interpretările greșite, iar cînd acestea apar clarificați situația! Nu căutați „să surprindeți” cealaltă parte! Puteți negocia dur, însă deschis și cu respect fată de partenerii de

dialog!

Concluzii si recomandari

14

In concluzie putem spune ca negocierile colective prezinta o importanta deosebita. Importanta acestora se datoreaza faptului ca in urma organizarii si desfasurarii acestora se incheie contractul colectiv de munca si conventia colectiva.

Negocierile colective reprezinta un instrument de democratizare a relatiilor profesionale. Acestea trebuie organizate si desfasurate pe baza si in contitiile stabilite de legislatia in vigoare.

Reglementări detaliate ale procedurii formale pentru pregătirea şi desfăşurarea negocierilor în vederea încheierii contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective sunt prevazute in legislatia nationala, dar si in legislatia internationala. Un rol important in acest domeniu il are Organizatia Internationala a Muncii, care pe parscursul timpului a adoptat o serie de convetii cu privire la problema abordata, mentionate in continut.

Bibliografie Voiculescu Dan. Negocierea – formă de comunicare în relaţiile interumane.

Bucureşti: Editura Ştiinţifică; Boişteanu Eduard, Romandaş Nicolae. Dreptul muncii. Partea generală. Manual.

Chişinău: C.E.P. al U.S.M., 2012; Volonciu Magda. Negocierea contractului colectiv de muncă. Braşov: Editura

Omnia-UNIS.A.S.D., 1999. Codul Muncii al RM din 28.03.2003; Constitutia RM ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.

994-XIII din 15.10.1996; Convenţiei OIM nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, ratificată

prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 994-XIII din 15.10.1996; Convenţia OIM. nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la organizaţie

şi de purtare a tratativelor colective, ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 593-XIII din 26.09.1995 // Administrarea Publică, nr. 2, 2013 48 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-60 din 26.10.1995; în vigoare pentru Republica Moldova – 12.08.1997;

Convenţia OIM nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora, Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 593-XIII din 26.09.1995 // Tratate internaţionale, 1999, vol. 10, p. 73;

Legea RM privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial (nr. 257-XVI/2006)

15