p7 ta(2013)0338 regimurile matrimoniale de proprietate2013...p7_ta(2013)0338 regimurile matrimoniale...

P7_TA(2013)0338

Regimurile matrimoniale de proprietate *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale (COM(2011)0126 – C7-0093/2011 – 2011/0059(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0126),

– având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0093/2011),

– având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Italiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0253/2013),

1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2. invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1Propunere de regulamentConsiderentul 10

Textul propus de Comisie Amendamentul

(10) Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile

(10) Prezentul regulament are ca obiect problemele legate de regimurile

matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre.

matrimoniale. Acesta nu reglementează noțiunea de căsătorie, care este definită de dreptul național al statelor membre. El se raportează mai degrabă neutru la această noțiune. Definiția noțiunii de căsătorie din dreptul național al statelor membre nu este modificată prin prezentul regulament.

Amendamentul 2

Propunere de regulamentConsiderentul 11


(11) Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării cuplului sau a decesului unuia dintre membri.

(11) Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui extins la toate aspectele civile privind regimurile matrimoniale, ce vizează atât administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, ca urmare a separării sau a divorțului cuplului sau a decesului unuia dintre soți.

[Corespunde considerentului 9 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 3Propunere de regulamentConsiderentul 11a (nou)


(11a) Prezentul regulamentul nu ar trebui totuși să se aplice altor domenii de drept civil care nu se referă la regimul matrimonial. Din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu aspecte ale regimului matrimonial ar trebui, astfel, excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament.




(12) Obligațiile de întreținere între soțifiind reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, acestea ar trebui, prin urmare,să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privind validitatea și efectele liberalităților, reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).

(12) Obligațiile de întreținere între soțireglementate prin Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, ca și aspectele privindsuccesiunea în cazul decesului, reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor1.

______________1 JO L 201, 27.7.2012, p. 107.



(13) Deoarece este posibil ca aspectele privind natura drepturilor reale să fie reglementate în dreptul național al statelor membre, ca și cele privind publicitatea acestor drepturi, aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, după cum sunt excluse din Regulamentul (UE) nr. …/…. [al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind

(13) După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere numărului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale cunoscute în dreptul național al unor state membre. Unui stat membru nu ar trebui să i se solicite să recunoască un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru dacă dreptul real în cauză este inexistent în dreptul său.

crearea unui certificat european de moștenitor]. Astfel, instanțele din statul membru în care se află bunul unuia sau ambilor soți poate lua măsuri în materiede drepturi reale, în special privind înregistrarea transferului care are ca obiect acest bun în registrul publicitate, în cazul în care legislația acestui stat membru prevede acest lucru.

[Corespunde parțial considerentului 15 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 6Propunere de regulamentConsiderentul 13a (nou)


(13a) Totuși, pentru a permite beneficiarilor să se bucure, într-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate, de exemplu, în urma lichidării regimului matrimonial, prezentul regulament ar trebui să prevadă adaptarea unui drept real necunoscut la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației celuilalt stat membru. Atunci când se procedează la o astfel de adaptare, ar trebui luate în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele produse de acesta. În vederea determinării celui mai apropiat drept real echivalent în dreptul național, autoritățile sau persoanele competente din statul a cărui lege s-a aplicat dreptului asociat regimului matrimonial, pot fi contactate pentru informații suplimentare asupra naturii și a efectelor dreptului respectiv. În acest scop, ar putea să se utilizeze rețelele existente în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și comercială, precum și orice alte mijloace disponibile care facilitează înțelegerea legislației străine.

[Corespunde considerentului 16 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012]

Amendamentul 7Propunere de regulamentConsiderentul 13b (nou)


(13b) Cerințele privind înscrierea într-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este ținut registrul (pentru bunurile imobile, lex rei sitae) să fie aceea care stabilește în ce condiții juridice și în ce mod trebuie efectuată înscrierea și care sunt autoritățile (cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii) responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor și a faptului că documentația prezentată sau întocmită este suficientă sau conține informațiile necesare.


Amendamentul 8Propunere de regulamentConsiderentul 13c (nou)


(13c) Efectele înscrierii unui drept într-un registru ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este ținut registrul ar trebui să fie cea care determină dacă înscrierea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci când, de exemplu, dobândirea unui drept asupra unor bunuri imobile determină înscrierea într-un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul căruia este ținut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzacțiilor juridice, momentul în care

are loc dobândirea ar trebui să facă obiectul legii respectivului stat membru.


Amendamentul 9Propunere de regulamentConsiderentul 13d (nou)


(13d) Noțiunea de „regim matrimonial”, care determină domeniul de aplicare a prezentului regulament, ar trebui să cuprindă toate dispozițiile de drept patrimonial care se aplică între soți și în relațiile acestora cu terții, după căsătorie și după încetarea acesteia. Printre acestea se numără nu doar dispozițiile obligatorii ale legislației aplicabile, ci și eventualele dispoziții facultative care pot fi convenite între soți în temeiul dreptului aplicabil.

Justificare

Clarificare.

Amendamentul 10Propunere de regulamentConsiderentul 13 e (nou)


(13e) După modelul Regulamentului (UE) nr. 650/2012, prezentul regulament artrebui să respecte diferitele sisteme de abordare a regimului matrimonial aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de „instanță judecătorească" ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau registre de publicitate imobiliară din unele state membre care, în anumite chestiuni în materie de regim

matrimonial, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic, care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într-un anumit caz în materie de drept patrimonial prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de „instanță judecătorească” nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr-un stat membru competente în materie de drept patrimonial, în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare.




(14) Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare

(14) Pentru a ține cont de mobilitatea crescută a cuplurilor pe durata căsătoriei și pentru favorizarea unei bune administrări a justiției, normele de competență cuprinse în prezentul regulament prevăd că aspectele privind regimul matrimonial, inclusiv lichidarea sa, legate de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, vor fi tratate de instanțele judecătorești ale statului membru, competente să soluționeze acțiunile de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare

a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, în cazul în care instanța judecătorească competentă a fost recunoscută în mod explicit sau în alt mod de către soți.



(16) În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie ia forma unui acord între soți, care poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii.

(16) În cazul în care aspectele privind regimul matrimonial nu sunt legate nici de o procedură de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei, nici de decesul unuia din soți, soții pot hotărî să supună aspectele privind regimul lor matrimonial instanțelor judecătorești ale statului membru a căror lege aplicabilă au ales-o ca fiind legea ce trebuie să se aplice regimului lor matrimonial. Această decizie necesită unacord între soți, care poate fi încheiat, cel târziu, până în momentul sesizării instanței, și, ulterior, în conformitate cu legea forului (lex fori).



(17) Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, și să prevadă, în special, un forum necessitatis, pentru a preveni apariția situațiilor de denegare de justiție.

(17) Prezentul regulament trebuie să permită ca aceleași instanțe judecătorești ale unui stat membru, care au competența teritorială, să se pronunțe și asupra cererilor privind regimul matrimonial, cu excepția cazurilor de separare a cuplurilor sau de deces al unuia dintre soți, în temeiul unei serii de criterii enumerate în ordine ierarhică care asigură o legătură strânsă între soți și statul membru care are competența jurisdicțională.

Amendamentul 14Propunere de regulamentConsiderentul 17 a (nou)


(17a) Pentru a se remedia în special situațiile de denegare de dreptate, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă un forum necessitatis prin care se permite unei instanțe judecătorești a unui stat membru, în cazuri excepționale, să se pronunțe cu privire la o cauză legată de regimul matrimonial care prezintă o legătură strânsă cu un stat terț. Un astfel de caz excepțional ar putea fi considerată situația în care o acțiune se dovedește a fi imposibil de realizat în statul terț respectiv, de exemplu din cauza unui război civil, sau situația în care, în mod rezonabil, nu se poate aștepta ca un beneficiar să inițieze sau să efectueze o acțiune în acel stat. Cu toate acestea, competența întemeiată pe forum necessitatis ar trebui să fie exercitată doar în cazul în care cauza legată de regimul matrimonial prezintă o legătură suficientă cu statul membru al instanței sesizate.




(21) În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul

(21) În absența alegerii legii aplicabile și în scopul de a concilia previzibilitatea și nevoie de securitate juridică, acordând în același timp o atenție prioritară realității vieții de cuplu, prezentul regulament trebuie să introducă norme armonizate în materia conflictului de legi, bazate pe criterii succesive de legătură, care să permită desemnarea legii aplicabile ansamblului de bunuri ale soților. Astfel, prima reședință obișnuită comună a soțilorîn momentul încheierii căsătoriei sau

criteriu, înainte de legea cetățeniei comunea soților din momentul căsătoriei. În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele și, în special, de locul încheierii căsătoriei, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei.

prima reședință obișnuită comună a soților după căsătorie ar trebui să fie primul criteriu, înainte de cetățenia comună a soților din momentul căsătoriei.În cazul în care niciunul din acești factori nu este prezent, sau în absența unei prime reședințe comune în caz de dublă cetățenie comună a soților în momentul căsătoriei, ar trebuie să se aplice, ca al treilea factor, legea statului cu care ambii soți au legăturile cele mai strânse, ținându-se cont de toate circumstanțele, precizându-se faptul că aceste legături strânse ar trebui luate în considerare în momentul încheierii căsătoriei.



(22a) În sensul aplicării prezentului regulament, adică atunci când acesta face trimitere la cetățenie ca criteriu în vederea determinării legii aplicabile, modalitățile de abordare a cazurilor de cetățenie multiplă și chestiunea considerării unei persoane ca cetățean al unui stat ar trebui să fie reglementate de legislația națională și, după caz, de tratatele internaționale, cu respectarea deplină a principiilor generale ale Uniunii Europene.



(24) Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, regulamentul trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Această alegere va trebui să îmbrace

(24) Având în vedere importanța alegerii legii aplicabile regimului matrimonial, prezentul regulament trebuie să introducă anumite garanții de natură să asigure că soții sau viitorii soți cunosc consecințele alegerii lor. Acordul privind respectiva

forma prevăzută pentru convenția matrimonială de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul și va trebui să fie cel puțin formulată în scris, datată și semnată de cei doi soți. Pe de altă parte, vor trebui respectate eventualele cerințe suplimentare de formă impuse de legea statului ales sau de legea statului în care se întocmește actul, cu privire la validitatea, publicitatea sau înregistrarea unor astfel de convenții.

alegere ar trebui să fie cel puțin formulatîn scris, datat și semnat de cei doi soți. Alegerea ar trebui să îmbrace forma prevăzută de legislația din domeniul regimului matrimonial sau de legea statului în care a fost întocmit acordul.

Amendamentul 18

Propunere de regulamentConsiderentul 24 a (nou)


(24a) Pentru a ține seama de anumite norme de drept ale statelor membre, în special de cele privind protecția locuinței familiale și de cele privind reglementarea dreptului de folosință în relația dintre soți, prezentul regulament nu ar trebui să se opună aplicării unor norme de aplicare imediată de către instanța sesizată și ar trebui să permită, așadar, unui stat membru să nu ia în considerare legea unui alt stat în favoarea propriei legi. Normele de aplicare imediată ar trebui, în acest context, să se refere la dispozițiile imperative a căror respectare este considerată de către un stat membru esențială pentru protejarea intereselor publice, în special a organizării sale politice, sociale sau economice. Pentru a asigura, de exemplu, protecția locuinței familiale, statul membru pe teritoriul căruia se găsește locuința poate impune aplicarea propriilor norme de drept, fără a aduce atingere dispozițiilor privind protecția tranzacțiilor aflate în vigoare în statul membru în cauză, a căror prevalență este garantată de articolul 35.



(27) Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești,inspirate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 și adaptate, după caz, cerințelor specifice ale domeniului care face obiectul prezentului regulament.

(27) Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în cauzele legate de regimul matrimonial pronunțate în statele membre fiind unul din obiectivele prezentului regulament, acesta trebuie să prevadă norme cu privire la recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, bazate pe alte instrumente juridice ale Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă.



(28) Pentru a se ține seama de diferitelemodalități de soluționare a aspectelor privind regimurile matrimoniale în statele membre, prezentul regulament trebuie să asigure recunoașterea și executarea actelor autentice. Cu toate acestea, actele autentice nu pot fi asimilate hotărârilor instanțelor în ceea ce privește recunoașterea lor. Recunoașterea actelor autentice înseamnă că acestea au aceeași putere probantă deplină și integrală în ceea ce privește conținutul actului înregistrat și aceleași efecte ca și în statele membre de origine; de asemenea, sunt protejate de prezumția de validitate, care poate fi răsturnată în caz de contestație.

(28) Pentru a se ține seama de diferitelemodalități de soluționare a cauzelor legate de regimul matrimonial în statele membre, prezentul regulament ar trebui să asigureacceptarea și forța executorie, în toate statele membre, a actelor autentice din domeniul regimului matrimonial.




(28a) În ceea ce privește recunoașterea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, precum și acceptarea și forța executorie a actelor autentice și forța executorie a tranzacțiilor judiciare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme, în special, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 650/2012.



(29) Deși legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze raporturile juridice între unul din soți și un terț, condițiile de opozabilitate ale acestei legi trebuie, totuși, să poată fi reglementate prin legea statului membruîn care soțul sau terțul își are reședința obișnuită, pentru a asigura protecția acestuia din urmă. Astfel, legea acestui stat membru ar putea să prevadă că acest soț nu poate opune terțului legea regimului său matrimonial decât cu condiția respectării condițiilor de înregistrare sau de publicitate prevăzute de acest stat membru, cu excepția cazuluiîn care terțul cunoaște sau ar trebui să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial.

(29) Legea aplicabilă regimului matrimonial trebuie să guverneze, în conformitate cu prezentul regulament,raporturile juridice între unul din soți și un terț. Ar trebui totuși, pentru a garanta protecția terțului, în cazul unui raport juridic între unul dintre soți și un terț, ca niciunul dintre soți să nu se poată prevala de respectiva lege în cazul în care soțulaflat în raport juridic cu terțul și terțul îșiau reședința obișnuită în același stat, care nu este statul a cărui lege este aplicabilăîn materia regimului matrimonial. Excepție ar trebui să facă situațiile în care terțul nu beneficiază de protecție, adică, dacă cunoștea dreptul aplicabil sau ar fi trebuit să îl cunoască sau situația în care au fost respectate cerințele aplicabile în statul respectiv cu privire la înregistrare sau publicitate.

Amendamentul 23

Propunere de regulamentConsiderentul 30 a (nou)


(30a) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a

prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea ulterioară a atestatelor și formularelor referitoare la încuviințarea executării hotărârilor judecătorești, la tranzacțiile judiciare și la actele autentice. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie1.

_____________1 JO L 55, 28.2.2011, p. 13.


Amendamentul 24

Propunere de regulamentConsiderentul 30 b (nou)


(30b) Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.


Amendamentul 25

Propunere de regulamentConsiderentul 32


(32) Prezentul regulament respectă (32) Prezentul regulament respectă

drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 21 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectând aceste drepturi și principii.

drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 7, 9, 17, 20, 21, 23 și 47, referitoare la respectarea vieții private și de familie, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii, interdicția oricărei discriminări și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești.Prezentul regulament trebuie aplicat de instanțele statelor membre respectândrespectivele drepturi și principii.


Amendamentul 26Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera a


(a) capacitatea soților; (a) capacitatea generală a soților;

Amendamentul 27Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera aa (nouă)


(aa) existența, valabilitatea sau recunoașterea unei căsătorii;

Amendamentul 28Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera c


(c) liberalitățile între soți; eliminat

Amendamentul 29Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera d


(d) drepturile succesorale ale soțuluisupraviețuitor;

(d) aspectele succesorale în urma decesului unuia dintre soți referitoare la soțul supraviețuitor;

Amendamentul 30Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera e


(e) contractele de societate între soți; (e) chestiunile reglementate de dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;

[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 31Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera f


(f) natura drepturilor reale asupra unui bun și publicitatea acestor drepturi.

(f) natura drepturilor reale;

[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 32Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera fa (nouă)


(fa) orice înscriere într-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerințele legale pentru o astfel de înscriere, precum și efectele înregistrării sau ale lipsei înregistrării unor astfel de drepturi într-un registru și

[Corespunde articolului 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 33Propunere de regulamentArticolul 1 – alineatul 3 – litera f b (nouă)


(fb) drepturi legate de transferul sau ajustarea, în cazul unui divorț, între soți sau foști soți a drepturilor la pensia pentru limita de vârstă sau la pensia de invaliditate acumulate în timpul căsătoriei.



(a) „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme privind raporturilepatrimoniale între soți și față de terți;

(a) „regim matrimonial” înseamnă ansamblul de norme care se aplică raporturilor patrimoniale între soți șiraporturilor acestora cu terți, în urma căsătoriei;

Amendamentul 35Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera b


(b) „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții își organizează raporturile patrimoniale între ei și față de terți;

(b) „convenție matrimonială” înseamnă actul prin care soții sau viitorii soți își organizează raporturile matrimonialepatrimoniale;

Amendamentul 36Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera c – partea introductivă


(c) „act autentic” înseamnă: un act care a fost întocmit sau înregistrat în mod oficialca act autentic în statul membru de origine

(c) „act autentic” înseamnă: un act în domeniul patrimonial care a fost întocmit sau înregistrat în mod formal ca act

și a cărui autenticitate: autentic într-un stat membru și a cărui autenticitate:

[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 37Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera d


(d) „hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea hotărârii judecătorești, inclusiv termenii „sentință”, „decizie”, „ordonanță” sau „mandat de executare”, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;

(d) „hotărâre” înseamnă orice hotărâre în materia regimului matrimonial, pronunțată de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, precum și stabilirea de către grefier a cheltuielilor de judecată;

[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 38Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera e


(e) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea judecătorească, a fostîncheiată convenția matrimonială, a fostîntocmit actul autentic, a fost încuviințată tranzacția judiciară sau a fost întocmit actul de lichidare a patrimoniului comun sau orice alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;

(e) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care, după caz, a fost pronunțată hotărârea, a fost întocmit actul autentic sau a fost încuviințată sau încheiată tranzacția judiciară;

[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 39Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera f


(f) „stat membru solicitat” înseamnă statul membru în care se solicită recunoașterea și/sau executarea hotărârii judecătorești, aconvenției matrimoniale, a actului autentic, a tranzacției judiciare, a actului de lichidare a patrimoniului comun sau a oricărui alt act efectuat de către sau în fața autorității judiciare sau a autorității delegate sau desemnate de aceasta;

(f) „stat membru de executare ” înseamnă statul membru în care se solicităîncuviințarea executării sau executarea hotărârii judecătorești, a tranzacției judiciare sau a actului autentic;

[Corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 40Propunere de regulamentArticolul 2 – paragraful 1 – litera g


(g) „instanță judecătorească” înseamnă orice autoritate judiciară competentă a statelor membre care exercită o funcție jurisdicțională în materia regimului matrimonial, precum și orice altă autoritate nejudiciară sau persoană care exercită, prin delegare sau desemnare de către o autoritate judiciară a statelor membre, atribuții ce țin de competențele instanțelor judecătorești, astfel cum acestea sunt prevăzute în prezentul regulament;

eliminat

Amendamentul 41Propunere de regulamentArticolul 2 – alineatul 1a (nou)


(1a) În sensul prezentului regulament, termenul „instanță judecătorească” include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic competenți în materia regimului matrimonial, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o

autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din domeniul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul tuturor părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își exercită activitatea:

(a) să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară; și

(b) să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte.

Statele membre notifică Comisiei care sunt celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic menționați la primul paragraf în conformitate cu articolul 37a.

(Prezenta dispoziție corespunde articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012.)

Amendamentul 42Propunere de regulamentArticolul -3 (nou)


Articolul -3

Competențele în materia regimului matrimonial în cadrul statelor membre

Prezentul regulament nu aduce atingere competenței autorităților statelor membre în materia regimului matrimonial.

Amendamentul 43Propunere de regulamentArticolul 3


Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere privind succesiunea unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. …/…. [al

Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate în cauzele de succesiune a unuia dintre soți, în aplicarea Regulamentul (UE) nr. 650/2012 sunt, de

Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice în materie de succesiuni, precum și privind crearea unui certificat european de moștenitor], sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea.

asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cauza de succesiune.



Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei, în aplicarea Regulamentului(CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente, în cazul unui astfel de acord între soți, să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea.

Instanțele judecătorești ale unui stat membru sesizate cu o cerere de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei în aplicarea Regulamentului(CE) nr. 2201/2003, sunt, de asemenea, competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul matrimonial care au legătură cu cererea, atunci când competența instanțelor a fost recunoscută expres sau în orice alt mod neechivoc de către soți.

Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți.

În absența acordului soților, competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele.

În absența recunoașterii competenței instanței menționate la alineatul (1), competența se stabilește conform articolului 5 și următoarele.

Amendamentul 45Propunere de regulamentArticolul 4a (nou)


Articolul 4a

Acordul de alegere a forului

(1) Soții pot conveni ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 16, trebuie să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial. Această competență este exclusivă.

Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf un acord de alegere a forului poate fi încheiat sau modificat oricând, însă nu mai târziu de momentul sesizării instanței.

În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot efectua alegerea forului și după sesizarea instanței judecătorești. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului.

În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a convenției este considerată ca fiind „în scris”.

(2) Soții pot conveni, de asemenea, ca instanțele statului membru a cărui lege se aplică regimului lor matrimonial în conformitate cu articolul 17 să aibă, în absența alegerii, competență judiciară de a se pronunța.

Amendamentul 46Propunere de regulamentArticolul 4b (nou)


Articolul 4b

Competență întemeiată pe înfățișarea pârâtului

(1) Cu excepția cazurilor în care competența este determinată de alte dispoziții ale prezentului regulament, instanța din statul membru a cărui lege a fost aleasă în temeiul articolului 16 sau a cărui lege este aplicabilă în temeiul articolului 17 și în fața căreia se înfățișează pârâtul este competentă. Această regulă nu se aplică atunci când înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența sau atunci când o altă instanță este competentă în temeiul articolului 3, articolului 4 sau al articolului 4a.

(2) Înainte de a își asuma competența în temeiul alineatului (1), instanța se asigură că pârâtul este informat cu privire la dreptul său de a contesta competența și cu privire la consecințele înfățișării sau neînfățișării.



(1) În afara cazurilor prevăzute la articolele 3 și 4, sunt competente să statueze asupra unui proceduri privind regimul matrimonial al soților, instanțele judecătorești ale statului membru:

În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și4a să statueze asupra unei proceduri privind regimul matrimonial al soților, sunt competente instanțele judecătorești ale statului membru:

(a) unde se află reședința obișnuităcomună a soților, sau în lipsa acesteia

(a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia,

(b) unde se află ultima reședință obișnuităcomună a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau, în lipsaacesteia

(b) pe teritoriul căruia soții își aveauultima reședință obișnuită, cu condiția caunul dintre ei să păstreze respectiva reședință în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa acesteia,

(c) unde se află reședința obișnuită a pârâtului, sau în lipsa acesteia

(c) pe teritoriul căruia pârâtul își arereședința obișnuită în momentul sesizării instanței judecătorești sau, în lipsa

acesteia,

(d) a cărui cetățenie o dețin cei doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliului comun al acestora.

(d) a cărui cetățenie o dețin cei doi soți în momentul sesizării instanței judecătorești,sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, unde se află domiciliul comun al acestora, sau, în lipsa acestuia

(2) Cele două părți pot conveni, de asemenea, ca instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege a fost aleasă ca lege aplicabilă regimului lor matrimonial, conform articolelor 16 și 18, să fie competente să statueze cu privire la aspectele privind regimul lor matrimonial.

(da) a cărui cetățenie o deține pârâtul sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, locul unde se află domiciliul persoanei respective.

Acest acord poate fi încheiat în orice moment, inclusiv în cursul procedurii. În cazul în care acordul este încheiat înaintea procedurii, acesta trebuie formulat în scris, datat și semnat de ambele părți.

[A se vedea amendamentul la articolul 4a (nou) în legătură cu alineatul (2); textul a fost modificat]



În cazul în care nicio instanță nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4 și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situatebunul sau bunurile unuia sau ambilor soți,caz în care instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate deacest bun sau aceste bunuri.

În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 4a și 5, sunt competente instanțele din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunurile imobile sau bunurile înregistrate ale unuia sau ambilor soți. În acest caz, instanța sesizată nu se va pronunța decât asupra aspectelor legate derespectivele bunuri imobile sau bunuri înregistrate.

În astfel de cazuri, instanțele dintr-un stat membru nu sunt competente decât pentru hotărârile privind bunurile imobile sau bunurile înregistrate care se găsesc pe teritoriul său.


În cazul în care nicio instanță a unui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6, instanțele dintr-unstat membru, în circumstanțe excepționaleși cu condiția ca această cauză să prezinte o legătură suficient de strânsă cu acest stat membru, pot statua cu privire la regimul matrimonial dacă procedura se dovedește imposibilă sau aceasta nu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil într-un stat terț.

În cazul în care nicio instanțăjudecătorească a vreunui stat membru nu este competentă în temeiul articolelor 3, 4,4a, 5 și 6, instanțele judecătorești ale unuistat membru se pot pronunța, în cazuriexcepționale, asupra efectelor patrimoniale în situația în care acțiuneanu poate fi inițiată sau nu se poate desfășura în mod rezonabil sau este imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată.

Cauza trebuie să prezinte o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizate.

[Corespunde articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]



Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.

Instanța judecătorească sesizată în temeiul articolelor 3, 4, 4a, 5, 6 sau 7 în fața căreia procedura este în curs, este deopotrivă competentă să examineze cererea reconvențională, în măsura în care aceasta se înscrie în domeniul de aplicare a prezentului regulament.

În cazul în care instanța a fost sesizată în temeiul articolului 6, competența acesteia de a se pronunța cu privire la o cerere reconvențională se limitează la bunurile imobile sau bunurile înregistrate care constituie obiectul acțiunii principale.



O instanță judecătorească se considerăsesizată:

În sensul prezentului capitol, se consideră că o instanță judecătorească este sesizată:

(a) la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuaresă ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului sau

(a) la data la care actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent a fost depus la instanță, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie notificat sau comunicat pârâtului;

(b) în cazul în care actul trebuie notificatsau comunicat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi neglijat în continuare să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță.

(b) în cazul în care actul trebuie notificat înainte de fi depus la instanță, la data primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanță; sau

(ba) dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, la data adoptării deciziei de inițiere a procedurilor de către instanță sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, la data înregistrării dosarului de către instanță.


Amendamentul 52Propunere de regulamentArticolul 12 – alineatul 1


(1) În cazul în care acțiuni având același obiect și aceeași cauză sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior suspendă din oficiu judecata până când se stabilește competența primei instanțe sesizate.

(1) În cazul în care sunt introduse acțiuni având același obiect și aceleași părți îninstanțe judecătorești din state membre diferite, instanța sesizată ulterior îșisuspendă din oficiu judecata până în momentul în care se stabilește competența primei instanțe sesizate.




(2) În cazul în care aceste acțiuni suntpendinte în fața instanțelor de prim grad de jurisdicție, orice instanțăjudecătorească sesizată ulterior poate, de asemenea, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența, cu condiția carespectivele acțiuni să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea pe care aceasta o aplică să permită conexarea acțiunilor.

(2) În cazul în care respectivele acțiuni suntpe rol înaintea primei instanțe, orice instanță, cu excepția primei instanțe sesizate, poate, de asemenea, la cerereaunuia dintre soți, să-și decline competența, cu condiția ca acțiunile să fie de competența primei instanțe sesizate și ca legea acesteia să permită conexarea acțiunilor.


Amendamentul 55

Propunere de regulamentArticolul 13 a (nou)


Articolul 13a

Furnizarea de informații către soți

Autoritatea competentă este obligată să informeze soțul/soții într-o perioadă rezonabilă de timp despre orice acțiune privind regimul matrimonial pornită împotriva lor.



Măsurile provizorii sau asigurătorii prevăzute de legea unui stat membru pot fi solicitate instanțelor judecătorești ale

Instanțelor judecătorești dintr-un stat membru le pot fi solicitate măsuri provizorii, inclusiv măsuri asigurătorii,

acestui stat chiar în cazul în care, în temeiul prezentului regulament, instanțele judecătorești dintr-un alt stat membru sunt competente să judece cauza pe fond.

prevăzute în legislația statului în cauză,chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, judecarea cauzei pe fond ține de competența instanțelor dintr-un alt stat membru.




Legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul articolelor 16, 17 și 18 se aplică tuturor bunurilor soților.

(1) Legea aplicabilă unui regimmatrimonial în temeiul articolelor 16 și 17 se aplică tuturor bunurilor care intră sub incidența respectivului regim, indiferent de situarea acestora.

Amendamentul 58Propunere de regulamentArticolul 15 – alineatul 1 a (nou)


(1a) Legea aplicabilă regimului matrimonial stabilește, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 alineatul (3) literele (f) și (fa), printre altele:

(a) împărțirea bunurilor soților în diferite categorii înainte și după căsătorie;

(b) transferul bunurilor dintr-o categorie în alta;

(c) răspunderea, după caz, pentru datoriile celuilalt partener;

(d) puterile de administrare ale partenerilor pe durata căsătoriei;

(e) dizolvarea și lichidarea regimului matrimonial și la împărțirea bunurilor în cazul desfacerii căsătoriei;

(f) efectele regimului matrimonial asupra unui raport juridic dintre unul dintre soți și un terț, în conformitate cu articolul 35;

(g) valabilitatea de fond a regimului matrimonial.

Amendamentul 59Propunere de regulamentArticolul 15 a (nou)


Articolul 15a

Aplicare universală

Orice lege aplicabilă menționată în textul prezentului regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru.

(A se vedea amendamentul la articolul 21; textul a fost modificat)



Soții sau viitorii soți pot alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi:

(1) Soții sau viitorii soți pot conveni asupra desemnării sau modificării legii aplicabile regimului lor matrimonial, sub rezerva ca aceasta să fie una din următoarele legi:

(a) legea statului în care soții sau viitorii soți își au reședința obișnuită comună sau

(b) legea statului în care unul din soți sau unul din viitorii soți își are reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri sau

(a) legea statului în care soții sau viitoriisoți, sau unul dintre ei, își are/au reședința obișnuită în momentul încheierii acorduluisau

(c) legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul efectuării acestei alegeri.

(b) legea statului a cărui cetățenie este deținută de unul din soți sau de unul din viitori soți în momentul încheierii acordului.

(2) În absența situației în care soții convin altfel, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial realizată în timpul

căsătoriei produce efecte numai pentru viitor.

(3) În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, acest efect retroactiv nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate în temeiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior.

Amendamentul 61Propunere de regulamentArticolul 17 – alineatul 1 – partea introductivă


(1) În absența alegerii efectuate de soți, legea aplicabilă regimului matrimonial este:

(1) Dacă nu se încheie un acord privind alegerea legii aplicabile în temeiul articolului 16, legea aplicabilă regimului matrimonial este:



(a) legea statului în care soții își au primareședința obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsă

(a) legea statului în care se află reședința obișnuită comună a soților în momentul încheierii căsătoriei, respectiv în care soții își aleg prima reședință obișnuită comună după căsătorie, sau în lipsa acesteia

Amendamentul 63Propunere de regulamentArticolul 17 – alineatul 1 – litera c


(c) legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături, ținându-se cont de toate circumstanțele și în special, de locul încheierii căsătoriei.

(c) legea statului cu care soții au împreună cele mai strânse legături în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele, indiferent de locul încheierii căsătoriei.



Articolul 18 eliminat

Schimbarea legii aplicabile

Oricând pe parcursul căsătoriei, soții pot să supună regimul lor matrimonial unei alte legi decât cea aplicabilă până în acel moment. Aceștia nu pot desemna decât una din următoarele legi:

(a) legea statului în care soții își au reședința obișnuită în momentul efectuării acestei alegeri;

(b) legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de unul din soți în momentul efectuării acestei alegeri.

În absența manifestării de voință contrare din partea părților, schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial nu produce efecte decât pentru viitor.

În cazul în care soții aleg să confere acestei schimbări a legii aplicabile un efect retroactiv, această retroactivitate nu aduce atingere validității actelor anterioare încheiate sub imperiul legii aplicabile până în acel moment sau drepturilor terților rezultate din legea aplicabilă anterior.



(1) Alegerea legii aplicabile îmbracă forma prevăzută pentru convenția matrimonială, fie de legea aplicabilă a statului ales, fie de legea statului în careeste întocmit actul.

(1) Acordul privind alegerea legii aplicabile menționat la articolul 16 esteîncheiat în scris, datat și semnat de ambii soți. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată echivalentă formei scrise.

(2) Fără a se aduce atingere alineatului (2) Respectivul acord respectă condițiile

(1), alegerea trebuie să fie cel puțin expresă și formulată printr-un act scris, datat și semnat de ambii soți.

de formă ale legii aplicabile regimului matrimonial sau ale legii statului în care a fost încheiat acordul.

(3) De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentulalegerii prevăzute la aliniatul (1) prevede, în cazul convenției matrimoniale, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate.

(3) Totuși, în cazul în care legea statului în care ambii soți își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile prevede condiții suplimentare de formă pentru acest tip de acorduri sau în lipsa acestora, pentru convenția matrimonială, se aplică respectivele cerințe.

(4) Dacă, la data încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile, soții își au reședința obișnuită în state diferite și dacă legile din aceste state prevăd condiții de formă diferite, acordul este valabil din punct de vedere al formei dacă satisface cerințele prevăzute de legile unuia dintre aceste state.

(5) Dacă în momentul încheierii acordului, numai unul dintre soți are reședința obișnuită într-un stat membru care prevede condiții de formă suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele norme.

[Similar articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]



Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenției matrimoniale

Condiții de formă pentru o convenție matrimonială

(1) Forma convenției matrimoniale este cea prevăzută fie de legea aplicabilă regimului matrimonial, fie de legea statului în care se redactează convenția.

Condițiile de formă ale unei convenții matrimoniale sunt reglementate mutatis mutandis de articolul 19. În conformitate cu prezentul articol, condițiile suplimentare de formă în sensul articolului 19 alineatul (3) se referă numai la convenția matrimonială.

(2) Fără a se aduce atingere alineatului (1), convenția matrimonială trebuie să facă cel puțin obiectul unui înscris datat

și semnat de ambii soți.

(3) De asemenea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită comună în momentul încheierii convenției matrimoniale prevede, pentru această convenție, condiții suplimentare de formă, acestea trebuie respectate.



Articolul 20a

Adaptarea drepturilor reale

În situația în care o persoană invocă un drept real la care este îndrituită în temeiul legii aplicabile regimului matrimonial, iar în legislația statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevăzut dreptul real în cauză, respectivul drept se adaptează, dacă este necesar și în măsura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislației statului respectiv, luând în considerare obiectivele și interesele urmărite de dreptul real specific și efectele acestuia.




Articolul 21 eliminat

Caracterul universal al normei privind conflictul de legi

Legea stabilită în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol se aplică indiferent dacă aceasta este sau nu legea unui stat membru.



Dispozițiile prezentului regulament nu pot aduce atingere aplicării dispozițiilor imperative a căror respectare este privită drept esențială de către un anumit stat membru pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, astfel încât să solicite aplicarea acestora întregii situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă regimului matrimonial în temeiul prezentului regulament.

(1) Dispozițiile imperative derogatorii sunt dispoziții a căror ignorare ar fi în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică („ordre public”) a statului membru în cauză. Autoritățile competente nu ar trebui să interpreteze excepția de la ordine publică într-un mod care contrazice Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolul 21, care interzice orice formă de discriminare.

(2)Prezentul regulament nu limitează aplicarea dispozițiilor imperative derogatorii referitoare la legea forului, fără a aduce atingere dispozițiilor de protecție a tranzacțiilor aplicabile în conformitate cu articolul 35.



Aplicarea unei dispoziții din legeadesemnată în temeiul prezentuluiregulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.

Aplicarea unei dispoziții din legea oricărui stat specificată în prezentul regulament nu poate fi refuzată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanței judecătorești sesizate.




În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept material în vigoare în acest stat, cuexcluderea normelor de drept internațional privat.

În cazul în care prin prezentul regulament se prevede aplicarea legislației unui stat, noțiunea de legislație cuprinde normele de drept în vigoare în acest stat, cu excepțianormelor de drept internațional privat.



State cu două sau mai multe sisteme de drept – conflicte teritoriale de legi

State cu mai multe sisteme juridice -conflicte de legi teritoriale

(1) În cazul în care legea specificată în prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind regimul matrimonial, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritorială relevantă ale cărei norme de drept se aplică.

În cazul în care un stat se compune din mai multe unități teritoriale, fiecare dintre acestea având propriul său sistem de dreptsau propriul său set de norme ce au legătură cu problemele reglementate prin prezentul regulament:

(1a) În absența unor astfel de norme interne privind conflictele de legi:

(a) orice referire la legea acestui stat se interpretează, în scopul stabilirii legii aplicabile în temeiul prezentului regulament, ca privind legea în vigoare în unitatea teritorială în cauză;

(a) orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legii aplicabile în temeiul dispozițiilor privind reședința obișnuită a soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care își au reședința obișnuită soții;

(b) orice referire la reședința obișnuită în acel stat se interpretează ca privind reședința obișnuită într-o unitate teritorială;

(b) orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legiiaplicabile în temeiul dispozițiilor privind cetățenia soților, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale cu care soții au cea mai strânsă legătură;

(c) orice referire la cetățenie privește unitatea teritorială stabilită prin legeaacestui stat sau, în absența unor normeaplicabile, unitatea teritorială aleasă de părți, sau, în absența unei astfel de alegeri, unitatea teritorială cu care soțul sau soții au legăturile cele mai strânse.

(c) orice trimitere la legea statului menționată la alineatul (1) se interpretează, în sensul stabilirii legiiaplicabile în temeiul oricăror altor dispoziții privind alte elemente ca factori de legătură, ca făcând trimitere la legea unității teritoriale în care se situează elementul relevant.




Articolul 25a

State cu două sau mai multe sisteme juridice - conflicte de legi interpersonale

În privința unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane în ceea ce privește regimurile matrimoniale, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpretează ca făcând trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele în vigoare în acel stat. În lipsa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care soții au cea mai strânsă legătură.

Amendamentul 74Propunere de regulamentArticolul 25 b (nou)


Articolul 25b

Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne

Un stat membru care conține mai multe unități teritoriale care au, fiecare în parte, propriile lor norme de drept în materie de regimuri matrimoniale nu este obligat să aplice prezentul regulament în cazul

conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unități teritoriale.




(2) În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri judecătoreștipoate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele [38-56] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, cahotărârea să fie recunoscută.

(2) În cazul unei contestații, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoașterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 31b-31o, ca respectiva hotărâresă fie recunoscută.


Amendamentul 76Propunere de regulamentArticolul 27 – litera a


(a) recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat;

(a) recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru în care este solicitată recunoașterea;


Amendamentul 78Propunere de regulamentArticolul 27 – litera c


(c) hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o cauză între aceleași părți în statul membru solicitat;

(c) este contradictorie cu o hotărâre pronunțată în cadrul unor proceduri între aceleași părți în statul membru în care se solicită recunoașterea;


Amendamentul 79Propunere de regulamentArticolul 27 – litera d


(d) hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre judecătorească pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț între aceleași părți într-un litigiuavând același obiect și aceeași cauză, cu condiția ca hotărârea pronunțată anteriorsă întrunească condițiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat.

(d) este contradictorie cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț în cadrul unor proceduri între aceleași părți și având același obiect, atunci când hotărârea pronunțată anterior întrunește condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul membru în care se solicită recunoașterea.




În nicio situație nu se poate revizui fondul hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate.

O hotărâre pronunțată într-un stat membru nu poate face, în niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond.




Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare.

Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt stat membru poate suspenda procedura în cazul în care aceasta face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine.




Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru și care sunt executorii înacest stat membru sunt puse în executare în celelalte state membre în conformitate cu articolele [38-56 și 58] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Hotărârile pronunțate într-un stat membru și executorii în acel stat membru au forță executorie în alte state membre atunci când, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, a fost încuviințată executarea acestora în statele respective înconformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.




Articolul 31a

Stabilirea domiciliului

Pentru a stabili dacă, în sensul procedurii prevăzute la articolele 31b-31o, o parte își are domiciliul în statul membru de executare, instanța judecătorească sesizată aplică legea internă a statului membru respectiv.




Articolul 31b

Competența instanțelor locului

(1) Cererea de încuviințare a executării se prezintă instanței judecătorești sau autorității competente din statul membru de executare, comunicată Comisiei de

către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 37.

(2) Competența teritorială este determinată de locul de domiciliu al părții împotriva căreia se solicită executarea sau de locul de executare.


Amendamentul 85Propunere de regulamentArticolul 31 c (nou)


Articolul 31c

Procedura

(1) Procedura de depunere a cererii este reglementată de legislația statului membru de executare.

(2) Reclamantul nu are obligația de a avea o adresă poștală sau un reprezentant autorizat în statul membru de executare.

(3) Cererea este însoțită de următoarele documente:

(a) o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;

(b) atestatul eliberat de instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de origine în forma stabilită în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2), fără a aduce atingere articolului 31d.


Amendamentul 86Propunere de regulamentArticolul 31 d (nou)


Articolul 31d

Neprezentarea atestatului

(1) În cazul neprezentării atestatului prevăzut la articolul 31c alineatul (3) litera (b), instanța sau autoritateacompetentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau să accepte un document echivalent sau, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informații, să se dispenseze de prezentarea acestui document.

(2) La cererea instanței judecătorești sau a autorității competente, se prezintă traducerea documentelor. Traducerea se efectuează de către o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.


Amendamentul 87Propunere de regulamentArticolul 31 e (nou)


Articolul 31e

Încuviințarea executării

Hotărârea este declarată ca executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 31c, fără a fi revizuită în conformitate cu articolul 27. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări în această etapă a procedurii.


Amendamentul 88Propunere de regulamentArticolul 31 f (nou)


Articolul 31f

Comunicarea hotărârii privind cererea de încuviințare a executării

(1) Hotărârea privind cererea de încuviințare a executării este adusă de îndată la cunoștința reclamantului, în conformitate cu procedura prevăzută de legea statului membru de executare.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării este comunicată părții împotriva căreia se solicită executarea, însoțită de hotărârea pentru care s-a solicitat executarea, în cazul în care aceasta nu a fost deja comunicată părții în cauză.


Amendamentul 89Propunere de regulamentArticolul 31 g (nou)


Articolul 31g

Calea de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării

(1) Oricare dintre părți poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării.

(2) Acțiunea se introduce la instanța judecătorească comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37.

(3) Acțiunea se soluționează în conformitate cu normele care reglementează procedura contradictorie.

(4) Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea nu se înfățișează în fața instanței judecătorești sesizate cu calea de atac declarată de reclamant, se aplică dispozițiile articolului 11 chiar și în cazul în care partea împotriva căreia se

solicită executarea nu își are domiciliul într-unul dintre statele membre.

(5) Acțiunea împotriva hotărârii de încuviințare a executării se introduce în termen de 30 de zile de la data notificării sau a comunicării acesteia. Dacă partea împotriva căreia se solicită executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care s-a pronunțat hotărârea de încuviințare a executării, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 60 de zile și începe să curgă de la data notificării sau a comunicării care a fost fie înmânată direct persoanei respective, fie trimisă la reședințaacesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanță.


Amendamentul 90Propunere de regulamentArticolul 31 h (nou)


Articolul 31h

Procedura de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de

atac

Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării căii de atac poate fi contestată numai prin procedura comunicată Comisiei de către statul membru respectiv, în conformitate cu articolul 37.


Amendamentul 91Propunere de regulamentArticolul 31 i (nou)


Articolul 31i

Refuzul sau revocarea unei hotărâri de

încuviințare a executării

Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 27. Instanța se pronunță fără întârziere.


Amendamentul 92Propunere de regulamentArticolul 31 j (nou)


Articolul 31j

Suspendarea procedurilor

Instanța sesizată cu calea de atac prevăzută la articolul 31g sau 31h suspendă procedurile la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, dacă se suspendă încuviințarea executării hotărârii judecătorești în statul membru de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac.


Amendamentul 93Propunere de regulamentArticolul 31 k (nou)


Articolul 31k

Măsuri provizorii , inclusiv măsuri asigurătorii

(1) În cazul în care o hotărâre trebuie să fie recunoscută în conformitate cu prezenta secțiune, nimic nu îl împiedică pe reclamant să solicite aplicarea de măsuri provizorii, inclusiv de măsuri asigurătorii, prevăzute de legea statului membru de executare fără să fie necesară încuviințarea executării hotărârii

respective în temeiul articolului 31e.

(2) Hotărârea de încuviințare a executării determină de drept autorizarea luării oricăror măsuri asigurătorii.

(3) Pe durata termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31g alineatul (5) și până la pronunțarea unei hotărâri nu se pot lua decât măsuri asigurătorii privind bunurile părții împotriva căreia se solicită executarea.


Amendamentul 94Propunere de regulamentArticolul 31 l (nou)


Articolul 31l

Forță executorie parțială

(1) Dacă o hotărâre statuează asupra mai multor capete de cerere și hotărârea de încuviințare a executării nu poate fi pronunțată în cazul tuturor acestora, instanța judecătorească sau autoritatea competentă se pronunță în cazul unuia sau al mai multora dintre aceste capete de cerere.

(2) Reclamantul poate solicita ca hotărârea de încuviințare a executării să se limiteze la anumite părți din hotărâre.


Amendamentul 95Propunere de regulamentArticolul 31 m (nou)


Articolul 31m

Asistența juridică

Reclamantul care a beneficiat, integral sau parțial, de asistență juridică sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecată în statul membru de origine este îndreptățit să beneficieze, în cadrul oricărei acțiuni introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, la asistența juridică cea mai favorabilă sau de scutirea de taxe și cheltuieli de judecată cea mai extinsă prevăzută de legea statului membru de executare.


Amendamentul 96Propunere de regulamentArticolul 31 n (nou)


Articolul 31n

Lipsa cauțiunii sau a garanției

Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi impusă unei părți care, într-un stat membru, solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru pe motiv că este resortisant străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul membru de executare.


Amendamentul 97Propunere de regulamentArticolul 31 o (nou)


Articolul 31o

Scutirea de impozite, prelevări sau taxe

În cadrul acțiunii introduse pentru încuviințarea executării hotărârii, în statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevări

sau taxe calculate proporțional cu valoarea litigiului.




actelor autenticeRecunoaștereaAcceptareaactelor autentice

(1) Actele autentice întocmite într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state membre, cu excepția cazului în care se contestă validitatea acestor acte în conformitate cu legea aplicabilă și cucondiția ca o astfel de recunoaștere să nufie vădit contrară ordinii publice a statuluimembru solicitat.

(1) Un act autentic întocmit într-un stat membru are aceleași efecte probatorii în alt stat membru pe care le are în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statulmembru în cauză.

Persoana care dorește să utilizeze un act autentic într-un alt stat membru poate solicita autorității care întocmește actul autentic în statul membru de origine să completeze formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2), care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce în statul membru de origine.

(1a) Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face în fața instanțelor judecătorești din statul membru de origine și se soluționează în temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un alt stat membru atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.

(1b) Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice înregistrate de un act autentic se face în fața instanțelor judecătorești competente în temeiul prezentului regulament și se soluționează

în temeiul legii aplicabile în conformitate cu capitolul III sau în temeiul dreptului menționat la articolul 36. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, în ceea ce privește chestiunea contestată, atât timp cât acțiunea de contestare se află pe rolul instanței judecătorești competente.

(1c) Dacă actele juridice sau raporturile juridice înregistrate într-un act autentic în materie de regim patrimonial sunt invocate pe cale accesorie înaintea unei instanțe judecătorești a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie.

(2) Recunoașterea actelor autentice are ca efect de a conferi acestora forță probantă în ceea ce privește conținutul și o prezumție relativă de validitate.




(1) Actele autentice întocmite și executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii într-un alt stat membru, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele [38-57] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

(1) Executarea unui act autentic care este executoriu în statul membru de origine este încuviințată în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.

(1a) În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, autoritatea care a întocmit actul autentic eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2).

(2) Instanța la care se introduce o acțiuneîn temeiul articolelor [43 și 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 respinge cererea de încuviințare a executării sau

(2) Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31h refuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului

revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru solicitat.

autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.




Recunoașterea și forța executorie a tranzacțiilor judiciare

Forța executorie a tranzacțiilor judiciare

Tranzacțiile judiciare executorii în statul membru de origine sunt recunoscute șideclarate executorii într-un alt stat membru, la cererea oricăreia din părțileinteresate, în aceleași condiții ca și actele autentice. Instanța judecătorească sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul [43 sau 44] din Regulamentul (CE) nr. 44/2001refuză cererea de încuviințare a executării sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea tranzacției judiciare este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.

(1) Tranzacțiile judiciare care suntexecutorii în statul membru de origine sunt declarate executorii în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 31b-31o.

(1a) În sensul articolului 31c alineatul (3) litera (b), la cererea oricărei părți interesate, instanța judecătorească care a aprobat tranzacția judiciară sau în fața căreia aceasta a fost încheiată eliberează un atestat folosind formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 37c alineatul (2).

(1b) Instanța judecătorească sesizată cu un recurs în temeiul articolului 31g sau 31hrefuză sau revocă hotărârea de încuviințare a executării numai dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice din statul membru de executare.


Amendamentul 101Propunere de regulamentArticolul 35 – titlu


Opozabilitate față de terți Protecția terților



(2) Cu toate acestea, dreptul unui stat membru poate să prevadă că un soț nu poate invoca opozabilitatea față de un terța legii aplicabile regimului matrimonial în cazul în care unul dintre aceștia are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru și formalitățile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de dreptul acestui stat membru nu au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial.

(2) Cu toate acestea, în raportul juridic dintre unul dintre soți și un terț, niciunuldintre soți nu se poate baza pe legea aplicabilă regimului matrimonial, dacă soțul aflat într-un raport juridic cu un terț și acesta din urmă își au reședința obișnuită în același stat, altul decât statul a cărui lege este aplicabilă regimului matrimonial. În astfel de cazuri, legea statului membru în care își au reședința obișnuită respectivul soț și terțul se aplică efectelor regimului matrimonial asupra terțului.



(3) Dreptul statului membru unde este situat un bun imobil poate să prevadă o normă similară cu cea de la alineatul (2) pentru raporturile juridice dintre un soț și un terț cu privire la acest bun imobil.

(3) Alineatul (2) nu se aplică dacă:

(a) terțul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască legea aplicabilă regimului matrimonial sau

(b) au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în conformitate cu legea statului în care își au reședința obișnuită terțul și soțul care

este parte la raportul juridic cu terțul sau

(c) în raporturile privind bunurile imobile, au fost îndeplinite condițiile privind formalitățile de publicitate sau de înregistrare ale regimului matrimonial în ceea ce privește bunurile imobile, în conformitate cu legea statului în care sunt situate bunurile imobile.

Amendamentul 104Propunere de regulamentArticolul -36 (nou)


Articolul -36

Reședința obișnuită

(1) În înțelesul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, este situată la sediul administrației lor centrale.

Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercitarea activității sale profesionale este locul unde această persoană își are sediul principal de activitate.

(2) În cazul în care raportul juridic este încheiat în cadrul activității unei sucursale, a unei agenții sau a oricărei alte unități, sau în cazul în care, conform contractului, executarea acestuia incumbă unei astfel de sucursale, agenții sau unități, locul unde se află sucursala, agenția sau oricare altă unitate este considerat reședința obișnuită.

(3) În scopul determinării locului unde se află reședința obișnuită, momentul relevant îl constituie data încheierii raportului juridic.

Amendamentul 105Propunere de regulamentArticolul 37 – alineatul 1 – litera b a (nouă)


(ba) denumirea și coordonatele instanțelor judecătorești competente sau ale autorităților competente în ceea ce privește cererile de încuviințare a executării în conformitate cu articolul 31b alineatul (1) și în ceea ce privește căile de atac exercitate împotriva hotărârilor cu privire la aceste cereri în conformitate cu articolul 31g alineatul (2);

[Corespunde articolului 78 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 106Propunere de regulamentArticolul 37 – alineatul 1 – litera b b (nouă)


(bb) procedura menționată la articolul 31h de contestare a hotărârii pronunțate ca urmare a exercitării căii de atac;

Amendamentul 108

Propunere de regulamentArticolul 37 – alineatul 3


(3) Informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului de către Comisie prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială.

(3) Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile comunicate în conformitate cu alineatele (1) și (2) în mod simplu și prin mijloacele corespunzătoare, în special prin intermediul site-ului multilingv al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială.

Statele membre se asigură că informațiile de pe respectivul site internet multilingv sunt disponibile și prin intermediul oricărui site internet oficial pe care îl creează, în special prin furnizarea unui

link către site-ul Comisiei.

[Corespunde articolului 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012.]

Amendamentul 109

Propunere de regulamentArticolul 37 – alineatul 3 a (nou)


(3a) Comisia introduce un instrument de informare și instruire a autorităților judiciare competente și a juriștilor în cauză, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și prin instituirea unui sistem de schimb de experiență și de practici profesionale.



Articolul 37a

Stabilirea și modificarea ulterioară a listei cuprinzând informațiile menționate la

articolul 2 alineatul (1a)

(1) Pe baza notificărilor din partea statelor membre, Comisia stabilește lista celorlalte autorități și celorlalți profesioniști din domeniul juridic menționați la articolul 2 alineatul (1a).

(2) Statele membre notifică Comisiei orice modificare ulterioară a informațiilor conținute în lista respectivă. Comisia modifică lista în consecință.

(3) Comisia publică lista și orice modificări ulterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4) Comisia pune la dispoziția publicului toate informațiile notificate în

conformitate cu alineatele (1) și (2) prin orice alte mijloace adecvate, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială.




Articolul 37b

Stabilirea și modificarea ulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la

articolele 31c, 32, 33 și 34

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și modificareaulterioară a atestatelor și a formularelor menționate la articolele 31c, 32, 33 și 34. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37c alineatul (2).


Amendamentul 112Propunere de regulamentArticolul 37 c (nou)


Articolul 37c

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.




(3) Dispozițiile capitolului III nu se aplicădecât în cazul soților care s-au căsătorit sau care au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament.

(3) Capitolul III se aplică exclusiv soților care, ulterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament:

(a) s-au căsătorit sau

(b) au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial.

Un acord privind alegerea legii aplicabile care a fost încheiat înainte de [data de punere în aplicare a prezentului regulament] este, de asemenea, valabil dacă au fost întrunite condițiile de la capitolul III sau este valabil în temeiul normelor de drept privat internațional aflate în vigoare la momentul încheierii acordului privind alegerea legii aplicabile.

p7 ta(2013)0338 regimurile matrimoniale de proprietate2013...p7_ta(2013)0338 regimurile matrimoniale...

Documents