Toamnă de jarde Eleonora Stamate

Clipe de linişte, de înălţare, pastel de-nchinare într-a patra zi de toamnă, când încă mai întârzie după bunul lor plac razele de soare. Cu amintirile de chihlimbar, mi-aş dori să vieţuiesc ascunsă într-un ierbar de celofan cu vorbe nins. Scufundată în cuvinte nenumărate, şoptite arar din departe, cu obrajii brumaţi de melancolie m-aş lăsa cernută de vreme în frunzarul cu gene târzii, printre poeme, mi-aş umple poala cu paşnicele gutui, puful auriu, strop de colibri. De când mă ştiu am iubit felinarele plângând în noapte, când păsări cu aripi de toamnă intrau pe fereastra aspră din viaţa mea.

Toamnă de jar, ademeneşte-mă cu fluturi tomnateci, zideşte-mă-n lutul cărămiziu, pe pragul apusului sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, în fumul frunzişului tors în tihna toamnei. Ce n-aş da să adorm pe o bancă în parc, în balconul zorilor să mă soarbă roua, iar în castele de ceaţă, risipită peste ape, aş ascunde în inima toamnei icoanele, semne ale dumnezeirii să poarte lumina să mă izvorască iar şi iar.