VINCENT DELECROIX

DANTOTUL

Dr AC0ptRrl

rtfr

editura rao

1

Gunn coPIrLoR eprvAn cnArrgrr?

Am totugi o nedumerire. Trebuie neapirat si poves-

tesc asta (dup[ care mi duc s6-mi reiau somnul).Mai adineauri, pe la trei dirnineafa, dormeam adAnc.

Mi rog, poate nu chiar aga de adinc, fiindci visam, ceva

nu prea pl6cut, ceva cu Eeful meu, o vAnzare pe care o

ratasem, o vAnzare serioasi, clientul era vecinul de dede-

subt, cel pasionat de insecte, r[t[cisem hdrtiile, nu mairefin bine, ciutam, c[utam, d[deam peste o droaie de

hArtii firi nicio legituri - iar el mi tot hirfuia. (Ce spun

acum insl nu-i un vis: el mI hirfuiegte ;i in realitate).

Chestia este ci inci mai dormeam cdnd, inconjurat de

hArtiile mele, m-am trezit cd mi striga cineva: ,,Tati, tati".

Era fetifa. Am reflectat: ,,Cred ci iar a avut un cosmar (nu

ca al meu, presupun, ci cu un soi de monstru oarecum

asemdnitor, in fond), are si adoarmi la loc. Acum are, nuse gtie de ce, multe cogmaruri". Am aqteptat un moment,dar ea continua si strige. Ideea ci trebuia si mi trezesc inrniez de noapte nu md prea incdnta. M-am intors spre

Catherine, oarecum din lagitate, trebuie s-o mirturisesc,

VINCENT DELECROIX

insl ea dormea profund - qi, la urma urmei, fetifa pe

mine mi chema. Oricum, eramtreaz. M-am dat jos din

pat, mi-am pus halatul gi am pornit spre camera ei, chib-

zuind: ,,MAine mi voi trezila gase ca si plec la serviciu,

aga cd ar trebui si dorm'. CAnd m-am apropiat, m-aatzit.

,,Cu parchetul ista nu poli face nicio migcare fhrl si tre-

zegti tot imobilul - de-aia tipul de deasupra incepe s[ m[agaseze serios cu cAinele lui: vecinul are parchet ca al nos-

tru gi auzi mereu cAinele rAciind cu ghearele; mI ener-

veazi'". Am intrat incetigor ca si nu-i trezesc frdliorul gi

am vizut-o in pijamale stAnd in picioare la fereastri. I-am

zis in goaptl, clscAnd:

- Ce-i puigor? Ce faci? Haide, repede in pituf, mAine

ai gcoall (iar tlticul are treabl cu un patron nu prea

amabil).

Ea continua si stea nemiEcat[. O vedeam in lumina

cenugie a ferestrei (nu trlgeam perdelele fiindc[ ii era

teamd de intuneric - e de infeles la vArsta ei). M-am apro-

piat pe vdrfuri.

- Iar ai al'ut un cogmar?

A clitinat din cap fbr[ si se migte.

- Atunci, ce-i? $tii, tati trebuie sI se odihneasc5, are o

zi grea mdine (ca de obicei, de altfel).

Ea continua si stea nemigcat[.

Am ajuns lAngi ea, cit pe ce si cad impiedicAndu-m[

de servieta llsatd pe jos, 9i m-am aplecat. Se auzea respi-

rafia regulati a frifiorului. Din fericire, cAnd doarme,

poli si cinfi la trompeti lAng[ el gi nu tresare deloc.

Dimineala e un adevirat calvar s[-1 faci si se trezeasc[.

Pantoful pe acoperiq 9

Dimpotrivi, ea e foarte vioaie gi nu gtiu ce meqtereqte sin-

gurici toati noaptea. Un adevirat soricel.

- Ce-i, micufa mea?

Ezita si-mi vorbeasc5. Mi-am zis: ,,E clar, a devenit

somnambuli". Am vrut s-o iau in brafe, dar s-a depir-tat u$or.

- Ce-i, miculo? am intrebat-o eu din nou (cdscind de

somn). Nu vrei si-mi spui?

in lumina difizir a nopfii vedeam ci se uita la mine.

Linigte. M-am indreptat din ;ale.

- Bine, dacl nu-i nimic, atunci haide s[ te urci imediat

in pat. Mdine ai si fii foarte obositi" Haide cu titicul sIte culci.

A ar.ut o uEoari migcare de refaz, murmurAnd:

- Tati?

- Da, iubirea mea.

Era limpede ci voia s6-mi spuni ceva, dar nu

indriznea.

- Tati?

- Da, draga mea, am rispuns eu vizAnd ci voia s[-mispuni ce o necdjea.

- Tati? a repetat ea.

- Da.

- Dac6-fi spun un secret, ai si md crezi?

- Asta te-atrezit?

Continua si se uite la mine cu insistenfi. Totugi, nu

pirea speriat5.

- Haide, spune-mi secretul gi pe urm[ mergi s[ teculci, da?

inc[ mai ezita.

10 VINCENT DELECROIX

- N-am s6-l dezvilui niminui, promit, mi-l zici, iar

tati se duce la culcare.

- Dar ai si md crezi?

- Dac[ aga vrei, scumpo, dacd aga vrei tu... Haide,

spune-mi-l repejor gi mergem in pdtuf.

- N-ai sd-l spui nici lui mami?

Chiar gi la ora trei noaptea trebuie s[ respec(i nigte

principii.

- Asta, mai vedem noi, i-am replicat eu, depinde care-i

secretul.

A reflectat cu gravitate un moment privindu-gi con-

centrati degetele de la picioare. in asemenea clipe era

leitl maicd-sa. TAnjeam si m[ intorc in pat gi sd agtept a

doua zi ca s[ aflu marele secret, eventual s[ las lucrul ista ]

in seama lui Catherine.

- Bine, dac[ vrei, ai s[ mi-l spui mAine, cd doar n-o slstim aici toati noaptea, da? ,l

Asta a hotirAt-o. S-a depirtat de la fereastri gi s-a

apropiat de mine, apoi s-a ridicat pe vArful degetelor intimp ce mi aplecam s[-i ascult secretul.

- Amvim;ft un inger.

,,Da, am chibzuit eu, acum alte cogmaruri."

- Ei, bine, puiuf mic, egti tare norocoasi, nu se vede

aga ceva oricAnd. $i sunt sigur ci vegheaziasupra ta, deci

po{i si adormi liniqtiti.

- Am vizut un inger, mi-a repetat ea.

- Da, am infeles: aivizrtun inger. E minunat. Cred civenise si-1i spuni buni seara.

Doamna psiholog ne spusese cu o siptimdnl in urmicd nu trebuia si negim brutal existen{a a ceea ce-gi

Pantoful pe acoperiq lt

imagina fetifa - mi rog, asta cred ci am inleles, fiindcipsihologii pentru mine...

- Dar tu aivilzutvreunul? a intrebat micula dupi cA-

teva clipe de meditalie.

Am simfit cd am pornit pe panta unei discufii care

urma si-mi micqoreze capacitatea reactivi la birou.

- Nu, dar gtii, cu siguranli, ci el nu se arati decdt

fetllelor.

- Nu m-a speriat, m-a intrerupt ea.

- E foarte bine, dar gtii, ingerii nu sperie, sunt dr[gu]i.

- Totugi, nu pdrea binevoitor. Nu-i aga?

Ugurel, am reuqit totugi si o duc in pat. S-a strecurat

sub pltur[, iar eu m-am as,ezat pe margine.

- Nu pirea prea drlguf?

- Nu, avea un aer trist.

- Dar, scumpa mea, ingerii nu sunt trigti.

- Pii, atunci, nu era un inger?

- Nu asta vreau s[ spun.

- Nu, nu, sunt siguri ci era un inger, se uita la mine Ei

pirea intristat.

Mi-am trecut mAna peste fa{i.

- Se uita la tine?

- Da, m-a privit mult.

- Apoi qi-a luat zborul?

- N-avea aripi, mi-a rispuns ea imediat.

- Curios, i-am zis eu, in general, ingerii au aripi, dar

probabil cd nu le-ai vizut bine in noapte.

- Nu, nu, sunt sigurd ci n-avear m-am uitat bine, la

fereastri.Tlcere.

12 VINCENT DELECROIX

- Bine, iubita, am rostit eu intr-un tdrzitt, mai vorbimmiine-dimineafl dac6 vrei. Acum pofi dormi, gtii, ai avut

mare noroc si vezi un inger, mare noroc.

- Era un inger, cu un aer trist gi n-avea aripi.

Am oftat gAndindu-mi la mutra de a doua ziapatro-nului: ,,Sunt obosit, dar e din cauzd ci fata mea avdzttt,

azi-noapte, un inger, inlelege(i? Nu-i ceva ce se intAmpliin fi.ecare zi".

Ea n-avea deloc aerul cd voia si adoarmi la loc.

- Bine, unde l-ai virzut?

- Uite-acolo, pe marginea acoperigului.

- Pe acoperiEul de vizavi?

- Da.

- $i ce-a fbcut?

- Nimic, era acolo, pe acoperig, mdL privea trist. $i eu

m[ simt tristi, tati.

Am luat-o de mdni.

- Dar n-ai niciun motiv, iubito; dimpotrivi, e foarte

frumos s[ vezi un inger.

- Da, dar acesta era trist.

- Probabil aga ai crezut tu, poate ci nu l-ai vizut bine

de aici din pat.

- Dar nu mai eram ln pat, ci la fereastrd. Vedeam bine

cum arita, cimaqa, pantalonii, pantofii.

- Un inger cu pantaloni?

- Jur, tati, n-avea aripi, dar avea pantaloni.

- $i era incilfat? am iscodit-o eu, neputAndu-mi ab-

(ine si nu mi gindesc ci n-o fi prea comod si zbori in-

cilfat gu bocanci.

- Da.

Pantoful pe acoperig 13

- Bine, atunci trebuie si fi avut weo intilnire in orag.

Dar micar avea cravat6?

- Nu.

- M-ar fi mirat totusi.

I-am strAns mina.

- Ei bine, po{i fi mAndri, egti prima fetifi care avdzttun inger cu pantaloni, pantofi 9i cimagi, ai si le pofi po-

vesti miine prietenilor.

- Nu, e secret.

- Bine, aga-i, e secret. Asta rimdne intre noi, nu scot

niciun cuvAnt fafi de mami, insi acum trebuie s[ dormi.

- Nu-mi place s[ fie trist, tati.

M[ simfeam cu adevirat obosit.

- Asculti, iubito, sunt sigur ci era ceva absolut trecdL-

tor, un fleac, qi ci dupd aceea s-a inveselit din nou, ca tofiingerii.

Ea insi nu era convinsi. Am reflectat: ,,Poate ci gi in-gerii au necazuri cu Eefullor".

,

- Nu, cdnd a plecat era tot trist.Am invelit-o mai bine.

- Ai si vezi, i-am zis eu, data viitoare cAnd ai si-l mai

zlregti are s[ fie foarte vesel.

S-a bosumflat.

- Nu qtiu daci va mai veni.

Da, intr-adevlr, ea avea un aer trist. Am mAngiiat-o

ugor pe pir.

- Ba da, iubita, se va intoarce, absolut vesel, gi va fimulpmit si te vadi dormind.

- Se va intoarce s[-Ei ia pantoful?

M-am uitat la ea uluit.