PAUL CÉZZANE (1839-1906)

Proiect realizat de:

Enache Diana

Mălâia Miruna

Șandru Floris

Tacea Bianca

PAUL CÉZANNE A FOST UN PICTOR FRANCEZ, CONSIDERAT ÎN PREZENT CEL MAI MARE ÎNNOITOR AL PICTURII LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XIX-LEA.

Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană".

Paul Cézanne se naște în Aix-en-Provence, oraș în apropierea Marsiliei, la 20 de kilometri de Marea Mediterană. Este un elev eminent, în frunte la studiul limbilor clasice, iar la vârsta de 13 ani se împrietenește cu trei colegi de școală, unul este Émile Zola, de care va fi legat până târziu.

Studiile la care îl obligă tatăl său nu-l preocupă pe Cézanne. În ciuda acestui fapt, în decembrie 1858, se înscrie la facultatea de Drept din Aix, dar în același timp îl roagă pe Zola să se intereseze de examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Paris.

Plecând la Paris, Se duce în fiecare dimineață la Academia "Charles Suisse", pentru a participa la ore de desen. La Academie face cunoștință cu Camille Pissarro, cu care se împrietenește foarte repede. Dă examen de admitere la Academia de Arte Frumoase, însă fără succes.

Paul Cézanne: Autoportret, 1875 -

Musée d'Orsay, Paris

În 1864, Cézanne face o călătorie la Estaque, în apropiere de Marsilia;

acesta va deveni unul din locurile preferate pentru

pictură.

Tablourile prezentate la Salonul Oficial îi sunt însă

sistematic respinse. Cézanne participă în 1874

la prima expoziție a impresioniștilor , unde prezintă trei tablouri,

printre care și "O Olympie modernă", replică a unei

cunoscute picturi aparținând lui Édouard

Manet. Operele sale sunt considerate ridicole de

către critică.

Golful Marsiliei văzut de la

Estaque, 1886

O Olympie moderna, 1874

CÉZANNE LUCREAZĂ DE-A LUNGUL ÎNTREGII SALE VIEȚI LA ANUMITE TEME ȘI LE ESENȚIALIZEAZĂ.

O astfel de temă este seria jucătorilor de cărți. Un astfel de tablou se găsește în "Muzeul Orsay" din Paris. Se poate remarca paleta deosebit de rafinată a culorilor, deoarece din tonurile calde, dar amestecate

brutal, radiază o înaltă formă a suavității.

Jucătorii de cărţi, 1893

O altă temă preferată sunt naturile moarte cu fructe, care revin ca un leitmotiv în creația lui

Cézanne: reliefurile realizate amintesc sculpturalitatea câtorva pânze care reprezintă

muntele "Sainte-Victoire". Tablourile pictate cu acest subiect reprezintă cele mai mari capodopere ale lui

Cézanne.

Natură moartă cu

mere şi portocale,

1899

În 1895, negustorul de tablouri Ambroise Vollard organizează prima expoziție personală a lui Cézanne. În 1900

expune la Expoziția Universală de la Paris. Acum Cézanne începe să fie cunoscut. Lucrează tot timpul și cu toate forțele.

În 1904 expune la Salonul Oficial de toamnă, iar în 1905 la Salonul de toamnă și la Salonul Independenților.

Coș cu mere, 1895

Muntele Sainte-Victoire, 1895

O temă clasică în istoria picturii - femeia care se scaldă - revine frecvent în lucrările lui Cézanne. Cu tabloul "Les grandes baigneuses", realizat în ultimii ani ai vieții,

trece la compoziții monumentale; corpurile formează o parte arhitectonică a întregului. Culorile simple și armonice sunt

amplasate aproape, ca la o acuarelă. Siluetele celor paisprezece femei grupate în jurul copacilor imenși, care se

întind către cer, amintind bolțile unei catedrale, formează un tablou cu o armonie strălucitoare.

Les grandes baigneuses, 1906

3 se imbaiaza, 1875

Persoane care se imbaiaza, 1874-75

Cézanne moare în vârstă de 66 de ani, din cauza unei pneumonii grave contractate pe cand picta in ploaie. El a dorit "să moară pictând". Dorința i s-a împlinit, ultima sa scrisoare fiind adresată negustorului de

culori.

Pictura lui Cézanne a avut un uriaș impact asupra artei secolului al XX-lea, incluzând și arta

abstractă. Chiar din timpul vieții sale, contemporanii încearcă să-i fructifice experiența. Mult îi datorează

Van Gogh și Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. simboliștii, prin Maurice

Denis, văd și ei în Cézanne pe unul din maeștrii lor. Matisse spune următoarele: "Cézanne este maestrul

nostru, al tuturor".

Autoportret, 1880

"Când picturile sunt executate corect, armonia apare de la sine. Cu cât mai numeroase şi variate sunt armoniile,

cu atât se obţin mai multe efecte plăcute pentru ochi."

Paul Cézanne